17 IULIE 2018

MATERIALE SELECȚIONATE DE MINE PENTRU TOȚI PRIETENII

Bună ziua, prieteni! Vă propun să începem acest program foarte bogat cu muzică bună interpretată de celebra formație ABBA:

ABB Best Of Songs 2018 - ABBA Top Hits - ABBA Greatest Hits

ISTORIE PE ZILE 17 Iulie

Evenimente

·         180: Doisprezece locuitori din localitatea Scillium,  din Africa de Nord, au fost  executati  sub acuzatia ca practicau religia creştină. Aceasta este cea mai veche atestare a creştinismului în această parte a lumii

·         1203: Cruciatii (in special venetieni) iau cu asalt Constantinopolul in timpul celei de-a patra Cruciade. Imparatul bizantin Alexios al III-lea Angelos  paraseste  capitala. Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recuceriea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă.

·         1393: Prin cucerirea Taratului de Tarnovo, condus  de Ivan Sisman, Imperiul Otoman ajunge vecin cu Tara Romaneasca, pe Dunare. Posesiunile lui Mircea cel Batran, din sudul Dunarii, intra sub stapanirea otomanilor. Ivan Šišman continua sa domneasca la Nicopole ca vasal  otoman, pana cand sultanul turc Baiazid il decapiteaza, la data de 3 iunie 1395 impreuna  cu 110 nobili bulgari si anexeaza intreg teritoriul. 

·         1402: În China, împăratul Yongle devine cel de-al 3-lea împărat al dinastiei Ming. El l-a învins în luptă militară pe împăratul Jianwen.

·         1429: Războiul de 100 de Ani - Carol al VII-lea al Franței este încoronat rege al Franței la catedrala de la Reims după o campanie de succes cu Ioana d'Arc. Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul (franceză le Victorieux) a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois , fiu al regelui Carol al VI-lea, însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă datorita ocupației engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429, prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea. A fost primul rege care a reușit să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

·         1436: Prima atestare documentara a numelui topic Chisinau (Chesenau) in  Hrisovul emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt, acesta referindu-se la o asezare mai veche: “La Bac, de cealalta parte, pe valea ce cade in dreptul Chesenaului lui Acbas”.

·         1440: Vladislav al III-lea, regele Poloniei (1434-1444), devine și rege al Ungariei. Vladislav al III-lea Iagello, numit cel de la Varna, (n. 31 octombrie 1424, Cracovia – d. 10 noiembrie 1444, Varna) a fost din 1434 rege al Poloniei și din 1440 concomitent și rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I al Ungariei, în maghiară I. Ulászló. A căzut în luptă în Bătălia de la Varna.

·         1603: Lângă Braşov. Într-o învălmăşeală de nedescris călăreţii turci şi tătari dau înapoi din faţa impetuoasei şarje a românilor, plecându-şi neputincioşi tuiurile. Sub focul archebuzelor şi al ploii de săgeţi, rândurile inamicilor se răresc văzând cu ochii. Îngroziţi, oştenii lui Moise „Secuiul” se retrag în spatele zidului de care, dar valahii asaltează cu furie întăriturile, astfel că în curând lagărul principelui ardelean devine o veritabilă cursă pentru ai săi. Măcelul nu mai cunoaşte limite. Mii de morţi şi de răniţi împânzesc împrejurimile. Omul turcilor fuge cuprins de groază, dar încolţit de vitejii lui Radu Vodă este omorât fără milă. Învingătorii pun stăpânire pe o pradă uriaşă, iar numeroşi duşmani, aruncându-şi armele, cerşesc îndurare. Victorioşi, românii scot strigăte de bucurie, slăvindu-l pe vrednicul urmaş al marelui Mihai. Pentru a-l obliga pe Radu Şerban[1] să lupte pe două fronturi[2], Înalta Poartă sprijină urcarea pe tronul de la Alba Iulia a lui Moise Székely[3]. Acesta „refugiat în ţinuturile stăpânite de otomani”[4] va accepta vasalitatea faţă de Casa lui Osman (jurând credinţă sultanului Mahomed al III-lea[5]) şi primind ajutor militar de la hanul Crimeii, Gazi Ghirai al II-lea[6] (la rândul său „supus preaplecat” al padişahului) va iniția o serie de acţiuni armate împotriva coaliţiei creştine, întreprinzând, „vreme de aproape un an, din vara anului 1602 până în aprilie 1603”[7], numeroase „incursiuni la hotarele transilvane”[8]. În 5 aprilie 1603, Moise Székely va invada Transilvania (susţinut de oştile sultanului), reuşind să ocupe cea mai mare parte a acesteia „în mai puţin de două luni”[9], astfel că generalul George Basta[10] (comandantul militar imperial al provinciei intracarpatice) va fi nevoit să se refugieze, în mare taină, la Satu Mare[11]. De aici, va trimite împăratului Rudolf al II-lea (aflat la Praga) un raport în care, conştientizând că era total depăşit de situaţie, îi comunica suveranului său că: „…pericolul e mare şi dacă Românul (Radu Şerban – n.n. T.C.) nu vine cu ajutoare puternice cum este dator, eu mă îndoiesc de putinţa de a păstra provincia”[12]. În aceste condiţii, marele voievod (care deţinea controlul asupra liniei Dunării) este nevoit să-şi divizeze efectivele, pentru a face faţă primejdiei ce se prefigura la hotarul nordic al „Valahiei Mari”, însă o va face, în mod calculat, fără a diminua prea mult capacitatea de apărare a frontierei sudice a țării sale. Astfel, în prima parte a desfăşurării operaţiunilor militare (mai exact de la finele lui aprilie şi până în primele zile ale lui iulie 1603), Radu Vodă (care pusese la punct o strategie bine gândită, adecvată condiţiilor date) va trimite peste munţi mai multe pâlcuri (alcătuite din oștenii săi cei mai experimentați în astfel de acțiuni), cu misiunea de a provoca ciocniri cu trupele principelui ardelean în mai mult locaţii, aflate la distanţe considerabile unele de altele, prin aceasta urmărind atât dispersarea oştirii inamice cât şi reducerea considerabilă a efectivelor ei. Scopul final urmărit de domnitorul român era acela de a face ca armata lui Moise Székely să se confrunte cu oastea sa într-o luptă decisivă, care să aibă loc „în condiţiile şi locul alese” de el[13]. Între timp, la cererea lui Moise, sultanul dispune ca Hidir Paşa, serdarul (comandantul şef) al garnizoanelor otomane ce staţionau la Dunăre, să atace Ţara Românească, turcilor alăturându-li-se, din „înaltă poruncă împărătească”, mai multe ciambuluri tătăreşti însumând 3.000 de războinici[14]. Aproape simultan, domnul Moldovei, Ieremia Movilă[15] trimite un puternic detaşament la sud de Milcov, într-o nouă şi disperată încercare (nereuşită dealtfel) de al repune pe fratele său Simion Movilă[16] pe tronul de la Târgovişte[17]. Dorind să-i dea generalului Basta posibilitatea de a-şi finaliza preparativele în scopul declanşării unor operațiuni militare concomitente cu cele concepute şi puse în practică de el, Radu Şerban se preface a fi dispus să ajungă la o înţelegere, pe cale diplomatică, cu Moise Székely şi „prealuminatul padişah”[18]. În secret însă, pe la începutul lunii iulie a anului 1603, abilul domnitor valah va trimite în Ţara Bârsei 3.000 de oşteni călări, comandaţi de căpitanii Gheorghe Raţ şi Vasile Mârza, cu sarcina de a hărţui şi diminua capacitatea de luptă a duşmanului[19]. Raţ, în fruntea a 2.000 de oameni, va trece munţii prin Pasul Tătarului, iar Mârza, însoţit de 1.000 de luptători, va pătrunde în Transilvania pe la Bran, după care cele două coloane se vor regrupa în apropiere de Braşov[20]. Alăturându-i-se, până la sfârşitul lunii iunie, şi aproape 1.000 de secui, corpul de oaste românesc va ajunge să numere acum cca. 4.000 de oşteni[21]. Pus la curent cu cele amintite mai sus, principele ardelean înaintează cu majoritatea efectivelor sale spre Sighişoara. Ajungând nu departe de Feldioara, avangarda sa formată din 5.000 de călăreţi (aflaţi sub comanda căpitanilor Gheorghe Makó şi Mihail Imécs), la care se adăugau şi 400 de războinici tătari, va fi stopată „de la amiază şi până seara” de corpul expediţionar condus de Raţ şi Mârza[22]. Adăpostindu-se într-o tabără fortificată după modelul răsculaților husiți (prin legarea între ele a carelor de transport „blindate” ale oastei)[23], cei doi căpitani ai lui Radu Şerban şi trupele lor vor opune o rezistenţă îndârjită, reuşind să determine retragerea avangărzii inamice la aproximativ 30 de kilometri distanţă de „cetăţuia” lor. Disperaţi Makó şi Imécs solicită grabnic sprijin din partea lui Moise, care se deplasase, între timp, în marş forţat cu grosul forţelor armate de care dispunea de-a lungul Oltului, înspre Apaţa, ajungând la nord de Feldioara. Presaţi de un duşman net superior numeric, Raţ şi Mârza îşi repliază detaşamentele, ocupând o poziţie avantajoasă (pe care o vor întări prin împrejmuirea ei cu „care de oaste”[24]), într-o trecătoare îngustă (având de-o parte şi de alta dealuri împădurite), situată pe drumul dintre Cristian şi Râşnov[25]. Din faţă, tabăra românilor era protejată de apele pârâului Ghimbav, astfel că deşi va fi atacată iarăşi, la 6 iulie 1603, de unităţile de avangardă ale oştirii duşmane, apărătorii ei vor rezista cu dârzenie, ba mai mult, constatând că atacul inamic îşi pierdea treptat din vigoare, Gheorghe Raţ va contraataca în fruntea oştenilor săi, determinându-i pe adversari să părăsească în grabă câmpul de luptă. În aceste împrejurări vor pieri 3.000 dintre soldaţii lui Moise, resturile avangărzii acestuia fiind urmărite până în preajma Codlei[26]. Aflând despre cele întâmplate „Secuiul” se deplasează cu cea mai mare parte a armatei sale către Braşov, ridicându-şi tabăra, la 8 iulie, în apropierea morii de hârtie a oraşului[27]. Evitând o confruntare directă cu un inamic mai numeros, corpul de oaste condus de Raţ şi Mârza se va retrage spre Bran, unde era aşteptat fostul sfetnic al unificatorului[28]. A doua fază a campaniei militare (dusă de Radu Şerban împotriva lui Moise Székely şi a stăpânului său de la Istanbul) din vara anului 1603, va începe după încheierea concentrării, la Târgovişte, a principalelor forţe româneşti (sarcină încredinţată marelui ban al Craiovei, Preda Buzescu)[29], când domnul valah va trece munţii pe la Rucăr-Bran[30] şi va fuziona, la 12 iulie, cu trupele celor doi căpitani ai săi[31]. Pentru a-i permite „convoiului cu bagajele şi serviciile oastei”[32] să ajungă şi el la punctul de întâlnire, Radu Şerban acordă două zile de odihnă trupelor sale, după care se îndreaptă spre Braşov, unde la 17 iulie se va desfăşura bătălia hotărâtoare[33]. Voievodul român avea în subordine, la acea dată, aproximativ 17.000 de soldaţi[34], în timp ce oponentul său, împreună cu bulucurile turceşti şi ciambulurile tătăreşti, dispunea de 10.000-12.000 de luptători şi 25-29 de tunuri de calibre diferite[35]. Apreciind rezistenţa şi eficienţa taberei întărite după sistemul husit (utilizată de români în luptele cu avangarda sa), vasalul padişahului decide să aplice o astfel de tactică. Refuzând să se conformeze hotărârii luate de aliatul său, Bekteş Paşa, căpetenia grupării turco-tătare venită în sprijinul lui Moise Székely, porunceşte războinicilor musulmani să ocupe poziţii în afara întăriturilor, la aripa dreaptă a oștirii principelui transilvănean[36]. Înaintea fortificaţiilor improvizate, Moise va instala 13 tunuri de câmp protejate de un şanţ[37]. Mai iscusit (dar şi mai bine informat prin intermediul iscoadelor sale şi al fugarilor din tabăra adversă), prinţul valahilor va întocmi un plan superior celui realizat de Moise Székely[38]. Pentru o mai mare mobilitate, el va amplasa pe flancuri cavaleria, iar la mijloc haiducii, archebuzierii călări şi pedestraşii (dispuşi pe două linii)[39]. În spate va aşeza un corp de cavalerie de elită (formând rezerva) şi artileria, tot acolo aflându-se şi el[40]. Înainte de bătălie Székely va încerca, prin intermediul unui „schimb de scrisori iniţiat” de el [41], o împăcare de ultimă oră, dar aflând de la „trimisul său în tabăra”[42] duşmană de „puţina bărbăţie a lui Moise”[43], Radu Şerban va hotărî să pornească imediat la atac şi să-şi nimicească nedemnul inamic[44]. Lupta va începe (aşa cum am amintit mai sus) în ziua de 17 iulie (ea derulându-se în apropierea Braşovului Vechi, „cartierul de nord-vest al oraşului”[45]), printr-un puternic atac al călăreţilor valahi, amplasaţi pe flancurile oştirii lui Radu Şerban, păgânii fiind nevoiţi să dea înapoi fără a opune o rezistenţă prea mare[46]. În continuare, unităţile române de la centru vor avansa în ordine, trăgând din archebuze şi arcuri repetate salve de proiectile şi o puzderie de săgeţi. Artileria transilvană, supravegheată direct de principe, nu va produce prea multe pagube atacatorilor[47]. „După-amiază, pe la ora patru”[48] va avea loc ofensiva generală împotriva lagărului lui Moise, care complet încercuit, va deveni o adevărată şi sângeroasă capcană[49]. Un participant la bătălie, ce făcea parte din oastea lui Radu Şerban, ne-a lăsat peste veacuri, o succintă dar sugestivă relatare a celor petrecute în tabăra lui Moise Székely din care cu uşurinţă ne putem da seama de amploarea dezastrului suferit de trupele acestuia. Astfel, aflăm că „tabăra (lui Moise – n.n. T.C.) a fost înconjurată într-o clipă şi duşmanii înfrânţi fără să îndrăznească să iasă din tabără şi să se bată”[50]. La operaţiuni au participat şi cavaleriştii de la cele două aripi ale armiei valahe, descălecaţi, care după înlăturarea obstacolelor vor încăleca din nou, desăvârşind masacrul[51]. Numărul supravieţuitorilor măcelului, petrecut în lagărul inamic, a fost foarte mare iar cei care au reuşit să-şi salveze viaţa prin fugă au fost hărţuiţi până la lăsarea întunericului[52]. Pierderile înregistrate de oastea ardeleano-turco-tătară s-au ridicat la cca. 9.000 de morţi şi de răniţi[53], românii intrând în posesia tuturor tunurilor inamicului, precum şi a 155 de flamuri inclusiv stindardul lui Moise[54], care fugind de pe câmpul de luptă va fi ajuns în cele din urmă la apa Ghimbavului şi omorât[55]. Această victorie a avut drept rezultat refacerea frontului antiotoman al Transilvaniei şi Ţării Româneşti în care Radu Şerban va deţine un rol de seamă, căci atât prin efectivele lor[56], cât şi prin amploarea şi însemnătatea operaţiunilor militare desfăşurate de ele „oştile lui Radu Şerban au constituit, ca pe vremea lui Mihai Viteazul, a doua forţă militară a coaliţiei europene antiotomane, după cea a Imperiului habsburgic”[57]. Diversiunea încercată de Înalta Poartă la graniţa de miază-noapte a statului românesc sud-carpatin a înregistrat, cu această ocazie, un eşec total[58], Radu Şerban demonstrând încă odată că avea, în raport cu adversarii săi, atât o concepție „strategică şi tactică superioară”[59], cât şi „calităţile morale şi de luptă”[60] care îi confereau, fără tăgadă, statutul de continuator al primului nostru unificator de neam şi ţară, căci victoriile sale sunt, după cum considera marele istoric Nicolae Iorga, „demne de a figura alături de cele mai frumoase bătălii ale lui Mihai (Viteazul – n.n. T.C.)”[61 Radu Şerban a fost domnitor al Ţării Româneşti între august (înainte de 3) 1602-ianuarie 1611 şi din iunie până în septembrie (după 8) 1611 (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 455). Credinciosul sfetnic al lui Mihai Viteazul, „fostul mare paharnic Şerban, din neamul Craioveştilor” (Istoria militară a poporului român, vol. III, Editura Militară, Bucureşti, 1987, p.228), a fost proclamat ca domn, „încă din prima jumătate a lunii octombrie 1601, în tabăra de la Cârstieneşti” (Ibidem, p.227-228), din judeţul Argeş, de către „oştenii şi boierii lui Mihai” (Ibidem, p.228), la aproximativ două luni de la asasinarea acestuia (la 9/19 august 1601, în tabăra sa de pe Câmpia Turzii-Manole Neagoe, Mihai Viteazul, Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1976, p. 214-215; Cronica Buzeştilor [editată de Dan Zamfirescu], în Literatura română veche[1402-1647], Editura Tineretului, Bucureşti, 1969, p.113-114; Istoria României în date, p.130), „sub numele de Radu voievod Şerban, numit de contemporani şi Basarab” (Constantin Rezachevici, Politica internă şi externă a ţărilor române în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea, în „Revista de istorie”, I, nr. 1, Bucureşti, 1985, p.5), „care în virtutea înrudirii colaterale cu Neagoe Basarab” (Istoria militară a poporului român , vol. III, p. 228), domnitorul Ţării Româneşti din 23 ianuarie 1512 până în 15 septembrie 1521 (Istoria României în date, p. 454), se considera, intitulându-se în hrisoavele emise din porunca sa, „nepot al răposatului Basarab voievod” (Documente privind istoria României. B. Ţara Românească, Veacul XVII, vol. I [1601-1610], Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1951, p. 70,72).

·         1791: Garda  naţionala  francezea  sub comanda generalului  Lafayette  a deschis focul asupra unei mulţimi de radicali iacobinil  la Champ de Mars in Paris, în timpul Revoluţiei Franceze , ucigand peste  50 de persoane.

·         1794 : Saisprezece  calugarite Carmelite din Compiegne  sunt executate  cu 10 zile înainte de sfârşitul  regimului  Marii Terori  instaurat in timpul revolutiei franceze.

·         1821: Spania cedeaza Statelor Unite ale Americii teritoriul Florida. Tratatul Adams–Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la vest de Louisiana din Texas până în California.

·         1821: Lupta de la Slobozia. Cetele de panduri, rămase fără Tudor Vladimirescu, au fost înfrânte de turci. Printre cei luați prizonieri se afla și Papa, fratele lui Tudor Vladimirescu. Este sfârșitul revoluției. Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Revoluția a avut cauze naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote. În primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost trimise delegații pentru a cere Înaltei Poarți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Deși înfrântă prin intervenția armatelor otomane, Revoluția din 1821 a reușit să determine sfârșitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pământene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Țări Române. Totodată, revoluția a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai târziu ca fiind „Partida Națională”.

·         1856: În locul domnilor celor două Principate romane  (Barbu Ştirbei şi Grigore Alexandru Ghica), cărora li se terminase perioada de şapte ani de domnie hotărâtă prin Convenţia de la Balta-Liman (1849), sunt numiţi caimacami (locţiitori domneşti): in Ţara Românească – Grigore Alexandru Ghica, fostul domnitor al Principatului, iar în Moldova (din 11/23 iulie) – boierul Toderiţă Balş, turcofil, conservator şi separatist. Sprijinit de Viena şi Istanbul, Balş reintroduce cenzura (desfiinţată în mai 1856), interzice presa unionistă şi persecută pe membrii partidei naţionale. I-a succedat în urma decesului (17/19 februarie 1857), ultraconservatorul antiunionist Nicolae Conachi – Vogoride.

·         1868 (17/29 iulie): Apare Legea privind organizarea armatei, care cuprindea armata permanentă (cu rezerva ei), corpurile de dorobanţi şi grăniceri, miliţiile, garda orăşenească şi gloatele; toţi locuitorii ţării, români sau străini fără cetăţenie, de la 20 la 50 de ani, erau datori să facă armata. Legii ii vor fi aduse modificări   în 1872, printr-o nouă Lege.

·         1868:  Capitala Japoniei este transferata din Kioto la Edo. Orasul capata numele Tokyo, ce in traducere inseamna «capitala de est».

·         1902: Willis Haviland Carrier, tanăr absolvent al Universitatii Cornell, a pus in functiune o maşinărie care răcea, filtra şi usca aerul, in birourile unei imprimerii din New York.

·         1914 (17/30): Reprezentanţii Antantei fac cunoscut Guvernului României acordul ţărilor lor privind unirea Transilvaniei cu Regatul României, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale

·         1917 - Familia regală a Marii Britanii adoptă numele de Windsor

·         1918: Din ordinul dat de Partidul Bolșevic, țarul Nicolae al II-lea și famila sa au fost asasinați la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia.

·         1921:LEGE pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea (din vechiul regat)

·         1927 – Nicolas Frantz câștigă Turul Franței la ciclism, urmat de Maurice de Waele și Julien Vervaeke

·         1930 – Iugoslavia învinge cu 4-0 Bolivia, în al doilea meci din grupa a II-a a Campionatului Mondial din Uruguay

·         1930 – Al Singer câștigă titlul mondial de box la categoria mijlocie, după ce îl face knock-out pe Sammy Mandell, după numai un minut. Singer a stabilit astfel recordul pentru cel mai rapid KO din respectiva divizie într-o luptă organizată la New York

·         1931: Legea privind autonomia universitară în România. Legea prevedea și transformarea "Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică" în "Academia de Muzică și Artă Dramatică".

·         1936: Războiul Civil Spaniol. Rebelii naționaliști sub conducerea generalului Franco, se revoltă împotriva guvernului republican de stânga al Spaniei, sprijinit de URSS, declanșând Războiul Civil Spaniol. Războiul Civil Spaniol, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste – cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști – ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și a fost văzut ca o confruntare indirectă între Uniunea Sovietică comunistă și axa fascistă germano-italiană. S-a recurs la tancuri și la bombardamente ale orașelor, cum avea să se întâmple și în cazul conflagrației mondiale ulterioare. Mass-media au atras un nivel de atenție fără precedent asupra conflictului, mari scriitori precum Ernest Hemingway și George Orwell scriind despre acesta. Războiul a rămas în istorie pentru pasiunile și conflictele politice pe care le-a angajat, dar și atrocitățile comise de ambele tabere. Ambele părți au masacrat numeroși civili pentru convingerile lor politice, și, după terminarea războiului, republicanii au continuat să fie persecutați de naționaliștii învingători.

·         1937 – Ripensia Timișoara este învinsă cu 4-1 în turul al doilea al Mitropa Cup de către Ferencvaros Budapesta. În aceeași zi, și în aceeași competiție, Rapid București învinge cu 2-1 pe Genoa, dar scorul este insuficient pentru calificare, din moment ce în tur, italienii au învins cu 3-0

·         1945 - A avut loc Conferinţa de la Potsdam: Şefii de stat şi de guvern ai SUA, Marii Britanii şi URSS s-au întâlnit pentru a reglementa situaţia postbelică în Europa. Conferința de la Potsdam a avut loc după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, cele mai mari și mai puternice forțe ale Aliaților care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegațiile au fost conduse de șefii guvernelor celor trei națiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee și, respectiv, Președintele american, Harry S. Truman. Stalin, Churchill și Truman— și Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator în alegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiționată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinței s-au aflat și problemele ordinii internaționale postbelice, problemele tratatelor de pace și aprecierea efectelor războiului.

·         1947 - Parlamentul hotărăşte ridicarea imunităţii parlamentare unui număr de 6 deputaţi ai PNŢ: Iuliu Maniu, Aurel Leucutia, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazar si Gr. Niculescu-Buzesti, care sunt arestaţi, fiind acuzaţi de o încercare de răsturnarea regimului

·         1948: Apare Decretul-lege prin care Guvernul român instalat de comunişti, denunţă Concordatul cu Vaticanul, odată cu începerea represiunilor împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică. Concordatul cu Sfântul Scaun, semnat la 10 mai 1927, reglementa reorganizarea cultului catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării (a intrat în vigoare la 7 iulie 1929).

·         1948 (17-18 iulie): Autorităţile comuniste din România operează arestări masive în rândurile celor care activaseră în Poliţie şi Siguranţă.

·         1948: Este promulgata Constituţia Coreei de Sud.

·         1950: Au fost arestați cetățenii americani Julius și Ethel Rosenberg, acuzați de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică. Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York

·         1954 – Marele Premiu de formula 1 al Marii Britanii este câștigat de Jose Gonzales, urmat în clasament de Mike Hawthorn și Onofre Manzon

·         1955: A fost inaugurat la Anaheim in California, parcul de distracţii – “Disneyland”, înființat și administrat de Walt Disney, în prezenţa a peste 30000 de vizitatori veniţi de pretutindeni. Ceremonia a fost transmisă în direct de televiziune. (sudul orașului Los Angeles, SUA)

·         1960 –  Gastone Nencini câștigă Turul Franței la ciclism, urmat pe podium de Graziano Battistini și Jan Adriaensen

·         1966 – Steaua București câștigă cu 4-0 în fața echipei UTA, și câștigă Cupa României

·         1969: Legația României în Israel a fost ridicată la rangul de ambasadă

·         1971–Jackie Stewart se impune în Marele Premiu de Formula 1 al Marii Britanii, urmat de Ronnie Peterson și Emerson Fittipaldi

·         1973: Regele Afganistanului Mohammed Zahir Shah este detronat de către vărul său Mohammed Daoud Khan ,  în timp ce  se afla în Italia pentru o  interventie chirurgicala.

·         1974 – Bob Foster este trimis la podea în runda a 13-a a meciului cu Jorge Ahumada, însă meciul este declarat remiză și Foster iși păstrează titlul mondial la categoria semi-grea. Avea să fie ultimul meci de box pentru Foster

·         1975: Proiectul test Apollo–Soyuz: Are loc andocarea navelor spațiale Apollo american și Soyuz sovietic marcând prima astfel de legătură între nave spațiale aparținând celor două națiuni.

·         1976: La Montreal (Canada) a început a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Gimnasta Nadia Comăneci a obținut trei medalii de aur, iar România a ocupat locul nouă pe națiuni, cu patru medalii de aur, nouă de argint și 14 de bronz. (17 iulie - 1 august). Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

·         1976: Timorul de Est este anexat, şi devine a 27-a provincie a Indoneziei.

·         1979:  Generalul Anastasio Somoza Debayle, presedintele Nicaraguei, demisionează şi fuge in S.U.A., la Miami in Florida.

·         1980: Au fost inaugurate lucrările de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Centrala Nucleară de la Cernavodă este unica din România. În prezent (2011) funcționează unitățile I și II, ce produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării. Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrică instalată de 706 MW și produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic național pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007

·         1981: Regina Elisabeta a II-a deschide Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume. Podul Humber, este situat lângă localitățle New Holland și Kingston upon Hull, Marea Britanie și este construit peste estuarul Humber. Inaugurat la 17 iulie 1981, el are o deschidere de 1.410 m, iar lungimea totală atinge 2.220 m. Înălțimea față de nivelul apei este de 30 m, iar cei doi piloni au câte 155,5 m înălțime.

·         1985: 17 state au fondat, la Paris, "Agenția de Coordonare a Cercetărilor Europene" - EUREKA - (European Research Co-ordination Agency).

·         1994 – se joacă finala Campionatului Mondial de fotbal din Statele Unite ale Americii. Brazilia și Italia încheie la egalitate, 0-0 după 120 de minute de joc. La penalty-uri, pentru brazilieni au înscris Dunga, Branco și Romario, și a ratat Marcio Santos. Pentru italieni au înscris Albertini și Evani și au ratat Baresi Massaro și Baggio

·         1995: Prima Reuniune în formula "16+1" a NATO, cu participarea țărilor membre ale Alianței și a Rusiei. A fost semnat acordul interimar de parteneriat și cooperare economică între Uniunea Europeană și Rusia. (Bruxelles).

·         1995: România a semnat, la Paris, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare (adoptată la 5 noiembrie 1992).

·         1996 - Camera Reprezentanţilor a Congresului Statelor Unite ale Americii a aprobat o lege ce prevedea acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pe bază permanentă pentru România

·         1997: Parlamentul unicameral al Ucrainei – Rada Supremă – a ratificat Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina.

·         1998: O conferinţă diplomatică adoptă Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale , care prevedea instituirea unui tribunal internaţional permanent de urmărire penală a persoanelor fizice vinovate de genocid , crime împotriva umanităţii, crime de război, precum şi pentru crima de agresiune.

·         1998: Rămăşiţele ţarului Rusiei Nicolae al II-lea şi cele ale familiei sale sunt înhumate.

·         2003 – Jeff Lacy în învinge pe Richard Grant și odată cu aceasta câștigă titlul vacanta NABA la super mijlocie, dar și titlurile USBA și WBC Continental, la aceeași categorie

·         2005 – se joacă două dintre sferturile de finală ale Gold Cup: Mexic 1-2 Columbia  și Africa de Sud 1-1 Panama. În cele din urmă Panama se califică, după ce învinge cu 5-3 la penalty-uri

·         2011 – pe stadionul Ceahlăul din Piatra Neamț se joacă Supercupa României la fotbal. Oțelul Galați este echipa câștigătoare, după 1-0 în fața formației Steaua București, cu golul lui Buș

·         2011 – România învinge cu 56-13 naționala Tunisiei în preliminariile Cupei Mondiale de rugby

·         2011 – naționala de volei masculin a României pierde cu 3-2 meciul cu Turcia din Liga Europeană și încheie pe locul 4 competiția

·         2013 – se joacă a doua serie de meciuri în grupa A a Campionatului European de fotbal feminin din Suedia: Italia 2-1 Danemarca și Finlanda 0-5 Suedia

·         2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina, la 50 km de granița cu Rusia. Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului.

·         2015:  17 iulie va fi o zi importantă din mai multe motive. Unul dintre ele constă în tragerea la sorți pentru Cupa României și Liga Națională de baschet masculin – ediția 2015/16.

Nașteri

·         1698: Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (d. 1759). Pierre-Louis Moreau de Maupertuis (n. 17 iulie 1698 – d. 27 iulie 1759) a fost un matematician, filozof și intelectual francez. A fost director al Academiei Franceze de Științe și primul director al Academiei de Științe din Berlin la propunerea lui Frederic cel Mare. A efectuat o expediție în Laponia pentru a determina forma exeactă a Pământului și i se atribuie formularea principiului minimei acțiuni, o versiune a acestuia fiind denumită ulterior principiul lui Maupertuis. De asemenea, a studiat și istoria naturală, în special aspectele legate de ereditate și lupta pentru existență.

·         1714: S-a nascut Alexander Gottlieb Baumgarten, filozof german (d. 1762). Alexander Gottlieb Baumgarten (17 iulie 1714 – 27 mai 1762) a fost un filosof german al secolului al XVIII-lea. S-a născut la Berlin în familia unui pastor și ambii lui părinți au murit când el era mic. A fost interesat de limba idiș și de poezia latină. Este cunoscut în special pentru faptul că a introdus termenul de estetică și s-a ocupat cu studiul ei.

·         1797: Hippolyte Delaroche, pictor francez (d. 1856)

·         1803: S-a nascut Iosif Romanov, librar, editor, tipograf din București. Iosif Romanov ortografiat și Romano (n. 17 iulie 1803, Bendorf, în Scaunul Nocrich, Transilvania, azi Benești, județul Sibiu) a fost un tipograf, librar și editor român din București din prima jumătate a secolului XIX. În anul 1827, este menționat pentru prima dată numele lui Iosif Romanov pe o carte, care-l recomanda ca librar în București. Cartea se intitula Începutul obiceiului de a se întrebuința în zilele Sfintelor Paști ouă roșii și fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Țarigradului. Tradusă din limba greacă în românește de Alexandru Geanoglu Lesviodax, ea văzuse lumina tiparului în tipografia Mitropoliei.

·         1810: S-a nascut August Treboniu Laurian, om de cultură marcant al secolului al XIX-lea, istoric şi om politic, participant la revolutia de la 1848; (d. 25.02.1881). August Treboniu Laurian, pe numele real Augustin Trifan, (n. 17 iulie 1810, Fofeldea, scaunul Nocrich, lângă Sibiu – d. 25 februarie 1881, București) a fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (2 iunie 1867), secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare (1867-1876). A intemeiat impreuna cu Balcescu revista “Magazin istoric pentru Dacia”

·         1815: S-a născut in localitatea Brody, Galiţia, medicul Iuliu Barasch (Baraş), întemeietorul primului spital de copii din Bucureşti ; (m. 31 martie 1863, Bucuresti). A fost un medic, filozof, pedagog şi animator al culturii şi ştiinţei român, evreu maskil, fondatorul iluminismului evreiesc în România. Dupa ce s-a stabilit in Romania, a fost medic al carantinei de la Călăraşi, între anii 1843-1847, iar mai apoi al judeţului Dolj, între anii 1847-1851. Între 1851-1858 a fost medic în Bucureşti şi profesor de istorie naturală la Colegiul Sf. Sava, la Şcoala de Agricultură şi la Şcoala militară. Între anii 1856-1863 a fost medic la Şcoala naţională de medicină şi farmacie din Bucureşti.   În 1856 a fondat şi a fost redactor al revistei Isis  (din 1862 Natura), tipărită în primul an al apariţiei sale la Tipografia Naţională a lui Iosif Romanov. A înfiinţat mai întâi un dispensar, iar mai apoi un spital pentru copii, după modelul instituţiilor europene, în acest fel punând bazele asistenţei pediatrice din România. A deschis la 10 octombrie 1858 in Bucuresti, o secţie de tratament medical cu 40 de paturi, într-o clădire din cartierul Dudeşti care-i aparţinea , unde, pentru prima dată, îngrijirea copiilor bolnavi se făcea separat de cea a adulţilor. S-a remarcat ca unul dintre cei mai activi popularizatori ai ştiinţei din România acelor vremuri, susţinand  numeroase lecţii publice şi editand  mai multe manuale.

·         1823: S-a nascut Gheorghe Tautu, poet roman. 

·         1831: S-a nascut Împăratul Xianfeng al Chinei (d. 1861). Împăratul erei Xianfeng (17 iulie 1831- 22 august 1861), născut Aisin-Gioro I Ju, a fost al nouălea împărat al dinastiei Qing, și al șaptelea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă între 1850-1861.

·         1840: S-a nascut Franz Hübner, misionar german (d. 1877). Franz Hübner (n. 18 noiembrie 1846 Drossen, lângă Frankfurt an der Oder – d. 31 decembrie 1877) a fost un entomolog german. Între anii 1875 și 1877, el a colecționat insecte pentru Muzeul Godeffroy în Samoa, Tonga și Insula Noua Britanie.

·         1862: S-a nascut Oscar Levertin, scriitor suedez (d. 1906)

·         1867: S-a născut la Craiova, dr. Dimitrie Gerota, celebru chirurg, membru corespondent al Academiei Române; (m. 3 martie 1939). Avea  19 ani când a fost admis la Facultatea de Medicină din București. După șase ani de studii, adică în 1892, obține licența în medicină și pleacă la Paris pentru continuarea studiilor. Rămâne patru ani la Paris, dar, ca toți tinerii români din acea perioadă, se întoarce în țară pentru a practica profesia pentru care s-a pregătit, medicina. A avut importante contribuţii în studiul anatomiei şi fiziologiei vaselor limfatice („tehnica Gerota” de evidenţiere a acestora). De asemenea a descris pentru prima data fascia perirenala, care ii poarta astazi numele . În orice tratat de urologie contemporan fascia este denumita fascia Gerota . In 1908 a creat un Institut de Chirurgie, inaugurat în 1909,  care i-a purtat numele. În noiembrie 1935 l-a criticat, într-un articol, pe Regele Carol al II-lea, motiv pentru care a fost arestat și închis la Jilava cateva zile. A murit în 3 martie 1939. Dr. Gerota a realizat primele radiografii în România, fiind considerat primul radiolog român. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1916 (m. 1939)

·         1867: Ludovic Mrazek, geolog român de etnie cehă, membru al Academiei Române (d. 1944). Ludovic Mrazek (n. 17 iulie 1867, Craiova; d. 9 iunie 1944, București) a fost un om de știință român, specialist în geologie și în exploatarea petrolului, membru al Academiei Române. Academicianul Ludovic Mrazek este personalitatea care și-a pus amprenta asupra dezvoltării extraordinare înregistrate de geologia românească la începutul sec. al XX-lea. El este primul specialist român care a susținut originea organică a petrolului. De numele său este legată și înființarea „Institutului Geologic al României„. Ludovic Mrazek, un pionier în geologia românească.

·         1883 - S-a născut actorul, scenaristul si regizorul suedez Mauritz Stiller. A ramas în istoria cinematografului prin ecranizarile dupa Selma Lagerlöf si ca descoperitor al actritei Greta Garbo (“Comoara lui Arne”, “Zarul ursitei”, “Mama si fiica, “Hotel imperial”) (m.08.11.1928).

·         1888: Șemuel Iosef Agnon, scriitor israelian, laureat al Premiului Nobel (d. 1970). Samuel Joseph Agnon (cunoscut sub numele prescurtat Shay Agnon) (născut Czaczkes, 17 iulie 1888 – d. 17 februarie 1970) a fost un scriitor israelian de limba ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1966. Agnon s-a născut în Buczacz, Galiția, în perioda stăpânirii austro-ungare, (azi localitate în Ucraina), și a murit la Rehovot, Israel. La vârsta de 15 ani a compus primul lui poem în limba idiș. Un an mai târziu a scris prima lui poezie în limba ebraică. În anii 1906-1907 a fost ajutor de redactor la săptămânalul în idiș, „Der Judische Wecker„. În anul 1907 a emigrat în Palestina. Aici s-a îndepărtat de religie, dar dupa o anumită perioadă și-a reconsiderat această alegere și a redevenit credincios, rămânând astfel până la sfârșitul vieții.

·         1894: Georges Henri Lemaître, fizician belgian (d. 1966)

·         1899: S-a nascut James Cagney, actor american (d. 1986). James Francis Cagney, Jr. (n. 17 iulie 1899 – d. 30 martie 1986) a fost un actor de film american. Deși a fost apreciat pentru gama sa largă de roluri, Cagney rămâne cel mai cunoscut pentru rolurile sale de „dur”. În 1999, Institutul American de Film l-a clasat pe locul 8 în topul celor mai mari staruri ale tuturor timpurilor.

·         1920: S-a născut chimistul Cristofor Simionescu, autorul unor valoroase contribuţii în domeniul chimiei produşilor macromoleculari şi în domeniul tehnologiei chimice a celulozei, hârtiei şi fibrelor artificiale; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 2007).

·         1920: S-a nascut Juan Antonio Samaranch, preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional, între 1980-2000; (d.21.04.2010).

·         1920 - În această zi în Härnösand s-a născut inginerul şi inventatorul suedez Nils Bohlin, omul care a contribuit la îmbunătăţirea siguranţei la volan prin inventarea centurii de siguranţă în trei puncte în 1959. Înainte de acel an, centurile de siguranţă aveau o structură în doar două puncte şi erau folosite numai de piloţi, dar fiindcă se prindeau peste abdomen, în cazul accidentelor la viteze mari, produceau leziuni interne foarte mari, nefiind o soluţie foarte bună. În 1958 Bohlin, fost inginer la Saab, divizia militară, acolo unde a inventat scaunele ejectabile, a fost angajat la Volvo pentru a îmbunătăţi măsurile de protecţie. Măsura a fost motivată de moartea unei rude a CEO-ului Volvo, Gunnar Engelau, conducerea companiei propunându-şi să reducă riscul accidentelor cu orice preţ. Preţul nu a fost însă foarte mare, centura de siguranţă a fost o măsură ieftină eficientă şi uşor de folosit. Soluţia tehnică propusă de Bohlin, cu două benzi care se împreunează în dreptul şoldului drept (sau stâng pentru pasageri din dreapta) a rămas în mare parte la fel până astăzi. Prima maşină de serie pe care s-a introdus această soluţie a fost Volvo PV544, urmând ca apoi să devină standardul în industrie şi să fie adoptată de toţi constructorii fără excepţie. Volvo apreciază că până în 2002, anul în care a murit Nils Bohlin, centura de siguranţă a salvat peste 1 milion de vieţi din accidente foarte grave.

·         1923: Traian Ionescu, fotbalist și antrenor român (d. 2006)

·         1927: Sorin Comoroșan, biochimist și fizician român, membru de onoare al Academiei Române

·         1928: S-a nascut Ion Alexandrescu, poreclit „Sfinxul”, fost fotbalist roman, care a jucat la C C A Bucuresti si in Echipa nationala de fotbal a Romaniei pe post de atacant central Ion Alexandrescu

·         1935 - S-a născut Donald Sutherland, actor canadian.

·         1941 - S-a nascut Spencer Davis, chitarist britanic (Spencer Davis Group

·         1942 - S-a nascut Gale Garnett, actrita si cantareata folk neo-zeelandeza.

·         1942 - S-a nascut Zoot (George Bruno) Money, clapar si vocalist britanic (Blues Incorporated, Eric Burdon & The Animals, Family).

·         1945: Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei

·         1947: Camilla, Ducesă de Cornwall

·         1948: S-a nascut in localitatea Pantelimon, Constanta, juristul român, de origine macedoromână Dan Drosu Şaguna, fost preşedinte al Curţii de Conturi a României.

·         1948 - S-a nascut Mick Tucker, baterist britanic (Sweet).

·         1949: Ion Hadârcă poet, om politic din Republica Moldova

·         1949: Geezer Butler, muzician și compozitor englez (Black Sabbath, GZR, și Heaven & Hell)

·         1950: S-a nascut Damon Harris, cântăreț american (The Temptations) (d. 2013) Damon Harris (născut Otis Robert Harris, Jr. 17 iulie 1950 – 18 februarie 2013) a fost un cântăreț afroamerican de muzică soul și R&B câștigător a trei premii Grammy. Este cel mai cunoscut ca membru al trupei The Temptations din 1971 până în 1975. În momentul în care s-a alăturat formației, Harris avea 20 de ani și era cel mai tânăr membru al grupului pe perioada cât a activat cu acesta. Pe când era adolescent, Harris a format o trupă tribut The Temptations numită The Young Tempts. Formația a avut succes cu câteva singleuri lansate prin T-Neck Records iar mai apoi încă o serie de hituri minore sub numele de Impact. Harris a fost fondatorul Fundației pentru cancer Damon Harris dedicată prevenirii, diagnosticării și tratării cancerului de prostată. Fundația a fost înființată după ce la 47 Harris a fost diagnosticat cu cancer la prostată. A murit la ospiciul din Baltimore pe 18 februarie 2013 de cancer la prostată. Avea 62 de ani. În cazul de față, termenul „ospiciu” se referă la o unitate sanitară unde sunt internați bolnavii în fază terminală și cei incurabili.

·         1950 - S-a nascut Eric Campbell, basist si pianist britanic (Middle Of The Road).

·         1952: S-a nascut David Hasselhoff, actor și cântăreț american. David Hasselhoff (n. 17 iulie 1952) poreclit „The Hoff” este un actor american, cântăreț, producător și om de afaceri.

·         1952 - S-a nascut Phoebe Snow (Laub), cantareata, chitarista si compozitoare americana.

·         1954: J. Michael Straczynski, autor, scenarist, producător de televiziune american

·         1954: Angela Merkel, politician german, cancelar al Germaniei. Angela Dorothea Merkel, (n. 17 iulie 1954, Hamburg, Republica Federală Germania), este prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie 2005 de către Bundestag, parlamentul german, realeasă la 28 octombrie 2009 respectiv 17 decembrie 2013.

·         1963: Letsie al III-lea al Lesotho, actualul monarh al Lesotho

·         1966: Alexandru Gafton, lingvist și filolog român

·         1970 - S-a nascut Mandy (Amanda Luise) Smith, cantareata britanica.

·         1982: Mihai Pătrașcu, informatician roman. Mihai Pătrașcu (17 iulie 1982, Craiova – 5 iunie 2012, New York) a fost un cercetător în informatică teoretică, care și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology în Boston, Massachusetts. Ca membru al echipei României, a obținut numeroase medalii la diverse olimpiade internaționale de informatică. Este în continuare concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob. A încetat din viață la New York, pe data de 5 iunie 2012, la vârsta de 29 de ani, după aproape un an și jumătate de luptă cu cancerul. 

Decese

·         180: Doisprezece locuitori din localitatea Scillium, din Africa de Nord, au fost executati sub acuzatia ca practicau religia creştină. Este cea mai veche atestare a creştinismului în această parte a lumii.

·         924: Eduard cel Bătrân, rege englez (n. 877). Eduard cel Bătrân (c. 874-7 – 17 iulie 924) a fost rege al Angliei. A devenit rege în 899 după decesul tatălui său, Alfred cel Mare. Numele ce „cel Bătrân” a fost folosit pentru prima dată în secolul al X-lea și a fost utilizat de Wulfstan de Winchester în „Vita Sancti Aethelwoldi” pentru a-l distinge de regele Eduard Martirul.

·         1070: Balduin al VI-lea de Flandra (n. 1030). Balduin al VI-lea de Flandra (n. cca. 1030 – d. 17 iulie 1070) a fost conte de Flandra, de la 1067 până la moarte, și conte de Hainaut (ca Balduin I de Hainaut de la 1051 până la moarte.

·         1762: A murit Țarul Petru al III-lea al Rusiei (n. 1728). Petru al III-lea (21 februarie 1728 – 17 iulie 1762) (rusă Пётр III Фëдорович, Pyotr III Fyodorovitch) a fost împărat al Rusiei pentru șase luni în 1762. Potrivit celor mai mulți istorici era imatur mental și foarte pro-prusac, ceea ce l-a făcut un lider nepopular. se presupune că a fost asasinat ca rezultat al conspirației condusă de soția sa, care i-a succedat la tron, Ecaterina a II-a.

·         1790: A murit Adam Smith, autorul celebrei lucrari „Avutia natiunilor”, cercetare asupra naturii si cauzelor ei. Poate fi considerat creatorul economiei politice moderne si parintele scolii liberale, care a cunoscut o puternica dezvoltare in secolul al XIX-lea; (n. 5.06.1723). Adam Smith (botezat pe 5 iunie S.N. 16 iunie 1723, Kirkcaldy – d. 17 iulie 1790) a fost un economist, om politic și filozof scoțian. Lucrarea sa Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerțul liber și capitalism. A introdus în economie conceptul de mâna invizibilă.

·         1791: In timpul Revoluţiei Franceze, Garda naţionala aflata sub comanda generalului Lafayette, a deschis focul asupra unei mulţimi de radicali iacobini la Champ de Mars in Paris, ucigand peste 50 de persoane.

·         1794: Saisprezece calugarite Carmelite din Compiegne sunt executate cu 10 zile înainte de sfârşitul regimului Marii Terori, instaurat in timpul Revolutiei franceze.

·         1845: Charles Grey, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1764).

·         1859: Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 1837). Stephanie (Josepha Friederike Wilhelmine Antonia) de Hohenzollern-Sigmaringen (15 iulie 1837 – 17 iulie 1859) a fost soția regelui Pedro al V-lea al Portugaliei. A fost al doilea copil și fiica cea mare a Prințului de Hohenzollern-Sigmaringen Karl Anton, șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției lui, Prințesa Josephine de Baden. A fost sora mai mică a lui Leopold, Prinț de Hohenzollern și sora mai mare a regelui Carol I al României. La 18 mai 1858, Stephanie s-a căsătorit cu Pedro al V-lea al Portugaliei. Atât mireasa cât și mirele urmau să împlinească 21 de ani. A fost primită în Portugalia cu mult lux iar ea a scris acasă că portughezii înțeleg mai bine luxul decât demnitatea. Un an mai târziu s-a îmbolnăvit de difterie și a murit. În scurta perioadă cât a fost regină și-a făcut un nume bun prin fondarea de spitale. Din căsătorie n-au rezultat copii. A fost înmormântată la Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Pedro nu s-a mai recăsătorit și a murit de holeră la 11 noiembrie 1861. A fost succedat de fratele său mai mic Ludovic I al Portugaliei.

·         1882: Pantazi Ghica, publicist și scriitor român (n. 1831). Pantazi Ghica (n. 15 martie 1831 – d. 17 iulie 1882) a fost un scriitor și critic literar român, cunoscut sub unul din pseudonimele Tapazin, G. Pantazi sau Ghaki. A urmat studii la Paris, pe care nu le-a terminat. Alături de fratele său, Ion Ghica, a participat la Revoluția română de la 1848, ca secretar al lui Nicolae Bălcescu care l-a trimis comisar cu propaganda în județele Prahova și Buzău, fapt pentru care a fost condamnat la exil. Revenit la Buzău ca prefect liberal, în 1866, Pantazi a fost însărcinat să pregătească o vânătoare pentru prințul Carol. Când domnitorul a dus pușca la ochi ca să tragă într-un urs, animalul a început sa joace. Prefectul, temându-se de răspundere, se gândise sa folosească un urs țigănesc, îmblânzit. Carol s-a supărat că i se strică plăcerea cinegetică și l-a destituit pe Pantazi. Pantazi Ghica a fost căsătorit cu Camille Guyet de Fernrx. Pantazi Ghica a primit lumina la 15 septembrie 1863 în loja bucureșteană Înțelepții din Heliopolis, în chiar anul renașterii acesteia din cenușa lojei Steaua Dunării. La 5 octombrie 1863, la 32 de ani, Pantazi Ghica a fost ridicat la rangul de Maestru Mason.

·         1894: Leconte de Lisle, poet și traducător francez (n. 1818)

·         1904 - A murit Isaac Roberts, astronom britanic (n.27.01.1829).

·         1907: Hector Malot, scriitor francez (n. 1830). Hector Malot, n. 20 mai 1830, a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi.A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul “Singur pe lume“. A fost dedicat fiicei lui, Lucie. “În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?…” se întreba Hector Malot la începutul cărții sale.

·         1912: Henri Poincaré, matematician francez (n. 1854). A avut contribuții științifice importante și în astronomie, mecanica cuantica,teoria potentialelor si filosofie. Lui îi aparține și renumita  „Conjectura a lui Poincare”  (Bănuiala lui Poincaré), care a putut fi dovedită abia după aproape 100 de ani de la prima formulare a ei, în anul 1904.

·         1918: Familia Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei (n. 1868)

·         Țarina Alexandra Feodorovna (n. 1872)

·         Marea Ducesă Olga (n. 1895)

·         Marea Ducesă Tatiana (n. 1897)

·         Marea Ducesă Maria (n. 1899)

·         Marea Ducesă Anastasia (n. 1901)

·         Țareviciul Alexei (n. 1904) În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski împușcă ultimul țar al Rusiei Nicolae II-lea (n. 6 mai 1868, stil vechi / 18 mai, stil nou - d. 17 iulie 1918, țar al Rusiei) alături de familia sa, inclusiv țareviciul Alexei grav bolnav, precum și cîțiva servitori care îi însoțiseră. După distrugerea U.R.S.S. țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost canonizat drept sfînt al bisericii ortodoxe ruse. În urma Revoluției din februarie 1917 țarul Nicolae II-lea abdică în nume personal și al feciorului său țareviciul Alexei în favoarea fratelui său Marele Duce Mihail Alexandrovici căruia îi dă binecuvîntarea la tron. Ducele refuză tronul a doua zi și în așa fel sfîrșește domnia dinastiei Romanov în Rusia. Guvernul democrat provizoriu de la Petersburg a decis să-i țină pe fostul țar Nicolae II-lea, soția Alexandra și pe copiii lor închiși în reședința imperială, Palatul Alexandovski. În încercarea de a-i îndepărta din capitală și de a-i feri de posibile vătămări, guvernul democrat a lui Alexandr Kerenski a mutat familia regală în Tobolsk, în Siberia, în august 1917. Ei au rămas acolo pe durata Revoluției bolșevice din Octombrie, revoluție în cadrul căreia puterea trece de la democrații lui Kerenski la bolșevicii lui Lenin (Vladimir Ulianov). Odată veniți la putere bolșevicii strămută familia regală într-un oraș controlat de Armata Roșie, și anume Ekaterinburg. Execuția familiei regale a fost grăbită de avansarea către Ekaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia. Temîndu-se că Legiunea Cehă va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae II-lea, la indicația lui Lenin, temnicerii bolșevici lichidează fizic familia imperială. Dovezile că această execuție s-a făcut cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe. Deoarece CEKA se temea ca soldații ruși nu vor trage asupra țarului lor, plutonul de execuție a fost format din soldați maghiari, printre ei și viitorul lider comunist Imre Nagy. S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați. La început așa a fost - cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acel loc în noaptea de 16/17 iulie. În dimineața următoare - cînd zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspîndească prin orașul Ekaterinburg - Iurovski a ridicat morții pentru a-i ascunde în altă parte. Atunci cînd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat în timpul deplasării către noul loc desemnat, el a ales altă soluție și a îngropat cele mai multe cadavre într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adîncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, Șoseaua Kroptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse.

·         1923: Theodor Rosetti, publicist și politician român (n. 1837). Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837),  om politic român, a fost prim ministru în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române.

·         1928: Giovanni Giolitti, om de stat italian (n. 1842)

·         1928: Álvaro Obregón, politician mexican, al 39-lea președinte al Mexicului (n. 1880)

·         1944: William James Sidis, matematician american (n. 1898). William James Sidis (n. 1 aprilie 1898 – d. 17 iulie 1944) a fost un copil-minune american, cu abilități matematice remarcabile și care stăpânea multe limbi străine. După unele surse, se pare că a fost persoana cu cel mai mare IQ. Astfel, a fost considerat cel mai inteligent om care a trăit vreodată.

·         1959: A murit  marea  cantareata de jazz,  Billie Holiday (Lady Day); (n.07.04.1915). Billie Holiday (n. 7 aprilie 1915, Philadelphia – d. 17 iulie 1959), cunoscută și sub numele de Lady Day, a fost dintre cele mai mari nume ale jazzului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald.

·         1980 - A murit Traian Herseni, sociolog, psiholog, etnolog, colaborator al lui Dimitrie Gusti şi Mihai Ralea (n.18.02.1907).

·         1981: A decedat actriţa şi regizoarea Marietta Sadova, (nume la naştere Maria Bârsan),   prima femeie-regizor de teatru din România. A fost soţia scriitorului Ion Marin Sadoveanu şi a lui Haig Acterian; (n. 14 iulie 1897, Sibiu). Simpatizantă a mişcării legionare, artista a făcut parte din grupul de femei participante la conferinţele asociaţiei intelectuale Criterion. În 1956, Marietta Sadova a adus în ţară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Naţional), volume de Mircea Eliade şi Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Mircea Eliade i-a înmânat la Paris romanul La forêt interdite (Noaptea de sânziene) şi cărţile Mitul eternei reîntoarceri şi Imagini şi simboluri, publicate în Franţa, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea La tentation d’exister (Ispita de a exista). Marietta Sadova a fost arestată în 1959 şi inculpată sub învinuirea de a fi introdus în ţară materiale periculoase de propagandă anticomunistă. A făcut parte din lotul Noica–Pillat, alături de Constantin Noica, Dinu Pillat, Arşavir Acterian, Sergiu Al-George, Theodor Enescu, Alexandru Paleologu, Anca Cantacuzino, Ion Negoiţescu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu. Doi inculpaţi au fost condamnaţi la moarte şi ceilalţi 23 au fost condamnaţi la diverse termene de închisoare. Marietta Sadova a primit opt ani de închisoare corecţională, cinci ani de interdicţie corecţională, confiscarea totală a averii personale şi plata a 1.000 de lei cheltuieli de judecată pentru uneltire contra ordinii sociale. Procesul, considerat „de înaltă trădare”, s-a ţinut în secret, la şedinţă participând doar avocaţii. Calvarul îndurat în temniţele comuniste a încetat la 18 ianuarie 1963, când a fost graţiată si eliberată de la Penitenciarul Miercurea-Ciuc.  După eliberare  şi-a reluat activitatea artistică, activând ca regizoare în diferite teatre din ţară: Teatrul „Valea Jiului” din Petroşani, Teatrul Naţional din Cluj, Teatrul „Matei Millo” din Timişoara, teatrele din Oradea, Braşov, Botoşani. Marietta a murit la Bucureşti, la 17 iulie 1981, ziua în care a încetat şi urmărirea ei de către Securitate.

·         1995: Stephen Spender, poet britanic (n. 1909). Sir Stephen Harold Spender CBE (28 February 1909 – 16 July 1995) was an English poet, novelist and essayist who concentrated on themes of social injustice and the class struggle in his work. He was appointed the seventeenth Poet Laureate Consultant in Poetry to the United States Library of Congress in 1965.

·         2002: Gabriela Manole-Adoc, sculptoriță română (n. 1926). Gabriela Manole-Adoc (n. 14 noiembrie 1926, comuna Pleșani, județul Botoșani – d. 17 iulie 2002, București) a fost o sculptoriță română, autoarea mai multor lucrări de artă monumentală.

·         2003 - A încetat din viaţă "Regina Salsa", cântăreaţa de orgine cubaneză Celia Cruz

·         2009: Leszek Kołakowski, filosof polonez (n. 1927). Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927, Radom, Polonia − d. 17 iulie 2009, New York, SUA) a fost un filozof polonez, cunoscut pe plan internațional ca un critic al marxismului, dar și ca istoric al filosofiei. Interesele sale majore se manifestă mai ales în domeniul filosofiei liberale de secol al XIX-lea, filosofiei culturii și filosofiei religiei. S-a menținut aproape atât de filosofia continentală cât și de cea analitică, fiind un bun cunoscător al originilor lor comune. Trăiește în exil din 1968. Înainte de a părăsi Polonia, la sfârșitul anilor 1950, a fost unul din dizidenții importanți față de regimul comunist polonez.

·         2012: A decedat mezzo-soprana Venera Rogozea, prim-solistă a Operei Naţionale din Bucureşti ; (n. 1913). Venera Rogozea avea la data decesului 99 de ani şi era singura mezzo soprană din perioada generaţiei de aur a Operei Române, încă în viaţă. A făcut parte din viaţa lirică bucureşteană alături de nume mari precum Dinu Bădescu, Mircea Lazăr, Arta Florescu, Maria Snejina, Dora Massini, apoi Zenaida Pally, David Ohanesian, Valentin Loghin, Elena Cernei. 

·         2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina, la 50 km de granița cu Rusia. Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf M Mc Marina; Sf Ier Eufrasie, episcopul Ionopolei
• În calendarul romano-catolic: Sf. Alexie; Sf. Marina
• Finlanda – Aniversarea proclamării republicii (1919)
• Irak: Sărbătoare națională. Aniversarea proclamării republicii
• Coreea de Sud :Ziua Constituției (1948)
• Japonia: festivalul Gion Matsuri în Kyoto

RELIGIE ORTODOXĂ 17 Iulie

Sf M Mc Marina; Sf Ier Eufrasie, episcopul Ionopolei

Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, anume Edesie. Murind mama sa, Marina a fost încredinţată unei femei dintr-un sat din afara cetăţii, să o crească. Ajungând la vârsta de 12 ani şi auzind de Hristos, se ruga să fie învăţată credinţa creştinilor. Şi a fost învăţată de unii din satul unde locuia, şi a început a vieţui în rugăciune şi în desăvârşită înţelepciune şi curăţie, dorind a urma Mucenicilor din vremea aceea.

Împlinind 15 ani, ea a fost adusă înaintea mai-marelui cetăţii, Olimvrie cu numele, care, auzind că ea nu se închină idolilor, a închis-o în temniţă. Apoi a fost scoasă la judecată şi, văzând-o, dregătorul s-a minunat de frumuseţea ei şi, întrebând-o cum îi este numele şi neamul, ea a zis: „Marina mă cheamă, născută sunt în Pisidia şi cred în numele Domnului Hristos”. Deci, nevrând ea să se lepede de Hristos, dregătorul a poruncit de au întins-o şi a fost bătută cu toiege, fără milă, încât s-a înroşit pământul de sângele ei. A poruncit, apoi, de au spânzurat-o pe stâlp şi i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuţite, multă vreme. Şi a pătimit fecioara multe feluri de cazne, atât în temniţă, cât şi la a doua cercetare. Deci, a fost arsă cu făclii şi aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă. Şi, rămânând tare în credinţa în Hristos şi nevătămată, prin aceasta mulţi au crezut în Hristos, tăindu-li-se pentru aceasta capetele. Şi, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat şi ei capul, în ziua de 17 iulie a anului 304.

Creştinii au îngropat cu evlavie sfântul ei trup. Astăzi, părţi din moaştele Sfintei se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron şi Filoteu din Muntele Athos, iar în ţara noastră la Mănăstirile Horezu (jud. Vâlcea), Căldăruşani şi Ţigăneşti (jud. Ilfov), precum şi în alte sfinte locaşuri.

Pentru rugăciunile Sfintei Mari Muceniţe Marina, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ierarh Eufrasie, episcopul Ionopolei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 17 Iulie

1.  MUZICĂ 17 Iulie

Spencer Davis

Gale Garnett

Zoot (George Bruno) Money

Mick Tucker

Geezer Butler, muzician și compozitor englez (Black Sabbath, GZR, și Heaven & Hell)

Damon Harris

Eric Campbell

David Hasselhoff

Phoebe Snow (Laub)

Billie Holiday

Celia Cruz

Mandy (Amanda Luise) Smith

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Bach Motets | Baroque Classical Music HD

LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA (2 de 3), Remasterizada

Cool Jazz Hot Summer, Vol 2 GMB

LAS MEJORES ORQUESTAS DE TODOS LOS TIEMPOS (CARAVELLI) Selección de Cecil González

Mozart on the Beach - Classical Music for Summer

vangelis - Chariots of Fire - Vangelis Greatest Hits 2018 - Vangelis Best Soundtrack Of All Time

 POEZIE 17 Iulie

Gheorghe Tăutu, poet

Biografie TĂUTU, GHEORGHE

n. 17 iul. 1823, Botoşani – m. 8 aug. 1885, Târgu Frumos

Poet, publicist. Descendenţă boierească, totuşi fără studii, doar clasele primare în localitatea natală. S-a ocupat în general de moşia familiei şi numai patru ani a deţinut funcţia de copist la Departamentul Dreptăţii din Iaşi. A luat parte la mişcarea revoluţionară de la 1848.

A colaborat la periodicele vremii cu versuri patriotice, satirice sau de dragoste, precum şi cu articole în care şi-a susţinut ideile politice: Almanah pentru români, Amicul familiei, Bondarul, Buciumul, Cimpoiul, Curierul, Dacia, Familia, Figaro, Foaia Societăţii pentru literatură şi cultură în Bucovina, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Foiţa de istorie şi literatură, Ghimpele, Gura satului,Nichipercea, Noua revistă, Perdaful, Reforma, Sarsailă, Secolul, Steaua Dunării, Steluţa, Timpul,Zimbrul şi Vulturul.

Figurează în antologiile: Armonii de la 14 Martie şi 10 Mai 1881 (Iaşi: Edit. Tipo-Lit. H. Goldner, 1881), Poesii ale scriitorilor din epoca Unirii (Vălenii de Munte: Neamul Românesc, 1909), Patrie şi libertate: din poezia anilor 1840–1880, vol. 2 (Bucureşti: E.S.P.L.A., 1958),Fabule alese (Bucureşti: Regis, 1999), Fabule (Bucureşti: Profile Publishing, 2002).

OPERA: Poezii (Iaşi: Tip. Buciumul Român, 1862), Un ajutoriu la timp (dramă; Iaşi: Tip. Buciumul Român, 1863), Brânduşe române (poezii nuoi; Iaşi: Impr. Adolf Bermann, 1868), Secretu pentru sexu frumos (poezii; Iaşi: Impr. A. Bermann, 1869), Rarişa sau Cerdacul lui Ferenţ (poemă istorică; Iaşi: Impr. Adolf Bermann, 1869; ed. a 2-a, Iaşi: Tip.-Litogr. Goldner, 1879), Muza şi casieria (Iaşi: Tip. D. Gheorghiu, 1870), Poezii. Epistole (Iaşi: Tip. lucrătorului D. Gheorghiu, 1871), Odagiul şi Rândaşul grădinei primăriei (cânticele comice; Iaşi: Impr. A. Bermann, 1872), Fabule, glume şi anecdote (Iaşi: Tip. D. Gheorghiu, 1873), Odagiul socru sau Vasilică dragul tatei (cânticel; Iaşi: Impr. D. Gheorghiu, 1873), Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi (canţonetă; Iaşi: Tipo-Litogr. H. Goldner, 1875), Văduva Carpaţilor (tragedie în două acte şi în versuri; Iaşi: Tip. Th. Balassan, 1879), Berchea (dramă istorică; Iaşi: Typ. Goldner, 1879).

Apoi nu-s civilizat?

După ce am căscat gura
Prin Paris și prin Berlin,
De-unde apoi câștigai ura
Pentru tot ce e român;
După ce eu franțuzește
Știu trei buche dezghețat,
Ba vreo două și-englezește:
Apoi nu-s civilizat?

După ce cunosc prea bine
Chiar de modă-a mă-mbrăca
Și oricând cu grații pline
Complimente a dura;
Iar pe partea femeiască
S-o admir neîncetat
Tot în limba franțuzească:
Apoi nu-s civilizat?

După ce pe dinafară
Recitesc pe Paul de Koch,
Și fumez mereu țigara,
Alergând din loc în loc;
Făr’ să am vreo trebușoară,
Căci mă țin aristocrat,
Și-astă breaslă n-o să moară:
Apoi nu-s civilizat ?

[…] După ce egalitate
Cer cu voce, dar cam trist,
Căci ea tainic se combate
De-al meu suflet egoist;
După ce cu stăruință
Voturi cat de deputat,
Căci să casc mi-i de priință:
Apoi nu-s civilizat?

După ce eu de minune
Cunosc stosul a juca,
Și-am curaj pe-o carte a pune
Ce nici poți chiar cugeta;
După ce în lumea lată
Datorii de-nspăimântat
Fac, nicicum gândind la plată:
Apoi nu-s civilizat?

Din volumul «Poezii», 1862

Domnului Ian... I.

Un bătrân să satireze
Pe-alt bătrân nu este greu;
Nu e greu să copieze
Cineva portretul seu.

Ion Hadârcă poet

ION HADÂRCĂ - Biografie

(17. 08. 1949, Sângerei, Bălţi, Republica Moldova)

poet, eseist, publicist, traducător

Fiul Ninei şi al lui Dumitru Hadârcă, s-a născut la 17 august 1949 în comuna Sângereii Vechi (astăzi orăşelul Sângerei), judeţul Bălţi. În 1977 în colecţia „Debut” îi apare prima plachetă de versuri „Zilele” pentru care i se decernează Premiul tinere­tului din republică (1979). Este unul dintre fondatorii Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională şi primul Preşedinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992). A contribuit decisiv la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. În anul 1989 este ales deputat în Congresul Deputaţilor poporului din URSS şi în cinci legislaturi ale Parlamentului RM (1990-1994; 1994-1998; 2009, martie-iulie; 2009 – iulie pe lista Partidului Liberal). În perioada 1990-1993 a exercitat funcţia de prim-vice­preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). Actualmente este Preşedinte al Fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal. Autor a peste 30 de volume de poezie, publicistică, eseuri şi traduceri literare, cunoscut în întregul areal al limbii române, la rându-i, tradus în mai multe limbi de circulaţie universală. În anul 1998, Ed. Eminescu din Bucureşti îi lansează în seria „Poeţi români contemporani” volumul de sinteză „Cetăţile albe”. În 1989, în cadrul Salonului Interna­ţional de Carte Românească pentru Copii şi Tineret din Chişinău i se conferă Diploma de merit „Cartea anului” pentru antologia „Duminica Mare”. În 2000-2002 îi apar cartea-surpriză „Povestea Cerbului divin” şi „Bunicuţa zburătoare”. Este coautorul noului „Abecedar. Manual de limbă română” (Ed. Prut Internaţional, 2000), aflat la a XII-a ediţie. Este şef de proiect la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova şi coautor al volumului enciclopedic „Sângerei. Oameni. Istorie. Spiritualitate” (Chişinău, 2012), şef de cenaclu şi susţinător al tinerelor talente, laureat al revistei „Flacăra” (1992, sub directoratul lui George Arion), laureat al revistei „Convorbiri literare” pentru eseu (2001) şi laureat al Diplomei Internaţionale aiBBY în domeniul literaturii pentru copii „Hans Christian Andersen” (2010). Deţinător al medaliei „Mihai Eminescu” (2009) pentru volumul de versuri „Gheara de fum” (Ed. Garuda-Art, Chişinău, 2007) acordată de Academia Română. Decorat cu Ordinul Republicii Moldova (1996) pe care l-a declinat ulterior (2001) din motive de incompatibilitate cu resurecţia ideologiei comuniste. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-clubului, membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni. Versurile lui IonHadârcă au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bielorusă, letonă, azerbaidjană, lituaniană, kazahă, armeană, engleză, franceză, italiană, maghiară, bulgară...

Scrieri

Poezie: Zilele (Chişinău, 1977), Lut ars (Chişinău, 1984), Darul vorbirii (Chişinău, 1985), Ambasadorul Atlantidei (Iaşi, 1996), Helenice (Chişinău, 1998), Două imperii (Chişinău, 1998), Cetăţile albe (Bucureşti, 1998), Albe cetăţile negre (1999), A fi în timp (Timişoara, 1999), Teoria stării inutile (Timişoara, 1999), Dezinfecţia de frontieră (Iaşi, 2001), Echipa de îngeri (Iaşi, 2001), Globul de mătase (Chişinău, 2001), Arta obsesiei (Iaşi, 2005), Artera Zen (Chişinău, 2006), Memoria celulozei (Iaşi, (2007), Pergamentele iernii (Iaşi, 2007), Gheara de fum (Chişinău, 2007), Pianul din abator (Chişinău, 2008); 101 poeme, Biodova (Bucureşti, 2009). Poezie pentru copii Baciul mieilor chirilici (1983), Noiţele (1985), Duminica Mare(1999), Povestea Cerbului Divin (2000, poveşti), Bunicuţa zburătoare (2002), De ce-i mare soarele (2002), Aproape trei cai (2003), Grăuncioare de lumină (2009, poveşti), Ionuţ cel nou-nouţ (2009). Publicis­tică: Arena cu iluzii (interviuri, discursuri, eseuri, Chişinău, 2000), Era barbară (Chişinău, 2005). Traduce din opera lui M. Cervantes, Ch. Baudelaire, A. Puşkin, M.Lermontov, G. Guillen, D. Harms, M. Aguirre, R. Alberti, M. Hernandes, F. Mayor, I. Draci, Nizami…

Antologii

Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012.

Referinţe

Ion Hadârcă. Bibliografie, Ch., 1999; Ion Hadârcă. Medalion literar, Biblioteca Naţională pentru Copii Ion Creangă (2005); Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor(Dicţionar biobibliografic), Ed. Prut Internaţional, 2004; Cimpoi M., Pref. la cartea Zilele, Ch., 1977; Nastasiu V., Limpede ca şi cristalul, Tinerimea Moldovei, 4 dec. 1977; Chira Gh.,Biografie şi confesiune lirică, Tinerimea Moldovei, 3 sept. 1978; Cimpoi M., A fi în timp…, Tinerimea Moldovei, 23 nov., 1979; Dabija N., Pledoarie pentru poezie, Tinerimea Moldovei, 19 oct. 1979; Ţurcanu A. Ion Hadârcă – cioplitorul în bazalt, Tinerimea Moldovei, 25 mai 1979; Ţurcanu A. Exoduri în timp, în vol. Martor ocular, Ch., 1983; Ciocanu I., Refuzul pastişei,Nistru, 1982, nr. 4; Damian L., Despre poezia tânără, Lit. şi arta, 5 ian. 1978; Vatamanu I., Uimit de trandafir, în vol. Viaţa cuvântului, 1980; Hostiuc Şt., Ca uimirea lângă trandafir, Nistru, 1978, nr. 2; Moraru H., Înălţarea adâncurilor, Lit. şi arta, 25 oct. 1979; Dolgan M., O poezie a demnităţii umane, în vol. Poezia, adevăr artistic şi angajare socială, Ch., 1988; Cimpoi M., O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Ch., 1997; Păunescu A., Poezia care face istorie, Vremea, 1990, nr. 5; Ciocanu I., Atitudine şi mesaj în publicistica lui IonHadârcă, Lit. şi arta, 24 aug. 1999; Brumaru Al. I., Legătura peste Prut, Astra nr. 7-9, 1997, Braşov; Fotea C., Spătarul Milescu la Isarlâk, Salonul literar nr. 1, 1998, Focşani; Ciopraga Constantin, Sonetele lui Ion Hadârcă, Convorbiri literare, 2002, nr. 12; Roşioru I., Albe cetăţile negre (rec.), Convorbiri literare, 2001, nr. 4; Băciucu L., „Cioplitorul de bazalt…” în vol. A doua înviere, Ed. Orion, buc., 1999; Ţopa T., Are gustul frazei harnice, în vol. Condamnaţi la zbucium, Ed. Vast-M, 2003; Dinescu V., Ambasadorul Atlantidei, în vol. Confluenţe, Ed.Arionda, 2002; Colceriu N., Scriitorul în arena cu iluzii, Porto-Franco, ian-mart. 2002; Husar Al., Poetul în zale, Poezia, Iaşi, an. IX, nr. 3, 2003; Cimpoi M., Cele patru vânturi stilistice ale lui Ion Hadârcă, Limba Română, nr. 7. 8, 2004; Mănucă Dan, Ecoul timpului probabil, Limba Română, nr. 7-8, 2004; Urian T. ; Tranziţia dincolo de Prut, România literară, 2005, nr. 47; Busuioc N., Ion Hadârcă. Poezie şi existenţă, în vol. Cetatea gânditoare, Ed. Cronica, Iaşi, 2005; Bantoş A., Ion Hadârcă, scriitorul în faţa deşertului istoriei, Familia, nr. 11-12, 2011, Oradea.

Opinii

Textul poetic al lui Ion Hadârcă este dens, cu numeroase trimiteri la bogăţiile limbii, la istorie, la cultura noastră populară şi la culturile altor popoare. Expresia este proaspătă, cu o anumită doză de surpriză bine temperată. Dar în acelaşi timp poetul are gustul frazei arhaice, îi este familiar uzul expresiei cronicăreşti. (Liviu Damian)

Ion Hadârcă a adoptat postura de poet-copil ce priveşte în lume nu atât prin copilăria maturului, cât prin maturitatea copilului, încercat deja de asprimile timpului şi secolului. De aceea hamletizează în sens modern: „A fi în timp aceasta-i întrebarea”. (Mihai Cimpoi)

Volumul „Ambasadorul Atlantidei” anunţă o nouă tendinţă a poeziei lui Ion Hadârcă, în care echilibrul ideatic şi emoţia lirică se conjugă fericit cu expresia ludică şi ironia, şi completează imaginea unui poet modern, mereu deschis spre orizonturile poetice înnoitoare. (Arcadie Suceveanu)

„Ambasadorul Atlantidei” (Ed. Junimea, 1996) dezvăluie un liric şi, deopotrivă, un pamfletar, un cinic, ironic, amator de calambururi şi jocuri de limbaj, dar, totodată, şi un poet preocupat de „temele mari”, de cele care vizează condiţia umană de la acest sfârşit de mileniu. De altminteri, cartea debutează cu câteva poeme („Poemul deşertului”, „Saltimbecilia”, „Poezia”) care vorbesc despre poet şi poezie, implicându-le într-un abia disimulat proces moral, fără avocaţi, judecători, procurori şi fără boxe, desfăşurat la vedere... (Ioan Holban)

Ion Hadârcă este un intelectual de ţinută şi una dintre conştiinţele marcante ale vieţii culturale şi politice din Republica Moldova. Cartea sa „Era barbară” ajută la înţelegerea unei lumi despre care mulţi cred (din auzite) că ştiu totul, fără a şti, de fapt, mai nimic. (Tudorel Urian)

Sfera perfectă

locuim într-o sferă
perfectă
prin totala-i
imposibilitate
a demonstrării
ciudatei sale
sfericităţi

într-o sferă
de maximă precizie
şlefuită anume
prin dogma
unei cât mai năucitoare
relativităţi


Riduri antologice

mistreţul
mioara
şi căprioara
treceau şchiopătând
prin pădurea
de-argint

mistreţul
cu colţii
tociţi de poem

mioara
sedusă de folclorişti

şi căprioara
încă fecioară

dar culegând
antologice riduri
de pe frunţile
lui Homer
şi Plutarh

riduri-rânduri
de cărţi
înverzind
printre gânduri


Plutarh oprit la Prut

ienicerii sovietici
l-au oprit la Prut
pe suspectul Plutarh
mai întâi asigurându-l
că dincolo
în Ţara făgăduinţei
toţi sunt egali
şi nu există
nici o viaţă ilustră

mai apoi condamnându-l
că nicio biografie
recomandată de biroul
hotărârilor celor mai juste
n-a încăput
în Vieţile ilustre


Fragment ionescian

Ţară de Sus?
Ţară de Jos?
Desţărată moşie
Fără Hristos.
Curge prin apă
Un râu de granit
- Alo, Apusul!
- N-ai cumva nevoie
De Răsărit?
- Alo, cei de sus!
Dar trageţi odată
cortina sau apa
să înceteze actul final
impostorul
şi chemaţi la rampă
autorul!


Satul fără niciun locuitor
„Jurnal de Chişinău”, 24 iulie 2007


a murit s-a stins
şi ultimul locuitor
din satul neantului european
şi nici una din cele
două mitropolii
n-a venit să-i
ţină lumânarea

în urma sicriului
bocitoarea abisului
l-a bocit cu glas
de nisip şi de scrum
cu banderole negre
de vopsea chinuită
câteva pagini rupte
de ziar
l-au petrecut
în ultimul drum

ţânc al pământului
rămas să scâncească
la uşi sigilate
până la urmă
şi satul fără nici un locuitor
a emigrat în ţara
fără nici o localitate


Regele gol

deasupra lumii
orice muritor
săltat din luturi
de trei ori
e rege gol

odată când
scâncind de foame
adoarme crud
la sânul mamei

şi altădată
când citindu-i crezul
părintele
i-a săvârşit botezul

şi-n al iubirii tron
a treia oară
regele-i gol
lângă regina goală

în braţe albe/slabe
calde/reci
robi şi bezmetici
goi şi lacomi
suntem regi


Decapitarea de vis

în timpanele verzi ale verii
tot mai rar clipa-şi sună
paşii desculţi
tot mai reci amintiri
printre degete
printre nori zboară palid
găurită de viespi
turta lunii
turnată din ceară
şi prin sângele
unicornului rănit
trece în chiot
ultimul alai de nuntă
sau de vânătoare
pe când iscoadele cetăţii
decapitate de vis
stau de veghe
la porţile dimineţii
lampa răsăritului se stinge
de la acelaşi întrerupător


Parcul de iluzii spulberate

parcul de iluzii spulberate
se întinde mult peste real
pale de emoţii arse
încă răvăşesc coroana
câte unui vis
de mandarin
tremură din când în când
frunzişu-i
troienit
de pulberi aurii
pe alei cu degete flămânde
umbre trec
nu trec
fac valuri
ori pe-o clipă chiar
sfârşesc pe val
iată şi-o caretă fără cai
fără pânze fără surugiu
lunecă pe strunele
de harpă
dinspre nefiind spre nicăieri –
iată şi stăpânul
nesfârşitul
de pe ramuri strânge
câte-un omuleţ


Cruci de piatră

cruci de piatră
numai cruci de piatră
stau
în locul
crucilor de lemn

cruci de fier
de fontă de inox
stau în locul
crucilor de lemn

cruci de os
de marmoră
de aur
stau
în locul
crucilor
de lemn

tot mai lăudate
răstignirile

dar se pregătesc
şi de uraniu
de plutoniu
cruci
şi de pilat
pentru Cel
ce duce lemnul
ca pe-un fulg

TEATRU/FILM 17 Iulie

Seducatorul - George Bernard Shaw

O intamplare ciudata (teatru radiofonic)

GÂNDURI PESTE TIMP 17 Iulie

August Treboniu Laurian – Citate:

·         M-am aflat la Stockholm printr-o întâmplare extraordinară, a doua zi după lovitura de la 23 august 1944. Fusesem trimis curier diplomatic de către Mihai Antonescu în chiar dimineaţa zilei de 23 august, cu instrucţiuni către ministrul nostru în Suedia, Frederic Nanu, de a relua negocierile cu ambasadoarea sovietică, Aleksandra Kollontai.

·         August Treboniu Laurian cerea la 1848 denunțarea unirii cu catolicii. El era consecvent cu atitudinea sa critică față de unire, pe care și-o exprimase încă de mai înainte în Magazinul istoric pentru Dacia, tom. III, 1846. El scria atunci în legătură cu unirea cu Roma papală de la 1700: „Românii afară de mici scutințe ale persoanelor bisericești, nu dobândiră nimic prin unire, ba încă și pierdură. Pierdură independența lor ca români și ca religionari de ritul oriental, care o aveau ei mai înainte, pe lângă toate asigurările ce întâmpinau din partea eterodocșilor; pierdură arhiepiscopatul, căci aceasta după unire se degrada la starea de simplu episcop supus jugului iezuiților și supremației arhiepiscopilor catolici; pierdură chiar naționalitatea, căci drepturile pretensiunii care le aveau ca români uniți - la dregătorii mai înalte între ungurii catolici, trecură de la legea de ritul oriental la cea de ritul occidental, sub pretextul că acestea sunt acum tot una. Și cu modul acesta se lepădară și de națiunea lor ... Aflări exemple avem multe. Aceasta strică atât de mult încât românimea nu putu deloc să se ridice din starea de plebeitate, căci oricare se înălța peste dânsa, își și părăsea națiunea.

 Hector Malot – Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 17 Iulie

Prețioasele ridicole cu Birlic, Radu Beligan

SFATURI UTILE 17 Iulie

DESPRE ARDEI

Vom vorbi astăzi despre binefacerile aduse sănătăţii noastre de către ardei.

Ardeiul gras:

Datorita continutului ridicat de vitamine si minerale, ardeiul gras este cunoscut pentru efectele sale benefice asupra organismului uman, cum ar fi sistemului cardio-vasculare si sistem optic, si sunt, de asemenea, importante pentru mentinerea starii generale de sanatate si igiena.

Ardeii grasi sunt o excelenta sursa de vitamina C si A, care sunt doi antioxidanti puternici care impreuna neutralizeaza radicalii liberi. Acestia sunt principalii vinovati pentru acumularea de colesterol in artere iar asta duce la ateroscleroza, boli de inima, nervoase, diabet, dureri articulare, osteoartrita, artrita reumatoida.

Reduc riscul de stop cardiac
Ardeii, de asemenea, contin vitamina B6 si acid folic, recomandate pentru ateroscleroza si boli de inima cu diabet zaharat. Aceste doua vitamine B sunt foarte importante pentru reducerea nivelului ridicat de homocisteina care provoaca deteriorarea vaselor de sânge si este asociata cu un risc foarte crescut de atac de inima si accident vascular cerebral.

Sunt bogati in fibre, ceea ce ajuta la scaderea colesterolului si prevenirea cancerului de colon, vitamina C si beta-caroten care sunt benefice impotriva cataractei.

Ardeiul rosu este unul dintre putinele alimente care contin licopen, o substanta cu efecte antitumorale in cancerul de prostata, san, vezica urinara, pancreas, plamani si piele, in cancerul cervical, ovarian, uterin, intestinal.

Richard Baybutt, profesor asociat de nutritie, la Kansas State, a facut o descoperire surprinzatoare: fumul de tigara induce deficitul de vitamina A. De aceea, daca sunteti fumator activ sau pasiv, ar trebui sa consumati regulat ardei grasi.

Datorita continutului bogat in vitamina C si beta-caroten, ardeii grasi ne protejeaza de cataracta. Cercetatorii italieni au comparat dietele pacientilor spitalizati care au avut cataracta si au fost operati, cu dieta pacientilor care nu au fost supuse operatiunii. Concluzia a fost ca ardeiul previne si combate cataracta.

Ardeiul iute:

Nu este nimic mai uimitor decat efectele pe care ardeiul iute le are asupra sistemului circulator, cum ar fi alimentarea elementelor vitale din structura celulara a capilarelor, venelor, arterelor si ajutorul oferit pentru echilibrarea tensiunii arteriale.

De aceea, ardeiul iute este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arteriala, curata arterele si contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rau sau a trigliceridelor. Avand in vedere ca bolile cardiovasculare sunt ucigasul numarul unu la nivel mondial, proprietatile ardeiului iute sunt deosebit de importante.

Ardeiul iute este benefic atat pentru stomac cat si tractul intestinal deoarece stimuleaza miscarea peristaltica a intestinului, ajuta la eliminarea fecalelor si contribuie la reconstructia tesutului din stomac facilitand vindecarea leziunilor stomacale si ulcerelor intestinale.

Atunci cand se consuma ardei iute, acesta declaneaza o senzatie de caldura in tot corpul, din acest motiv chiar a fost una dintre plantele recomandate in caz de degeraturi.

Usturator si picant, ardeiul iute este adaugat in diverse feluri gustoase de mancare din intreaga lume. Iuteala este determinata de o concentratie ridicata de capsaicina, studiata pentru utilizarile ei pe scara larga de la reducerea efectelor durerii, beneficii cardiovasculare precum si capacitatea de a preveni aparitia cancerului.

Capsaicina are un rol esential in deschiderea si drenarea pasajelor nazale congestionate. In plus, alaturi de continutul ridicat de capsaicina, ardeiul rosu este o sursa excelenta de vitamina A, prin concentratia de carotenoizi pro-vitamina A, inclusiv beta-caroten.

Beta carotenul este nu doar un antioxidant puternic, ci poate fi convertit in organism in vitamina A, un nutrient esential pentru sanatatea tuturor tesuturilor epiteliale (cele care captusesc toate cavitatile corpului, inclusiv tractul respirator, gastro-intestinal si tractul reproductiv).

Beta-carotenul poate fi util in reducerea simptomelor astmului, osteoartritei si artritei reumatoide. In plus, activitatea sa antioxidanta contribuie la prevenirea daunelor radicalilor liberi care pot determina ateroscleroza, cancer de colon, diabet zaharat si alte complicatii, cum ar fi leziuni ale nervilor si boli de inima.

Ardeiul iute contine capsaicina, care incalzeste corpul si este un inhibitor puternic al substantei P, o neuropeptida asociata cu procesele inflamatorii. Cu cat este mai iute un ardei, cu atat contine mai multa capsaicina.

In prezent se studiaza efectele capsaicinei ca tratament pentru tulburarile fibrelor nervoase senzoriale, inclusiv dureri asociate cu artrita, psoriazis si neuropatie diabetica. Atunci cand animalele injectate cu o substanta care provoca artrita inflamatorie au fost hranite cu alimente care contineau capsaicina, debutul artritei a fost intarziat si inflamatia a fost redusa in mod semnificativ.

Capsaicina aplicata local, s-a demonstrat in urma studiilor, ar fi un tratament eficient pentru durerile de cap si cele provocate de osteoartrita.

Multe dintre studiile care se refereau la gestionarea durerii cauzate de neuropata diabetica, au enumerat beneficiile aplicarii locale a capsaicinei si rolul ei in atenuarea durerii asociate cu aceasta conditie.

In urma unui studiu de amploare, pacienti cu psoriazis au folosit preparate topice care contineau fie capsaicina fie placebo. Cei din prima categorie au raportat o imbunatatire semnificativa a simptomelor. Principalul efect secundar ar fi resimtirea unei senzatii de arsura in zona aplicata.

Ardeiul rosu iute, s-a dovedit a reduce nivelul colesterolului din sange, a trigliceridelor si agregarea plachetara, crescand in acelasi timp capacitatea organismului de a dizolva fibrina, o substanta cu rol important in formarea cheagurilor de sange.

Oamenii care consuma din belsug ardei iute, au sanse mai mici de a face atac de cord, accident vascular cerebral sau embolie pulmonara.

Capsaicina nu reduce doar intensitatea durerii cii stimuleaza fluidizarea secretiilor de mucus din plamani sau fosele nazale.

Capsaicina este similara cu un compus care se regaseste in multe remedii pentru raceala, cu rol in ameliorarea congestiei nazale, diferit fiind doar timpul de actiune (capsaicina actioneaza mult mai repede). Un ceai cu ardei iute stimuleaza rapid scurgerea mucoaselor din pasajele nazale, ameliorand nasul infundat si congestionat.

Ardeiul iute de culoare rosu aprins are un continut ridicat de betacaroten sau provitamina A.

Doua lingurite de ardei iute pisat, furnizeaza 47% din valoarea zilnica de vitamina A cu rol important in lupta anti-infectie si esentiala pentru sanatatea tesuturilor epiteliale, inclusiv membranele mucoase care acopera pasajele nazale, plamanii, tractul intestinal si cel urinar. De asemenea, vitamina A este prima linie de aparare impotriva agentilor patogeni, invadatori.

Ardeiul iute are o reputatie negativa si nemeritata de a contribui la aparitia ulcerului gastric.

Nu doar ca ardeiul iute nu provoaca ulcerul gastric ci chiar poate ajuta la prevenirea acestuia prin distrugerea bacteriilor care pot fi ingerate stimuland in acelasi timp celulele mucoasei stomacului sa secrete sucuri de protectie, care impiedica formarea ulcerului. De fapt, consumul de ardei iute este asociat cu diminuarea riscului de ulcer gastric.

Caldura care este resimtita de catre o persoana in urma consumului de ardei iute este energie care rezulta in urma arderii caloriilor.

Chiar si ardeii rosii contin substante care contribuie la termogeneza si la consumul de oxigen chiar si mai mult de 20 de minute dupa ce sunt consumate.

Ce spuneţi? V-am convins să consumaţi ardei din belşug?

Mulţumesc pentru atenţie! Toate cele bune!