MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ZIUA DE 2 IULIE 2018

Astăzi se împlinesc 514 ani de la moartea voievodului ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT, iar candela de la cripta sa nu s-a stins niciodată în acest răstimp, indiferent de urgiile care s-au abătut asupra noastră! Dumnezeu să-l odihnească în pace și să împlinească rugăciunile sale despre țară!

Începem programul cu muzică bună după victoria nesperată la Cupă Mondială a Rusiei în fața Spaniei:

Sergey Grischuk " MUSIC FOR HER SOUL" | С. Грищук

ISTORIE PE ZILE 2 Iulie

Evenimente

·         133   - Prima menţiune a Daciei Porolissensis, într-o diplomă militară a împăratului Hadrian, descoperită în ruinele castrului roman de la Gherla.

·         310 - Miltiades este ales Papa.

·         437: Împăratul Valentinian al III-lea isi începe domnia  in Imperiul Roman de Apus. Mama lui   Galla Placidia  sfarseste regenta, dar continuă să exercite o influență la curtea imperiala.

·         626:  Li Shimin, viitorul împărat Tang  al Chinei, isi ucide fratii rivali  Yuanji Li şi Li Jiancheng.

·         963: Armata  il  proclamă  pe Nichifor Focas  împărat al  Imperiului roman de rasarit (Bizant).

·         1214 - Bătălia de La Roche-aux-Moines (Angers), regele englez Ioan incepe asediul Lille (Franta).

·         1298 - Bătălia de la Hasenbuhl (Gollheim), între regii germani Adolf si Albrecht I.

·         1431: Prima mentiune documentara a Vrancei: ”Varancha”. Numele Vrancea este atestat printr-un document scris în latinã, datat 2 iulie 1431, în transcrierea VARANCHA. Referindu-se la acest toponim, VARANCHA, B.P. Hasdeu a emis opinia cã termenul apartine fondului lexical de origine traco-dacicã (Vran ar însemna pãdure, munte).  În Vrancea, la Soveja,  a fost culeasã balada “Miorita”. Pe aceste locuri se aflã cateva dintre cele mai reprezentative monumente ale rãzboiului de reîntregire nationalã si teritorialã (1916-1918), mausoleele eroilor români de la Mãrãsesti, Mãrãsti, Soveja si Focsani.

·         1494: Spania a ratificat Tratatul de la Tordesillas, prin care si impartit impreuna cu Portugalia teritoriile nou descoperite din afara Europei, de-a lungul unei linii de demarcație trasata aproximativ la jumătatea distanței dintre insulele Capului Verde (deja portugheze) și insulele descoperite de Cristofor Columb în prima sa călătorie, numite în tratat ca Cipangu si Antilia ( Cuba si Hispanola de mai tarziu). Tratatul de la Tordesillas a fost încheiat intre cele doua tari la 7 iunie 1494 si se baza pe o hotărâre a papei Alexandru al VI-lea din anul 1493, mai exact prin bula numită Inter caetera care stabilea o frontieră maritimă de 480 de kilometri Vest de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la Vest de aceasta linie Spaniei . Teritoriile aflate la est apartineau Portugaliei, iar cele de e la vest Spaniei. Tratatul a fost ratificat de Portugalia la data de 5 septembrie 1494.

*    1504: Urca pe tron Bogdan al III-lea (cel “orb”), fiul lui Stefan cel Mare  și al Doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa “Orbu”,  datorită cronicarului Grigore Ureche  (tarziu, în secolul al XVII-lea). Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan vodă cel Orb și Grozav (în sensul  de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). Ramasese  orb la un ochi, posibil în urma bătălia de la Codrul Cosminului din 1497. La moartea tatălui său avea  25 de ani.

·         1504: S-a incheiat redactarea lucrarii ”Letopisetul de cand cu voia lui Dumnezeu s-a inceput Tara Moldovei”, prima creatie laica a culturii romane scrisa la curtea lui Stefan cel Mare. Ultima referire fiind despre moartea domnitorului, s-a tras concluzia ca insemnarile s-au incheiat la 2.07.1504.

·         1644: Bătălia de la Marston Moor: forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor, în cadrul Războiului civil (1642-1646). Bătălia de la Marston Moor s-a dat la 2 iulie 1644, în timpul Primului Război Civil Englez din 1642–1646. Forțele combinate ale covenantiștilor scoțieni în frunte cu earlul de Leven și parlamentariștii englezi conduși de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle.

·         1798: Napoleon Bonaparte a ocupat orașul Alexandria.

·         1838: A apărut, la Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu, revista culturală romaneasca “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, supliment literar al “Gazetei de Transilvania”. Foaie pentru minte, inimă și literatură a fost o revistă românească cu caracter cultural, supliment al Gazetei de Transilvania, apărută la Brașov între 2 iulie 1835 și 24 februarie 1865 (cu unele întreruperi). La 1 ianuarie 1838 a apărut sub denumirea Foaie literară, ca la 2 iulie să revină la denumirea completă. A fost condusă de George Bariț, iar începând cu 1850 de Iacob Mureșanu. Publicația a avut un mare rol în dezvoltarea culturii românești progresiste. În paginile ei au fost dezbătute, dintr-un unghi de vedere în general iluminist, chestiuni ca: emanciparea culturală și politică a poporului român, ridicarea lui economică, rolul educativ și cetățenesc al teatrului, necesitatea unei bune organizări a învățământului, lupta pentru unitatea și cultivarea limbii și pentru propășirea literaturii originale, stimularea culegerilor folclorice, etc. Revista a dus o îndrăzneață campanie împotriva despotismului, în numele ideilor generoase, și a salutat cu entuziasm revoluția de la 1848. Au colaborat la ea personalități din toate provinciile locuite de români: Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Andrei Mureșanu, iar difuzarea ei peste munți s-a realizat de librarul Iosif Romanov din București .

·         1849: A fost semnat la Seghedin (Szeged) ”Proiectul de pacificare” de catre Lajos Kossuth, liderul revolutiei maghiare, si de catre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac, reprezentantii emigratiei romane. Pentru prima data intr-un document oficial, Principatele Romane sunt mentionate sub numele de Romania, iar guvernul revolutionar maghiar recunostea romanilor dreptul de a folosi limba romana in administratie, justitie si invatamant, independenta Bisericii Ortodoxe, prezenta romanilor in administratia de stat.

·         1853: Armata rusă invadează Turcia; începutul războiului din Crimeea.

·         1860 - A fost fondat orasul Vladivostok.

·         1880 - Stabilirea de relatii diplomatice intre Romania si Elvetia.

·         1881: Președintele SUA James A. Garfield a fost rănit prin împușcare și a murit în urma rănirii în data de 19 septembrie. James Abram Garfield (n. 19 noiembrie 1831 — d. 19 septembrie 1881) a fost cel de-al douăzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii și cel de-al doilea președinte american care a fost asasinat. Termenul său al fost cel de-al doilea ca scurtime, după cel al lui William Henry Harrison, al nouălea președinte american, fiind în funcție în perioada 4 martie 1881 – 19 septembrie 1881. Garfield a servit în cea mai înaltă funcție a statului american un total de doar șase luni și cincisprezece zile. Președintele Garfield a fost asasinat prin împușcare: în iulie 1881 un avocat dement – Charles Julius Guiteau (1841 – 1882) – a tras în el cu arma. Rănile cauzate de asasin au cauzat infecția fatală care a dus la decesul său.

·         1888: Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.

·         1897: Omul  de ştiinţă italian Guglielmo Marconi  obţine la Londra un brevet pentru inventarea radioului.

·         1900: S-a produs prima ascensiune a unui dirijabil cu schelet rigid; constructia îi apartinea inginerului german Fridrich von Zeppelin; a folosit motorul cu combustie interna pentru propulsarea dirijabilelor.

·         1904 – se dă startul în a doua ediție a Turului Franței la ciclism

·         1908 - A fost inaugurata Universitatea populara de la Valenii de Munte, condusa si organizata de Nicolae Iorga.

·         1916 – se dispută primul meci din istoria Copei America, la Buenos Aires, Uruguay-ul învinge cu 4-0 naționala statului Chile

·         1919 - A fost infiintata de catre Constantin Tanase, la Bucuresti, compania “Carabus”. S-a jucat in deschidere piesa de revista “Pisica de orez”, scrisa de Constantin Solomonescu si Mircea Radulescu.

·         1921 – se încheie turneul de la Wimbledon, cu victoria lui Bill Tilden, la masculin, și Suzanne Lenglen. Randolph Lycett și Max Woosman au câștigat proba de dublu masculin și Suzanne Lenglen și Elizabeth Ryan pe cea de dublu feminin, în timp ce la dublu mixt s-au impus Elizabeth Ryan și Randolph Lycett

·         1923: Accidentul feroviar de la Vintileanca, soldat cu zeci de morți și răniți. Accidentul feroviar de la Vintileanca a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane, conform rapoartelor finale ale autorităților. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari.

·         1924    - A luat fiinţă, la Paris, Asociaţia Internaţională a Presei Sportive – AIPS.

·         1927 – se încheie turneul de la Wimbledon, cu victoriile lui Henry Cochet și Helen Wills. Wills a fost prima reprezentantă a SUA care a câștigat la Wimbledon

·         1930 – se dă startul în Turul Franței la ciclism

·         1932 – se joacă finalele turneului de la Wimbledon. La masculin. În proba de simplu se impune Ellsworth Vines, iar competiția fetelor e câștigată de Helen Wills Moody. Competiția de dublu masculin le revine francezilor Jean Borotra și Jacques Brugnon, cea de dublu feminin, cuplului Dorin Metaxa și Josane Sigart, iar cea de dublu mixt lui Elisabeth Ryan și Enrique Maier

·         1934: Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm.

·         1937 – se încheie turneul de la Wimbledon cu victoriile lui Don Budge și Helen Wills

·         1939 – se joacă a doua semifinală a Cupei României, în care Rapid învinge cu 2-0 Venus București

·         1941 - Armata a 4-a romana a facut trei capete de pod la Costuleni, la est de Husi si la Falciu, si apoi a urmat flancul drept al armatei a 11-a germana, curatind fortele ruse din sudul Basarabiei.

·         1950 – se joacă 16-imile de finală ale Cupei României, și se califică mai departe CSU Cluj, Flamura Roșie Arad, Locomotiva Arad, Partizanul Petroșani, Dinamo București, Partizanul București, Spartac București, Locomotiva Sibiu, Progresul Oradea, CSU Iași, CCA București, Dinamo Brașov, Locomotiva București, Locomotiva Turnu-Severin, Locomotiva București

·         1950 – se dispută Marele Premiu al Franței, care este câștigat de Juan Manuel Fangio, urmat de Luigi Fagioli și Peter Whitehead

·         1961 – se desfășoară Marele Premiu al Belgiei la formula 1, care este câștigat de Giancarlo Baghetti, urmat de Dan Gurney și Jim Clark

·         1961 – se dispută finala Cupei Spaniei, în care Atletico Madrid o învinge cu 3-2 pe Real Madrid

·         1961 – se dispută Marele Premiu al Belgiei la motociclism pe circuitul de la Spa Franchorchamps. Cursele le revin lui Luigi Taveri la clasa 125, Jim Redman la 250, și Gary Hocking la clasa 500

·         1964:   Președintele american Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Drepturilor Civile, prin care se interzicea segregarea  rasiala în școli, locuri publice și la angajare.

·         1964 – la Hunedoara s-a jucat ultimul sfert de finală din Cupa României, Dinamo București a învins cu 2-1 pe Știința Timișoara

·         1966:  Primul test nuclear  francez  în  atolul Mururoa din Pacific.

·         1967 – Steaua București câștigă Cupa României, după ce o învinge cu 6-0 pe Foresta Fălticeni

·         1967 – FC Valencia câștigă cu 2-0 finala Cupei Spaniei, împotriva lui Atletic Bilbao

·         1967 – se desfășoară Marele Premiu al Franței la formula 1, câștigat de Jack Brabham, urmat de Denny Hulme și Jackie Stewart

·         1972 – Rapid București câștigă Cupei României, după ce învinge cu 2-0 pe Jiul Petroșani

·         1972 – se dispută Marele Premiu de formula 1 al Franței, câștigat de Jackie Stewart, iar podiumul a fost completat de Emerson Fittipaldi și Chris Amon

·         1976 – naționala României încheie la egalitate, 1-1, meciul amical jucat împotriva naționalei Iranului

·         1976:  Vietnamul de Nord comunist  proclama dupa ocuparea Vietnamului de Sud,  unirea si formarea  Republicii Socialiste Vietnam.

·         1978 – se dispută Marele Premiu al Franței, care este câștigat de Mario Andreti, iar podiumul e completat de Ronnie Peterson și James Hunt

·         1982 – se dispută partide în faza a doua a grupelor Campionatului Mondial din Spania. În grupa B, Germania de Vest 2-1 Spania, iar în grupa C, Argentina 1-3 Brazilia

·         1983 – Martina Navratilova câștigă ediția a 90-a a turneului feminin de tenis de la Wimbledon

·         1985: Mihail Gorbaciov este ales presedinte al Sovietului Suprem al URSS .

·         1989 – la Osnabruck, se joacă finala Campionatului European de fotbal feminin din Germania de Vest, în care echipa țării gazdă câștigă titlul continental, după 4-1 cu Norvegia

·         1992    - A avut loc, la Putna, canonizarea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

·         1992 - Modelul Corvette cu numărul 1 milion era un roadster LT1 de culoare albă şi interior roşu, special fabricat pentru a avea aceleaşi specificaţii ca şi primul Chevrolet Corvette apărut în 1953. Astfel în aproape 50 de ani americani au fabricat 1 milion de unităţi Corvette, o performanţă admirabilă pentru un model cu valenţe de supercar. Ceremonia de celebrare a 100 de ani l-a avut în prim plan pe rusul Zora Arkus-Duntov, cel care este creditat cu transformarea lui Corvette într-un model clasic. Acesta lucra în 1953 pentru o echipă de curse britanică dar a fost atât de impresionat de apariţia primei generaţii încât a aplicat pentru o slujbă la constructorul american. Ulterior a fost angajat şi eforturile sale s-au văzut imediat.

·         1994 – se joacă două dintre optimile de finală ale Campionatului Mondial din Statele Unite: Germania 3-2 Belgia și Spania 3-0 Elveția. În aceeași zi este ucis fotbalistul columbian Andres Escobar, după ce acesta și-a trimis în propria poartă mingea în partida cu Statele Unite ale Americii din grupele Mondialului

·         1995 – se dispută Marele Premiu al Franței câștigat de Michael Schumacher , urmat de Damon Hill și David Coulthard

·         1997 – se joacă două partide în cadrul grupei A a Campionatului European de fotbal feminin, ediția din Norvegia și Suedia. A doua echipă gazdă trece cu 1-0 de Spania, în timp ce Franța învinge cu 3-1 Rusia

·         2000 – se joacă finala Campionatului European din Belgia și Olanda. Franța a trecut cu 2-1 în prelungiri de Italia, cu golurile lui Wiltord și Trezeguet, iar pentru italieni a punctat Marco Delvecchio

·         2000 – se dispută Marele Premiul al Franței la formula 1. Pe primul loc încheie David Coulthard, urmat de Mika Hakkinen și Rubens Barrichello

·         2000: Se deschide pentru trafic Podul Øresund, cel mai lung pod rutier şi feroviar din Europa, care conecteaza Suedia şi Danemarca. Acesta are o lungime de 7845 metri si o latime de 23,5 metri. Construcția podului Øresund a început în 1995 și a fost finalizat 14 august 1999. Deschiderea oficială a avut loc la data de 1 iulie 2000, in prezenta reginei Margarethe a II-a a Danemarcei si a regelui Carl Gustaf al XVI-lea ca gazde ale ceremoniei. Podul-tunel a fost deschis circulației rutiere putin mai târziu în acea zi.

·         2002: Bancherul american Steve Fossett a devenit primul om care a călătorit singur, nonstop, în jurul lumii într-un balon.

·         2005: La Londra și în alte orașe au avut loc concertele maraton Live 8, destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa, cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh.

·         2006 – se dispută pe circuitul de la Magny Cours, Marele Premiu al Franței la formula 1. Pe primul loc se clasează Michael Schumacher, urmat de Felipe Massa și Giancarlo Fisichella

·         2008: Ostatica Ingrid Betancourt a fost eliberată de gherilele Forţele Armate Revoluţionare din Columbia. A fost răpită în timpul campaniei sale electorale şi ţinută ostatică timp de şase ani de Forţele Armate Revoluţionare din Columbia. Íngrid Betancourt Pulecio, este o tanara politiciana franco-colombiana , fosta senatoare columbiana .A fost rapita de “Fortele armate revolutionare din Columbia (FARC) pe 23 februarie 2002. Guvernul francez a incercat fara succes sa obtina eliberarea sa negociind cu FARC cu ajutorul presedintelui venezuelan Hugo Chávez. Alături de Ingrid Betancourt, alţi trei americani şi 11 militari columbieni , au fost eliberaţi în urma unei operaţiuni de infiltrare minuţios pregătită de armata columbiană.

·         2010 – se dispută două dintre sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Africa de Sud: Uruguay 1-1 Ghana, și 4-2 după penalty-ur. În al doilea meci, Olanda 2-1 Brazilia

·         2011 – se joacă două meciuri în grupa C a Campionatului Mondial de fotbal feminin: Coreea de Nord 0-1 Suedia și Statele Unite ale Americii 3-0 Columbia

Nașteri

·         419: S-a nascut imparatul roman Valentinian al III-lea; (d. 16.03.455).

·         1489: Thomas Cranmer, arhiepiscop de Canterbury (d. 1556)

·         1492 - Elizabeth Tudor, prinţesă engleză (m. 1495).

·         1644: Abraham a Sancta Clara, scriitor austriac (d. 1709)

·         1698: Francesco al III-lea d'Este, Duce de Modena (d. 1780)

·         1714 - compozitorul Christoph Willibald Gluck, precursor al clasicismului vienez si mare reformator al operetei (opere: “Orfeu si Euridike”, “Echo si Narcis”, “Alceste”; balet-pantomima: “Don Juan”) (m. 15.11.1787).

·         1724: S–a născut Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german (d. 1803). Friedrich Gottlieb Klopstock (n. la 2 iulie 1724, la Quedlinburg – d. la 14 martie 1803, la Hamburg) a fost un poet german. A inițiat genul poeziei trăirilor interioare, ce ulterior avea să aibă o influență covârșitoare asupra liricii germane moderne al cărei creator a fost considerat. A îmbogățit posibilitățile de expresie lirică, prin introducerea hexametrului antic și crearea ritmurilor libere, în concordanță cu mișcarea sentimentului și a ideii poetice. Opera sa are o puternică coloratură emoțională, având ca teme: iubirea, prietenia, patria, eroismul, credința, moartea, eternitatea, măreția creației.

·         1849 - Maria Theresia de Austria-Este, regina Bavaria (m. 1919).

·         1862    - S–a născut, la Westward, Cumbria, Sir William Bragg, fizician şi matematician (m. 12 martie 1942). A fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1915.

·         1868 : S-a nascut generalul si omul politic roman  Traian Mosoiu; (d.15.08.1935).

·         1869 - scriitorul suedez Hijalmar Soderberg (m. 1941).

·         1877: S–a născut poetul şi romancierul Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1946; (m. 9 aug 1962). Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de stepă), Das Glasperlenspiel(Jocul cu mărgele de sticlă) și Siddhartha. Motivația Juriului Nobel:
„pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală și putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice și înalte calități ale stilului”

·         1882: Marie Bonaparte, psihanalist francez (d. 1962)

·         1893: Luca Ion Caragiale, poet român, fiul lui I.L.Caragiale și fratele lui Mateiu Caragiale (d. 1921)

·         1903: Alec Douglas-Home, al 66-lea prim-ministru al Regatului Unit (d. 1995)

·         1903: Regele Olav al V-lea al Norvegiei (d. 1991). Olav al V-lea (n. 2 iulie 1903, d. 17 ianuarie 1991) a fost rege al Norvegiei din 1957 până la moartea sa. Olav s-a născut în Regatul Unit al Marii Britanii ca fiu al Prințului Carl al Danemarcei și al Prințesei Maud de Wales și la naștere a primit numele de Alexander Edward Christian Frederik.

·         1906: Hans Albrecht Bethe, fizician american (d. 2005)

·         1919: Ștefan Fay, scriitor și genealogist român (d. 2009)

·         1920 - regizorul Fernando Ayala (“Tulpini amare”, “Sambata seara e cinematograf”, “Abisul”).

·         1923 - Wislawa Szymborska, “marea doamna” a poeziei poloneze, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1996. Wisława Szymborska-Włodek (n. 2 iulie 1923 – d. 1 februarie 2012) a fost o scriitoare poloneză. În anul 1996 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. S-a născut in Prowent, care de atunci a devenit o parte a orașului Kórnik, iar mai târziu s-a mutat in Cracovia unde a locuit până la sfârșitul vieții. Ea a fost numită „Mozart al Poeziei”. In Polonia, vânzările cărților autoarei rivalizează cu cele ale celor mai cunoscuți prozatori, chiar dacă a remarcat într-unul din poemele sale, „Unii iubesc poezia” („Niektórzy lubią poezję”), că nu mai mult de doua persoane dintr-o mie sunt atinși de arta sa. Szymborska a primit Premiul Nobel pentru Literatură „pentru un fel de poezie care permite, cu precizie ironică, contextelor istoric si biologic să se arate in fragmente de realitate umană”. Ea a devenit mai bine cunoscută pe plan internațional datorită acestei caracteristici. Opera sa a fost tradusă atât in engleză, cât si in alte limbi europene și arabă, ebraică, japoneză, chineză.

·         1925 - S-a născut Marvin (Percy) Rainwater, cântăreţ şi compozitor american.

·         1925 - S-a născut omul politic Patrice Lumumba din Republica Democratică Congo, asasinat la data de 16.01.1961.

·         1926:  Octavian Paler, scriitor si publicist (“Drumuri prin memorie”, “Mitologii subiective”, “Viata ca o corida”, “Aventuri solitare”, “Apararea lui Galilei”) s-a născut la Lisa, județul Brașov. A fost nominalizat pentru acordarea premiului de excelenta in cultura romaneasca pe anul 2000 (m. 7 mai 2007, Bucuresti).

·         1926 - S-a născut Lee Allen, saxofonist tenor american (Fats Domino Band).

·         1930 - Imelda Marcos, fosta prima doamna (Filipine). 

·         1930 - Carlos Saul Menem, presedintele Argentinei in perioada 1989-1999.

·         1930 - S-a născut Randy Starr (Warren Nadel), vocalist, chitarist şi compozitor american (The Islanders).

·         1941: S-a nascut  pilotul roman  George Valentin Bibescu; (n. 03.04.1880).

·         1942 - Vicente Fox Quesada, presedintele Mexicului (din 2000).

·         1942 - S-a născut Leapy Lee (Lee Graham), cântăreţ şi compozitor britanic.

·         1945 - S-a născut Peter Cruickshank, basist britanic (Groundhogs).

·         1946 - Richard Axel, laureat al Premiului Nobel pentru Medicina pe anul 2004, pentru studiile asupra sistemului olfactiv (alaturi de Linda Buck).

·         1950: S-a nascut  Liviu Vasilica, cantaret de muzica populara romanesca (n.comuna Plosca, Jud. Teleroman; (d.19.10.2004).

·         1950 - S-a născut Hans Bathelt, baterist german (Triumvirat).

·         1951: Mariea Crâșmaru, globetrotter român

·         1951: Gheorghe Visu, actor român de teatru și film

·         1951 - S-a născut Joe Puerta, vocalist, basist şi compozitor american (Ambrosia).

·         1954 - S-a născut Peter Briquette, basist britanic (Boomtown Rats).

·         1959: Cristian Diaconescu, politician român

·         1960: Dan Nica, politician român

·         1970: Cosmin Gușă, politician român

·         1974: Rocky Gray, muzician american (Evanescence)

·         1981 - Serban Copot, membru al formatiei Animal X (alaturi de Laurentiu Penca si Alexandru Salaman).

·         1985: Ashley Tisdale, cântăreață americană

Decese

·         936: Henric I al Germaniei

·         1504: A încetat din viaţă Ştefan cel Mare si Sfant, domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504 (n. 1433, la Borzeşti). Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul domnitorului Bogdan al II-lea si al Doamnei Oltea, din nemul Basarabilor munteni, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: “Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: din pom bun roade bune or să iasă.” Papa Sixtus al IV-lea l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos), iar poporul l-a cântat în balade: “Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare”. Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţara Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică. Bătrîn şi bolnav de gută – i s-a amputat piciorul. După o domnie îndelungată de 47 de ani – neobişnuită pentru acele vremuri – marele domnitor a inchis ochii la 2 iulie 1504. Cu însemnarea morţii lui Ştefan cel Mare se împlineşte prima creaţie literară laică a culturii române: Letopiseţul de cînd cu voia lui Dumnezeu s-a început Ţara Moldovei. Redactata din porunca, sub supravegherea, la curtea şi, în unele pasaje, sub dicatarea lui Ştefan cel Mare, această scriere deschide marea galerie a operelor istorice cu valoarea literară care va face din cronică genul major al literaturii române din epoca feudală. A fost copiată şi prelucrată în mănăstiri, în germană şi polonă. A fost utilizată pentru insemnările de istorie a moldovei din Voskresenski Letopiseţ (cronica moldo-rusă). “Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire la Putna, care era zidită de dînsul, jale era, că plîngea toţi ca pe un părinte al său…” (Grigore Ureche). În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptînd de la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat puternic. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992 si de atunci este cinstit de poporul credincios in ziua de 2 iulie .

·         1566: A încetat din viaţă astrologul francez Michel Nostradamus; (n. 14 dec. 1503). Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu.

·         1778: A încetat din viaţă scriitorul si filosoful elvetian-francez Jean Jacques Rousseau; (n. 28 iunie 1712). Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 – d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

·         1891: A murit Mihail Kogalniceanu, om politic, istoric, scriitor si publicist roman, orator aprecia; (n. 1817). Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”, a fost  prim-ministru și  ministru de externe al Romaniei.  A jucat un rol important în Revoluția de la 1848 , în lupta pentru Unirea Principatelor Române si mai tarziu in obtinerea independentei Romaniei. Personalitate fascinantă a epocii moderne, Mihail Kogălniceanu s-a situat  în fruntea celor mai importanti  reprezentanți ai generației pașoptiste.

·         1893: Georg Daniel Teutsch, episcop evangheic sas din Transilvania

·         1901 - A murit poetul Theodor Serbanescu, membru al Societatii literare “Junimea” si membru corespondent al Academiei Romane (“Sonete decadente”), (n.29.12.1839).

·         1914:  A murit Emil Girleanu, scriitor (“Cea dintai durere”, “Nucul lui Odobac”, “O lacrima pe-o geana”) (n. 5.01.1878). Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

·         1931 - A murit filosoful danez Harald Hoffding (n.11.03.1843).

·         1932: Manuel al II-lea al Portugaliei (n. 1889)

·         1934: Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm. Ernst Röhm Julius (n. 28 noiembrie 1887, München – d. 2 iulie 1934) a fost un ofițer imperial al Armatei Germane în Primul Război Mondial, iar mai târziu un lider nazist. El a fost fondatorul armatei Camasile Brune in Partidului Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). Ernst Röhm fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa puterii, dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști. La 30 iunie 1934, în Noaptea cuțitelor lungi, Ernst Röhm a fost arestat și, după două zile, ucis în celula sa din închisoarea Stadelheim.

·         1937: Pilotii americani Amalia Earhart si Fred Noonan, care au incercat sa zboare in jurul lumii, au fost dati disparuti deasupra Oceanului Pacific. Ei si-au inceput zborul in jurul lumii la bordul avionului „Electra”. In timpul calatoriei, contactul cu avionul a fost pierdut si cei doi nu au mai fost gasiti niciodata.

·         1941: A murit George Valentin Bibescu, pilot român, nepot al domnitorul Gheorghe Bibescu; (n. 03.04.1880). George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2 iulie 1941, București) a fost unul dintre cei mai buni piloți români. Aparține familiei Bibescu. Este fondatorul Automobil Clubului Român în 1904. A înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912. Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925. În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa). A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

·         1949: A încetat din viaţă omul politic bulgar Gheorghi Dimitrov, primul ministru al Bulgariei între anii 1945 – 1949; (n.18 iunie 1882).

·         1961: A murit (sinucis) scriitorul Ernest Miller Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1954 (“Adio, arme!”, “Zapezile de pe Kilimanjaro”, “Batranul si marea”) (n. 21.07.1899). Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA – d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu„, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.
Motivația Juriului Nobel:
„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul și marea» și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”

·         1977 - A murit Vladimir Nabokov, scriitor rus, emigrat în anul 1940 în SUA. Şi–a câştigat faima mondială odată cu declanşarea scandalului în jurul romanului “Lolita” (1955) (n.22.04.1899).

·         1989: A murit politicianul sovietic Andrei Gromiko, fost ministru de externe al URSS; (n.1909).

·         1997: James Stewart, actor american (n. 1908). James Maitland Stewart (n. 20 mai 1908 – d. 2 iulie 1997) a fost un actor american de origine scoțiană . A fost de profesie arhitect, până să descopere actoria. Primele sale roluri au fost în muzicaluri pe Broadway. Prestația sa a atras atenția celor de la MGM, care îi oferă un contract. Astfel, în 1935, James Stewart apare pentru prima dată în distribuția unui film. Colaborările cu Frank Capra îi vor aduce faima (You Can’t Take It With You) și prima nominalizare la Oscar (Mr. Smith Goes to Washington). A urmat apoi și primul Oscar câștigat, în 1940, pentru filmul Poveste din Philadelphia. După decembrie 1941, odată cu atacul de la Pearl Harbor, SUA intră în război. Jimmy se înrolează în aviația militară americană, până la sfârșitul războiului avansează până la gradul de colonel. Pentru meritele sale din timpul războiului este răsplătit cu mai multe medalii și decorații (Air Medal, Distinguished Flying Cross, Croix de Guerre și 7 Battle Stars). Ulterior va fi avansat la gradul de general de brigadă. Va lupta și în războiul din Vietnam. În 1968 se retrage din armată după 27 de ani. După al doilea război mondial joacă rolul lui George Bailey în faimosul film It’s a Wonderful Life. În anii ’50 Jimmy a făcut parte adesea din distribuția western-urilor lui John Ford și Anthony Mann, respectiv din cea a filmelor de suspans ale lui Alfred Hitchcock. A fost răsplătit și cu câte un Oscar și un Glob de aur pentru întreaga activitate.

·         1999 - A murit regizorul si scriitorul Mario Puzo, celebru prin regia filmului „Nasul” („Fools die”, „The Sicilian”), (n. 15.10.1920).

·         2007    - Cântăreaţa de operă Beverly Sills, o personalitate extrem de populară în Statele Unite, a murit. Pe parcursul carierei sale, Sills a cântat în locaţii celebre precum Scala din Milano, Teatrul San Carlo din Napoli, The Royal Opera din Londra şi Deutsche Opera din Berlin. (n. 1929)

·         2010    - A încetat din viaţă scriitoarea britanică Beryl Bainbridge, de cinci ori nominalizată pentru Man Booker Prize şi dublă câştigătoare a premiului Whitbread pentru ficţiune; "Injury Time", "Every Man For Himself" (n. 21 noiembrie 1934)

·         2013: Douglas Engelbart, inventator american (n. 1925).

·         2014: Paul Wild, astronom elvețian (n. 1925)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; Sf Voievod Ștefan cel Mare; Sf Ier Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Otto, episcop; Sf. Blandina, martiră

* În calendarul greco-catolic: Depunerea veșmântului Preasfintei Fecioare Maria în capela din Blaherne (în 458)

·         Ziua internationala a ziaristului sportiv
La 2.07.1924 a luat fiinta Asociatia Internationala a Presei Sportive.

RELIGIE ORTODOXĂ 2 Iulie

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; Sf Voievod Ștefan cel Mare; Sf Ier Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei în sfânta racla, în zilele împaratului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperamantul Maicii Domnului).

Pe vremea împaratiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici: Galvie si Candid, frati buni fiind, au mers sa se închine la Ierusalim. Sosind în Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haina a Nascatoarei de Dumnezeu la o femeie evreica, care o tinea cu cinste, aprinzând multe lumini si facând tamâieri. Deci s-au hotarât ei ca sa o ia. Si mergând la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei în care se afla cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea desarta în locul celeilalte; si pe cea cu sfântul si dumnezeiescul vesmânt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, încercând sa ascunda comoara. Dar vazând ca nu se poate, au dat de stire împaratului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Sf Voievod Ştefan cel Mare

Tot întru aceasta luna, în doua zile, pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt, purtatorul de biruinta, si aparatorul crestinatatii.

Odraslit din pamântul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfânt pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri.

Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant Dreptcredinciosul Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, aratându-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Curând, dupa uciderea tatalui sau, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata nadejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii sale.

Stefan cel Mare si cel Sfânt a luptat pentru apararea întregii crestinatati "pâna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata în scrisoarea adresata principilor întregii crestinatati, chemându-i la lupta sfânta de aparare a credintei crestine.

Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mânastiri si biserici zidite, atât în Moldova cât si în Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica neîntrecute pâna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru românesc.

Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El însusi se ruga cu post si facând nenumarate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, asa cum este înfatisat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si întelept sfatuitor în ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al întelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gândul mortii pururea l-a avut în minte caci pentru el moartea era, potrivit învataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el însusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormânt, pregatita cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.

Paginile sfinte de cronica româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului român fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt: "iar pe Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidita. Atâta jale era de plângeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pâna astazi îi zic Sfântul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea l-au ajuns".

De la mutarea sa la Parintele Ceresc pâna astazi, mormântul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului românesc neîncetat îsi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt ramâne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara, stapânit permanent de credinta în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul în fiinta si închinat în Treime, Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Amin.

Sfîntul Ierarh Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului

Sfîntul Iuvenalie a luat scaunul Patriarhiei Ierusalimului pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Tînăr. În zilele patriarhiei lui, erau în Palestina marii luminători, Sfinţii Părinţi: Eftimie, Teodosie, Gherasim de la Iordan, căruia i-a slujit leul, şi mulţi alţii. Acei luminători erau mîhniţi din pricina tulburărilor care se făceau de eretici. Căci în acele vremuri se ridicase eresul lui Nestorie, care hulea pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu. Deci, s-a adunat al III-lea Sinod a toată lumea al Sfinţilor Părinţi, în cetatea Efesului. La acest sinod, Sfîntul Iuvenalie cu Sfîntul Chiril, Patriarhul Alexandriei, şi cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, au anatematizat pe Nestorie şi eresul lui. După sfîrşitul împăratului Teodosie, împărăţind Marcian cu Pulheria, a ieşit un alt eres, al lui Dioscur şi al lui Eutihie, care spuneau că în Domnul nostru Iisus Hristos este numai o singură fire. Deci s-a făcut al IV-lea Sinod a toată lumea al Sfinţilor Părinţi, în cetatea Calcedon. În acest Sinod, Sfîntul Iuvenalie, în mijlocul Sfinţilor Părinţi, ca un luceafăr în mijlocul stelelor, strălucea prin dreapta credinţă, izgonind întunericul cel rău al credinţei ereticilor.

După ce s-a întors de la sinod la scaunul său, a mers în Palestina un oarecare eretic Teodosie, cu chipul călugăr, iar cu obiceiul vrăjitor. Acela împărtăşea credinţa cea rea a lui Eutihie, care hulea Sfîntul Sinod cel din Calcedon, ca şi cum în el s-ar fi lepădat dogmele dreptei credinţe şi s-ar fi înnoit învăţătura lui Nestorie, spunînd şi multe alte necuviinţe.

Evagrie povesteşte de acest eretic, că, izgonindu-se din mînăstirea lui pentru faptele cele rele şi pentru necredinţa sa, s-a dus în Alexandria la răucredinciosul Dioscor şi s-a lipit de el. Dar, şi de acela fiind pedepsit cu multe bătăi, pentru meşteşugul şi răutatea sa, punîndu-l ca pe un tulburător pe cămilă, l-a purtat cu batjocură prin cetate. Apoi, scăpînd în Palestina, a început a tulbura Biserica, semănînd eresuri hulitoare de Dumnezeu. Pe atunci, se afla în Palestina împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tînăr, care petrecea la Sfintele Locuri, după moartea bărbatului ei. Deci, acel eretic Teodosie, mai întîi a înşelat pe împărăteasa Evdochia spre lepădarea Sinodului din Calcedon, apoi şi pe mulţi monahi neiscusiţi i-a vătămat cu eresul său şi i-a făcut de un gînd cu sine. Deci a ridicat, cu mulţi călugări înşelaţi, tulburare împotriva Patriarhului Iuvenalie, silindu-l să se lepede cu totul de Sinodul din Calcedon. Iar el nevrînd, l-au izgonit de pe scaun.

Atunci, Iuvenalie s-a dus la Constantinopol, la împăratul Marcian, iar ereticul Teodosie, avînd ajutătoare pe împărăteasa Evdochia şi puterea călugărilor, care îl sprijineau la acel eres, s-a suit pe scaunul Patriarhiei şi făcea multe primejdii celor dreptcre-dincioşi. Episcopii şi clericii care nu voiau să aibă împărtăşire cu el, pe unii îi lepăda, iar pe alţii, muncindu-i, îi ucidea, jefuindu-le averile şi risipindu-le casele. Astfel a făcut lui Severian, Episcopul Schitopolei, care n-a voit să se supună eresului său, şi, izgonindu-l de pe scaunul său, l-a ucis. Din aceste pricini se făcuse în toată Palestina mare tulburare. Astfel, Sfînta Cetate a Ierusalimului era prinsă şi pustiită ca de nişte barbari. Sfinţii Părinţi din Palestina, ne-suferind să vadă o prigonire ca aceea şi o risipire a Bisericii, temîndu-se şi de mîinile ighemonilor, s-au ascuns în pustia cea mai adîncă. Acolo s-au rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, pentru pierderea ereticilor şi pentru grabnica liniştire a Bisericii.

Pe vremea aceea, în clerul Bisericii Ierusalimului era un diacon cu numele Atanasie, frumos grăitor la cuvînt şi rîvnitor în dreapta credinţă. Acesta, văzînd în biserică pe ereticul patriarh, Teodosie, stînd ca o urîciune a pustiirii la locul cel mai de cinste, în locul patriarhului, a stat înaintea lui şi cu glas mare a strigat, zicînd: "O, Teodosie, încetează de a umple Sfînta Cetate de atîtea ucideri! Încetează de a ridica război împotriva lui Hristos şi a alunga tîlhăreşte turma Lui din ogrăzile cele dumnezeieşti". Acestea zicînd Atanasie către el, îndată a fost prins de ostaşii lui Teodosie şi a fost tras afară din biserică, unde, chinuindu-l cu multe feluri de munci şi bătîndu-l mult, l-au străpuns cu un fier ascuţit. Trupul lui a fost legat cu o funie de picioare şi tîrît prin toată cetatea, iar la urmă l-au aruncat spre mîncare cîinilor.

Voievodul Dorotei, care era pus de împărat ca să ocîrmuiască Palestina, nu se întîmplase într-acea vreme să fie în Ierusalim, ci era cu oastea la război împotriva moabitenilor. Acela, înştiinţîndu-se de cele ce se făcuseră în Sfînta Cetate, îndată întorcîndu-se cu oastea de la război, a alergat la Ierusalim. Dar, ostaşii lui Teodosie şi ai împărătesei Evdochia, din porunca lor, au închis porţile cetăţii înaintea voievodului, nelăsîndu-l să intre înăuntru. Astfel, ei nu l-au lăsat să intre înăuntru, pînă ce nu le-a făgăduit, că o să fie de un gînd cu ei în credinţa lor. Acel mincinos patriarh Teodosie, tulburînd Biserica, a fost pe scaunul Patriarhiei Ierusalimului douăzeci de luni, pînă ce a venit poruncă voievodului de la împărat, ca să-l prindă şi să-l aducă ca pe un tulburător şi ucigaş la judecată în Constantinopol.

Teodosie, aflînd mai înainte de porunca împărătească care avea să-i vină, s-a ascuns de toţi şi a fugit în Muntele Sinai, făcîndu-se neştiut. Atunci, Preasfinţitul Patriarh Iuvenalie, întîiul şezător pe scaun, avînd în Constantinopol mare cinste de la împăratul Marcian şi de la Pulheria, soţia lui, şi de la patriarhul locului, s-a dus la Ierusalim cu împărăteasca învoire şi şi-a luat în primire scaunul său, îndreptînd toate cele răzvrătite. Părinţii din pustie, auzind de întoarcerea lui, s-au umplut de mare bucurie şi s-au întors la locaşurile lor.

Dar împărăteasa Evdochia, care fusese înşelată de răucredinciosul Teodosie cu eresul lui Eutihie, se muncea cu mintea, neştiind de care mărturisire să se ţină. De aceea, ea a trimis în Antiohia la Cuviosul Simeon Stîlpnicul, să ceară de la dînsul sfat folositor şi povăţuire. Acela a scris către dînsa, poruncindu-i să se împace cu Preasfinţitul Patriarh Iuvenalie şi să urmeze drepcredincioasei lui învăţături. Împărăteasa a făcut aceasta fără de zăbavă şi, lepă-dîndu-se pe faţă de eres, s-a făcut părtaşă Bisericii celei soborniceşti. Poporul cel mult al mirenilor, văzînd aceasta, asemenea şi monahii care fuseseră înşelaţi de ereticul Teodosie, s-au întors la dreapta credinţă prin chipul împărătesei.

Sfîntul Iuvenalie, după aceasta, cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în pace, împodobind Sfînta Biserică cu cuvîntul, cu viaţa şi cu munca cea păstorească.

Notă - În prolog, se scrie şi aceasta: Pe cînd Marcian cu Pulheria zideau biserica din Vlaherna în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au scris Sfîntului Iuvenalie, întrebîndu-l dacă ştie unde s-a pus trupul Maicii Domnului. El a răspuns, tot prin scris, că nu ştie; însă a spus un cuvînt vechi, adevărat, că a fost îngropată şi s-a auzit de Sfinţii Apostoli o cîntare îngerească pînă la a treia zi. După trei zile, unul din ucenici, nefiind la îngroparea preacuratului ei trup, i-a deschis mormîntul, dar n-a găsit trupul ei, decît numai cele de îngropare singure. Împăratul şi împărăteasa, citind aceasta, au scris către dînsul, rugîndu-l ca măcar racla cu cele de îngropare s-o pecetluiască şi s-o trimită la dînşii - lucru care s-a şi făcut.

Sfîntul Iuvenalie, vieţuind toţi anii ierarhiei sale 38, a adormit cu pace şi a stat înainte între cereştile ierarhii, la scaunul slavei Arhiereului cel Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine slava în veci. Amin.

ARTE 2 Iulie

INVITAŢIE LA OPERĂ 2 Iulie

Christoph Willibald Gluck

Christoph Willibald Gluck 1767 Alceste: 

Gluck - Orfeo ed Euridice: 

Christoph Willibald Gluck 1774 IPHIGÉNIE EN TAURIDE:

Armide:

Beverly Sills

Maria Stuarda

Lucia di Lammermoor

Il barbiere di Sevilla

Anna Bolena

Traviata

Don Pasquale

MUZICĂ 2 Iulie

Christoph Willibald Gluck

Marvin (Percy) Rainwater, cântăreţ şi compozitor american

Lee Allen, saxofonist tenor american (Fats Domino Band).

Randy Starr (Warren Nadel), vocalist, chitarist şi compozitor american (The Islanders).

Leapy Lee (Lee Graham), cântăreţ şi compozitor britanic.

Peter Cruickshank, basist britanic (Groundhogs).

Groundhogs 

Liviu Vasilică

Liviu Vasilică- colaj muzică populară: http://youtu.be/eE3IhUFi9bs.

Liviu Vasilică — Melodii din alte vremuri (1): https://youtu.be/rjBeEYeZMUQ.

Hans Bathelt, baterist german (Triumvirat).

Joe Puerta, vocalist, basist şi compozitor american (Ambrosia).

AMBROSIA 

Peter Briquette, basist britanic (Boomtown Rats).

The Boomtown Rats Live 

Rocky Gray, muzician american (Evanescence)

Rocky Gray:

Serban Copot, membru al formatiei Animal X (alaturi de Laurentiu Penca si Alexandru Salaman).

Animal X

Ashley Tisdale, cântăreață americană

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Giovanni Marradi - Tears

Beethoven - Sonata No. 17 in D minor

POEZIE 2 Iulie

Wislawa Szymborska

Biografie

Wisława Szymborska s-a născut pe 2 iulie 1923 la Prowent, in Polonia (care acum face parte din orașul Kórnik), iar părinții ei se numeau Wincenty and Anna (născută Rottermund) Szymborski. La vremea aceea, tatăl său era reprezentantul contelui Władysław Zamoyski, un polonez patriot. După moartea contelui Zamoyski din 1924, familia ei se mută la Toruń, iar in 1931 la Cracovia unde a trăit și a scris până la moartea sa.

La izbucnirea celui de-al doilea război mondial in 1939, ea și-a continuat educația participând la așa-numitele lecții clandestine („Tajne szkolnictwo” sau „tajne komplety”) care pregăteau tinerii pentru reconstrucția Poloniei după terminarea războiului. Din 1943, a fost angajat la căile ferate și a reușit să nu fie deportată în Germania ca muncitor silit. In timpul acestei perioade cariera ei ca artist a început cu câteva ilustrații pentru un manual de limba engleză. A început de asemenea să scrie povestiri si poeme ocazionale. Incepând din 1945, a studiat literatură poloneză inainte de a trece la sociologie pe care a invățat-o la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Acolo a devenit parte din cercul scriitorilor locali unde l-a cunoscut pe Czesław Miłosz care a avut o influență destul de importantă asupra scriiturii sale. In mai 1945 a publicat primul său poem, „Szukam słowa” (Căutând cuvinte) în ziarul local Dziennik Polski. Poemele sale au continuat să fie publicate în ziarele locale de-a lungul câtorva ani. În 1948, a renunțat la studii fără sa obțină o diplomă din cauza condiției materiale precare; în același an, s-a căsătorit cu poetul Adam Włodek de care a divorțat în 1954 (au rămas apropiați până la moartea lui Włodek, in 1986), nu au avut copii. Înainte să se căsătorească, ea lucra ca secretară și ilustratoare la o revistă educațională bisăptămânală.

Prima sa carte urma să fie publicată in 1949, dar nu a trecut de testul cenzurii fiindcă „nu îndeplinea cerințele socialiste”. Cu toate astea, Szymborska, la fel ca mulți alți intelectuali din Polonia de după război, a aderat la ideologia oficială a Republicii Populare Polone (RPR) la începutul carierei sale, semnând o petiție politică pe 8 februarie 1953 care condamna preoții polonezi acuzați de trădare in procesul-farsă stalinist de la Cracovia. Opera sa de început promovează teme socialiste, exemplu este volumul său de debut 'Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim) care conținea poeziile „Lenin” și „Młodzieży budującej Nową Hutę” (În cinstea tinerilor care construiesc Nowa Huta), despre construcția unui oraș industrial stalinist de lângă Cracovia. A devenit membru al partidului conducător Partidul Muncitoresc Unit Polonez.

Asemenea multor intelectuali comuniști apropiați la început de ideologia oficială a partidului, Szymborska s-a înstrăinat treptat de ideologia socialistă și a renunțat la opera sa cu temă politică. Chiar dacă se retrage din partid abia in 1966, ea începuse să intre in contact cu dizidenți. În preajma anului 1957 se împrietenește cuJerzy Giedroyc, editorul ziarului polonez foarte influent, Kultura, care își avea sediul la Paris și la care contribuie in același timp cu articole. În 1964, se opune unui protest susținut de comuniști împotriva intelectualilor independenți, cerând in schimb libertate de exprimare.

În 1953, Szymborska se alătură personalului revistei literare „Życie Literackie” (Viață Literară), unde a continuat să lucreze până în 1981, iar din 1968 a condus propriul editorial cu recenzii de cărți, numit „Lektury Nadobowiązkowe”. Multe dintre eseurile ei din această perioadă au fost publicate mai târziu intr-o carte. Din 1981 până în 1983, a fost editor al revistei lunare din Cracovia „NaGlos”(OutLoud). În anii 1980, și-a intensificat activitățile de opoziție, contribuind la Samizdat, o acțiune dizidentă a publicației Arka sub pseudonimul „Stańczykówna”. Ultimul volum publicat în timp ce Szymborska era încă în viață, Dwukropek, a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatură franceză în polonă, în special poezie barocă si operele lui Agrippa d'Aubigné . În Germania, Szymborska a fost asociată cu traducatorul ei Karl Dedecius, care a făcut multe pentru a promova lucrările ei acolo.

Wislawa Szymborska a murit pe 1 februarie 2012 la 88 de ani, în casa ei din Cracovia. Asistentul ei personal, Michał Rusinek, a confirmat informația și a spus că ea a "murit în pace dormind". A fost înconjurată de prieteni și rude în momentul acela. Ministrul de Externe, Radek Sikorski a descris moartea ei pe Twitter ca o "pierdere ireparabilă pentru cultura poloneză".

Ea a lucrat la poezii noi chiar până în momentul morții sale, deși a fost în imposibilitatea de a-și organiza eforturile finale intr-o carte așa cum și-ar fi dorit-o. Ultima poezie a fost publicat mai târziu în același an.

Opera

1952: Dlatego żyjemy

1954: Pytania zadawane sobie

1957: Wołanie do Yeti

1962: Sól

1966: 101 wierszy

1967: Sto pociech

1967: Poezje wybrane

1972: Wszelki wypadek

1976: Wielka liczba

1986: Ludzie na moście

1989: Poezje:

1992: Lektury nadobowiązkowe

1993: Koniec i początek

1996: Widok z ziarnkiem piasku

1997: Sto wierszy – sto pociech

2002: Chwila

2003: Rymowanki dla dużych dzieci

2005: Dwukropek

2009: Tutaj

2012: Wystarczy

2013: Błysk rewolwru

Posibilităţi

Prefer cinematograful.

Prefer pisicile.

Prefer stejarii de pe Warta.

Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.

Prefer să iubesc oamenii

în locul omenirii.

Prefer să am alături ac şi aţă.

Prefer culoarea verde.

Prefer să nu afirm

că toate au o motivaţie.

Prefer excepţiile.

Prefer să plec mai devreme.

Prefer să discut cu medicii despre altceva.

Prefer ilustraţiile vechi.

Prefer absurditatea scrierii versurilor

absurdităţii de a nu le scrie.

Prefer, cînd vine vorba de iubire, aniversările

sărbătorite-n fiecare zi.

Prefer moraliştii

care nu-mi promit nimic.

Prefer bunătatea vicleană naivităţii.

Prefer pămîntul în civil.

Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.

Prefer să am reţineri.

Prefer iadul haosului iadului ordinii.

Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.

Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.

Prefer cîinii cu cozi netăiate.

Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sînt întunecaţi.

Prefer sertarele.

Prefer multe lucruri nemenţionate aici

multor lucruri nici ele menţionate.

Prefer zerourile risipite întîmplător

celor aşezate în coada altor cifre.

Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. 

Prefer să bat în lemn.

Prefer să nu întreb cît timp şi cînd.

Prefer să ţin cont chiar şi de faptul

că existenţa îşi are raţiunea sa. 

Traducere de Doru Cosmin Radu

Laudă surorii mele

Sora mea nu scrie poezii

şi nici nu cred că o să scrie vreodată.

E ca mama ei care niciodată n-a scris poezii,

şi ca tatăl ei care nici el n-a scris poezii niciodată.

Însă sub acoperişul ei mă simt in siguranţă.

Soţul ei n-ar scrie poezii pentru nimic în lume,

şi – deja începe să sune ca o poezie găsită –

nici una din rudele mele nu scrie poezii.

Sora mea nu are sertare pline de poezii vechi,

în geantă nu cară niciodată poezii noi,

iar cînd mă invită la masă

ştiu că nu are de gînd să-mi recite nimic.

Însă supele ei sînt delicioase,

nu vezi în casa ei manuscrise pătate de cafea.

Sînt o mulţime de familii în care nimeni nu scrie poezii.

Sînt însă multe familii în care o mulţime de persoane scriu poezii.

Uneori poezia se revarsă în cascade de generaţii

provocînd vîrtejuri teribile de sentimente comune.

Sora mea e adepta prozei, iar scrierile ei

se rezumă la dimensiunea unei cărţi poştale

a cărei text promite în fiecare an acelaşi lucru:

cînd se va întoarce

ne va povesti tot,

tot,

tot ce a văzut.

Traducere de Doru Cosmin Radu

Bunătatea orbilor

Poetul îsi citeste versurile în fata orbilor.
N-ar fi crezut ca o sa-i fie atît de greu.
Vocea îi tremura.
Mîinile la fel.

Îsi simte fiecare propozitie
supusa unui test al întunericului.
Trebuie sa se descurce singur, 
fara ajutorul culorilor sau al luminii.

Un efort mult prea mare
pentru stelele din poemele sale, 
pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminitele, luna, 
pentru pestii de culoarea argintului de sub apa, 
ori pentru vulturul atît de tacut din înaltul cerului. 

Citeste – de vreme ce e prea tîrziu sa se opreasca – 
despre baiatul în jacheta galbena de pe pajistea-nverzita, 
despre acoperisurile rosiatice gata de numarat în vale, 
despre numerele naravase de pe tricourile unor jucatori
sau necunoscutul despuiat ce sta în usa-ntredeschisa.

Si-ar dori sa nu mai mentioneze – desi nu are de ales – 
toti sfintii de pe cupola catedralei, 
fluturatul unei mîini de la fereastra unui tren, 
lentilele microscopului, inelul ce arunca o sclipire, 
pînzele albe din cinematograf, oglinzile, albumul plin de chipuri.

Dar nemasurata e bunatatea orbilor, 
nelimitata le e îngaduinta, marinimia.
Ei asculta, zîmbesc si aplauda.

Cîte unul chiar se apropie
cu o carte tinuta pe dos
cerînd un autograf de nevazut. 

Octavian Paler

Biografie

Octavian Paler s-a nascut la data de 2 iulie 1926 intr-un mic sat numit Lisa din Brasov, Romania. Este unul dintre cei mai mari scriitori, editori, jurnalisti si analist politic si cultural roman. A murit la data de 7 mai 2007, la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. 

Scoala primara a urmat-o in satul sau natal. In 1937 a fost admis cu bursa la Colegiul Spiru Haret din Bucuresti. A studiat in acelasi timp Facultatile de Drept si de Filosofie. Desfasoara si o activitate politica, intre 1974 si 1979 fiind membru supleant al Partidului Comunist Roman. 

Este deputat de Vaslui din 1980 si pana in 1985. Mai desfasoara si o actiitate culturala, fiind intre 1965 si 1970 vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune. Es 

te 1976 presedinte al Consiliului Ziaristilor, iar din 1970 si pana in 1983 este redactor-sef al cotidianului central Romania Libera. 

Din cauza viziunilor sale pro-occidentale si din cauza criticilor acerbe la adresa comunismului, Paler a fost persecutat de Securitate, fiindu-i impus domiciliul fortat si interzicandu-i-se diferite activitati în lumea artistica. Dupa 1989 a fondat un Grup de Dialog Social, cunoscut pentru pozitaia sa anticomuista. 

A fost editor la ziarele „Romania Libera”, „Ziua” si „Cotidianul”. A lucrat ca jurnalist şi comentator. In ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice romaneşti. 

Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost inmormantat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfanta Vineri.

Pe scurt despre Octavian Paler:

Nume : Octavian Paler
Locul nasterii: sat Lisa, judet Brasov, Romania
Data nasterii: 2 iulie 1926
Parinti: Ana si Alexandru Paler
Nationalitate: Romana
Sotie: casatorit 
Copii: un baietel
Profesie: scriitor, jurnalis, editorialist
Studii: Colegiul Spiru Haret, Facultatea de LItere si Filosofie, Facultatea de Drept


De ce ne place Octavian Paler?

Scriitorul Octavian Paler a reusit sa intre in inimile cititorilor si sa se faca placut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.

De ce este faimos Octavian Paler?

Scriitor Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astzi in casele cititorilor.

Carti Publicate :

- Umbra cuvintelor
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
- Drumuri prin memorie II (Italia)
- Viaţa pe un peron
- Scrisori imaginare
- Apărarea lui Galilei
- Aventuri solitare
- Deşertul pentru totdeauna
- Un om norocos
- Mitologii subiective
- Caminante, (2004)
- Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
- Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
- Viaţa ca o coridă
- Un muzeu în labirint
- Eul detestabil
- Vremea intrebarilor
- Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
- Don Quijote in est
- Polemici cordiale.

Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai. 

Avem timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim, 
sa alergam in dreapta si in stanga, 
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou, 
sa- i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 
avem timp sa citim si sa scriem, 
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris, 
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, 
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli, 
sa invinovatim destinul si amanuntele, 
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
avem timp sa ne- alungam intrebarile, 
sa amanam raspunsurile, 
avem timp sa sfaramam un vis si sa- l reinventam, 
avem timp sa ne facem prieteni, sa- i pierdem, 
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea, 
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am învățat

Avem timp
(varianta completa de Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine, 
avem timp sa citim si sa scriem, 
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, 
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, 
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, 
sa invinovatim destinul si amanuntele, 
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare, 
avem timp sa ne-alungam intrebarile, 
sa amanam raspunsurile, 
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, 
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, 
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea, 
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, 
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit 

Theodor Serbanescu

Biografie

SERBANESCU Theodor, se naste la 29 dec. 1839, tecuci - moare in 2 iul. 1901, Braila. 

Poet. 

Fiul unui boiernas, paharnicul Eni Serban, devenit Serbanescu, si al Smarandei (n. ?). 

Unul din cei optsprezece copii ai familiei. Urmeaza cursurile primare la Tecuci, cele liceale la Acad. Mihaileana din Iasi, apoi Scoala Militara din acelasi oras. S-a distins in toate scolile prin care a trecut. A intrat in armata ca sublocotenent de geniu. in 1869, ajuns capitan, demisioneaza. Se reintegreaza in armata in 1877 si participa ca ofiter de Stat major la Razboiul de Independenta. Serveste apoi in Ministerul de Razboi si este avansat pina la gradul de colonel, comandind in mai multe garnizoane (Bacau, Buzau, Braila). in 1893 se retrage definitiv din armata si traieste mai mult la mosia Vames din judetul Covurlui. in 1876 a fost prefect la Cahul. Alte incercari de intrare in viata politica esueaza. 

A fost membru al Soc. Junimea (din 1868) si membru corespondent al Acad. Romane (din 1891). Debutul publicistic, in Steaua Dunarii, iar cel poetic, in Ateneul Roman (1861). A mai colaborat la: Albina Pindului, Convorbiri literare, care l-a consacrat, Literatura si arta romana, Oltul, Perseverenta, Revista contimporana s. a. Productia sa poetica, relativ bogata, 'a ramas in paginile revista sau in ms (scrisori, albume etc.). Primul voi., Poesii, este postum, aparind in 190. Au mai aparut Poesii alese, editate de E. Lovinescu (1927) si Poesii, comentate de I. Petrovici , nepotul poetului, si N. Cartojan (1941). Poliglot, a tradus din V. Hugo, Lamartine, A. de Musset, H. Heine, Ada Negri, poezii tiparite in volum din 190. impreuna cu D. C. Ollanescu a tradus Le Reve de Dochia. Poeme dramatique de Fr. Dame" (ed. IV, 1894). A semnat si cu pseudonimul Domescu.

S. a fost cel mai popular din grupul primilor poeti convorbiristi pe care, alaturi de Alecsandri si Eminescu, Maiorescu isi intemeia ideea unei Directii noi in poezia si proza romana. Cu doar un an inainte, poetul-ofiter fusese prezentat de catre Gr. H. Grandea ca „cel mai iubit dintre tinerele privighetori ale Moldovei. Un elev al lui Heinrich Heine" (Albina Pindului, 1870). Consacrarea i-o aduce Maiorescu , prin astfel de aprecieri si previziuni: „intre cele mai placute produceri ale literaturii romane sint si vor ramine poeziile d-lui Serbanescu". E drept, meritul sau principal este „farmecul limbei" si muzicalitatea, ce se evidentiaza intr-un context literar viciat. in decurs de patru decenii, Theodor Serbanescu a scris peste 200 de poezii, adunate de pnetenul sau T. G. Djuvara in volumul postum Poesii (1902), in care, printre piese nu lipsite de farmec poetic, gasim altele esuate in platitudine si retorism grandilocvent. Cea mai reusita parte a poeziei lui Theodor Serbanescu o reprezinta romantele, apartinind indeosebi primei perioade de creatie. Sub aceasta fateta, de cintaret al dragostei si dorului, apare poerul in antologia datorata lui E. Lovinescu (Poesii, 1927), II. Chendi numindu-l „parintele acestei specii la noi". De altfel, dorul este unul din cuvintele-cheie ale poeziei lui Theodor Serbanescu Tudor Vianu si pe urmele lui si alti exegeti il includ pe Theodor Serbanescu in categoria „poetilor erotici si ai cintecului de lume", in descendenta lui C. Conachi . in realitate, trecut prin scoala romanticilor apuseni, poetul face trecerea spre o alta virsta, cea eminesciana, a poeziei romanesti. El a debutat la Convorbiri literare cu trei ani inaintea lui Eminescu , dar numeroase elemente ale poeziei acestui moment sint vizibil „eminesciene". Unde esti (1871), pe muzica de G. Cavadia, este expresia unei iubiri pierdute, cintata mai tirziu in romantele si elegiile lui Eminescu . 

Reminiscenta (1872) anunta nu numai sentimentele, imaginile, vocabulele, ci si tiparul metric si muzicalitatea caracteristice poeziei mai tinarului si genialului coleg de la Junimea: 

„S-a fost un timp, cind tu si eu Un dor aveam pe lume; Cind luminai la glasul meu Si eu la al tau nume; Cind sufletu-ti senin credea Ca-n Dumnezeu in mine; Cind Dumnezeu inima mea N-avea decit pe tine. Acum te-ntreb. unde mai sint Simtirile aceste? Iubitu-ne-am pe-acest pamint? Sau e vreo poveste?".

Ulterior, e greu de spus daca elementele „eminesoiene" reprezinta o continuare a inceputurilor proprii sau rezultatul influentei marelui poet. Ca si Eminescu , Theodor Serbanescu idealizeaza, divinizeaza femeia si apropie dragostea de sentimentul religios (in capela). Ochii sint amanuntul portretistic cel mai frecvent evocat iar floarea, steaua si ingerul, principalele elemente de comparatie, resimtite mai tirziu ca fiind conventionale. Deceptia poetului de a fi adorat o femeie rece ca o statuie este exprimata tot eminescian (Adio). in parte, si unele meditatii asupra destinului uman apar, fie ca elemente de legatura intre Gr. Alexandrescu si Eminescu (Noctu), fie ca ecouri din Scrisorile eminesciene (intre vis si viata), cu un plus de retorism si un minus de profunzime si originalitate a cugetarii si a expresiei. Universul liric al lui Theodor Serbanescu , mai bogat si mai nuantat in erotica, include si reusite fragmente de pastel, putine elemente satirice si citeva poezii patriotice (La Danubiu, Basarabia). Nu lipsesc nici incercarile de sincronizare cu poezia europeana a vremii (Sonete decadente, 1893). Dar aspectul cel mai interesant, din perspectiva istoriei literare, este tripla postura a lui Theodor Serbanescu de precursor, emul si epigon eminescian, in conditiile in care popularitatea sa, reala in epoca, asigurata de calitatea unor versuri, de popularizarea prin Convorbiri si mai ales prin muzica lui G. Cavadia, s-a stins curind dupa moartea poetului. incercarile de a-l mentine in atentia publicului si in istoria literara nu au depasit pragul centenarului nasterii sale, cind s-au organizat ultimele manifestari omagiale si a fost scoasa ultima editie.

OPERA: Poesii, adunate si publicate de T. G. Djuvara, insotite de studii asupra poesiilor lui Serbanescu de D. C. Ollanescu si T. G. Djuvara, Bucuresti, 1902; Poesii alese, pref: de E. Lovinescu, Bucuresti, 1927; Poesii, comentate de I. Petrovici si N. Cartojan, Craiova, 1941; Documente literare junimiste, ed. ingrijita, pref. si note de D. Manuca, Iasi, 1973.

REFERINTE CRITICE: T. Maiorescu, Critice, 1874; II. Chendi, in Convorbiri literare, nr. 9, 1902; Inaugurarea monumentului poetului Th. Serbanescu (31 oct. 1904). Cuvintari si dari de seama, 1904; N. Petrascu, Icoane de lumina, I, 1935 (reed. in 1972); I. Petrovici, Figuri disparute, 1937; I. E. Toroutiu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1940; G. Calinescu, Istoria..; C. Solomon, in Analele Moldovei, nr. 3-4, 1943; S. Cioculescu, VI. Streinu si T. Vianu, Istoria; I. Rotaru, O istorie, I; /. L. R., III; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, II, 1984.

Întîlnirea

baladă

Smerită maică pe cărarea ,
Ce urcă muntele în greu ,
Pășește-ncet... pe vîrf de munte
E mai aproape Dumnezeu.

De-acel ce-l cată-n izolare
Și-n umilite rugăciuni ,
Și mai departe răul lumii
Ce ispitește răi și buni !

Pe coasta muntelui opusă ,
Călugărașul de la schit ,
Spre-aceși vîrf înalt de munte
Cu-același gînd urcă smerit...

Și dacă ei se întîlniră ,
A cui e vina , o Duh rău !...
Sînt mai aproape-unul de altul
Acum, -decît de Dumnezeu !...

Pe mare

Ad doram

Frumoasa-i Marea ca și tine ,
Tu, ca o soră-i semeni ei ;
De-atîtea adîncimi sunt pline
Și undele-i și ochii tăi !

Și cum , cînd ochiul meu măsoară
A Mării adîncimi și stînci ,
Așa ființa-mi se-nfioară
Cînd cat în ochii tăi adînci.

frumoasă-i Marea și grozavă
Cînd vîntu-o strînge-n btațul lui !...
Pe sînul tău mă simt o navă
Plutind... în paza Domnului !...

Ș-ades uitat , cînd luce Luna ,
Pe valul sînului tău cald-
Mă simt amenințat totuna
Ca și pe valu-i de smarald !

Și totuși scris imi este mia, -
Frumoaselor nemarginiri !
Să vă iubesc cu nebunia
Nemărginitelor iubiri !...

Și vreau , la ceasul cel din urmă ,
Să mor pe sînul tău cel cald
Și îngropat să fiu pe urmă
În unda Mării de smarald !

CA IERI ȘI AZI

Ca ieri și azi și azi ca mîni
Tot depărtat de tine ,
Și zile trec , trec săptămîni
De lunga-ți lipsă pline !

Și lipsa-ți o străbat , tu știi ,
Ducîndu-ți dragă , dorul
Precum s-ar duce prin pustii
Cu setea-i călătorul.

În orizonturi far' de fund
Dau liber drum privirii,
Și nevăzîndu-te , m-afund
În lumea-nchipuirii.

Ș-aici , eu însumi Dumnezeu,
Din doruri arzătoare ,
Din razele de curcubeu ,
Din mirosul de floare,

Din tainele care-ntr-amurg
Dau freamătul pădurii,
Din armoniile ce curg
În vinele naturii,

Te plăsmuiesc din nou cum ești,
Cînd ești tu lîngă mine,
Cu-aceleași farmeci femeiești,
Ce m-au legat de tine !

Și-n aiurări adînci căzut,
Îți murmur lin amoru-mi:
Cînd însă dau să te sărut ,
Sărut... în gol tot doru-mi.

Astfel cu lipsa ta străbat ,
Ducîndu-ți vecinic dorul ,
Precum se duce însetat
Prin stepe călătorul !... 

TEATRU/FILM 2 Iulie

Cu Gheorghe Visu

Biografie

Un mare actor al epocii de aur maestrul Gheorghe Visu s-a nascut la data 02.07.1951 in Bucuresti, unde a si copilarit studiind la Liceul nr.25 fiind sub semnul zodiacal Rac. Inca din adolescenta a avut mai multe pasiuni, precum sahul si chitara, la maturitate a ales sa studieze Arta actorului, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale“. Cu o nota de mister, cu o umbra de tristete neinteleasa, Gheorghe Visu urca pe scena seara de seara, reusind sa uimeasca prin aliura adolescentina neschimbata, parca peste maestrul Gheorghe Visu nu trece timpul. Datorita fizionomiei puternic masculine si farmecului incredibil pe careil degaja, Gheorghe Visu a fost descoperit de producatorii din cinematografie si distribuit alaturi de nume celebre în filme de colectie precum Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinica. Maestrul Visu a fost admirat in cinematografe si aplaudat in salile de teatru, dar este adulat de publicul Teatrului Radiofonic, caruia, cu devotament si multa compasiune, ii ofera momente unice, de neuitat. De peste 20 de ani, il urmarim pe scena Teatrului Mic din Bucuresti, acolo unde, in prezent, sustine spectacolul „Vitamine“, iar noi îl admiram fiindca e talentat, rafinat, boem, grizonat, mai bine zis vesnic tanar.

PROFETUL, AURUL şi ARDELENII: https://youtu.be/amnhAt8Dq60.

Sfirsitul noptii - un film de Mircea Veroiu (1983): https://youtu.be/AmGJZawaLFE;

Agatha Christie - Cursa De Şoareci (Teatru Radiofonic): https://youtu.be/LZyNVW1anbQ.

Surorile Boga - Horia Lovinescu

Verisoara Bette - Honore de Balzac 1982

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Iulie

Jean Jacques Rousseau - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 2 Iulie

Cand eram mic, ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea o bicicleta.
Pe urma am inteles ca Dumnezeu lucreaza altfel.
Atunci, am furat o bicicleta si m-am rugat la El sa ma ierte.

 

Mamico, vaca zice muuu sau nuuu?
- Eh, depinde de bou.

 

- Ce femei preferati: cele care vorbesc mult sau pe celelalte?
- Care celelalte?

 

Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, incat sa nu ramana nimic pentru amanta.

 

In ce luna sa ma casatoresc, octombrie sau noiembrie?
- Noiembrie, evident!
- De ce?
- Mai castigi o luna!

 

În noaptea nunţii:
- Totuşi, ai un “clopoţel” cam mic!
- Nu-i mic, dar nu-i obişnuit să bată în marile catedrale.

- Nevasta-mea imi cere in fiecare zi bani. Azi 600, ieri 800.
- Pai ce face cu atatia bani?
- Habar n-am, ca nu i-am dat niciodata.

Un locotenent, după ce a băut aproape toată noaptea, n-a reuşit să se trezească dimineaţa. Sună telefonul. O voce plăcută de femeie:
- D-le locotenent, doriţi s.e.x. prin telefon?
- Bineînţeles!
- Va fac legătura cu comandantul unităţii. 

Intre 18 si 25 de ani, femeia e precum Continentul African:
jumatate a fost deja descoperita, cealalta jumatate ascunde frumuseti inca salbatice si delte fertile. 

Intre 26 si 35 de ani, femeia e precum America de Nord :  

Moderna, dezvoltata, civilizata si deschisa negocierilor in schimbul banilor.

Intre 36 si 40 e precum India :
fierbinte, relaxata si constienta de propria frumusete.

Intre 41 si 50, femeia e precum Franta :
Usor imbatranita, dar inca atragatoare si interesanta.

Intre 51 si 60, e precum fosta Jugoslavia:
A pierdut razboiul, e tulburata de fantasmele trecutului, dar se lucreaza la reconstructie.

Intre 61 si 70, ea e precum Rusia :
Spatioasa, cu frontiere fara patrula. Stratul de zapada ascunde mari bogatii.

Intre 71 si 80, femeia e precum Mongolia :
Cu un trecut glorios de victorii, dar cu putine sperante de viitor.

Dupa 81 de ani, ea e precum Afganistan :
Aproape toata lumea stie unde se afla, dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo.

Dicționarul umorului cu Dem Rădulescu, Virgil Ogășanu