14 IULIE 2018
Bună
ziua, prieteni!
Astăzi
este Ziua Națională a Franței!
French National Anthem - "La Marseillaise" (FR/EN):
Dacă
vă plac materialele selecționate și prezentate de mine în cronologie și în grupurile tematice
pe care le administrez, în limita timpului Dumneavoastră disponibil vă rog să
le distribuiți integral prietenilor și grupurilor din care faceți parte pentru
ca și aceștia să se bucure de ele, mai ales acum, când sunt tot mai des blocat și nu pot posta în grupurile în care sunt membru! Mulțumesc! O zi minunată vă doresc! Ascultați câteva voci feminine admirate în decursul anilor:
Les plus belles voix féminines de la chanson française
ISTORIE PE ZILE 14 Iulie
Evenimente
• 756: In China, Împăratul Xuanzong fuge din capitala Chang’an la Sichuan, in momentul in care forțele rebele ale generalului Un Lushan ajung in fața orasului. Un Lushan s-a proclamat împărat in regiunea Nord-Est și a fondat dinastia Yan, dar a fost ucis în 757 de propriul fiu, iar dinastia lui se va stinge în 763.
• 1223: Ludovic al VIII-lea devine rege al Franței după moartea tatălui său, Filip al II-lea.
• 1456: Lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre); flota lui Iancu înfrânge flota turcă și reușește să trimită ajutoare în trupe, arme și alimente celor asediați la Belgrad.
• 5-14 Iulie 1484: Bătălia de la Chilia. În vara anului 1484 otomanii au atacat cetatea-port Chilia în vederea extinderii ariei de dominație turcească în nordul Dunării de Jos. Odată cu întărirea puterii personale a sultanul Baiazid II (1481 – 1512) acesta reclamă vechile posesiuni sau zone de influenţă bizantine, urmărind transformarea Mării Negre într-un „lac otoman". După căderea cetăţilor genoveze din Nordul Mării Negre şi a Mangopului, a venit rîndul Chiliei şi Cetăţii Albe. La 30 aprilie 1484, sultanul a proclamat „războiul sfînt", iar pe 22 mai, a pornit din Adrianopol, în fruntea unei armate formată din 200 de nave, pe care erau îmbarcate maşinile de război, artileria şi alimentele, corpul ienicerilor şi pedestrimea. Ajungînd la Dunărea de Jos la 26 iunie 1484, armata turcă a trecut pe un pod de vase construit la Isaccea şi s-a împărţit în două, un corp a pătruns pe braţul Chilia, celălalt a blocat ieşirea în faţa Cetăţii Albe, în timp ce flota era pe Dunăre. Efectivele armatei lui Baiazid II erau întărite de 20 000 de oșteni ai domnului Valahiei Vlad Călugărul şi de 50 000 de oşteni ai hanului tătarilor Mengli Ghirai I. Umanistul polonez Ioan Ursinus nota că după ce prin fața Chiliei a trecut flota otomană, care se îndrepta spre Isaccea, orășenii au strîns grîul încă necopt, l-au legat în snopi și l-au dus pe la casele lor. Prima ciocnire a armatei otomane cu moldovenii a avut loc la trecerea peste Dunăre. O inscripție bulgară relatează că o parte din forțele moldovene îl așteptau pe sultan la Isaccea. Dar cele cîteva corăbii moldovene nu puteau să reziste în fața unei flote otomane numeroase înarmate cu tunuri, din care ceva mai tîrziu s-a tras și asupra cetății. Conform relatărilor cronicarului turc Sa'adeddin, pîrcălabul care s-a luptat cu otomanii a cazut în mîinile sangeacbeiului de Silistra. Sosind la 5 iulie 1484 în fața Chiliei, Baiazid a pornit lupta. Asediul a fost extrem de violent chiar de la început. Ioan Ursinus descrie luptele crîncene din jurul cetății. Cu toate că numeroasele tunuri ale sultanului aruncau asupra zidurilor ghiulele de piatră, zidurile și turnurile rămîneau acoperite de apărători. Prin porțile cetății a ieșit un detașament de călăreți, gonindu-i pe turci pînă-n tabăra lor. Totuși, peste cîteva zile, artileria otomana a distrus turnurile și o bună parte din ziduri. Bătălia este relatată într-un act al sultanului, prin care îşi anunţa victoria: „Uneltele de bătaie şi de asalt, instrumentele de luptă şi de măcel fură adunate şi aşezate şi, în timp ce vîrfurile săgeţilor şi focurile distrugerii şi ale răzbunării zburau fără încetare şi [cădeau] asupra ghiaurilor desfrînaţi ca picăturile unei ploi iuţi, puştile – cele mici şi mari, ... mîncau, din cînd în cînd, turnuri..., nemairămînînd nici o putinţă de a mai rezista, în sfîrşit cetatea fu cucerită". Garnizoana cetăţii formată din 400 de oşteni conduși de pîrcălabii Ivaşco şi Maxim a fost copleşită, fiind cucerită la 14 iulie 1484, după 8 zile de asediu. Malatesta, secretarul regelui polon Sigizmund, pretinde că cetatea a căzut din cauza trădării dintre conducătorii superiori ai garnizoanei cetății. Faptul pare a fi confirmat și de Asik Pașa-zade, care menționează că «un om, care era eminul acestei cetăți, a venit și a intrat în cortul unui vizir de-al padișahului». Se pare că acest emin nu a fost un pîrcălab al cetății. În Moldova atribuțiile eminului îi reveneau vameșului, care avea mai curînd funcții economice decît militare. Acest «emin» ar fi spus: «Cetatea este a padișahului». Nu este exclus să fi fost unul dintre negustorii orașului, mai cu seamă de origine străină, care în cazuri similare treceau ușor de partea otomanilor. Peste cîteva zile a fost cucerită şi Cetatea Albă. Pierderea Chiliei a adus mari prejudicii economiei și sistemului de apărare ale Țării Moldovei, care a rămas fără ieșire la mare. Importanţa acesteia pentru Imperiul Otoman este subliniată într-un act al sultanului, care o considera „cheia şi poarta pentru toată Ţara Moldovei şi Ungaria şi cele de la Dunăre"
• 1582: A apărut „Palia de la Orăștie“ – prima traducere românească a vechilor cărți biblice „Geneza“ și „Exodul“, tipărită la Orăștie de meșterul-tipograf Șerban, fiul diaconului Coresi, și diaconul Marian. Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Traducerea, chiar parțială a Bibliei, demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură.
• 1683: Armatele otomane ajung in fata Vienei. De partea otomanilor erau si ostirile conduse de domnitorii Valahiei si Moldovei. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 – 1683), iar în Țara Românească, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare. Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár(Stuhlweißenburg), în Ungaria. Ambii domni romani intretineau legaturi secrete cu asediatii, furnizandu-le informatii pretioase despre armata otomana. Asediul Vienei a durat pana la 12 septembrie cand trupele de eliberare ale Ligii Crestine aflate ub conducerea regelui polonez Jan Sobieski au înfrânt oastea otomană iar turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Gyor in Ungaria. Comandantul turc , marele vizir Kara Mustafa, este strangulat cu o funie de matase din porunca sultanului , in urma înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus. Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint. Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolica a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.
• 1700: A fost semnat Tratatul de pace de la Constantinopol între Rusia și Turcia, prin care Marea Azov a fost atribuită Rusiei.
• 1789: Căderea Bastiliei a marcat începutul Revoluției franceze. Căderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revoluția franceză când, pe 14 iulie 1789, fortăreța a fost cucerită de revoluționarii care căutau acolo arme și praf de pușcă. O mulțime dezlănțuită, de peste 40.000 de oameni, a pătruns în fort și a luat cele peste 30000 de puști și 12 tunuri păstrate în interiorul fortului. Demolarea a început pe 16 iulie, la inițiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, Pont de la Concorde. În dimineața de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a înțeles înfrângerea suferită în fața insurecției cetățenilor parizieni, a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui și a revenit asupra schimbărilor guvernamentale făcute în urmă cu câteva zile. În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o nouă structură, numită "Comună" și s-a înființat o armată populară, "Garda Națională". Revoluția s-a răspândit în țară, după modelul parizian, populația organizându-se în municipalități cu scop de auto-guvernare; de asemenea au înființat corpuri ale Gărzii Naționale, ignorându-se autoritatea regală. La 27 iulie, într-un gest de aparentă reconciliere, regele a acceptat o cocardă tricoloră, intrând în Primăria Parisului. În ciuda acestui gest simbolic, nobilii au început să părăsească țara, începând să pregătească un război civil și provocând o coaliție europeană împotriva Franței.
• 1813: In Bucuresti, pe podul Mogosoaiei, se deschide prima “spiterie” (farmacie).
• 1861: La Baden-Baden, regele prusac Wilhelm I este rănit ușor într-o tentativă de asasinat. Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck.
• 1865: Prima ascensiune a vârfului Matterhorn de către expediția condusă de exploratorul britanic Edward Whymper. La întoarcere, patru dintre ei au murit. Matterhorn (Mont Cervin, Monte Cervino), situat lângă Zermatt, la granița dintre Italia și Elveția în Alpii Pennini, este unul dintre cei mai vestiți și mai deosebiți munți din lume. Are forma unei piramide abrupte și înclinate, al cărui perete estic este aproape vertical și care se ridică la o altitudine de aproape 1000 de metri deasupra ghețarilor. Popularitatea vârfului Matterhorn se datorează în mare măsură faptului că o perioadă îndelungată acesta a fost considerat imposibil de cucerit. Edward Whymper (n. 27 aprilie 1840, Londra – d. 16 septembrie 1911, Chamonix) a fost un alpinist și explorator britanic, cunoscut pentru prima ascensiune pe vârful Matterhorn în anul 1865 într-o echipă de șapte alpiniști, din care patru au murit la coborâre. El a scăpat cu viață din expedițiile riscante din Groenlanda, din Alpi și din Anzi.
1867:
Inventatorul suedez Alfred Nobel, face prima demonstratie privind puterea
dinamitei.
• 1916 - Tristan Tzara şi Marcel Iancu au pus bazele curentului dadaist
• 1916 - Tristan Tzara şi Marcel Iancu au pus bazele curentului dadaist
• 1933: În Germania, toate partidele politice, cu excepția celui nazist, au fost scoase în afara legii.
• 1933: In Germania nazista este votata Legea eugeniei privind sterilizarea persoanelor cu boli ereditare.Termenul de eugenie e derivat din cuvantul grecesc “eu” (bun) si sufixul – genes (nascut). In iunie 1933, ministrul de interne german, dr. Wilhelm Frick, estima ca existau in tara sa aproximativ 500.000 de persoane cu boli serioase ereditare fizice sau psihice care trebuiau sterilizate cat mai curand posibil. Totodata, exista un numar mult mai mare de persoane “necorespunzatoare” (delincventi, alcoolici, imigranti) si el estima acest grup la aproximativ 20% din populatia Germaniei. Astfel, intre 1933 si 1939 au fost sterilizate 320.000 de persoane (0,5% din populatia tarii) si pana in 1945 s-a ajuns la impresionanta cifra de 2 milioane de oameni.
• 1935: Liga Apararii National-Crestine condusa de A. C. Cuza, a fuzionat cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga formand o organizatie politica de dreapta-Partidul National Crestin.
• 1947: Afacerea Tămădău: Un grup de zece conducători ai PNȚ, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreședinte, Nicolae Penescu, secretar general, și Nicolae Carandino, director la ziarul „Dreptatea“, a fost arestat pe aeroportul dinTămădău, la 46 de km de București, sub acuzația de „fugă într-o țară străină“. Au urmat un comunicat de presa, comentarii si declaratii pline de invective adresate celor retinuti, si foarte curand hotararea guvernului, aprobata automat de Camera Deputatilor, de a scoate in afara legii Partidul National taranesc. Aproape toti fruntasii partidului au fost arestati in Capitala, in timp ce in alte centre urmarirea liderilor locali incepuse mai demult. A urmat, intre 29 octombrie si 11 noiembrie “procesul” lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si al altor coinculpati acuzati de activitate “tradatoare si conspirativa”, sprijinita de “cercurile imperialiste din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie”, si menita sa pregateasca “rasturnarea prin violenta a Guvernului democratic instaurat legal”. Actul de acuzare mai sustinea ca Partidul National taranesc “poarta raspunderea directa pentru instaurarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu, si pentru intrarea in razboiul criminal hitlerist”. De asemenea, pentru “asasinatele din Piata Palatului, de la 24 februarie 1945″ si din 8 noiembrie 1945, pentru constituirea unor organizatii clandestine subversive in vederea “rasturnarii puterii de stat legale”. “Operatiunea Tamadau” a reprezentat in Romania, intrarea in faza finala pentru instaurarea oficiala a “democratiei populare”, dupa tipare sovietice. Condamnarea liderilor taranisti Iuliu Maniu si Ion Mihalache la temnita grea pe viata a dus la moartea lor in inchisoare.
• 1958: 5.000 de detinuti politici romani se revolta in inchisoarea de exterminare comunista de la Gherla.
• 1958: In Irak are loc o lovitura de stat, condusa de generalul Ab el Karim Kassem, care inlatura monarhia si instaureaza republica. În 14 iulie 1958, regele Irakului, Faisal al II-lea a fost asasinat ,iar primul ministru Nuri Said-es a încercat să fuga din Bagdad deghizat ca o femeie, dar a fost capturat şi executat . Abdul Karim Kassem a apărut ca lideral Revoluţiei din Irak şi a devenit prim-ministru şi ministru al apărării în noul guvern republican .
• 1965: Mariner 4 zboară în apropiere de Marte și face primele fotografii de aproape ale unei alte planete.
1969:
Izbucneste “Razboiul fotbalului”, dupa ce echipa de fotbal a Hondurasului
pierde un meci de fotbal împotriva El Salvador ceea ce face sa izbucneasca
revolte în Honduras împotriva imigranţilor salvadorieni. La 14 iulie 1969,
armata statului El Salvador a lansat un atac împotriva Hondurasului , inaintand
rapid pe teritoriul acestei tari si reusind sa ocupe cateva orase. Organizaţia
Statelor Americane a intervenit si a negociat un acord de încetare a focului
intre cele doua tari , care a intrat în vigoare la 20 iulie, iar trupele
salvadoriene au fost retrase la începutul lunii august.
• 1969: În Statele Unite sunt retrase oficial din circulație bancnotele de 500$, 1000$, 5000$ și 10000$.
• 1969: În Statele Unite sunt retrase oficial din circulație bancnotele de 500$, 1000$, 5000$ și 10000$.
2000: Camera
superioară a Parlamentului german (Bundesrat) a aprobat, la Berlin, un proiect
de lege, lansat de cancelarul federal, Gerhard Schroeder, privind acordarea de
vize de lucru informaticienilor din afara Uniunii Europene (UE).
• 2000: O foarte puternica furtuna solara a cauzat masive perturbari geomagnetice asupra Pamantului.
• 2002: Presedintele francez Jacques Chirac, scapa dintr-un atentat organizat in timpul sarbatorii Zilei caderii Bastiliei.
• 2000: O foarte puternica furtuna solara a cauzat masive perturbari geomagnetice asupra Pamantului.
• 2002: Presedintele francez Jacques Chirac, scapa dintr-un atentat organizat in timpul sarbatorii Zilei caderii Bastiliei.
* 2015: Sonda
spațială New Horizons, lansată de NASA în 2006, a trecut în cel mai apropiat
punct de planeta pitică Pluto. După o călătorie de 5 miliarde de kilometri, New
Horizons a trecut la doar 12.430 km de Pluto, la ora 11,49 GMT. „Întâlnirea”
este considerată de specialiști principalul eveniment spațial al anului 2015.
*
2015: Oamenii
de știință de la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva au anunțat
descoperirea unei noi particule subatomice numită pentaquark. Existența acestui
tip de particulă a fost prezisă din 1964 de fizicienii Murray Gell Mann și
George Zweig. Un pentaquarc (scris și pentaquark sau pentacuarc)
este o particulă subatomică ipotetică, constituită din patru quarcuri și un
antiquarc confinate.
Nașteri
• 1454: Poliziano, poet italian (d. 1494)
• 1546: Murat al III-lea, sultan otoman (d. 1595)
• 1602: S-a născut Jules Mazarin (Giulio Raimondo Mazzarino), cardinal, prim ministru al Franţei (m. 9 mar. 1661). Jules Mazarin era detestat de majoritatea populatiei, dar s-a impus in fata pretentiilor afisate de marii seniori, reusind sa intareasca mult puterea monarhica din Franta. Jules Mazarin, născut Giulio Raimondo Mazzarino (n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole – d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris. Jules Mazarin era detestat de majoritatea populatiei, dar s-a impus in fata pretentiilor afisate de marii seniori, reusind sa intareasca mult puterea monarhica din Franta.
• 1610: Ferdinando al II-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana (d. 1670)
• 1715: Christian Fürchtegott Gellert, poet și romancier german (d. 1769)
• 1743: Gavrila Derjavin, poet rus (d. 1816)
• 1799: Oscar I al Suediei, rege al Suediei și Norvegiei (d. 1859)
• 1801: Infanta Isabel Maria a Portugaliei (d. 1876)
• 1801: Johannes Peter Müller, fiziolog german (d. 1858)
• 1816: Arthur de Gobineau, aristocrat, om de litere francez (d. 1882)
• 1824: Károly Ács (cel bătrân), scriitor, poet și traducător maghiar (d. 1894)
• 1854: Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog român, fondator al școlii românești de microbiologie, membru al Academiei Române (d. 1926)
• 1862: Gustav Klimt, pictor austriac (d. 1918). Gustav Klimt (n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena – d. 6 februarie 1918, Viena), a fost un pictor și decorator austriac, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii Secesiunii vieneze. Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei.
• 1872: Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (d. 1933)
• 1883 - S-a născut compozitorul Alexandru Zirra, pionier al muzicii româneşti de operă (m.23.03.1946).
• 1889: S-a nascut politicianul croat Ante Pavelić, conducatorul (Poglavnik) Statului independent al Croatiei un stat-marionetă al Germaniei Naziste, infiintat în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei. În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate ultranaționaliste și separatiste, Ustaša. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică ultranationalistă de sorginte fascista, care a dus la genocidul a sute de mii de persoane apartinand altor nationalitati și a adversarilor politici croați, în lagărele de concentrare pe care le-a creat. După război, Pavelić a fugit în străinătate din fata fortelor comuniste ale lui Tito. La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare a înființării Statului Independent al Croației, Pavelić a fost împușcat și grav rănit de un atacator necunoscut la Buenos Aires in Argentina. Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, dar Pavelić nu a vrut să fie spitalizat. I s-a acordat azil politic în Spania, unde a murit la 28 decembrie 1959, probabil din cauza complicațiilor cauzate de glonțul din coloana vertebrală si a fost înmormântat în cimitirul San Isidro din Madrid.
• 1903 - S-a născut, la San Francisco, scriitorul american Irving Stone (Irving Tennenbaum) (m. 26 august1989)
• 1910 : S-a nascut William Hanna, co-preşedinte şi co-fondator al studiourilor cinematografice americane “Hanna Barbera”; alaturi de Joseph Barbera a dominat industria desenelor animate, fiind creatorul simpaticelor personaje Tom si Jerry, Scooby Doo sau “Familia Flintstone”; (d. 22.03.2001). William Hanna (n. 14 iulie 1910, Melrose, New Mexico – d. 22 martie 2001, Los Angeles, California) a fost un animator, scenarist și producător de desene animate american de origine irlandeză, ale cărui personaje au fost urmărite de milioane de fani din întreaga lume o mare parte a secolului al XX-lea. În copilărie, familia lui s-a mutat des, dar în cele din urmă s-a stabilit în anul 1919 în Compton, California. Acolo a devenit cercetaș „vultur”. A absolvit Liceul Compton în 1928 și a urmat pentru scurt timp cursuri la Compton City College, dar a renunțat la studii când a început marea criză economică.
• 1912: Woody Guthrie, cîntăreț american de folk (d. 1967)
• 1913: Gerald Ford, politician american, al 38-lea președinte al Statelor Unite (d. 2006). Gerald Rudolph Ford, Jr., cunoscut mai ales ca Gerald Ford, (n. 14 iulie 1913 — d. 26 decembrie 2006) a fost cel de-al patruzecilea vicepreședinte (1973 – 1974) și cel de-al treizeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1974 – 1977).
• 1918 - S-a născut Ernst Ingmar Bergman, regizor suedez de teatru şi film ("Fragii sălbatici", "Procesiunea") (m.30.07.2007). Ernst Ingmar Bergman (născut în 14 iulie 1918, Uppsala, Suedia – d. 30 iulie 2007, Fårö, Suedia) a fost un regizor suedez de teatru și unul dintre cei mai influenți regizori de film ai celei de-a doua jumătăți a secolului 20.
• 1919: Lino Ventura (Angiolino Joseph Pascal Ventura), actor francez de origine italiană (d. 1987)
• 1921: Geoffrey Wilkinson, chimist englez, laureat Nobel (d. 1996)
• 1922: Mihail Cosma, poet și prozator (d. 1978)
• 1932: Gheorghe Iliescu-Călinești, sculptor (d. 2002)
• 1932: Prințesa Margarita de Baden (d. 2013)
• 1933: Franz, Duce de Bavaria
• 1933 - S-a născut Del Reeves, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.
• 1936 - S-a născut scriitoarea Ileana Hogea-Velişcu.
• 1939 - S-a născut Vince Taylor, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.
• 1942: S-a nascut Javier Solana Madariaga, Inaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru politica externa si de securitate comuna.
• 1948 - S-a născut scriitorul Nicolae Dabija.
• 1954 - S-a născut Chris (Allen) Cross, basist britanic (Ultravox).
• 1958: S-a nascut Dan Mircea Geoana, politician, fost ambasador si ministru de externe, fost presedinte al PSD, presedinte al Senatului si candidat la presedintia Romaniei.
• 1967: Mădălina Manole, solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română (d. 2010)
• 1975: S-a nascut Jaime Luis Gómez, membru al trupei americane de muzica pop Black Eyed Peas
• 1975: Fabian Anton, jurnalist și editor
• 1977: Victoria, Prințesă Moștenitoare a tronului Suediei, fiica regelui Carl XVI Gustaf
• 1981: Matti Hautamäki, finlandez
• 1984: Samir Handanovič, fotbalist slovac
• 1987: Sara Canning, actriță canadiană
Decese
• 664: A decedat Earcombert (sau Eorcenberht), rege al Kentului (in actuala Anglie) din anul 640 si pana la moartea sa. A interzis idolii in tot regatul si a dat o lege pentru respectarea de catre supusii sai a Postului Mare (in latina quadragesima), care este în crestinism o perioada de asceză și pocăință premergătoare Sfintelor Pasti. Postul Mare durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. Postul Mare începe în calendarul bizantin cu lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din rai, iar în cel latin odata cu Miercurea Cenusii.
• 937: Arnulf, Duce de Bavaria
• 1223: A murit regele Filip al II-lea al Frantei. Filip al II-lea al Franței (Philippe Auguste) s-a nascut la 21 august 1165, si a domnit in Franța între anii 1180-1223. A fost fiul lui Ludovic al VII-lea, din dinastia Capețienilor. Filip si-a extins regatul și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea si a adus stabilitate financiară in tara, fiind un rege iubit de popor. La cererea papei Inocentiu al III-lea, a organizat o cruciada impotriva albigensilor, acordand conducerea acesteia lui Simon de Montfort (victorios la Muret in anul 1213). A fost urmat pe tron de fiul sau Ludovic al VIII-lea. Ludovic al VIII-lea al Franței (franceză Louis VIII de France) (n. 5 septembrie 1187; d. 8 noiembrie 1226) a fost rege al Franței în perioada 1223-1226. S-a născut la Paris, ca fiu al regelui Filip al II-lea și al Isabellei de Hainaut. Era supranumit Ludovic „Inimă de Leu”.
• 1817: A murit Anne Louise Germaine Stael (Madame de Stael), autoare franceza de romane sentimentale, in maniera secolului al XVIII-lea (“Delphine”, “Corinne sau Italia”); (n. 22.04.1766).
• 1827: Jean Augustin Fresnel, fizician francez (n. 1788)
• 1932: Dimitrie Paciurea – sculptor român. A studiat la Bucuresti si Paris, debutand in 1894, la Expozitia artistilor in viata din Bucuresti.A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924),Stilul său simbolic și reprezentațional fiind diferit de stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.
• 1954: Moisei Gamburd, pictor român (n. 1903)
• 1954 - A murit Jacinto Bonavente Martinez, autor dramatic spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe 1922 (“Noaptea sabatului”, “Logodnica de zăpadă”, “Scrisori de femeie”) (n.12.08.1866).
• 1965: Matila Ghyka diplomat și scriitor român (n. 1881)
• 1967 - A încetat din viaţă poetul, pamfletarul şi ziaristul Tudor Arghezi ("Cuvinte potrivite", "Icoane de lemn", "Cimitirul Buna-Vestire", "Bilete de papagal") (n. 21 mai 1880). Pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al rîului Argeş. Tudor Arghezi, cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice românești. Poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica, unde, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mînuirii cuvintelor. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vîrstă marcantă a literaturii române. A scris poezie (volumele “Cuvinte potrivite”, “Flori de mucigai”, “Poarta neagră”, “Versuri de seară”, “Hore”), teatru, proză ( “Icoane de lemn”, notabile fiind romanele ”Cimitirul Buna Vestire”, ”Ochii Maicii Domnului”, “Lina”), pamflete (la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”), precum și literatură pentru copii (“Cartea cu jucării”, “Cîntec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.). Sub direcţia sa apare ziarul “Bilete de papagal” (1928), unde publică pamflete usturătoare pentru care este cercetat de poliţie (1943). Fiind în detenție, odată cu instaurarea regimului comunist iese din lagăr (1944). Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sîrbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cîntare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”. S-a remarcat în literatură prin relatarea universului mărunt, în care lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar ca la nimeni altul. Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență afectivă față de om (“Cîntec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”). Poetul este înmormantat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor, astăzi muzeu.
• 1987: Mihail Fărcășanu politician și scriitor român
• 1997 - A fost asasinat Gianni Versace, unul dintre cel mai apreciat creator de modă italian (n.02.12. 1946).
• 1998: A murit Richard McDonald, unul dintre principalii fondatori ai companiei americane McDonald`s;(n.16.02.1909).
• 1999 - A murit Maria Banuş, poetă, eseistă, traducătoare, prozatoare, laureată a Premiului Internaţional Gottfried von Herder în 1989 (n.10.04.1914).
• 2002: Henri Wald, filosof raționalist român, elev al profesorului Mircea Florian (n. 1920)
• 2010 - A încetat din viaţă cântăreaţa, compozitoarea şi instrumentista Mădălina Manole, "fata cu părul de foc". Albume: "Fată dragă" pentru care a obţinut discul de aur, "Ei, şi ce?", "Trăiesc pentru tine", "Cântă cu mine", "Dulce de tot" (n.14 iulie 1967). Mădălina Manole, pe numele ei real Anca Magdalena Mircea, anterior Magdalena – Anca Manole, (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, județul Prahova — d. 14 iulie 2010, Otopeni, județul Ilfov) a fost o solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română. Mădălina Manole a decedat în 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani. Cântăreața a fost găsită decedată în locuința ei de pe strada Griviței din Otopeni. I.N.M.L a stabilit că Mădălina s-a sinucis înghițind un pesticid foarte toxic numit Carbofuran (cunoscut sub numele de Furadan) iar decesul a survenit în câteva minute. Totul s-a petrecut la numai câteva ore după ce artista a părăsit un studiou unde a efectuat o repetiție muzicală.
Sărbători
• În calendarul ortodox: Sf Ap Achila; Sf Mc Iust și Iraclie; Sf Cuv Nicodim Aghioritul
• În calendarul romano-catolic: Sf. Camillo de Lellis, călugăr italian al ordinului capucinilor
* În calendarul greco-catolic: Sf. Aquila, apostol dintre cei 70 († secolul I); Sf. Iosif, arhiepiscop († 832)
• Franța: Ziua națională a Franței (1789)
• România: Ziua transmisioniștilor militari. În 1873, la 14 iulie, a luat fiinţă prima subunitate de transmisiuni – secţia de telegrafie, marcând astfel apariţia transmisiunilor militare.
• Franța: Ziua națională a Franței (1789)
• România: Ziua transmisioniștilor militari.
RELIGIE
ORTODOXĂ 14 Iulie
Sf Ap Achila; Sf Mc Iust și
Iraclie; Sf Cuv Nicodim Aghioritul
Sfantul Apostol Achila, impreuna cu sotia sa,
Priscila, a fost printre iudeii care au plecat din Roma in urma poruncii
imparatului Claudiu si s-a stabilit in Corint, lucrand ca tesator de corturi.
Aici a gazduit pe Sfantul Apostol Pavel. In urma predicii lui Pavel, in
sufletele celor doi s-a aprins dragostea fata de Hristos si, dupa primirea
botezului, au ajutat la raspandirea Evangheliei lui Hristos alaturi de Sfantul
Apostol Pavel. Datorita acestei ravne, Sfantul Apostol Achila a fost hirotonit
episcop in cetatea Heracleea din Pont, convertind pe pagani, sfaramand idolii,
ridicand biserici si hirotonind preoti, fapt pentru care, impreuna cu sotia Priscila,
a suferit martiriul in timpul primei prigoane.
Tot astazi, Biserica Ortodoxa sarbatoreste
pe Sf. Mc. Iust si Iraclie.
Tot in aceasta zi,
pomenirea preacuviosului Nicodim Aghioritul.
Acest luceafar stralucitor al Bisericii a
rasarit in 1749, in insula Naxos din arhipelagul Cicladelor. Parintii sai,
piosi si cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfântul Botez si il
incredintara preotului satului ca sa-l invete sa citeasca. Spre deosebire de
ceilalti copii, nu-i placeau jocurile zgomotoase, dedicându-si timpul liber
lecturilor. Fusese inzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligenta vie ci si cu
o memorie iesita din comun, care ii permitea sa retina pe data tot ceea
ce citea si sa repete apoi totul fara nici o greseala. Trimis la Smirna la vârsta
de 16 ani pentru a urma invatatura dascalului Ierotei la Scoala Evanghelica, se
facu placut tuturor, invatator si confrati, pentru blândetea sa si rafinamentul
deprinderilor sale. In afara Literelor profane si a diferitelor discipline ale
stiintelor sacre mai invata latina, franceza si ajunse sa stapâneasca greaca
veche, ceea ce ii permise sa indeplineasca misiunea pe care i-o pregatise
Dumnezeu : sa faca accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire
comorile Traditiei Bisericii.
Dupa patru ani de studii la Smirna, cum
turcii ii omorau pe grecii din regiune in urma campaniei militare rusesti el fu
constrâns sa se intoarca la Naxos, patria sa. Ii intâlni acolo pe calugarii
Grigore, Nifon si Arsenie, exilati din Sfântul Munte din cauza controversei
"Colivelor", iar acestia ii trezira dragostea pentru viata monahala
si il initiara in practica ascezei si a rugaciunii interioare. Acestia il
informara ca la Hidra locuia un om de o mare virtute, versat in doctrina
Parintilor Bisericii, Mitropolitul Macarie din Corint. Nicolae se duse la el,
cum se duce cerbul insetat la izvorul apelor si gasi in jurul Sfântulul Ierarh
o mare comuniune de gindire si de aspiratii in ceea ce privea necesitatea de a
edita de urgenta si de a traduce izvoarele traditiei bisericesti. Acolo il
cunoscu si pe renumitul sihastru Silvestru din Cezareea, care traia intr-o
chilie retrasa nu departe de oras. Acest om sfânt ii facu elogiul placerii
vietii singuratiei cu asemenea ardoare incât Nicolae se hotarâ sa nu mai
zaboveasca si sa ia jugul usor si blând al lui Hristos. Luând scrisori de
recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca spre Muntele Athos (1775).
Intra mai intâi in Manastirea Dionisiu,
unde repede ia haina monahiceasca sub numele de Nicodim. Numit secretar si
lector, deveni la scurt timp modelul tuturor fratilor, atât in serviciile pe
care le infaptuia cu supunere si fara sa crâcneasca, precum si in sârguinta pe
care o demonstra in rugaciune si asceza. Se intindea cu fiecare zi tot mai
inainte, facând carnea trupului sa se supuna mintii si pregatindu-se astfel
luptelor vietii isihaste. Trecusera doi ani când, Sfântul Macarie din Corint,
in vizita la Sfântul Munte, il insarcina pe Nicodim cu revizuirea si pregatirea
pentru editare a Filocaliei, aceasta enciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a
vietii spirituale. Tânarul calugar se retrase intr-o chilie la Karyes pentru a
indeplini aceasta sarcina demna de marii invatatori ai isihiei si care cerea o
cunoastere profunda a stiintei sufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si
pentru Tratatul despre deasa Impartasire, redactat de Sfântul
Macarie, dar pe care il imbogati in mod considerabil. Dupa ce termina aceasta
lucrare, se intoarse la Dionisiu dar contactul cu Parintii Filocaliei, precum
si exercitiul intens al Rugaciunii lui Iisus, ii trezisera gustul de a i se
dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de Sfântul Paisie Velicikovski
(cf 15 noiembrie), care
conducea o mie de calugari in Moldova in aceasta sfânta activitate a mintii
îndreptate catre inima, el incerca sa li se alature. Dar prin pronia lui
Dumnezeu o furtuna il impiedica sa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos
si arzând de dorinta de a se consacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai
intoarse la Dionisiu ci se retrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi
la schitul Kapsala, dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie
inchinata Sfântului Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile
de zi cu zi. Cum aici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie,
rugaciunii si meditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii
spirituale. La putin timp, batrânul Sfânt Arsenie din Peloponez, pe care il
cunoscuse la Naxos, putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in
schit. Nicodim renunta atunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita
de binefacerile ascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera
constructia unei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarâra sa se
retraga in insula pustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782).
Dar in fata dificultatilor pentru a-si asigura cele necesare existentei,
Arsenie pleca in alta parte, lasându-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea
varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos , Sfântul redacta capodopera
sa : Manualul sfaturilor celor bune, despre pastrarea simturilor
si a gindurilor, si despre activitatea mintii. In vârsta
de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavând ca sursa de inspiratie
decât comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau dialog cu
Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine spirituale a
Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite de referintele lor
exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberam inteligenta, mintea
("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor,
pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau
"rugaciunea inimii"), la "placerile" spirituale ale
contemplatiei. In timpul acestui sejur in insula pustie, Sfântul infrunta
violente atacuri ale demonilor, care incercau sa il alunge de acolo. Spre
deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete, când nu indraznea sa doarma
cu usa inchisa, acum când spiritele intunericului veneau sa sopteasca la
fereastra lui, el nu isi ridica privirea din carte decât pentru a râde de
incercarile lor neputincioase.
Dupa un an petrecut la Skyropoula se
intoarse la Athos, primi acolo Marea Schima calugareasca si obtinu chilia
Sfântului Teonas la Kapsala. Accepta sa primeasca un discipol, Ierotei ,
si se consacra mai mult ca niciodata scrierii si invatarii fratilor care veneau
sa se instaleze in imprejurimi pentru a profita de stiinta lui.
Cu ocazia unui nou sejur in Sfântul Munte,
Sfântul Macarie ii incredinta editarea traducerii operelor complete ale
Sfântului Simion Noul Teolog. In introducerea la aceasta lucrare, care contine
invataturi atât de profunde despre contemplatie, Sfântul Nicodim precizeaza ca
asemenea carti nu sânt facute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci
toti crestinii au fost chemati sa traiasca desavârsirea Evangheliei. El redacta
apoi Manualul Duhovnicului (Aceasta traducere poarta numele de
Denis de Zagora dar e foarte probabil ca Sfântul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime.
El mai compuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfântului Simion, a
carui praznuire a instituit-o la 12 octombrie.) si aduna intr-o culegere unica,
dupa cele opt tonuri si pentru fiecare zi a saptamânii, canoanele inchinate
Maicii Domnului cântate la sfârsitul Vecerniei sau la Pavecernita in Manastiri.
In afara altor numeroase compozitii liturgice, el publica atunci doua lucrari,
adaptate dupa renumite carti spirituale occidentale : Razboiul nevazut de
Lorenzo Scuppoli (1589) (sfântul Nicodim se folosise de o traducere manuscrita
din italiana, care se gaseste si astazi la manastirea Patmos, si care ii fusese
imprumutata fara indoiala de Sfântul Macarie din Corint) si Exercitii
spirituale (considerata ca o adaptare a renumitului tratat al lui
Ignatie din Loyola, aceasta lucrare este de fapt inspirata din Exercitiile
spirituale, precum si din alte opere, ale autorului spiritual italian J.P.
Pinamonti), care au cunoscut pâna in zilele noastre un succes nedezmintit.
Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrari au fost profund restructurate
si adaptate de Sfântul isihast, care introduse o invatatura fara cusur
despre cainta, asceza si Rugaciunea lui Iisus. Intre tiimp, cartea despre deasa
Impartasire suscitase reactii puternice printre calugarii care aparau obiceiul,
contrar Sfintelor Canoane si traditiilor apostolice, impartasirii de numai trei
sau patru ori pe an. Acuzata de erezie novatoare, cartea fu condamnata de
Patriarhul Procopie. Dar odata cu instalarea lui Neofit VII (1789), interdictia
fu suspendata si Colivazii fura recunoscuti drept adevaratii aparatori ai
Traditiei. Calomnii vulgare si ridicole continuara insa sa circule in anumite
medii manastiresti impotriva Sfântului Nicodim, mergând pâna la a-l acuza de a
ascunde Sfânta Impartasanie in culionul sau pentru a putea sa se
impartaseasca mergând. Dar Sfântul prefera sa taca, neasteptând decât de la
Dumnezeu incuviintare si plângea rugându-se pentru convertirea celor care sa
gaseau in greseala in privinta pomenirii mortilor duminica.
Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la
Muntele Athos pentru a propune Sfântului Nicodiim sa reia ca sa traduca o
culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregatise si sa o imbogateasca
in comentarii. Sfântul, pentru care viata si disciplina Bisericii erau mai
pretioase decât propria sa viata, se puse pe lucru cu indârjire, reunind patru
caligrafi pentru a termina la timp aceasta culegere absolut necesara pe care o
numi "Cârma" (Pidalion). El lucra zi si noapte timp de doi
ani, compilând, corectând textele gresite sau contradictorii, punând in paralel
Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si decretele legislatiei bizantine
dar mai ales imbogatind opera cu un numar impresionant de note care furnizeaza
criteriile pe care le asigura aplicarea Canoanelor sale la viata Bisericii (Pedalionul ramâne
cartea canonica ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea
considerate ca având autoritate echivalenta celei a Canoanelor). Dupa ce a fost
terminata si trimisa la Constantinopol, lucrarea astepta multa vreme
binecuvântarea patriarhala, apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care sa
gasea in România, pentru a fi editata printr-o subscriptie a tuturor
calugarilor atoniti. Dar acesta din urma, adversar al Colivazilor si al
Impartasirii dese, introduse corecturi proprii in Pidalion, tradând
astfel gindirea autorului si traditia Bisericii. Când Sfântul lua cunostinta de
carte, aparuta la Leipzig in 1800, fu profund suparat si striga : "Ar fi
facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o spada decât sa adauge sau sa
suprime ceva in aceasta carte!".
Cam in aceeasi periioada, i se aduse la
cunostinta faptul ca manuscrisul operelor complete al Sfântului Grigore Palama
(cf. 14 noiembrie) ce fusesera
adunate cu mari dificultati si adnotate de Sfântul Nicodim la cererea
Sfântului Atanasie din Paros (cf 24 iunie) si a Mitropolitului Leon din
Heliopolis, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus de austriecii
aflati in cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate
grecilor de catre Napoleon Bonaparte. Aceasta veste se adauga supararii sale si
il facu sa plânga amarnic, nu numai pentru timpul consumat in aceasta lucrare
de neinlocuit ci mai ales pentru pierdera unei asemenea comori.
Dupa ce a ramas câtva timp, in compania
lui Silvestru din Cezareea, in chilia Sfântului Vasile, unde altadata traise
Sfântul Teofil Izvorâtorul de Mir (cf. 8 iulie), Nicodim isi relua viata singuratica si
isi continua lucrarea apostolica. Imbracat in zdrente si incaltat cu saboti
greoi, se considera cel mai lipsit de insemnatate dintre toti. Nu gatea
niciodata si mânca orez fiert sau miere diluata in apa, insotita de câteva
masline si de fasole muiata. Când era chinuit de o foame puternica, se ducea la
vecinii sai la masa ; dar cel mai adesea, antrenat in discutii, uita sa
manânce. Nu era cunoscut sa aiba alte activitati in afara de rugaciune si de
studiu. La orice ora din zi sau din noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra
unei carti fie asupra mesei sale de lucru, fie cu barbia inclinata spre partea
superioara a trupului, pentru a face sa coboare mintea sa in cele mai profunde
parti ale inimii si sa cheme cu ardoare Sfânt Numele lui Iisus. Devenise cu
totul "rugaciune" si prin aceasta uniune intima cu Hristos harul
divin lasase in inima sa toata comoara Bisericii. Când scria era atât de
cufundat in ceea ce facea incât intr-o zi un calugar venit sa il viziteze si
gasindu-l la lucru ii puse in gura o bucata de pâine proaspata. Când trecu din
nou seara pe la el, il gasi pe Sfânt in aceeasi pozitie, cu bucata de pâine in
gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimic.
El redacta atunci un amplu comentariu
despre Epistolele Sfântului Pavel, dupa Sfântul Teofilact al Bulgariei, precum
si comentariul Epistolelor Catolice, compuse de asemenea un comentariu la
cele noua ode scripturale intitulat Gradina Harului si traduse comentariul
Psalmilor lui Eftimie Zigabinos. La fel ca si in toate celelalte opere de arta
ale sale, Sfântul Nicodim depasea cu mult sarcina unui simplu traducator.
Plecând de la un comentator traditional, el il completa cu note din abundenta,
pline de marturii ale celorlalti Parinti ai Bisericii despre nenumarate
subiecte. Izvor nesecatuit, el edita si o selectie a vietilor Sfintilor din
vechime (Neon Eklogion) si Noul Martirologiu: culegere a vietilor noilor
Martiri, destinata sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub jugul otoman
si datorita careia multi din cei ce negau existenta lui Dumnezeu s-au convertit
si s-au adaugat la glorioasa armata a Martirilor. Plin de grija ca
intotdeauna fata de educatia poporului lui Dumnezeu, el compuse de asemenea
un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia),
admirabil rezumat al invatamintelor morale ale Sfântului Ioan Gura de Aur.
Zilnic, toti cei care fusesera raniti de
pacat sau de apostazie (lepadarea de credinta), neglijând sa ceara ajutor de
la Episcopi si duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsale pentru a gasi
vindecare si mângâiere sufletului lor. Si nu numai calugari ci si mireni veniti
de departe, astfel incât Sfântul se plângea ca nu putea sa se mai dedice
rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa plece din nou intr-un loc pustiu
si necunoscut. Dar boala il impiedica de la aceasta. In vârsta de numai 57 de
ani, dar epuizat de asceza si lucrarile de editare, care ar putea umple o
biblioteca intreaga, el fu slabit intr-atât incât nici o sporire a hranei nu
putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la Kapsala pentru a trai o
vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes (acolo sunt pastrate Moastele
sale, in biserica recent ridicata in cinstea sa) apoi la unul din vecinii lor,
calugar iconograf. Atunci a redactat el, cu pretul a doi ani de munca,
Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului de la Constantinopol, profund
revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in Biserica
greaca si a folosit drept suport prezentului Sinaxar.
Se intoarse apoi in chilia sa de la
Kapsala, unde redacta bogatul sau comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion)
si cel al xxx (Noua Scara) ce se cânta dimineata la Utrenie. Termina aceasta
ultima lucrare in care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa
spirituala, in timp ce era doborât de anemie, isi pierduse dintii si devenise
aproape surd (1808). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei
Colivazi sa fie condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. Sfântul
Nicodim nu putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de
credinta. Starea sa de sanatate de altfel nu intârzie sa sa inrautateasca.
Dupa ce a mai revazut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse :
"Doamne, scoate-ma de aici, m-am saturat de lumea aceasta!". Din zi
in zi hemiplegia i se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea
lui Iisus, cerându-si scuze de la frati ca nu poate sa o pastreze in secret.
Dupa ce s-a marturisit si a primit Sfânta Impartasanie, el lua in mâinile sale
Moastele Sfânului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutându-le cu
lacrimi, spuse : "Ati plecat la ceruri si va odihniti de virtutile pe care
le-ati cultivat pe pamânt, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din
cauza pacatelor mele. De aceea, pe voi care sânteti Parintii mei, va implor sa
mijlociti pentru mine pe lânga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca
demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor,
mor, aduceti-mi Sfânta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse
o asemenea pace si, incrucisându-si mâinile pe piept, raspunse calugarilor care
il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mine,
cum sa nu fiu la odihna ?". Când se facu ziua, la 14 iulie 1809, isi dadu
sufletul in mâinile Domnului. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine
sa fi murit azi o mie de Crestini decât Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-a
ascuns, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramân o
sursa inepuizabila de invatatura, de mângâiere si de incurajare la plinatate a
vietii intru Hristos.
A sfantului Nicodim Aghioritul scrieri:
- Cuvant pentru cei ce nazuiesc sa faca Teologie
- Deasa imparatsire cu Sfintele si
Preacuratele lui Hristos Taine
- Cuvânt despre Intruparea Domnului
- In mrejele vrajitorilor
- Razboiul nevazut
- Ca toti crestinii indeobste trebuie sa se roage
neincetat
Cu ale lor sfinte
rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE 14 Iulie
MUZICĂ 14 Iulie
Woody Guthrie
WOODY GUTHRIE - the best of [ full album]
34 songs:
Del Reeves, cântăreţ, chitarist şi compozitor
country american.
Vince Taylor, cântăreţ, chitarist şi compozitor
britanic.
Chris (Allen) Cross, basist britanic
(Ultravox).
Ultravox -
Mădălina Manole
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Jaime Luis Gómez
Vivaldi Bassoon Concerto In A Minor Rv 498 1
Royal Philharmonic Orchestra Melodies for Piano and Orchestra GMB
BELLISIMAS MELODIAS EN GUITARRA. Selección de Cecil González
Linda Rostrand & The Nelson Ridldle Wat´s New GMB
Loreena McKennitt - The Mystic's Dream - Loreena Mckennitt Greatest Hits - Best Of Loreena Mckennitt
DISCO 80/90s Various artists 25 ORIGINAL HITS OF THE 80'S/90'S
POEZIE 14 Iulie
Gavrila Derjavin
Scurtă biografie
Gavrila Romanovici Derjavin (rusă: Гаврила Романович Державин, n. 14
iulie, 1743 - d. 20
iulie, 1816) a fost un poet rus. Gavrila
Romanovich Derzhavin, născut la 3 iulie
[14 iulie, stil nou], 1743 , provincia Kazan , Rusia - 8
iulie [18 iulie , Zvanka, provincia Novgorod, Rusia), cel mai mare și mai
original poet al secolului al XVIII-lea din Rusia , Ale căror realizări
minunate se află în versurile și oedele sale.
Născut din nobilime sărmană, Derzhavin sa
alăturat armatei ca soldat comun în 1762 și a devenit ofițer în 1772. În 1777 a
intrat în serviciul public din Sankt Petersburg , iar în următorii 26 de ani
posturile sale erau incluse în posturile guvernatorului provinciei Olonets
Și Tambov , senator și ministru al justiției . Oda k Felitse (1782; "Ode to
Felicia"), adresată lui Ecaterina cel Mare a câștigat favoarea ei
și a fost pentru scurt timp secretara ei privată.Înclinațiile sale politice
liberale au pus capăt carierei sale în 1803, moment în care sa retras la
proprietatea sa la Zvanka.
Derzhavin a păstrat măreția și
solemnitatea odei clasice practicate în Rusia, dar a
făcut-o mai puțin restrictivă și mai lirică și personală în tonul și subiectul
său. Odele lui sunt notabile pentru pasaje de imagini
magnifice.Derzhavin a lucrat în multe alte genuri poetice, iar poemele sale
exprima atât moralismul înalt cât și idealismul și aprecierea sa puternică
asupra vieții. Lucrarea sa a ajutat la
descompunerea stricturilor genurilor poetice clasice.Versurile și operele sale
includ "Na smert knyazya Meshcherskogo" (1779; "Cu privire la
moartea prințului Meshchersky"), Bog (1784; Ode
la divinitate ) și Vodopad (1794,
"Cascada").
Vara
Cununi de roze roşii primăvara
A prins în părul arzătoarei veri.
În crânguri, teii scapără ca para
Clintiţi de adieri.
Ciorchinii galbeni, cu mireasmă-aleasă
Îmbie-n vii pe mândrele din sat.
Foşneşte lanul retezat de coasă,
Ca valul zbuciumat.
Par apele, în razele amiezii,
Fluide lunecări de aur rar.
Iar oile şi vitele cirezii
Alerargă sub umbrar.
Vulturii iuţi şi negrii corbi îşi lasă
Aripa-n jos: coboară din tării.
Belşugul soarbe seva răcoroasă -
Izvor de bucurii.
de
Gavrila Derjavin
tradus în română de
Alexei Mateevici
Gavrila Derjavin
tradus în română de
Alexei Mateevici
O Tu, ce eşti Nemărginire
În vieţuirea vie a firii,
În veacuri fără despărţire
Treime a dumnezeirii!
Duh unu-n toate aflător,
Duh nezidit, dar ziditor,
Ce nu-L pătrunde duhul meu,
Ce toate-n Sine împlineşte,
Zideşte, cuprinzând păzeşte,
Al Cărui nume-i Dumnezeu!
A măsura adânca mare,
A număra a Ta făptură,
Chiar de-ar putea o minte tare,
Tu n-ai nici număr, nici măsură.
Nici duhurile luminate
De Tine-n ceruri aşezate,
Nu cercetează a Ta fire.
Gândirea doar spre Tine zboară,
Ca în măria Ta să piară,
Cum piere-n veacuri o clipire.
,,Naintea vremilor chemat-ai
Din bezne-a lumii plămădeală,
Iar vecinicia-ntemeiat-ai
În Sine, spre a noastră fală.
În Sine toate împlinind,
Din Sine vecinic strălucind,
Tu toate-ntreci, ce ai zidit;
Căci le-ai zidit cu un cuvânt
Şi tot zidind şi mai zidind,
Ai fost şi-i fi în veci mărit.
În vieţuirea vie a firii,
În veacuri fără despărţire
Treime a dumnezeirii!
Duh unu-n toate aflător,
Duh nezidit, dar ziditor,
Ce nu-L pătrunde duhul meu,
Ce toate-n Sine împlineşte,
Zideşte, cuprinzând păzeşte,
Al Cărui nume-i Dumnezeu!
A măsura adânca mare,
A număra a Ta făptură,
Chiar de-ar putea o minte tare,
Tu n-ai nici număr, nici măsură.
Nici duhurile luminate
De Tine-n ceruri aşezate,
Nu cercetează a Ta fire.
Gândirea doar spre Tine zboară,
Ca în măria Ta să piară,
Cum piere-n veacuri o clipire.
,,Naintea vremilor chemat-ai
Din bezne-a lumii plămădeală,
Iar vecinicia-ntemeiat-ai
În Sine, spre a noastră fală.
În Sine toate împlinind,
Din Sine vecinic strălucind,
Tu toate-ntreci, ce ai zidit;
Căci le-ai zidit cu un cuvânt
Şi tot zidind şi mai zidind,
Ai fost şi-i fi în veci mărit.
Un rând de firi în mâine ţii
Şi cu puterea Ta le-nvii,
Uneşti începere, sfârşit,
Dai moarte celui ce-a trăit.
Scântei, ce risipite cad,
Sunt stele ce le-ai semănat.
Ca-n dimineţi, de soare pline,
Omătul lucitor se cerne
Prin aerul curat al iernii,
Aşa-s luminile sub Tine.
Lumini aprinse — milioane
În nesfârşite ceruri curg,
A Tale împlinesc zacoane,
Luciri învietoare scurg
Aceste candeli luminoase,
Munţi de cristaluri sângeroase*,
Mări nesfârşite în lărgime,
Văzduhuri, ceruri arzătoare
Şi focuri larg luminătoare
În faţa Ta-s întunecime,
O picătură-n mări căzută
Îi cerul pus în rând cu Tine,
Dar ce-i chiar lumea cea văzută
Şi ce-i fiinţa mea în sine?
Căci toate-ntinderile lumii
Şi cu puterea Ta le-nvii,
Uneşti începere, sfârşit,
Dai moarte celui ce-a trăit.
Scântei, ce risipite cad,
Sunt stele ce le-ai semănat.
Ca-n dimineţi, de soare pline,
Omătul lucitor se cerne
Prin aerul curat al iernii,
Aşa-s luminile sub Tine.
Lumini aprinse — milioane
În nesfârşite ceruri curg,
A Tale împlinesc zacoane,
Luciri învietoare scurg
Aceste candeli luminoase,
Munţi de cristaluri sângeroase*,
Mări nesfârşite în lărgime,
Văzduhuri, ceruri arzătoare
Şi focuri larg luminătoare
În faţa Ta-s întunecime,
O picătură-n mări căzută
Îi cerul pus în rând cu Tine,
Dar ce-i chiar lumea cea văzută
Şi ce-i fiinţa mea în sine?
Căci toate-ntinderile lumii
* Roşii — întunecate, de floarea sângelui.
De-un milion de ori mărite
Şi spre îndeplinirea lumii
Fără sfârşit adăugite, –
Sunt numai un grăunte mic,
Iar eu în faţa Ta — nimic.
Nimic! Dar cânt a Ta mărie
Şi vecinice desăvârşiri,
Căci zugrăvirea Ta cea vie
O port în gânduri şi simţiri.
Nimic! Dar Tu mi-ai dat viaţă
Şi gând — cu dânsul ca să zbor
Prin înălţimea Ta măreaţă
Şi să te cat cu mare dor.
În tine sufletul meu crede,
Pre Tine, cugetând, Te vede,
În fire, în fapte omeneşti;
Şi mintea mi se-nseninează,
Gândirea mi se luminează.
Eu sunt — deci dar şi Tu eşti.
Tu eşti — îmi dă de veste firea,
Îmi spune gândul meu cel mic,
Mi-arată voia şi simţirea:
Tu eşti — deci nu-s eu un nimic.
Sunt părticică din zidire,
Ce-ai pus-o-n mijloc spre unire,
Între fiinţele trupeşti
Şi duhurile îngereşti.
În mijloc Tu m-ai aşezat,
Cu mine toate ai legat.
Cel mai întâi şi de pe urmă
Sunt eu în scara făptuirii,
Cel care-ncepe, care curmă
Hotarul pământesc al firii.
Cu trupu-n colb mă tăvălesc,
Cu mintea — fulgeri cârmuiesc,
Stăpân şi rob, sunt crai şi vierme…
Fiind aşa de minunat,
De unde oare m-am luat?
Din Sine — nu-ntr-aceeaşi vreme
A Ta zidire sunt, Preasfinte,
Sunt dintr-a Ta înţelepciune,
Izvor al vieţii şi Părinte,
Dăruitorul celor bune!
Dreptatea Ta hotărâtoare
Binevoit-a să-mi coboare
Spre moarte firea vecinic vie,
Ca ea din haina pământească
Prin moarte să se slobozească
Şi iar în slava Ta să vie!
O, Duh Preasfânt şi negrăit!
Eu ştiu că-a mele închipuiri
Sărace sunt de zugrăvit,
Chiar umbra vecinicei măriri;
Dar dac-a Te mări se cade,
Apoi cel muritor nu poate
Altmintrelea să Te mărească
Decât cu gându-n înălţime
Mărturisind a sa micime,
Cu lacrimi să Te mulţumească.
Şi spre îndeplinirea lumii
Fără sfârşit adăugite, –
Sunt numai un grăunte mic,
Iar eu în faţa Ta — nimic.
Nimic! Dar cânt a Ta mărie
Şi vecinice desăvârşiri,
Căci zugrăvirea Ta cea vie
O port în gânduri şi simţiri.
Nimic! Dar Tu mi-ai dat viaţă
Şi gând — cu dânsul ca să zbor
Prin înălţimea Ta măreaţă
Şi să te cat cu mare dor.
În tine sufletul meu crede,
Pre Tine, cugetând, Te vede,
În fire, în fapte omeneşti;
Şi mintea mi se-nseninează,
Gândirea mi se luminează.
Eu sunt — deci dar şi Tu eşti.
Tu eşti — îmi dă de veste firea,
Îmi spune gândul meu cel mic,
Mi-arată voia şi simţirea:
Tu eşti — deci nu-s eu un nimic.
Sunt părticică din zidire,
Ce-ai pus-o-n mijloc spre unire,
Între fiinţele trupeşti
Şi duhurile îngereşti.
În mijloc Tu m-ai aşezat,
Cu mine toate ai legat.
Cel mai întâi şi de pe urmă
Sunt eu în scara făptuirii,
Cel care-ncepe, care curmă
Hotarul pământesc al firii.
Cu trupu-n colb mă tăvălesc,
Cu mintea — fulgeri cârmuiesc,
Stăpân şi rob, sunt crai şi vierme…
Fiind aşa de minunat,
De unde oare m-am luat?
Din Sine — nu-ntr-aceeaşi vreme
A Ta zidire sunt, Preasfinte,
Sunt dintr-a Ta înţelepciune,
Izvor al vieţii şi Părinte,
Dăruitorul celor bune!
Dreptatea Ta hotărâtoare
Binevoit-a să-mi coboare
Spre moarte firea vecinic vie,
Ca ea din haina pământească
Prin moarte să se slobozească
Şi iar în slava Ta să vie!
O, Duh Preasfânt şi negrăit!
Eu ştiu că-a mele închipuiri
Sărace sunt de zugrăvit,
Chiar umbra vecinicei măriri;
Dar dac-a Te mări se cade,
Apoi cel muritor nu poate
Altmintrelea să Te mărească
Decât cu gându-n înălţime
Mărturisind a sa micime,
Cu lacrimi să Te mulţumească.
Noiembrie 1911
Biografie
Mihail Cosma (pseudonimul literar al lui Cosma Moise) (14 aprilie 1922,
Ploieşti - 28 ianuarie 1978, Bucureşti) - poet, prozator şi traducător. Este
fiul Dariei şi al lui Ioan Moise.
Urmează studii de filosofie şi drept la
Universitatea din Bucureşti, absolvite în 1945. Debutează cu versuri în 1937,
în „Porunca vremii”, colaborând apoi şi la „Universul literar”. Lansat sub
semnătura M.I. Cosma, publică în „Vremea” (1943) şi „Dacia rediviva”
(1942-1944). Debutează editorial în 1944, cu volumul Geode, semnat tot M.I. Cosma; semnând ulterior Mihail
Cosma, a dat naştere la confuzii între el şi scriitorul devenit poetul de limbă
franceză Claude Sernet (1902-1968), care folosise acelaşi pseudonim.
Alături de Ioan Cutova, Ion Frunzetti,
Victor Toroynopol şi Margareta Dorian, este laureat al Premiului Editurii
Forum, cu volumul Pâinea pădurii, tipărit în 1945.
Colaborează, în primii ani de după război, la „Scânteia tineretului”, „Tinereţea”,
„Lumea”, „Naţiunea”, „Vrerea”, mai târziu la „Flacăra”, „România literară” etc.
Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinereţea” (1946-1947), „Vestea
nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic
„Alexandru Sahia” (1951-1953) şi este angajat pentru scurtă vreme la Editura
Cartea Rusă. Duce o existenţă discretă, boemă şi vădeşte inapetenţă pentru
ocupaţiile profesionale constrângătoare, incapacitatea sau lipsa de interes
pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul.
Geode se situează în
descendenţa unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar
văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent faţă de evoluţiile moderniste şi
desuet faţă de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzleţe accente
argheziene, ecouri ale sonorităţilor din poemele „parnasiene” ale lui Ion
Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanţele
emoţiei. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum
(ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se iveşte şi în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort
mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă şi maniera generaţiei de
poeţi pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (Constantin
Tonegaru, Geo Dumitrescu, Ion Caraion etc.).
În unele poeme e prezent tonul baladesc,
declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica
rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care
a publicat numai traduceri din limba rusă, Cosma revine ca poet cu mai multe
plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului său liric autentic,
agreabile pe alocuri, dar comune, vădind meşteşugul, nu însă şi inspiraţia.
Întrucâtva remarcabile sunt Baladele vânătorului de balene (1972), poeme cu
referire burlesca la Moby Dick de
Herman Melville şi la alte naraţiuni marinăreşti sau de aventuri în spaţiu
exotic, maritim ori circumpolar, care se articulează într-un scenariu
alegoric, cu „înţelesuri” moral-existenţiale. Se percep rezonanţe şi o
imagistică amintind de Leonid Dimov, dar răzleţ, fără coerenţa de ansamblu şi
fără geniul poetic al acestuia. E invocată „lapona Enigel”, dar tonul şi
maniera poemelor amintesc mai degrabă de Alexandru A. Philippide, uneori de
verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul
cuprinde de altfel şi o Odă pinguinilor papuani).
O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave.
Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit
de o anumită savoare.
Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) şi Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru
cei mici”. Cantonierul galactic (1971) e
o carte de proză ştiinţifico-fantastică.
Opera literară
·
Geode, Bucureşti, 1944;
·
Pâinea pădurii, Bucureşti, 1945;
·
Inefabila Arcadie, Bucureşti, 1969;
·
Joc de fluturi, Bucureşti, 1969;
·
Cantonierul galactic, Bucureşti, 1971;
·
Baladele vânătorului de balene, Bucureşti, 1972;
·
Circul feeric, Bucureşti, 1973;
·
Iubire perenă, Bucureşti, 1974;
·
Panerul cu licurici, Bucureşti, 1976;
·
Trandafirul şi infinitul, Bucureşti, 1976.
Traduceri
·
I.S. Turgheniev, Prima iubire,
Bucureşti, 1945; Opere, VII, Bucureşti, 1957 (în
colaborare cu Ştefana Velisar-Teodoreanu şi Izabella Dumbravă), VIII,
Bucureşti, 1957 (în colaborare cu Rose Hefter şi B. Dumitru); Apele primăverii, Bucureşti, 1963 (în
colaborare); Prima iubire. Turn, Bucureşti, 1971
(în colaborare cu Ştefana Velisar-Teodoreanu şi Mihail Sevastos);
·
Z. Alexandrova, Ursuleţul meu,
Bucureşti, 1955;
·
A. Şişkina, Despre analiza psihologică în proza postbelică,
Bucureşti, 1956 (în colaborare cu G. Corenco).
Privelişti pentru o domniţă medievală. Blazon
Pădure smaraldină, pe care fremătase
Amurgul unui soare temut de hiacint,
Şi crini de-nsingurare sau limpede mătase
În glastre chinuite de-un glorios argint.
Castel cu ziduri moarte şi trudnice arcade,
Şi zare biruită de-un lăturalnic drum:
(- Priveşte-adânca noapte cum, fără margini, cade
Pe liniştea cu stele cucernice de scrum).
O stranie şi verde cunună de ferigă
Umbrind, pe culmi de aur, regatul fără nor,
Şi punte mohorâtă, în searbăda verigă;
Pe-un neted turn de stâncă; amarul Koh-I-noor.
- Acolo, înserarea e cea din urmă ţară
Cu lebede cărunte şi lacuri de safir;
Căci vremuri de-ntuneric, spre tine, se-nălţară
Mărindu-ţi amintirea cu-n negru trandafir.
Poveşti nelămurite, prin gândul tău, gemură,
Înfiorând, albastru, un zbor necunoscut;
Resfrângeri potolite undi-vor sub armură,
Şi neguri vor descinde pe gârbovul meu scut
Încât, prin întomnarea cărărilor înguste
Când luna va descreşte pe-un vânăt orizon,
Spre calda cruciadă a zorilor înguste
Voi rătăci, fugarnic, eternul tău blazon.
Prefata pentru un baedecker
Atlas geografic cea mai frumoasa poezie
zambet acid peste oceane si trenuri
viata sau succesiune de gari si debarcadere
duc gandul mai departe dupa cum un hamal o valiza.
zambet acid peste oceane si trenuri
viata sau succesiune de gari si debarcadere
duc gandul mai departe dupa cum un hamal o valiza.
?
urmãresc viaþa pe hartã
zilele compun tratate de geografie
caut la tabla de materii
unde voi fi mâine
zilele compun tratate de geografie
caut la tabla de materii
unde voi fi mâine
Tudor Arghezi
Date biografice Tudor Arghezi
Tudor Arghezi s-a nascut la Bucuresti, la 23 mai 1880, numele sau adevarat fiind IonN.Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, dupa cum marturiseste insusi poetul, de la numele vechi al Argesului, Argesis.
Clasele primare le face la Scoala "Petrache Poenaru" din Piata Amzei, gimnaziul la "Dimitrie Cantemir", iar liceul la "Sf.Sava", unde locuieste la internat si se intretine singur. Se imprieteneste cu Gala Galaction (Grigore PisculescU) intr-o perioada grea a vietii sale.
Debuteaza la o revista obscura, "Linia dreapta" cu articolul "Vers si poezie", iar ca poet publica la varsta de 16 ani in revista lui Al.Macedonski, "Liga ortodoxa", poezia "Tatalui meu", sub pseudonimul Ion Theo. Macedonski il recomanda intr-un articol ca pe un poet care "rupe cu o cutezanta fara margini [] cu toata tehnica veche a versificarii, toate banalitatile de imagini si de idei". in 1896 ii apar in aceeasi revista 15 poezii si il cunoaste pe Caragiale si pe pictorul Stefan Luchian. intre anii 1897-1898 colaboreaza la "Revista moderna" si "Viata noua" a lui Garabet Ibraileanu si semneaza pentru prima oara cu pseudonimul care va deveni celebru, Tudor Arghezi. in 1899 se retrage la Manastirea Cernica, langa Bucuresti, cu numele de losif, fiind hirotonisit diacon la Mitropolie un an mai tarziu, unde va colabora la traducerea unor carti religioase. in 1905 pleaca in Elvetia, apoi, renuntand definitiv la viata monahala, urmeaza aici o scoala de meserii si munceste pentru a se intretine. in 1911 se intoarce in tara, scrie si publica poezii in revistele vremii. in 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, cu care are doi copii: Dorrinica-Mitzura si losif-Barutu. intre anii 1918-1919 este arestat si intemnitat la Vacaresti, impreuna cu Ioan Slavici fiind acuzati de colaborationism, pentru eliberarea lor intervenind Nicolae Iorga.
Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in 1927, la varsta de 47 de ani, avand un titlu sugestiv - "Cuvinte potrivite"-, care-1 impune definitiv in literatura romana, dupa care publica si alte volume de versuri, romane, numeroase articole.
Tudor Arghezi impune in literatura romana o specie literara noua, "tableta" si editeaza mai multe reviste si ziare, cum ar fi:. "Cronica", "Cuget romanesc", "Natiunea", "Bilete de papagal". in 1955 este ales membru al Academiei Romane, fiind distins cu numeroase premii pentru literatura, intre care Premiul International Herder(1965).
Moare la 14 iulie 1967 si este inmormantat in gradina casei sale de la Martisor, iar in epitaful alcatuit de poet este mentionat: "Tudor Arghezi / nascut la 21 (?) mai 1880 in Bucuresti / cu origine pamanteasca din Gorj / Stins si inhumat aici la Martisor".
Opera
Volume de poezii: "Cuvinte potrivite" - 1927, "Flori de mucigai"- 1931, "Versuri de seara" - 1935, "Hore"- 1939, "Una suta una poeme" - 1947, "1907 - Peizaje" - 1955, "Cantare omului" - 1956, "Stihuri pestrite" - 1957, "Frunze"- 1961, "Poeme noi" -1963, "Cadente" - 1964, "Silabe" -. 1965, "Ritmuri" - 1966, "Noaptea"-967,
Volume de proza: "Icoane de lemn" - 1929, "Poarta neagra" -1930, "Bilete de papagal"- 1946, "Cu bastonul prin Bucuresti"- 1962,
Romane: "Ochii Maicii Domnului" - L934, "Cimitirul Bunavestire" -1936, "Lina" - 1942.
Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins şi de ştiut.
Şoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simţi apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spiţele din roată, crăpate de lumină.
Şoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simţi apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spiţele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naşte prin tulpini.
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naşte prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deşert?
De ce-ar sfârşi-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
De ce-ar sfârşi-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun şi patul adânc şi tu eşti dulce.
Şi-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
E vinul bun şi patul adânc şi tu eşti dulce.
Şi-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
Nu. Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrează-ţi sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm ţărânii întreagă înapoi.
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrează-ţi sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm ţărânii întreagă înapoi.
De când mă ştii
De când mă ştii, am luat asupra mea
Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.
Şi tot urcând în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau poverile-ndărăt.
Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.
Şi tot urcând în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau poverile-ndărăt.
O suferinţă între alte două
N-am socotit-o suferinţă nouă.
Haide şi tu, aşează-te-n spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i străin şi singur, cine?
Să urce-n cârcă, pe şamar, la mine.
N-am socotit-o suferinţă nouă.
Haide şi tu, aşează-te-n spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i străin şi singur, cine?
Să urce-n cârcă, pe şamar, la mine.
Hai, ticăloşii, blânzii, toţi de-a valma,
Câţi aţi întors obrazul, câţi l-aţi bătut cu palma,
Însărcinare, poate, am de la Satan
Să vă ridic la cer prin uragan.
Sunt robul vostru, hotărât de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.
Câţi aţi întors obrazul, câţi l-aţi bătut cu palma,
Însărcinare, poate, am de la Satan
Să vă ridic la cer prin uragan.
Sunt robul vostru, hotărât de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.
De câţi în seamă mi v-a dat
Vreau să răspund pe faţă şi curat.
Nu-l uit pe cel ce pâine dă şi nici
Pe cel ce dă cătuşe, pravilă şi bici.
Sunteţi ai mei, şi răi şi buni. Veniţi.
Dator sunt să vă fac şi fericiţi.
Vreau să răspund pe faţă şi curat.
Nu-l uit pe cel ce pâine dă şi nici
Pe cel ce dă cătuşe, pravilă şi bici.
Sunteţi ai mei, şi răi şi buni. Veniţi.
Dator sunt să vă fac şi fericiţi.
Dar ostenit în drumul meu îngust,
Că sunt ales la milă cu dezgust,
Scârbit de om, jignit de omenire,
Să-mi duc poverile la mântuire,
Aş căuta zadarnic a-nţelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.
Că sunt ales la milă cu dezgust,
Scârbit de om, jignit de omenire,
Să-mi duc poverile la mântuire,
Aş căuta zadarnic a-nţelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.
Eu, Doamne, le-am primit şi mă supun,
Stăpâne drag, gingaş ca un lăstun.
Vreau să te-ntreb: când m-ai ales, ai fost nebun?
Stăpâne drag, gingaş ca un lăstun.
Vreau să te-ntreb: când m-ai ales, ai fost nebun?
Prietenul sufletesc
Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit
Şi te găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele:
-“De-i trece pe la mine, ţi-arăt pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat aşa departe?”
De-ai sta-n oraş, ai fi-nţeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Vă el şi-o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă.
N-are măcar cei şapte ani de-acasă.
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit
Şi te găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele:
-“De-i trece pe la mine, ţi-arăt pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat aşa departe?”
De-ai sta-n oraş, ai fi-nţeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Vă el şi-o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă.
N-are măcar cei şapte ani de-acasă.
Maria Banuş
Biografie Maria Banuș
Nastere: 10
aprilie 1914, București
Deces: 14 iulie 1999
Maria Banuș a fost o poeta, traducatoare și eseista din Romania, de origine evreiasca.
S-a nascut la 10 aprilie 1914 in Bucuresti. Face liceul la Institutul „Pompilian" din Calea Rahovei, apoi urmeaza, intre 1931 si 1934, cursurile Facultatii de Drept si ale Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Debuteaza inca din 1928 cu poezie in cunoscuta revista argheziana „Bilete de papagal", apoi publica frecvent poezii originale, traduceri, eseuri, indeosebi in revista „Azi", condusa de Zaharia Stancu. in 1937 debuteaza editorial cu volumul Tara fetelor, volum despre care criticul literar George Calinescu va scrie ca exprima „cu ingenuitati carnale aproape teribile uneori" vitalitatea tinerei poete. Dupa al doilea razboi mondial prezenta poetei va fi tot mai activa, atat in coloanele revistelor („ Viata Romaneasca", unde un timp este redactor, „Gazeta literara", „Romania literara"), cat si in librarii.
Publica volume de poezie, teatru, proza, literatura de calatorie, memorialistica, literatura pentru copii, traduce foarte mult (poetei ii datoram printre altele o excelenta antologie Din poezia de dragoste a lumii); opera sa este de asemenea tradusa in limbile de circulatie si in alte, diferite, limbi straine, facandu-se cunoscuta ca o reprezentanta de seama a poeziei romanesti a momentului. Meritele cuvenite s-au concretizat in diferite premii, dintre care mentionam doar Premiul Special al Uniunii Scriitorilor pe 1986 si Premiul International „Gottfried von Herder", in 1989.
Poet a a reusit sa fie - si aceasta dovedeste forta creatiei sale - mereu in pas cu epoca literara strabatuta. Daca inceputurile poeziei, evidente mai ales in primul volum al Mariei Banus, inclina catre acea voluptate a „ingenuitatii carnale", exprimata simplu, fara artificii compozitionale, perioada de dupa al doilea razboi mondial inseamna in lirica poetei o racordare la spiritul epocii, platind deopotriva tribut- cu mai mult talent decat alti contemporani - comenzii sociale. Poezia de rezistenta a Mariei Banus se va gasi insa in volumele de deplina maturitate artistica, in care textul, ajuns uneori deliberat denotativ, capata valori artistice superioare prin sensurile adanci, de tip parabolic aproape, pe care le si subsumeaza. Ultimele volume de poezii, indeosebi cel publicat in 1990, vin parca sa sintetizeze o voce lirica in elementele ei caracterizante si diferentiatoare totodata.
Criticul literar Nicolae Manolescu prezinta particularitatile acestei poezii, astfel: „Unde mi se pare a reusi Maria Banus, din ce in ce mai bine, este in acest sarbatoresc al fiabilitatii, al inconsistentei si, in definitiv, al mortii, care devine spectacol inalt - luminat de tristete, dar un spectacol, joaca amara, dar o joaca. Instinctul ludic n-a lipsit niciodata din versurile poetei () dar el este valorificat acum intr-o materie contrastanta. Poezia Mariei Banus a devenit, in sensul arghezian, un joc de-a v-ati ascuns, emotionant si tulburator".
Volume de versuri:
Tara fetelor, Bucuresti, Editura Cultura poporului, 1937;
Bucurie, Bucuresti, E.P.L.A., 1949;
Fiilormei, Bucuresti, E.S., 1949;
Despre pamant, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Tie-ti vorbesc, America!, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955;
Se arata lumea, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956,
Torentul, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Magnet, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Metamorfoze, Bucuresti, E.P.L., 1963;
Diamantul, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Tocmai ieseam din arena, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Portretul din Fayum, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Oricine si Ceva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Noiembrie Inocentul, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981;
Orologiu cu figuri, selectie de autor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984;
Carusel, volum antologic in colectia „Biblioteca pentru toti", Bucuresti, Editura Minerva, 1989;
Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Cantec de leganat genunchii, aparut in volumul Tara/etelor, Bucuresti, Editura Cultura poporului, 1937.
Rasnita a aparut in volumul Portretul din Fayum, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Neasteptatul a aparut in volumul Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Caine de credinta a aparut in volumul Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Deces: 14 iulie 1999
Maria Banuș a fost o poeta, traducatoare și eseista din Romania, de origine evreiasca.
S-a nascut la 10 aprilie 1914 in Bucuresti. Face liceul la Institutul „Pompilian" din Calea Rahovei, apoi urmeaza, intre 1931 si 1934, cursurile Facultatii de Drept si ale Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Debuteaza inca din 1928 cu poezie in cunoscuta revista argheziana „Bilete de papagal", apoi publica frecvent poezii originale, traduceri, eseuri, indeosebi in revista „Azi", condusa de Zaharia Stancu. in 1937 debuteaza editorial cu volumul Tara fetelor, volum despre care criticul literar George Calinescu va scrie ca exprima „cu ingenuitati carnale aproape teribile uneori" vitalitatea tinerei poete. Dupa al doilea razboi mondial prezenta poetei va fi tot mai activa, atat in coloanele revistelor („ Viata Romaneasca", unde un timp este redactor, „Gazeta literara", „Romania literara"), cat si in librarii.
Publica volume de poezie, teatru, proza, literatura de calatorie, memorialistica, literatura pentru copii, traduce foarte mult (poetei ii datoram printre altele o excelenta antologie Din poezia de dragoste a lumii); opera sa este de asemenea tradusa in limbile de circulatie si in alte, diferite, limbi straine, facandu-se cunoscuta ca o reprezentanta de seama a poeziei romanesti a momentului. Meritele cuvenite s-au concretizat in diferite premii, dintre care mentionam doar Premiul Special al Uniunii Scriitorilor pe 1986 si Premiul International „Gottfried von Herder", in 1989.
Poet a a reusit sa fie - si aceasta dovedeste forta creatiei sale - mereu in pas cu epoca literara strabatuta. Daca inceputurile poeziei, evidente mai ales in primul volum al Mariei Banus, inclina catre acea voluptate a „ingenuitatii carnale", exprimata simplu, fara artificii compozitionale, perioada de dupa al doilea razboi mondial inseamna in lirica poetei o racordare la spiritul epocii, platind deopotriva tribut- cu mai mult talent decat alti contemporani - comenzii sociale. Poezia de rezistenta a Mariei Banus se va gasi insa in volumele de deplina maturitate artistica, in care textul, ajuns uneori deliberat denotativ, capata valori artistice superioare prin sensurile adanci, de tip parabolic aproape, pe care le si subsumeaza. Ultimele volume de poezii, indeosebi cel publicat in 1990, vin parca sa sintetizeze o voce lirica in elementele ei caracterizante si diferentiatoare totodata.
Criticul literar Nicolae Manolescu prezinta particularitatile acestei poezii, astfel: „Unde mi se pare a reusi Maria Banus, din ce in ce mai bine, este in acest sarbatoresc al fiabilitatii, al inconsistentei si, in definitiv, al mortii, care devine spectacol inalt - luminat de tristete, dar un spectacol, joaca amara, dar o joaca. Instinctul ludic n-a lipsit niciodata din versurile poetei () dar el este valorificat acum intr-o materie contrastanta. Poezia Mariei Banus a devenit, in sensul arghezian, un joc de-a v-ati ascuns, emotionant si tulburator".
Volume de versuri:
Tara fetelor, Bucuresti, Editura Cultura poporului, 1937;
Bucurie, Bucuresti, E.P.L.A., 1949;
Fiilormei, Bucuresti, E.S., 1949;
Despre pamant, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Tie-ti vorbesc, America!, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955;
Se arata lumea, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956,
Torentul, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Magnet, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Metamorfoze, Bucuresti, E.P.L., 1963;
Diamantul, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Tocmai ieseam din arena, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Portretul din Fayum, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Oricine si Ceva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Noiembrie Inocentul, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981;
Orologiu cu figuri, selectie de autor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984;
Carusel, volum antologic in colectia „Biblioteca pentru toti", Bucuresti, Editura Minerva, 1989;
Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Cantec de leganat genunchii, aparut in volumul Tara/etelor, Bucuresti, Editura Cultura poporului, 1937.
Rasnita a aparut in volumul Portretul din Fayum, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Neasteptatul a aparut in volumul Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Caine de credinta a aparut in volumul Fiesta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Veghe
Mă-mpac cu frunza care
cade,
Mă-mpac cu anii ce se
duc,
Mă-nchin spre tinerele
mlade
Şi mă alin cu fraged
suc.
Mă-mpac cu gândul c-o
să vină
Un ceas când lunca va
cânta –
Şi-mbujorată de lumină
Eu n-am să fiu în
preajma ta.
Mă-mpac cu tot ce nu
se-ntoarce,
Alung acel străvechi
fior
Ce-ntreabă: cum să se
îmbarce
Spre veşnicii, atâta
dor?
Mă-mpac cu unda
trecătoare,
Mă-mpac cu datina
ţărânii,
Ce ne va duce de sub
soare
Aşa cum ni se duc
bătrânii.
Dar cât va arde-n mine
focul
Slăvitei vieţi – ca-n
alte dăţi
Eu nu m-aplec, nu-mi
frâng mijlocul
În faţa vechii
nedreptăţi.
Eu nu mă-mpac cu cel
ce minte,
Striveşte semenul şi-l
fură,
Pe duşman nu-l cat la
cuvinte,
Ci după fapt îi iau
măsură.
Eu nu mă-mpac cu cel
ce schimbă
Surâs şi lacrimă-ntr-o
marfă,
Nu-l cred pe diavol
când îşi plimbă
Un deget îngeresc pe
harfă.
Cu cel ce revărsarea
vieţii
O vrea întoarsă în
pământuri
Şi smulsă floarea
tinereţii
Ca frunza veştedă în
vânturi,
Cu cel ce
unda-nvolburată
O vrea ucisă la
izvoare,
M-oi război neîmpăcată
Atât cât voi avea
suflare.
Atât cât îmi e dat
norocul
Să simt ţărâna sub
călcâie,
Slăvitei vieţi
păzi-voi focul,
Înalt şi slobod să
rămâie.
Primăvara-n crâng
Cu frunze negre, cu
flori de soc,
Mă ţine primăvara-n
loc,
În crângul mic pe
care-l ştii
Cu dragostile fumurii.
De iarbă crudă şi de
lut
Mi s-a făcut dor
neştiut,
Obrazul la pământ l-am
pus
Să-mi amintesc de-un
dor apus.
Dar altcum inima-i
zvâcnea,
Pământului, sub faţa
mea,
Îndepărtate ţări şi
ape
Veneau din toate, mai
aproape.
Am pus urechea la
pământ,
Să prind o pulbere de
cânt,
Dar firul mic, ca de
vioară,
Un cântec larg mi-l
împresoară.
De sub culcate
ierburi, iată,
Dă zvon ţărâna
zbuciumată,
Tovarăşi mulţi, în
marşuri grele,
Din ţări cu scrâşnet
de zăbrele.
...............................................
Cu faţa-n iarbă, la
pământ,
Mă ţine crângul
fremătând,
Nu crângul mic, pe
care-l ştii
Unde-aşteptam demult
să-mi vii,
Ci crângul tot unde
ne-ncape
Şi dor, şi pasăre, şi
ape,
Nu primăvara ta şi-a mea,
Mai firavă ca lacrima,
Ci cântul larg ce
ne-nfăşoară
Plapânda strună de
vioară,
Ci hora soarelui şi-a
lunii
Cu toată primăvara
lumii.
Gelozie
Ai ochi fascinatori de şarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atraşi de mişcătoare ape
Atâţia trecători s-au înecat.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atraşi de mişcătoare ape
Atâţia trecători s-au înecat.
Ai ochii verzi şi-atât de mincinoşi...
Când mă opresc şi-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.
Când mă opresc şi-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.
Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Şi mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Şi ochii tăi cu ape mişcătoare?
Şi mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Şi ochii tăi cu ape mişcătoare?
Când văd privirea ta nepăsătoare
Ţigara stinsă-n colţul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mişcătoare!
Ţigara stinsă-n colţul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mişcătoare!
Adrian Paunescu - Focul vinat de Serghei Esenin
Serghei Esenin - Poezii
TEATRU/FILM
14 Iulie
Incapatinarea unui oarecare om de rind - Nelu Ionescu 1984
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 14 Iulie
Un bob de sare la plajă cu Dem Rădulescu,Jean Constantin
GÂNDURI
PESTE TIMP 14 Iulie
Tudor Arghezi - Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu