AM SELECȚIONAT PENTRU DUMNEAVOASTRĂ ACESTE MATERIALE SPECIFICE ZILEI DE 22 IULIE 2018

Bună ziua, prieteni!

Începem cu muzică bună:

Enya Greatest Hits 2018 || The Very Best Of Enya || Enya Best Collection

ISTORIE PE ZILE 22 Iulie

Evenimente

·         838: In  bătălia de  la Anzen, imparatul bizantin Teofil suferă o grea înfrângere in razboiul impotriva Abbasizilor. Teofil (n. la 20 ianuarie 813), a fost imparat al Bizantului  din  829 până la moartea sa în 842. A condus personal armatele bizantine  în războiul său pe tot parcursul vieţii împotriva arabilor, începând de la 831. Dinastia Abbasizilor (750 – 1258) a fost dinastia arabă care a urmat  Califatului omeyyad (661 – 750) , de la Damasc. Imediat după înfrângerea omeyyazilor în 750, califul abbasid Al-Mansur (m. 775) a construit o altă capitală pentru noul califat în câmpia Mesopotamiei, la o răscruce de drumuri caravaniere, capitală pe care o va numi Bagdad sau Madinat As-salam („Orașul Păcii”). In timpul acestei dinastii  civilizația islamică atinge apogeul dezvoltării sale, dar  va fi  distrusa  în 1258 de câtre armata hanului mongol Hulagu, nepotul lui Genghis-Han, care l-a executat pe ultimul conducător abbasid și a ras Bagdadul din temelii.

·         1099: Godfrey de Bouillon este ales primul apărător al Sfantului Mormant  din Regatul Ierusalimului, in timpul primei Cruciade. Godfroy de Bouillon (c. 1060, Boulogne-sur-Mer – 18 iulie 1100, Ierusalim) cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godfroy a devenit primul suveran crestin al Regatului Ierusalimului , dar nu a folosit titlul de “Rege”.

·         1209: Are loc Masacrul de la Béziers, prima acțiune militară majoră din timpul Cruciadei impotriva Catharilor (Albigenzilor). Catharii (din greacă καθαροί tradus „Purii”, cunoscuți și ca Albigenzii , pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi din sudul Frantei), erau o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză ducea la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul. Ei erau adeptii unei morale ascetice, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în eșența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu) Cruciada anticathara (1209-1229) a fost o campanie militară de 20 de ani inițiată de Papa Inocențiu al III-a,care avea drept scop eliminarea acestei miscari religioase din Languedoc, în sudul Franței. La Cruciada a luat parte în primul rând de coroana franceză care urmarea in primul rand readucerea regiunii Toulouse în sfera, sa prin diminuarea culturii regionale occitane distincte, precum și a nivelului ridicat de influență a conților de Barcelona. Sfârșitul sectei cathare s-a petrecut pe 15 martie 1244 la fortăreața Montségur, unde, după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de catari au coborât din cetate și s-au aruncat în flăcările unui rug aprins.

·         1298: Regele Edward I al Angliei i-a învins pe scoțienii condusi de William Wallace în bătălia de la Falkirk . A fost una din marile bătălii din timpul Primului razboi scotian de independenta. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte, Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu. Sir William Wallace (1272 sau 1273 – 23 august 1305) a fost un cavaler și nobil scotian, devenit unul din principalii conducatori în timpul razboaielor de independenta ale poporului sau. În august 1305, Wallace a fost capturat în Robroyston, in apropiere de Glasgow, și predat regelui Edward I al Angliei, care a ordonat sa fie spânzurat.

·         1306: Regele Phillip cel Drept ordona alungarea evreilor din Franta

·         1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menționează, în lucrarea "Disceptationes convivales", latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian. Gian Francesco Poggio Bracciolini (n. 11 februarie 1380 – d. 30 octombrie 1459) filozof umanist italian. A afirmat originea romană a poporului român în secolul al XV-lea.Constata elemente comune ale limbii latine si limbii romane. Pentru prima data se argumenta latinitatea limbii romane cu probe culese direct din spatiul romanesc de cunoscatori ai limbii latine.

·         1456: Are loc strălucita victorie de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, împotriva glorioasei armate otomane conduse de sultanul Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului. În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea (1455-1458) l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic al lui Hristos". Sultanul Mehmed II-lea (Mahomed II-lea), după cucerirea Constantinopolului (1453), a pus capăt ultimilor rezistenențe ale Imperiului Bizantin, otomanii devenind stăpînii Bosforului, iar apoi a Mărilor Egee și Negre. Mehmed II-lea a invadat Serbia, cucerind cetatea Ostrovița (1454), punînd mîna pe tezaur. Flota otomană se regrupa pe Dunăre la Vidin. Mobilizarea armatei Ungare a avut loc în aprilie 1456, Iancu de Hunedoara cerînd ajutor extern. Voievodul trimite 5 000 de mercenari la Belgrad, pentru a apăra poarta spre Ungaria, iar în Muntenia susține venirea la domnie a lui Vlad Țepeș în locul lui Vladislav II-lea. Iancu de Hunedoara adună 20 000 ostași: trupe ungare, transilvănene și mercenari. În susținerea armatei vor veni și 27 000 - 28 000 de pedeștri din rîndurile cruciaților lui Capistrano. Tabăra sultanului Mehmed II-lea, Cuceritorul, avrea însă 100 000 oameni.  La 4 iulie 1456, sultanul Mehmed II-lea începe asediul Belgradului prin bombardarea fortificațiilor, iar flota otomană de 60 galere și 150 nave mici a blocat aprovizionarea cetății de pe Dunăre. Din ordinul lui Iancu de Hunedoara flota creștină atacă din două direcții flota otomană la 14 iulie cu 240 nave, silind-o să scoată blocada cetății pe Dunăre. Concomitent nu înceta bombardamentul terestru al cetății, iar asediații răspundeau cu săgeți și foc de tun. Asaltul general al cetății Belgrad a avut loc în după-amiza zilei de 21 iulie 1456, otomanii pătrunzînd de două ori în oraș dar de fiecare dată fiind respinși. La a treia încercare ienicerii otomani au fost respinși de trupele lui Capistrano amplasate pe podul ce asigura intrarea în cetate. Cruciații nou veniți de pe Dunăre au întărit garnizoana cetății. La 22 iulie, tabăra creștină dezlănțuie atacul general, artileria turcă fiind repede capturată, însuși sultanul fiind rănit. Acțiunile militare turce au fost contracarate de Iancu de Hunedoara care a folosit iscusit artileria recent capturată de la aceștea. La 23 iulie, otomanii se retrag părăsind tabăra lor. În cinstea acestei glorioase victorii, și astăzi, în toate bisericile catolice, la ora 12, se trag clopotele, marcînd victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea. Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcție pentru 65 ani, cînd sultanul Suleyman al II-lea Magnificul  va cuceri Belgradul în 1521.

·         1456: Vlad Țepeș pătrunde în Țara Românească și îl înfrânge pe Vladislav al II-lea, urcând în scaunul țării.

·         1499:  In bătălia de la Dornach,  armata elvetiana înfrânge decisiv  armata împăratului Maximilian I al Imperiului roman de natiune germana. 

·         1774: A fost semnat tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi, care deschide calea influenței rusești în principate.

·         1793: Exploratorul scotian Alexander Mackenzie ajunge la Oceanul Pacific, devenind primul om care a finalizat o traversare transcontinentala a Canadei de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific. Aceasta a fost prima traversare de la vest la est a Americii de Nord canadiene și a precedat expediția lui Lewis și Clark cu 10 ani. Sir Alexander Mackenzie ( n. 1764, insula Lewis, Scoția – d. 12 martie 1820, Dunkeld, Scotia) explorator scotian, ajunge la Oceanul Pacific, devenind primul om care a finalizat o traversare transcontinentala a Canadei de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific.

·         1798: Și-a început serviciul cea mai veche navă de război a marinei americane „USS Constitution”. În timpul celor 33 de ani de funcționare, în care a participat la 30 bătălii, nava a fost invincibilă.

·         1812: În cadrul Războiului Peninsular, ducele de Wellington Arthur Wellesley a învins armatele franceze în bătălia de la Salamanca.

·         1942: Începe deportarea sistematică a evreilor din Ghetoul Varşoviei în lagărul de concentrare de la Treblinka (“Acţiunea Reinhardt”).

·         1944: Puternic bombardament anglo-american asupra Bucureștiului.

·         1946: A fost creată Organizația Mondială a Sănătății (OMS), instituție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva; funcționează, efectiv, de la 7 aprilie 1948(România este membru al OMS din 1948). OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO – acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an). Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie- aprilie 1946 de către 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății. Erau descrise principiile de activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituția. China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu condiții. A fost dată autorizarea să se stabilească o comisie interimară cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26 de țări semnau constituția necondiționat. Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie 1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății. Rolul organizației, stabilit în constituția ei, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan. Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică și psihică pentru a putea deveni productiv și folositor societății. Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în „Charta de la Ottawa” (1986).

·         1946: Organizația sionistă teroristă "Irgun" bombardează hotelul "Regele David" dinIerusalim, locul administrației civile și comandamentul militar pentru Mandatul britanic pentru Palestina; au rezultat 91 de decese.

·         1950: Regele Leopold al III-lea al Belgiei se întoarce din exil însoțit de proteste. Peste un an, la 16 iulie 1951, va abdicaîn favoarea fiului său cel mare, Baudouin I.

·         1977: Liderul comunist reformator chinez Deng Xiaoping  revine  la putere in China. Conferinţa de Partidul Comunist Chinez l-au repus in functiile de  prim- vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Vice-preşedinte al Comitetului Central al Partidului Comunist, Vice-preşedinte al Comisiei Militare şi şef al  Statului Major General al Armatei de Eliberare a Poporului. Fusese demis din functiile pe care le ocupa, după ce asa numita ’Banda a celor patru” aflata la conducerea Chinei, l-a acuzat de organizarea revoltei populare din Piaţa Tiananmen.

·         1983: Legea marţială instituita de comunisti  în Polonia este oficial revocată.

·         1987 - În această zi primii invitaţi au putut face cunoştinţă cu cel mai scump şi rapid Ferrari produs până atunci, legendarul Ferrari F40, după ce oficial acest model a fost dezvelit pe 21 iulie seara. Prin acest model Enzo Ferrari, care la acea vreme avea respectabila vârstă de 90 de ani, a avut ambiţia să lase în urma sa ceva memorabil şi a subliniat în mod explicit inginerilor proiectanţi acest lucru. Astfel a apărut acest bolid, succesor al lui Ferrari 288 GTO, care se dorea cea mai fidelă transpunere a spiritului modelelor de Formula 1 într-un automobil de stradă. Ferrari F40 dezvolta 478 CP, cântărea doar 1.100 kg şi priva şoferul de orice răsfăţ, chiar în loc de mânere de uşi având simple benzi, iar controlul tracţiuni nu era una dintre dotările sale. Deci performanţa era crezul acestui model, putând sprinta până la 100 km/h în 3,8 secunde şi a fost primul model de serie care a trecut de bariera psihologică de 320 km/h. Acest model s-a aflat în producţie doar până în 1992, perioadă în care 1.315 exemplare au fost vândute. Bolid F40 a predat ştafeta lui Ferrari F50, alt model de legendă din gama Ferrari.

·         1987 - Gorbaciov face cunoscută disponibilitatea URSS de a distruge toate rachetele cu rază medie de acţiune.

·         1996 - S-a desfăşurat, la Constanţa, aplicaţia militară "Cooperative Partner '96", la care au participat statele membre NATO - Grecia, Italia, Spania, SUA, Turcia, Gruparea navală de intervenţie din Mediterana şi statele partenere România, Bulgaria şi Ucraina.

·         1996 - Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare a acordat României un credit nerambursabil în valoare de 400.000 dolari, pentru dezvoltarea comunicaţiilor. Acordul a fost semnat de Joseph Grandmaison, directorul TDA şi de Ovidiu Ioan Muntean, ministrul Comunicaţiilor.

·         1998 - Intră în vigoare Convenţia privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la data de 24 iunie 1995. România a depus instrumentele de ratificare la data de 21 ianuarie 1998.

·         1999 - Parchetul Curţii Supreme de Justiţie solicită ministrului Justiţiei declanşarea procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare a deputatului PD Petre Partal, pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, într-un dosar în care politicianul este învinuit de fraudarea Credit Bank cu peste 48 de miliarde de lei.

·         2000: Fostul premier al Pakistanului, Nawaz Sharif (17 februarie 1997 - 12 octombrie 1999), a fost condamnat de un tribunal anti-corupție din Attock la 14 ani închisoare, sub acuzația de evaziune fiscală.

·         2002 - Danielle Steel, prolifică autoare de romane de dragoste, a primit din partea guvernului francez, Ordinul Artelor şi Literelor, pentru contribuţia ei artistică.

·         2003 - Miron Cozma a adresat preşedintelui Ion Iliescu o cerere de graţiere a pedepsei la care instanţa supremă l-a condamnat, în 1999, în dosarul privind mineriada din 1991.

·         2004 - Preşedintele american George W. Bush l-a primit, la Casa Albă, pe premierul român Adrian Năstase, cu care a discutat situaţia din Irak şi Afganistan, relaţiile bilaterale, alegerile din România şi SUA şi problema adopţiilor internaţionale.

·         2005: Microsoft anunță numele final al noului sistem de operare: "Windows Vista".

·         2006 - Preşedintele Parlamentului irakian, Mahmud al-Mashhadani, cere forţelor americane să nu se mai implice în Irak.

·         2007 - Partidul Dreptate şi Dezvoltare (AKP) a câştigat alegerile legislative din Turcia.

·         2008 - Fostul lider al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzici, a fost localizat şi arestat de serviciile de securitate sârbe, fiind inclupat de TPI pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război din cauza rolului avut în războiul din Bosnia, care a provocat moartea a peste 200.000 de persoane între 1992 şi 1995

·         2009: Se produce cea mai lungă eclipsă totală de Soare din secolul al XXI-lea. Durata maximă a fost de 6 minute și 39 de secunde pe coasta Asiei de sud-est. O eclipsă mai lungă va fi posibilă în iunie 2132.

·         2011: În două atacuri din Norvegia, 77 de oameni mor, zeci sunt răniți. Atacurile au fost lansate împotriva guvernului, populației civile și unei tabere de vară. Extremistul de dreapta Anders Behring Breivik a fost arestat și condamnat la 21 de ani de închisoare. Atacurile din Norvegia din 2011 au fost două atacuri teroriste consecutive lansate împotriva guvernului, populației civile și unei tabere de vară. La data de 22 iulie 2011 la 15:26 CEST, o explozie puternică propagată dintr-o mașină capcană din centrul capitalei norvegiene Oslo, în apropierea unor clădiri guvernamentale, a cauzat decesul a opt persoane și rănirea altora, dintre care mai mult de zece victime în stare critică. În total, 77 de persoane (69 în urma celui de-al doilea atac) au decedat ca urmare a exploziei din Oslo și a atacului cu arme de la o tabără a tineretului laburist de pe insula Utøya. Poliția norvegiană l-a arestat pe Anders Behring Breivik, un extremist de dreapta norvegian în vârstă de 32 de ani, ca urmare a împușcăturilor în masă de pe insula Utøya, acesta fiind ulterior acuzat de producerea ambelor atacuri. Ca răspuns, Uniunea Europeană, NATO și țări din întreaga lume și-au exprimat sprijinul pentru Norvegia și au condamnat atacurile.

Nașteri

·         1478: S-a nascut Filip I al Castiliei (d. 1506). Filip I (22 iulie 1478 – 25 septembrie 1506), cunoscut ca cel Frumos sau cel Drept, a fost fiul lui Maximilian I, Împărat romano-german. A moștenit mare parte din Ducatul Burgundia de la mama sa, Maria de Burgundia, și, deoarece s-a căsătorit cu Ioana de Castilia a devenit rege al Castiliei. A fost primul Habsburg care a domnit în Spania iar succesorii săi îl cunosc drept Filip I al Spaniei. Nu a moștenit niciodată teritoriile conduse de tatăl său. Filip s-a născut la Bruges, Flandra (astăzi în Belgia) și a fost numit după străbunicul său, Filip al III-lea, Duce de Burgundia. În 1482, după decesul mamei sale, Maria de Burgundia, a moștenit Ducatul de Burgundia sub tutela tatălui său (Filip avea patru ani). A urmat o perioadă de turbulențe cu ostilități sporadice în principal între marile orașe din Flandra (Bruges și Gent) și susținătorii lui Maximilian. Filip a fost prins în vâltoarea evenimentelor și chiar pentru scurt timp a fost sechestrat în Bruges ca parte a campaniei flamande de mărire a autonomiei pe care o obținuse în 1477 de la Maria de Burgundia printr-un acord numit Blijde Inkomst. În 1493, prin Pacea de la Senlis, se convine ca Filip în vârstă de 15 ani va deveni prinț începând cu anul următor. În 1494, Maximilian abandoneză regența în conformitate cu termenii Tratatului de la Senlis iar Filip preia conducerea Ducatului cu toate că, în practică, autoritatea deriva de la Consiliul nobililor din Burgundia. La 20 octombrie 1496, la Lier, Filip s-a căsătorit cu Ioana a Castiliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și a reginei Isabela I a Castiliei. Căsătoria a fost una dintr-un set de alianțe dintre Habsburgi și Trastámara menită să consolideze alianța împotriva puterii în creștere a Franței, creștere datorată politicii lui Ludovic al XI-lea al Franței. Problema a devenit mai urgentă după invazia lui Carol al VIII-lea al Franței în Italia (primul război peninsular). Sora lui Filip, Margareta s-a căsătorit cu Juan, Prinț de Asturias, singurul fiu al lui Ferdinand și al Isabelei și succesor la coroana unificată a Castiliei și Aragonului.

·         1519: S-a nascut Papa Inocenţiu al IX-lea; (d. 1591). Papa Inocențiu al IX-lea (n. 22 iulie 1519 – d. 30 decembrie 1591) papă al Romei. Papa Inocențiu al IX- lea ,născut Giovanni Antonio Facchinetti, a fost Papa de la 29 octombrie la 30 decembrie 1591. Înainte de a a urca pe tronul pontifical, el a fost avocat diplomat și administrator-șef în timpul domniei lui Papa Grigorie al XIV- lea (1590-1591).În 1560, a fost numit Episcop de Nicastro, în Calabria. în 1562 a fost prezent la Consiliul de la Trent. Papa Pius al V- lea (1566-1572) l-a trimis ca Nunțiu papal la Veneția în 1566 , pentru a promova alianța papală cu Spania și Veneția, împotriva turcilor, care a dus în cele din urmă, în marea victorie navala crestina de la Lepanto în 1571. A devenit Patriarh latin al Ierusalimului titular în anul 1572 si a ocupat acest post până când a fost creat Cardinal. Papa Grigore al XIII-lea l-a creat cardinal pe 12 decembrie 1583 si l- a făcut prefectul Signaturii Apostolice în 1591, cu putin inainte de a deveni Papa.

·         1784: Friedrich Bessel, matematician și astronom german (d. 1846)

·         1822: S-a nascut geneticianul Gregor Johann Mendel, calugar si botanist austriac. A descoperit legile eredităţii în 1865. Experientele privind hibridarea plantelor si asupra ereditatii vegetalelor au impus aparitia legii care poarta numele “mendelism”; (d.06.01.1884).

·         1831: Împăratul Kōmei, al 121-lea împărat al Japoniei (d. 1867)

·         1848: S-a nascut Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1914). Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (22 iulie 1848 – 11 iunie 1914) penultimul suveran al statului Mecklenburg-Strelitz. La 17 aprilie 1877, la Dessau, Adolf Friedrich s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeth de Anhalt
În urma decesului tatălui său la 30 mai 1904 a devenit Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz. Elisabeth și Adolf Friedrich au avut patru copii: - Ducesa Maria (1878–1948) căsătorită cu (1) Contele George Jametel (2) Prințul Julius Ernst de Lippe
- Ducesas Jutta (1880–1946) căsătorită cu Danilo, Prinț Moștenitor de Muntenegru
- Ducele Adolphus Frederic al VI-lea (1882–1918)
- Ducele Karl Borwin (1888–1908); ucis în duelul cu cumantul său contele George Jametel apărând onoarea surorii sale mai mari.

·         1882: S-a născut pictorul american Edward Hopper; (m. 15 mai 1967).

·         1887: S-a născut Gustav Hertz, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1925; (m. 30 oct 1975). Gustav Ludwig Hertz (n. 22 iulie 1887, Hamburg; d. 30 octombrie 1975, Berlinul de Est) fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi.

·         1888: S-a nascut Selman Abraham Waksman, biochimist american de origine rusa care a primit   Premiul Nobel pentru medicina in urma  descoperirii antibioticului  streptomicina; (d.16.08.1973). A ajuns celebru datorită cercetărilor sale cu privire la substanțe organice și la descompunerea acestora, cercetări care au dus, în 1943, la descoperirea streptomicinei. În 1952  a primit Premiul Nobel  pentru  medicină.

·         1923: S-a nascut Bob Dole, om politic american, fost candidat la presedentia Americii. Robert Joseph „Bob” Dole (born July 22, 1923) is an American politician who represented Kansas in the United States Senate from 1969 to 1996 and in the House of Representatives from 1961 to 1969.

·         1924 - S-a născut Margaret Whiting, cântăreaţă americană.

·         1934: S-a nascut Leon Rotman, primul român dublu laureat cu aur la Olimpiada de la Melbourne din 1956 şi laureat cu bronz la Roma in anul 1960. Leon Rotman (n. 22 iulie 1934, București) canoist evreu român, dublu laureat cu aur la Melbourne 1956 și laureat cu bronz la Roma 1960. La vremea aceea era subțirel, avea 1,70 m înălțime și 20 de ani. Era al patrulea copil din familia Rotman, tatal sau Iosif mai avea trei fete.

·         1937 - S-a născut Chuck Jackson, cântăreţ american (Raspberry Singers, Dell-Vikings).

·         1940: Alexandre Revcolevschi, chimist francez de origine română

·         1940 - S-a născut George Clinton, vocalist şi compozitor american (Parliaments, Funkadelic).

·         1941: Peter Paulhoffer, actor german născut în România (d. 1993)

·         1944 - S-a născut Estelle Bennett, vocalistă americană (Darling Sisters, Ronettes).

·         1944 - S-a născut Richard Davies, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Supertramp).

·         1945: Daniel Turcea, poet român (d. 1979)

·         1945 - S-a născut Bobby Sherman, actor şi cântăreţ american.

·         1946: S-a nascut cantareata franceza Mireille Mathieu. Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franța) cântăreață franceză. De-a lungul carierei sale ea a înregistrat peste 1200 de cântece în 11 limbi, având vânzări de 122 de milioane de albume în lumea întreagă.

·         1946: S-a nascut omul politic roman Petre Roman, primul prim-ministru al României din perioada postceausista (decembrie 1889-septembrie 1991). Petre Roman (n. 22 iulie 1946, București) politician român de origine evreiască. A fost prim-ministru al României între 1990 și 1991.

·         1947: S-a nascut Mihaela Peneş, atletă româncă, campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964). Mihaela Peneş (n. 22 iulie 1947) atleta română, campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964)

·         1947 - S-a născut Don Henley, baterist, vocalist şi compozitor american (Eagles).

·         1951: S-a nascut P.F. Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007), membru de onoare al Academiei Române (2007). Patriarhul Daniel (pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, fiind înscăunat în această demnitate la 30 septembrie 2007.

·         1954 - S-a născut Al DiMeola, chitarist şi compozitor american (Return To Forever).

·         1955 - S-a născut Willem Dafoe, actor american.

·         1967: Ileana Șipoteanu, solistă română de muzică ușoară

·         1992: Selena Gomez, actriță și cântăreață americană

·         2013: Prințul George de Cambridge, fiul Ducelui de Cambridge, strănepot al reginei Elisabeta a II-a

Decese

·         1461: A murit Carol al VII-lea al Franței (n. 1403). Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

·         1540: Ioan I Zápolya, rege al Ungariei (n. 1487)

·         1676: A murit Papa Clement al X-lea; (n. 1590). Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri) (n. 13 iulie 1590 Roma – d. 22 iulie 1676 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1670-1676.

·         1802: A murit Marie Francois Xavier Bichat. Marie François Xavier Bichat (n. 14 noiembrie 1771) a fost un anatomist, fiziolog si medic francez , considerat întemeietorul  histologiei si patologiei moderne.

·         1826: Giuseppe Piazzi, astronom italian (n. 1746)

·         1832: Împăratul Napoleon al II-lea al Franței (n. 1811). Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (n. 20 martie 1811), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și al celei de-a doua soții a acestuia  printesa Marie Louise de Austria. In conformitate  cu  Titlul III, articolul 9 al Constituției franceze din acel timp, a fost numit Prinț Imperial, fiind  cunoscut de la naștere ca rege al Romei. Tatăl său a abdicat în favoarea sa, transferându-i titlul de împărat al Franței în 1815.

·         1845: Heinrich von Bellegarde, feldmareșal austriac (n. 1756)

·         1870: A murit compozitorul austriac  Josef Strauss; (n.20.08.1827). El a fost  fiul compozitorului Johann Strauss I  și  al Mariei  Anna Streim.

·         1908: William Randal Cremer, parlamentar liberal, pacifist englez, laureat Nobel (n. 1828). Sir William Randal Cremer (n. 18 martie 1828 – d. 22 iulie 1908), cunoscut datorită numelui „Randal”, parlamentar liberal și pacifist englez. Cremer a fost ales Secretar al Asociației Internaționale a Muncitorilor în 1865, dar a demisionat doi ani mai târziu. A fost parlamentar liberal pentru circumscripția parlamentară din Haggerston în districtul Shoreditch al burgului Hackney din 1885 până în 1895, și din 1900 până la sfârșitul vieții sale în 1908 din cauza pneumoniei. Cremer a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1903 pentru munca depusă în arbitrajul internațional, în special în tratatul de arbitraj anglo-american. A fost cofondator al Uniunii Interparlamentare și al Ligii Internaționale de Arbitraj. A fost numit Cavaler (Chevalier) al Legiunii de onoare franceze franceze, a primit Ordinul Regal Norvegian al Sfântului Olav și a fost înnobilat în 1907.

·         1915: Sandford Fleming, geograf, inginer și inventator scoțiano-canadian (n. 1827). Sandford Fleming (n. 7 ianuarie 1827, Kirkcaldy – d. 22 iulie 1915) important geograf, inginer și inventator canadian. El a propus împărțirea lumii în fusuri orare, mărcile poștale ale Canadei, a contribuit mult în domeniile cartografiei și geodeziei și a fost unul din membrii fondatori ai Societății Regale din Canada.

·         1934: John Dillinger, jefuitor american de bănci (n. 1903). John Dillinger a fost un celebru gangster si spargator de banci american, din timpul Marii Crize. A fost capturat si a evadat din inchisoarea  Crown Point, cu  masina serifului  devenind inamicul public nr.1 urmarit de F.B.I..L Actiunile sale criminale au facut din el un adevarat mit, legendele populare americane asimilandu-l cu un fel de Robin Hood… Pe  22 iulie  1934, a fost ucis intr-un violent schimb de focuri  la iesirea dintr-un teatru la Chicago, insotit de iubita sa  Polly Hamilton. Dillinger fusese denuntat de Ana Cumpanas, proprietara unui bordel de origine romana.

·         1938: A murit Ionel Fernic, compozitor român, autorul celebrelor romante “Tiganca”, “Crucea alba de mesteacan”, “Iti aduci aminte, doamna?”, “La umbra nucului batran”, “Iubesc femeia”, “Pe bolta cand apare luna”, precum si al melodiilor ritmate “Nu ma lasa sa mor, Marghioalo!”, “Pai calu’ balan!”, “Foaie verde si-o aluna”; (n. 29.05.1901). Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

·         1939: Ioan I. Mironescu, scriitor român,(n. 1883)

·         1958: Mihail Zoșcenko, scriitor rus (n. 1895)

·         1967: Carl Sandburg, poet american (n. 1878)

·         1970: George Johnston, scriitor australian (n. 1912)

·         1983 - A încetat din viaţă părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte se află la Mănăstirea Petru Vodă (n. 6 decembrie 1909).

·         1986: A murit  popularul cantaret roman de muzica usoara Aurelian Andreescu; (n. 12.05.1942).

·         2000: Claude Sautet, regizor francez (n. 1924)

·         2001: Vlad Mugur, regizor român de teatru (n. 1927)

·         2002:  Israelul il  ucide pe  Salah Shahade, comandantul-şef al  gruparii militare arabe Hamas.

·         2003: Fortele speciale americane ii  ucid intr-o ciocnire armata pe  fii lui Sadam Hussein, Uday si Qusay.

·         2004: Sacha Distel, cântăreț francez (n. 1933). Alexandre „Sacha” Distel (29 January 1933 – 22 July 2004) was a French singer and guitarist who had hits with a cover version of the Academy Award-winning „Raindrops Keep Falling On My Head.

·         2006: Herbert Walther, fizician german (n. 1935).

·         2007: Ulrich Mühe, actor german

·         2011: 77 de oameni mor si alte zeci sunt răniți dupa atacurile teroriste lansate împotriva unei cladiri a guvernului, populației civile și asupra unei tabere de vară, de extremistul de dreapta Anders Behring Breivik, Dupa atacuri a fost arestat, judecat și condamnat la 21 de ani de închisoare.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf Cuv Mc Marcela; Duminica a 8-a după Rusalii – Înmulțirea pâinilor

·         În calendarul romano-catolic: Sfânta Maria Magdalena

·         În calendarul greco-catolic: Sf. Maria Magdalena, purtătoare de mir († secolul I)

Bătălia de la Stănileşti (7/18 – 11/22 iulie 1711)

Bătălia de la Stănileşti (7/18 – 11/22 iulie 1711). Confruntare otomano-rusă cu urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească; ultima angajare antiotomană a Moldovei, domnul Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) participând de partea ruşilor.

Prin tratatul de la Luck [Luţk] (13 aprilie 1711), Cantemir se angaja să sprijine Rusia în războiul împotriva Turciei şi să accepte instalarea „temporară” de garnizoane ruseşti în cetăţile Moldovei. În caz de victorie, Bugeacul revenea sub stăpânirea Moldovei, iar în caz de înfrângere, domnul urma să primească adăpost şi venituri corespunzătoare în Rusia. Planul lui Petru cel Mare (1682 – 1725) al Rusiei era să traverseze Moldova şi să treacă la sudul Dunării, pentru a elibera popoarele slave de aici.

La 30 iunie/11 iulie 1711, ţarul pleca din Iaşi în fruntea unei armate de 38.000 de ruşi şi 6.000 de moldoveni, în întâmpinarea turcilor care trecuseră Dunărea pe la Obluciţa. Raportul de forţe era în favoarea turcilor. Cronicarul Ion Neculce arăta că ruşii şi moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Şi ave şi 52 de puşci [tunuri, n.n.]. Şi cât şi era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă şi obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, şi ave 400 de puşci. Oaste hrănită şi grijită bine”. În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăşti venite să-i sprijine.

Bătălia se dă la Stănileşti (judeţul Vaslui), pe malul Prutului, unde tabăra rusească este înconjurată de oştile otomane comandate de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa. Ruşii se aflau într-o situaţie disperată, neavând provizii suficiente şi nici posibilităţi de aprovizionare. Lupta începe pe 7/18 iulie 1711, când turcii supun tabăra ruşilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, ruşii reuşesc să reziste, şi chiar să treacă la contraatac, în după amiaza zilei de 10/21 iulie. Având pierderi mari, inclusiv doi generali, se retrag din nou în tabără.

Pe 11/22 iulie, marele vizir acceptă, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov, fie deoarece nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum arată unele izvoare, confirmate de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Prin Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele. Dimitrie Cantemir a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. Avântul Rusiei spre sud-estul Europei era stopat, aceasta acceptând să cedeze cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

Consecinţele bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Ţara Românească, Poarta luând măsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora. Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716. Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), era mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria. Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu.

RELIGIE ORTODOXĂ 22 Iulie

Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf Cuv Mc Marcela; Duminica a 8-a după Rusalii – Înmulțirea pâinilor

Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pâna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savârsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistând la minunea inmultirii pâinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mântuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice.

Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu.

Când si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe când Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : " Fericit pântecele care Te-a purtat si sânul care Te-a alaptat ! "( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena.  Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pâna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lânga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).

Totul fiind de-acum indeplinit si sângele Mântuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamântul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormânt nou in stânca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormânt pentru a-l ingropa pe cel omorât pe Cruce. Incurajat de credinta hotarâta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, coborî Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormânt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cântat atunci un imn de inmormântare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cântec funebru este tema Slujbei Utreniei a Sâmbetei Mari). Dupa ce mormântul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pâna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormântului, pâna târziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarâra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormânt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mântuitorului (Marcu 16 :1).

Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cântatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamânii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta Marie " (Dupa Sfântul Roman Melodicul si Sfântul Grigore Palama, " cealalta Marie " nu putea fi decât Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormânt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormânt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamântului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase  (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormântul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicând : " Bucurati-va ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei.

Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pâna la mormânt si, aplecându-se vazu numai niste fâsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara  pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatând ca mormântul era intr-adevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lânga mormânt intrebându-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmântati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plângea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Luându-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : "Maria", recunoscând glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce vazuse.

Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurându-se cu ei. Ea era probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coborâ in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2).

Se povesteste ca Sfânta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste decât la Sfântul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfânta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunând chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentându-se in fata imparatului cu un ou in mâna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducând tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentându-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vânatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat.

Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera  in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare  si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata, se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului.

Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.

Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.

Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare.

Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfântul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Viata Mariei Magdalena PARTEA 1: 

Sf Cuv Mc Marcela

Tămăduitoare de boli sufletești și trupești, Sfânta Marcela a fost cuprinsă de o stâncă până la piept, în vreme ce fugea de păgânul ei tată care o poftea și care i-a tăiat capul.

Născută în nord-vestul insulei Chios, în secolul al XV-lea, din mamă creștină și tată păgân, Sfânta Marcela a rămas orfană de mamă de mică, dar a moștenit iubirea pentru Dumnezeu. Tatăl ei, însă, închinător de idoli, s-a aprins de poftă trupească chiar pentru fiica lui, iar tânăra, conștientizând acest lucru, s-a refugiat în munții din apropiere.

Mânios, tatăl ei a început să o caute și a dat foc tufișurilor, ca să o scoată pe aceasta din locul în care se ascunsese. Fugind de tatăl ei care o rănise cu o suliță, Sfânta Marcela s-a rugat Domnului să îi despice o piatră în care să poată intra, iar trupul ei să rămână neprihănit. Domnul i-a ascultat rugăciunile, iar sfânta a fost cuprinsă de o piatră până la piept.

Tatăl ei, văzând minunea, i-a tăiat sânii fecioarei și apoi capul și l-a aruncat în mare. Capul Sfintei Mucenițe a fost cuprins de lumină sfântă, iar stânca a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga lume. În localitatea natală, pe plaja din golful cu nume Volissos, se află o biserică închinată sfintei, loc în care oamenii află tămăduire sufletească și trupească. O părticică din sfintele moaște se află și în județul Iași, la Mănăstirea „Piatra Sfântă” (Schitul Tărâța) din Bârnova.

Duminica a 8-a după Rusalii – Înmulțirea pâinilor

Ev. Matei 14, 14-22

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus, însă, le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Și El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Și poruncind să se aşeze mulțimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, și privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Ap. I Corinteni 1, 10-17

Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere; căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apolo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau ați fost botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefanas; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.

Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor (Pr. Ilie Cleopa) 

Văzând Domnul „popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor“ (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.

“Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“ (Matei, 14, 16).

Iubiți credincioși,

În Sfânta Evanghelie de astăzi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hrănit peste cinci mii de oameni numai cu cinci pâini și doi pești. Căci mergând prin Galileea, vestea tuturor cuvântul mântuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de oameni, bărbați, femei cu copii în brațe, bătrâni și bolnavi de tot felul. Toți căutau pe Dumnezeu și erau însetați după cuvintele de învățătură ale Mântuitorului. Toți suspinau după Mesia și aveau nevoie de păstori duhovnicești care să-i învețe Sfânta Scriptură, să-i hrănească cu cuvinte de mântuire, să-i scape de robia patimilor și să-i călăuzească spre Hristos.

Văzând Domnul “popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor“ (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.

Dar “făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui și I-au zis: Locul este pustiu și vremea a trecut; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă prin sate să-și cumpere hrană“ (Matei 14, 15). Ucenicii, văzând poporul obosit, flămând și însetat, și soarele asfințit, au cerut Mântuitorului să înceteze cuvântul de învățătură și să lase mulțimea să se întoarcă în satele lor ca să mănânce și să se odihnească.

Oare au greșit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai că ei cugetau mai mult omenește decât duhovnicește. De aceea Mântuitorul a respins propunerea ucenicilor Săi prin aceste cuvinte: Nu trebuie să se ducă!, adică: Nu îndepărtați oamenii de la voi, că nu au unde se duce. Iată, sunt ca niște oi fără păstori. Sunt obosiți, bolnavi, flămânzi și însetați trupește și sufletește și au nevoie de păstori buni, de cuvinte de mângâiere, de hrană duhovnicească. Nu trebuie să se ducă de la voi! Dați-le voi ca să mănânce!

Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mântuitorului Hristos: “Nu avem decât cinci pâini și doi pești! Iar Domnul a poruncit: Aduceți-le pe acestea aici la Mine.“ Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvântat pâinile, iar ucenicii, după ce au așezat poporul pe iarbă, le-au împărțit mulțimilor pâinile și peștii. După ce s-au săturat toți cei ce mâncaseră, “ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii, ucenicii au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline“ (Matei 14, 17-21).

Această mare minune a înmulțirii pâinilor, s-a săvârșit în Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. În amintirea ei s-a zidit aici o mănăstire mică, ce dăinuiește până astăzi. Într-un chip desăvârșit minunea înmulțirii pâinilor se repetă pe pământ de la începutul zidirii și până astăzi, ca o liturghie permanentă a creației. Oare nu hrănește Dumnezeu astăzi cu pâine și hrană peste cinci miliarde de oameni, cât numără tot pământul? Și aceasta nu este o minune a înmulțirii pâinilor, cel puțin tot atât de mare ca cea din Galileea, de acum aproape două mii de ani?

Iubiți credincioși,

Omul fiind format din două părți, adică trup și suflet, are în viață și bucurii sufletești și bucurii pământești, are și ispite sufletești și ispite trupești. Are nevoie pe pământ de hrană sufletească pentru mântuire și de hrană trupească materială pentru a-și menține viața în trup. Pentru hrana materială avem părinți care se îngrijesc de copii și le asigură cele necesare vieții. Iar pentru hrana duhovnicească necesară mântuirii sufletelor, avem părinți duhovnicești, episcopi, preoți și duhovnici care se îngrijesc de mântuirea credincioșilor încredințați lor de Hristos.

Iată pentru ce a poruncit Mântuitorul ucenicilor Săi: “Nu trebuie să se ducă oamenii de la voi; dați-le voi să mănânce!“ (Matei 14, 16) Și care este hrana cu care episcopii și preoții hrănesc pe credincioși?

Cea dintâi hrană cu care păstorii Bisericii sunt datori să hrănească pe credincioși este învățătura de credință ortodoxă. Credința dreaptă apostolică este pâinea vieții noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvântul viu și neschimbat propovăduit de Fiul lui Dumnezeu și de Sfinții Apostoli și scris cu litere de foc în Sfânta Evanghelie. Credința curată în Dumnezeu, Cel în Sfânta Treime închinat și mărit, este cuprinsă pe scurt în Crez, este mărturisită de două mii de ani de Biserica Ortodoxă și de sfinții ei slujitori și este apărată cu jertfa a milioane de martiri și cu învățătura tuturor Sfinților Părinți și Cuvioși.

Fără credință dreaptă, adică ortodoxă, nu putem face nici fapte bune și deci nu ne putem mântui. Credința adevărată, vie, pe care o mărturisim prin cuvânt și prin viața noastră, împreună cu sângele mucenicilor stau la temelia Bisericii și a mântuirii noastre. De aceea, cine caută să schimbe cu ceva dogmele credinței ortodoxe, să răstălmăcească Sfânta Scriptură, să semene neghină în ogorul semănat și lucrat de Hristos, acela încearcă să pună altă temelie Bisericii. După cuvintele Sfântului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei și este dat anatema, adică dat satanei, de Biserică. Printre aceștia se numără atât necredincioșii care neagă pe Dumnezeu și urăsc Biserica Lui, cât și toți sectanții rupți din sânul Bisericii apostolice care își fac "bisericuțele" lor și se leapădă de dreapta credință, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinți și răstălmăcesc Sfânta Scriptură.

Ierarhii și preoții, ca urmași direcți ai Sfinților Apostoli, au marea datorie să apere dreapta credință și pe credincioșii ortodocși încredințați lor, ca să nu fie amăgiți de prozelitismul sectar și să fie târâți în orice fel de grupări sectare. Preoții, mai ales, au datoria să facă lecții de catehizare în Duminici și sărbători, în cadrul sfintelor slujbe, atât la Liturghie și la vecernie cât și în toate ocaziile, să explice credincioșilor noștri învățătura de credință ortodoxă, Crezul, Tatăl nostru, Fericirile, cele șapte Taine ale Bisericii. Apoi să combată orice fel de prozelitism sectar, adunările religioase afară de biserică, vizitele neortodoxe în casele enoriașilor, ca și răspândirea și citirea cărților anticreștine și sectante, care amăgesc pe creștinii slabi și neinformați duhovnicește.

Mai ales astăzi, când sectele de tot felul asalteză Biserica Ortodoxă și pe fiii ei, preoții trebuie să fie la datorie, să cunoască bine Sfânta Scriptură, să fie modele vii în ochii tuturor, să propovăduiască Evanghelia "cu timp și fără timp", să facă vizite misionare în casele enoriașilor, să formeze comitete de credincioși buni ca să-i ajute în misiune și să hrănească poporul lui Dumnezeu cu învățătura curată a Bisericii Ortodoxe. Oricât ar părea de greu, preoți buni sunt destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar și întăresc cu cuvântul și fapta dreapta credință.

A doua hrană duhovnicească, de aceeași valoare cu credința curată, este viața morală în rândul credincioșilor noștri. Dumneavoastră fraților, ca fii adevărați ai Bisericii lui Hristos aveți mari datorii să păstrați cu sfințenie credința ortodoxă până la moarte, chiar cu prețul vieții. Apoi să trăiți, adică să puneți în practică învățătura Sfintei Evanghelii, știind că, “credința fără fapte bune este moartă“ (Iacob 2, 17-20). Adică să fiți oameni de rugăciune, să trăiți în pace cu toții, să mergeți regulat la biserică, de unde primiți adevărata hrană duhovnicească; să faceți milostenie, să fugiți de desfrânare și de beție, două grele păcate care stăpânesc astăzi aproape toată lumea și să vă creșteți copiii în frica și dragostea de Dumnezeu.

Aveți grijă de tot și mai ales de fiii și de familia dumneavoastră să nu cadă în cursele cele de multe feluri ale diavolului. Acum s-au înmulțit avorturile, certurile în familie, desfrâul și divorțul. Ba în ultimul timp s-au răspândit la noi filme și chiar cărți și reviste pornografice care cad în mâinile tinerilor și copiilor noștri și trag pe mulți la desfrânare. Părinții în familie, bătrânii înțelepți și creștinii buni împreună cu preoții din parohii sunt datori în fața lui Dumnezeu să ajute generația tânără, pe cei slabi în credință și lipsiți de educație creștină, ca să nu cadă în aceste cumplite patimi ce corup societatea noastră.

Credincioșii nu trebuie să lase totul în grija preotului. Ei trebuie să ajute pe preot, să-l întrebe, să colaboreze, să-i ceară sfatul ori de câte ori este nevoie și să asculte cu sfințenie cuvântul lui. Iar dacă au vreo îndoială, să meargă la preoții bătrâni, la mânăstiri și la nevoie, chiar la episcopul lor. Viața morală exemplară a preotului și a credincioșilor, ca și colaborarea lor la evanghelizarea parohiei, formează un puternic zid de rezistență împotriva tuturor ispitelor și furtunilor.

Sfintele slujbe făcute la timp, după rânduială, cu evlavie și fără grabă, hrănesc cel mai mult pe credincioșii din satele și orașele noastre. Și dacă există coruri și cântări frumoase la slujbe și predici bune, calde, inspirate din trăire, pe înțelesul tuturor, slujbele îi întăresc în credință pe toți, umplu bisericile de credincioși, atrag la ortodoxie chiar și pe cei ce s-au rupt de Biserică și îi apropie de Hristos pe toți.

Fericite sunt asemenea parohii care au preoți buni, cu slujbe și predici frumoase, izvorâte din credință; cu păstori model și mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu și pentru copiii lor. Acolo nu pot fi dezbinări religioase și de familie, nici secte, nici beții, nici alte grele păcate, ci toți vor fi cu un cuget și o inimă în sânul Bisericii lui Hristos.

Predica vie este ajutată în parohie și de citirea cărților ortodoxe. De altfel s-au tipărit numeroase cărți de către Biserica Ortodoxă Română. Se recomandă să funcționeze la fiecare parohie o bibliotecă cu cele mai bune cărți de învățătură ortodoxă, care să se dea enoriașilor la citit, după nevoie, cu binecuvântarea preotului. Cele mai bune cărți pentru întărirea credinței sunt: Sfânta Scriptură sau Biblia, Viețile Sfinților pe fiecare lună, Despre credința ortodoxă, Filocaliile, Catehismul, Mântuirea Păcătoșilor, Convorbiri duhovnicești, Pelerinaj la Locuri Sfinte, Patericul Românesc, cărți de explicare a credinței, precum și multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credincioșilor să nu lipsească sfintele icoane, Sfânta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul, Psaltirea sau măcar o carte de rugăciuni.

Toate acestea sporesc credința în casă și în inimi și hrănesc mult pe credincioșii noștri. Iar dacă lipsesc slujbele frumoase, predica vie, cărțile sfintele și exemplele preotului, îndată pătrund sectele și dezbinarea în casă și în parohie și nimic nu este mai greu decât să îndreptezi o parohie dezbinată și tulburată.

Credincioșii trebuie să se spovedească, pentru a se putea hrăni cu Sfânta Împărtășanie care este Trupul și scump Sângele lui Hristos, mai ales în cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, bătrânii, văduvele și copiii să se împărtășească mai des, după sfatul preotului. Nu trebuie să fugim de Sfintele Taine, fie de frica osândei, fie din nepăsare, dar nici să cerem prea des Sfânta Împărtășanie ci să ținem regula Bisericii, calea de mijloc, știind că extremele, excesele, adică nepăsarea și îndrăzneala, sunt ale vrăjmașului.

Iubiți credincioși,

Iată câteva căi prin care păstorii Bisericii lui Hristos își hrănesc enoriașii, după porunca Domnului: Dați-le voi să mănânce! Ele sunt mai multe, dar acestea sunt recomandate întâi de Sfinții Părinți. Însă nu este de ajuns numai să avem preoți buni la sate și orașe. Dumneavoastră credincioșii sunteți datori să colaborați cu preoții la întărirea ortodoxiei în parohie, la hrănirea celor flămânzi și însetați, la ajutorarea, cercetarea și miluirea săracilor, a orfanilor, a văduvelor, a copiiilor și a celor greu bolnavi. Să nu uităm că de multe ori credincioșii reușesc să atragă multe suflete și să intre acolo unde nu poate pătrunde preotul. Nu lăsați pe preot să lupte singur. Ajutați-i la biserică, la slujbe, la curățenie, la cercetarea bolnavilor, la îndrumarea celor din jur să vină la Hristos.

Să ne rugăm cu toții lui Dumnezeu să rânduiască păstori în buni Bisericile Sale, spre întărirea dreptei credințe întru lauda Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor noastre. Amin.

ARTE 22 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Iulie

Turandot full opera Puccini festival Torre del Lago с русским переводом Tbilisi Opera

MUZICĂ 22 Iulie

Margaret Whiting, cântăreaţă americană

Chuck Jackson, cântăreţ american (Rasberry Singers, Dell-Vikings).

George Clinton, vocalist şi compozitor american (Parliaments, Funkadelic).

Estelle Bennett, vocalistă americană (Darling Sisters, Ronettes).

ronettes - 

Richard Davies, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Supertramp).

Supertramp

Bobby Sherman, actor şi cântăreţ american.

Mireille Mathieu

Don Henley, baterist, vocalist şi compozitor american (Eagles).

The Eagles Greatest Hits | Best Song Of The Eagles: 

Al DiMeola, chitarist şi compozitor american (Return To Forever).

Ileana Şipoteanu

Selena Gomez

Josef Strauss

Ionel Fernic

Aurelian Andreescu

Sacha Distel

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Chopin: Complete Piano Sonatas Nos. 1-3

GRANDES CANCIONES DE AMOR DE TODOS LOS TIEMPOS - INSTRUMENTAL Selección de Cecil González

Best of Swing Jazz

Baladas Románticas Instrumentales: canciones de amor - Escucha y siente #3

Bert Kaempfert The Magic Music of Far Away Places 1964

POEZIE 22 Iulie

Daniel Turcea

Biografie Daniel Turcea

Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945.
Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Piteşti (1963).
Licenţiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti (1968).
Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani.
Debut în revista „Amfiteatru“ (1968).

Bibliografia:
„Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970)
„Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978)
„Epifania“, colecţia „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982)

Daniel Turcea este un mare poet creştin, despre care s-a scris mult prea puţin. El reprezintă un model de convertire, dar şi de trăire intensă a credinţei şi a spiritualităţii creştine la Mănăstirea Cernica, unde şi-a petrecut utimii ani din viaţă. Curajul şi demnitatea de care a dat dovadă în faţa unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creştin care a înţeles în profunzime planul divin şi rostul omului pe acest pământ.


Creaţia poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră, reflectă o perpetuă zbatere între trup şi suflet. Pornit din Târgu Jiu sub aripa ocrotitoare a visului brâncuşian, poetul ţinteşte spre culmile virtuţii şi ale devenirii. 

Zid

de cel ce are
de tine
de cuvântul
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta
mai multă lipsă
nu-ţi întoarce faţa
tu dăruind luminii te asemeni
zidind, din nou, prin duhul gurii tale
în oameni, suflete
ca alte ceruri


vrând miezul nopţii
să se spulbere
să-nceapă
căci mai cumplit decât
un cosmos negru
îţi va fi sufletul, acoperit de vină
şi-n locul unde lacrima se naşte
străin, acolo, tainic eşti, durerea
lui
te va urma ca umbra


fără să ştiu un zid cum te desparte
de tine însuţi
cel chemat
şi lumea nu-i decât acest prilej,
singurul, de a nu muri

Racla de lumină

viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
îngroapă-le
vii
în lumină

de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat

ţărâna
şi gândul
preaiubind
le sfinţeşti

să nu mai ştiu
să nu mai ştiu

dacă mai sunt
sau doar Tu eşti

viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat

uşor
mi le-ngroapă
de vii
în lumină

Balada nunţii

vin vestitorii
ce la răscruce
sună din corn, dulcele corn
toată suflarea
Mirele cheamă
lasă-i, mai lasă-i
ca-n moarte dorm


iată-i
se-adună
au daruri multe
bogată-n durere
i-au pus cunună
lacrima, gândurile
să ni le-asculte

acel vin
i l-au adus
când va fi larmă
noapte cu stelele
să ni-l adoarmă

un pat de nuntă
din lin măslin
cu ţinte de-argint
sus, pe un munte
ce-l împlinim

numai în aur
ţesut curat
Mirele, Mirele
ne-a-ntâmpinat
pleoapele, lacrima
ne-a sărutat

TEATRU/ FILM 22 Iulie

Sluga la doi stapani - Carlo Goldoni:

Judecata-Anton Pavlovici Cehov

Tartuffe - Moliere

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 22 Iulie

Luna și un biban jumate cu Dem Rădulescu

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Iulie

  Părintele Ilie Lăcătuşu 

 slujit in marea perioada de prigoana crestina, in vremea comunistilor, pentru viata si faptele sale el fiind acuzat de regim si inchis ca detinut politic.

Viata Parintelui Ilie Lacatusu

Ilie Lacatusu s-a nascut intr-o familie cu sapte copii, el nascandu-se al doilea. Parintii lui, Marin si Maria s-au remarcat ca niste oameni simpli, gospodari, si cu mare credinta in Dumnezeu. Tatal sau era dascalul bisericii, premisa ce a dus si la apropierea tanarului Ilie de a sluji Sfanta Biserica.

Dupa terminarea claselor primare, tanarul Ilie va merge la Seminarul Teologic din Ramnicu-Valcea, unde va si studia intre anii 1923-1930. Aici, el va termina scoala cu o Diploma de Virtute, in fruntea careia statea scris: "Pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui."

Terminand scoala in Valcea, el va merge la Bucuresti, unde, intre anii 1930-1934, va studia la Facultatea de Teologie. In timpul facultatii, Ilie Lacatusu se va casatori cu invatatoarea Ecaterina Popescu, Nunta fiind savarsita in data de de 5 iulie 1931. Parintele si sotia lui vor naste si creste cinci copilasi.

Ilie Lacatusu va fi hirotonit preot in data de 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judetul Olt. El va sluji in aceasta biserica pana in luna noiembrie 1934, cand este trimis in satul Buicesti, tot din judetul Olt. Parintele slujea neincetat la biserica si in familie.

Incepand cu anul 1942, Parintele Ilie Lacatusu este trimis ca preot misionar peste Nistru, in Odessa si judetul Ribnita. In urmatorul an, parintele se va intoarce acasa, la sotie si copii.

Anul 1952 ii va pregati parintelui Ilie o mare incercare. In data de 19 iulie, parintele este arestat si inchis in colonia de munca silnica de la Canal. Din iulie si pana in octombrie, parintele va munci cot la cot cu ceilalti camarazi de suferinta, la Canalul Dunare-Marea Neagra. In octombrie, el este mutat intr-o colonie speciala, formata aproape numai din preoti.

Anul urmator il va gasi pe parintele Ilie Lacatusu in inchisoarea Targu Ocna, unde va fi mutat din pricina starii proaste de sanatate si incapacitatii de munca. Aici, parintele Ilie va petrece doi ani, fara nici cel mai mic temei legel, fara nici o condamnare scrisa, fara nici un act.

Parintele Ilie Lacatusu este pus in libertate in data de 26 aprilie 1954. Intors in biserica satului Buicesti, el va sluji sfintele slujbe si pe oameni, pana la urmatoarea arestare, care isi va face aparitia in patru ani - 1 iulie 1959. Parintele primeste o pedeapsa de cinci ani, fiind trimis la Periprava, in Delta Dunarii. Aici, el se va intalni cu parintele Iustin Parvu, abia in data de 6 mai 1964 el putand sa se intoarca acasa.

Chiar daca a fost eliberat, parintele nu a avut insa nici acum liniste. Necredinciosii i-au stabilit domiciliu fortat in Bolintinu, unde a fost silit sa lucreze ca zidar. Abia in data de 20 decembrie 1964, parintele Ilie Lacatusu a putut sa slujeasca din nou in Biserica, de asta data in judetul Teleorman, in parohia Gardesti. In anul 1970 parintele Ilie este mutat intr-un sat din comuna Rasuceni, judetul Giurgiu. Aici, el va sluji pana la pensionare, care va veni la 11 ianuarie 1978.

Parintele Ilie Lacatusu a ajuns in spital, din pricina multor suferinte si greutati intampinate pe parcursul vietii. Pe patul de spital, el a facut o profetie, ca un fel de testament. El a cerut ca sotia lui, daca va muri peste 15 ani, sa fie inmormantata in acelasi loc cu el.

Parintele a adormit in Domnul in data de 22 iulie 1983, in Spitalul Panduri, din Bucuresti.

Trupul parintelui Ilie Lacatusu a fost inmormantat in Cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din Bucuresti. Aici, familia sa detinea o cripta. Trupul neinsufletit al parintelui nu a fost imbalsamat, canoanele Bisericii interzicand acest lucru, mai ales preotilor.

Parintele Ilie Lacatusu - deshumarea si pregatirile de canonizare

Profetia parintelui se va implini exact peste cinci ani. In luna septembrie a anului 1998, sotia lui va adormi si ea in Domnul. Urmasii au tinut minte dorinta parintelui, motiv pentru care ei au sapat in acelasi loc, spre a o inmormanta.

In ziua de 29 septembrie 1998, la exact 15 ani de la trecerea la Domnul a parintelui, trupul sau a fost gasit neschimbat, neputrezit si frumos mirositor. Trupul parintelui indeplineste conditiile sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul. Iar viata lui este si ea temei sfant.

Fiica parintelui Ilie Lacatusu, Maria Sabina Spirache, singurul urmas in viata, a inaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu catre Arhiepiscopia Bucurestilor despre aceasta descoperire. In data de 16 iulie 1999, Biroul de Presa al Patriarhiei Romane si-a expus urmatoarea pozitie, cu privire la dosarul de canonizare al parintelui Ilie Lacatusu: "Biserica n-a stabilit termeni, nici precisi, nici aproximativi, pentru verificarea sfinteniei. (...) Este insa prea adevarat ca niciodata Biserica n-a pus vreo graba deosebita in actele de canonizare, decat atunci cand avalansa pietatii populare i-a impus aceasta. In cazul preotului Ilie Lacatusu, Arhiepiscopia a luat cunostinta despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizarii impune insa multe etape si stradanii deosebite, asa cum s-a mai procedat."

Drept urmare, evlavia oamenilor si grija lui Dumnezeu va hotara sau nu canonizarea.

Urmasii parintelui au cerut preotilor, ierarhilor si manastirilor sa savarseasca slujbe de dezlegare, asupra trupului parintelui. Incepand din 1 mai 1999, la Manastirea Frasinei s-au facut 40 de slujbe de dezlegare, dupa Sfanta Liturghie. Slujbele de dezlegare au in vedere eventualele blesteme care ar fi putut impiedica trupul sa se descompuna.

In anul 2000, Patriarhia Romana i-a deschis parintelui Ilie Lacatusu un dosar de canonizare, dand binecuvantare pentru a se deschide cripta care adaposteste trupul acestuia. Prima icoana a Sfantului Ilie Lacatusu - Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda.

Trupul parintelui se afla in cripta Cimitirului Adormirea Maicii Domnului, cartierul Giulesti, Bucuresti.

Marturia Parintelui Iustin Parvu despre Parintele Ilie Lacatusu

Alaturi de Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie.

Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, facea pe neisemnatul. Imi amintesc de o intamplare minunata din Delta, cand Parintele Ilie a jucat un rol foarte important.

In data de 30 ianuarie, ne-au trimis in colonie, la Canal, la taiat de stuf. Va dati seama ce insemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curata. Eram toti inspaimantati, mai ales ca ii vazusem si pe caraliii nostri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil asteptau sa ne execute, crezand ca vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare si stuful era tocmai in adancime.

Toti am inceput sa murmuram si nu prea aveam de gand sa intram in apa. Ne-au ordonat sa intram si sa scoatem cate doi snopi. Pentru cine faceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, si cum sa intri in apa? Calci te duci intr-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la inceput.

Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: „Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la barbie am intrat in apa. Am taiat frumos snopi. Si ne miram cu totii ca lucram ca pe uscat. Unii pana la piept, unii pana la gat, unii in sfarsit pana la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Si am scos. Am mers vreo trei ore in apa, si am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai asa ca-l tai cu frunze, trebuia frumos, curatat, masurat, pus la dimensiune si era un ger de -30° afara, gheata groasa de 20-25 cm, incat vedea nufarul galben inflorit sub gheata. Sus ne insoteau niste pasari, care ne-au urmarit in tot acest timp si dedesubt florile de sub gheata.

Ei bine, eram cu totii nevatamati si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Ca dimineata, cand am intrat noi era ceata, nori si rece, asa te prindea la oase. Si dintr-odata a aparut soarele, mai baieti, s-a luminat de ziua. Era o caldura, de se minunau si caraliii. Ne-am dezbracat si s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte soba, asa aburi ieseau din toate. Ne-am incaltat, ne-am imbracat si hai la colonie.

Si asa Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti.

Sursa: CrestinOrtodox.ro
Marturia Parintelui Iustin Parvu (Sursa: Agnos.ro)