DUPĂ EPISODUL CU PLOAIA DE CARE V-AȚI PUTUT BUCURA SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ VĂ PREZINT MATERIALELE SELECȚIONATE PENTRU ZIUA DE 6 IULIE 2018

Bună ziua, prieteni! 6 iulie este Ziua Internationala a Sarutului (Kissing Day sau Kiss Day).

Să ascultăm, pentru început, muzică bună:

I will remember - SERGEY GRISCHUK

Mulți dintre prietenii mei nu erau nici măcar în proiect în vremea anilor 60; de aceea vin cu acest program de amintiri:

Best of chansons des années 60 avec Sylvie Vartan, Françoise Hardy, Sheila et France Gall

Dacă apreciați materialele selecționate și prezentate de mine puteți să le distribuiți mai departe în forma lor inițială! Oricum, eu nu le mai pot trimite fiind blocat de binevoitori cu ghilimelele de rigoare, de unii cărora nu le place cultura și care doresc, cu orice preț, îndobitocirea acestui popor, care trebuie, după ei, să ajungă o gloată ușor de manipulat! Mulțumesc.

ISTORIE PE ZILE 6 Iulie

Evenimente

·         371 i.Hr.:  Se desfasoara batalia de la  Leuctres (in Beotia),  in urma careia fortele Tebei conduse de Epamiminondas, inving spartanii condusi de regele Cleombrotes al II- lea. In urma acestui razboi, raporturile dintre orasele-stat grecesti sunt rasturnate, odata cu inlaturarea hegemoniei spartanilor  si instaurarea dominatiei Tebei, care va dura 10 ani, pana la moartea lui Epaminondas in batalia de la Mantinea, in anul  362 i.Hr.

·         640: Are loc batalia de la Heliopolis (sau Ayn Shams), pentru controlul Egiptului, intre armata musulmana condusa de Amr ibn al-As si fortele bizantine.  Lupta, incheiata cu victoria musulmanilor, a pus capat  stapanirii bizantine asupra Egiptului  si a deschis seria cuceririlor musulmane asupra teritoriilor bizantine din Exarhatului Cartaginei, care  care reuneau  Nordul Africii si  Numidia,precum si insulele Sardinia si Corsica.

·         1044: Are loc  batalia de la Ménfő, in apropiere de  Győr, in Ungaria, si a opus armatele germane conduse de Henric al III-lea, imparat al Imperiului Romano-german, celor maghiare, conduse de regele Ungariei, Samuel Aba. Lupta, incheiata cu victoria germanilor,  a condus la cresterea influentei germane in Ungaria, tara devenind vasala Sfantului Imperiu Romano-German.

·         1189 - Richard I "Inimă de Leu" devine rege al Angliei. Richard I (n. 8 septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199), a fost rege al Angliei în perioada 1189-1199. Era cunoscut și sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită reputației sale de mare lider militar.  A fost al treilea fiu al regelui Henric al II-lea și al Eleonorei de Aquitania, fostă regină a Franței. Richard a fost fratele mai mic al lui William, Contele de Poitiers, Henric cel Tânăr și al Matildei a Angliei. Era, de asemenea, fratele mai mare al lui Geoffrey al II-lea, Duce de Brittany, Leonora a Angliei, Ioan Plantagenet și Ioan, Conte de Mortain (Ioan fără de Țară), care i-a succedat ca rege. Richard era fratele vitreg al Mariei de Champagne și al lui Alix a Franței. Adesea era descris ca fiind preferatul mamei sale, Eleanor de Aquitaine.  Deși născut la Palatul Beaumont, Oxford, Anglia, la fel ca și ceilalți Plantageneți, Richard a fost jumătate englez jumătate francez. Cînd părinții lui s-au despărțit, el a rămas cu mama sa în Franța. A moștenit ducatul de Aquitania în 1168 și comitatul Poitiers în 1172. În 1170, fratele său mai mare Henric a fost încoronat rege al Angliei ca Henric al III-lea în timpul vieții tatălui său. Istoricii l-au numit Henric cel Tânăr ca să nu fie confundat cu Henric al III-lea al Angliei, care a fost nepotul său. Ca și frații săi, Richard a contestat frecvent autoritatea tatălui său. În primăvara anului 1174, la vârsta de 16 ani, Richard s-a alăturat fraților săi Henric și Geoffrey, într-o revoltă împotriva tatălui lor, încercînd să-l detroneze. Henric a trecut în Normandia și a invadat Poitou și Aquitaine, domeniile mamei lui Richard, pe care a luat-o prizonieră. Richard s-a concentrat asupra rezolvării problemelor legate de revoltele nobililor din Aquitaine, în special pe teritoriul Gascogne. Domnia sa din ce în ce mai crudă a condus la o mare revoltă în 1179. Sperând să-l detroneze pe Richard, rebelii au solicitat ajutor de la Henric și Geoffrey. Punctul de cotitură a venit în primăvara anului 1179 la Valea Charente. Cetatea Taillebourg era bine apărată și considerată impenetrabilă. Castelul era înconjurat de o faleză pe trei laturi și de un oraș pe cea de-a patra latură. Locuitorilor cetății le era atât de frică de Richard încât au renunțat la siguranța castelului și l-au atacat pe Richard. În două zile, Richard a reușit să cucerească castelul și a câștigat o reputație de comandant militar. Irascibil, schimbator și generos, Richard își caută modelele în vechea cavalerie. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creștinătății devenite cinică și calculată. Cu el, cruciada și-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile. El a devenit un exemplu pentru toți fiind primul care a devenit cruciat după anunțarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El este, înainte de toate, un cavaler normand care știe să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. În realitate, el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni, spre sfârșitul domniei sale. Pentru moment, datoria îl cheamă spre Țara Sfântă. El îl convinge pe prietenul și rivalul său Filip al II-lea, rege al Franței, să pornească în cruciadă. Împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa, nu poate să facă altceva mai bun decât să devină, la rândul lui, cruciat. Încoronat rege la treizeci de ani, Richard conduce, în mod firesc, cea de-a treia cruciadă: Filip nu are decât douăzeci și trei de ani, iar Frederic Barbarossa s-a înecat în mod stupid într-un râu din Turcia. Richard, ahtiat după mașini de război și expert în atacuri asupra locurilor întărite, cucerește într-o săptămână Saint-Jean-d’Acre, pe când Filip al II-lea bătuse pasul pe loc timp de șase luni. Conducerea cruciadei îi revine în întregime atunci când regele Frantei, dezamăgit că nu dobândise nici un laur din această aventură cavalerească, se retrage și se întoarce în țara sa, pretextând că ar fi fost bolnav. Richard a recucerit coasta Palestinei, dar nu și Ierusalimul. Saladin, generos, acordă liberă circulație pelerinilor în Orașul Sfânt. Supărat că nu s-a putut acoperi de glorie în Palestina, la fel ca Richard, Filip al II-lea îl ajută pe Ioan fără de Țară să-i ia coroana lui Richard, luat prizonier în Germania pe când se întorcea din Țara Sfântă. Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat Robin Hood (zis și “Robin al Codrilor”), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost îngropat la catedrala din Rouen dar revoluționarii francezi i-au distrus mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie, inima lui Richard Inimă de Leu. Proprietățile lui Richard au fost de fapt proprietățile Angliei din Franța și au constituit unul dintre motivele războiului de 100 de ani. După cunoscuta legenda a lui Robin Hood, se spune că Robin ar fi luptat 5 ani (1187-1192) în garda personală a regelui la Acra.

·         1253: Este incoronat  Mindaugas, primul Mare Duce al Lituaniei si   unicul rege al Lituaniei; (n. cca. 1200 – d.12 septembrie 1253). El și-a extins domeniul în regiunile de sud-est ale Lituaniei, intre anii 1230-1240. În 1250 sau 1251, pe parcursul luptelor interne pentru putere, a fost botezat de Biserica Romano – Catolica, ceea ce  i-a permis să înființeze o alianță cu Ordinul Livonian, un antagonist de lungă durată pentru lituanieni.

·         1348: Bula papală a Papei Clement al VI-lea protejează evreii acuzați de a fi cauzat Moartea Neagră. „Moartea Neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, despre care se crede că ar fi fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis. A izbucnit, probabil, în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuși mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”; la început erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în chinuri groaznice. În câțiva ani, între o treime și o jumătate din populația Europei a murit. Mulți care au trăit pe vremea când Moartea Neagră a bântuit Europa au crezut că venise sfârșitul lumii.

·         1413: Prima menţiune documentară a Episcopiei Rădăuţilor, intr-o  carte domnească a domnitorului Alexandru cel Bun in care este menţionată … episcopia din Rădăuţi a Sfântului Nicolae. 

·         1437 - Conventul de la Cluj-Manastur dintre reprezentantii taranilor rasculati si nobili, care adevereste intelegerea de la Bobalna, in care taranii dobandeau, printre altele, dreptul la libera stramutare.

·         1483: Richard al III- lea este încoronat rege al Angliei. Richard al III-lea (2 octombrie 1452 – 22 august 1485) a fost ultimul rege din Casa de York și înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze și sfârșitul dinastiei Plantagenet. Richard al III-lea (2 octombrie 1452 – 22 august 1485) a fost rege al Angliei, din 1483 până la moartea sa. A fost ultimul rege din Casa de York și înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze și sfârșitul dinastiei Plantagenet. După moartea fratelui său regele Eduard al IV-lea, Richard a domnit ca regent pentru fiul lui Eduard o scurtă perioadă de timp, cu titlul de Lord Protector apoi și-a închis nepoții (Eduard și Richard) în Turul Londrei și a fost încoronat la 6 iulie 1483. A murit pe câmpul de luptă în Bătălia de la Bosworth și rămășițele sale s-au pierdut timp de peste cinci secole, fiind regăsite la începutul secolului al XXI-lea. În 2012, o săpătură arheologică a fost realizată în site-ul ocupat odată de Greyfriars, Leicester. Universitatea din Leicester a confirmat la 4 februarie 2013, că scheletul găsit în săpătură a aparținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, regelui Richard al III-lea. Concluzia s-a bazat pe o combinație de probe de la datarea cu radiocarbon, compararea cu rapoartele contemporane ale aspectul său, precum și o comparație a ADN-ului mitocondrial cu doi descendenți ai surorii lui Richard.

·         1484: Turcii asediază cetatea Chilia. In timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova, pe 6 iulie 1484 începe asediul cetăţii Chilia, apărată de moldovenii conduşi de pârcălabii Ivanco şi Maxim. După opt zile cetatea este cucerită de turci (14 iulie), si ramane in stapanirea acestora  până în 1812. Odată cu cedarea Basarabiei (partea de est a Moldovei, cuprinsă între Prut şi Nistru) în urma războiului turco – rus dintre anii 1806-1812, către Imperiul Ţarist, Chilia urmează destinul provinciei respective, cu excepţia perioadei 1856-1878, când Basarabia de sud este reîntoarsă Moldovei (iar după Unirea din 1859, intra  în componenţa României).

·         1573 - Cordoba, Argentina, este fondată de Jerónimo Luis de Cabrera.

·         1600 - Mihai Viteazul se intitulează într-un hrisov „domn al țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei", confirmând, documentar, prima unire politică a celor trei țări române (unirea efectivă fusese realizată la sfârșitul lunii mai 1600). Mihai Viteazul, născut în 1558 la Tîrgul de Floci sau Drăgoeşti a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova. La sfîrşitul anului 1588, Mihai Viteazul devine stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, a devenit voievod al Munteniei, efectiv de pe 11 octombrie.
 Aderă la "Liga Sfîntă" creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din care iniţial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana (Anglia şi Polonia au manifestat rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii). Ulterior aderă şi Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianţă a celorlalte două state româneşti, Moldova şi Muntenia. Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa antiotomană. Aderarea Munteniei la "Liga Sfîntă" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini şi a întregii garnizoane otomane staţionată în Bucureşti. Pe acest fundal, Mihai porneşte o ofensivă generală împotriva Înaltei Porţi, atacînd cetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării (Giurgiu, Hîrşova, Silistra ş.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor şi turcilor (Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti) culminată cu incendierea Rusciukului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă porneşte o campanie similară. Datorită recunoaşterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă şi succesorul său, Răzvan Ştefan, Mihai trimite o delegaţie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relaţiile munteano-transilvănene. Nerespectînd porunca domnitorului, delegaţia de boieri condusă de mitropolitul Eftimie semnează un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea locţiitorul acestuia pe propriul său tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt. Comandînd o armată de cca. 16.000 de ostaşi, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduşi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obţine victoria la Călugăreni - 13/23 august 1595. Contraofensiva otomană îl forţează să se retragă în munţi, aşteptînd sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ştefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe (cu sprijin transilvănean şi moldovean) eliberarea oraşelor Tîrgovişte (5-8 octombrie 1595), Bucureşti (12 octombrie 1595) şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595). În 1594 şi în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Tîrgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră pînă la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Această acţiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpînirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încît Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpînirea sa pînă la moarte. Întreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hîrtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”. Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de "Sfînta Alianţă". În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (deasemenea înclinat către politica polonă). În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române se diminuează iar Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, decide aplicarea "planului dacic", în speţă Unirea celor trei ţări române. În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfîrşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin pasul Buzău, şi după victoria asupra lui Andrei Bathory (Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy. În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingîndu-l la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a ţărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei".

·         1785 - Dolarul american este ales în unanimitate ca monedă pentru Statele Unite ale Americii. Este prima dată când un stat adoptă un sistem de monedă zecimal. Cuvântul dolar provine din cuvântul din germană „Joachimsthaler”, denumirea locală a monedelor, bătute din argintul extras în zona Joachimsthal (adică „Valea lui Ioachim”), Boemia (astăzi Jáchymov, Republica Cehă), în secolul al XVI-lea. Varianta prescurtată, „Thaler” (se pronunță taler) a fost preluată și utilizată în denumirea mai multor monede europene, inclusiv denumirea oficială a monedei Prusiei.

·         1854: Are loc prima reuniune oficiala a Partidului Republican din S.U.A. in Jackson, Michigan.

·         1885 - Savantul francez Louis Pasteur a folosit pentru prima dată vaccinul antirabic. Pacientul este Joseph Meister, un băiat care a fost mușcat de un câine turbat.

·         1908 - Robert Peary începe expediția sa la Polul Nord. Robert Edwin Peary (n. 6 mai 1856 Cresson Springs, Pennsylvania – d. 20 februarie 1920, Washington) a fost navigator și explorator polar american.

·         1917 - Primul război mondial: Trupele arabe conduse de Lawrence al Arabiei și Auda ibu Tayi captureză orașul Aqaba. Thomas Edward Lawrence (n. 16 august 1888 – d. 19 mai 1935), mai cunoscut ca T. E. Lawrence, a fost un ofițer britanic, celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918, dar a cărui personalitate plină de vitalitate, alături de scrierile sale și de o largă varietate de activități și asocieri, au făcut din el obiect de fascinație în întreaga lume, unde a fost cunoscut ca Lawrence al Arabiei („Lawrence of Arabia”). Conform fișei medicale întocmite de Forțele Aeriene Regale Britanice (RAF) la încorporare, pe 12 martie 1923 Lawrence avea înălțimea de 1,66 m și 59 kg, „cicatrici pe fese” și i se făcuse circumcizie.

·         1918 - Se constituie in Italia, la Cittaducale, "Comitetul de actiune al romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina", sub conducerea profesorului Simion Mandrescu, cu scopul de a-i organiza pe prizonierii romani din armata austro-ungara in legiuni care sa participe la lupta alaturi de armata italiana.

·         1919 - Dirijabilul englezesc R34 aterizează la New York, după o călătorie ce a durat 108 ore. A fost prima traversare a Oceanului Atlantic de către un astfel de aparat de zbor.

·         1923 - Tristan Tzara a organizat la Teatrul Michel din Paris spectacolul “Inima cu barba”. Tanarul artist american Man Ray a contribuit substantial la crearea spectacolului, care avea sa consacre ruptura definitiva dintre Andre Breton si Tristan Tzara, precum si sfarsitul miscarii dadaiste, din care se va afirma suprarealismul.

·         1945 - Nicaragua a fost primul stat care a acceptat formal Carta ONU.

·         1945: Stalin semneaza Decretul Prezidiului Suprem al URSS, prin care fostul suveran Mihai I al Romaniei este decorat cu ordinul Victoria, cu diamante, cea mai inalta distinctie militara sovietica. Mareșalul Tolbuhin i-o va înmâna regelui pe data de 14 iulie 1945.

·         1946: SUA lansează prima bombă atomică asupra atolului Bikini (Pacific); în perioada 1946-1958 au avut loc în zona 59 de experiențe cu bombe atomice si cu hidrogen.

·         1947 - Primul avion Dassault MD 315 Flamant a zburat cu succes.

·         1947: In Uniunea Sovietică incepe productia faimosului pistol automat  AK-47. AK-47 (Automat Kalașnikov model 1947) este o pușcă de asalt creată în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosită în timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta. AK-47, cea mai populară pușcă de asalt din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor, fiind optimă pentru războiul de gherilă. După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ din Ijevsk, care construia și autovehicule, îndeosebi motocicletele IJ. Spre deosebire de principalul concurent pe piața internațională de armament, pușca americană M16, automatul „Kalașnikov” este ușor de demontat și rămâne funcțional chiar și după ce e scufundat în apă ori îngropat în nisip. Aceste avantaje tehnice s-au dovedit decisive în timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între 70 și 100 de milioane de exemplare au fost fabricate până acum în întreaga lume, AK-47 fiind cea mai răspândită armă de foc din lume.

·         1948: Se instituie regimul de colectare obligatorie a cerealelor. Cotele au fost astfel fixate, încât să preia maximul posibil de la producător, adesea ţăranii erau nevoiţi să cumpere cereale de la piaţă pentru a putea livra cantităţile solicitate de autorităţi. Regimul cotelor a slăbit sensibil gospodăriile ţărăneşti individuale şi a constituit un instrument foarte eficient pentru „a convinge” ţărănimea să-şi predea pământul şi inventarul pentru a intra în „colectivă”.

·         1949: Are loc cel de-al doilea val de deportari ale moldovenilor, in timpul caruia 11.293 de familii din Moldova, sau peste 35 mii de persoane, au fost ridicate si duse in Siberia. Deportarea basarabenilor – apogeu al terorii bolsevice, al deznationalizarii si colectivizarii fortate, declansata la 6.07, ora 2 noaptea si incheiata la 7.07, ora 20. Au fost deportate in Asia Centrala 35796 de persoane. 

·         1952: Tramvaiele sunt scoase din circulatie la Londra, dupa aproape un secol de serviciu in slujba calatorilor londonezi. Mii de oameni au asistat la  ultima cursa  a unui  tramvai din Londra.

·         1957 - Jucătoarea americană de tenis, Althea Gibson a devenit prima sportivă de culoare care a câștigat Wimbledon-ul la simplu feminin. Althea Gibson (August 25, 1927 – September 28, 2003) was an American tennis player and professional golfer, and the first black athlete to cross the color line of international tennis.

·         1958 - Alaska devine al 49-lea stat al SUA.

·         1964 - A fost declarata independenta protectoratului Nyassaland în cadrul Comunitatii Britanice cu denumirea Republica Malawi.

·         1964 - A avut loc premiera primului film Beatles, "A Hard Day's Night", în prezenţa Prinţesei Margaret şi a Lordului Snowdon.

·         1965 - Romania si Somalia au stabilit relatii diplomatice la nivel de ambasada.

·         1971: Comitetul Executiv al CC al PCR adoptă şi dă publicităţii faimoasele „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”, prezentate de Nicolae Ceauşescu. Vădit inspirate din vizitele acestuia în China şi Coreea de Nord, „Propunerile” au marcat sfârşitul perioadei de relativă liberalizare şi începutul instalării treptate a unui regim neostalinist în România. Rezultatul acestei orientări a fost, mai ales în anii ’80 ai secolului XX, o izolare crescândă a culturii şi ştiinţei româneşti faţă de evoluţiile internaţionale.

·         1975 - Comore își declară independența față de Franța. Comore, oficial Uniunea Comorelor este o țară insulară din Oceanul Indian, localizată în largul coastelor Africii în partea de nord a Canalului Mozambic între Madagascar și Mozambic. În mod oficial, statul este format din cele patru insule de origine vulcanică ale arhipelagului Comore: Ngazidja (franceză Grande Comore), Mwali (franceză Mohéli), Nzdwani (franceză Anjouan), și Mahoré (franceză Mayotte), precum și numeroase alte insule de dimensiune mai mică. Cu toate acestea, insula Mayotte nu s-a aflat sub administrația guvernului Comorelor în urma independenței față de Franța, aceasta respingând referendumul referitor la independența statului și ca urmare a rămas sub suveranitate franceză, formând o Colectivitate de peste mări. Datorită dreptului de veto al Franței în Consiliul de Securitate al ONU, nici o rezoluție care să afirme suveranitatea Comorelor asupra insulei Mayotte nu a fost aceptată de Organizația Națiunilor Unite

·         1994 - Premiul UNESCO pentru Pace a fost înmânat principalilor coautori ai acordului israelo-palestinian, semnat la Cairo: premierul israelian Yitzhak Rabin, preşedintele Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat şi ministrul israelian de Externe, Shimon Peres.

·         1995 - Abolirea pedepsei cu moartea în Africa de Sud.

·         2000 - Cele două camere ale Parlamentului federal al Serbia și Muntenegru au adoptat, în ședințe separate, trei amendamente la Constituție, care modifică sistemul de alegere a președintelui țării și diminuează rolul Muntenegrului în cadrul sistemului legislativ de la Belgrad.

·         2004: Este dat publicitatii, la Geneva, raportul Programului comun al Natiunilor Unite privind HIV/SIDA, care semnaleaza cresterea dramatica a numarului de seropozitivi la nivel mondial. De asemenea, raportul consemneaza ca in Romania se afla cel mai mare numar de copii contaminati din Europa, peste 7.500.

·         2006: Trecătoarea montană himalayană Nathu La, dintre India și China, închisă in timpul conflictului dintre cele două țări, a fost redeschisă traficului dupa 40 de ani.

·         2012: Parlamentul a votat în favoarea suspendării preşedintelui Traian Băsescu cu 256 de voturi pentru şi 114 împotrivă, în vederea organizării unui referendum care să decidă sau nu demiterea sa din funcţie. A fost pentru a doua oară când Traian Băsescu era suspendat de Parlament, precedenta suspendare şi referendum au avut loc în 2007, când 74% dintre voturile exprimate au fost împotriva demiterii. Mai târziu, în anul 2009, Traian Băsescu a fost reales preşedinte al României. După suspendare, până la referendum, preşedintele Senatului, Crin Antonescu a devenit, conform Constituţiei, preşedinte interimar al României. Din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot care se ridica la 18.292.464, la vot s-au prezentat 46,24% din români. 87,52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării preşedintelui Traian Băsescu. 11,15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii preşedintelui. (În 2009, Traian Băsescu fusese reales preşedinte cu 5.277.068 voturi, adică cu 2.236.768 mai puţine voturi decât cele valide pentru demitere). Curtea Constituţională s-a pronunţat pe 21 august 2012 în privinţa invalidării referendumului, motivand ca nu a fost întrunit cvorumul necesar.

Nașteri

·         1686: Antoine de Jussieu, naturalist francez (d. 1758)

·         1782: Maria Louisa a Spaniei, Ducesă de Lucca (d. 1824)

·         1789 - Maria Isabella a Spaniei, regină a celor două Sicilii (m. 1846).

·         1796: Țarul Nicolae I al Rusiei (d. 1855). Nikolaï Pavlovitci Romanov (6 iulie (stil nou)/25 iunie (stil vechi), 1796–2 martie (stil nou)/18 februarie, (stil vechi), 1855),a fost imparat al Rusiei din 1825 până în 1855, rege al Poloniei din 1825 până în 1831 si mare duce al Finlandei de la 1 cembrie 1825 pana la moartea sa, in 2 martie 1855. S-a născut la reședința imperială de la Gatcina, fiind fiul împăratului Paul I și al soției sale Sophie Marie Dorothea de Württemberg, rebotezată în Rusia ca Maria Fiodorovna. Era fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și al Marelui Duce Constantin Pavlovici. A instaurat un regim autocratic de mana fosrte care a permis o si mai mare expansiune a imperiului sau.

·         1832: Maximilian I de Habsburg, imparat al Mexicului intre 1864-1867 (m. 19.06.1867).

·         1844: S-a născut in localitatea Colun, judeţul Sibiu,  Ioan Alexandru  Lapedatu, poet, prozator şi publicist, reputat profesor de limbi clasice. Este considerat unul dintre dascălii străluciţi ai învăţământului transilvănean; (m.28 martie  1878, Brasov). Obţine o bursă a societăţii „Transilvania”, fiind unul dintre primii studenţi ardeleni care studiază la Paris (1868-1870). Si-a luat  doctoratul în litere şi filosofie, în 1871, la Bruxelles. Va fi apoi profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Braşov. În 1877, la Sibiu, Ioan Alexandru Lapedatu a editat împreună cu Visarion Roman „Albina Carpaţilor”, foaie beletristică, ştiinţifică şi literară. A fost amic al lui Mihai Eminescu. A publicat poezii, naraţiuni istorice, piese de teatru, basme, adesea de inspiraţie patriotică, dar de valoare modestă, în revistele „Familia”, „Orientul latin”, „Albina Carpaţilor” (pe care a condus-o ca director), „Traian” ş.a. A avut doi fii gemeni, Alexandru, viitorul istoric, şi Ion, viitor economist şi om politic.

·         1859: S-a născut Verner von Heidenstam, poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1940). Carl Gustaf Verner von Heidenstam (n. 6 iulie 1859 Olshammar (Örebro) – d. 20 mai 1940 Övralid ) a fost un poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1916. Creația sa, înscrisă în registrul neoromantismului este animată de concepția idealismului estetic. A inovat lirica națională introducând în poezie elemente ludice și baroce.
Motivația Juriului Nobel
„ca o recunoaștere a importanței sale ca reprezentant al unei noi faze în beletristica noastră”

·         1868: Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit (d. 1935)

·         1877 - Niceto Alcala Zamora, om politic, primul presedinte al Republicii Spaniole (1931-1936).

·         1877: Remizov, Aleksei, scriitor rus (d. 1957)

·         1878: Eino Leino, poet finlandez (d. 1926)

·         1896: Jean Mihail (Jean Mihailovici), regizor român de film (d. 1963)

·         1898 - Hanns Eisler, reprezentantul asa-numitei muzici utilitare (m. 6.09.1962).

·         1903: Axel Hugo Theorell, biochimist suedez, a studiat enzimele (Nobel 1955).

·         1907: Frida Kahlo, pictoriță mexicană (d. 1954). Frida Kahlo de Rivera (n. 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu-zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.” De multe ori spunea, “M-am născut cățea. M-am născut pictor.”

·         1920: S-a nascut la Cacica, jud. Suceava, scriitorul roman Dragoş Vicol, prozator, poet, autor de reportaje, piese de teatru, scenarii etc; (d. 1981). Studiaza Dreptul la Bucuresti  si ebuteaza editorial in 1940, cu volum de versuri Muguri.

·         1920 (6/19): S-a născut (la Tătar Copceac, azi în R. Moldova), inginerul energetician Gleb Drăgan. A avut importante contribuţii în domenii ca electrostatica, descărcarea corona, trăsnet sau supratensiuni atmosferice şi de comutaţie; a înfiinţat Laboratorul de tehnica tensiunilor înalte din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. A fost membru titular al Academiei Române din 2004; (m. 2014).

·         1923: academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, medic neuropsihiatru, membru de onoare al Academiei Romane, primul, in Romania, care a introdus conceptele si metodele ciberneticii in domeniul neurofiziologiei. Este autorul unor importante  cercetări în domeniile neurologiei şi gerontologiei si pionier în domeniul neurociberneticii. Este membru de onoare al Academiei Române din anul 1992 si Director de Onoare al Institutului de Antropologie „Fr. I. Rainer” al Academiei Române şi Preşedintele de Onoare al Societăţii Academice de Antropologie. Este ultimul descendent al Bălăcenilor, o veche familie boierească aparţinând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German şi i-a concesionat stema. În 2007, după o perioadă în care s-a erijat în reper moral,  fiind puternic popularizat de televiziunile române, s-a constatat că Bălăceanu-Stolnici fusese turnător al Securităţii, sub numele Laurenţiu. Mai mult, ziarul Cotidianul a dezvăluit documente conform cărora ar fi fost direct implicat în filarea istoricului şi luptătorului anticomunist Vlad Georgescu, ameninţat cu moartea de Securitate şi ucis de un cancer suspect. Stolnici s-a apărat declarând: „Nu am fost niciodată în casa lui Vlad Georgescu de la München”, lucru infirmat de disidentul Neculai Constantin Munteanu.

·         1923 - generalul de armata si omul politic polonez Wojciech Jaruzelski.

·         1927: Andreas Porfetye, compozitor român, stabilit în Germania

·         1927 - Janet Leigh, actrita (“Psycho”, “Little woman”, “Scaramouche”), (m. 3.10.2004).

·         1931 - Della Reese (Delloreese Patricia Early), cântăreaţă americană.

·         1935: Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, exilat în India din 1959, laureat al Premiului Nobel. Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso (n. 6 iulie 1935, Lhamo Döndrub) este al 14-lea Dalai Lama. El este șeful spiritual al budismului tibetan și liderul guvernului tibetan aflat în exil în Dharamshāla. În anul 1987 a redactat un plan în cinci puncte, pe care l-a înaintat atât autorităților chineze, cât și celor internaționale, plan care prevede:
1. Transformarea întregului Tibet, inclusiv a provinciilor Kham și Amdo, într-o zonă liberă de violență;
2. Încetarea politicii chineze de transferuri etnice;
3. Respectarea drepturilor și libertăților democratice ale poporului tibetan;
4. Restabilirea și protejarea mediului din Tibet;
5. Începerea de tratative serioase cu privire la viitorul statut al Tibetului, precum și stabilirea de relații între poporul tibetan și poporul chinez.
În 1989 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

·         1937 - Gene Chandler (Eugene Dixon), vocalist şi compozitor american (Gaztones, Dukays).

·         1939 - Jet Harris, basist şi compozitor britanic (The Shadows).

·         1940: Nursultan Nazarbayev, politician kazah, primul președinte al Kazakhstanului

·         1943: Dorin Anastasiu, interpret român de muzică ușoară

·         1944 - poetul George Alboiu (“Cel pierdut”, “Drumul sufletelor”).

·         1944 - Jan Bradley, cântăreţa americana.

·         1945 - S-a născut Rik Elswit, chitarist american (Dr. Hook).

·         1946: George W. Bush, al 43-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. George Walker Bush, (n. 6 iulie 1946, statul Connecticut) a devenit cel de-al patruzeci și treilea președinte al Statelor Unite ale Americii în urma unor alegeri mult discutate, desfășurate la sfârșitul anului 2000. Pe 2 noiembrie 2004 a fost reales pentru a doua oară, învingându-l pe democratul John Kerry, printr-un scor foarte strâns. Al doilea mandat al său s-a terminat la data de 20 ianuarie 2009, odată cu depunerea jurământului de către succesorul său, Barack Obama. Tatăl său, George H. W. Bush, a fost cel de-al patruzeci și unulea președinte al țării, cu 8 ani înainte.

·         1946: S-a nascut Peter Singer, filosof australian. Peter Singer (n. 6 iulie 1946, Melbourne) este un filozof australian. S-a născut în familia unor evrei din Viena, care, în 1938, s-au refugiat în Australia. Trei dintre bunicii săi au fost omorâți în Holocaust. A studiat la Universitatea din Melbourne și a obținut gradul de magistru în 1969. Și-a continuat studiile la Universitatea Oxford, iar în 1975 a publicat cartea Animal Liberation, prin care a devenit unul din fondatorii mișcării pentru drepturile animalelor. Din anul 1999 este profesor de bioetică la Universitatea Princeton și profesor de onoare la Melbourne. Peter Singer este căsătorit din anul 1968 cu Renata Diamond și are trei fiice. În 2011 a primit Premiul Fundației Giordano Bruno.

·         1946: Sylvester Stallone, actor, regizor, scenarist american. Sylvester Stallone (n. 6 iulie 1946, New York) este un actor, regizor și scenarist american. A devenit legendar prin roluri principale în filme de acțiune ca Rocky și Rambo. În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiți actori ai tuturor timpurilor. În 2015 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul Creed. Este adesea numit în presă „Sly”.

·         1951: S-a născut compozitorul Adrian Iorgulescu, om politic liberal, preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor (1992-2005; 2010-prezent). A fost ministrul culturii şi cultelor în Cabinetul Tăriceanu (august 2005 – decembrie 2008) si  deputat PNL între anii 1996 şi 2000.

·         1952 - Graham Oliver, chitarist britanic (Saxon).

·         1952 - S-a născut David Smith, vocalist britanic (Real Thing).

·         1953: S-a născut (lângă Chişinău, în R. Moldova), interpreta de muzică uşoară Anastasia Lazariuc.

·         1959 - John Keeble, baterist britanic (Spandau Ballet).

·         1969: Rareș Șerban Mănescu, politician român

·         1970: Demonaz Doom Occulta, muzician norvegian

·         1975 - Curtis James Jackson [50 Cent], rapper american.

·         1982: Ionuț Rada, fotbalist roman.

Decese

·         1017: A decedat calugarul budist Genshin (n.942), fondatorul  Școlii  Budiste a Tărâmului Pur. În sectele Jodo-shu si Jodo Sinshu, Genshin este considerat a fi al șaselea patriarh budist.

·         1189: Regele Henric al II-lea al Angliei (n. 1133)

·         1218: Eudes al III-lea, Duce de Burgundia (n. 1166)

·         1249: Regele Alexandru al II-lea al Scoției (n. 1198)

·         1415: A fost ars pe rug (condamnat ca eretic) reformatorul religios ceh Jan Hus, erou naţional al poporului ceh, creator al limbii literare cehe (“De orthographia boemica”); (n.1369). La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale. A fost ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinț von Brandenburg, strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. În scrisoarea lui de rămas bun către prieteni, Jan Hus scrie: „Mă bucură faptul că totuși a trebuit să citească cărțile mele și că, în speranța că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios ca și Sfânta Scriptură.” Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării războaielor Husite (1419 – 1436).

·         1476: A decedat astronomul, matematicianul si astrologul  german Regiomontanus; (n.6 iunie 1436). Pe numele sau nume real Johannes Müller von Königsberg, a fost autorul unui  tratat  de trigonometrie plană și sferică, „Detriangulis omnimodis”, iar ulterior „Rezumatul”, un comentariu la „Almageste” (început de Peurbach), lucrări care au exercitat o influență deosebită ulterior asupra  stiintei matematice. A fost astronom la curtea lui Matei Corvin, regele Ungariei.

·         1533: A murit poetul italian renascentist Ludovico Ariosto; capodopera sa, poemul epic “Orlando furioso”, a fost una dintre sursele de inspiraţie pentru I. Budai-Deleanu, autorul “Ţiganiadei” (n. 08.09.1474).

·         1535: Thomas Morus, umanist și politician englez, sfânt în bisericile catolică și anglicană (n. 1478). Executat pentru trădare împotriva regelui Henric al VIII al Angliei; (n.1478). Thomas More (d. 6 iulie 1535, Londra) a fost  avocat, scriitor și om de stat englez un  erudit umanist. A  fost  Lord Cancelar, din 1529  până în 1532.   Morus este autorul faimoasei  și controversatei sale lucrari  „Utopia”, care a aparut in 1516. in care a introdus termenul de „utopie” ( in greacă „niciun loc”, dar similar cu eu topos – „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare, al  cărui sistem politic a fost descris în aceasta carte. A refuzat sa–l  recunoasca pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa catolică, acel refuz având drept consecințe  închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea lui pentru înaltă trădare. În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică,  și a fost apoi declarat protectorul politicienilor și oamenilor de stat, de către papa Ioan Paul al II-lea. Ziua în care este serbat în calendarul catolic, 22 iunie, este aceeași cu ziua sfântului John Fisher, singurul episcop din perioada Reformării Engleze care și-a păstrat fidelitatea față de papă. John Fisher și Thomas Morus au fost închiși, în aprilie 1535, în Turnul Londrei, în același timp și din aceleași motive. Fisher a fost executat înaintea lui Thomas Morus, pe 22 iunie 1535. Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană în 1980.

·         1553: Regele Eduard al VI-lea al Angliei (n. 1537)

·         1762: Țarul Petru al III-lea al Rusiei a fost ucis (n. 1728)

·         1854 - A murit celebrul fizician german Georg Simon Õhm; a demonstrat experimental si teoretic legea fundamentala a unui circuit electric, care îi poarta numele. A studiat  pila galvanica inventată de contele italian Alessandro Volta Folosind un echipament creat de el însuși,  a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică care a devenit cunoscută în lumea științifică începând cu 1826  și până azi calegea conducției electrice, dar mai ales ca Legea lui Ohm. Ulterior, devenit profesor la Universitatea din Nurnberg  Ohm a adus și alte contribuții la dezvoltarea fizicii, intre care legea acustica Ohm,  cunoscută cateoria sirenelor, și interferența luminii polarizate în cristale  sunt cele mai semnificative.

·         1883: Ciprian Porumbescu, compozitor și dirijor român (n. 1853)

·         1893: A murit Guy de Maupassant, nuvelist, romancier, cronicar, autor dramatic (“O viata”, “Bel Ami”) (n. 5.08.1850). Henri René Albert Guy de Maupassant (n. 5 august 1850 — d. 6 iulie 1893) a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea. Este unul dintre precursorii povestirii moderne. Ca protégé al lui Flaubert, povestirile sale sunt caracterizate de economia stilului și un dénouement (deznodământ) eficient și natural. A scris de asemenea și șase nuvele. Mai multe dintre povestirile sale descriu inutilitatea războiului și pe civilii inocenți care sunt zdrobiți în calea sa – multe se desfășoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii ’1870.

·         1901: Chlodwig, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst, cancelar al Germaniei (n. 1819)

·         1914: Delmira Agustini, scriiotoare uruguayană (n. 1886)

·         1916: Odilon Redon, pictor simbolist și litograf francez (n. 1840)

·         1938: Emile Cohl, regizor și producător francez, pionier al filmului de animație (n. 1857)

·         1957: Aleksei Remizov, scriitor rus (n. 1957)

·         1962: William Faulkner, scriitor american (n. 1897). A fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949 si  unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul XX. (The Unvanquished (Neînvinșii) (1938); Intruder in the Dust (Nechemat în țărână) (1948); Requiem for a Nun (Recviem pentru o călugăriță) (1951); A Fable (O parabolă) (1954) – Premiul Pulitzer în 1955; The Reivers (Hoțomanii) (1962) – Premiul Pulitzer în 1963.

·         1962: Arhiducele Joseph August de Austria, mareșal austriac (n. 1872)

·         1964:  A murit Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki).  (n.17 aprilie  1895, Giurgiu), poet, prozator, traducător (traduceri remarcabile din Shakespeare şi Edgar Allan Poe) şi publicist. Intre anii 1938 şi 1944 a fost preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. A înjghebat propriul sau grup  în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine o principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. Intre cele mai cunoscute volume ale sale se numara: Descântecul și Flori de lampă,  1925; Paradisul suspinelor, 1930; Ora fântânilor, 1964.

·         1971: Louis Armstrong, muzician american de jazz (n. 1901)

·         1973 - A murit Otto Klemperer, dirijor si compozitor german.

·         1979: A decedat la Iasi,  poetul si traducatorul român George Lesnea (pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iaşi). A fost fiul lui Ileana şi Doroftei Glod, căruţaş. După absolvirea şcolii primare la Iaşi, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viaţa Românească”. Ulterior a lucrat ca tipograf, funcţionar la tipografii şi edituri, bibliotecar la Baroul Iaşi şi redactor la „Iaşul literar”. În perioada cât a fost tipograf la Viaţa Românească, prin intervenţia scriitorului Ionel Teodoreanu, Editura Cartea Românească i-a publicat lui Lesnea care cunostea limba rusă, o traducere în versuri din Lermontov. În 1946 Lesnea a fost premiat pentru traduceri din Aleksandr Puşkin. Din 1951, revistele „Iaşul nou” şi „Viaţa Românească” au început să publice fragmente din romanul în versuri Evgheni Oneghin în versiunea lui Lesnea. George Lesnea a scris ode şi pentru Carol al II-lea al României, pentru Ion Antonescu, căruia i-a fost sergent pe front, pentru industriaşul Nicolae Malaxa, dar şi pentru Partidul Comunist Român şi pentru Nicolae Ceauşescu. Când Regele Carol al II-lea era sărbătorit pentru 10 ani de Domnie, în ediţia din 1 iunie 1940 revista Însemnări ieşene, sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu şi Grigore T. Popa, publica poezia „Cântec pentru Regele nostru” de George Lesnea. A fost distins printre altele cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1939), Premiul de Stat pentru literatură (1954), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1972), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1977), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978).

·         1989: A murit politicianul comunist ungur Janos Kadar; (n. 1912).

·         1998: A decedat cântăreaţa de operă şi profesoara de canto română, Arta Florescu;  (n. 10 martie 1921, Bucureşti). A studiat la Conservatorul din Bucureşti, între 1939 şi 1942, la Geneva (1946) şi la Viena (1947). A debutat la Radio Bucureşti (20 martie 1939) într-un recital vocal, acompaniată de pianistul Nicolae Rădulescu, în program figurând lieduri de Duparc, Schumann şi Alfred Alessandrescu, apoi în alt recital public la Ateneul Român din Bucureşti (1941) cu pagini de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, Joseph Marx, Reynaldo Hahn, Stravinski şi Enescu; (n. 10 martie 1921, Bucuresti). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”.

·         1998 - A murit Roy Rogers, „Regele cowboy-lor” (n.05.11.1911).

·         2000: Władysław Szpilman, pianist, compozitor, autor polonez (n. 1911)

·         2002: A murit regizorul american de film John Frankenheimer ; (n. 1930). Filmele sale au fost distinse de Academia Britanica de Film ( Candidatul manciurian), la Festivalul de Film de la Cannes, Premiul Criticii la New York, Festivalul Filmului de la Venetia (Birdman of Alcatraz).Filmul sau “Filiera Franceza” ( French Connection) s-a bucurat de un enorm succes si in Romania.

·         2004 - A murit Thomas Klestil, fost preşedinte al Republicii Austria (1992-1998 ; reales în 1998 pentru un nou mandat de şase ani) (n.04.11.1932).

·         2005: Claude Simon, scriitor francez, laureat Nobel (n. 1913)

·         2009: Robert McNamara, om de afaceri și politician american (n. 1916)

·         2009 - A murit scriitorul rus Vasili Aksionov, autorul volumului "O saga moscovită"

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Cuv Sisoe cel Mare; Sf Mc Lucia din Roma
• În calendarul romano-catolic: Sf. Maria Goretti, fecioară, martiră
• În calendarul evanghelic: Jan Hus. Jan Hus (1369 -1415) a fost un teolog reformator ceh, născut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Prin scrierile sale, Jan Hus a contribuit mult la dezvoltarea limbii cehe literare.
• În calendarul anglican: Sf. Thomas Morus. Thomas Morus, în engleză Thomas More, (n. 7 februarie 1478, Londra – d. 6 iulie 1535, Londra) a fost un avocat, scriitor și om de stat englez, personalitate reprezentativă a umanismului din Europa. Pe durata vieții sale și-a câștigat reputația de important erudit, ocupând mai multe posturi publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar, din 1529 până în 1532. Morus a introdus termenul de „utopie” (greacă „niciun loc”, dar similar cu eu topos – „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea lui, publicată în 1516. Este cunoscut în special pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa catolică, acel refuz având drept consecințe terminarea carierei sale politice, închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea lui pentru înaltă trădare.
• În calendarul armean: Sf. Isaia. Isaia a fost un profet evreu. Și-a început activitatea în Ierusalim în anul morții regelui Azaria și a continuat-o sub regii Ioatam (740 – 736), Ahaz (736 – 716) și Iezechia (716 – 687). Ideile de bază ale operei lui Isaia se referă sunt: Dumnezeul lui Isaia este „cel sfânt”, Dumnezeu este singura realitate importantă, mesianismul, rămășițele – elita religioasă care este purtătoarea mesajului divin nealterat. Partea aparținătoare lui Isaia este partea capitolelor 1-39 și se împarte în: profeții privitoare la tribul lui Iuda și Ierusalim (1-12), profeții privitoare la neamurile păgâne (13-23), marele apocalips (24-27), amenințări care încep cu „vai” (34-35) și o completare istorică (36-39). După o veche tradiție iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei lui Manase și ar fi fost ucis din ordinul acestui rege idolatru fiind tăiat cu fierăstrăul (690). Isaia a trăit într-un timp când marea putere asiriană a ajuns la culmea sa prin anul 722 î.Cr., anul prăbușirii regatului de nord. Isaia a avut un rol atât religios cât și politic iar prin puterea convingerilor sale și prin activitatea sa, a dezvoltat o teologie despre Dumnezeu și însușirile sale și despre raporturile Lui cu lumea. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât Sfinții Părinți l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”.
• Lituania: Ziua Statului
• Republica Moldova: Ziua victimelor stalinismului
• Republica Malawi: Independența față de Marea Britanie (1964)
• Comore: Independența față de Franța (1975)
• Ziua internațională a sărutului

RELIGIE ORTODOXĂ 6 Iulie

Sf Cuv Sisoe cel Mare; Sf Mc Lucia din Roma

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare.

Luând asupra lui Crucea Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe se retrase în puştiul Schetis (adică „al Schitului”). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetica încât fu în curând considerat de toţi drept modelul de călugăr. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis şi Nitria începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotăra să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele patriarh al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întrebă într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse: „Dacă aş avea unul din gândurile avvei Antonie, aş deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie”. Primea hrana din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmplă o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi lovindu-se peste piept îşi spuse : „Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la nivelul acestui mirean !”.

Printre virtuţile care îi împodobeau inima, excela înainte de toate în smerenie şi îi învaţă pe cei care îl vizitau ca aceasta se poate obţine mai întâi prin abstinenţă, apoi prin rugăciune şi în sfârşit forţându-ne să ne considerăm în orice împrejurări inferiori tuturor oamenilor. Îi plăcea atât de mult să postească şi era atât de cufundat în rugăciune încât rămânea zile întregi fără să se îngrijească de mâncare iar când discipolul său, Avram, îi atrăgea atenţia, el răspundea cu simplitate : „Nu am mâncat noi, copilul meu ?” – Celălalt răspuzându-i că nu, el spunea : „Dacă nu am mâncat, adu şi hai să mâncam„.

Fiul unui om care venise să îl viziteze pe bătrân pe munte murise pe drum iar tatăl, fără să se tulbure, îl aduse cu încredere la bătrân şi se închina lui cu fiul său. Apoi ieşi. Sfântul, gândindu-se că tânărul rămăsese prosternat din respect, îi spuse : „Scoală-te, ieşi afară !”. Pe data defunctul se ridică şi ieşi.

Oprindu-se într-o zi lângă mormântul lui Alexandru cel Mare, bătrânul contemplă cu stupoare zădărnicia slavei pământeşti şi vărsă lacrimi pentru soarta comună a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla în apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentării Sfântului, care a devenit tema clasică a „amintirii morţii” în programul iconografic al Manăstirilor.). Apoi reveni în chilia sa, pentru a-şi continua nevoinţele în aşteptarea Domnului. Unui frate care căzuse în păcat de mai multe ori îi spuse : „Ridică-te încă o dată şi încă o dată” – „Până când ?” întrebă fratele. – Bătrânul răspunse : „Până când vei fi găsit (de moarte) ori în bine ori în păcat. Căci omul se prezintă la judecata în starea în care a fost găsit„.

Terminându-şi calea vieţii sale, Sfântul Sisoe era gata să moară şi pe când Părinţii erau aşezaţi în jurul lui, fata să străluci dintr-odată că soarele. Iar el le zise : „Iată că vine avva Antonie„. La puţin timp spuse : „Iată ceata Proorocilor„. Faţa să străluci şi mai tare şi el spuse : „Iată că vine ceata Apostolilor„. Apoi faţa i se lumină şi el părea să stea de vorbă cu un personaj nevăzut. Părinţii îl întrebară cu cine vorbeşte iar el răspunse : „Iată îngerii venind să mă ia iar eu îi implor să mă lase să fac puţină pocăinţa„. Bătrânii i-au replicat : „Dar tu nu mai ai nevoie să faci canon, Părinte„. El răspunse atunci plângând : „Adevărat vă spun că nu am nici măcar conştiinţa de a fi la început„. Părinţii se minunară de o asemenea smerenie şi înţeleseră că el ajunsese la desăvârşire. Faţa lui deveni atunci dintr-odată mai strălucitoare ca soarele şi toţi cei prezenţi fură cuprinşi de spaimă. Bătrânul murmură : „Priviţi, Domnul vine şi El spune „Aduceţi-mi chivotul pustiei„. Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scăpărat şi tot locul fu cuprins de bună mireasmă.

Tot în aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care în Campania au patimit.

Sf. Muceniţă Lucia, născută în provincia italiană Campania, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu de mică, trăind în sărăcie şi castitate. Pe când era doar o copilă, Lucia a fost luată prizonieră de Rix Vicarul şi dusă într-un loc străin, obligând-o pe fecioară să jertfească la idoli. Însă ea şi-a mărturisit cu curaj credinţa creştină fiind gata să îndure şi torturi pentru Hristos. Văzând acestea Rix a rămas profund impresionat de credinţa Luciei, astfel încât i-a permis ei şi servitorilor ei să stea într-o casă singuri ca să se poată ruga în voie. De câte ori trebuia să plece la luptă, Rix venea cu respect la Sf. Lucia şi o ruga să se roage pentru el ca să se întoarcă victorios.

După 20 de ani, aflând că împăratul Diocleţian a început prigoana împotriva creştinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix să o lase să meargă înapoi în Italia. Ea îşi dorea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu compatrioţii săi. La acea vreme, Sf. Lucia reuşise să-l convingă pe Rix să treacă la creştinism, acesta ajungâng chiar să-şi dorească mucenicia pentru Hristos. Lăsând în urmă proprietăţile şi familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia. După ei au mai fost decapitaţi sfinţii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, în total 24 de mucenici au suferit împreună cu Sf. Lucia şi Rix.

Aceasta sfânta Lucia nu trebuie confundată cu Fecioara Lucia, muceniţa din Siracuza, prăznuită în 13 decembrie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 6 Iulie

A: PLĂCINTE, GUSTĂRI

Sărăţele rapide

Sărăţele foarte bune şi mai repede de făcut, pentru cei ce nu au prea mult timp la dispoziţie pentru bucătărit:

*  un pahar ulei,

* o linguriţă sare,

* 4 linguri apă minerală

Se fracă toate ingredientele de mai sus într-un vas şi se adaugă făină ca să fie un aluat nu tare, dar nici moale, adică un aluat bun şi uşor de întins pe planşetă.

Se taie fâşii pentru saleuri - pe care le ung cu puţină apă şi le presar cu chimen, susan, mac.

Se pot tăia rotunde, cu paharul - şi se ung cu suc de roşii – peste care se pot pune feliuţe de ardei, măsline, ceapă rondele etc.

Se pun în tava neunsă şi se coc la foc potrivit câteva minute!

Sper să vă placă! Poftă bună!

B: SALATE

Salată acordeon

·       5 roşii de mărime potrivită;

·       3 castraveciori subţiri;

·       Câteva frunze de salată verde;

·       Sos vinegret

Se ornează un platou întins cu frunzele de salată bine spălate.

Se spală roşiile şi se taie în jumătăţi.

Fiecare jumătate se aşază cu tăietura în jos şi se taie în 5 – 6 felioare fără să fie străpunsă roşia până în partea de jos.

Între felioare se introduc rondele subţiri de castraveţi curăţaţi de coajă şi aşezate în aşa fel încât rondela de castravete să rămână puţin deasupra suprafeţei roşiei pentru a fi vizibilă.

Jumătate de roşii astfel împănate cu felii de castraveţi se aşază pe platoul ornat cu frunzele de salată.

Se stropesc roşiile pe deasupra cu sos vinegret numai cu puţin timp înainte de a fi servite.

C: SOSURI

Sos vinegret

·       ½ ceaşcă ulei;

·       ¼ ceaşcă oţet;

·       1 linguriţă sare;

·       2 căţei usturoi bine pisat;

·       ½ linguriţă muştar

Într-un borcan cu capac înfiletat se amestecă prin agitare puternică ingredientele de mai sus.

Sosul se utilizează la salată verde sau la salată acordeon.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de zarzavat

·       1 ceapă mare;

·       2 morcovi;

·       1 ţelină;

·       1 păstârnac;

·       1 rădăcină pătrunjel;

·       1 praz;

·       4 cartofi;

·       2 ardei graşi;

·       2 – 3 roşii;

·       1 dovlecel

·       1 legătură pătrunjel verde

Se taie tot zarzavatul în felii subţiri care se călesc în ulei.

Se adaugă 2 litri apă fierbinte şi se lasă să fiarbă cam ¾ ore la foc domol.

Când este gata se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

E: MÂNCĂRURI

Giganţi la cuptor

·       5 ceşti giganţi (boabe albe de fasole foarte mari);

·       Frunze de ţelină;

·       1 morcov;

·       Piper boabe;

·       1 ½ ceaşcă ulei;

·       4 cepe mari tocate;

·       1 căpăţână usturoi tăiat feliuţe;

·       Sare;

·       Piper măcinat;

·       Puţin zahăr;

·       1 legătură mărar fin tocat;

·       1 kg roşii bine coapte;

·       2 roşii tăiate în felii orizontale

Se urmează procedura obişnuită de fierbere a boabelor de fasole.

După ce s-au schimbat 2 ape, se adaugă apă fierbinte cât să cuprindă boabele de fasole, ţelina, morcovul tăiat, boabele de piper şi se lasă să fiarbă pe jumătate.

Se scurge de apă şi se aşază într-o formă.

Separat se căleşte ceapa, se adaugă roşiile decojite şi date pe răzătoare, usturoiul, sarea, piperul şi se fierbe sosul să se lege.

Se adaugă mărarul şi se răstoarnă sosul în formă peste boabele de fasole.

Se taie 2 roşii în felii orizontale şi se aşază deasupra în formă, se presară ulei, sare, piper.

Se dă la foc potrivit 50 minute şi dacă este nevoie se mai adaugă apă.

F: DULCIURI

Tartă cu biscuiţi

Blat:

·       3 ceşti biscuiţi simpli sfărâmaţi;

·       2 linguri zahăr;

·       ½ lingură scorţişoară;

·       6 linguri margarină topită

Umplutura:

·       ¼ ceaşcă fulgi de porumb;

·       2 linguri zahăr;

·       1 vanilie;

·       2 ceşti zeamă de compot;

·       1 cutie compot caise sau piersici

Într-un castron se amestecă ingredientele pentru blat.

Se unge o formă şi se toarnă în ea compoziţia.

Se tasează cu lingura şi se pune în frigider să se răcească.

Se amestecă zahărul cu fulgii de porumb, vanilia şi zeama de compot. Dacă zeama de compot este mai puţină se completează cu apă până la 2 ceşti.

Se amestecă la foc foarte mic până când crema se leagă bine.

Se opreşte focul şi se continuă amestecarea până se răceşte pentru a nu face crustă.

Se întinde crema în formă peste blatul rece de biscuiţi şi se ornează cu fructele din compot bine scurse.

ARTE 6 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ 6 Iulie

Arta Florescu

Biografie

Studiază la Conservatorul din Bucureşti, între 1939 şi 1942, cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora sau M. Vulpescu, la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (1946) şi la Viena cu Kurt Nasor, Balzer şi Josef Krips (1947).

A debutat la Radio cu un program de lieduri de Henri Duparc, Robert Schumann şi Alfred Alessandrescu, în 1939, la Ateneul Român, acompaniată la pian de Nicolae Rădulescu, cu pagini de H. Wolf, Duparc, Ernest Chausson, Richard Strauss, J. Marx, R. Hahn, Igor Stravinski, George Enescu, în 1941. Au urmat debuturile în oratoriu, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, cu Stabat Mater, de G. Clari, la Ateneu, în 29 martie 1942 şi în operă cu Lucia di Lammermoor, de Gaetano Donizetti, sub conducerea lui Jean Bobescu, la 5 decembrie 1942, la Opera Română.

A activat ca solistă la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937 – 1942), solistă (1942 – 1945) şi prim solistă (1945 – 1968) la Opera Română din capitală, conferenţiar, profesor şi şef al Catedrei de Canto de la Conservatorul din Bucureşti, între 1950 – 1980, şi profesor invitat la Opera din Istanbul (1976). A interpretat de-a lungul carierei solistice peste 70 de roluri, în Lucia di Lammermoor, de G. Donizetti, Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, de Wolfgang Amadeus Mozart, Ifigenia în Aulida, de Christoph Willibald Gluck, Wilhelm Tell, de Gioachino Rossini, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Forţa destinului, Don Carlos, Othello, de Giuseppe Verdi ş.a.

A cântat pe scenele teatrelor „Balşoi” din Moscova, „Staatsoper” din Berlin, «Royal de La Monnaie» din Bruxelles, „Municipal” din Rio de Janeiro, „Staatsoper” din Leipzig, «Champs Élysées» din Paris, „Kirov” din Sankt-Petersburg etc. A întreprins zeci de turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia. «Cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară, Arta Florescu a realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc: „Mareşala” din Cavalerul rozelor, „Desdemona” din Otello, „Margareta” din Faust, „Nedda” din Paiaţe, „Musetta” din Boema, „Violeta” din Traviata, „Contesa” din Nunta lui Figaro, „Eva” din Maeştrii cântăreţi, „Tosca”, „Cio-Cio-San” din Madam Butterfly» (Viorel Cosma).

Ca profesoară, a format noi talente ca Eugenia Moldoveanu, Cleopatra Melidoneanu, Lucia Ţibuleac, Viorica Cortez, Angela Gheorghiu, Maria Slătinaru-Nistor, Bianca Ionescu sau Leontina Ciobanu-Văduva şi a participat ca membru în juriile marilor festivaluri naţionale şi internaţionale. A fost înmormântată în Cimitirul „Reînvierea” din Bucureşti. „Doamna Arta, aşa cum i-am spus întotdeauna, Doamna a fost însemnată de destin de la naştere, purtând acest nume, care a predestinat-o, acest nume care a devenit simbolul unei importante părţi a culturii româneşti – arta lirică” (Eugenia Moldoveanu).

Arta Florescu - Vissi d'arte - Tosca – Puccini: 

Paiațe:

Nunta lui Figaro

Cavalerul rozelor

Gioconda

MUZICĂ 6 Iulie

Della Reese 

Gene Chandler

Gene Chandler (Greatest Hits): 

Jet Harris – The Shadows

Dorin Anastasiu

Jan Bradley

Jan Bradley: Mama Didn't Lie: 

Rik Elswit, chitarist american (Dr. Hook).

Dr Hook: 

Adrian Iorgulescu

Graham Oliver

Anastasia Lazariuc

John Keeble

Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu - Balada pentru vioara si orchestra: 

Album integral:

Louis Armstrong

Otto Klemperer

Simfonia nr 3 Eroica de Beethowen

Roy Rogers

Wladyslaw Szpilman

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Satie Complete Piano Works Vol.2

Mozart - Piano Sonata No. 12 K 332

Love Is A Many Splendored Thing! (Mantovani) (Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Album!

Yiruma Piano Playlist || Best Songs Of Yiruma || Yiruma Greatest Hits 2018

POEZIE 6 Iulie

Alexandru Ioan Lapedatu, poet, prozator şi publicist

Biografie

Alexandru Lapedatu s-a nascut pe data de 2 septembrie 1876 in satul Cernat, înglobat în oraşul Săcele, judetul Braşov si s-a stins din viata la 30 august 1950 in închisoarea Sighet. El a fost istoric, diplomat, profesor şi om politic liberal, preşedinte al Senatului (16 noiembrie 1936-20 martie 1937); preşedinte al Academiei Române (1935-1938). 


Este fiul profesorului, scriitorului şi publicistului transilvănean Ion A. Lapedatu. După terminarea studiilor elementare şi secundare la Braşov, obţine bacalaureatul la Iaşi (1896). Urmează Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o abandonează după trei ani, înscriindu-se la Facultatea de Istorie şi Geografie. Tot la Bucureşti absolvă Seminarul pedagogic universitar. 

După terminare 

a studiilor devine, pentru scurt timp, profesor suplinitor la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, apoi este angajat la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903), pentru pregătirea materialului în vederea publicării vechilor documente româneşti. I se oferă postul de secretar al Comisiei Monumentelor Istorice (1904-1919) şi al Comisiunii Istorice a României (1911-1919), unde îl secondează pe Ioan Bogdan în munca tipăririi documentelor, cronicilor şi vechilor texte de limbă română. In această calitate, în timpul refugiului de la Iaşi din anii Primului Război Mondial, participă la transportarea tezaurului României în Rusia. 

După război face parte, în calitate de consilier pe probleme de etnografie şi geografie, din delegaţia României prezentă la Conferinţa de Pace de la Paris, participând la semnarea Tratatelor de pace. Intors în tară, se ocupă de organizarea Universităţii din Cluj, unde ocupă postul de profesor de istorie veche a românilor (1919-1938). Senator din partea Universităţii în primul Parlament al României întregite (1919-1920; 1926). 

In 1920 fondează, împreună cu Ioan Lupaş, Institutul de Istorie Naţională din Cluj pe care-l va conduce până în 1938. Director general al Arhivelor Statului (1920-1923). Membru corespondent (1910) şi titular (1918) al Academiei Române, este ales vicepreşedinte (1934-1935, 1938-1939), preşedinte (3 iunie 1935-31 mai 1938) şi secretar general (30 mai 1939-12 august 1948) al acestui for cultural. 

In discursul de recepţie din 2 iunie 1923 a vorbit despre Istoriografia româna ardeleană în legătură cu desfăşurarea vieţii politice a neamului românesc de peste Carpaţi. La 9 iunie 1948, odată cu reorganizarea Academiei în cadrul regimului comunist, i se retrage calitatea de membru, fiind repus în drepturi ca titular în 1990. 

Işi începe activitatea politică în 1922, an în care este ales deputat al PNL. Face parte din guvernele liberale ale perioadei interbelice, mai întâi ca ministru al Cultelor şi Artelor (30 octombrie 1923-27 martie 1926), când poartă tratative cu reprezentantul Vaticanului pentru încheierea unui Concordat menit să reglementeze situaţia Bisericii Romano-Catolice din România (1924). In timpul acestui mandat este invitat să participe la şedinţa Consiliului de Coroană de la Sinaia (31 decembrie 1925), în care acceptă decizia principelui Carol de a renunţa la prerogativele de moştenitor regal. 

Ocupă în mai multe rânduri portofoliul Cultelor şi Artelor (4 iunie 1927-3 noiembrie 1928; 9 iunie 1934-29 august 1936); ministru ad-int. la Ministerul Muncii, Cooperaţiei şi Asigurărilor Sociale (4-6 iunie 1927) şi ministru secretar de Stat (14 noiembrie 1933-9 iunie 1934; 29 august 1936-14 noiembrie 1937) între timp revine în Senat, unde este ales preşedinte (1936-1937). In timpul regimului autoritar al lui Carol II, după interzicerea partidelor prin decret-lege (1938), intră în Frontul Renaşterii Naţionale, fiind una dintre personalităţile de prim-plan ale formaţiunii. 

Activitatea didactică şi ştiinţifică este completată de activitatea sa culturală şi publicistică. Membru a numeroase societăţi şi comisii culturale: preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice filiala din Ardeal, membru în Comisia pentru întocmirea noilor steme ale tării, Comişia pentru încoronarea suveranilor, Societatea Numismatică Română ş.a. Face parte din toate corporaţiile reprezentative ale vieţii religioase. A colaborat la numeroase reviste ştiinţifice şi literare, precum "Sămănătorul" (Bucureşti), "Foaia ilustrată" (Budapesta), "Revista istorică" (Vălenii de Munte, Bucureşti, Iaşi), "Dacia" (Bucureşti), "Arhiva românească" (Bucureşti); a redactat "Buletinul Comişiei Monumentelor Istorice" (1908-1916) şi "Anuarul Comişiei Monumentelor Istorice" (1914-1915). 

După instaurarea regimului comunist, în cadrul repreşiunii împotriva liderilor partidelor politice ale perioadei interbelice, este arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 şi întemniţat la Sighet, unde îşi sfârşeşte viaţa. 

A lăsat o bogată operă ştiinţifică: Documente istorice din arhivele Braşovului (1903), Câteva cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi (1904), Curtea de Argeş et ses monuments (1909), Scurtă privire asupra cestiunii conservării monumentelor istorice (1911), Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrative (1914), Un mănunchi de cercetări istorice (1915), Miscellanee, Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale şi politice (1925), monografii consacrate domnilor Radu cel Frumos, Vlad Călugărul, Ştefan cel Mare, Mihnea cel Rău; în 1998 i-a fost publicat volumul de Amintiri. 

George Lesnea

Biografie George Lesnea

George Lesnea (pseudonim al lui George Glod; 25 martie 1902, Iaşi - 6 iulie 1979, Iaşi) este un poet şi traducător. Este fiul Ilenei şi al lui Doroftei Glod, căruţaş. Face şcoala primară la Iaşi, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viaţa românească". Ulterior lucrează ca tipograf, funcţionar la tipografii şi edituri, bibliotecar la Baroul Iaşi şi redactor la „Iaşul literar". 
Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieşeană „Gândul nostru" (1922) şi editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viaţa românească", „Adevărul literar şi artistic", „Pagini moldovene", „Cuvântul liber", „Gândirea", „Bilete de papagal", „Însemnări ieşene", „Contemporanul", „Iaşul literar", „Gazeta literară", „Cronica", „Convorbiri literare", „România literară" etc. Activitatea literară îi este răsplătită prin importante premii: Premiul „Demostene Constantinidi" al Academiei Române (1935), Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1939), Premiul de Stat pentru literatură (1954), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1977) şi Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978).
Volumele publicate după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969) etc. - consună cu tonul „stenic", „optimist" al epocii. Chiar dacă acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, Lesnea nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, Lesnea transpune în româneşte din poezia lui Puşkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinităţi cu autorii la care se opreşte. Specialiştii au apreciat inventivitatea lexicală şi imagistică a versiunilor sale, în special a celor din Esenin, nu o dată concurând expresivitatea originalului.

Opera literară



• Veac tânăr, Iaşi, 1931; 

• Cântec deplin, Bucureşti, 1934; 

• Argint, Bucureşti, 1938; Poezii, Iaşi, 1938; 

• Cântec, Bucureşti, 1940; 

• Ceaslov, Bucureşti, 1940; 

• Izvod, Bucureşti, 1943; 

• Pomul vieţii, Iaşi, 1943; 

• Treptele anilor, Bucureşti, 1962; 

• Versuri, prefaţă de Demostene Botez, postfaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1964; 

• Ulcioare de piatră, Iaşi, 1969; 

• Chipul din fântână, Iaşi, 1972; 

• Poeme patriei, Bucureşti, 1975; 

• Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu, ediţie îngrijită şi prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977; 

• Cântece de noapte, Iaşi, 1979; 

• Pe-un prag de fum, ediţie îngrijită de Dumitru Ignea, postfaţă de Val Condurache, Iaşi, 1983. 


Traduceri



• Serghei Esenin, Poeme, prefaţă de Ionel Teodoreanu, Iaşi, 1937, Poezii, postfaţă Tamara Gane, Bucureşti, 1957, Versuri - Stihi, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1964, Scrisoare mamei, Iaşi, 1970, Poezii şi poeme, prefaţă de Lucian Raicu, Bucureşti, 1976; 

• M.I. Lermontov, Demonul, Iaşi, 1939, Poeme, Bucureşti, 1954, Versuri - Stihi, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1964; 

• Iosif Utkin, Tălmăciri, Bucureşti, 1945; 

• A.S. Puşkin, Poeme, Bucureşti, 1947, Călăreţul de aramă, Bucureşti, 1949, Fântâna din Bakcisarai, Bucureşti, 1949, Poltava, Bucureşti, 1949, Povestea craiului Saltan..., Bucureşti, 1949, Ţiganii, Bucureşti, 1949, Poezii, Bucureşti, 1953, Opere alese, I, prefaţă de Tamara Gane, Bucureşti, 1954, Evgheni Oneghin, Bucureşti, 1955, Lirice, Bucureşti, 1957, Poeme, Bucureşti, 1957, Versuri, prefaţă de Tatiana Nicolescu, Bucureşti, 1958, Versuri şi proză, ediţie îngrijită şi prefaţă de Tatiana Nicolescu, Bucureşti, 1965, Versuri, Bucureşti, 1974; 

• Serghei Mihalkov, Aveam treizeci de ani, Bucureşti, 1949; 

• E. Privalova, Corăbioara, Bucureşti, 1949.

Distincţii



• Decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, 1972.

Destin

Cu cioplituri dibace mă plăsmuiră meşteri,

Prin adâncimi de codri şi prin spărturi de peşteri,

De mi-am purtat făptura şi anii mei nomazi

Din văgăuna vremii, răzbindu-i până azi.

În sufletul meu crâncen port secolii grămadă,

Şi cerul sterp, şi lutul fecund într-o plămadă,

Furtuni din munţii negri, cu brazi voinici pe stânci,

Şi fluierat de mierle, şi clopote de sară,

Şi mers de vite pe hudiţi vechi de ţară,

Şi doruri îngropate în cântece adânci.

Port doine şi litanii, ucisele iubiri

În chilioare scunde şi-n file de psaltiri,

Cu tinereţi pierdute subt camilăfci şi rase

Şi-n rugăciuni smerite pe la iconostase.

Port apa morţii, care spre zbaterea-i ne cheamă

Şi paşii spre lumină în beznă ni-i distramă,

Când ziua clipoceşte prin bălţile cu stuh

Şi pumn de vrăbii zvârle tăcerea prin văzduh,

Când drumurile-aleargă spre tupilişul zării,

Prin pulbere târâte de şerpii depărtării.

Mă port pe mine însumi şi clipa mea o schimb

Când pe cununi spinoase şi când pe câte-un nimb.

Mi-i dragă năzuinţa ce-o răşluim din noi,

S-o caut printre stele, s-o aflu prin noroi.

Nădejdile-mpletite pe ţărmuri viitoare

Ca şerpii vrăjiţi de cântec îmi joacă la picioare.

Şi zborul, şi târâtul deopotrivă-mi plac.

Gust carnea răscolită de înger şi de drac.

De propriile-mi patimi robit sunt şi cuprins,

Aşa ca un păianjen ce-n plasa-i s-ar fi prins.

Nesocotind nisipul ce lunecă-n clepsidră,

În soarta mea de vrajbă mă dibui şi mă simt,

Ca-n lumea ei de apă şi cer imens o vidră.

Iar visul meu nu poate fi niciodată strâmt.

Din grunzurii tăcerii şi bulgări de-ntuneric

Mi-am făurit avântul puternic şi senin.

De lespezile vremii cu zbucium greu mi-l feric

Şi-n mâni, ca o făclie, cerc sufletul să-mi ţin.

Sunt imn de zămislire şi bocet de-ngropare.

Sunt seva veşniciei, urcându-se prin pom,

Spre frunzele-n deşartă şi dulce frământare,

Şi vreau prin suferinţă să mă vădesc că-s om.

(din volumul “Veac Tânăr”, 1931)

Tinereţe

Mi-a mai rămas puţină tinereţe,

Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,

Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,

Şi ochii – tupilaţi lângă baladă.

În mine plopii-şi suie fremătarea,

Ca în adâncul inimii să mâie,

Obrajii mi-i sărută înserarea,

Împrospătând cu stele şi cu grâie.

Cu doina apei curg spre totdeauna,

Cu ciocârlia inima mea zboară.

Privesc cum noaptea ia pe umăr luna

Ca pe un pui ucis, de căprioară.

Ades simt ghioceii duioşiei

Că-mi înfloresc din piept şi din privire,

Când bălţile-s ferestrele câmpiei,

Prin care văd departe,-n amintire.

Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,

În frunze viitorul meu suspină.

Un nour poartă lebăda-i bolnavă,

Scăpând din plisc grăunţe de lumină.

Pare-un surâs al soarelui pământul.

Aleargă cerul după rândunele.

Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul

Se plimbă printre gândurile mele.

Ca o icoană-ncepe să s-afume

Făptura mea de stinse curcubeie.

Zădarnic însă locul meu în lume

Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.

(din volumul “Argint”, 1939)

Pe lângă cei de dincolo

Printre mii de morţi trec singur pe subt ramurile joase,

Liniştit privesc morminte şi m-aplec spre fund de gropi.

Vântu-mi prinde faţa-n palme de miresme răcoroase,

Pe când cerul stă-n picioare pe grumajii unor plopi.

Praful de pe-ncălţăminte au fost oameni, ca şi mine,

Acest pai e poate urma unui gând al nimănui.

Craniul de colo cunoaşte veşnicia foarte bine,

Cu tăcerea gurii ştirbe povesteşte tot ce nu-i.

Astăzi nu mă mai răzbeşte, ca odinioară, plânsul,

Nu mai sunt aşa de jalnic, nu mi-i pasul aşa greu.

Din ţărâna aburită, îl ridic, mă uit la dânsul,

Şi pe urmă-l ţin de mână, cum aş ţine craniul meu.

Dar mult timp după aceea îl simt rece-n mâna-nchisă,

Mă feresc să-mi pipăi fruntea, gându-i fără de cuvânt,

Că de degetele beznei viaţa-n pulbere e scrisă

Şi-i mai tare decât umbra mea de pe pământ.

De pe cruci şi de pe lespezi prinde să se-ntindă sara,

Câte-o salcie se-nchină asfinţitului, pe brânci.

Corbii înhămaţi la noapte, prohodind cu nouri ţara,

Trec, izbindu-mă în tâmple cu croncănituri adânci.

Simt cum inima mea umblă pe necunoscute drumuri,

Nu ştiu pentru ce mă bucur că şi eu sunt pieritor…

Învelite în mătasa dureroaselor parfumuri,

Fetele din micşunele dorm pe amintirea lor.

Greierii încep deodată să le numere pe toate;

Ştiu, visata mea iubire, că demult eşti micşunea!

Ies, ca nişte morţi, groparii de prin gropile săpate,

Îngerul de piatră pleacă, să trezească-ntâia stea.

M-a poftit să stau pe bancă, de pe lemnul vechi, un nume.

Cu singurătate blândă se adapă ochii mei

Şi duios mă împresoară, povestind de-o altă lume,

Sufletele din ţărână care-au înflorit în tei.

(din volumul “Argint”, 1939).

George Alboiu

Biografie George Alboiu

George Alboiu este un poet român, născut la Roşeţi, Ialomiţa, în 6 iulie 1944.

Ca absolvent al Liceului Nicolae Bălcescu din Călăraşi, George Alboiu urmează cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română – Universitatea din Bucureşti (1963 – 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureşteană, Luceafărul. A publicat următoarele volume de versuri:

Câmpia eternă (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968). 
Cel pierdut (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969). 
Edenul de piatră (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1970). 
Drumul sufletelor (Bucureşti, Editura Albatros, 1970). 
Joc în patru, poezii pentru copii (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1970). 
Gloria lacrimei (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971). 
Cumplita apoteoză (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1973). 
Stâlpi (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974). 
Poeme (Bucureşti, Editura Eminescu, 1975). 
Poemele câmpiei (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978). 
Aventura continuă (Bucureşti, Editura Eminescu, 1980). 
Metoda şoimului (Bucureşti, EdiŹtura Eminescu, 1981). 
Turnir (1987). 
Roata lumii (Bucureşti, 1994). 
Câmpia eternă, antologie, cu o prefaţă semnată de V. F. Mihăescu, Bucureşti, 2001. 

Migrație

Inundau copiii ulitele satului,
în câte o casa intrau si mamele
îi mângâiau pe crestet ca si cum
dintotdeauna ar fi fost ai lor.
Se mirau femeile, se mirau barbatii:
azi vin copii mai mult ca oricând,
e prea vârtos pamântul, la fiecare pas
din carnea lui tâsneste un copil.
Si-ntr-adevar, în serile cu umblet
un suflet se rupea spre sat.
Curgea în zdrente linistea câmpiei
iar satul se apleca spre ei
si-i ridica în brate pe rând.
Însa noaptea, din paturile lor, copiii
se dadeau jos si alergau pe câmp tacuti,
se prindeau la loc în vrejuri, în tufe, în pomi
si dupa ce visau destul
se întorceau nedumeriti si somnorosi. 

Ruga târzie

Naste- ma, mama,
cu teama
in vazu- nceputului
la marginea campului.
Sa- mi fii oita barsana
sa- ti fiu miel din neprihana
sa- mi usuc botul la vant
si piciorul la pamant.

Dar cuvantul sa ramana
tot in burta ta batrana.
Eu sa dau cu botu- n tine
si prin coaste si prin vine
sa- mi aud cuvantul
cum nu- l bate vantul
nu- l atinge gandul
nu- l vede pamantul.

Imn tatălui care joacă

Joacă, tată,
pe câmpie
joacă, joacă,
intră-n iarbă
până-n barbă.
Asta-i marea
strigătură
asta-i marea
aventură
cu călcâiu-n
arătură
și cu iarba
până-n gură.
Dar tu, joacă,
joacă, joacă,
dă cu talpa
în pământ
și mai strigă:
sunt! și sunt!
Ca atunci
când sta să frigă
luna ca o
mămăligă.
Când venea
și Dunărea
cu peștii
urlând în ea
să-i audă
nimenea.
Scoate ceasul
de la brâu
și aruncă-l
până-n rău.
Sau aruncă-l
pe un drum
numai fum.
Să-l calce
căruțele,
să-l uite
drăguțele,
să îl are
un tractor,
să-l întunece
un nor,
să-l mănânce
câte-un câine,
ca să latre
până mâine,
să-l găsească
vreun morar
ca să macine
mai rar,
să-l găsească
o bătrână,
să-l blesteme
o săptămână.
Joacă, tată,
așa țepos
așterne cerul
pe jos
și te bucură,
române,
că e joc
ce mai rămâne
și rămâne
locul
unde te-a bătut
norocul.

LEMN DE FOC - Adrian Paunescu

TRISTA FIARA - Adrian Paunescu

Adanca privire - Adrian Paunescu

TEATRU/FILM 6 Iulie

Beatles, "A Hard Day's Night": 

Dramele marii - Eugene O'Neill (teatru radiofonic)

GÂNDURI PESTE TIMP 6 Iulie

Guy de Maupassant - Citate:

William Faulkner - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 6 Iulie

• Limba olandeza este incercarea unui marinar german beat de a vorbi in engleza!
  =============
• O bancnota de un leu si una de cinci sute de lei se intalnesc:
  - Si...ce-ai mai facut? intreaba ce-a de 1 leu
  - Eh, pai prin cazinouri, am fost si intr-o croaziera pe Dunare, m-am plimbat apoi cu o tipa buna prin mall-urile din Bucuresti, am fost si prin provincie la Pietroasele, am fost si pe la munte, de-astea...Tu, care mai e viata ta?
  - Mmm, cele obisnuite...biserica, biserica, biserica....
•  O femeie in farmacie:
  Aveti ceva ieftin si eficient pentru slabit ?
  Da, avem, plasture.
  Si unde se pune ?!
  Pe gura !
  ,,,,,,,,,,,,,

........................

• Cine a introdus acupunctura în ţara noastră?
  - Vlad Ţepeş!
•  Culmea astronomiei: sa descoperi o stea in cerul gurii.
•  Culmea geografiei: sa incui/descui Portile de Fier cu Cheile Bicazului.
•  Culmea primaverii: sa infloreasca un boboc de ratza.
•  Culmea dresajului: sa imblanzesti fiare vechi.
• Culmea fricii: sa i se faca unui chel parul maciuca.
• Culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa
• Stewardesa:

- De ce strigati? De ce sunteti nervosi? Ok, v-a scuturat de cateva ori...Un gol de aer obisnuit.

O zona cu turbulente...Se mai intampla...Gata, gata, ne linistim.

Totul e bine? V-ati calmat? Ok, merg sa linistesc si pasagerii!

• Intr-o biblioteca universitara, un tip se apropie de o banca pe care statea o tipa si intreaba discret: "Te deranjeaza daca stau linga tine?” Tipa raspunde cu voce sonora : "NU VREAU SA MA CULC CU TINE!" Toti studentii din biblioteca incep sa se holbeze la tipul cel indraznet, care era extrem de jenat. Dupa cateva minute, tipa trece usurel pe langa masa unde era tipul si zice incetisor:... "Sunt la psihologie, si stiu ce gandesc barbatii. Te-ai simtit jenat, asa-i?” La care el raspunde cu voce sonora :
  “ 1500 EURO PENTRU O NOAPTE? E MULT PREA MULT!”
  Toata lumea din biblioteca se uita socata la tipa.
  Tipul ii sopteste la ureche:
  "Sunt la drept, si stiu sa fac pe cineva sa se simta vinovat."

=====================

• Bunico, spune-mi cum te tratezi matale cand esti bolnava? - Pai, la raceala cu un paharel de tuica, daca imi creste tensiunea cu un paharel de coniac, cand imi scade tensiunea cu un pahar de vin rosu, daca nu am pofta de mancare cu un un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai buna un pahar de bere. - Bine, bunico, si pentru care boala bei matale apa? - Draga, eu asa boala grava inca n-am avut ...
• Badea Gheorghe si Pisti la restaurant. 

-Mei Gheo, cum se zice corect la voi, in romana: o spatar sau un spatar? 
-Un spatar! 
-Unspatar, doi beri te rog! 

* Nu imi aduc aminte ce i-am promis sotiei - ca beau doua beri si vin la noua sau ca beau noua beri si vin la doua? 

• Am auzit că apare o nouă modă: se va purta vestă fără nasturi... - Asta e o noutate? Eu port astfel de veste de când m-am însurat
• Tăticule, ce este o ciocănitoare? - O privighetoare după un an de la căsătorie
• Costica si Ion , bine aghezmuiti , ies din carciuma si intreaba politistul din coltul strazii :
  -Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
   -Da d-lor , circula.
   -Iauzi Costica , hai sa mai bem o sticla !
   Ies si mai parfumati , dupa doua ceasuri , si se duc din nou la politist:
   -Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
  -Circula d-lor , circula. -Iauzi Costica , hai sa mai bem ceva !
  Intra in carciuma, mai bea ce mai bea si intr-un tarziu ies si se indreptau catre politist , dar acesta le-o ia inainte :
  -Nu mai circula tramvaiele , ca-i ora trei
  -Iauzi Costica , hai sa traversam !





Un taran cu fiul sau culegea fructele coapte.
Fiul:
- Tata, ce o sa facem din astea?
Tatal:
- Daca maica-ta vine acasa atunci compot, daca nu vine atunci palinca
În restaurant, după o lungă aşteptare, clientul întreabă:
- Nu vă supăraţi, chelnerul care mi-a luat comanda mai lucrează la dumneavoastră?

• - Am auzit că-ţi duci soţia numai prin cluburi de noapte.

 - Păi, după ce e ea "gata", doar acolo mai găsim deschis.