AM SELECȚIONAT PENTRU ZIUA DE 20 IULIE 2018 URMĂTOARELE MATERIALE PE CARE VĂ INVIT SĂ LE PARCURGEȚI:

LA MULȚI ANI de Sfântul Ilie pentru toți purtătorii acestui nume!

ISTORIE PE ZILE 20 Iulie

Evenimente

·         70:  Asediul Ierusalimului de catre armata romana in timpul primului razboi evreo-roman. Armata, condusă de viitorul împărat Titus,  a  asediat și cucerit cetatea Ierusalimului. Asediul s-a încheiat cu distrugerea orasului si a  celui de-al doilea Templu. Distrugerea primului  și a celui de-al  doilea Templu este încă deplânsa  anual de  evrei.  

·         802: Carol cel Mare primește cadou de la califul Harun al-Rashid, la Aachen, elefantul Abul Abbas, împreună cu alte daruri.

·         1402: Sultanul otoman Baiazid I este infrant in  Bătălia de la Ankara, facut prizonier si inchis intr-o cusca, de Timur lenk, imparatul imperiului  Timurid. Unii cronicari au spus ca Baiazid I ar fi fost inchis intr-o cusca de fier și expus pe post de trofeu în întreaga Anatolie. Istoricul bizantin Ducas afirmă că Baiazid a murit de apoplexie în martie 1403. Același istoric mai relatează că Timur a respectat ultima dorință a sultanului, al cărui trup a fost trimis escortat de o sută de soldați otomani înapoi în patrie, pentru a fi îngropat la Bursa. Bătălia de la Ankara a avut urmari în Balcani, otomanii pierzând pentru o vreme inițiativa politică și militară. Asediul Constantinopolului a fost ridicat, trupele din zona balcanică fiind trimise să lupte împotriva mongolilor. Această înfrângere i-a împărțit pe otomani în mai multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un pustiitor razboi. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are o semnificație specială în istoria otomana, Baiazid I fiind singurul sultan care a fost luat prizonier.

·         1592: Japonezii ocupa capitala coreeana Phenian.

·         1600: Dieta Transilvaniei acorda unele inlesniri iobagilor.

·         1707: S-a incheiat a doua domnie a lui Antioh Cantemir in Tara Moldovei. Incepe a doua domnie a lui Mihai Racovita. Antioh Cantemir a fost domn în Moldova: 8 decembrie 1695 – 14 septembrie 1700 și 12 februarie 1705 – 20 iulie 1707. A fost fiul lui Constantin Cantemir și fratele lui Dimitrie Cantemir.  Mihai Racoviță a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 – 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 – 28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716 – octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: octombrie 1730 – 2 octombrie 1731 și septembrie 1741 – iulie 1744.

·         1709: Iau sfârşit „lucrările de întregire” a Şcolii de la Sf. Sava din Bucureşti, cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Şcoala de la Sf. Sava a fost înfiinţata in anul 1688, de Constantin Cantacuzino împreună cu fratele său, Şerban Cantacuzino. În anul 1694, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) a transformat această şcoală în Academie Domnească, stabilind o programă de învăţământ şi dându-i fonduri materiale. Această şcoală domnească, cea mai înaltă din Ţara Românească, şi-a început activitatea lângă Mănăstirea Sf. Sava, chiliile acesteia găzduind vreme de un secol şi jumătate prima formă de învăţământ superior din Ţara Românească. Constantin Brâncoveanu rezideşte biserica mănăstirii (1709), lărgindu-i zidurile, cât şi clădirea Academiei. Între anii 1848-1870 sunt dărâmate toate clădirile, inclusiv biserica brâncovenească, mult prea slăbite de cutremure; în anul 1877, pe locul fostei biserici a fost aşezată statuia lui Mihai Viteazul (azi în Piaţa Universităţii), iar pe locul clădirilor vechii Academiei Domneşti s-a construit, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, o clădire mult mai încăpătoare – Universitatea de astăzi.

·         1718: Prin Tratatul de pace de la Passarowitz, Imperiul Otoman a cedat Austriei Banatul, Oltenia, nordul Serbiei si al Bosniei. Oltenia intrată sub stăpânirea habsburgică, a primit numele de „Kleine Walachei” (adică „Valahia Mică”, faţă de Muntenia care era „Valahia Mare”).  Graniţa vestică a Ţării Româneşti a fost pentru scurt timp râul Olt.  Datorită tentativei Habsburgilor de a instaura în Oltenia o administraţie proprie, sprijinită militar şi transformarea ei într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reuşiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mişcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societăţii, de la ţărani şi micii meseriaşi, până la comercianţi, mica şi marea boierime.  Craiova a devenit  între 1735 şi 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenenţă statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăţi în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie. Ocupaţia a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groţka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci. În urma tratatului de la Belgrad din 1739, Oltenia a fost  realipită la Ţara Românească. In schimb Banatul,  anexat si el Imperiului Habsburgic a devenit în scurt timp, o regiune bine organizată, puternic dezvoltată din punct de vedere economic şi social. În 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administraţia Banatului şi stabilea sediul acesteia la Timişoara. Primul guvernator a fost contele Claude Florimond de Mercy. Începe o perioadă înfloritoare pentru această regiune, care, sub străpânirea habsburgică, ajunge la un inalt nivel de dezvoltare, dupa decaderea suferita in timpul stapanirii turcesti.

·         1810: Cetățenii din Bogotá, Columbia declară independența față de Spania.

·         1848: Manifestație de protest pe câmpia de la Filaret („Câmpia Libertății") împotriva încălcării teritoriului țării de către armata otomană pe 19 iulie (20 iulie/1 august)

·         1858 – primul meci de baseball la care s-a plătit un bilet de intrare. New York All Stars învingea cu 22-18 Brooklyn

·         1871: Teritoriul British Columbia  se alatura Confederaţiei  Canadiene.

·         1885: A fost legalizat fotbalul profesionist în Marea Britanie.

·         1896: Poetul, prozatorul şi dramaturgul Alexandru Macedonski a scos primul număr al cotidianului „Liga ortodoxă”, cu aparitie pana la 1 ianuarie 1897. Militând pentru modernizarea poeziei româneşti şi fiind în polemici dure cu junimiştii (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi Ioan Luca Caragiale), Macedonski a iniţiat cenaclul şi revista „Literatorul“, precum şi acest cotidian ortodox. Revista avea şi un supliment literar care apărea săptămânal, supliment în care au debutat Tudor Arghezi, sub primul său pseudonim, Ion Theo (la vârsta de 16 ani), şi Grigore Pişculescu, viitorul Gala Galaction.

·         1897 - A aparut la Bucureşti “Revista modernă”, bilunar ştiintific, literar şi sportive

·         1903:  Ford Motor Company produce  prima sa masina, Quadriciclul

·         1915 - În contextul evoluţiei nefavorabile a situaţiei de pe câmpurile de luptă, în timpul primului război mondial, puterile Antantei au declarat că acceptă cererile Guvernului român în privinţa teritoriilor româneşti din Imperiul Habsburgic şi au început demersurile la Bucureşti, cerând intrarea României în război.

·         1919: Intre 20  iulie – 4 august se desfasoara o ofensivă a trupelor Republicii Ungare a Sfaturilor pe Tisa (20-23 iulie), urmată de o contraofensiva a Armatei române (24-26 iulie), care dupa trecerea Tisei  inainteaza impetuos şi intra în Budapesta (4 august).

·         1923: Mexicanul Pancho Villa se deplasează cu mașina personală, însoțit de garda de corp înarmată, spre Hidalgo del Parral; ucigași angajați de președintele mexicanAlvaro Obregon îl atacă și îl ucid cu 47 de gloanțe.

·         1924 – Ottavio Bottechia câștigă prima dată Turul Franței la ciclism, urmat de Nicolas Frantz și Lucien Buysse

·         1927: La numai cinci ani, Mihai I devine Regele Românilor în urma morții regelui Ferdinand I. Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul regelui Ferdinand I începe prima sa domnie sub numele de  Mihai I, 1927-1930. Regele Mihai I  fiind minor,atributiile sale erau exercitate de o Regenţa aleasă la 4 ianuarie 1926 pentru perioada  minoratului acestuia

.

·         1930 – se joacă două partidei în cadrul Campionatului Mondial din Uruguay: Brazilia 4-0 Bolivia și Paraguay 1-0 Belgia

·         1931 – Antonin Mague încheie pe primul loc Turul Franței la ciclism, urmat de Jef Demuysere și Antonio Presenti

·         1936: Au luat sfarsit lucrarile Conferintei de la Montreux din Elveţia, convocată de către Turcia în scopul revederii acordului strâmtorilor, adoptat la Conferinţa de la Lausanne din 1922-23. In urma acestei conferinte, la care  au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franţa, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia şi Japonia, la data de 21 iulie a fost semnata  Convenţia de la Montreux, prin care  Turcia era  autorizata sa fortifice stramtorile Dardanele si Bosfor, cu obligatia de a  garanta  in timp de pace, trecerea liberă a  tuturor navelor.

·         1940: Danemarca părăsește Liga Națiunilor.

·         1944: Al doilea război mondial: Adolf Hitler supraviețuiește complotului de la 20 iulie într-o încercare de asasinat condusă de Claus von Stauffenberg.

·         1944: La Bombay, India, autoritățile anunță o epidemie holerică care a ucis 34.000 de oameni în trei luni.

·         1947 – se încheie Turul Franței la ciclism, cu victoria lui Jean Robic, urmat de Edouard Fachleitner și Pierre Brambilla

·         1949: Israelul şi Siria semneaza un armistitiu, care pune capăt la nouăsprezece luni de război.

·         1951: Regele Abdullah I al Iordaniei este asasinat de un palestinian în timp ce participa la rugaciunile de vineri înIerusalim.

·         1952: Ceremonia de deschidere a celei de-a XV-a ediție a Jocurilor Olimpice la Helsinki, Finlanda.

·         1957 – Jacques Anquetil încheie pe primul loc Turul franței la ciclism, pe locul al doilea încheie Marcel Janssens și Adolf Christian

·         1957 – Stirling Moss câștigă Marele Premiu al Marii Britanii la formula 1 și este urmat de Luigi Musso și Mike Hawthorn

·         1959 – Harold Gomes câștigă titlul mondial la categoria ușoară după ce îl învinge pe Paul Jorgensen, la puncte

·         1960: In Ceylon, astazi Sri Lanka, Sirimavo Bandaranaike este aleasa prima femeie prim-ministru. Sirimavo Ratwatte Dias Bandaranaike (n. 17 aprilie 1916 – d. 10 octombrie 2000) om politic din Sri Lanka și premier al acestei țări în perioadele: 1960 – 65, 1970 – 77 și 1994 – 2000. A fost prima femeie din țară care a deținut acestă funcție Soțul său, Solomon Bandaranaike, a fost de asemenea premier al țării. Fiii săi au deținut funcții importante în stat și anume: Chandrika Kumaratunga: președinte în funcție al Sri Lanka Anura Bandaranaike, ministru secretar de stat și purtător de cuvânt.

·         1963 – Jim Clark se impune în Marele Premiu de Formula 1 al Marii Britanii, urmat de Dan Gurney și John Surtees

·         1966 – se joacă ultimul meci din prima grupă a Campionatului Mondial din Anglia, în care țara gazdă trece cu 2-0 de Franța. Anglia și Uruguay-ul merg în fazele eliminatorii. În grupa a doua, tot în ultimul meci, Germania de Vest trece cu 2-1 de Spania și se califică în fazele eliminatorii, alături de Argentina. În grupa a treia, Ungaria 3-1 Bulgaria, însă doar maghiarii merg mai departe, alături de selecționata Portugaliei. În ultima grupă U.R.S.S. bate cu 2-1 Chile și se califică în fazele eliminatorii alături de Coreea de Nord

·         1966 – la inițiativa Federației Internaționale a Jocului de Șah, această zi devine Ziua Mondială a Șahului

·         1968 – Jo Siffert câștigă Marele Premiu al Marii Britanii, pe locul 2 încheie Chris Amon și pe 3, Jacky Ickx

·         1969: Programul Apollo: Apollo 11 face cu succes prima aterizare cu echipaj uman pe Lună, în Marea Liniștii. Americanii Neil Armstrong și Buzz Aldrin devin primii oameni care vor merge pe Lună, aproape 7 ore mai târziu. Primul pământean, astronautul american Neil Armstrong, membru al echipajului „Apollo–11″, coboară pe suprafaţa Lunii, în Marea Linștii, la ora 10:56 PM, şi rosteşte cuvintele intrate in istorie: „Este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”. Este urmat de colegul de echipaj, astronautul Buzz Aldrin.

·         1969 – Jackie Stewart câștigă Marele Premiu al Marii Britanii, pe doi încheie Jacky Ickx, iar pe 3, Bruce McLaren

·         1969 – Eddy Merckx obține prima sa victorie în Turul franței la ciclism, pe doi încheie Roger Pigeon, iar podiumul este completat de Raymond Poulidor

·         1971: A fost dată în exploatare definitivă ecluza românească de la  hidrocentrala Porţile de Fier I.

·         1974: Mii de soldati  turci  au invadat  Ciprul după esuarea discuţiilor din  capitala greacă, Atena, dintre Turcia si Grecia . Tensiunea  în marea  insula mediteraneană, era in crestere dupa ce  cu  cinci zile în urmă,  preşedintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, a fost inlaturat de la putere  printr-o lovitura de stat. Lovitura de stat a dus la temeri în rândul comunităţii cipriote turce că guvernanţii  militari greci le vor ignora drepturile lor şi ca va urma  unificarea  Ciprului cu Grecia (Enossis).  Arhiepiscopul Makarios a devenit preşedinte al republicii  pentru prima data in 1959 doar după  ce  a fost de acord să renunţe la planurile pentru o uniune  a Ciprului cu Grecia.

·         1975 – Bernard Thenenet câștigă Turul Franței la ciclism și este urmat în clasament de Eddy Merckx și Lucien Van Impe

·         1976: Nava spațială americană „Viking–1" a atins suprafața planetei Marte.

·         1977:  Agenţia Centrală de Informaţii  a S.U.A, a dezvaluit  in baza   Legii Freedom of Information Act, că a  facut  experimente vizand   controlul minţii .

·         1980: Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite voteaza că statele membre al O.N.U. nu ar trebui să recunoască Ierusalimul drept capitala a Israelului.

·         1984 – Ludmila Andonova duce recordul mondial la săritura în înălțime la 2,07

·         1991: Constituit în mai 1990, Partidul România Mare este înregistrat la Tribunalul Municipiului Bucuresti.

·         1991 – Mike Tyson este acuzat că a violat o candidată la concursul Miss America

·         1992: Václav Havel demisionează din funcția de președinte al Cehoslovaciei. Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hradecek, Republica Cehă) scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003)

·         1996 – Universitatea Craiova învinge cu 2-1 pe Cukaricki și încheie pe locul al doilea în grupa a 9-a a Cupei UEFA Intertoto. Oltenii au strâns 9 puncte, cu unul mai puțin decât liderul Karslsuhe. În grupa a 12-a, Dinam câștigă cu 2-0 în fața georgienilor de la Kolkheti 1913. Dinao încheie grupa pe penultimul loc, cu 3 puncte, chiar în fața rivalilor din ultimul meci

·         1999 - Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse a recunoscut dreptul ţărilor care nu au luptat în cel de-al doilea război mondial de partea Germaniei naziste de a-şi recupera valorile culturale aflate în prezent pe teritoriul Rusiei.

·         1999: Miscarea Falun Gong este interzisa în Republica Populară Chineză, şi urmeaza o represiune pe scară largă impotriva aderentilor sai.

·         2002 – Gloria Bistrița este învinsă cu 2-0 de gruparea franceză Lille în turul al treilea din Cupa UEFA Intertoto

·         2002 – Vernon Forest îl învinge pe Shane Mosley și își păstrează titlul la categoria mijlocie în versiunea WBC

·         2003 – Rubens Barrichelo câștigă Marele Premiu al Marii Britanii, urmat de Juan Pablo Montoya și Kimi Raikkonen

·         2005 – naționala de polo pe apă a României este învinsă cu 6-4 de Croația, în cadrul grupei C a Campionatului Mondial din Canada. România avea să încheie grupa pe 3, deasupra țării gazdă

·         2008 – Lewis Hamilton câștigă Marele Premiu de formula 1 al Marii Britanii, urmat de Nelson Piquet junior și Felipe Massa

·         2009 – începe Campionatul Mondial de polo pe apă din Serbia. România a făcut parte din grupa D a întrecerii, iar în primul meci a învins Macedonia cu 6-4

·         2011 – Antonio Tarver îl învinge pe Danny Green după nouă runde și câștigă titlul la super-mijlocie în versiunea IBO

·         2011 – România pierde cu 12-5 meciul din grupa B a Campionatului Mondial de polo pe apă din China

·         2013 – încep Campionatele Mondiale de Înot de la Barcelona, la care România a participat cu 19 sportivi. În competiție a fost inclus și Campionatul Mondial de polo pe apă, România a făcut parte din grupă cu Italia, Germania și Kazahstan și a încheiat pe ultimul loc, fără vreun punct

·         În fiecare an: 20 iulie este  în Romania –  Ziua aviaţiei şi a apărării antiaeriene. Pionierii aviaţiei româneşti au ales, în 1913, ca „patron” al aviaţiei pe Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul).

Nașteri

·         356 i.Hr: S-a nascut Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, unul dintre marii comandanti militari ai omenirii, fondator al unuia dintre cele mai mari imperii din istorie; (d. 323 î.Hr.). Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel Mare a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume.

·         1304: S-a nacut Francesco Petrarca ( d. 19 iulie 1374) , prozator, poet și umanist italian , unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo – d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. Forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană. Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale scrise în limba poporului,“volgare” , au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește cultura clasică și învățătura creștină. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii.

·         1819 - S-a născut scriitorul elveţian Gottfried Keller. (m. 16 iulie 1890)

·         1821 - S-a născut scriitorul Alexandru Zanne. (m. 7 noiembrie 1880)

·         1838: S-a născut publicistul Ambrosiu Dimitrovici (Dimitrovitza). A desfăşurat o bogată activitate ca membru şi secretar al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (m. 1866).

·         1847 - S-a născut pictorul german Max Liebermann. (m. 8 februarie 1935)

·         1852 - S–a născut Grigore Crăiniceanu, general, membru corespondent şi membru titular al Academiei Române. De numele lui se leaga punerea bazelor “Revistei militare” (1883) şi a “Cercului publicaţiilor militare”. (1889) (m. 1 octombrie 1935

·         1860: S-a născut medicul Alexandru Obregia, autorul unor studii privind morfologia sistemului nervos. A avut importante contribuţii în domeniul psihiatriei si a fost  unul dintre organizatorii asistenţei bolilor mintale în România. Este întemeietorul Spitalului de boli nervoase şi psihice din Bucureşti (1923), spital care-i poartă, în prezent, numele (Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia); (m. 1937). NOTĂ: Volumul „Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii” dă ca data a nasterii sale,ziua de  26 iulie 1860.

·         1862: S-a născut la Bereşti (jud. Covurlui), Paul Bujor, zoolog, membru de onoare şi membru titular onorific al Academiei Române din 1948, fondatorul învăţământului universitar de morfologie animală şi al cercetărilor zoomorfologice din România, unul dintre creatorii şcolii româneşti de hidrobiologie ; (m. 17 mai 1952, Bucuresti). A absolvit cursurile Facultatii de Ştiinţe din Bucureşti, iar in 1887 pleacă la Paris si apoi la Geneva, unde obţine doctoratul în ştiinţele naturale (1891). La 30 septembrie 1895, este numit  profesor de zoologie şi morfologie animală la Universitatea din Iaşi (până în 1936). A editat impreuna cu Constantin Stere si Garabet Ibrăileanu, începând cu martie 1906, revista periodică literar-artistică şi ştiinţifică Viaţa Românească. A fost preşedintele Senatului in perioada 28 noiembrie 1919 – 26 martie 1920.

·         1864: S-a născut Erik Axel Karlfeldt, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1931). Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864 – d. 8 aprilie 1931) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931. A fost unul din marii poeți suedezi și a creat o lirică neoromantică ce are ca temă ținutul natal, frumusețea peisajului, amintirea strămoșilor, legendele și obiceiurile vechi. Forma poetică muzicală, cu trăsături baroce, e susținută de un limbaj pe alocuri arhaizant.
Motivația Juriului Nobel
„…pentru poezia lui Erik Axel Karlfeldt”

·         1868: Miron Cristea, primul patriarh al BOR (d. 1939). Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

·         1872: S-a născut Gheorghe Munteanu-Murgoci, geolog, mineralog şi pedolog; şi-a înscris numele, împreună cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, printre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1923; (m. 1925).

·         1883: S-a născut Luiza Zavloschi, de profesie  învăţătoare, prima femeie primar din România. In primăvara anului 1930, mai mulți țărani fruntași i-au cerut să candideze la primăria comunei Buda (jud. Vaslui), împotriva reprezentantului partidului de guvernământ, de care erau nemulțumiți; (m. 1967).

·         1890: George al II-lea al Greciei din dinastia Oldenburg (1922-1923; 1935-1947) (d. 1947). A  fost fiul cel mai mare al Regelui Constantin I al Greciei și al prințesei Sofia de Prusia.

·         1890   S-a născut pictorul şi gravorul Italian Giorgio Morandi. (m. 18 iunie 1964)

·         1896: S-a născut Bitay Árpád, istoric literar maghiar din România, autorul unor traduceri din poezia română în limba maghiară, al unei al unei istorii a limbii române în limba maghiară şi al unei istorii a literaturii maghiare în limba română; (m. 1937). A desfăşurat o intensă activitate de cercetare, în principal în cele două discipline pe care le-a profesat la catedră: teoria câmpului electromagnetic şi prospecţiuni electrice; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1994).

·         1902: Sabba S. Ștefănescu, geofizician român (d. 1994).

·         1906: Călin Alupi, pictor și profesor de pictură român (d. 1988)

·         1912 - S-a născut poetul, prozatorul şi traducatorul Ştefan Popescu. (m. 16 ianuarie 1995)

·         1912: George Johnston, scriitor australian (d. 1970)

·         1919: S-a nascut Edmund Hillary, alpinist neozeelandez, primul care a escaladat Everestul, muntele cel mai inalt din lume, impreuna cu nepalezul Tenzing Norgay. Sir Edmund Percival Hillary (n. 20 iulie 1919, Auckland — d. 11 ianuarie 2008, Auckland) alpinist și explorator neozeelandez, cunoscut mai ales pentru că a fost primul om care a ajuns pe vârful muntelui Everest, ca membru al celei de-a noua expediții britanice de cucerire a vârfului, în 1953. Hillary a atins vârful de 8850 m pe 29 mai 1953 la ora 11:30 dimineața (ora locală), urmat imediat de șerpașul Tenzing Norgay.

·         1927: S-a nascut la Hrupişta, in Grecia, Matilda Caragiu Marioţeanu, lingvist de origine aromana, specialistă în dialectologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din anul 1993 şi membru titular din 2004. A fost sora marelui actor  Toma Caragiu. A publicat (în colaborare) trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini, utilizate în lumea întreagă. A decedat la data de 11 martie 2009, in Bucureşti.

·         1930 - S-a născut scriitorul Iuliu Raţiu, cunoscut în special ca autor şi promotor al literaturii şi presei pentru copii şi tineret din România (m. 18 iul. 2009)

·         1933: S-a născut matematicianul Ciprian Foiaş, stabilit în SUA, din 1979. A aplicat, pentru prima dată, distribuţiile vectoriale în teoria spectrală, rezultatele sale fiind folosite de numeroşi matematicieni români şi străini. Este membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1994.  Potrivit acad. Solomon Marcus, Ciprian Foiaş este cel mai mare creator de şcoală din matematica românească, fiind considerat, alături de Dan Virgil Voiculescu şi George Lusztig, cel mai bun matematician român al ultimei jumătăţi de secol.

·         1933 - S-a născut scriitorul Valentin Şerbu ("Fantastica deltă", "Provinciale","Expediţia") (m.29.01.1994).

·         1934: Uwe Johnson, scriitor german (d. 1984)

·         1935 - S-a născut Sleepy (Thomas Paulsley) La Beef, cântăreţ rockabilly american.

·         1938: S-a nascut actrita americana Natalie Wood (“Splendoare în iarbă”, „Rebel fără cauză”). Natalie Wood (născută Natalia Nikolaevna Zaharenko la 20 iulie 1938 – d. 29 noiembrie 1981) actriță americană de film. Natalie Wood a fost fiica imigranților ruși Nikolai Stepanovici Zaharenko și Maria Stepanovna. Natalie Wood a decedat prin înecare. Natalie Wood a fost căsătorită de două ori cu actorul Robert Wagner.

·         1938 - S-a născut Jo Ann Campbell, cântăreaţă americană.

·         1940: Dan Voiculescu, compozitor român (d. 2009)

·         1942: S-a născut publicistul şi analistul economic Ilie Şerbănescu. A fost pentru scurt timp ministru al reformei în Cabinetul Ciorbea (din decembrie 1997 până în aprilie 1998).

·         1943: La Copăceni, județul Bălți, Basarabia, s-a născut Adrian Păunescu, poet, publicist şi om politic român. Adrian  Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Este unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani. Deşi născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu s-a refugiat în județul Dolj cu familia după revenirea sovieticilor în 1944. A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce Cenaclul “Flacăra” și revistele, pe care l-a înfiinţat, care au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stînga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera “subversivi” au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985. În perioada comunistă, a fost considerat de mulţi români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revisteiFlacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista “Totuşi iubirea”. În calitate de publicist a mai condus ziarul “Sportul românesc“, o scurtă perioadă în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la “Antena 1“. Aurel Martin se pronunță asupra creației poetice păunesciene zicînd că e “un poet de netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura realitatea cotidiană şi, într-un fel, de a demistifica, stabilind relaţii noi între fenomene sau între om şi lumea înconjurătoare, răsturînd, dacă e cazul, înţelesuri vechi, propunînd în locu-le altele inedite, şi umplînd cu eul său omniprezent spaţiile Universului.”

·         1944 - S-a născut T.G. Sheppard (Bill Browder), cântăreţ country american.

·         1945 - S-a născut Kim Carnes, cântăreaţă, pianistă şi compozitoare americană.

·         1945 - S-a născut John Lodge, basist britanic (Moody Blues).

·         1946 - S-a născut John Almond, clăpar britanic (John Mayall, Mark Almond Band).

·         1947: Carlos Santana, muzician american, de origine mexicană

·         1947 - S-a născut Tony Thorpe, chitarist, vocalist şi pianist britanic (The Rubettes).

·         1947: Gerd Binnig, fizician german, laureat al Premiului Nobel

·         1953: Dave Evans, cântăreț australian (AC/DC și Rabbit)

·         1956 - S-a născut Paul Cook, baterist britanic (Sex Pistols, The Professionals).

·         1958 - S-a născut Michael McNeil, pianist britanic (Simple Minds).

·         1962 - S-a născut Dig Wayne, vocalist american (Jo Boxers).

·         1973: Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei

Decese

·         985: Antipapa Bonifaciu al VII-lea

·         1031: Regele Robert al II-lea al Franței (n. 972). Robert al II-lea (27 martie 972 – 20 iulie 1031) a fost rege al francilor. A domnit între 996-1031, a fost singurul fiu al regelui Hugo Capet, membru al Dinastiei Capețienilor.

·         1454: Ioan al II-lea al Castiliei (n. 1405)

·         1514: Moare Gheorghe Doja, conducătorul războiului ţărănesc de la 1514, din Transilvania, ucis pe un tron incins, din ordinul lui Ioan Zapolya. Gheorghe Doja de Makfalva (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România – d. 20 iulie 1514, Timișoara) mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala țărănească din anul 1514, care-i poartă numele, contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ Gheorghe Doja, s-a ridicat din randul micii nobilimi si in fruntea rasculatilor a infrant armata nobililor condusa de Stefan Bathory, comitele Timisoarei, si de episcopul Csaky. Oatea nobilior a fost apoi biruita din nou, la Cenad. Aflata in impas, nobilimea si-a dat seama ca numai prin masuri extreme isi poate salva privilegiile si bunurile amenintate. Armata feudala, refacuta si intarita cu noi trupe mercenari, s-a adunat intre zidurile Timisoarei. In batalia decisiva care a avut loc la 15 iulie 1514, rasculatii au fost infranti. Cazut prizonier, Gheorghe Doja a fost condamnat la moarte prin supliciu pe un tron inrosit in foc, iar in ziua de 20 iulie 1514, a fost adusa la indeplinire graznica sentinta. Capul retezat a fost trimis la Seghedin, iar ceea ce a mai ramas din trup a fost taiat in patru si tintuit – pentru infricosarea multimilor – pe portile oraselor Buda, Pesta, Oradea si Alba Iulia.

·         1524: Claude a Franței, soția lui Francisc I al Franței (n. 1499)

·         1816: Gavrila Derjavin, poet rus (n. 1743)

·         1866: A murit Georg Riemann, matematician german care a pus bazele topologiei; (n.17.09.1826). Georg Friedrich Bernhard Riemann(17 septembrie 1826 – 20 iulie, 1866) matematician german cu importante contribuții în analiza matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul ulterior spre teoria relativității generalizate

·          1903 - A murit Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci). Lui i se datorează prima enciclică socială, “Rerum novarum”, în 1891 (n.02.03.1810). Papa Leon al XIII-lea, născut Gioacchino Pecci (n. 2 martie 1810, Carpineto Romano, Italia – d. 20 iulie 1903, Vatican) Papă din 20 februarie 1878 până la moartea sa.

·         1919: A murit Vasile G. Morţun, autor dramatic, prozator şi publicist; om politic: a fost primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888; a trecut, în 1899, la liberali (deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri) (n. 1860). NOTĂ: Unele surse dau ca data a moartii sale 30.VII.1919.

·         1923: Pancho Villa, general mexican (n. 1878). Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878, San Juan del Río, Durango, Mexic – d. 20 iulie 1923, Parral, Chihuahua, Mexic) erou național mexican.

·         1926: A murit Felix Dzerjinski, comunist de origine poloneza, presedintele Comisiei Extraordinare din Rusia Sovietica, fondator CEKA, numita  ulterior KGB; (n.11.09.1877).

·         1927: A decedat regele Romaniei,  Ferdinand I; ( n. 24 august 1865). Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen  a fost rege al României (1914-1927), nepot de frate al regelui Carol I, caruia i-a succedat   în 1914, la tron. A  fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern – Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914. A condus România pe timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Faptul că a ales să lupte de partea aspirațiilor poporului său împotriva propriei familii regale a făcut ca în Romania să mai fie numit și „Ferdinand cel Loial” sau „Ferdinand Întregitorul”. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizarea a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul Rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. După înfăptuirea României Mari, a sprijinit toate iniţiativele menite să ducă la importante transformări în viaţa economică, social-politică şi culturală a ţării. A fost membru de onoare al Academiei Române (1890)si preşedinte de onoare şi protector al Academiei Române (1914-1927). A fost înmormântat în pronaosul Mănăstirii Curtea de Argeş.

·         1934 - A încetat din viaţă Ştefan Zeletin, istoric, sociolog, publicist, teoretician al neoliberalismului.(n. 1882)

·         1937 - A murit Guglielmo Marconi, inginer şi fizician, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 1909 (n.25.04.1874). Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna – d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir)

·         1945: A murit Paul Valéry, poet, eseit si dramaturg francez, considerat unul dintre principalii reprezentanţi ai curentului simbolist (“Farmece”, “Cimitirul marin”, “Sufletul şi dansul”); (n.30.10.1871). Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète – †20 iulie 1945 Paris) scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

·         1951: Regele Abdullah I al Iordaniei este asasinat de un palestinian, în timp ce participa la rugăciunile de vineri într-o moschee din Ierusalim.

·         1951: Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei (n. 1882)

·         1973: A murit actorul americano-chinez Bruce Lee, specialist in arte martiale. Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) actor chinez-american, instructor de arte marțiale, filozof, regizor, producător, scenarist și întemeietorul categoriei de artă marțială cunoscută sub numele de Jet Kune Do. Bruce Lee a fost un actor, producatorsi scenariste de succes la Hollywood. si este considerat a fi cel mai mare actor de arte martiale al secolului XX. Bruce Lee a murit pe 20 iulie in Hong Kong si a fost inmormantat in cimitirul Lake View din Seattle. Au circulat numeroase zvonuri legate de moartea sa, dar versiunea oficiala a decesului vorbeste de o reactie alergica la un analgezic.

·         1990: Serghei Paradjanov, regizor georgian de film (n. 1924)

·         2004: Antonio Gades, renumit dansator și coregraf spaniol de flamenco (n. 1936)

·         2004: A murit Paul Tomiță, unul dintre iniţiatorii golfului în România; (n.12 iunie 1914, Pianu de Sus).  I-a avut printre alţii, ca elevi pe Regele Mihai I al României, pe Regina Maria, sau pe membrii familiilor princiare Cantacuzino, Bibescu, Brâncoveanu sau Ştirbei. Paul Tomiță a construit un teren de golf la Pianu, in judetul Alba şi a înfiinţat un club de golf care îi poartă numele. Tomiță a participat, între 1968-1973, la opt Campionate Mondiale de Golf.

·         2007: Kai Siegbahn, fizician suedez (n. 1918)

·         2009 - Scriitorul american de origine irlandeză Frank McCourt, laureat al premiului Pulitzer pentru romanul "Angela's Ashes", care relatează anii grei ai copilăriei sale, a decedat. (n. 1931)

·         2011 - A încetat din viaţă pictorul britanic Lucian Freud, nepotul celebrului psihanalist Sigmund Freud, cunoscut mai ales pentru nudurile şi autoportretele sale; a realizat un portret al reginei Elizabeth a II-a pe care i l-a oferit cu ocazia jubileului ei din 2001 (n. 8 decembrie 1922)

·         2014: Constantin Lucaci, sculptor român (n. 1923)

·         2016: A decedat maestrul teatrului românesc, actorul Radu Beligan. S-a născut pe 14 decembrie 1918, în satul Gălbeni din judeţul Bacău. Pe linie maternă era grec de origine, iar pe linie paternă, urmaşul unuia dintre fraţii lui Ion Creangă. In anii 1937-1938 studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti si se inscrie la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra – studii neterminate. A fost unul dintre discipolii actriţei Lucia Sturdza Bulandra şi al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic şi modern. A ocupat funcţiile de director al Teatrului de Comedie, între anii 1961 şi 1969, şi al Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), între anii 1969 şi 1990. Radu Beligan a fost în perioada 1969 – 1989 membru al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR), precum şi deputat al Marii Adunări Naţionale (MAN) între anii 1961 – 1975. A fost unul dintre cei mai mari actori de film, teatru şi televiziune din România, cu o carieră care se întinde pe parcursul a aproape 80 de ani, cu peste o sută de roluri în teatru, cinematografie și televiziune. Longevitatea sa  artistică a fost recunoscută şi de reprezentanţii Guinness World Records, pe 15 decembrie 2013 fiinde inclus in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame Bucureşti. I s-a acordat numeroase premii si distinctii printre care  titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă” si Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.  A fost de asemenea Membru de Onoare al Academiei Române , 2004,  Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan, Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofiţer”,  Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, 2003, Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002 . Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, 2002. A primit si Trofeul Eugene Ionesco, 1999, PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franţa Premiul Academiei Române, 1997. A mai primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu” din Iaşi, 1994, Premiul Academiei „Le Muse” din Florenţa, 1980.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul

·         În calendarul romano-catolic: Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul; Sf. Marina din Antiohia

·         În calendarul evanghelic: Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul; Sf. Marina din Antiohia

·         În calendarul anglican: Sf. Marina din Antiohia

• Columbia: Independența față de Spania (1831)
• România: Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua de Sf. Ilie
• România: Târgul de fete de pe muntele Găina (se organizează în cea mai apropiată duminică de 20 iulie).
• Germania: Atentatul de la 20 iulie 1944
• In Romania –  Ziua aviaţiei şi a apărării antiaeriene. Pionierii aviaţiei româneşti au ales, în 1913, ca „patron” al aviaţiei pe Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul. NOTĂ: La 17 iunie se sărbătoreşte „Ziua aripilor româneşti”, pentru a marca primul zbor efectuat, în anul 1910, de către Aurel Vlaicu cu un aparat construit de el.

20 iulie 1944: Atentatul eşuat împotriva lui Adolf Hitler

Tentative de a-l asasina pe Adolf Hitler au existat destule, dar niciun atentat nu a fost precum cel din 20 iulie 1944. Claus Schenk, conte de Stauffenberg, a plasat o bombă în cartierul general al Führer-ului.

Tentativa de răsturnare a regimului a eşuat însă pentru că Hitler a supravieţuit. Toţi cei care au pus la cale complotul au fost executaţi.

"Asupra Führer-ului nostru a avut loc un atentat cu bombă. În afară de câteva arsuri, starea sănătăţii lui este bună. Führer-ul s-a întors la treabă şi l-a întâmpinat pe "Duce" (n.r. - dictatorul italian Mussolini) aşa cum era plănuit".

Cei care au auzit ştirea la radio nu se puteau baza totuşi pe veridicitatea ei. Dar cine mai avea vreo urmă de îndoială a aflat cu siguranţă pe 21 iulie că Hitler a supravieţuit atentatului.

"O clică formată din ofiţeri ambiţioşi, lipsiţi de conştiinţă, iresponsabili, criminali şi, în acelaşi timp, şi proşti a complotat pentru a mă înlătura şi pentru a desfiinţa odată cu mine statul major al Wehrmacht (forţa armată)" - declara Hitler

Când a anunţat Führer-ul că cei implicaţi în punerea la cale a atentatului au fost vânaţi fără milă, Claus Schenk von Stauffenberg şi cei trei complici ai săi fuseseră deja împuşcaţi.

Sute de persoane au primit pedeapsa capitală

În propaganda oficială atentatul din 20 iulie a fost numit "un act de disperare". În realitate însă, Hitler şi oamenii săi au început să controleze strict "calitatea" corpului de ofiţeri şi moralul soldaţilor. În următoarele săptămâni şi luni au fost arestate circa o mie de persoane acuzate că ar fi fost implicate în planurile de răsturnare a regimului nazist. Aproximativ două sute dintre acestea au fost aduse în faţa Tribunalului Poporului şi condamnate la moarte pentru înaltă trădare şi trădare de ţară. Preşedinte al completului de judecată a fost Roland Freisler.

"În numele poporului: roşi de ambiţie, fără onoare, trădători laşi sunt: Carl Goerdeler, Wilhelm Leuschner, Josef Wirmer şi Ulrich von Hassel. Aceştia au complotat - Goerdeler chiar ca spion de război al duşmanilor noştri! - împreună cu un grup de ofiţeri pentru a-l ucide pe Führer. Acuzaţii sunt condamnaţi la moarte. Întreaga lor avere revine Reich-ului".

Pe lângă ofiţeri, acuzaţi au mai fost numeroşi simpatizanţi ai partidelor politice interzise, reprezentanţi ai bisericilor şi sindicatelor. Mulţi dintre ei aparţineau rezistenţei anti-naziste ("Kreisauer Kreis") în care s-au regăsit opozanţi ai regimului din toate păturile sociale. Unul dintre fondatorii mişcării a fost ofiţerul Ulrich Wilhelm, conte de Schwerin, executat în 1944.

Cum ar fi fost dacă reuşea atentatul?

Fiul lui Ulrich Wilhelm, Detlef, avea pe atunci doar câteva luni. Zeci de ani mai târziu, Detlef Wilhelm conte de Schwerin, a scris o carte pe această temă. Despre motivele persoanelor care au pus la cale atentatul din 20 iulie 1944 şi despre planurile socio-politice în caz că atentatul ar fi reuşit s-a discutat controversat multă vreme. Dar până şi criticii conspiratorilor nu au putut nega intenţiile sincere ale acestora de eliberare a Germaniei de sub tiranie. În context, Detlef conte de Schwerin, este de părere că principiul statului de drept a fost cea mai importantă moştenire a zilei de 20 iulie 1944:

"Lezarea principiilor statului de drept înseamnă un semnal de alarmă serios întrucât, lucrul acesta, afectează toate sferele vieţii, toate domeniile sociale (...) Părerea mea este că 20 iulie 1944 este cea mai bună reprezentare a importanţei statului de drept".

Ultimul supravieţuitor din grupul celor implicati în complotul de la 20 iulie 1944, baronul Philipp de Boeselager a decedat pe 1 mai 2008 la vârsta de 90 de ani.

Autor: Marcel Fürstenau/Maria Pascu
Redactor: Medana Weident

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Iulie

+) Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul

Vrând să începem viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, vă­zătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fără de lege, învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a lui Hristos, vom pune înainte faptele care le-a făcut el, pentru mai luminoasa arătare a râvnei lui, cu care a râvnit după Domnul Dumnezeu.

La început, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmulţiseră în douăsprezece seminţii, după numărul celor doisprezece fii ai lui Israel, au fost nedespărţite între dânsele, cu o împreunare şi cu o sfătuire, îndreptându-se cu un povăţuitor care s-a început de la Moise, de la Isus al lui Navi şi de la ceilalţi judecători ai lui Israel, până la împăratul David şi Solomon. Iar când după Solomon a luat împărăţia fiul său, Roboam, şi, ca un tânăr, neascultând sfatul cel bun al bătrânilor celor înţelepţi, ci ascultând sfatul cel răzvrătit al tinerilor celor asemenea cu dânsul, a început a asupri poporul lui Israel, îngreunându-l cu felurite dajdii şi pedepsindu-l cu bătăi şi risipiri, atunci zece seminţii ale lui Israel, rupându-se de dânsul, şi-au ales alt împărat cu numele Ieroboam. Acel Ieroboam a fost mai înainte rob al lui Solomon, şi vrând Solomon să-l bată pentru oarecare pricină, el a fugit în Egipt, unde a stat până la moartea lui Solomon. Iar după moartea lui Solomon întorcându-se, seminţiile lui Israel, care se rupseseră de Roboam, şi l-au pus lor împărat.

Deci Roboam, fiul lui Solomon, împărăţea în Ierusalim numai peste două seminţii: peste seminţia lui Iuda şi peste cea a lui Veniamin. Iar Ieroboam, robul lui Solomon, împărăţea peste zece seminţii ale lui Israel, în cetatea Sichem cea înnoită de dânsul, care mai înainte fusese risipită. Deci cele două seminţii care rămăseseră cu fiul lui Solomon, Roboam, se numeau împărăţia lui Iuda; iar cele zece seminţii care se rupseseră cu robul lui Solomon, Ieroboam, se numeau împărăţia lui Israel. Iar de vreme ce seminţiile lui Israel, deşi se despărţiseră în două părţi, totuşi ele slujeau împreună unui singur Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, neputând să mai aibă alte biserici, decât numai pe cea din Ierusalim zidită de Solomon, şi nici alţi preoţi, decât numai pe cei puşi de Dumnezeu, de aceea popoarele din împărăţia lui Israel veneau în toţi anii la Ierusalim să se închine Domnului Dumnezeu, cu aducere de jertfe.

Iar Ieroboam, împăratul lui Israel, văzând aceea, s-a gândit în sine, zicând: „Aceste popoare, dacă vor merge totdeauna astfel pe la Ierusalim, pentru închinare lui Dumnezeu, iarăşi se vor lipi de împăratul lor cel dintâi - de fiul lui Solomon şi pe mine mă vor ucide". Acestea gândindu-le, căuta cum ar putea să întoarcă pe israeliteni, ca să nu se mai ducă în Ierusalim; deci s-a gândit ca mai întâi să-i întoarcă pe dânşii de la Dumnezeu, zicând: „Nu se poate ei să lase Ierusalimul, dacă nu mai întâi vor părăsi pe Dumnezeu".

Deci ştiind el că poporul acela este lesne aplecat spre închinarea de idoli şi spre toată spurcata fărădelege, s-a gândit să-i depărteze pe ei de la Dumnezeu printr-un meşteşug ca acesta: A făcut doi vitei de aur - precum şi israelitenii cei de demult care ieşiseră din Egipt, au făcut un viţei de aur - şi chemând la dânsul tot poporul acela şi arătându-le lor viţeii, le-a zis: „Aceştia sunt zeii tăi, Israele, care te-au scos din pământul Egiptului! Nu mai umblaţi de acum la Ierusalim, ci să vă închinaţi acestor zei". Apoi a pus acei viţei în felurite locuri; pe unul în Betel şi pe altul în Dan, zidindu-le case prea frumoase. Şi le-a rânduit lor praznice şi multe jertfe; şi el însuşi s-a făcut slujitor al lor. Apoi a poruncit, spre înşelarea popoarelor celor iubitoare de păcate, să săvârşească toată fărădelegea lângă acei idoli în chip de viţei de aur, la necuratele lor praznice.

Astfel, acel împărat păgân, pentru împărăţia cea vremelnică, şi el însuşi a căzut de la Dumnezeu şi pe toate cele zece seminţii le-a întors de la Dânsul. Deci, după acel împărat, şi ceilalţi împăraţi ai lui Israel şi idoli, precum se deprinsese de la Ieroboam. Dar Preabunul Dumnezeu, nepărăsind pe poporul care îl părăsise pe El şi căutând întoarcerea lor, le trimitea pe proorocii Lui cei sfinţi, ca să le arate rătăcirea lor şi să-i sfătuiască, ca, izbăvindu-se din cursele diavolului, să se întoarcă iarăşi la binecredincioasa cinstire a Dumnezeului cel adevărat. Intre alţi prooroci, care în felurite vremuri au fost trimişi la dânşii, a fost şi acesta, despre care ne este nouă cuvântul, adică Sfântul Ilie cel mare între prooroci, despre a cărui naştere se povesteşte aşa de către cei vrednici de credinţă:

Patria Sfântului Ilie, proorocul lui Dumnezeu, a fost ţara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia, şi cetatea Tesvi, pentru care s-a numit şi Tesviteanul. El s-a născut din seminţia lui Aaron, din tată cu numele Sovac. în timpul în care maica sa l-a născut, Sovac, tatăl lui, a văzut nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învelindu-l pe el cu foc, şi băgându-i văpaie de foc în gură, ca să mănânce. Aceasta văzând-o tatăl său şi spăimântându-se, s-a dus la Ierusalim şi a spus preoţilor vedenia sa. Iar unul din acei preoţi, bărbat mai înainte- văzător, i-a zis: „Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, ci să ştii că el va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător. Râvna lui către Domnul şi viaţa lui va fi bineplăcută lui Dumnezeu, şi va judeca pe Israel cu sabie şi cu foc".

Un semn ca acesta şi o mai înainte-vestire pentru Sfântul Ilie la naşterea lui i-a fost arătată, adică în ce fel avea el să fie, după ce va veni la vârsta bărbatului desăvârşit. Iar pruncul, crescând, se deprin- dea printre preoţi, ca unul ce era din seminţie preoţească, şi punându-şi nădejdea spre Dumnezeu din tinereţe, a iubit curăţia fecioriei şi petrecea într-însa ca un înger al lui Dumnezeu, curat cu sufletul şi cu trupul. Şi îi plăcea să se îndeletnicească în dumnezeiasca gândire şi adeseori ieşea la linişte în locurile pustiului şi astfel mult vorbea cu însuşi Dumnezeu, prin rugăciunea cea fierbinte, arzând ca un serafim de dragoste înfocată către Dânsul. Şi era iubit şi el însuşi de Dumnezeu, pentru că Domnul iubeşte pe cei ce-L iubesc pe El. Deci se învrednicise Ilie vorbirii celei milostive cu Dumnezeu şi a câştigat mare îndrăzneală la El, pentru viaţa sa cea asemenea cu îngerii, căci toate câte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua, ca cel ce aflase înaintea Lui mult dar.

Sfântul Ilie, auzind şi văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israel - împăraţii petrecând în păgânătatea cea potrivnică lui Dumnezeu, judecătorii şi cei mai mari făcând nedreptăţi, popoarele slujind urâciunilor idoleşti, tăvălindu-se în toate necurăţiile fără frică şi fără teamă de Dumnezeu, şi aducând pe fiii şi pe fiicele lor ca jertfă diavolilor; iar adevăraţii cinstitori de Dumnezeu primejduindu-se în strâmtorare şi în prigonire, necăjindu-se şi fiind daţi la moarte -, îl durea foarte tare inima şi plângea; pe de o parte tânguindu-se pentru pierderea sufletelor omeneşti celor fără de număr, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepţilor. Şi mai ales se întrista şi se umplea de râvnă văzând necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioşi.

Deci mai întâi se ruga la Dumnezeu ca să întoarcă pe cei păcă­toşi la pocăinţă; dar de vreme ce Dumnezeu are trebuinţă de la cei păcătoşi de însăşi voinţa lor spre bine, iar în acei oameni împietriţi nu era deloc acea voinţă a binelui, de aceea proorocul râvnind foarte tare, s-a rugat lui Dumnezeu să-i pedepsească pe ei vremelnic, ca măcar astfel să se înţelepţească. Dar, văzând pe Domnul zăbavnic spre pedepsire, ca un iubitor de oameni şi îndelung răbdător, a îndrăznit a cere să-i poruncească lui să pedepsească pe călcătorii de lege, că poate se vor întoarce oamenii spre pocăinţă când vor fi pedepsiţi de om. Şi nu s-a depărtat de la o rugăciune ca aceea până ce nu a câştigat-o şi a luat cererea aceea de la Preaînduratul Dumnezeu, pentru că nu voia Preamilostivul Dumnezeu, ca un Părinte iubitor de fii, să mâhnească pe acel iubit rob al Său, care îi slujea Lui ca un fiu, necălcând nici cea mai mică poruncă a Lui; ci precum Ilie îi era în toate ascultător, nemâhnindu-L câtuşi de puţin vreodată, tot aşa şi Dumnezeu îi asculta rugăciunile lui, nemâhnindu-l pe dânsul.

Pe acea vreme împărăţea peste Israel, Ahab, împăratul cel fără de lege, având scaunul său în Samaria. Ahab şi-a luat de soţie pe Izabela, fata lui Ieteval, împăratul Sidonului şi a adus cu ea în Samaria pe urâciunea Sidonului, pe spurcatul idol Baal şi a pus idolul în casa urâciunii lui, pe care o zidise în Samaria. Şi se închina aceluia ca unui Dumnezeu şi tot Israelul venea la închinarea lui Baal. Acel împărat a mâniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt mai mult decât toţi împăraţii care au fost în Israel înaintea lui, căci a înmulţit foarte închinăciunea de idoli în împărăţia sa. Deci proorocul lui Dumnezeu Ilie, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, a mers la Ahab şi l-a mustrat pentru rătăcire, căci, părăsind pe Dumnezeul lui Israel, se închina diavolilor şi pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare.

Şi văzând pe împărat că nu-i asculta sfaturile lui, Sfântul Prooroc Ilie a adăugat şi fapte pe lângă cuvinte, pedepsind pe potriv­nicul lui Dumnezeu şi pe poporul lui. El a zis:Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau eu, că nu va fi în anii aceştia rouă şi ploaie din cer pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele. Aceasta zicând, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndată cu cuvântul proorocului, s-a încuiat cerul şi s-a făcut secetă şi nici o picătură de ploaie sau de rouă n-a picat de sus pe pământ, iar uscăciunii pământului i-a urmat nerodirea, lipsa de hrană şi foametea poporului. Pentru că unul împăratul greşind, a venit mânia lui Dumnezeu asupra tuturor, precum şi mai înainte pentru David singur care greşise, se primejduia toată împărăţia. Iar prooro­cul lui Dumnezeu, Ilie, aştepta să se înţelepţească Ahab, împăratul lui Israel şi, cunoscându-şi rătăcirea sa, să se întoarcă prin pocăinţă la Dumnezeu şi pe popoarele cele răzvrătite cu el să le întoarcă la calea cea dreaptă.

Iar după ce l-a văzut pe Ahab petrecând în împietrire ca pe Faraon şi că nici nu gândea să se lase de acea păgânătate, ci mai vârtos mergând spre mai mare adânc de răutate, prigonind şi ucigând pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreaptă credinţă, a lungit acea pedeapsă până în al doilea şi al treilea an. Atunci s-a împlinit cuvântul Sfântului Prooroc Moise, întâiul văzător de Dumnezeu, care a zis către Israel:Va fi cerul deasupra capului tău de aramă şi pământul cel de sub tine de fier. Pentru că, încuindu-se cerul, pământul nu avea umezeală, nici nu îşi dădea rodul său, iar văzduhul fiind aprins întotdeauna, şi arşiţă de soare în toate zilele, pomii şi florile se veştejiseră, toată iarba pământului se uscase şi pieriseră toate roadele pământului; grădinile, ţarinile şi câmpiile se făcuseră pustii, fiindcă nu era cine să are, nici să semene. încă şi izvoarele apelor se uscaseră, râurile erau mici şi pâraiele secaseră, iar apele care erau mari se împuţinaseră. Şi tot pământul rămăsese fără de apă şi uscat, iar oamenii, dobitoacele şi păsările mureau de foame. Dar această foamete nu era numai asupra poporului lui Israel, ci venise şi asupra ţărilor dimprejur, pentru că atunci când se aprinde o casă din cetate, sunt în primejdie şi cele de primprejur. Astfel, casa lui Israel atrăgând asupra sa mânia lui Dumnezeu, din această pricină pătimea toată lumea.

Iar acestea s-au făcut nu atât cu mânia lui Dumnezeu, cât cu râvna proorocului Ilie, pentru că Domnul, Preamilostivul iubitor de oameni, biruindu-se de îndurările Sale şi văzând primejdia popoarelor şi pieirea tuturor vieţuitoarelor, voia să trimită ploaie pe pământ; dar se oprea, făcând voia proorocului, ca să nu fie mincinoase cuvintele care le zisese:Viu va fi Domnul, că nu va pogorî ploaie sau rouă pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele. Şi zicând acestea, el era cuprins cu atâta râvnă după Dumnezeu, încât nu se cruţa nici pe sine; căci ştia că, dacă va lipsi hrana de pe pământ, atunci şi el va răbda aceeaşi foamete ca şi celelalte popoare. însă nu se îngrijea de aceasta, că mai bine voia să moară de foame decât să miluiască pe păcătoşii care nu se pocăiau şi erau ca nişte vrăjmaşi ai lui Dumnezeu.

Dar ce a făcut Domnul cel milostiv? A trimis pe prooroc într-un loc oarecare osebit, depărtat de oameni, zicându-i:Du-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, iar corbilor le-am poruncit să te hrănească acolo. Domnul a făcut aceasta, pe de o parte, ca să păzească pe prooroc de mâinile ucigaşe ale Izabelei, iar pe de altă parte, că nu voia să-l omoare cu foamea, ci să-l aducă în umilinţă pentru popoarele care se topeau şi mureau de foame şi sete, prin pilda corbilor şi a râului Cherit. Căci firea corbilor este mult mai mâncăcioasă de cărnuri decât a altor păsări şi nu numai spre oameni nu se milostivesc, dar nici spre puii lor; căci cum fac pui, îndată îi părăsesc să moară de foame, zburând aiurea, dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu îi hrăneşte, trimiţându-le în gură muşte din văzduh. Deci corbii, zburând în toate zilele la prooroc, după porunca lui Dumnezeu, îi aduceau hrană: dimineaţa pâine, iar seara carne. Iar Dumnezeu, orânduind aceasta, părea că-i grăieşte cu vorbe tainice în inima lui: „Vezi cum corbii, care sunt sălbatici, lacomi, mâncăcioşi, urâtori de pui, se ostenesc pentru hrănirea ta? Ei singuri, fiind flămânzi, îţi aduc ţie de mâncare; iar tu, fiind om, nu te milostiveşti spre oameni şi nu numai pe oameni voieşti să-i omori, ci şi dobitoacele şi păsările!" Asemenea, când proorocul a văzut după câteva zile şi râul secat, Dumnezeu a zis către dânsul: „Iată acum este vremea de a milui făptura cea muncită şi a trimite ploaie spre dânsa, ca să nu mori şi tu de sete". Însă râvnitorul lui Dumnezeu se întărea, rugându-se lui Dumnezeu dimpotrivă, ca să nu fie ploaie, până ce nu se vor pedepsi cei neînvăţaţi şi se vor pierde de pe pământ vrăjmaşii lui Dumnezeu.

Deci Domnul, plecând cu înţelepciune spre milă pe robul Său, l-a trimis în Sarepta Sidonului, care nu era sub stăpânirea împăratului lui Israel, la o femeie văduvă şi săracă, ca să se gândească în sine câtă primejdie a adus nu numai asupra oamenilor bogaţi şi însuraţi, dar şi asupra văduvelor sărace, cărora, nu numai în vreme de foame­te, ci şi în îndestulare şi belşug, de multe ori le lipseşte hrana zilnică.

Şi ducându-se proorocul la porţile acelei cetăţi, a văzut acolo o văduvă adunând lemne, nu mai mult decât două despicături mici; căci nu avea nici făină mai multă în vas, decât numai un pumn şi într-un ulcior o picătură de untdelemn. Deci, fiind el flămând, a cerut de la dânsa o bucată de pâine. Iar ea, spunându-i despre sărăcia sa cea mare, i-a zis şi aceasta, că din acel pumn de făină are să-şi gătească masa sa cea mai de pe urmă pentru ea şi pentru copilul ei, iar după aceea să moară de foame.

Omul lui Dumnezeu putea şi prin aceea să se umilească şi să-i fie milă de toate văduvele cele sărace, care se topeau de foame, dar râvna cea mare din el către Dumnezeu biruia pe toate, neîngrijindu-se de făptura care pierea, voind să proslăvească pe Făcătorul şi să arate în toată partea cea de sub cer tăria cea atotputernică a Aceluia. Şi având de la Dumnezeu darul facerii de minuni, după măsura credinţei sale, a înmulţit cu îndestulare făina şi untdelemnul în casa văduvei şi astfel a fost hrănit de dânsa până ce a trecut vremea de foamete. Şi a înviat Sfântul Ilie cu rugăciunea sa pe fiul ei care murise, prin sufla­rea de trei ori asupra lui, de care lucru se citeşte în dumnezeiasca Scriptură şi se povesteşte de fiul acela înviat al văduvei că numele lui era Iona şi, venind în vârstă, s-a învrednicit de darul proorocesc. El a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască pocăinţa în cetatea Ninive şi, fiind înghiţit de un chit în mare, a ieşit din el după trei zile, mai înainte închipuind în sine învierea lui Hristos cea de a treia zi, precum se povesteşte pe larg în cartea cu proorociile lui şi în viaţa lui.

Iar după trecerea celor trei ani de neplouare şi de foamete, preabunul Dumnezeu, văzând zidirea sa că se topise desăvârşit de foame, s-a pornit spre milostivire şi a zis către robul Său Ilie: „Du-te şi te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie şi să adăp pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum şi Ahab se pleacă spre pocăinţă şi te caută, şi te va asculta la ceea ce-i vei porunci". Deci plecând Proorocul Ilie din Sarepta Sidonului, a mers la Samaria, cetatea împărăţiei lui Israel.

Împăratul Ahab avea un iconom cu numele Obadia, bărbat temător de Dumnezeu, slujind cu credinţă aceluia. El ascunsese de sabia Izabelei o sută de prooroci ai Domnului, în două peşteri, câte cincizeci într-una, şi îi hrănea cu pâine şi cu apă. Pe acest iconom chemându-l împăratul Ahab la sine mai înainte de venirea lui Ilie la dânsul, l-a trimis să caute iarbă pe la pâraiele apelor celor uscate, pentru hrănirea puţinilor cai ce rămăseseră şi a celorlalte dobitoace. Şi când Obadia a ieşit din cetate, a întâmpinat pe Sfântul Prooroc Ilie şi i s-a închinat până la pământ, apoi i-a spus că Ahab l-a căutat cu dinadinsul prin toată împărăţia sa. Şi a zis Sfântul Ilie către Obadia: Du-te şi spune Stăpânului tău că vin la dânsul. Iar Obadia se lepăda, zicând:Mă tem că, dacă voi pleca de lângă tine, Duhul Domnului să nu te răpească în altă parte şi mă voi face mincinos înaintea stăpânului meu, care, mâniindu-se, mă va ucide. Sfântul Ilie i-a zis: Viu este Domnul puterilor, Căruia îi stau înainte, că astăzi mă voi arăta lui Ahab.Deci, Obadia, ducându-se, a spus împăratului toate acestea, iar el, grăbindu-se, a ieşit în întâmpinarea omului lui Dumnezeu şi când l-a văzut, îndată, din răutatea pe care o avea în sine, a îndrăznit a zice către dânsul un cuvânt aspru ca acesta:Oare tu eşti cel ce răzvrăteşti pe Israel? Iar proorocul lui Dumnezeu i-a răspuns împotrivă fără frică:Nu eu răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău; căci aţi părăsit pe Domnul Dumnezeul vostru şi aţi mers în urma spurcatului Baal.

Apoi, proorocul lui Dumnezeu, ca cel ce avea în sine puterea ajutorului dumnezeiesc, a început a porunci împăratului cu stăpânire, zicându-i: „Acum trimiţând, adună la mine în muntele Carmelului, pe toate cele zece seminţii ale lui Israel şi să aduci pe cei patru sute şi cincizeci de prooroci fără de ruşine ai lui Baal. Asemenea să aduci şi pe ceilalţi patru sute şi cincizeci de prooroci, care jertfesc la alţi necuraţi idoli în munţii cei înalţi şi în prăpăstii, şi cu toţii mănâncă din masa Isabelei. Toţi aceia să se întrebe cu mine despre Dumnezeu şi vom vedea care este Dumnezeul cel adevărat".

Şi trimiţând împăratul îndată în pământul lui Israel, a adunat în muntele Carmelului mulţime de popor nenumărat şi pe toţi proorocii cei mincinoşi, împreună cu slugile lor şi cu mult popor; apoi însuşi Ilie, râvnitorul către Dumnezeu, a mers acolo. Şi stând el înaintea tuturor, a zis către împărat şi către tot poporul lui Israel:Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului cu mână tare, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el. La aceste cuvinte ale lui, poporul tăcea şi nici nu putea răspunde ceva; căci toţi câţi erau israeliteni, erau mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor. Iar proo­rocul le-a zis: „Iată acum, ca să cunoaşteţi pe adevăratul Dumnezeu, faceţi ceea ce vă voi porunci. Mă vedeţi pe mine proorocul Domnului, rămas singur în tot Israelul, căci pe toţi ceilalţi i-aţi ucis. Vedeţi aici şi pe proorocii lui Baal, cei atât de mulţi; deci aduceţi-ne nouă doi viţei spre jertfe - mie unul, iar slujitorilor lui Baal altul -, şi să nu faceţi foc. Drept aceea, peste a cărui jertfă va cădea focul din cer şi o va arde, al aceluia este adevăratul Dumnezeu şi toţi să vă închinaţi acelui Dumnezeu, iar potrivnicii să se dea morţii".

Aceasta auzind poporul, a lăudat judecata proorocului lui Dumnezeu şi a zis: „Aşa să fie! Bun este cuvântul acesta". Deci, fiind aduşi amândoi viţeii în mijlocul soborului, Sfântul Ilie a zis către proorocii cei fără de ruşine ai lui Baal: „Alegeţi-vă un viţel şi aduceţi-l întâi voi jertfă, de vreme ce voi sunteţi mai mulţi, iar eu însumi voi face pe urmă. Şi punând viţelul pe lemne, să nu aprindeţi focul, ci să vă rugaţi către zeul vostru Baal, ca să vă trimită foc din cer şi să vă ardă jertfa". Deci proorocii lui Baal au făcut aşa. Aruncând sorţi, ei şi-au luat un viţel, apoi, punând lemne multe, au junghiat viţelul, l-au tăiat în bucăţi, l-au pus pe altar şi au început a se ruga către Baal, zeul lor, ca să le trimită foc spre jertfa lor. Şi au chemat numele aceluia de dimineaţă până la amiază, strigând: „Ascultă-ne, Baale, ascultă-ne pe noi!" Dar nu era nici glas, nici ascultare şi toţi alergau împreună împrejurul jertfelnicului lor.

Iar când s-a făcut amiază, Ilie, proorocul lui Dumnezeu, îi batjocorea şi le zicea:Strigaţi cu glas mare ca să vă audă zeul vostru, de vreme ce acum poate are altă îndeletnicire; poate face altceva sau vorbeşte cu alţii sau benchetuieşte sau doarme. Deci, strigaţi cu glas mare, ca să-l deşteptaţi! Iar proorocii cei mincinoşi strigau tare şi se crestau cu cuţitele, după obiceiul lor; iar unii se băteau cu bicele până la vărsarea sângelui lor.

Apoi trecând amiaza şi slujitorii cei fără de ruşine nesporind nimic, Sfântul Ilie Tesviteanul le-a zis:Tăceţi de acum şi încetaţi, căci a sosit vremea jertfei mele. Iar proorocii lui Baal au încetat şi Ilie a zis către popoare:Apropiaţi-vă de mine! Şi toate popoarele s-au apropiat de dânsul şi a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, şi le-a pus pe altarul Domnului, apoi, tăind viţelul în bucăţi, l-a pus pe lemne, a săpat groapă împrejurul altarului şi a poruncit popoarelor ca, luând patru vase de apă, să toarne apa pe jertfă şi pe lemne, şi au făcut aşa. Apoi le-a zis: „Turnaţi al doilea rând!" Şi au turnat. Apoi le-a mai zis: „Turnaţi al treilea rând!" Şi au turnat. Şi a străbătut apa împrejurul altarului, şi groapa s-a umplut cu apă.

Atunci Sfântul Ilie, privind către cer, a strigat către Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui lacob, ascultă-mă pe mine, robul Tău, şi trimite de sus foc peste această jertfă, ca astăzi să cunoască toate aceste popoare, că Tu singur eşti Dumnezeul lui Israel şi eu robul tău şi Ţie ţi-am înălţat această jertfă. Ascultă-mă pe mine, Doamne, ascultă-mă cu foc, pentru ca să se întoarcă inimile acestor popoare în urma Ta. Şi a căzut foc din cer de la Domnul şi a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, ţărâna şi apa care erau în groapă. Şi au căzut popoarele cu feţele la pământ, strigând: „Cu adevărat Acesta este Unul Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El". Iar Sfântul Ilie le-a zis:Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înşii. Deci i-au prins pe toţi proorocii mincinoşi şi Sfântul Ilie i-a dus la râul Chişon, care intră cu repejuni de apă în marea cea mare, şi acolo i-a junghiat cu mâna sa; iar necuratele lor stârvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pământul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de putoarea lor.

După aceasta, Sfântul Ilie a grăit către împăratul Ahab ca degrabă să mănânce şi să bea, apoi să înhame caii la caretă ca să alerge în cale, pentru că o să se coboare ploaie mare şi o să-i ude pe toţi. Deci Ahab şezând să mănânce şi să bea, Sfântul Ilie s-a suit în muntele Carmelului şi, plecându-se la pământ, şi-a pus faţa între genunchii săi şi s-a rugat lui Dumnezeu să trimită ploaie pe pământ. Şi îndată cu rugăciunea lui, s-a deschis cerul ca şi cu o cheie şi s-a pogorât o ploaie mare, încât a udat pe toţi şi pământul cel însetat l-a adăpat din destul. Atunci împăratul Ahab, cunoscând rătăcirea sa, plângea pentru păcatele sale, mergând pe cale spre Samaria. Iar Sfântul Ilie, încingându-şi mijlocul, a alergat pe jos înaintea lui Ahab, bucurându-se în Domnul Dumnezeul său.

Dar spurcata împărăteasa Izabela, soţia lui Ahab, înştiinţându-se de toate acestea, s-a umplut de iuţime şi de mânie pentru pierderea proorocilor săi celor fără de ruşine şi a trimis la Sfântul Ilie, jurân- du-se pe zeii săi, că a doua zi, în care ceas a ucis el proorocii lui Baal, în acelaşi ceas îl va ucide şi ea. Iar Sfântul Ilie s-a temut de moarte, ca un om supus neputinţei firii omeneşti, după ceea ce s-a zis:Ilie era om asemenea nouă, pătimitor. Şi a fugit de frica Izabelei în Beer-Şeba, pământul Iudeei. Şi ducându-se în pustie cale de-o zi, a stat să se odihnească sub un ienupăr şi, fiind mâhnit, îşi cerea moarte de la Dumnezeu, zicând: „Doamne, destul am trăit pe pământ până acum, ia acum de la mine sufletul meu. Oare eu sunt mai bun decât părinţii mei?" Aceasta a grăit-o proorocul, nu că era supărat de acea prigonire, ci ca un râvnitor al lui Dumnezeu, care nu suferea răutăţile omeneşti, necinstirea lui Dumnezeu şi hulirea Preasfântului Său nume. Căci îi era mai uşoară moartea, decât să audă şi să vadă oamenii cei fără de lege, defăimând şi lepădând pe Dumnezeu, Ziditorul lor.

Astfel rugându-se, s-a culcat şi a adormit sub copacul acela, când iată, îngerul Domnului s-a atins de el, zicându-i:Scoală-te şi mănâncă. Deşteptându-se Ilie, a văzut la căpătâiul său o azimă caldă şi un ulcior cu apă. Deci, sculându-se, a mâncat şi a băut şi apoi iarăşi a adormit. Atunci îngerul s-a atins a doua oară de el, zicând: Scoală şi mănâncă, căci calea îţi este depărtată! Deci, sculându-se el, a mâncat şi a băut, şi, cu puterea mâncării aceleia, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, până la muntele Horeb. Acolo a locuit în peşteră, vorbind mai întâi cu îngerul, după aceea cu însuşi Domnul Dumnezeu, Care i S-a arătat în vânt subţire, suflând cu linişte prin văzduh luminos. Iar când Domnul se apropia de dânsul, mergeau înainte semnele cele înfricoşate ale venirii Lui. La început era un vifor mare, care răsturna dealurile şi sfărâma pietrele; după aceea venea foc, dar nu era în foc Domnul, iar după foc un glas de lumină subţire şi acolo era Domnul.

Şi când Ilie a auzit venirea Domnului, şi-a acoperit faţa cu cojocul lui şi, ieşind, stătea înaintea peşterii. Şi a auzit pe Domnul grăind către dânsul: „Ce faci aici, Ilie?" El a răspuns: „Râvnind, am râvnit după Tine, Doamne Atotţiitorule, că fiii lui Israel au părăsit legea Ta, altarele Tale le-au risipit, pe proorocii Tăi i-au tăiat cu sabia şi am rămas numai eu singur; şi acum ei caută şi sufletul meu, ca să mi-l ia". Iar Domnul, mângâindu-l pe el în necaz, i-a spus că nu tot poporul lui Israel s-a depărtat de la Dânsul; ci mai are ascunşi încă şapte mii de robi ai Săi, care nu şi-au plecat genunchii zeului Baal. După aceea, i-a vestit şi pierzarea lui Ahab şi a Izabelei împre­ună cu toată casa lor, care avea să fie degrab; şi a poruncit Domnul ca, pe un oarecare bărbat vestit cu numele Iehu, să-l numească mai înainte la împărăţia lui Israel, ca unul ce avea să piardă toată seminţia lui Ahab. încă a mai poruncit ca şi pe Elisei să-l ungă prooroc şi astfel mângâind Dumnezeu pe robul Său, S-a dus de la dânsul.

Iar proorocul Ilie, plăcutul lui Dumnezeu, ducându-se de acolo după porunca Domnului, a găsit pe Elisei, fiul lui Safat, arând pământul cu douăsprezece perechi de boi. Deci şi-a pus cojocul şi i-a spus lui voia Domnului, numindu-l pe el prooroc şi poruncindu-i să meargă în urma sa. Iar Elisei a zis către dânsul: „Rogu-mă ţie, lasă-mă puţin să sărut pe tatăl şi pe maica mea şi apoi voi merge după tine". Iar Sfântul Ilie neoprindu-l, Elisei s-a dus de a sărutat pe tatăl şi pe maica sa şi, înjunghiind o pereche de boi, cu care el singur ara, a dat ospăţ vecinilor şi casnicilor săi; apoi a plecat după Sfântul Ilie, fiindu-i lui slugă şi ucenic şi urmându-i în tot locul. În acel timp, împăratul Ahab, fiind stăpânit de Izabela, nelegiuita lui soţie, pe lângă cele mai dinainte fărădelegi ale sale, a adăugat altă fărădelege în acest fel.

Un oarecare israelitean, anume Navute, avea o vie în Samaria, lângă aria împăratului Ahab. Acesta a zis către Navute:Dă-mi mie via ta, ca să fac o grădină de verdeţuri, pentru că este aproape de casa mea; iar eu îţi voi da ţie altă vie mai bună decât acesta. Iar de nu-ţi va fi cu plăcere, atunci îţi voi da argint pe ea. Navute a răspuns: Să nu-mi fie mie acesta de la Domnul Dumnezeul meu, ca să-mi dau eu ţie moştenirea părinţilor mei. Auzind aceasta Ahab, s-a întors la casa sa tulburat şi necăjit de cuvintele lui Navute şi de necaz n-a mâncat pâine. Atunci Izabela, înştiinţându-se de pricina mâhnirii lui, a râs de dânsul şi a zis: „Oare în acest fel este stăpânirea ta, împărate al lui Israel, că nu eşti puternic asupra unui om, să faci după voia ta? Nu mai fi mâhnit şi mănâncă pâine; apoi aşteaptă puţin că eu singură îţi voi da în mâini via lui Navute".

Aceasta zicând, a scris poruncă în numele împăratului la mai- marii cetăţilor lui Israel şi a pecetluit-o cu pecete împărătească. Iar într-însa a scris ca să pună asupra lui Navute o pricină nedreaptă, ca şi cum ar fi vorbit rău de Dumnezeu şi de împărat; apoi, punând de faţă martori mincinoşi, să-l ucidă cu pietre afară din cetate. Astfel s-a săvârşit acea nedreaptă ucidere, din porunca celor fără de lege. Şi murind nevinovatul Navute, Izabela a zis către Ahab: „Acum moşteneşte via lui Navute iară de argint, pentru că el s-a dus dintre cei vii". Ahab, auzind de uciderea lui Navute, s-a mâhnit puţin, apoi s-a dus să ia via; dar pe drum a fost întâmpinat, din porunca lui Dumnezeu, de Sfântul Prooroc Ilie, care a zis către dânsul: „Deoa­rece ai ucis cu nedreptate pe Navute cel nevinovat şi i-ai răpit via lui, pentru aceasta zice Domnul: «În locul în care au lins câinii sângele lui Navute, tot în acel loc şi sângele tău îl vor linge câinii. Asemenea şi pe femeia ta, Izabela, o vor mânca câinii şi toată casa ta se va pierde»".

Iar Ahab, auzind cuvintele acestea, a plâns şi, lepădând hainele sale împărăteşti, s-a îmbrăcat în sac şi a postit. Şi atât a putut de mult acea puţină pocăinţă a lui înaintea lui Dumnezeu, încât acea vremelnică pedeapsă asupra casei lui a mutat-o după moartea sa, pentru că Domnul a zis către proorocul Său Ilie: „De vreme ce Ahab s-a smerit, pentru aceasta nu voi aduce rele asupra casei sale în zilele lui, ci în zilele fiului lui". După aceasta, Ahab a mai vieţuit trei ani şi a fost ucis în război. Şi l-au adus în Samaria cu careta lui, iar sângele care a curs pe roate l-au lins câinii, după cuvântul proorocului lui Dumnezeu. Asemenea şi cele proorocite despre Izabela şi despre toată casa lui Ahab, s-au împlinit toate la vremea lor, după răpirea Sfântului Ilie.

După moartea lui Ahab, a împărăţit în locul lui fiul său, Ohozie; dar precum a fost moştenitor al scaunului tatălui său, tot aşa a fost şi al păgânătăţii lui, căci, ascultând pe Izabela, ticăloasa sa mamă, a slujit cu jertfe şi cu închinăciuni necuratului Baal şi a mâniat foarte tare pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Iar din întâmplare a căzut de pe fereastra foişorului său şi s-a îmbolnăvit. Atunci a trimis soli la spurcatul zeu Baal sau mai bine zis la diavolul care locuia în acel idol şi dădea răspunsuri mincinoase la cei ce-l întrebau. La acela a trimis ca să întrebe despre sănătatea sa, adică dacă se va scula din pat.

Şi ducându-se trimişii lui Ohozie la Baal, i-a întâmpinat în cale proorocul lui Dumnezeu Ilie, din porunca Domnului, şi a zis către dânşii:Oare nu este Dumnezeu întru Israel de vă duceţi să întrebaţi pe întinatul Baal? Deci întoarceţi-vă şi spuneţi împăratului, care v-a trimis: Domnul zice astfel: «Nu te vei mai scula de pe patul pe care te-ai culcat, ci pe el vei muri». Iar ei, întorcându-se, au spus aceste cuvinte împăratului cel bolnav. Şi i-a întrebat împăratul: „Ce fel de om era acela care a spus aceste cuvinte?" Ei au răspuns: „Era păros şi încins cu o curea peste mijloc". Împăratul a zis: „Acela este Ilie Tesviteanul".

Apoi a trimis pe un mai mare peste 50 şi 50 de bărbaţi cu el, ca să prindă pe Ilie şi să-l aducă la dânsul. Iar aceia ducându-se, l-au găsit în muntele Carmelului, pentru că acolo obişnuia a petrece mai mult. Deci mai-marele acela, văzându-l şezând în vârful muntelui, a zis către dânsul: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul îţi porunceşte să te pogori de aici şi să mergi la dânsul". Sfântul Ilie a răspuns: „Dacă sunt om al lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi". Atunci a căzut îndată foc din cer şi i-a prefăcut pe toţi în cenuşă. Apoi împăratul a trimis pe un alt mai-mare peste 50, cu acelaşi număr de bărbaţi, şi acelora li s-a făcut acelaşi lucru; căci, căzând foc din cer, i-a mistuit. Deci împăratul a trimis şi pe al treilea mai mare peste 50 de bărbaţi.

Iar acela, ştiind ce au pătimit trimişii cei mai dinainte de el, s-a dus la Sfântul Ilie cu frică şi cu smerenie şi, plecându-se înaintea lui, l-a rugat, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, sufletul meu şi sufletele acestor robi care sunt cu mine sunt gata înaintea ta. Miluieşte-ne pe noi, care n-am venit de voia noastră, ci fiind trimişi; deci nu ne pierde cu foc, ca pe cei trimişi mai înainte de noi". Iar proorocul a cruţat pe cei ce veniseră cu smerenie, iar pe cei ce veniseră cu mândrie şi cu stăpânire şi voiau să-l ducă ca pe un rob, nu i-a cruţat. Şi s-a făcut porunca Domnului către Sfântul Ilie, ca să meargă la împărat fără de temere cu cei din rândul al treilea şi să-i zică aceleaşi cuvinte, care le zisese mai înainte.

Deci sculându-se omul lui Dumnezeu, a mers cu cel mai mare peste cei 50 şi cu oamenii lui şi, ajungând la împărat, a zis către dânsul:Aşa grăieşte Domnul; deoarece ai trimis la Baal să întrebe despre viaţa tay ca şi cum n-ar fi fost Dumnezeu în Israelg pe care ai fi putut să-L întrebi, pentru aceea nu te vei scula de pe patul pe care zaci, ci vei muri. Şi a murit Ohozie, după cuvântul Domnului cel grăit prin gura proorocului. După Ohozie, împărăţia lui Israel a luat-o Ioram, fratele lui, deoarece Ohozie n-a avut fiu. In vremea lui Ioram, s-a sfârşit casa lui Ahab, pierzându-se de mânia dumnezeiască, în zilele Sfântului Prooroc Elisei, precum se scrie în viaţa lui.

Iar când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să ia pe Ilie la Sine viu cu trupul, Ilie şi Elisei mergeau de la cetatea Galgal la cetatea Betel. Şi văzând cu dumnezeiască descoperire răpirea lui, care i se apropiase, voia să lase pe Elisei în Galgal, tăinuind înaintea lui, cu smerită cugetare, preamărirea ce era să i se facă de Dumnezeu. Deci a zis către Elisei:Tu să şezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul până la Betel. Iar Sfântul Elisei, ştiind de asemenea din dumneze­iasca descoperire ceea ce avea să fie, i-a răspuns:Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa pe tine. Deci au mers amândoi până la Betel. Iar fiii proorocilor care locuiau în Betel, apropiindu-se deosebi de Elisei, i-au zis:Oare pricepi tu că Domnul va lua pe stăpânul tău de la tine, pe deasupra capului tău? Elisei a răspuns: Cunosc şi eu, dar tăceţi. După aceasta Sfântul Ilie a zis către Elisei: Tu şezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul la Ierihon. Elisei a răspuns:Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa. Şi au mers amândoi la Ierihon.

Şi apropiindu-se fiii proorocilor din Ierihon de Elisei, i-au zis: Oare pricepi că Domnul va lua astăzi pe stăpânul tău de la tine, pe deasupra capului tău? Elisei a răspuns:Am priceput, tăceţi. Sfântul Ilie a zis către Elisei:Şezi aici, că Domnul m-a trimis la Iordan.Elisei a zis:Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu mă voi depărta de tine. Şi au mers amândoi, iar 50 de bărbaţi din fiii proorocilor s-au dus în urma lor, de departe. Iar când amândoi sfinţii prooroci au ajuns la Iordan, Ilie a luat cojocul său şi, învârtindu-l, a lovit apa cu dânsul şi s-a despărţit în două; şi au trecut amândoi ca pe uscat. Iar după ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei:Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine. Elisei a zis:Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine.Ilie i-a zis:Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ţi se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ţi se va împlini cererea.

Şi pe când mergeau ei şi grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car de foc cu cai de foc şi Ilie a fost luat spre cer. Iar Elisei privea şi striga:Părinte, părinte, carul şi caii lui Israel, ca şi cum ar fi zis: „O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea şi cu râvna ta ai ajutat împărăţia lui Israel, decât multă mulţime de viteji şi de ostaşi înarmaţi". Şi nu l-a mai văzut Elisei. Deci s-a apucat de hainele sale şi le-a rupt, tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie şi, luându-l Elisei, a stat pe ţărmurile Iordanului; şi despărţind cu el apa ca şi Ilie, a trecut pe uscat; şi s-a făcut moştenitor darului care lucra în învăţătorul lui.

Iar Sfântul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup, păzindu-se de Dumnezeu în locaşurile raiului. El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului. în acea vreme, cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist. Şi atunci nu numai ca prooroc, dar şi ca mucenic în ceata sfinţilor se va învrednici de mai mare cinste şi slavă, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Viata si Troparul Sf Prooroc Ilie Tezviteanul: 

 Sfântul Proroc Ilie Tișbitul: 

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 20 Iulie

A.  GUSTĂRI

Paella cu Tofu

Busuiocul, cimbrul şi ardeiul roşu dau acestei mâncări: paella de post cu tofu bogată în fibre, o aromă deosebită şi o culoare atractivă. Năutul, orezul şi tofu din paella de post cu tofu formează o combinaţie pentru orice variaţie doriţi. Se poate servi cu fasole verde fină tăiată în bucăţi scurte.

300 g de tofu tăiat cubuleţe
500 g de roşii, tăiate cubuleţe
600 ml de bulion
300 g de năut fiert în prealabil, clătit apoi cu apă rece şi scurs
300 g orez
60 g de migdale albe prăjite în prealabil
2 linguri ulei de măsline
1 ceapă mare, tăiată cubuleţe
1 ardei roşu mare, căruia i se scot în prealabil seminţele
2 căţei de usturoi, curăţaţi în prealabil de coajă şi zdrobiţi cu ajutorul unui aparat
1/2 linguriţă de busuioc uscat şi tocat mărunt
1 linguriţă de cimbru uscat şi tocat mărunt
sare după gust

Se încinge uleiul într-o tigaie mare şi se înmoaie ceapa în el timp de 1 minut;

Se adaugă apoi în uleiul încins şi ardeiul roşu şi usturoiul şi se lasă încă 2 minute împreună cu ceapa la foc potrivit;

Se adaugă roşiile tăiate cubuleţe, sarea, busuiocul şi cimbrul şi se fierb împreună la foc moderat timp de 5 minute;

Se adaugă bulionul şi năutul şi se pun la fiert, apoi, împreună;

Atunci când amestecul dă în clocot, se adaugă orezul;

Se reduce focul atunci când s-a adăugat orezul, se acoperă cu un capac şi se fierb la foc mic timp de 20 de minute, amestecând de preferinţă în ele din când în când (se fierb până când orezul este fiert şi majoritatea lichidului a fost absorbită);

Se adaugă tofu şi se mai ţin pe foc neacoperite timp de încă 10 minute;

Se ia tigaia de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea timp de încă 10 minute;

Se răstoarnă paella pe un platou încălzit în prealabil şi eventual se ornează cu migdalele prăjite şi cu cimbrul;

Se serveşte potrivit de caldă.

B.  SALATE

Salată de castraveţi cu Tofu
(cura de slabit)
Aceasta reteta este foarte usor de tinut, nu infometeaza, fara ameteli si slabiciune fizica. Cum se procedeaza : toata ziua se consuma numai salata de castraveti in care se pune putina sare, codite de telina verde taiate marunt, zeama de lamaie. Se stropeste cu ulei de masline si se presara cu una-doua linguri cu tofu (branza de soia). Castravetele, aceasta leguma revigoranta – este foarte sarac in calorii, datorita continutului mare de apa. se aceea, se poate manca pe saturate. Tofu are proteine si putine calorii, nici un pic de colesterol. Calciul din tofu asigura o buna functionare a inimii, iar castravetele ne furnizeaza vitaminele A, B, C si magneziu. Cura se tine minimum 4 zile si dupa o pauza de o saptamana se poate relua.
Atentie : castravetii nu se curata de coaja ! La sfarsitul curei se scapa de 2 – 2.5 kg si de colesterolul marit.

C.  SOSURI

Azi nu este necesar să preparăm separat sos.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de roşii cu soia

350 ml supă de legume
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor

1. Taie cubuleţe 20 g de soia texturată şi rade restul pe răzătoare.
2. Încălzeşte 20 ml ulei rafinat de soia într-o tigaie cu fundul gros.
3. Adaugă frunzele de dafin, piperul şi făina de soia. Prepară un sote.
4. Într-o tigaie separată, încălzeşte restul de ulei de soia.
5. Adaugă usturoiul tocat mărunt şi piureul de roşii.
6. Adaugă compoziţia din prima tigaie şi supa de legume şi lasă totul la fiert timp de 5 minute.
7. Adaugă treptat laptele de soia, amestecând în permanenţă.
8. Sărează, încorporează cubuleţele de soia şi lasă ciorba la fiert timp de 2 minute.
9. Decorează cu tofu ras şi coriandru tocat.

E.  MÂNCĂRURI

Musaca de cartofi cu soia

• 1 kg de cartofi,
• 250 g de soia granule,
• 1 ceapă,
• condimente,
• pastă de roşii.  
  
  Cartofii fierţi în coajă se curăţă şi se feliază.

Soia se înmoaie în apă cu condimente.

Când se umflă, granulele se scurg, se călesc cu puţină ceapă şi se adaugă verdeaţă.

Compoziţia se pune în cratiţa unsă, tapetată cu pesmet: un rând de cartofi, un rând de soia şi pastă de roşii.

Se dă la cuptor până se rumeneşte.

F.   DULCIURI

Desert din mere crude

·       5 – 6 mere

·       50 g stafide

·       4 linguri alune măcinate

·       2 linguri zahăr

·       1 lămâie

·       100 g frişcă vegetală

·       1 praf de scorţişoară

Merele curăţate se dau prin răzătoare, se amestecă cu zahărul, alunele măcinate, stafidele, coaja rasă, zeama de lămâie şi scorţişoara.

        Se serveşte acest desert cu câte o lingură de frişcă vegetală, iar dacă nu avem frişcă vegetală putem pune mai mult zahăr.

ARTE 20 Iulie

MUZICĂ 20 Iulie

Sleepy (Thomas Paulsley) La Beef, cântăreţ rockabilly american.

Sleepy LaBeef -

Jo Ann Campbell, cântăreaţă americană

Dan Voiculescu, compozitor român

Corul Sound Tatăl nostru de Dan Voiculescu: 

T.G. Sheppard (Bill Browder), cântăreţ country american

Kim Carnes, cântăreaţă, pianistă şi compozitoare americană

John Lodge, basist britanic (Moody Blues).

John Almond, clăpar britanic (John Mayall, Mark Almond Band).

The Mark Almond Band 

Carlos Santana

Tony Thorpe, chitarist, vocalist şi pianist britanic (The Rubettes).

TONY THORPE (EX RUBETTES): 

Dave Evans – AC/DC

Paul Cook, baterist britanic (Sex Pistols, The Professionals).

the professionals:

Michael McNeil, pianist britanic (Simple Minds).

Simple Minds live 

Dig Wayne, vocalist american (Jo Boxers).

JoBoxers 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

ITALIA Y SU MUSICA DEL RECUERDO. Seleccion de Cecil González

Vangelis Greatest Hits |The Very Best Of Vangelis || Vangelis Collection 2018

Ray Conniff Friendly Persuasion (1964) GMB

The Very Best Of Saxophone and Guitar Love Songs - Beautiful Instrumental Love Songs 70's,80's,90's

POEZIE 20 Iulie

ADRIAN PĂUNESCU

Biografie

Adrian Paunescu s-a nascut la 20 iulie 1943, in comuna Copaceni, judetul Balti, Basarabia, ca fiu al lui Constantin si Floarea. Copilaria si-o petrece in comuna Barca, din judetul Dolj, fiind crescut mai ales de bunicii sai, Marin C. Paunescu (invatator, revizor scolar de Dolj, intemeietor de scoala si lacase de cultura) si Ioana Paunescu, si de mama sa vitrega, Constantina (Margareta) Paunescu.

A debutat ca poet in 1960. Din 1973 conduce revista Flacara. Devenit incomod, este destituit in iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacara din Ploiesti din iunie 1985, insa Paunescu devenise cunoscut si pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul Analfabetii, publicat in 1980 in Flacara).

Pe 17 septembrie 1973 - infiinteaza Cenaclul „Flacara”, adevarat fenomen de masa, cu care sustine, pana la interzicerea sa, in 16 iunie  1985, 1.615 manifestari de muzica, poezie si dialog, in fata a mai mult de 6 milioane de spectatori.

Pe scena Cenaclului „Flacara”, se lanseaza spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere romanesti, poeti si alti creatori.

In 1982, apare triplul album de discuri L.P., „Cenaclul Flacara in concert”, iar in 1983, este realizata, fara a putea fi cuprinse decat putine filmari, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacara - Te salut, generatie in blugi”, interzisa imediat de autoritati.

In urma unor incidente inregistrate la un concert al Cenaclului Flacara la Ploiesti activitatea cenaclului este interzisa pana in 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte conditiilor meteo (furtuna) care au facut sa fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul iar pe de alta parte faptului ca unii participanti au profitat de aceasta ocazie si au creat o busculada, soldata, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tacere de catre autoritatile comuniste.

Pe 7 mai 1990 - infiinteaza Cenaclul „Totusi iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Visan si al fotbalistului Ilie Balaci. In cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu sustine concerte de mare succes, in tara si dincolo de actualele granite, in special la Chisinau. O parte din activitatea de exceptie a Cenaclului „Totusi iubirea” (690 de manifestari, pana la 25 mai 2000) se regaseste in seria de casete audio si video editate de Fundatia Iubirea, intre 1995 si 1999.

Amintim cateva dintre poeziile remarcabile ale marelui poet Adrian Paunescu:

    * Repetabila povara (Ruga pentru parinti)
    * Taierea porcului
    * Analfabetilor
    * Iubiti-va pe tunuri
    * Totusi iubirea
    * Nebun de alb
    * Umbra
    * Iesirea din soba

Salutul memorabil al Poetului: 
"Pana la capat cu poporul meu,
Asa sa ma ajute Dumnezeu!"

Adrian Paunescu a decedat vineri, 5 noeimbrie 2010, la Spitalul de Urgenta Floreasca din Capitala, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale si hepatice

Făcătorii de case 

Mi-e dor de casă, dor de casa mea,
Mi-e dor de-o casă care nu există,
Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie tristă,
Cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea.

Ea nu se află azi în nici un sat,
O rezidesc din lacrimi şi neştire,
Mi-e dor de casa mea din amintire,
Care-a plecat şi ea, când am plecat.

Bătrânii mei se află în pereţi,
Sau vitele îi calcă în copite,
Mi-e dor de casa mea pe negândite,
Mi-e dor de dorul fostei mele vieţi.

Băiatul meu zideşte el, acum,
Nălucă-nlăcrimatei sale case,
Un pumn de var în zid şi altu-n oase,
Stau, el şi casa, în acelaşi fum.

Şi iată-l, pune mâna pe pământ,
Şi nu se joacă, stă şi se ridică,
Şi cărnii mele i se face frică,
În clipa când atât de-aproape-i sunt,

Încât băiatul meu şi-al nimănui,
Iubindu-şi fiul şi uitându-şi tatăl,
Încă mi-e dor de casa mea, când iată-l,
El mă zideste-ncet în casa lui.

Şi carnea mea, fiindu-i dor mereu
De-o casă ca un fulgerat de apă,
Tărână e şi viaţa mea e groapa
Lângă-nălţarea lujerului meu.

Cine iese ultimul din ţară 

Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?

Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.

Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.

Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.

Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.

N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Dreptul la întrebare 

Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intimă
Şi este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine
Toate statuile călări,
E dreptul meu la îndoială
Şi de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Deşi l-a folosit de-ajuns,
Cred în puterea întrebării
Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viaţă,
Cu ea termin, cu ea încep,
Eu , simplu cetăţean al lumii,
Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânşi în faţa morţii
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
Să fie interogativ.

Condamnaţi 

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt. când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
şi nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.

De n-aş avea puterea diavolească
să înţeleg că totul a căzut,
dar vin heralzii cinici să-mi izbească
scrisorile prăpădului de scut.

Prietenii mă ocolosc de frică,
probabil mă consideră ciumat,
eu însumi scriu acum la lampa mică
să nu mă vadă cei care se bat.

Iubire? Vis de mâine? Regăsire?
N-au gizii mei un minim interes
poveşti cu dulci iluzii să-mi înşire
din starea condamnatului să ies.

Se pregăteşte marele exemplu!
Acela, zic Casandrele, sunt eu!
Ca un berbec am să mă duc în templu.
Murind, măcar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântăreţul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaură de şarpe,
rostesc un acatist şi-un dezacord.

Ce să mai cânt? Doar calea pân-la gide!
Ce să mai cânt? Pe voi, ca pe eroi?
Îmi vine şi a plânge şi a râde
că nu există cale înapoi.

Voi nu vedeţi ea nu mai aveţi ţară
şi ca străini vi-s pruncii, cobitori,
învaţă ei ceva pe dinafară,
dar n-au părinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiţi că nu mai aveţi ape?
V-au luat piraţii tot pe vasul lor
şi iată, din aproape în aproape,
noi suntem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicolă şi tandră
învoluntar un cântec fără rang
te cheamă lângă mine, hai Casandra,
sărută-mi gâtul gata pentru streang.

Unde să pleci 

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.

Cenaclul Flacăra

(1) CENACLUL FLACARA :

CENACLUL FLACARA (2)

Cenaclul Totuşi iubirea

CENACLUL TOTUSI IUBIREA CRAIOVA 2000 PARTEA 1: 

CENACLUL TOTUSI IUBIREA CRAIOVA 2000 PARTEA 2: 

Tatiana Stepa

Tatiana Stepa – Colaj:

Paul Valery

Biografie Paul Valéry

Paul Valéry (1871-1945) - in full Ambroise-Paul-Touissaint-Jules Valéry



French poet, essayist, and critic, who ceased writing verse for twenty years to pursue scientific experiments. Valéry was a member of the 19th-century poetic school of Symbolism, and its last great representative. Throughout his life Valéry filled his private notebooks with observations on creative process and his own methods of inquiry. He insisted that the mental process of creation was alone important - the poems were a by-product of the effort. "Enthusiasm is not an artist's state of mind", stated Valéry. T.S. Eliot has compared Valéry's analytical attitude to a scientist who works in a laboratory "weighing out or testing the drugs of which is compounded some medicine with an impressive name."

"Poetry is simply literature reduced to the essence of its active principle. It is purged of idols of every kind, of realistic illusions, of any conceivable equivocation between the language of "truth" and the language of "creation." (from Littérature, 1929) 

Paul Valéry was born in Cette (now Sète), the son of a Corsican customs officer, Barthelmy Valéry, and Fanny Grassi, who was the daughter of the Genoese Italian consul and descended from Venetian nobility. Valéry spent his childhood in the port town of his birth, and remained through his life close to his Mediterranean origins. He was educated in Sette and at the lycée in Montpellier. He studied law at the University of Montpellier, and obtained his licence in 1892. Mathematics fascinated Valéry, but before his voluntary service in the infantry he had been prevented from becoming a candidate for the Naval School due to his weakness in this subject. After moving to Paris he became a regular attendant at Stéphane Mallarmé's literary 'Tuesday evenings' and the older poet's favorite disciple. Valéry's other early idols were Edgar Allan Poe, whose poems he also translated, and J-K.Huysman. Mallarmé's influence is seen in Valéry's masterpiece LA JEUNE PARQUE (1917). Inspired by Leonardo da Vinci, Valéry started to write in notebooks, which were published posthumously in 1957-60 in CAHIERS (Notebooks).

After a passionate attraction for a young Spanish girl, Valéry went through a personal crisis. During a violent thunderstorm, as he later reported, he decided to free himself "at no matter what cost, from those falsehoods: literature and sentiment." In 1896 Valéry was employed in London by the press bureau of the British South Africa Company. He then worked for three years in the artillery munition bureau of the French Army. In 1900 he married Jeannie Gobillard, a niece of the Impressionist painter Berthe Morisot. In the same year he joined the Havas news agency to became the private secretary of Edouard Lebey, a key executive of the company, who was afflicted with paralysis agitans. Valéry held this position until 1922.

In 1892 Valéry experienced the "revolution of the mind" during a stormy night in Genoa. He turned his back on writing poetry and dedicated himself to gaining "maximum knowledge and control of his intellect." The very act of writing, he decided, was one of vanity. During these silent years as a poet he published two prose works. In INTRODUCTION DE LA MÉTHODE DE LÉONARD DA VINCI (1894) he stated that "all criticism is the cause of the work as in the eyes of the law the criminal is the cause of the crime. Far rather are they both the effects." LA SOIRÉE AVEC MONSIEUR TESTE (1896) was the first of. the numerous pieces of the Teste cycle. The painter Edgar Degas, who called him 'Monseur Angel', refused the dedication of the book. M. Teste (Mr. Head) is an intellectual monster, whose whole existence is given up to the examination of his own intellectual process. The work was published in Le Centaure, and reprinted by Paul Fort, in his periodical Vers et prose.

Valéry's mathematical and philosophical speculations were interrupted in 1912 by André Gide' and the publisher Gaston Gallimard, who persuaded Valéry to collect and revise the poetry he had written in the 1890s. "A poem is never finished, only abandoned," had Valéry himself once said. Valéry's original plan was to produce a poem of some forty lines, but he finished with one of his major works, La Jeune Pataque, which brought him immediate fame.

Une esclave aux longs yeux chargés de molles chaines
Change l'eau de mes fleurs, plonge aux glaces prochaines,
Au lit mystérieux prodigue ses doigts purs;
Elle met une femme au milieu de ces murs
Qui, dans ma réverie errante avec décence,
Passe entre mes regards sans briser leur absence,
Comme passe le verre au travers du soleil,
Et de la raison pure épargne l'appareil.
(from 'Intérieur')

With the CHARMES OU POÉMES (1922) Valéry attained the status of most significant contemporary French poet. In his most famous poem, 'Le Cimetière marin', the poet meditates as he looks at the cemetery by the sea at Sette where his parents - and he himself ultimately - are buried. He initially feels that he loves and envies the stillness of death, but comes then to the famous lines: 'The wind rises!... We must try to live!'

Lebeyäs’s death left Valéry without employment, and he had to earn his living by publishing his writings. He lectured, wrote prefaces to ancient and modern works, and contributed to periodicals. His 'mélodrames' Amphion and Sémiramis, with music by Arthur Honegger, played at the Paris Opera in 1931 and 1934. Valéry was elected to the Académie Française in 1925 and in 1933 he was made administrative head of the Centre Universitaire Méditerranéen at Nice. On Anatole France's death Valéry was admitted to the Academy, but instead of composing an 'éloge' about France he broke the precedent by unconventionally criticizing the author. Whereas France had occupied himself with politics and finally declared himself a Communist, Valéry was not a political thinker. Also France represented to many French literary people all that was outmoded. Valéry was appointed in 1937 professor of poetry at the Collège de France. In 1939 he wrote the libretto for Germaine Taillefer's Cantate du Narcisse. He died in Paris on July 20, 1945. His last principal work was the Faust fragments on which he began to work in 1940. Between the years 1957 and 1961 the Centre National de la Recherche Scientifique published a facsimile reprint of his Cahiers. Selections from the Cahiers appeared in 1973 in two large volumes.

For further reading: Paul Valéry: études by E. Noulet (1938, 1951); The Art of Poetry, Collected Works, vol VII by T.S. Eliot (1958); The Poem Itself, ed. by S. Burnshaw (1960); Paul Valéry by A. Berne-Joffroi (1960); The Poetic Theory of Valéry by W.N. Ince (1961); Paul Valéry by E. Sewell (1961); Paul Valéry: Consciousness of Nature by C. Crow (1972); Paul Valéry et le théâtre by H. Laurenti (1973); The Poet as Analyst: Essays on Paul Valéry by J.R. Lawler (1974); Paul Valéry by C.G. Whiting (1978); Margins of Philosophy by J. Derrida (1982); Paul Valery Revisited by Walter Putman (1995); Paul Valery: Illusions of Civilization by Paul Kluback (1996); Paul Valery: A Philosopher for Philosopgers, the Sage by William Kluback (1999); Reading Paul Valery, ed. by Paul Gifford (1999) - For further information: Little Blue Light - Suom.: Valéryn runoja on julkaistu teoksissa Helikonin lähde ja Tuhat laulujen vuotta, toim. Aale Tynni (1974). 'Kalmisto meren rannalla' löytyy Lauri Viljasen suomentamana teoksesta Ranskan kirjallisuuden kultainen kirja (1934). - See also: Saint-John Perse, Colette

Selected bibliography:

* INTRODUCTION À LA MÉTHODE DE LÉONARDO DE VINCI, 1895 - Introduction to the Method of Leonardo da Vinci)
* LA SOIRÉE AVEC MONSIEUR TESTE, 1896 - An Evening with Monsieur Teste
* LA JEUNE PARQUE, 1917 - The Young Fate
* ALBUM DE VERS ANCIENS 1890-1900, 1920
* CHARMES LE CIMETIÈRE MARIN, 1920 - The Garveyard by the Sea - suomennettu runo Kalmisto meren rannalla
* EBAUCHE D'UN SERPENT, 1922 - The Serpent
* CHARMES OU POÉMES, 1922
* EUPALINOS OU L'ARCHITECTE, 1923 - Eupalinos: or, The Architect
* UNE CONQUÊTE MÉTHODIQUE, 1925
* PROPOS SUR L'INTELLIGENCE, 1926
* RHUMBS, 1926
* AUTRES RHUMBS, 1927
* DISCOURS DE RÉCEPTION, 1927
* ESSAI SUR STENDAHL, 1927
* POÉSIES, 1929
* LITTÉRATURE, 1929
* CHOSES TUES, 1930
* REGARDS SUR LE MONDE ACTUEL, 1931
* DISCOURS EN L'HONNEUR DE GOETHE, 1932
* MORALITÉS, 1932
* LA POLITIQUE DE L'ESPRIT, 1932
* DE LA DICTION DES VERS, 1933
* L'IDEE FIXE OU DEUX HOMMES À LA MER, 1933
* PIECES SUR L'ART PROSA, 1934
* ANALECTA, 1935
* DEGAS, DANSE, DESSIN, 1938
* INTRODUCTION À LA POÉTIQUE, 1938
* MELANGE, 1941
* TEL QUEL,1941-43
* MAIVAISES PENSÉES AT AUTRES ESSAIS, 1945
* SOUVENIRS POÉTIQUES, 1946
* ESSAIS ET TÉMOIGNAGES, 1946
* MON FAUST, 1946
* VUES, 1948
* Selected Writings, 1950
* HISTOIRES BRISÉES, 1950
* CAHIERS, 1957-60 (29 vols.)
* Self Portraits: The Gide/Valéry Letters 1890-1942, 1966
* The Collected Works of Paul Valéry, 1956-1975 (15 vols.)
* Paul Valéry: An Anthology, 1977

Naşterea lui Venus

A mamei sale-n prunduri, încă sloind a fum,
Iată că-n prag de vînturi, carnea amar vărsată
De mare-n plină-amiază se liberează toată
Din spuma de mademuri a chinului acum.

Surîsul i se naşte, atras cu braţe goale
Din sfîşiatul umăr deplîns de aurori,
De Thetis cea umidă-ncărcată de comori,
Iar pletele îi taie un lung fior pe şale.

Prundişul proaspăt, umed sub mersul ei ca zborul,
Se surpă, sapă murmur de sete, iar uşorul
Nisip a supt sărutul din saltu-i de copil;

Dar sub priviri o mie, ori vagi ori foarte rele,
Se-ncarcă de primejdii în ochiul ei mobil
Apa rîzînd, şi dansul de valuri infidele.

Feerie

Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...

E vie?... Ce deşerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...

Carnaţia confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.

Cimitirul marin

"Suflete iubit, nu năzui către
viaţa fără moarte, ci epuizează
resursele posibilului."
PINDAR, Pythice, III


Acest pod calm cu porumbei cuminte
Palpită între pini, între morminte;
Amiaza dreaptă ţese-aci-n scântei
Marea, mereu din-nou-pornita mare!
După-o gândire, ce răsplată mare
Să-ţi pierzi privirea-n linişte de zei!

Ce pur efort de mici sclipiri consumă
Atâta diamant mărunt de spumă,
Ce pace pare-a se-nălţa sub cer!
Când peste-abis un soare se aşterne,
Urzeală pură-a cauzei eterne,
Timpul scânteie, Visu-i adevăr.

Tezaur fix, blând templu al Minervei,
Masă de calm, tribut plătit rezervei,
Apă semeaţă, Ochi ce ţii ca-n nod
Atâta somn bogat sub văl de pară,
Tăcere-a mea!... Clădire-n suflet, clară,
Dar copleşit de ţigle de-aur, Pod!

Altar de Timp, ce-ntr-un suspin încape,
Împrejmuit de văzul meu de ape,
În punctul-acesta sui, cu el mă-nvăţ;
Şi ca spre zei ofranda mea supremă,
Senin scânteietoarea mării stemă
Aruncă-n sus un suveran dispreţ.

Cum fructul piere în plăceri pe limbă,
Cum în deliciu-absenţa i se schimbă
În gura-n care-şi pierde forma lui,
Îmi sorb aici anticipându-l fumul,
Şi cerul cântă-n sufletul ca scrumul
Schimbarea-n zvon a ţărmilor verzui.

Cer drept, cer clar, vezi cum mă schimb de-odată!
După-atâtea trufie, de-o ciudată
Lene, dar plină de puteri, scăpând,
Mă dau acestui spaţiu ce străluce,
Peste morminte umbra mea se duce
Şi-mblânzeşte pasul ei plăpând.

Cu sufletu-n solstiţiu, arsă jerbă,
Eu te susţin, justiţie superbă
A razelor cu nemilos pumnal!
Pe treaptea cea dintâi te-ntorc, senină;
Priveşte-te!... Dar pentru-a da lumină
Ursuze umbre-şi cer un rol egal.

O, doar al meu, în sine-mi, numai mie,
Sub inimă, pe prag de poezie,
Între neant şi faptul pur, aştept
Ecou-atâtor vagi, interne ranguri,
Amar şuvoi sonor de sumbre ganguri
Sunând un gol mereu vestit în piept!

Ştii tu, captivă falsă din frunzare,
Golf mâncător de palide grătare,
Pe ochii mei închişi, de taine grei,
Ce corp spre leneşu-i sfârşit mă-ndrumă,
Ce frunte-l cheamă în osoasa humă?
O stea gândeşte aici la duşii mei.

Sfinţit, închis, cu foc abstract de linii,
Fragment terestru oferit luminii,
Îmi place-acest podiş cu torţe-n el,
Compus din aur, pietre, trunchiuri sumbre,
Cu-atâtea marmuri peste-atâtea umbre;
Peste morminte-mi doarme-un val fidel!

Căţea splendidă, alungă idolatrii!
Când ca păstor zâmbind acestei patrii
Însingurat pasc, miei misterioşi,
Alba mea turmă de morminte lente,
Goneşte porumbiţele prudente,
Visele vane, îngerii curioşi!

Ajuns aici, ce va mai fi e lene.
Insecta roade seceta-n antene;
Şi totu-i ars, căzut, primit în dar
În aer pentru-o aprigă esenţă...
Iar viaţa-i vastă, beată de absenţă,
Amaru-i dulce, spiritul e clar.

Cei morţi stau bine-ascunşi aici sub haina
Ţărânii calde ce le suge taina.
Amiaza sus, Amiaza, gând pătruns
De sine, se gândeşte-n nemişcare...
Frunte completă, naltă-ncoronare,
Eu sunt în tine schimbul cel ascuns.

Pe mine doar mă ai să-ţi ferec teama!
Căinţa, îndoiala mea şi drama
Sunt zgura marelui tău diamant...
Dar jos, în noaptea lor de marmuri, deasă,
La rădăcini de-arbuşti o vagă rasă
A şi trecut spre tine, dezarmant.

Ei s-au topit într-o absenţă mată,
A supt argila ostia curată
Şi harul vieţii a trecut în flori!
Ah, unde-i graiu-acestor buze sparte,
Felul de-a fi, şi sufletul aparte?
Doar viermii torc unde năşteau plânsori.

Strigătul scurt al fetei gâdilate,
Privirea, dinţii, pleoapele muiate,
Fermecătorul sân atras de foc,
Sângele gurii date fără preget
Şi darul ultim, apărat cu-un deget,
Totul se-ngroapă şi reintră-n joc!

Iar tu, brav suflet, speri un vis ce n-are
Această mască a minciunii, care
Din val şi-argint aici se lămuri?
Cânta-vei când vei fi doar boare pură?
Nu! Toate trec! Prezenţa mea e bură,
Chiar sfântul neastâmpăr va muri!

Tu, neagră nemurire poleită,
Consolatoare-ngrozitor boită,
Ce faci din orice moarte sân matern,
Minciună mândră şi pioasă scuză!
Cine nu ştie, cine nu refuză
Acest vid craniu şi-acest râs etern!

Părinţi adânci, voi frunţi nelocuite,
Ce sub povara de lopeţi zvârlite
Sunteţi pământ, şi paşii ne-aţi uitat,
Adevăratul vierme, care roade,
Nu-i pentru voi zăcând sub reci arcade,
El vrea ce-i viu, el mie-mi este dat!

Iubire, sau de mine însumi ură?
Mi-atât de-aproape-ascunsa-i muşcătură
Că zeci de nume, toate, îi convin!
Ei şi! El vede, vrea, visează, atinge!
Îi place carnea mea, mi se prelinge
Chiar în culcuş, şi-ntreg îi aparţin!

O, Zenon! Crude Zenon din Eleea!
Rănitu-m-ai tu cu săgeata-aceea
Ce sună, zboară, nezburând deloc!
Mă nasc la zvon, şi mor de fier! Ah, soare!...
Umbră de broască, sufletului care,
Ahile-n mers, stă ţintuit pe loc!

Nu, nu!... Hai, sus! În clipa ce pândeşte!
Corp, sparge-această formă ce gândeşte!
Tu soarbe, piept al meu, născândul vânt!
Noi prospeţimi, din mare exalate,
Îmi dau iar suflet... O, vigori sărate!
În valuri, spre-a sălta mai viu, m-avânt!

Da! Vastă mare-ntr-un delir stârnită,
Piele de leu, hlamidă găurită,
De mii şi mii de idoli mici, solari,
Hidră-absolută-n vraja cărnii-albastre
Mereu muşcându-ţi coada grea de astre-n
Tumult asemeni unei linişti mari,

Se-nalţă vântul!... Viaţa-şi cere partea!
Un aer amplu-mi frunzăreşte cartea,
Din stânci talazul spumegă subit!
Zburaţi în zare voi, orbite pagini!
Voi, unde, spargeţi! spargeţi în paragini
Acest pod calm de pânze ciugulit!


(traducere de Ştefan Augustin Doinaş)

TEATRU/FILM 20 Iulie

Femeile savante - Moliere

Avarul - Moliere

GÂNDURI PESTE TIMP 20 Iulie

Regele Ferdinand - Citate:

Adrian Păunescu - Citate: