MATERIALE SPECIFICE DATEI DE 29 IULIE 2018 SELECȚIONATE SPECIAL PENTRU PRIETENII MEI

Bună ziua, prieteni!

Atențiune! Drepți! Salutați cu mâna la inimă dacă sunteți civili, sau salutul militar dacă sunteți în uniformă!

Ziua Imnului național - "Deșteaptă-te, române!", sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998 Imnul Romaniei / Inno Romania "Deşteaptă-te, române! ":

Potrivit Articolului 12, alineatul 3 din Constituţie, "Deşteaptă-te, române!" a devenit Imn Naţional, cu versurile strofelor 1, 2, 4, şi 11, iar prin Legea nr. 99 din 1998, data de 29 iulie a fost proclamată Zi a Imnului Naţional al României.

Să începem acest program cu muzică bună:

Lara Fabian Album Complet 2018 || Lara Fabian Best Songs || Lara Fabian Greatest Hits

ISTORIE PE ZILE 29 Iulie

Evenimente

·         238:  Soldati ai  Garzii  Pretoriene  au luat cu asalt palatul imperial de la Roma  şi i-au capturat  pe Pupienus Marcus Clodius Maximus şi Decius Caelius Calvin Balbinus, co-imparati romani alesi de Senatul Romei  pe 22 aprilie. Acestia sunt  târâti pe străzile  Romei şi executati. În aceeaşi zi, Gordian al III- lea, in  vârsta de 13 ani, este proclamat împărat. Marcus Clodius Pupienus Maximus (c.178 – 29 iulie 238), cunoscut sub numele de Pupienus, a fost un împărat roman din anul celor șase împărați. El a domnit împreună cu Balbinus. Decimus/Decius Caelius Calvinus Balbinus (c.165 – 29 iulie 238), cunoscut sub numele de Balbinus, a fost un împărat roman împreună cu Pupienus în 238, pentru două luni. El este unul dintre împărații din perioada denumită Anul celor șase împărați. Marcus Antonius Gordianus Pius (20 ianuarie 225 – 11 februarie 244), cunoscut sub numele de Gordian al III-lea, a fost un împărat roman între 238 – 244. El a fost fiul Antoniei Gordiana și al unui senator al cărui nume nu este cunoscut (a decedat înainte de 238).

·         615: Pakal (K’inich Janaab ‘Pakal) urcă pe tronul Palenque   la 12 ani (martie 603 – august 683). A fost conducător al mayasilor  Palenque în perioada clasică târzie  precolumbiana. A avut o domnie de 68 ani, in timpul careia s-au  construit numeroase edificii si s-a  extins  arhitectura  monumentală mayasa. După moarte a fost zeificat   și s-a spus ca putea comunica cu urmașii săi. Pakal a fost îngropat în Templul Inscripțiilo, iar mormântul său, închis cu o lespede de piatră, a fost descoperit de arheologul mexican Alberto Ruz în 1948. Rămășițele sale  poarta o mască de jad și coliere cu șiraguri de mărgele, fiind înconjurate de sculpturi și reliefuri din mitologia Maya, care descriu trecerea domnitorului la divinitate.

·         1014: Batalia de la  Kleidion  – Imparatului bizantin Vasile al II-lea  înfrânge decisiv  armata Bulgariei  și face 15.000 de prizonieri bulgari pe care i-a  împărțit  în grupuri de 100 de oameni, orbind  99 din fiecare grup și lăsand un singur om cu un ochi, astfel încât sa-i   poata  conduce pe ceilalti   inapoi in tara lor.  Acesta a fost punctul culminant după aproape o jumătate de secol de lupta dintre împăratul bulgar Samuel și împăratului bizantin Vasile al II-lea la sfârșitul secolului 10 și începutul secolului 11.

·         1148 - Bătălia de la Damasc se termină cu  înfrângerea decisiva a  cruciatilor  și  dezintegrarea celei de-a doua cruciade.

·         1565: Regina Maria a Scotiei ( n.7/8 decembrie 1542 – d.8 februarie 1587), ramasa vaduva, s-a casatorit cu Henry Stuart, lord Darnley si duce de Albany, in Edinburgh, capitala Scotiei. Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie. Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VIII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei. Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558. După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor. S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell. În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.

·         1567: James al VI-lea este incoronat rege al Scotiei. Iacob al VI-lea și I (engleză James VI and I; 19 iunie 1566 – 27 martie 1625) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581[1]. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori.[2] Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.

·         1588: Are loc batalia navala de la Gravelines, in largul coastelor Frantei, intre flota engleza comandata de lord Charles Howard si sir Francisc Drake, care infrange Armada spaniola. Francis Drake (n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetană. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei. A murit de dizenterie, după ce a atacat fără succes San Juan, Puerto Rico în 1596. Faptele lui sunt semi-legendare și au făcut din el un erou pentru englezi, dar pentru spanioli el era asemenea unui diavol. Drake a fost cunoscut ca și El Draque (Dragonul), care era traducerea literară a numelui său[1], datorită acțiunilor sale. Regele Filip al II-lea a oferit o recompensă de 20 000 de ducați (cam 10 mil. de dolari după standardele din 2007) pentru capul lui[2]. În timp ce în Anglia era plâns, în Spania era sărbătoare și bucurie.

·         1830: Abdicarea regelui Carol al X-lea al Franţei.

·         1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligență cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenționat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane.

·         1836: Inaugurarea Arcului de Triumf din Paris, Franța. Comandat de imparatul Napoleon in 1906, a fost inspirat de arhitectura romana, fiind înalt de cincizeci de metri. Poartă patru statui, câte una pe fiecare stâlp: Triumful din 1810; Rezistența; Pacea; La Marseillaise. Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt subliniate. Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate istorică. La picioarele sale se află Mormantul soldatului necunoscut din Primul Razboi Mondial.

·         1848: Guvernul Porții Otomane a recunoscut Locotenența Domnească a Țării Românești drept legitimă. Sub presiunea Rusiei și la intervenția boierilor munteni va refuza confirmarea acestei recunoașteri.

·         1848: În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste "Deșteaptă-te, române", devenit după Revoluția anticomunistă din 1989 imnul național al României.

·         1849:  Infrangerea decisiva a armatei revolutionare maghiare la sud de Timisoara. Liderul   Lajos Kossuth  decreteaza  incetarea ostilitatilor dintre romani si maghiari.

·         1851: Annibale de Gasparis descoperă asteroidul 15 Eunomia.

·         1857: Medicul Carol Davila, in colaborare cu dr. Nicolae Kretzulescu, a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand in 1857,  Scoala nationala de medicina si farmacie, actuala Universitate de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”din Bucuresti.

·         1877: Carol I, principe (1866–1881) și rege (1881–1914) al României, a aprobat construcția unui pod de pontoane peste Dunare, în zona Siliștioara–Măgura.

·         1900: În Italia, regele Umberto I al Italiei este asasinat de un anarhist de origine italiană, Gaetano Bresci.

·         1907: Ia nastere in Marea Britanie miscarea “Scout” (“Cercetasii”), care s-a raspandit apoi in intreaga lume.

·         1909 - În această zi nou înfiinţata General Motors Corporation cumpără Cadillac Automobile Company pentru o sumă de 4,5 milioane dolari. Această tranzacţie a fost prima achiziţiei de asemenea anvergură din istoria automobilistică, în acea perioadă Cadillac făcând cele mai elegante şi rafinate automobile din S.U.A. Cadillac se poate lăuda că în decurs de doar şapte ani Cadillac a trecut de la epavă resuscitată la companie cotată la o sumă uriaşă. Cadillac a luat naştere din rămăşiţele tentativei secunde a lui Henry Ford de a face o companie automobilistică (Ford a fost a treia), preluată de un grup de acţionari care au apelat la Henry Leland pentru a evalua valoarea a ceea ce mai rămăsese din Henry Ford Company. Leland i-a convins însă să rămână în afacere şi în 1902 a fost scos pe piaţă primul Cadillac. Compania americană, denumită după fondatorul Detroit, Antoine Laumet de la Mothe Cadillac, a progresatrapid şi în primul an a produs 2.500 de automobile, un record la acele vremuri, ulterior captând interesul lui William Durant, fondatorul General Motors.

·         1917: In cadrul bataliei de la Oituz s-au dat lupte de o mare intensitate pe frontul Diviziei 7 infanterie, unde inamicul reusise sa cucereasca varful Ciresoaia, unul din stalpii apararii trupelor romane. 

·         1921: Adolf Hitler devine liderul Partidului Naţional – Socialist al Muncitorilor din Germania (Partidul nazist).

·         1938: Japonia a atacat URSS în regiunea lacului Hassan, de lângă Vladivostok. Aproximativ 35.000 de soldaţi din ambele tabere au participat la acest conflict de frontieră care s-a încheiat peste 12 zile cu înfrângerea completă a japonezilor. Lacul Hasan este situat la 130 km sud-vest de Vladivostok, în apropiere de coasta Oceanului Pacific, la intersecţia cu frontierele chineze şi coreene. Acest conflict de frontieră a fost o consecinţă a acaparării Manciuriei chineze de către Japonia şi creării pe teritoriul ocupat a statului Manzhou-Go. Acolo a fost dislocată o armată japoneză formată din 130.000 de soldaţi. Nu a fost un război propriu-zis iar  relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost păstrate, spune istoricul Vadim Roghinski. „A fot un scandal diplomatic. A fost convocat ambasadorul nipon la Moscova căruia i-au fost prezentate documentele potrivit cărora acest teritoriu aparţine URSS. Japonezii, la rândul lor, au trimis documente conform cărora teritoriul aparţine Manzhou-Go”. Pe 11 august a fost semnat un armistiţiu, conform căruia se revenea la vechea graniţă, consfinţită în 1886 prin acordul de la Hunchunskim dintre Rusia şi China.

·         1946: Începe Conferința de Pace convocată la Paris de puterile învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru pregătirea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România și Ungaria. Conferința de Pace de la Paris se va încheia la 15 octombrie 1946, fiind urmată de semnarea Tratatelor de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 (tratate dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial). „Conform procedurii adoptate, Conferinţa nu putea lua hotărîri, ci avea doar competenţa de a face recomandări asupra proiectelor Tratatelor de pace, care erau trimise spre examinarea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe. Statele foste inamice au fost invitate să-şi expună poziţia faţă de proiectele Tratatelor de pace, în scris sau oral, în comisii sau în plenul Conferinţei. Ele puteau participa la lucrările comisiilor sau la şedinţele în plen numai atunci cînd erau invitate. În ziua de 30 iulie 1946 s-a dat publicităţii proiectul tratatului de pace cu România, simultan la Londra, Paris, Moscova şi Washington. Preambulul Tratatului consemna încetarea stării de război între România şi Naţiunile Unite, deşi această situaţie data de aproape trei ani de zile, interval în care România luptase timp de 7 luni alături de Naţiunile Unite pentru înfrîngerea Germaniei. În document se aprecia că România intrase în război alături de Naţiunile Unite la 12 septembrie 1944. De asemenea, nu se preciza că România a participat la războiul împotriva Ungariei, ceea ce ar fi impus, desigur, despăgubiri din partea acesteia. Cu toată jertfa de sînge adusă de armata română, României nu i se recunoştea calitatea de cobeligerant, fiind considerată un stat învins de Naţiunile Unite. Frontierele României erau cele din 1 ianuarie 1941, cu excepţia graniţei cu Ungaria. Aceasta însemna că Basarabia şi Nordul Bucovinei rămîneau sub ocupaţia Uniunii Sovietice, iar Cadrilaterul sub cea a Bulgariei. Pe de altă parte, se anula dictatul de la Viena, din 30 august 1940, frontiera între România şi Ungaria fiind cea din 1 ianuarie 1938. Tratatul stabilea un termen de 90 zile pentru retragerea trupelor Aliate, cu excepţia celor sovietice, care rămîneau în continuare în România, pentru menţinerea liniilor de comunicaţie ale Armatei Roşii cu zona de ocupaţie sovietică din Austria. Clauzele economice stabileau despăgubiri, restituiri şi compensaţii foarte grele pentru statul român. De asemenea, proiectul de Tratat prevedea multiple restricţii privind armata română şi dotarea ei.  La 8 august 1946, guvernul Franţei, în numele Naţiunilor Unite, a adresat guvernului României invitaţia de a participa la Conferinţa de pace de la Paris. A doua zi, 9 august, Consiliul de Miniştri, întrunit în Bucureşti, a aprobat poziţia României faţă de problemele dezbătute la Conferinţa păcii şi a stabilit componenţa delegaţiei care urma să se deplaseze la Paris. Delegaţia a primit mandat să militeze pentru anularea dictatului de la Viena, recunoaşterea cobeligeranţei României, anularea clauzelor economice, a celor privind restricţiile la armament şi forţele armate necesare apărării ţării etc. Deşi problemele cele mai grave – mai ales de ordin teritorial şi economic – priveau relaţiile cu Uniunea Sovietică, delegaţia nu avea dreptul să ridice obiecţii care puteau leza relaţiile cu marele vecin de la Răsărit. Consiliul de Miniştri a decis că ele se vor rezolva pe cale bilaterală între guvernele de la Bucureşti şi de la Moscova. Astfel, aproape toate ameliorările solicitate de România vizau relaţiile cu statele Occidentale. Delegaţia guvernamentală română era condusă de Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul de Externe; din delegaţie mai făceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej – ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, Lucreţiu Pătrăşcanu – ministrul Justiţiei, Ştefan Voitec – ministrul Educaţiei Naţionale, Lothar Rădăceanu – ministrul Muncii, Ion Gheorghe Maurer – subsecretar de Stat, Mihai Ralea – ambasadorul Românei la Washington, Richard Franasovici – ambasadorul României la Londra, Simon Stoilow – ambasadorul României la Paris, generalul Dumitru Dămăceanu, Elena Văcărescu, Florica Bagdasar, Şerban Voinea ş.a. ” (Extrase din articolul ”România la Conferința Păcii de la Paris”, Autor Profesor Universitar, Doctor, Ioan Scurtu).

·         1947: Este adoptat "Jurnalul" Consiliului de Ministri, care decreteaza dizolvarea Partidul National Taranesc, folosindu-se ca pretext inscenarea de la Tamadau. De aceeasi masura erau lovite "organizatiile militare, de tineret, feministe si orice alte organizatii sau asociatii" conduse de P.N.T. "Jurnalul" mai prevedea inchiderea sediilor partidului, confiscarea averilor si a corespondentei, lichidarea patrimoniului sau.

·         1947: In urma unei inscenari, sunt arestati si judecati Iuliu Maniu si alti lideri democrati. Procesul lui Iuliu Maniu a inceput la 29 octombrie 1947. Prin sentinta data la 11 noiembrie 1947, era condamnat la temnita grea pe viata. Avand 75 de ani, era practic o condamnare la moarte. Iuliu Maniu s-a stins la 5 februarie 1953 in penitenciarul de la Sighet, cadavrul sau fiind aruncat intr-o groapa comuna in cimitirul inchisorii. 

·         1948: După o întrerupere de 12 ani cauzată de cel ce-al doilea război mondial, la Londra se deschid Jocurile Olimpice de Vară. A XIV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, Marea Britanie în perioada 29 iulie – 14 august 1948. După o pauză de 12 ani cauzată de cel de-Al Doilea Război Mondial sunt primele Jocuri Olimpice de vară care au loc de la Olimpiada din 1936 de la Berlin. Ceremonia a fost deschisă de regele George al VI-lea al Marii Britanii pe Stadionul Wembley. Au participat 59 de țări și 4.099 de sportivi care s-au întrecut în 136 de probe din 17 sporturi. Considerate răspunzătoare pentru declanșarea celui de-al doilea război mondial, Germaniei și Japoniei li s-a interzis să participe. România s-a aflat și ea printre țările care n-au fost prezente, motivul invocat de autorități fiind starea dezastruoasă a economiei naționale, secătuită de război. La aceste Jocuri Olimpice este pentru prima dată când țara gazdă nu s-a clasat în topul primelor zece țări câștigătoare.

·         1952: La J.O. de la Helsinki, Iosif Sârbu este medaliat cu aur  la proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziţia culcat. A fost  prima medalie de aur olimpică  obtinuta de un sportiv care reprezenta România la aceasta olimpiada. In acel moment, România  castigase doar două medalii olimpice , bronzul din 1924, cu naţionala de rugby, şi argintul obţinut de calaretul Iosif Rang la obstacole. Iosif Sîrbu (n. 21 septembrie 1925, Şibot, Alba – d. 6 septembrie 1964), a fost şi multiplu campion naţional şi balcanic. După victoria de la olimpiadă, a fost nevoit să schimbe arma şi poziţia de tragere, în urma unei afecţiuni la ochiul drept, reusind  totuşi, un loc 5 la JO din Melbourne – 1956. Din motive încă neelucidate, s-a sinucis, la 6 septembrie 1964.

·         1957: Şi-a început activitatea Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, cu sediul la Viena, dupa infiintarea sa la data de 26 octombrie 1956. Agenția Internațională pentru Energie Atomică este o organizație internațională creată în 1957, sub egida ONU, cu sediul la Viena, care are ca principală sarcină să contribuie la dezvoltarea și folosirea practică a energiei atomice în scopuri pașnice și la dezvoltarea cercetărilor științifice în acest domeniu. Organele principale ale agenției sunt conferința generală, consiliul guvernatorilor și secretariatul. România este membră a acestei organizații chiar din momentul înființării sale. În 2005, agenția, împreună cu directorul ei de atunci, Mohammed El Baradei, au primit Premiul Nobel pentru Pace. Agenția Internațională pentru Energie Atomică are 151 de țări membre, printre care se numără majoritatea membrilor ONU, precum și Sfântul Scaun.

·         1958: Președintele american Dwight Eisenhower a semnat actul care a dus la crearea NASA.

·         1981: Charles, Prinţ de Wales, se căsătoreşte la Catedrala Saint Paul din Londra, cu Lady Diana Spencer.

·         1984: La cea de a XIII–a ediţie a Olimpiadei de vară, organizată la Los Angeles, sportivii români au cucerit 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz (29 iulie–12 august). A XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Los Angeles, California, Statele Unite în perioada 28 iulie – 12 august 1984. Los Angeles a fost desemnat la 18 mai 1978, la cea ce-a 80-a sesiune a CIO de la Atena, Grecia fără să se voteze, deoarece a fost singurul oraș care și-a depus candidatura pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 1984. Los Angeles a mai fost gazda unei ediții a JO, în 1932. Au participat 140 de țări și 6.797 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Ronald Reagan. Ca răspuns la boicotul american al Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, 14 țări est-europene și altele din blocul comunist inclusiv URSS, Cuba și Germania de Est au boicotat aceste Jocuri Olimpice. Au fost trei excepții: România, China și Iugoslavia. România a fost reprezentată de 127 de sportivi și a obținut un record de medalii (53). În timpul ceremoniei de deschidere pe stadionul „Memorial Coliseum” din Los Angeles, la defilarea pe națiuni sportivii români au fost întîmpinați prin ridicarea de pe scaune și aplauze, ca reacție la decizia de a sfida boicotul țărilor socialiste sub influența URSS.

·         1992: Fostul dictator est-german, Erich Honecker, paraseste Rusia pentru a fi judecat in Germania, fiind acuzat de asasinarea celor care au incercat sa se refugieze in R.F.Germania, trecand Zidul ce despartea cele doua state. 

·         1994: Este adoptată prima Constițutie a Republicii Moldova. Constituția Republicii Moldova este legea supremă și principală a Republicii Moldova și a societății statului. Constituția determină principiile generale ale societății, drepturile și îndatoririle omului. A fost adoptată pe 29 iulie 1994. Constă din 7 titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni.

·         2002: Casa memoriala Elie Wiesel, din Sighetu Marmatiei, a fost inaugurata. Elie Wiesel a supravietuit ororilor din lagarele de exterminare naziste, iar dupa eliberare a inceput sa puna pe hartie ororile traite de evrei in acea perioada. In prezent este cetatean american. Este Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, in 1986, a primit ordinul „Steaua Romaniei", a fost inaintat in grad de Mare Ofiţer si a fost numit membru de onoare al Academiei Romane. Elie Wiesel, cunoscut romancier, dramaturg, eseist si memorialist a trait primii 15 ani din viata in aceasta casa. Casa a fost construita la sfarsitul secolului XIX si a suferit mai multe modificari compartimentale in timp. Este o cladire in forma de “L” si cuprinde patru incaperi, construita conform traditiei sfarsitului de secol XIX, folosindu-se ca material de constructie “piatra de rapa” un material utilizat la construirea majoritatii cladirilor din Sighetul Marmatiei. Muzeul este casa in care s-a nascut scriitorul Elie Wiesel. S-a nascut la Sighet in 1928 si a fost deportat impreuna cu parintii si sora sa mai mica in lagarul de la Auschwitz. El a fost singurul supravietuitor, fiind eliberat in 1945 din lagarul de la Buchenwald. Aici se gaseste o impresionanta colectie de fotografii, obiecte de cult, mobilier si altele exponate, toate provenind de la comunitatea evreiesca din Maramures.  Casa Muzeu Elie Wiesel este amplasata in municipiul Sighetul Marmatiei, in imediata vecinatate a centrului istoric. Locatia: Sighetul Marmatiei, str. Tudor Vladimirescu, nr. 1.

·         2005: Astronomii anunță descoperirea planetei pitice Eris. Inițial denumită 2003 UB313), este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar. După masă este al nouălea corp ceresc cunoscut din Sistemul Solar care se rotește direct în jurul Soarelui. Are cel puțin un satelit, numit Dysnomia . Deoarece diametrul său este mai mare decât cel al lui Pluton, a fost considerat de mulți ca fiind Planeta X, cea despre care se credea că este cauza unor perturbări în rotația planetelor Uranus și Neptun. Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internationale, 2003 UB313 a primit statulul de planeta pitica.

Nașteri

·         869: S-a nascut   Muhammad al-Mahdi, considerat de  siitii musulmani   salvator final al omenirii si unul din cei doisprezece imami care vor veni cu Isa (Iisus Hristos), pentru  a-și îndeplini misiunea de a aduce pace și dreptate în lume.

·         1166: Heinrich II., conte de Champagne și rege al Ierusalimului

·         1605: Simon Dach, poet german

·         1793: Ján Kollár, scriitor slovac (d. 1852)

·         1805: S-a nascut Alexis de Tocqueville, istoric si om politic francez  A avut o contributie importanta la dezvoltarea sociologiei. („Democratia in America”, “Vechiul regim si revolutia”); (d. 16.04.1859). Alexis de Tocquilaeville s-a născut într-o familie din vechea nobilime normandă. Educat de un abate jansemist, el a absolvit colegiul din Metz, a studiat dreptul și a luat parte la cursul de istorie a a lui François Guizot.În tinerețe, Tocquilaeville a petrcut nouă luni în Maeica, călătorie care a reprezentat sursa de inspirație a celor două volume ale operei sale „Despre democrația în America”(1835, 1840). Primul i-a adus o largă cunoaștere și alegerea sa ca membru al academiei franceze. Proieminent om de litere,deputat în monarhia din iulie, și participant important la ccea de-a Doua Republică, Tocquilaeville, s-a retras din politică după lovitura de stat a lui Louis Bonaparte. Vechiul regim și revoluția a fost publicată, însoțită de laude, în 1856, cu trei ani înainte de moartea sa, survenită la vîrsta de 54 de ani.Versiunea lui Tocqueville despre liberalismul politic a influențat profund opoziția în timpul imperiului. Această influență a slăbit odată cu crearea celei de-a Treia Republici, întrucît lucrările lui Tocquilaeville au eludat canaoanele disciplinare și crezurile politice ale pozitivismului și etaismului specifice acelui regim.Opera sa s-a bucurat de o puternică renaștere în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale decît politic(fără o aristocrație privelegiată, cu cariere deschise tuturor cetățenilor) și de diferite sentimente la care acesta dă naștere.

·         1806:  S-a născut la Sălişte, in  Imperiul Austriac,  cărturarul şi traducătorul Dionisie Romano (după numele de botez Dimitrie Romano); (m. 18 ianuarie 1873, Buzău, România). A iniţiat şi condus primele reviste bisericeşti în limba română: „Vestitorul bisericesc” (1839-1849), tipărit la Buzău în colaborare cu Gavriil Munteanu, şi „Echo eclesiastic”, editat la Bucureşti (1850-1852), cu suplimentul „Biblioteca religioasă-morală”. A fost, de la 11 mai 1864 şi până la moartea sa, episcop ortodox al Buzăului. În anul 1839, pe când era director al tipografiei episcopiei Buzăului, împreună cu Gavriil Munteanu, profesorul seminarului teologic din Buzău,  a realizat până în 1849 prima publicaţie bisericească din Ţara Românească, „gazeta religioasă şi morală” Vestitorul Bisericesc, difuzată prin librarul Iosif Romanov. A fost membru de onoare al Sociatăţii Academice Române, careia i-a donat in 1867 biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a acestei instituţii.

·         1846: Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei (d. 1921). Dona Isabel (29 iulie 1846 – 14 noiembrie 1921), a fost moștenitoarea prezumptivă a tronului Braziliei și a purtat titlul de Prințesă Imperială. Isabel s-a născut la Rio de Janeiro, ca fiica cea mare a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei și a soției lui, Teresa Cristina a celor Două Sicilii.

·         1857: S-a născut Heinrich Schuster, scriitor de naţionalitate germană din România (opera principală, romanul ţărănesc „Martin Alzner”); (m. 1931).

·         1883: S-a născut Benito Mussolini, “Il Duce”, primul dictator fascist al Europei; ( executat pe 28 aprilie 1945). Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.

·         1885: Theda Bara, actriță americană (d. 1955)

·         1893: S-a născut, în satul Hulub, comuna Dângeni, judeţul Botoşani, scriitorul Demostene Botez; (m. 18 martie 1973, Iasi). A fost un scriitor şi publicist român, academician (membru corespondent din 1963) şi avocat (licenţiat în drept al Facultăţii din Iaşi). A debutat în literatură în 1911, cu o poezie publicată în revista ieşeană „Arhiva”. Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viaţa românească”, care i-a publicat o mare parte a creaţiei sale. Debutul editorial a avut loc in 1918, cu volumul de poezii Munţii, premiat de Academia Română.Demostene Botez a fost o perioadă preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Partidului Muncitoresc Român. Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iaşi a aparţinut scriitorului Demostene Botez

·         1895: S-a nascut  în Călmăţui, Comuna Griviţa, Judeţul Tutova, marele dramaturg, prozator, publicist şi eseist român Victor Ion Popa; (d. 30 martie 1945, Bucuresti). A  adus, prin opera sa dramatică, regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată la evoluţia teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. Din prodigioasa sa creaţie dramaturgică se desprind câteva lucrări de exceptie: Ciuta, Bucureşti, 1922; Muşcata din fereastră, Bucureşti, 1930; Take, Ianke şi Cadâr, Bucureşti, 1938.

·         1895: Mihail Zoșcenko, scriitor rus (d. 1958)

·         1898: Isidor Isaac Rabi, fizician american, laureat Nobel (d. 1988). Isidor Isaac Rabi (29 iulie 1898 – 11 ianuarie 1988) a fost un fizician evreu-american laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pentru cercetările sale privind natura forțelor care leagă protonii de nucleu, cercetări care au condus la dezvoltarea metodei de detecție bazată pe rezonanța magnetică nucleară.

·         1900: Eyvind Johnson, scriitor suedez, laureat Nobel (d. 1976). Eyvind Olof Verner Johnson (n. 29 iulie 1900 – d. 25 august 1976) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1974, împreună cu Harry Martinson. Opera sa este profund angajată în contemporaneitate, de accentuat caracter intelectualist cu problematică socială, politică și psihologică, influențată de analiza freudiană a inconștientului, dar și de experința artistică oferită de proza lui Proust și Joyce.

·         1904: Dmitri Ivanenko, fizician rus (d. 1994)

·         1905: Clara Bow, actriță americană (d. 1965)

·         1905: Dag Hammarskjöld, diplomat, economist suedez, laureat Nobel (d. 1961)

·         1912: S-a născut scriitorul Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”, “Prin alţii spre sine. Eseuri vechi şi noi”, “Dumnezeu în care spui că nu crezi…” ). Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român, originar din Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituțional.

·         1925: S-a născut renumita actriță română de teatru și film, Carmen Stănescu. A studiat la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu. A debutat în 1945  şi  a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena Teatrului Naţional din Bucuresti precum şi a altor teatre. A debutat in  film cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, in regia lui Geo Saizescu in 1958. E remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame” după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii” după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : „Frații Jderi”, „Mușchetarul român” si „Războiul de Independență”, serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie. A facut cariera si in televiziune alaturi de Misu Fotino, care i-a fost partener in multe emisiuni de divertisment. In 2003 scoate o carte intitulata „Destainuiri„, in care descrie multe lucruri si intamplari frumoase, nu atat din viata personala cat din ce a vazut si trait in intreaga viata.

·         1925: Mikis Theodorakis, compozitor grec; a compus muzica pentru filmul Zorba grecul.

·         1928: Tadeusz Baird, compozitor polonez

·         1929: Jean Baudrillard, sociolog și critic literar francez (d. 2007)

·         1933 - S-a născut Randy Sparks, vocalist american (New Christy Minstrels).

·         1935: Peter Schreier, tenor german

·         1945: S-a nascut   fotbalistul  şi antrenorul  român Mircea Lucescu. A fost antrenor la FC Zenit Sankt Petersburg. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo între 1964 şi 1977, iar ca antrenor a condus printre altele echipa naţională a României, precum şi echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo Bucureşti, Brescia, Reggina, FC Rapid, Internazionale Milano, Galatasaray, Beşiktaş Istanbul şi Şahtior Doneţk. A jucat la la Dinamo Bucuresti, echipa cu care  a câştigat 7 titluri în campionatul român, în ediţiile 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77 şi 1989-90. A câştigat Cupa UEFA în anul 2009 cu echipa sa Şhaktior Doneţk pe care o antrena din anul 2004, ultima finală a cupei UEFA, ea transformându-se în Europa League. Palmaresul  carierei sale este impresionant: 361 de jocuri/78 goluri în prima divizie, 70 în echipa naţională, 15 în cupele europene. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naţionalei, pentru ca un an mai târziu, să devină şi director tehnic al F.R.F., calitate în care a reuşit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franţa, într-o grupă de „foc”. Din 1986 a trecut la Dinamo, încununându-şi munca cu un event campionat-cupă (1989-1990), atingând totodată „sferturile” Cupei Cupelor (1988-1989) şi semifinalele aceleiaşi competiţii (1989-1990).

·         1950: S-a nascut  Maricica Puică, atletă română, campioana olimpica, europeana si mondiala.

·         1953 – S-a născut Geddy Lee, vocalist, basist şi compozitor canadian (Rush).

·         1957: Nellie Kim, gimnastă rusă

·         1959 - S-a născut John Sykes, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Tygers Of Pan Tang, Thin Lizzy, Whitesnake).

·         1961: Didier Van Cauwelaert, scriitor olandez

·         1966: S-a nascut in orasul Caracal, jud Olt, Marius Tucă, jurnalist, analist şi moderator TV. Marius Tucă este un jurnalist român născut în 29 iulie 1966, la Caracal, județul Olt. S-a remarcat după 1990 ca analist și moderator TV În 1996 lanseaza talk-showul „Milionarii de la miezul nopții”, cu ajutorul căruia își câștigă reputația de jurnalist obiectiv și intransigent. După câțiva ani, schimbă numele emisiunii în „Marius Tucă Show”. Emisiunea iese din emisie in preajma alegerilor prezidențiale din 2004. Va reveni în 2008 cu subiectul „Elodia”, dar după câteva ediții va renunța definitiv. Rămâne în continuare director al ziarului Jurnalul National pe care l-a înființat în 1993.

·         1969: S-a nascut Razvan Exarhu, jurnalist, editorialist, om de radio, om de publicitate. A scris la Evenimentul Zilei si la revista 7 seri, unde avea o rubrica numita Clandectino prin oras.

·         1972: Wil Wheaton, actor american și scriitor

·         1974: Josh Radnor, actor american

·         1975: S-a nascut Adelin Petrișor

·         1981: Fernando Alonso, pilot spaniol de Formula 1. Fernando Alonso Díaz, (născut la 29 iulie 1981 în Oviedo, Spania), este un pilot de Formula 1 de origine spaniolă, campion mondial în acest sport în 2005 și 2006. În 2003 a devenit cel mai tânăr pilot de Formula 1 care a plecat din pole position, apoi care a câștigat o cursă, iar în 2005 cel mai tânăr pilot care a câștigat titlul mondial.

Decese

·         238: Balbinus, împărat roman (n. 165)

·         238: Pupienus, împărat roman (n. 178)

·         1030: Olaf al II-lea al Norvegiei (n. 995)

·         1095: A murit regele  Ladislau I al Ungariei (n.27 iunie  1040). Cunoscut și sub numele de  Ladislau cel Sfânt a fost rege al Ungariei din 1077,  până la moartea sa, în 1095. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor  și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la  Zagreb sub  control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică. A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea i-a a cerut să fie comandantul armatei cruciate  si a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la  Nitra. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei  Bela al III-lea  în anul 1192.

·         1099: Papa Urban al II-lea (n. 1042). A ramas in istorie pentru  inițierea Primei Cruciade (1096-1099) și pentru  înființarea  Curiei  Romane ca  organ central de conducere al întregii Biserici Catolice, împreună cu Papa.

·         1108:  A murit regele Filip I al Franţei; (n. 1081).  A domnit între 1060-1108, fiind reprezentant al dinastiei Capetienilor, fiul regelui Henric I al  Frantei si al printesei Anna de Kiev, fiica Marelui Cneaz  Iaroslav cel Intelept al Kievului. In timpul domniei sale s-a petrecut cel mai mare eveniment din mijlocul secolului – cucerirea Angliei de către William de Normandia, vasalul sau, care a  devenit rege al Angliei. Filip I (franceză Philippe I; 23 mai 1052 — 29 iulie 1108) a fost rege al francilor din 1060 până la moartea sa. Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri, fiul regelui Henric I al Frantei si al printesei Anna de Kiev, fiica Marelui Cneaz Iaroslav cel Intelept al Kievului. In timpul domniei sale s-a petrecut cel mai mare eveniment din mijlocul secolului – cucerirea Angliei de către William de Normandia, vasalul sau, care a devenit rege al Angliei.

·         1236:  Ingeborg a Danemarcei, a doua soție a regelui Filip al II-lea al Franței (n. 1175)

·         1644:  A murit Papa Urban al VIII-lea; (născut in 1568,  Maffeo Barberini), conducator al Bisericii Catolice  de la 6 august 1623 la moartea sa în 1644. A fost ultimul papă  care a  extins  teritoriul statului papal prin forța armelor, și a fost un patron proeminent al artelor și reformator al misiunilor Bisericii. Cu toate acestea, datoriile masive contractate în timpul pontificatului său, au slăbit foarte mult statul condus de succesorii săi, care au fost in imposibilitate de a menține lungă durată influența politică și militară a papalității din Europa. A  fost, de asemenea, implicat în procesul impotriva lui Galileo Galilei  impotriva caruia Inchizitia a obtinut condamnarea si obligarea acestuia sa-si renege teoriile.

·         1844: Franz Xaver Wolfgang Mozart, compozitor austriac, fiul lui Mozart (n. 1791).  A  fost cel mai mic copil dintre copiii lui  Wolfgang Amadeus Mozart și  ai soției  sale  Constanze, compozitor, pianist, dirijor si profesor al carui stil muzical a fost  romantic timpuriu, puternic influențat de stilul  tatălui său.

·         1851: A murit poetul şi  jurnalistul Ion Catina; (n. 20 octombrie 1827). Născut la București, descendent al unui negustor grec, Catina  a participat la Revoluția de la 1848. A fost lansat de Ion Heliade Rădulescu și   ulterior redescoperit de Alexandru Macedonski și George Călinescu. Acesta din urmă i-a dedicat  lui Catina portretul unui erou romantic, în timp ce Camil Petrescu l-au inclus ca personaj în romanul său despre Nicolae Bălcescu. A debutat  în Curierul Romānesc in  1846 cu un volum  de POEZII, urmat in 1847 de piesa Zoe. La 11 iunie 1848  citeşte pe Uliţa Lipscani, Proclamaţia de la Islaz. Tot el propune titlul „Pruncul român” pentru ziarul scos în timpul revoluţiei de C.A. Rosetti şi Enrich Winterhalder şi îşi dezvăluie aici, în câteva articole (din 12 şi 17 iunie, 8 iulie), într-un stil ardent şi declamatoriu, concepţia democratică şi revoluţionară.  Este închis la Văcăreşti, împreună cu fratele său, Constantin, şi el participant la revoluţie. Constantin moare în închisoare. Moare de tuberculoză, la numai 23 de ani. Istoria noastră literară îl poate adăuga pe romanticul Catina la seria poeţilor tineri „cu destin”, marcaţi de un sfârşit tragic, serie care debutează cu Vasile Cârlova, continuă cu Alexandru Sihleanu, Mihai Eminescu, Ştefan Petică, Şt. O. Iosif, spre a se încheia cu Nicolae Labiş…Opera literară:
Poezii, Bucureşti, 1846;
Zoe, Bucureşti, 1847;
Poezii, Bucureşti, 1847;
Poezii, prefaţă de Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, 1908. Traduceri:
Victor Hugo, Pentru săraci, 1846.

·         1856: A murit compozitorul german Robert Schumann, unul dintre cei mai celebri romantici ai primei jumătăţi a secolului XIX;(n. 8 iunie 1810). Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.

·         1887 (29 iulie / 10 august) : A murit (la Mainz, Germania), lingvistul Alexandru Cihac,  de numele căruia se leagă punerea bazelor etimologiei româneşti, fiind autorul primului dicţionar etimologic ştiinţific al limbii române (1870-1879). Era fiul medicului de origine cehă Iacob Christian Stanislav Cihac, nascut in Bavaria, care se stabilitse în anul 1825 la Iaşi. Alexandru Cihac  s-a născut  la Iaşi, la o dată neprecizată de cercetători până în prezent, în luna septembrie 1925. S-a dedicat lingvisticii si in anul 1862, la etatea de treizeci şi şapte de ani, s-a  stabilit definitiv în Germania. Lucrarea care i-a adus o recunoaştere de-a dreptul continentală a creaţiei sale scriitoriceşti şi care a fost elaborată pe baze ştiinţifice a fost primul dicţionar exclusiv etimologic al limbii române intitulat: Dictionnaire d’etymologie daco-romane, care a intrat  îndată după apariţie, în atenţia Societăţii Academice Române din Bucureşti, fiind apreciat ca un tom de o valoare ştiinţifică remarcabilă. Cel de-al doilea volum al dicţionarului etimologic semnat de Alexandru Cihac a fost apreciat chiar de către Institutul Franţei   care a distins lucrarea cu premiul „Volney” (filosoful Constantin François de Casseboeuf, conte de Volney, n. 1757 – d. 1820, n.n.). Lucrarea lui Alexandru Cihac a fost prima introducere a obiectivismului în filologia română şi a fost bogată în idei sugestive care au putut fi aplicate ulterior. A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1872.

·         1890: A încetat din viaţă pictorul olandez Vincent van Gogh; (“Tarani mancand cartofi”, “Lan de grau cu chiparosi”, “Autoportret”); (n. 30.03.1853. Vincent Willem van Gogh (n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

·         1897: Ștefan V. Vârgolici, critic literar, traducător și publicist român (n. 1843)

·         1898: John Alexander Newlands, chimist englez (n. 1838)

·         1900: În Italia, regele Umberto I este asasinat de anarhistul italian, Gaetano Bresci. Regele Umberto I de Savoia (n.14 martie 1844 ), a fost rege al Italiei din 1878 până în 1900.

·         1970: A decedat la New York, in SUA,  marele compozitor  şi dirijor  român, Ionel Perlea; (n. 13 decembrie  1900, Ograda, jud.Ialomita). Parintii sai erau Victor Perlea şi  Margaretha Haberlein. A fost cumnatul lui Mircea Eliade, fiind  casatorit cu Lizzete Cotescu, sora lui Georgette (Christinel) Eliade. Amandoua surorile provin pe linie de mama din familia Sendrea, una dintre cele mai vechi familii aristocratice din Moldova. Unicul copil al familiei Perlea se numeste Jenica si traieste in Franta. Între 1918 şi 1923 a studiat compoziţia şi dirijatul cu Anton Beer-Walbrunn în München şi Paul Gräner şi Otto Lohse în Leipzig. La 17 octombrie 1919 a sustinut  primul concert la Ateneul Român din Bucureşti, în dublă ipostază de interpret şi compozitor. În 1926 Ionel Perlea obţine Premiul de compoziţie George Enescu pentru „Quartetul de coarde op.10”. În stagiunea 1927-1928 a fost angajat ca dirijor al Operei Române din Cluj. În anii 1929 şi 1932 şi 1936 şi 1944 funcţionează ca dirijor iar între 1929 şi 1932 şi 1934 şi 1936 ca director muzical al Operei Naţionale din Bucureşti. Anul 1945 îl găseşte pe Ionel Perlea la pupitrul Operei din Roma. Succesul obţinut determină conducerea de la Teatro alla Scala din Milano să-i ofere un angajament permanent la pupitrul acestei prodigioase scene lirice, care a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internaţional. Debutează în 1949 la Metropolitan Opera din New York cu opera Tristan şi Isolda de Richard Wagner. La recomandarea lui Arturo Toscanini, care îl desemnează  urmaşul său dăruindu-i propria baghetă, Ionel Perlea semnează un contract cu Connecticut Symphony Orchestra în anul 1955 şi va rămâne acolo până în 1965. Urmând aceluiaşi Toscanini funcţionează în perioadele 1952-1959 şi 1965-1970 ca profesor de artă dirijorală la Manhattan School of Music din New York. Din nefericire suferă un atac vascular cerebral cu paralizia parţială a braţului drept. Cu eforturi mari a învăţat să dirijeze numai cu mâna stângă şi a reuşit o performanţă memorabilă cu opera Tosca de Giacomo Puccini.

·         1976: Octav Dessila, prozator și dramaturg român (n. 1895)

·         1982: Vladimir Zworikin, fizician de origine rusă (n. 1889)

·         1983: A decedat Luis Buñuel, regizor spaniol, detinator al premiului Oscar (“Cîinele andaluz”, “Pămînt fără pîine”, “Simon din deşert”, “Farmecul discret al burgheziei” – Oscar, 1972); (n.22.02.1900). Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii.

·         1983: David Niven, actor britanic (n. 1909). David Niven a  jucat în peste 90 de filme, interpretînd rolul gentlemanului elegant şi plin de umor. A primit Premiul Oscar în 1958 (“Pantera roz”, “Ocolul pămîntului în 80 de zile”) ; (n.01.03.1909).

·         1990: Bruno Kreisky, politician austriac (n. 1911). A fost primul cancelar federal social-democrat al Austriei, în perioada 1970-1983. Prin angajamentul său în politica de promovare a păcii în Orientul Apropiat şi în relaţiile Est-Vest, a atras respectul întregii comunităţi internaţionale asupra ţării sale, o apreciere care s-a materializat prin alegerea capitalei Austriei, Viena, ca unul dintre sediile oficiale ale ONU; (n.22.01.1911).

·         1992: A murit  Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare şi autoare dramatică română; (n. 1910). A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

·         2001 - A murit cântăreaţa Aida Moga, celebră în anii '50-'80 (n. 1924)

·         2001: Edward Gierek, politician polonez

·         2004: Vasile Hobjilă, politician român (n. 1948).

·         2007 - Actorul francez Michel Serrault a decedat. Actorul a avut o carieră cinematografică îndelungată, pe parcursul căreia a realizat 135 de filme şi a câştigat trei premii César. (n. 24 ianuarie 1928)

·         2009: Thomas von Randow, matematician german

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Calinic, Veniamin și Mamant; Sf Mc Teodota cu fiii săi
• În calendarul romano-catolic: Sf. Marta
• În calendarul Greco-catolic: Ss. Calinic și Teodota, martiri († secolul al IV-lea)
• România: Ziua Imnului național - "Deșteaptă-te, române!", sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998

RELIGIE ORTODOXĂ 29 Iulie

Sf Mc Calinic, Veniamin și Mamant; Sf Mc Teodota cu fiii săi; Duminica a 9-a după Rusalii – Umblarea pe mare – Potolirea furtunii

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfântului Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Acest sfânt se tragea cu neamul din Cilicia si era om foarte bun, întarindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascal de mântuire multora si învata pe cei ce se închinau la idoli sa se lase de cele desarte si sa cunoasca pe Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost prins si adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit sa fie încaltat cu încaltaminte de fier, care avea piroane ascutite, si a fost silit sa mearga pâna la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost bagat într-un cuptor de foc si si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian si aproape de locul ce se numeste Petrian.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Teodota, împreuna cu fiii sai.

Aceasta sfânta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, si se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învatându-si pruncii spre cunostinta dumnezeiasca pe vremea când traia si Sfânta Mucenita Anastasia. Stapânitorul Lefcait îi facea sila sa si-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisa catre Nichitie, stapânitorul Bitiniei, care a poruncit sa fie bagata, împreuna cu câte trei pruncii sai, într-un cuptor de foc, unde si-a luat cununa muceniciei. Si se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintului Mucenic Veniamin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 9-a după Rusalii – Umblarea pe mare – Potolirea furtunii

Ev. Matei 14, 22-34

În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.

Ap. I Corinteni 3, 9-17

Fraţilor, noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu; iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar, de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa, ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Umblarea pe mare - Potolirea furtunii (Pr. Ilie Cleopa) 

Rugăciunea este îndeletnicirea neîncetată a îngerilor, care slăvesc fără odihnă pe Dumnezeu, cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de mărirea Lui!”

„S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era acolo singur” (Matei 14, 23)

Iubiți credincioși,

Întrucât în Sfânta Evanghelie de astăzi se vorbește de patru ori despre rugăciune, vom vorbi acum despre sfânta rugăciune, care este numită de dumnezeieștii părinți „maica tuturor faptelor bune”. Că precum nu putem trăi fără hrană și apă, așa nu putem trăi și nu ne putem mântui fără rugăciune. Ce este rugăciunea? Rugăciunea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Rugăciunea este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Credința în Dumnezeu este izvorul rugăciunii, iar iubirea de Dumnezeu este sufletul ei.

Rugăciunea este îndeletnicirea neîncetată a îngerilor, care slăvesc fără odihnă pe Dumnezeu, cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de mărirea Lui!“ (Isaia 6, 3). Rugăciunea este cununa de laudă a tuturor sfinților din cer, începând cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat înaintea Preasfintei Treimi pentru mântuirea noastră, a celor de pe pământ.

„Însuși Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite“, spune Apostolul Pavel (Romani 8, 26). Ba, Însuși Fiul lui Dumnezeu se roagă Tatălui zicând: „Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi!“ (Ioan 17, 11).

Astfel, tot cerul este în neîncetată rugăciune de laudă, de mulțumire și cerere înaintea Tatălui, începând cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, până la îngerii cei mai de jos. Toți laudă, „pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită". Toți se închină și mulțumesc lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc prin întruparea, moartea și învierea Fiului Său. Toți se roagă pentru mântuirea noastră și a întregului neam omenesc. Rugăciunea deci, este viața, lucrarea, și bucuria veșnică a tuturor îngerilor și sfinților din cer.

Dar și pe pământ, rugăciunea de laudă, de mulțumire și de cerere, formează lucrarea de căpetenie a creștinilor, a călugărilor, a mamelor, a copiilor, și a întregii creații. Slujbele din biserică, în frunte cu Sfânta Liturghie, formează cea mai înaltă rugăciune și jertfă de laudă și de mulțumire adusă de oameni lui Dumnezeu, în numele întregului univers. Apoi rugăciunile neîncetate din casele lor, formează al doilea imn de laudă, de mulțumire și de cerere înaintea Preasfintei Treimi, după jertfa cea fără de sânge a Sfintei Liturghii.

După cuvântul proorocului David, toată zidirea laudă pe Dumnezeu, Creatorul ei, și păsările văzduhului și peștii mărilor și animalele pământului și stelele cerului și soarele și luna și norii și vânturile toate cele de sub cer (Psalm 148). Toate în frunte cu oamenii de pe pământ și cu sfinții și îngerii din cer sunt în neîncetată rugăciune întru slava Preasfintei Treimi, pentru că rugăciunea de laudă și de mulțumire este însăși viața lumii văzute și a celei nevăzute.

Iubiți credincioși,

Să vedem cum ne învață Domnul să ne rugăm în Evanghelia de astăzi. După ce Mântuitorul a înmulțit cele cinci pâini și doi pești prin rugăciune și binecuvântare și a hrănit cu ele atâtea mii de oameni, ca să ne învețe și pe noi a face toate cu rugăciune, „a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, la celălalt țărm.“ (Matei 14, 22). De ce i-a trimis Hristos pe ucenici să meargă noaptea singuri pe mare? Ca să se deprindă și ei a se ruga mai mult lui Dumnezeu, mai ales în vreme de primejdie, și ca să se învețe a se lupta cu valurile și furtuna ispitelor acestei vieți, căci marea este imaginea lumii lovite de răutate, de păcate, de boli, de necredință, de ură și de tot felul de păcate.

Dar în timp ce apostolii erau singuri în corabie și se luptau cu valurile mării, Iisus Hristos a eliberat mulțimea și „S-a suit în munte ca să Se roage deosebi. Și, făcându-se seară, era acolo singur“ (Matei 14, 23). Rugăciunea în liniște și singurătate, este cea mai înaltă rugăciune. Este rugăciunea sfinților, a sihaștrilor, a călugărilor și a celor mai râvnitori creștini. Ea se face în totală reculegere și singurătate, mai ales noaptea când nimeni nu te vede și nimic nu-ți poate fura gândul și simțirea inimii de la rugăciune. Aceasta se cheamă și rugăciunea inimii, pentru că izvorăște din inimă și se urcă cel mai repede la cer.

Mântuitorul, ca Dumnezeu, nu avea nevoie să se retragă la liniște și în singurătate pentru a se ruga Tatălui ceresc, căci El vedea și vorbea față către față cu Tatăl. Dar obișnuia uneori să se roage singur, mai ales noaptea, precum făcea de obicei pe Muntele Taborului și în Grădina Ghetsimani, ca să ne învețe și pe noi a iubi mai mult rugăciunea în liniște și cea din timpul nopții decât cea din timpul zilei. Sfinții Părinți numesc rugăciunea de noapte "de aur" pentru că noaptea mintea se poate ruga fără gânduri și imaginații. În schimb, rugăciunea de dimineață o numesc "de argint" fiind amestecată cu oarecare griji și gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc "de aramă" pentru mulțimea grijilor și a gândurilor pământești care slăbesc mult puterea rugăciunii.

Prin rugăciunea de pe munte, Domnul ne îndeamnă la cea mai înaltă rugăciune individuală, numită de unii Sfinți Părinți „rugăciunea minții și a inimii". Iar, când suntem trimiși pe cale sau grijile vieții ne înconjoară corabia inimii ca niște valuri, atunci să ne rugăm cu rugăciunea apostolilor loviți de furtună pe mare. În aceste momente, creștinii trebuie să repete psalmii lui David, să facă rugăciuni scurte pe de rost sau, mai ales, să repete cu atenție și simțire rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!". Aceasta este cea mai înaltă rugăciune personală ortodoxă practicată de mulți sfinți și sihaștri, adică repetarea deasă, neîncetată și tainică a numelui lui Iisus Hristos. Se cheamă și „rugăciunea inimii".

Ne spune Evanghelia că în a patra strajă a nopții, adică pe la orele trei în zorii zilei, a mers Domnul la ucenicii Săi, umblând pe mare ca pe uscat. Când L-au văzut ucenicii de departe, „de frică au strigat", adică s-au rugat, crezând că ar fi vreo arătare de noapte. Aceasta ni se întâmplă și nouă. Când mergem noaptea singuri pe întuneric, pe cărări necunoscute de păduri și ni se pare că auzim sau vedem vreo nălucire sau animale sălbatice, facem ca și ucenicii Domnului, adică de frică strigăm, ne rugăm, facem semnul crucii, zicem rugăciuni scurte cu credință, din toată inima și îndată scăpăm de primejdie.

Domnul însă i-a liniștit pe apostoli prin cuvintele: „Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți!“ Petru atunci, cuprins de îndoială, s-a rugat, zicând: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă!" "Vino!" i-a răspuns Domnul. Dar pe când mergea el pe valuri către Hristos, „văzând vântul cel tare", s-a biruit de frică și îndoială și a început a se afunda. În clipa aceea a strigat: „Doamne, mântuiește-mă!" Iar Domnul l-a apucat de mână și l-a mustrat: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“ (Matei 14, 30-31).

Vedeți, fraților, urmările rugăciunii făcute cu îndoială și cu puțină credință? În vreme de primejdie și ispită nu te ajută decât în parte. Oare nu tot așa se roagă mulți din credincioșii noștri? „Doamne, dacă ești Tu cu adevărat în cer și în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reușesc la examene și la serviciu! Ajută-mi să biruiesc pe vrăjmașii mei și-mi împlinește dorința mea!” O asemenea rugăciune făcută cu îndoială, fără credință vie, din interes și mai mult pentru lucruri pământești nu este primită la Dumnezeu și cu greu ni se împlinește cererea.

Să fugim de o asemenea rugăciune lipsită de credință, îndoielnică, pe care o facem numai la nevoie, când apa necazurilor ne este până la gură! Da, să ne rugăm pentru orice avem nevoie în viață, dar mai întâi să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a dat; apoi să-L lăudăm că în veac este mila Lui și apoi să-I cerem iertarea păcatelor și mântuirea. La urmă să cerem Domnului și cele de nevoie vieții și să zicem: „Doamne, facă-se voia Ta!" nu voia mea, precum ne învață "Tatăl nostru".

Iar când suntem în primejdie de moarte, sau pe masa de operație, sau într-o grea încercare, atunci să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte, rostite cu glas sau în taină, din adâncul inimii, cu lacrimi și credință. Adică să strigăm ca și Petru, când se îneca: „Doamne, mântuiește-mă!”; „Doamne, ajută-mi!”, cum striga femeia cananeeancă și „Doamne miluiește-mă!” Sau să repetăm mereu „Tatăl nostru”, Crezul, un stih din psalmi, ori rugăciunea monahilor: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Iubiți credincioși,

Nimeni nu poate trăi, nu se poate izbăvi de necazurile vieții și nu se poate mântui fără credință tare în Dumnezeu și fără rugăciune vie, continuă, neîncetată, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat!“ (I Tesaloniceni 5, 17).

De veți merge regulat la biserică și veți asculta cu evlavie sfintele slujbe, mai ales Sfânta Liturghie, multe daruri veți primi în viață și de grele ispite și păcate veți fi izbăviți. De veți crește copiii în frica lui Dumnezeu și veți face casele dumneavoastră locașuri de rugăciune și de laudă lui Dumnezeu, iar nu case de ceartă, de beție și de păcate, vă va da Domnul zile îndelungate, reușită în toate cele de folos și mântuire. Iar de veți păși pe marea vieții cu îndoială, fără credință, fără rugăciune și cărți sfinte de călăuză, fără biserică și duhovnici buni, fără spovedanie și împărtășanie regulată, vă veți îneca în marea păcatelor și veți pierde mântuirea sufletului.

Să-l rugăm pe Domnul nostru, Iisus Hristos să ne întărească credința, să ne învețe cum să ne rugăm, să ne dea vreme de rugăciune și lacrimi de pocăință ca să ne închinăm și noi cu Apostolii, zicând: Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Mântuitorul și Salvatorul lumii! Mântuiește-ne să nu pierim, că după Tine suspină toată făptura! Amin.

ARTE 29 Iulie

MUZICĂ 29 Iulie

Mikis Theodorakis

Mikis Theodorakis - Golden Collection (Instrumental): 

Tadeusz Baird

Tadeusz Baird: Sinfonia n.1

Randy Sparks, vocalist american (New Christy Minstrels).

 The New Christy Minstrels 

Peter Schreier, tenor german

Geddy Lee, vocalist, basist şi compozitor canadian (Rush).

John Sykes, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Tygers Of Pan Tang, Thin Lizzy, Whitesnake).

Franz Xaver Wolfgang Mozart

Robert Alexander Schumann

Ionel Perlea

Aida Moga

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Lawrence Of Arabia! (BBC Concert Orchestra)(Song/Movie/Artis Info) 4K Music Video!

Musique Populaire 2018 || Chansons 2018 Nouveaute Musique || Les meilleurs tubes de l'été 2018

Summer Music Mix 2018 

POEZIE 29 Iulie

Ion Catina, poet și jurnalist român

Biografie

Ioan Catina s-a născut la 20 octombrie 1828, Bucureşti. O figură populară printre paşoptişti era tânărul Catina, fiul unui cafegiu, Alexe Cătina, de pe Podul Mogoşoaiei. În vârstă de 17 ani, el colabora cu poezii la „Curierul românesc” şi frecventa saloanele literare ale vremii. C.D. Aricescu l-a cunoscut în 1846 la Ion Heliade-Rădulescu. Era considerat „un geniu”. În Un funcţionar sinucis, apare şi „junele Cătina”, „ce avea forma capului unui filozof englez”. Gr. H. Grandea face din el un personaj al romanului Vlăsia sau Ciocoii noi.

La 11 iunie 1848, Catina citeşte, pe Uliţa Lipscani, Proclamaţia de la Islaz. Tot el propune titlul „Pruncul român” pentru ziarul scos în timpul revoluţiei de C.A. Rosetti şi Enrich Winterhalder şi îşi dezvăluie aici, în câteva articole (din 12 şi 17 iunie, 8 iulie), într-un stil ardent şi declamatoriu, concepţia democratică şi revoluţionară. Este închis la Văcăreşti, împreună cu fratele său, Constantin, şi el participant la revoluţie. Constantin moare în închisoare. Catina, pentru un timp comisar de poliţie în Piteşti, este repede destituit. Moare de tuberculoză, la numai 23 de ani.

Catina nu a scris prea mult. Un volum, apărut în 1848, cuprindea 28 de poezii, cele mai multe publicate anterior în „Curierul românesc”. În 1847 i-a apărut Zoe, dramatizare după nuvela cu acelaşi titlu a lui Costache Negruzzi. O altă dramă, Dan (1847), urma să fie tipărită de Asociaţia literară. C.D. Aricescu vorbeşte şi de un Ţepeş Vodă, din acelaşi an. Catina a tradus din Hugo poezia Pentru săraci şi din Beranger, Prizonierul. Preferinţele sale se îndreaptă către lirica militantă şi, mai ales, spre cea meditativă. Poetul are preocupării care îl disting printre contemporani.

Poezia lui Catina vădeşte însă tumult interior, ceea ce şi explică preferinţa sa pentru Byron. Nota profetică şi simbolistica grandioasă, în stil byronian, fac specificul Imnului la secol. În poezia lui coexistă revoluţionarismul cu fatalismul. Drumul ireversibil al bărcii, simbol al vieţii, duce către un ţărm pustiu, unde „etern să repozăm”. Viziuni ale extincţiei universale (Cugetare) îl anticipă pe Eminescu: planetele, „ieşind din a lor acţii”, vor zăcea „prăvălite în haos” „ca un uscat schelet”. În acelaşi timp, poezia lui Catina clamează împotriva nedreptăţii. Marşul îndeamnă direct la lupta de stradă, dezvoltând, în mişcarea repede a versurilor, ideile Proclamaţiei.

«Ioan Catina, cântăreţul muntean al anului 1848, era prea făţiş instigator la lupta de stradă între clase. Byronizant, el stă “pe stânci” şi cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846)
noaptea :
“O! noapte! noapte! noapte! tu eşti ca o femeie
Ce am iubit odată; şi mica-acea scânteie
De vulg necunoscută prin tine-am dobândit”
zădărnicia
“Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!… iacă înc-o vanitate!?
Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deşert în toate,
Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători”.» - Istoria literaturii române, G Călinescu

Istoria noastră literară îl poate adăuga pe romanticul Catina la seria poeţilor tineri „cu destin”, marcaţi printr-un sfârşit tragic, serie care debutează cu Vasile Cârlova, continuă cu Alexandru Sihleanu, Mihai Eminescu, Ştefan Petică, Şt. O. Iosif, spre a se încheia cu Nicolae Labiş.

Opera literară
Poezii, Bucureşti, 1846;
Zoe, Bucureşti, 1847;
Poezii, Bucureşti, 1847;
Poezii, prefaţă de Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, 1908.

Traduceri
Victor Hugo, Pentru săraci, 1846.

Moare la 29 iulie 1851, Bucureşti.

Demostene Botez

Biografie

Nastere: 29 iulie 1893, satul Hulub, comuna Dangeni, Botoșani Deces: 17 martie 1973, Iași Demostene Botez a fost un scriitor și publicist roman, academician (membru corespondent din 1963) și avocat (licențiat in drept al Facultații din Iași). S-a nascut la 2 iulie 1893 in comuna Trusesti, judetul Botosani. Este fiu de preot. A urmat scoala primara in satul Hulub, apartinator comunei (unele surse de informare il dau si ca sat natal al viitorului poet), apoi isi urmeaza studiile la Botosani si Iasi. La Iasi este elev al vestitului Liceu Internat, pe care il absolva in anul 1912. Se inscrie la Facultatea de Drept, al carei licentiat devine in 1915. Debuteaza cu versuri din 1911, in revista „Arhiva a lui A. D. Xenopol, iar dupa luarea licentei profeseaza cu succes avocatura si activeaza intens in publicistica. Odata cu reinchegarea, dupa razboi, a cercului si a revistei „ Viata Romaneasca, poetul, care debutase editorial cu placheta Muntii inca din 1918, se ataseaza total acestei reviste. Prima poezie a publicat-o in Arhiva (1911). La Cronica, Arena fi Momentul desfasoara o bogata activitate ziaristica. inca din 1921 face parte din cercul Vietii romanesti, in coloanele careia publica din abundenta poezii si schite. Volumul Floarea pamintului (1920) este premiat de Academie, la fel placheta Muntii (1918). In 1930, o data cu mutarea Vietii romanesti la Bucuresti, D. Botez devine unul din conducatorii acestei reviste, al carei redactor-sef va fi fi in anii nostri, incepind din 1962. In 1965 ocupa functia de director al acestei importante reviste. Cand revista se muta, in 1930, la Bucuresti, poetul o urmeaza, devine unul din conducatorii acesteia; din 1962 va fi redactor sef al ei, iar din 1965 va prelua functia de director. Va avea parte de nenumarate semne de pretuire. Dupa al doilea razboi mondial va detine importante functii obstesti, va fi deputat, membru al Academiei, presedinte al Uniunii Scriitorilor intre anii 1964-1965- Publica proza memorialistica, traduceri, note de calatorie. A murit la Bucuresti in 17 martie 1973. Poezia sa sta de la inceput sub semnul simbolismului, cu implicatii semanatoriste sau moderniste. Fara evolutii spectaculoase, ea ramane elegiac-sentimentala, evocand plictisul, tristetea, monotonia existentei provinciale, teme atat de mult exploatate de poetii si prozatorii vremii. Consemnand ca „motivul liric preferat al lui Demostene Botez e letargia provinciala, criticul literar Ov. S. Crohmalniceanu ii stabileste filiatii: „poezia aceasta descinde din Bacovia, dar se inrudeste mult mai intim cu literatura sadoveniana consacrata lumii targurilor moldovenesti de ieri. Volume de versuri: Muntii, Iasi, 1918; Floarea pamantului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1920; Povestea omului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1923; Zilele vietii, poeme, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1927; In cautarea mea, Bucuresti, Editura Adevarul, 1933; Cuvinte de dincolo, Bucuresti, F. P. L. A., 1934; Pamant si om, Bucuresti, Editura Prometeu 1942; Lumea cea mica, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1944; Floarea soarelui, Bucuresti, Editura de Stat, 1953; Oameni in lumina, Bucuresti Editura Tineretului, 1956; Prin ani, Bucuresti, E. S. P. L. A., 1958; Carnet, Bucuresti, E. P. L., 1961; Poezii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1961 (colectia Cele mai frumoase poezii), Oglinzi, Bucuresti, E. P. L., 1963; In fata timpului, volum selectiv, Bucuresti, E. P. L., 1967; Aproape de pamant, Bucuresti, E. P. L., 1968; Na'greu' pamantului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970. Duminici a aparut in volumul Povestea omului, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1923. Fara anotimp a aparut in volumul Cuvinte de dincolo, Bucuresti, F. P. L. A., 1934. Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza : Cinta o catirinca, Spleen de duminica. Duminici, Tristeti atavice. Pustietate, Singur (Floarea pamintului, 1920) ; Pustiu, Noapte pustie (Povestea omului, 1923); Monotonie (Zilele vietii, 1927J; Tristeti fara motiv. Scrisoare, Nostalgie (Cuvinte de dincolo, 1934).

Singuratate

Afara ploua ca si toamna si-i urat,

Ma uit pe geam ca dupa tine, si atat.

In mine toate amintirile te-asteapta

De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plangand

In mine nu mai este nici un gand.

Vreau sa citesc si-mi cad din mana cartile;

Ma impresoara chipul tau din toate partile.

Mana ce mi-a-mprastiat parul si gandurile

Imi amesteca pe carte toate randurile.

Raman uitandu-ma pe geam ca dupa tine

Si tot astept pe cineva ce nu mai vine.

(“Cuvinte de dincolo”, 1934)

Noapte Pustie

Parca-am ramas eu sangur pe pamant,

In cer, ca-ntr-o clopotnita uitata

E-un clopot greu care-a uitat sa bata

Cu funia purtata-n nori de vant.

Cum inainte nu mai este vreme

In urma mea, din nu stiu care veac,

Prin noaptea cu aripi de liliac

Incepe nu stiu cine sa ma cheme.

Si pasii mei rasuna dupa mine

Ca niste bulgari care nu m-ajung,

Rasuna tot in jur asa prelung,

Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Incepe a umbla singuratatea,

In jurul meu ca o multime mare,

Prin bezna cad furnici ce vor sa care

In musuroaie mari, pustietatea.

Se naruie-ntunericul din nou,

Si-n noaptea-n care-s singura fiinta,

Pamantu-mpovarat de suferinta,

Culcandu-se-ngenunche ca un bou.

Toamna

Toti acei ce-ntreaga vara

Au lucrat din zori in seara,

Toamna au roade bogate

Au si fructe, si bucate ,

Mere,

Pere,

In panere.

Prune

Bune

Si alune,

Si gutui

amarui,

Cu puf galben

Ca de pui.

Si tot felul de legume,

De nu le mai stii pe nume.

BIOGRAFIE

Lucia Demetrius

Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 - d. 29 iulie1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.

A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius^[1]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.

Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. Ca dramaturg, în perioada stalinistă, după 1949, a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrulrealist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească.

Operă selectivă

·         Tinerețe, roman, 1936

·         Marea fugă, roman, 1938

·         Destine, nuvele, 1939

·         Intermezzo, versuri, 1939

·         Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945

·         Flori de hârtie, 1947

·         Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957

·         Nunta Ilonei, nuvele, 1960

·         Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II

·         Întâmplare de la târg, 1962

·         Limpezire, 1962

·         Făgăduielile, nuvele, 1964

·         Colocviu sentimental, 1967

·         Ce aduc zorile, nuvele, 1968

·         După prăpăd, 1968

·         Lumea începe cu mine, roman, 1968

·         Anotimpuri, 1970

·         La ora ceaiului, nuvele, 1970

·         Acuarele, 1971

·         Scrisoare către fetele tinere, 1971

·         Tinerețe, 1971

·         O femeie ca multe altele, 1972

·         O poveste adevărată, 1973

·         Sunt un pământean, nuvele, 1973

·         Întoarcerea la un miracol, 1974

·         Răspântiile, nuvele, 1976

·         Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977

·         Fericita călătorie, 1979

·         Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984

·         Te iubesc, viață!, 1984

Operă postumă

·         Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4

Dramaturgie

·         Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946

Dramaturgie proletcultistă

·         Cumpăna, piesă de teatru, 1949

·         Vadul nou, 1951

·         Premiera, piesă de teatru, 1952

·         Oameni de azi, 1952

·         O noapte grea, 1954

·         Cei de mâine, 1956

·         Oameni și jivine, 1956

·         Trei generații, 1956

·         Ultima Tauber, 1956

·         Arborele genealogic, 1957

·         Vlaicu și feciorii lui, 1959

Traduceri

·         Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius^[2], București, 1957;

·         Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981;

·         Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936;

·         Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937;

·         Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938;

·         Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius);

·         Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942;

·         B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943;

·         Charles Perrault, Povești, București, 1943;

·         J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946;

·         Marcel Achard, Corsarul, București;

·         Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov);

·         Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

·         Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

·         W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949;

·         K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

·         A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

·         K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip);

·         Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971;

·         A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici);

·         H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969;

·         Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972;

·         Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974;

·         G. Flaubert, Educația sentimentală, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.

Premii și distincții

·         Premiul de stat (1951)

TEATRU/FILM 29 Iulie

Cu Carmen Stănescu

Biografie Carmen Stănescu

Actrita de teatru si film desebit de carismatica, cu o privire profunda si misterioasa care a surprins deseori prin schimbarile de look si capacitatea de reinventare, s-a nascut in Bucuresti pe 29 iulie 1925.

Inca de la 6 ani, parintii sai au dus-o la Teatrul National, sa vada “Vlaicu Voda”. Pe scena se ridicase un adevarat palat. Frumusetea decorului, jocul actorilor, subiectul piesei, au fermecat-o, si de atunci si-a dorit sa devina actrita. Parintii nu s-au opus. Ceva mai tarziu, vroia chiar sa paraseasca scoala si sa se apuce de teatru. Tatal a convins-o insa ca trebuie sa termine intai scoala si sa-si ia bacalaureatul si asa a facut.

In adolescenta a facut mult sport : volei, tir, natatie devenind campioana la tir dar un banal accident a facut-o sa renunte la tir, practicand insa in continuare alte sporturi.

A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.

A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa "Fratii Karamazov". Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din București. 

In 1955 cunoaste marea dragoste a vietii ei: actorul Damian Crasmaru, cu care este si in prezent formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atat pe scena cat si in viata. Carmen Stanescu avea 30 de ani si o cariera de zece ani pe scena Nationalului, unde ajunsese inca din anul doi de Conservator. Damian Crasmaru avea 24 de ani si abia terminase Conservatorul, ca sef de promotie.

De o ”frumusete solara, un vulcan in eruptie”, actrita se lanseaza in film cu rolul din "Doi vecini" după Tudor Arghezi, in regia lui Geo Saizescu in 1958. E remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame" după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii" după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : "Frații Jderi", „Mușchetarul român" si „Războiul de Independență", serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie. 

A facut cariera si in televiziune alaturi de Misu Fotino care i-a fost partener in multe emisiuni de divertisment.

In 2003 scoate o carte "Destainuiri" in care descrie multe lucruri si intamplari frumoase, nu atat din viata personala cat din ce a vazut si trait in intreaga viata.

Acum retrasa impreuna cu sotul ei intr-o casuta la Valenii de Munte au o gradina de trandafiri de care se ingrijesc si privesc cu nostalgie la anii din trecut neaceptand modul "modern" de a interpreta al actorilor de azi, cu nudidate si decor nonconformist.

Filme cu Carmen Stănescu

• Maria Sa, Birlic! / (2010) - ea insasi
• Cum ne-ar vrea barbatii?! (1982)
• Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - sotia lui Alec
• Sosesc de la Paris (1977)
• Povestea dragostei (1976) - Vrajitoarea
• Premiera (1976) - Directoarea de teatru Alexandra Dan
• Comedie de moda veche / (1975) - Lidia Vasilieva "Sherber"
• Muschetarul roman (1975) - Doamna
• Frații Jderi (1974) - Jupanita Tudosia Trailer
• Sorcovitorul...voluntar / (1973) - Doamna
• Cadou (1969)
• Tinerețe fără bătrânețe (1969) - Imparateasa Tineretii
• Lada / (1967)
• Runda 6 (1965)
• Bădăranii (1960) - Felice
• Doi vecini (1959) - Soţia locotenentului Petrescu
• Telegrame (1959)
• Buna seara, Domnule Wilde / - Lady Bracknell
• Căsnicia nu-i o joacă - Mama Mihaelei

Film Romanesc - Premiera (1976): https://youtu.be/6y41a2Cl-nA; 

Indragostiti (Teatru radiofonic) - romantic,comedie: https://youtu.be/ki_qhamJb78.

Jocul dragostei și al întâmplării

Bădăranii

• 
  
• 
  

De Victor Ion Popa

Biografie Victor Ion Popa
Dramaturgul roman Victor Ion Popa s-a nascut pe 29 iulie 1895 la Calmatui, ca fiu al invatatorului loan Gh. Popa si al Aspasiei. A urmat scoala primara in satul natal, apoi liceul la Iasi, la Liceul internat "Costache Negruzzi" si la Liceul "National", absolvind in 1914. In acelasi an se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi, urmand in paralel si Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica si, pentru scurta vreme, Scoala de Belle Arte.

In 1907, elev fiind, scrie prima sa incercare dramatica intitulata "Tragedie cumplita, strict actuala". Debuteaza literar in anul 1912 cu poezia "Liniste" semnata cu pseudonimul G. A. Hamza. Tot in aceasta perioada debuteaza ca desenator, in revista ieseana Versuri si proza si ca actor. Intre 1916 si 1917 urmeaza Scoala de ofiteri de rezerva si participa la luptele de la Marasti si Oituz.

Victor Ion Popa ocupa diferite functii, printre care cea de actor al Teatrului National din Iasi (1918 ) si ajutor de pictor la Teatrul National din Bucuresti (1923). Din 1920 pana in 1924 a fost redactor la Revista copiilor si a tinerimii din Bucuresti. 

Colaboreaza si la alte reviste, precum Gandirea, Hiena, Ora, Revista vremii, Sburatorul. A fost pictor scenograf si secretar literar in perioada 1925-1926, secretar al Societatii Autorilor Dramatici in 1923, director de scena la Teatrul Popular Bucuresti (1924) si director general al Teatrului National din Cernauti (1927-1929).

In perioada 1933-1938, Victor Ion Popa se dedica in exclusivitate scrisului. Opera sa cuprinde atat dramaturgie: Ciuta (1923),  Papusa cu piciorul rupt (1926), Muscata din fereastra (1930), Acord familiar (1934), Take, Ianke si Cadir (1938) etc., cat si proza, ce cuprinde nuvele si povestiri: Povestiri cu prunci si mosnegi (1936), Ghiceste-mi in cafea (1938),  Bataia (1942) si romane: Velerim si Veler Doamne (1933), Sfarleaza cu fofeaza (1936), Maistorasul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939). Creatia sa lirica a fost adunata postum, in volumul "Canecele mele" (1946). 

Victor Ion Popa s-a stins din viata in data de 30 martie 1946 la Bucuresti.

Muscata din fereastra - Victor Ion Popa: 

Take, Ianke şi Cadîr - Victor Ion Popa: 

Velerim si Veler Doamne Teatru radiofonic dupa Victor Ion Popa: 

Sfârlează cu fofează Teatru radiofonic de Victor Ion Popa: 

Victor Ion Popa - Eu tac, tu taci, ea vorbeste: 

Deşteapta pământului Comedie radiofonică de Victor Ion Popa: 

Un venetic - Sholem Aleichem

GÂNDURI PESTE TIMP 29 Iulie

Nicolae Steinhardt – Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 29 Iulie

1.     Sunt inca in pat si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta ... Mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate ... si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Ai aparut de nicaieri si fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol ... mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma ... ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit ... Astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit ... cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. In noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa reapari ... tantar nenorocit!!! 

2.     Doamna, stiti ca sotul dumneavoastra va inseala?
- Bineinteles ca stiu! Stiu cu cine, unde si cand, dar nu-mi dau seama cu ce?! 

3.     De ce pe masina de politie scrie “112″?
Sa stie cum sa se bage politaii in masina adica: 1 la volan,1 in dreapta si 2 in spate. 

4.     Un Maybach mare la stop.
Un Tico vine cu viteza din spatele lui si il busheste.
Pe ecranul computerului de bord apare:
New hardware found. Install?

5.      Un colonel ii spune generalului:
-Domnule general, aveti pantalonii descheiati.
-Experimentez, colonele! Aseara am avut camasa descheiata si mi-a intepenit gatul. 

6.     Cum a fost intalnirea pe nevazute? il intreaba un student pe colegul de camera.
Nasoala! Tipa a aparut intr-un Rolls Royce din 1932.
Pai asta-i o masina foarte scumpa. Ce e rau in asta?
Ea este primul proprietar...

7.      Sotul:-Draga azi e foarte cald,ce ar zice vecinii daca m-as duce sa tai iarba gol pusca?
Ea:-Ar zice ca te-am luat pentru bani! 

8.     Doua prietene se intalnesc la o terasa si, la un moment dat, una o intreaba foarte curioasa pe cealalta:
"Tu ii spui iubitului tau de fiecare data cand ai orgasm?"
Cealalta ii raspunde linistita:
"A, nu. Mai ales ca nu-i place sa-l sun prea des cand este la birou" 

9.     O doamnă intră in farmacie şi îi cere farmacistului un flacon cu arsenic. Farmacistul intrigat întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Vreau să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv,îmi pare rău,
spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte zgomotos în poşetă şi scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului.
Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-mă, n-am ştiut că aveţi reţetă...

10. Domnule judecator, spune soţia la divorţ, eu şi soţul meu nu am mai avut relaţii intime de foarte mult timp.
- Este adevarat ? De ce ? îl întreaba judecătorul pe soţ.
- Este adevarat, domnule judecator, pentru ca nu mai pot, recunoaşte soţul umilit.
- Auzi la el, spune soţia, jumatate din oraş poate şi el – nu! 

11. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul! 

12. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul! 

13. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul!