4 AUGUST 2018

Bună ziua, prieteni!

Aniversăm doi ani de când funcționează aici, pe Facebook, grupul meu tematic SFATURI UTILE, grup care a funcționat cu mult timp înainte pe Netlog. În acest grup, ca în toate cele pe care le administrez sunt admiși NUMAI prietenii mei!

Să începem programul cu o repriză muzicală:

Relaxing Cafe Music - Jazz & Bossa Nova Music - Background Music For Work, Study

ISTORIE PE ZILE 4 August

Evenimente

· 70: Armata Romană distruge al doilea Templu de la Ierusalim.

· 367: Imparatul roman Valentinian il asociaza pe fiul sau Gratian la tron la varsta de 8 ani si ii acorda titlul de Augustus.

· 1060: După moartea regelui Henric I, fiul său în vârstă de opt ani, Filip, devine rege al Franței sub numele de Filip I sub tutela mamei sale, Anna de Kiev, și a unchiului său, Balduin al V-lea de Flandra. Henric I, din dinastia Capetienilor,a domnit intre anii 1031 – 1069 si a fost fiul regelui Robert al II-lea si al Constantei de Arles. Pe 19 mai 1051 el s-a căsătorit cu Anna de Kiev, având cu aceasta 4 copii: Filip I (1052—1108), moștenitorul tronului Franței; Emma (1055—1109); Robert (1055—1060); Hugo (1057—1102). Anna de Kiev a fost a treia din cei patru copii ai lui Iaroslav I cel intelept, Mare Cneaz al Kievului și a soției acestuia, Ingegerd Olofsdotter a Suediei. Dupa moarte, Henric I a fost succedat de fiul său, Filip I, care era minor în acel timp, astfel ca la conducerea Franței timp de 6 ani a fost Regina Anna de Kiev, având atribuții de regentă.

· 1327: Primul Război de Independență scotian: James Douglas conduce unraid în Weardale și aproape il ucide pe regele Edward al III – lea al Angliei. Sir James Douglas (cunoscut si sub numele de Douglas cel Negru, n.cca 1286 –d.1330), a fost un cavaler scoțian și lord feudal si unul dintre comandanții cei mai de seamă în timpul războaielor de independență ale scoțienilor.

· 1532: Ducatul de Bretania se unește cu Regatul Franței.

· 1578: Se desfasoara batalia de la Al-Kaar al Kabir (Maroc), dintre portughezi și maurii din Fez. In cursul luptei, regele Sebastian al Portugaliei Portugaliei a fost ucis. Profitand de aceasta, Spania va ocupa Portugalia in 1580 (pana in 1640), anexand și imperiul colonial al acesteia.

· 1693: Monahul Dom Pérignon (1638–1715) a inventat șampania, băutură care a primit acest nume de la regiunea Champagne din nordul Franței.

· 1704: Englezii cuceresc Gibraltarul, în timpul războiului spaniol de succesiune (Tratatul de la Utrecht le recunoaște, în 1713, posesiunea).

· 1782: Wolfgang Amadeus Mozart s-a căsătorit la Viena, la Catedrala Sf. Ștefan, cu Constanze Weber.

· 1789: În Franța a fost abolit sistemul feudal.

· 1851: Misionarul și exploratorul David Livingstone a ajuns pe cursul superior al Zambezi.

· 1892: Lizzie Borden găsește cadavrele mutilate ale tatălui și mamei ei vitrege în casa lor din Massachusetts. Acesta a dus la unul din cele mai faimoase procese de crimă din Statele Unite. Fiica omului de afaceri, Lizzie Borden, a fost arestată și acuzată dar a fost pusă în libertate din lipsă de probe.

· 1914: Izbucnirea primului război mondial: Germania invadează Belgia; ca răspuns, Marea Britanie declară război Germaniei. Statele Unite își proclamă neutralitatea.

· 1915: In timul Primului Razboi Mondial armata germana ocupa Varsovia.

· 1916 - A fost semnat, la Bucureşti, Tratatul de alianţă dintre România, pe de o parte, şi Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia, pe de altă parte, care prevedea, printre condiţiile intrării României în război de partea Antantei, şi satisfacerea dezideratului unirii cu ţara a teritoriilor româneşti anexate de Austro-Ungaria

· 1919: Armata română a intrat victorioasă în Budapesta. Sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria. La 4 august 1919, ora 18:00, armata română ocupă fără lupta Budapesta la finalul războiului româno-ungar de la 1919. , Aceasta operatiune a fost condusa de generalul Gheorghe Mărdărescu, comandantul aflat in fruntea trupelor din Transilvania începînd din 12 aprilie 1919. Capitala Ungariei, Budapesta, a fost ocupată de trupele române fără niciun ajutor militar aliat. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerînd războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau consecinţă imediată a lui. Meritul armatei române este imens, ţinînd cont că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor. Deoarece atît trupele franco-sîrbe din sud, cît şi cele cehoslovace, s-au mişcat mult mai tîrziu şi fără lupte, doar ocupînd zone de securitate în Ungaria, după ce armata bolşevică ungară a fost zdrobită de cea română. Cu atît mai importantă apare victoria românească, cu cît România, în acea perioadă, ducea un război pe două fronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolşevice ce făceau dese incursiuni în Basarabia, încercînd să răscoale populaţia şi să reia teritoriul dintre Prut şi Nistru în “marea familie sovietică“, aşa cum vor face cu Ucraina şi Georgia în anii 1920.

· 1969: Incepe Conferinta de pace de la Paris privitoare la incetarea razboiului din Vietnam.

· 1984: La exact un an după ce a venit la putere în Republica Volta Superioară, președintele Thomas Sankara i-a schimbat acesteia numele în Burkina Faso.

· 1998 - Pe această dată Audi a finalizat tranzacţia demarată în luna iulie a aceluiaşi an, devenind proprietarul sportivei mărci italiene. Suma cu care a fost cumpărată Lambo a fost de 110 milioane de dolari, o sumă deloc mare, germanii speculând pe seama crizei care a afectat Asia la acea vreme şi implicit şi precedenţii acţionari Lamborghini. Audi a cumpărat Lamborghini de la MegaTech, o companie indoneziană deţinută de la Setiawan Djody şi Tommy Suharto, fiul preşedintelui indonezian la acea vreme. Aceştia au făcut însă o afacere excelentă, au preluat Lamborghini de la Chrysler cu 40 de milioane de dolari şi în doar 5 ani au cedat marcă cu 110 milioane, rezultând un profit de 70 milioane. Sub Audi, Lamborghini a avut şi are în continuare cea mai fastă perioadă din istorie, în 2007 producţia ajungând la un maxim istoric de 2.570 unităţi. În prezent cele mai importante pieţe pentru Lamborghini sunt Statele Unite cu 41% din vânzări, Germania (13%), Marea Britanie (9%) şi Japonia (8%).

· 1999 - Ministrul britanic al Apărării, George Robertson, a fost ales de către Consiliul permanent al Alianţei Nord-Atlantice pentru a-i succede lui Javier Solana în funcţia de secretar general al NATO

· 2000 - La Parlamentul din Budapesta are loc o amplă manifestare, cu ocazia încheierii mandatului preşedintelui Arpad Goencz şi preluarea mandatului de către Ferenc Madl, ales preşedinte al ţării la 6 iunie 2000.

· 2005: Începe prima conferință internațională Wikipedia la Frankfurt, Germania.

· 2007: NASA a lansat sonda Phoenix Mars Lander, care ulterior a găsit dovezi ale existenței apei pe planeta Marte.

Nașteri

· 1290: Leopold I, duce al Austriei (d. 1326)

· 1792 - S-a născut poetul englez Percy Bysshe Shelley: “Crăiasa Mab”, “Revolta Islamului”, “Prometeu descătuşat”, “Apărarea poeziei” (d. 8 iulie 1822)

· 1805: William Hamilton, matematician irlandez (d. 1865)

· 1821: S-a nascut Louis Vuitton, francez, producatorul celebrelor marci de genti Vuitton ( d.27.02.1892).

· 1834: John Venn, matematician englez (d. 1923)

· 1857: Augustin Bunea, istoric și teolog român, membru al Academiei Române (d. 1909)

· 1859: S-a nascut Knut Hamsun (Knut Pedersen), scriitor norvegian, laureat al Premiului Nobel in 1920 (d.19.02.1952). A avut un rol important în modernizarea romanului european si este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890).

· 1866: S-a nascut Gheorghe D. Mărdărescu, general roman, participant la Batalia de la Oituz si la Campania din Ungaria (d.05.09.1938). Gheorghe D. Mărdărescu, (d. † 5 septembrie 1938), a fost general al armatei române în Ungaria (1919-1920), decorat de Regele Ferdinand şi Regina Maria cu Ordinul militar “Mihai Viteazul” clasa III-a, pentru acţiunea contra regimului bolşevic a lui Béla Kun. Ministru de Război (1922- 1926)

· 1870: Simion Sanielevici, matematician român de etnie evreiască, membru de onoare (1948) al Academiei Române (d. 1963)

· 1884: Béla Balázs, om de litere, ziarist, teoretician maghiar (d. 1949)

· 1895 - S-a născut Albert Cohev, scriitor elveţian („Frumoasa Domnului”, Premiul Goncourt, 1968) (m.4.10.1981).

· 1900: Vasile Pavelcu, psiholog român, membru al Academiei Române (d. 1991)

· 1900 - S-a născut Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon, mama reginei Elisabeta a II -a a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (m.30.03.2002).

· 1901 - S-a născut Louis Armstrong, trompetist şi cântăreţ de jazz, unul din exponenţii cei mai reprezentativi ai "Stilului New Orleans" în muzica de jazz executată în Chicago în jurul anilor 1920 - 1930 (d.6 iulie 1971)

· 1906: Marie-José a Belgiei, soția regelui Umberto al II-lea al Italiei (d. 2001)

· 1928: Romulus Cristescu, matematician român

· 1929: S-a nascut omul politic palestinian Yasser Arafat, pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (d. 11 noiembrie 2004). Din 1969 a fost co-fondator și președinte al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și din 1993 președintele (rais) Autoritatii Nationale Palestiniene.

· 1929 - S-a născut Edgar Reichman, scriitor francez de origine română, cronicar literar permanent pentru „L'Arche” şi „Le Monde”. Pentru romanul „Întâlnire la Kronstadt”, autorul este distins cu Premiul Wizo şi cu Marele Premiu European al Francofoniei („Rachel”, „Insomniacul de la Dunăre”).

· 1939 - S-a născut Big Dee Irwin (Ervin Difossco), cântăreţ american.

· 1939 - S-a născut Frankie Ford (Frank Guzzo), cântăreţ american.

· 1940 - S-a născut Timi Yuro (Timothy Aurro Yuro), cântăreaţă americană.

· 1943 - S-a născut David Carr, clăpar britanic (Fortunes).

· 1943 - S-a născut Michael J. McCulley, astronom.

· 1943 - S-a născut Tina Cole, actriţă şi cântăreaţă.

· 1947 - S-a născut Paul Martin Layton, basist şi vocalist britanic (New Seekers).

· 1947 - S-a născut Klaus Schulze, pianist şi compozitor german (Tangerine Dream, Ash Ra Temple).

· 1948: S-a nascut la Sibiu actrita romanca Cezara Dafinescu.

· 1951 - S-a născut Roy Flowers, baterist britanic (Sweet Sensation).

· 1960: S-a nascut José Luis Rodríguez Zapatero, politician spaniol, fost prim-ministru al guvernului spaniol. Este membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) si a fost ales timp de două mandate prim ministru al Spaniei, în 2004 și 2008. La 2 aprilie 2011 el a anunțat că nu va participa la următoarele alegeri generale. După înfrângerea zdrobitoare pe care a suferit-o partidul său în alegeri, a părăsut funcția de prim ministru la 21 decembrie 2011.

· 1961: S-a nascut in Honolulu in Hawaii, Barack Hussein Obama, fostul presedinte al SUA.

· 1962 - S-a născut Paul Reynolds, chitarist solo, vocalist şi compozitor britanic (A Flock Of Seagulls).

Decese

· 966: A murit Berengar al II-lea (n. cca.900), fost markgraf de Ivrea și uzurpator al Regatului Italiei din 950 pana in 961. A fost ultimul rege înainte de încorporarea Italiei in Imperiul Romano-German. A fost capturat de fortele imparatului Otto I al Imperiului Romano-German și închis la Bamberg, in Germania, unde va muri. Soția sa, Willa a petrecut tot restul vieții sale într-o mănăstire germană.

· 1060: A murit Regele Henric I al Franţei; (n. 1008). Henric I, din dinastia Capetienilor, a domnit intre anii 1031 – 1069 si a fost fiul regelui Robert al II-lea si al Constantei de Arles. Pe 19 mai 1051 el s-a căsătorit cu Anna de Kiev, având cu aceasta 4 copii: Anna de Kiev a fost a treia din cei patru copii ai lui Iaroslav I cel intelept , Mare Cneaz al Kievului, și a soției acestuia, Ingegerd Olofsdotter a Suediei. Dupa moarte, Henric I a fost succedat de fiul său, Filip I , care era minor în acel timp, astfel ca la conducerea Franței timp de 6 ani a fost Regina Anna de Kiev, având atribuții de regentă.

· 1306: A decedat Venceslau al III-lea Cehul (n. 6 octombrie 1289), rege al Ungariei începând cu 1301, rege al Boemiei din 1305 și rege titular al Poloniei, ultimul din dinastia de Přemysl.

· 1526: A murit navigatorul Juan Sebastián Elcano. De origine basca, Juan Sebastián Elcano (n.1476), a fost exploratorul care a finalizat prima circumnavigație a Pământului, preluand după moartea lui Magellan în Filipine, comanda expeditiei spaniole.

· 1598: William Cecil, Baron Burghley, consilier al reginei Elisabeta I a Angliei (d. 1520)

· 1859: Jean Vianney, preot (n. 1786)

· 1875 - A încetat din viaţă scriitorul danez Hans Christian Andersen: „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Răţuşca cea urâtă” (n. 1805)

· 1879: Ștefan Micle, fizician român, profesor universitar (n. 1820)

· 1900: Jean Joseph Etienne Lenoir, inventator, inginer francez de origine valonă (n. 1822)

· 1900: Isaac Levitan, pictor rus (n. 1860)

· 1953 - A murit Francisc Şirato, pictor, grafician şi critic de artă; a parte din "Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.(n. 15 august 1877)

· 1957: Washington Luís Pereira de Sousa, politician brazilian (n.1869)

· 1959: A murit in inchisoarea comunista de la Sighet, Ioan Balan, episcop martir greco–catolic. A a fost inchis in celebra celula 44; (n. 11.02.1880). În 29 octombrie 1948 în contextul interzicerii Bisericici Unite cu Roma a fost arestat de autoritățile comuniste, iar din 1950, după refuzurile sale consecvente de a trece la Biserica Ortodoxa, a fost închis la Sighet unde a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Arges, ulterior a fost transferat la Manastirea Ciorogarla, unde s-a stins din viață.

· 1959: Nicolae Dărăscu, pictor român (n. 1883)

· 1972 - A murit Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog; a a dus contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice; a înfiinţat în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul din primele de acest gen din lume (n. 5 octombrie 1886).

· 1997: Jeanne Calment, cel mai logeviv om din lume la acea dată, în vârstă de 122 ani și 164 de zile (n. 1877)

· 2000: Victor Parhon, critic român de teatru (n. 1943)

· 2003: Valentina Crețoiu, soprană română (n. 1909).

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf. 7 tineri din Efes, Sf Mc Tatuil
În calendarul romano-catolic: Sf. Jean Vianney

RELIGIE ORTODOXĂ 4 August

Sf 7 tineri din Efes; Sf Mc Tatuil

Biserica Ortodoxă îi sărbătorește astăzi, 4 august, și în data de 22 octombrie, pe cei șapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin.

Viaţa Sfinților 7 tineri din Efes

Când păgânul Deciu avea în stăpânirea sa sceptrul împărăţiei Romei, a mers din cetatea Cartagina la Efes, suflând cu multă mânie împotriva creştinilor de acolo. Atunci toate ţinuturile dimprejur s-au adunat din porunca lui în cetatea Efesului, ca să aducă jertfe deşerţilor zei. Iar Biserica credincioşilor era în prigonire, încât mulţi robi ai lui Hristos, preoţi, clerici şi ceilalţi credincioşi se ascundeau fiecare pe unde puteau, temându-se de cumplitul prigonitor. Iar împăratul, înălţându-se cu inima, a pus idoli în mijlocul cetăţii şi le-a făcut jertfelnice spurcate.

Şi a poruncit mai întâi celor mai mari ai cetăţii ca, împreună cu dânsul, să aducă jertfe zeilor. Deci se uda pământul cu sângele dobitoacelor înjunghiate, iar fumul şi duhoarea celor jertfite umpleau văzduhul, săvârşindu-se de tot poporul necredincios praznicul păgânilor cel urât de Dumnezeu. Iar a treia zi, împăratul a poruncit să prindă pe toţi creştinii şi să-i silească la jertfele idoleşti. Deci credincioşii au fost căutaţi pretutindeni. Şi erau traşi din case şi din peşteri, şi împinşi, fiind duşi cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Şi câţi din creştini erau fricoşi şi mici la suflet, aceia temându-se de munci, cădeau din credinţă şi se închinau idolilor înaintea poporului. Deci auzind şi văzând acest lucru ceilalţi creştini, se tânguiau cu sufletele şi plângeau pentru cei ce cădeau de la Hristos şi alunecau la închinare de idoli. Iar cei ce erau tari în credinţă şi mari la suflet, aceia se dădeau fără temere la toate chinurile, suferind felurite morţi, punându-şi astfel cu bărbăţie sufletele pentru Domnul şi Mântuitorul lumii. Şi erau mulţi cei munciţi, din a căror trupuri chinuite şi zdrobite, sângele curgea ca apa, adăpând pământul; iar trupurile celor ucişi, chinuitorii le aruncau pe unele în gunoi, pe altele, pe lângă drumuri, pe altele le spânzurau pe ziduri împrejurul cetăţii, iar capetele lor le puneau înfipte în pari înaintea porţilor cetăţii, încât corbii, pelicanii şi celelalte păsări mâncătoare de carne, zburând peste zidurile cetăţii, mâncau trupurile muceniceşti. Deci mâhnire era creştinilor celor ascunşi, căci nu puteau să ia şi să îngroape trupurile fraţilor lor, care erau mâncate de păsări. Şi se rugau tânguindu-se şi îşi ridicau mâinile către Dumnezeu, ca să scape Biserica de la acea muncire.

În vremea aceea erau în Efes şapte tineri în rânduiala ostăşească. Ei erau fii de cetăţeni cinstiţi şi mari, numele lor fiind: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian şi Antonin. Aceştia, deşi erau născuţi din feluriţi părinţi, erau cu un suflet întru credinţa şi în dragostea lui Hristos. Ei petreceau împreună în rugăciune şi în postiri, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor şi prin păzirea curăţiei celei neprihănite. Şi văzând în toate zilele răutăţile ce se făceau creştinilor şi uciderile cele cumplite, îşi zdrobeau inimile lor, suspinând şi plângând. Deci pe când împăratul cu toţi păgânii mergeau la jertfe, ei se abăteau şi, intrând în biserica creştinească, se aruncau la pământ înaintea lui Dumnezeu şi, presărându-şi ţărână pe cap, se rugau cu tânguire.

Făcând ei astfel, au aflat oarecare pânditori, pentru că în vremea aceea fiecare pândea pe prietenul său, să vadă care se ruga lui Dumnezeu, şi se dădea la moarte frate pe frate, tată pe fiu, fiul pe tată, şi fiecare nu-l tăinuia pe aproapele lui, dacă îl afla rugându-se lui Hristos. Deci, mergând pânditorii la tiran, i-au zis: „Impărate, în veci să trăieşti! Tu chemi pe cei ce sunt departe şi îi sileşti la jertfe, iar cei ce sunt aproape de tine, aceia nu bagă în seamă stăpânirea ta cea împărătească şi poruncile tale nu le ascultă, ci le hulesc şi se ţin de creştineasca credinţă".

Iar împăratul, umplându-se de mânie, întreba: „Cine este unul ca acela, care ar fi potrivnic stăpânirii mele?" Clevetitorii au zis: „Maximilian, fiul eparhului cetăţii, şi alţi şase fii de boieri din Efes, cinstiţi în rânduiala ostăşească". Deci îndată împăratul a dat poruncă să-i prindă şi să-i aducă înaintea sa legaţi cu lanţuri de fier. Astfel au fost puşi sfinţii înaintea lui, fiindu-le încă lacrimile în ochi şi ţărâna pe capetele lor. Iar tiranul, căutând la ei, le-a zis: „Pentru ce nu aţi fost cu noi la praznicul zeilor, care pe toată lumea au chemat la închinarea lor? Ci acum, apropiindu-vă, să le aduceţi jertfa cea datornică, precum le-au adus toţi". Răspuns-a Sfântul Maximilian: „Noi avem pe Unul Dumnezeu, Impăratul Cel ce vieţuieşte la ceruri, de a Cărui slavă este plin cerul şi pământul. Aceluia îi aducem jertfă de mărturisire şi rugăciunile noastre în tot ceasul; iar ardere şi jertfe necurate nu vom aduce idolilor voştri, ca să nu ne întinăm sufletele noastre".

Auzind împăratul acestea, a poruncit să ia de la ei brâiele cele ostăşeşti, care erau semn de cinstită boierie, zicând că sunt nevrednici a fi între ostaşii împărăteşti, deoarece s-au făcut potrivnici zeilor şi împăratului. Şi privind frumuseţea tinereţilor lor, s-a milostivit de ei şi a zis: „Nu este drept ca tinereţea acestora să o pierdem aşa iute cu munci; deci, iată, frumoşilor tineri, vă dau vreme să vă gândiţi, ca, înţelepţindu-vă, să vă apropiaţi la zei şi astfel să fiţi vii". Zicând acestea, a poruncit să-i dezlege din lanţurile de fier şi să-i lase liberi până la vremea hotărâtă lor; iar el s-a dus la altă cetate, vrând să se întoarcă după aceea iar în Efes.

Iar sfinţii tineri, având vreme liberă, făceau lucrurile cele drepte ale credinţei lor şi, luând aur şi argint din casele părinţilor, le împărţeau la săraci în taină şi la arătare. După aceea au făcut sfat între ei, zicând: „Să plecăm din cetate până ce împăratul se va întoarce, şi să intrăm în peştera cea mare din munte, care este în partea răsăritului. Acolo, în linişte, să ne rugăm lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca să ne întărească pe noi întru mărturisirea preasfântului Său nume, ca astfel să putem să stăm fără temere înaintea tiranului şi, bărbăteşte pătimind, să câştigăm de la Domnul nostru Iisus Hristos cununa cea neveştejită a slavei, cea pregătită credincioşilor robilor Lui".

Astfel sfătuindu-se, au luat cu dânşii arginţi ca să le ajungă câteva zile pentru hrană şi, ducându-se spre muntele cel dinspre răsărit, care se numea Ohlon, au intrat în peştera dintr-însul. Şi au petrecut acolo multe zile, lăudând neîncetat pe Dumnezeu şi rugându-se pentru mântuirea sufletelor lor. Iar pe Iamvlih, ca cel mai tânăr cu anii, l-au rânduit spre slujire, adică să umble prin cetate şi să aducă cele de trebuinţă. Deci, Sfântul Iamvlih, tânărul cel foarte înţelept, mergând în cetate, îşi schimba hainele sale şi se îmbrăca în haine proaste, ca să nu fie cunoscut; iar din argintii pe care îi lua, o parte îi împărţea săracilor, iar cu partea care rămânea cumpăra hrană. Şi fiind în acea slujbă, cerceta în taină despre venirea împăratului în cetate, dacă se va întoarce degrab.

Iar după multe zile, Sfântul Iamvlih mergând spre cetate în chip de sărac, a văzut venirea împăratului şi a auzit şi porunca lui, ca toţi mai-marii cetăţenilor şi ai oştilor să fie gata a doua zi spre a aduce jertfe zeilor lor; pentru că împăratul acela spurcat se silea mult la slujba idolilor. Şi a mai auzit Iamvlih că împăratul a dat poruncă să fie căutaţi şi cei şapte tineri, eliberaţi pentru o vreme, ca şi aceştia, împreună cu ceilalţi cetăţeni, să jertfească idolilor înaintea lui. Atunci Iamvlih s-a temut foarte şi îndată a alergat în peşteră la fraţi, aducându-le şi puţină pâine; şi le-a spus lor toate cele ce a văzut şi a auzit şi cum că ei sunt căutaţi spre jertfa.

Aceasta auzind-o toţi, s-au umplut de frică şi, căzând cu feţele la pământ, cu plângere şi cu suspine s-au rugat lui Dumnezeu, încredinţându-se pe ei spre ajutorul şi mila Lui. Deci Iamvlih, sculându-se, a pregătit masa, punând înaintea lor acea puţină pâine pe care o adusese, că acum era seară şi soarele apunea. Apoi, şezând ei, au mâncat, întărindu-şi trupurile lor pentru primirea chinurilor. Iar după ce au mâncat, au stat vorbind între dânşii, mângâindu-se unul pe altul şi îndemnându-se spre bărbăteasca pătimire pentru Hristos. Şi aşa având cuvinte lăudătoare de Dumnezeu în gurile lor, au adormit; pentru că de mâhnirea care era în inimile lor li se îngreuiaseră ochii.

Iar milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna poartă grijă de cele folositoare Bisericii Sale şi se îngrijeşte de robii Săi, a poruncit acestor şapte tineri să adoarmă cu oarecare străină şi minunată adormire, ca Cel ce voia să facă printr-înşii în vremea viitoare o minune preaslavită şi să încredinţeze pe cei care se îndoiau de învierea morţilor. De aceea, sfinţii au adormit cu somn de moarte, căci sufletele lor erau păzite în mâinile lui Dumnezeu, iar trupurile lor, ca şi cum ar fi dormit, zăceau în peşteră, nestricate şi neschimbate.

Deci a doua zi împăratul a poruncit să caute pe aceşti şapte tineri de neam bun şi, neaflându-i pe ei, a zis către boieri: „Mi-e milă de acei tineri, deoarece sunt de neam bun şi frumoşi la chip; deci socotesc că, temându-se de mânia noastră, au fugit undeva şi s-au ascuns; dar bunătatea noastră cea împărătească este gata a-i milui pe ei, dacă se vor căi şi se vor întoarce spre zeii noştri". Dar boierii i-au răspuns lui: „Nu jeli, o, împărate, pentru tinerii aceia potrivnici ţie şi zeilor, pentru că am auzit că nu s-au căit, ci mai răi hulitori s-au făcut şi, după ce au împărţit mult aur şi argint săracilor de pe uliţele cetăţilor, s-au făcut nevăzuţi. Iar de vei voi, să se cheme părinţii lor şi cu chinuri să se muncească, ca să spună unde sunt fiii lor".

Atunci împăratul a poruncit ca îndată să cheme pe părinţi şi a zis către dânşii: „Unde sunt fiii voştri, ocărâtorii împărăţiei mele? Spuneţi adevărul, pentru că în locul lor voi porunci să vă piardă pe voi, deoarece voi, dându-le lor aur şi argint, i-aţi trimis undeva să nu se arate înaintea feţei noastre". Părinţii au răspuns: „O, împărate, ne rugăm bunătăţii tale, ascultă-ne pe noi fără de mânie. Noi nu suntem împotriva împărăţiei tale, poruncile tale nu le încălcăm, nici nu încetăm să aducem jertfe zeilor; deci pentru ce să murim? Iar dacă fiii noştri s-au răzvrătit, la acestea nu i-am învăţat noi, nici nu le-am dat aur şi argint, ci ei singuri, luându-l tâlhăreşte de la noi, l-au împărţit la cei neputincioşi şi, fugind, s-au ascuns, după cum am auzit, în peştera cea mare care este în muntele Ohlon. Şi multe zile au trecut de când nu s-au arătat de acolo şi nu ştim dacă mai sunt vii sau au murit".

Iar împăratul, auzind acestea, a eliberat pe bărbaţii aceia şi a poruncit să astupe uşa peşterii aceleia cu pietre mari, zicând: „Deoarece nu s-au căit şi nu s-au întors la zei şi s-au ascuns dinaintea feţei noastre, să nu mai vadă de acum faţă omenească, ci să piară de foame şi de sete în întunericul peşterii". Căci împăratul şi cetăţenii nu ştiau că acei tineri adormiseră întru Domnul, ci toţi îi socoteau pe ei că sunt vii. Deci, astupându-se peştera, doi din postelnicii împărăteşti, Teodor şi Rufin, creştini tăinuiţi, au scris pătimirea şi numele acestor şapte sfinţi tineri pe două tăbliţe de plumb şi, pecetluindu-le într-un sicriaş de aramă, le-au pus între pietre la uşa peşterii, zicând între dânşii: „Poate cândva va voi Dumnezeu să cerceteze pe robii Săi, mai înainte de venirea Sa, şi se va deschide peştera şi arătate vor fi într-însa trupurile sfinţilor; atunci se vor cunoaşte numele şi faptele lor din scrisoarea aceasta şi va fi arătat celor mai de pe urmă despre dânşii că sunt mucenici, deoarece au murit pentru Hristos, fiind astupaţi în peşteră". Astfel peştera aceea s-a astupat şi s-a întărit cu peceţi.

După aceasta, nu după multă vreme, păgânul împărat Deciu a pierit şi după dânsul alţi împăraţi păgâni şi prigonitori ai Bisericii lui Dumnezeu au pierit fiecare întru a sa vreme. Şi ridicându-se marele Constantin împărat al creştinilor şi, după mulţi ani, ajungând sceptrul în mâinile binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr, în zilele lui s-au sculat nişte eretici care ziceau că nu este învierea morţilor, pe care Insuşi Hristos a poruncit Bisericii Sale să o aştepte fără îndoială. Şi se îndoiau mulţi de aceea; şi nu numai mireni, ci şi unii episcopi au căzut în eresul acela. Deci se ridicase prigoană asupra dreptcre-dincioşilor de la cei mai mari boieri ai palatelor împărăteşti şi de la arhiereii cei rătăciţi din calea cea dreaptă, între care era înainte-mergător la toată răutatea Teodor, episcopul Egheniei.

De aceea, unii din acei eretici ziceau că după moarte nu va fi oamenilor nici un fel de mângâiere, pentru că cei ce mor cu trupul, mor şi cu sufletul, şi amândouă se nimicesc. Iar alţii ziceau că numai singure trupurile, în mormânt stricându-se, vor pieri, iar sufletele vor avea răsplătirea lor, fără de trupurile cele pierite prin stricăciune; pentru că se întrebau cum vor putea să învie şi să se scoale după atâtea mii de ani trupurile acelea, din care nici praful nu se mai găseşte. Aceasta era o socoteală eretică, căci nu luau în seamă cuvintele Domnului Hristos din Evanghelie: Morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia... Nici cele ce sunt scrise în proorocia lui Daniil: Cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii spre viaţa veşnică, iar alţii spre ocară şi spre înfruntare veşnică. Nici cele grăite de Dumnezeu prin proorocul Său, Iezechiel: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi din mormintele voastre, poporul meu.

Neaducându-şi aminte de acestea, tulburau Biserica lui Dumnezeu foarte mult. Iar împăratul Teodosie era în mare mâhnire, văzând tulburarea Bisericii, şi se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, cu post şi multe lacrimi, ca însuşi Făcătorul tuturor să fie doctor al vătămării aduse Bisericii Lui. Iar Domnul cel multmilostiv, Care nu voieşte să rătăcească şi să piară cineva de la credinţa cea adevărată, a auzit rugăciunea împăratului şi suspinele cu lacrimi ale credincioşilor celor mulţi şi a descoperit tuturor la arătare taina cea aşteptată a învierii morţilor şi a vieţii veşnice. Insă aceasta a descoperit-o în acest chip: un bărbat oarecare, anume Adolie, care era stăpânul muntelui ce se numea Ohlon, unde era peştera cea astupată cu tinerii cei adormiţi, acela având acolo locuinţa sa, a voit, după rânduiala lui Dumnezeu, să zidească un staul pentru oile sale. Şi începând să-l zidească, slugile lui luau pietre pentru zidărie din acelea cu care de demult se astupase peştera, însă nu ştiau că acolo este peşteră, ci socoteau că aşa sunt pietrele în munte. Deci trăgându-le din munte, au făcut o gaură în gura peşterii cât putea să intre omul.

Într-acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce stăpâneşte viaţa şi moartea, Care a înviat pe Lazăr cel mort de patru zile, a înviat şi pe aceşti şapte tineri, care adormiseră de mulţi ani. Şi au înviat aceşti sfinţi mucenici după porunca Lui cea dumnezeiască, ca şi cum s-ar fi deşteptat din somn şi, sculându-se, au dat lui Dumnezeu lauda cea de dimineaţă. Apoi, după slavoslovia lui Dumnezeu, s-au sărutat unul pe altul, după obicei, pentru că ei credeau că se deşteptaseră din somnul cel de noapte, nefiind nici un semn de moarte într-înşii. Hainele le erau întregi, trupurile neschimbate, ba chiar înflorite cu sănătate şi cu frumuseţile tinereţilor, şi după toate erau în aşa chip, ca şi cum erau adormiţi de seara şi sculaţi de dimineaţă. Deci şezând, vorbeau, mâhnindu-se de slujirea idolilor care le stătea asupră-le şi de prigonirea ce era împotriva creştinilor, şi socoteau că Deciu îi caută spre chinuire. Deci, căutând spre Iamvlih, l-au întrebat ce a auzit astăzi în cetate, ca să le spună lor iarăşi. Iar Iamvlih le-a răspuns: „Cele ce v-am spus aseară, acelea vă spun şi acum: împăratul a poruncit ca astăzi toţi cetăţenii să fie gata la jertfe, iar pe noi a poruncit să ne caute, ca, împreună cu toţi, să ne închinăm idolilor înaintea feţei lui, iar de nu vom face acest lucru, apoi are să ne chinuiască".

Atunci Maximilian a zis către toţi: „Fraţilor, să fim gata a ieşi şi a ne arăta cu îndrăzneală înaintea lui Deciu. Până când să şedem aici ca nişte fricoşi? Să ieşim şi fără de temere să mărturisim înaintea împăratului pământesc pe Impăratul cerului, pe Dumnezeu cel adevărat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru cinstea Lui să răbdăm până la sânge! Să ne punem sufletele pentru El, să nu ne înfricoşăm de asupritorul cel muritor şi de muncile cele vremelnice, ca să nu cădem din viaţa cea veşnică, pe care o aşteptăm întru credinţa în Iisus Hristos. Iar tu, frate Iamvlih, sârguieşte-te să ne găteşti hrană la ceasul obişnuit. Ia un ban de argint şi du-te în cetate să ne cumperi pâine mai multă decât ieri, pentru că ieri ai adus puţină şi acum suntem flămânzi. Incă te înştiinţează ce a mai poruncit Deciu împotriva noastră şi întoarce-te degrabă, ca, întărindu-ne cu hrană, să ieşim de aici şi să ne dăm de bunăvoie la muncire pentru Domnul nostru Iisus Hristos". Deci Iamvlih a luat un ban de argint şi a ieşit foarte de dimineaţă, când începea să se lumineze de ziuă.

Şi ieşind Sfântul Iamvlih din peşteră, a văzut pietrele zăcând lângă uşă şi s-a mirat. Şi se gândea în sine, zicând: „Ce sunt acestea şi când s-au pus? Că aseară nu erau!" Apoi, coborându-se din munte, mergea cu frică şi se temea să intre în cetate, ca nu cumva să-l recunoască şi să-l ducă la împărat. Şi apropiindu-se el de porţile cetăţii şi ridicârtdu-şi ochii, a văzut o cinstită cruce deasupra, foarte frumos făcută şi s-a minunat mult. Apoi, ori unde îşi întorcea ochii, pretutindeni vedea alte zidiri şi alte case şi se minuna. După aceea s-a dus la altă poartă a cetăţii şi acolo a văzut chipul crucii pus pe zid şi nu pricepea. Deci, înconjurând toate porţile cetăţii şi văzând pretutindeni Sfinte Cruci, s-a mirat foarte. Apoi, venind iar la poarta dintâi, zicea în sine: „Ce este aceasta? Aseară nu se vedea nicăieri semnul Sfintei Cruci, decât numai în taină, dacă pe undeva era păzit de credincioşi, iar acum se vede pus pe porţi şi pe zidurile cetăţii! Văd adevărul sau vreo nălucire? Oare nu este aceasta vreo nălucire din vis?" Apoi, întărindu-se cu duhul, a intrat în cetate şi, mergând puţin, a auzit pe mulţi jurându-se cu numele lui Hristos şi mai mult s-a înspăimântat, gândind în sine: „Ieri nimeni nu îndrăznea să cheme pe faţă numele lui Hristos, iar acum Hristos se proslăveşte prin atât de multe guri! Socotesc că aceasta nu este cetatea Efes, ci alta, căci şi zidurile sunt altele şi oamenii îmbrăcaţi cu alte haine!"

Şi mergând mai departe, a întrebat pe un om, zicând: „Cum se numeşte cetatea aceasta?" Acela a răspuns: „Efesul este aceasta". Dar Sfântul Iamvlih nu l-a crezut, ci se gândea în sine: „Cu adevărat m-am rătăcit în altă cetate; deci mi se cade să cumpăr pâine şi să ies de aici degrab, ca să nu mă rătăcesc cu desăvârşire". Şi apropiindu-se de un vânzător de pâine, a scos banul de argint şi i l-a dat, ca, oprindu-şi preţul cuvenit pentru pâini, de celălalt preţ al banului să-i dea bani de aramă. Iar banul acela de argint era mare, având pe el chipul şi numele împăraţilor cei mai vechi. Deci vânzătorul de pâine, luând banul de argint, l-a arătat altuia; iar acela, luându-l, l-a dat la al treilea şi la al patrulea. Apoi s-au apropiat şi ceilalţi care erau acolo, şi, uitându-se la banul acela de argint, se mirau de vechimea lui, şi, privind şi la Iamvlih, îşi şopteau unul altuia la ureche: „Cu adevărat tânărul acesta a găsit vreo comoară ascunsă de demult!"

Iar Sfântul Iamvlih, văzându-i că-şi şoptesc, s-a temut, fiindcă socotea că este cunoscut de dânşii şi vor să-l prindă şi să-l dea împăratului Deciu. Deci a zis către dânşii: „Rogu-mă vouă, luaţi-vă banul acesta de argint, pentru că eu nu voiesc nimic". Dar ei, prinzându-l, îl ţineau, zicându-i: „Spune-ne nouă de unde eşti şi cum ai aflat comoara împăraţilor de mai înainte? Dă-ne şi nouă o parte ca să nu te spunem; iar de nu vei voi să ne ai şi pe noi părtaşi la acea comoară, apoi te vom da pe tine judecătorului".

Auzind aceasta, Sfântul Iamvlih nepricepându-se, se mira şi tăcea. Insă bărbaţii aceia îi ziceau: „Comoara aceasta nu se poate tăinui, deci spune-ne de voie, mai înainte de a fi chinuit". Insă el nu ştia ce să le răspundă lor şi era ca un mut. Atunci bărbaţii aceia au luat de la dânsul brâul şi, punându-l pe grumajii lui, îl ţineau în mijlocul târgului. Deci a străbătut vestea în popor că un tânăr oarecare, aflând o comoară, este prins. Şi s-au adunat la dânsul mulţi, care, uitându-se la faţa lui, ziceau: „Acest om este străin şi nu l-am mai văzut pe el vreodată". Iar Sfântul Iamvlih voia să spună despre dânsul că n-a găsit nici o comoară, dar nu putea să grăiască de multă mirare.

Şi uitându-se prin popor, voia să vadă pe cineva din cei care îl cunoşteau sau din cei ai casei sale - tată, mamă ori pe cineva din slugi -, dar pe nimeni nu afla sau cunoştea. Din această pricină el mai mult se mira, că ieri la toţi a fost cunoscut, fiindcă era fiu de tată slăvit, iar a doua zi nu putea să-l recunoască nimeni şi nici el nu putea recunoaşte pe cineva. Şi s-a vestit despre prinderea lui prin toată cetatea şi a ajuns aceasta până la auzul antipatului cetăţii şi al episcopului Ştefan, care, după rânduiala lui Dumnezeu, erau împreună în acel ceas, vorbind între dânşii. Deci amândoi au poruncit să aducă la dânşii pe tânărul cel prins împreună cu banul de argint.

Deci fiind dus Sfântul Iamvlih, el socotea că îl duc la împăratul Deciu, şi mai cu dinadinsul privea spre popor, vrând să vadă pe cineva din cei ştiuţi; însă nimeni nu-i era lui cunoscut. Şi fiind el dus la antipat şi la episcop şi luând ei banul cel de argint şi uitându-se la el, se mirau că era de la împăraţii foarte vechi. Apoi antipatul a zis către Iamvlih: „Unde este comoara pe care ai găsit-o, că acest ban de argint este din comoara aceea?" Sfântul Iamvlih a răspuns: „Nu ştiu nici un fel de comoară. Aceasta numai ştiu, că din averile părinţilor mei am acest ban de argint de acest fel, precum după obicei în această cetate umblă banii de argint la negustori. Insă mă minunez şi nu pricep de unde mi-a venit mie năpasta aceasta". Antipatul a zis: „De unde eşti tu?" Sfântul a răspuns: „Mi se pare că din această cetate". Antipatul a zis: „Al cui fiu eşti tu? Oare este cineva care să te ştie? Să vină să mărturisească pentru tine şi apoi te vom crede!" Iar Sfântul Iamvlih a spus numele tatălui, al mamei, ale moşilor, ale fraţilor săi şi ale rudeniilor sale, dar nimeni nu-i ştia pe dânşii. Atunci antipatul a zis: „Nu spui adevărul, ci minţi; pentru că ne spui nume străine şi neobişnuite, de care nu am auzit niciodată".

Iar sfântul, nepricepându-se, tăcea, căutând în jos. Şi unii ziceau că este nebun, iar alţii ziceau că nu este, dar se face nebun, pentru ca să scape de primejdie. Iar antipatul a început cu cuvinte mai aspre a-l îngrozi pe el, zicându-i: „Cum putem să te credem pe tine, când zici că banul acesta de argint este din averea părinţilor tăi, când pe el este chipul şi numele lui Deciu, împăratul cel de demult, şi de la moartea lui au trecut mulţi ani şi argintul tău nu este asemenea cu argintul de acum. Oare părinţii tăi sunt atât de bătrâni, încât să-şi aducă aminte de împăratul Deciu, care a fost de demult şi să aibă banii lui? Tu eşti tânăr, nu ai nici treizeci de ani şi voieşti să amăgeşti cu meşteşugul tău pe bătrânii şi înţelepţii Efesului? Te voi arunca în temniţă, îţi voi da bătăi multe şi nu te voi lăsa, până ce nu vei spune adevărul, unde este comoara cea găsită de tine!"

Acestea auzindu-le Sfântul Iamvlih, s-a temut de îngrozirea antipatului şi s-a minunat când a auzit despre Deciu că a fost în anii de demult. Deci, căzând cu faţa la pământ, a zis: „Rogu-mă vouă, domnii mei, spuneţi-mi ceea ce vă voi întreba pe voi, iar eu pe toate le voi spune vouă de bună voie: Oare Deciu este împărat în cetatea aceasta şi este viu sau nu?" Iar episcopul i-a zis lui: „Nu este, o, fiule, în vremea de acum şi în ţările acestea un împărat care să se numească Deciu; decât numai la neamurile cele de demult a fost, în anii cei vechi; iar acum împărăteşte dreptcredinciosul împărat Teodosie". Atunci Iamvlih a zis: „Rogu-mă vouă, domnilor, să mergeţi cu mine şi vă voi arăta în peştera din muntele Ohlon pe prietenii mei, ca să ştiţi de la dânşii că este adevărat ceea ce grăiesc; căci noi, fugind de aici cu adevărat din faţa lui Deciu, mai înainte cu câteva zile, ne-am ascuns în peştera aceea. Iar pe Deciu eu l-am văzut ieri intrând în cetatea Efesului; însă acum nu ştiu, oare Efesul este cetatea aceasta sau alta?"

Atunci episcopul s-a gândit în sine, zicând: „Dumnezeu voieşte ca prin tânărul acesta să ne descopere oarecare taină!" Apoi a zis către antipat: „Să mergem cu dânsul, ca să vedem ce lucru minunat are să ne arate". Atunci episcopul şi antipatul, sculându-se îndată, au mers cu tânărul, iar după dânşii veneau toţi mai-marii cetăţii şi mulţime de popor. Şi ajungând la muntele acela şi la peşteră, a intrat iamvlih întâi în peşteră, iar episcopul şi ceilalţi, urmându-i lui, au găsit în gura peşterii, între două pietre, sicriaşul de aramă, pecetluit cu două peceţi de argint. Şi deschizând episcopul şi antipatul sicriaşul acela înaintea tuturor, au găsit în el acele două tăbliţe de plumb pe care era scris că şapte sfinţi tineri - Maximilian, fiul eparhului, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian şi Antonin - au fugit din faţa asupritorului Deciu şi s-au ascuns în peştera aceea, care astupându-se din porunca lui Deciu, sfinţii tineri s-au sfârşit în ea muceniceşte pentru Hristos. Aceasta citind-o toţi, s-au minunat şi au proslăvit pe Dumnezeu cu glas mare.

Apoi, intrând în peşteră, au găsit pe sfinţi şezând plini de bucurie, cu feţele lor strălucite cu lumina darului lui Dumnezeu şi înflorind cu frumuseţile ca nişte flori. Deci, văzându-i pe ei episcopul, antipatul, mai-marii cetăţii şi poporul, s-au închinat jos la picioarele lor şi au dat slavă lui Dumnezeu, care i-a învrednicit pe ei a vedea o minune preaslăvită ca aceea. Apoi sfinţii tineri le-au spus lor toate cele despre dânşii şi despre Deciu tiranul, ce fel de prigonire era pe vremea lui împotriva credincioşilor. Atunci îndată episcopul şi antipatul au trimis o scrisoare la binecredinciosul împărat Teodosie, zicând: „Să porunceşti stăpânirea ta, ca degrabă să vină de la tine nişte bărbaţi cinstiţi, ca să vadă minunea care a arătat-o Dumnezeu întru a ta împărăţie; că în zilele noastre s-a arătat chipul învierii ce are să fie, în trupurile sfinţilor celor ce au înviat acum".

Şi auzind împăratul Teodosie de aceasta, s-a bucurat cu bucurie mare şi îndată s-a sârguit să meargă el însuşi la dânşii. Deci s-a dus cu boieri şi cu mult popor din Constantinopol la Efes, şi a fost întâmpinat de efeseni cu cinste, precum se cădea. Iar episcopul, antipatul şi ceilalţi mai-mari ai cetăţii l-au dus pe el la peşteră, în care, intrând şi văzând pe sfinţi ca pe îngerii lui Dumnezeu, a căzut la picioarele lor, închinându-se; iar ei, întinzându-şi mâinile, l-au ridicat de la pământ. Şi sculându-se împăratul, i-a cuprins cu dragos-te, i-a sărutat şi a plâns pe grumajii lor. Apoi, după cinstita sărutare, împăratul a stat pe pământ în dreptul lor şi, privind spre dânşii, slăvea pe Dumnezeu, iar inima lui se bucura foarte mult într-însul. Deci a grăit către ei: „Stăpânii mei, în faţa voastră mi se pare că văd pe Insuşi Impăratul Hristos, Stăpânul meu, Care a strigat pe Lazăr din mormânt şi care acum v-a înviat pe voi cu Cuvântul Lui cel Atotputernic, ca să ne adeverească pe noi de învierea morţilor ce va să fie; că cei ce sunt în morminte, auzind glasul Fiului lui Dumnezeu, vor învia şi vor ieşi din mormânt nestricaţi".

Iar Sfântul Maximilian a zis către împărat: „De acum împărăţia ta va fi puternică, pentru credinţa ta cea tare, şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, o va păzi nevătămată de tot răul întru numele Său cel sfânt. Şi să crezi că pentru tine ne-a înviat pe noi Dumnezeu, mai înainte de învierea cea de obşte". Deci multă vreme au grăit sfinţii către împărat şi multe alte cuvinte folositoare de suflet, iar împăratul împreună cu arhiereul, cu boierii şi tot poporul ascultau cu dulceaţă cuvintele lor.

Scriitorul grec al faptelor bisericeşti, Nichifor al lui Calist, adaugă şi aceasta, că şi la masă împăratul s-a împărtăşit şapte zile împreună cu dânşii şi le slujea lor. Iar după multe vorbiri, toţi privind spre dânşii cu dinadinsul şi îndulcindu-se de vederea feţei lor, i-au văzut plecându-şi iar capetele la pământ şi adormind cu somnul morţii, după porunca lui Dumnezeu. Deci împăratul, stând lângă dânşii, a plâns foarte împreună cu cei ce erau cu el. Şi a poruncit împăratul să se facă şapte racle de argint şi de aur, în care să se pună trupurile sfinţilor.

Iar în noaptea aceea, sfinţii s-au arătat împăratului în vedenia visului, poruncindu-i să-i lase să se odihnească aşa pe pământ, precum s-au odihnit şi mai înainte. După aceasta s-a adunat acolo sobor de mulţi episcopi şi, făcând praznic luminos, au cinstit cu vrednicie pe sfinţii mucenici. Iar împăratul, făcând multe milostenii săracilor şi scăpătaţilor ţării aceleia, şi pe cei ce erau în legături eliberându-i, s-a întors la Constantinopol, bucurându-se şi slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Căruia şi de la noi, păcătoşii, să-i fie cinste şi slavă, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Notă. Câţi ani au dormit sfinţii tineri de la Deciu până la învierea lor nu s-a pus în istorie, deoarece scriitorii nu se potrivesc la aceasta. Prologul, Hronograful şi Sinaxarul lunilor spun de 172 ani. Iar Gheorghe cel numit Chedrinos, scriitorul de istorii al Constantinopolului, în Sinopsisul istoriilor sale, întru împărăţia lui Teodosie cel Mic, a scris că sfinţii au dormit 170 de ani şi au înviat în anul 23 al împărăţiei lui Teodosie.

Iar cel ce va voi să ştie adevărul, să caute anii lui Deciu şi ai lui Teodosie, care aici de faţă s-au pus astfel:

Deciu, după adormirea sfinţilor şapte tineri, a pierit în anul 254 de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul; iar Teodosie cel Tânăr a luat împărăţia în anul 408. Sfinţii şapte tineri, după mărturisirea lui Gheorghe Chedrinos şi a noului Hronograf, care este tălmăcit din cel grecesc, s-au sculat în anul 23 al împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr, iar Prologul povesteşte în 22 de zile ale lui octombrie, că în anul 38 al împărăţiei lui s-au sculat. Deci oricine va voi, să numere anii de la împărăţia lui Deciu până la împărăţia lui Teodosie cel Mic, până la 23 de ani, şi până la 38 de ani ai împărăţiei lui, şi vor vedea cu adevărat, câţi ani au dormit sfinţii tineri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tatuil, care spânzurat s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 4 August

A. PLĂCINTĂ

Plăcintă cu roşii

Pentru aluat:

· 30 g drojdie de bere

· 1 ½ ceaşcă apă caldă

· 1 linguriţă zahăr

· Sare

· 4 ½ ceşti făină

Pentru umplutură:

· 4-5 roşii bine coapte

· Cimbru sau tarhon

· 5-6 căţei usturoi tăiaţi feliuţe subţiri

· 5 linguri ulei

Se pregăteşte un aluat ca pentru pâine. Într-un lighenaş cu făină se pune drojdia care s-a dizolvat în ½ ceaşcă apă cu zahăr, sarea şi 1 lingură de făină. Se pune restul de apă caldă şi se frământă cât să se obţină un aluat potrivit de moale. Se lasă apoi o jumătate de oră la loc cald să crească.

Între timp se pregăteşte umplutura. Se decojesc roşiile şi se îndepărtează seminţele, se taie felii subţiri şi se lasă în strecurătoare să se scurgă bine. Se sărează şi se amestecă cu 2 linguri ulei şi cu cimbrul sau tarhonul.

Se frământă din nou aluatul, se întinde cât forma şi se aşază în ea după ce a fost tapetată cu ulei. Se lasă o jumătate de oră să crească la loc cald, după care se toarnă deasupra roşiile, usturoiul feliuţe şi restul de ulei.

Se dă la cuptor bine încins timp de 40m minute.

Se seveşte rece.

B. SALATE

Salată de vară

· 4 roşii mari

· 1 castravete

· 1 ceapă potrivită

· 1 ardei verde

· Ulei

· Sare

Se spală şi se taie legumele felii, apopi se amestecă cu sarea şi uleiul.

C. SOSURI

Pentru reţetele de azi nu este necesar să pregătim un sos separat.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de roşii

· 1 ceaşcă orez

· 1 l suc de roşii

· 2 linguri ulei

· 1 morcov

· Sare

· 1 lingură zahăr

· 1 legătură pătrunjel

Într-un litru de apă se fierb orezul şi morcovul timp de 20 minute.

Se adaugă sucul de roşii, uleiul, sarea, zahărul şi pătrunjelul tocat mărunt.

Se mai lasă să dea câteva clocote.

E. MÂNCĂRURI

Ardei şi roşii umpluţi cu sămânţă de dovleac

· 1 kg ardei gras de mărime potrivită

· 1 kg roşii

· Orez (câte ½ ceaşcă mică pentru fiecare ardei sau roşie mare)

· 2 ceşti ulei

· 4 cepe tocate mărunt

· 6 căţei usturoi pisaţi

· 1 vânătă curăţată şi tocată ca ceapa

· 1 legătură pătrunjel

· Pulpa din mijlocul roşiilor pregătite pentru umplut

· 2 ceşti suc de roşii

· Sare

· Piper

· 200 g sămânţă de dovleac

Se spală zarzavaturile, se deschid în partea de sus, ardeilor li se scoate cotorul şi seminţele, iar roşiile se golesc de pulpă.

În fiecare se pune puţin zahăr.

Se călesc în ulei ceapa şi vânăta. Se adaugă jumătate din sucul de roşii şi din pulpa de roşii. Se adaugă puţină apă şi când dă în fiert se pune orezul şi celelalte ingrediente.

Sămânţa de dovleac se pregăteşte astfel: se decojesc seminţele de dovleac şi se pun într-o cratiţă la prăjit fără ulei. Se râşnesc după ce s-au răcit până se obţine un praf.

200 g din acest praf se adaugă la umplutura de orez.

Se lasă să se umfle puţin orezul.

Se umplu ardeii şi roşiile, fără a se îndesa, ţinând cont că orezul se mai umflă.

Se aşază în tavă şi se presară sare, piper, ulei şi restul de pulpă de roşii şi se dau la cuptor.

Se obţine astfel una dintre cele mai gustoase mâncăruri.

F. DULCIURI

Îngheţată de caise

· 1 kg caise

· 1 ceaşcă zahăr

· 1 pacheţel vanilie

Se spală, se curăţă şi se taie felii caisele. Se zdrobesc împreună cu zahărul şi vanilia până devin pastă.

Se răstoarnă pasta în forma de îngheţată şi se pune în congelator.

Înainte de a fi servită se garniseşte cu migdale măcinate.

ARTE 4 August

INVITAȚIE LA OPERĂ 4 August

Cu Valentina Creţoiu

VALENTINA CRETOIU - Puccini LA BOHEME Sì mi chiamano Mimì - in Romanian:

MUZICĂ 4 August

Louis Armstrong

Big Dee Irwin (Ervin Difossco), cântăreţ american.

Frankie Ford (Frank Guzzo), cântăreţ american

Timi Yuro (Timothy Aurro Yuro), cântăreaţă americană

David Carr, clăpar britanic (Fortunes).

Tina Cole, actriţă şi cântăreaţă

Paul Martin Layton, basist şi vocalist britanic (New Seekers).

New Seekers -

Klaus Schulze, pianist şi compozitor german (Tangerine Dream, Ash Ra Temple).

Roy Flowers, baterist britanic (Sweet Sensation).

Sweet Sensation:

Paul Reynolds, chitarist solo, vocalist şi compozitor britanic (A Flock Of Seagulls).

Paul Reynolds:

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Tchaikovsky - The Seasons / Les Saisons Op.71 A (reference recording : Brigitte Engerer)

Joe Dassin 2018 - Les plus belles chansons de Joe Dassin - Joe Dassin ses plus grands succès

Instrumentales del Eecuerdo Exitos Lo Mejor - Grandes Exitos Instrumentales de Oro

POEZIE 4 August

Cezara Dafinescu recită poezia “Certitudine" de Magda Isanoş

Mihai Eminescu - Oda in metru antic - recita Valeria Seciu

Și dacă...

Adrian Păunescu - Testamentul Lui Esenin

TEATRU/FILM 4 August

SCURTĂ BIOGRAFIE

Cezara Dafinescu

Actriţa Cezara Dafinescu s-a născut la 04 august 1948, in Sibiu.

Cariera:

A fost campioană natională la atletism in liceu si a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucuresti in anul 1973, la clasa profesorului Moni Ghelerter. De la absolvirea facultăţii este angajată a Teatrului Naţional Bucuresti.

A jucat pe scena Naţionalului bucureştean zeci de roluri, cum sunt: Iulia Filipova - "Vilegiaturiştii" de Maxim Gorki, Gittel Mosca - "Doi pe un balansoar" de William Gibson, Hangiţa - "Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand, Dica - "Cine a fost Adam" de Leunida Teodorescu, Savina - "Elegie" de P. Pavlovski, Domnica - "A treia ţeapă" de Marin Sorescu, Maria Malavska - "Examenul" de Jan Pawel Gawlik, Sandra - "Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, Sarmisegetuza - "Titanic vals" de Tudor Muşatescu, Ina - "Campionul" de Ion Gârmacea, Amalia - "Morişca" de Ion Luca, Dr. Libuse Lorencova - "Ispita" de Vaclav Havel, Mama - "Patimile Sfântului Tommaso d'Aquino" după Alex Mihai Stoenescu, Ana - "Încă-i bine" de Rodica Popescu Bitănescu, etc.

A debutat in cinematografie in 1973, in filmul "Explozia". Au urmat "Accident”(1976), "Buzduganul cu trei peceti” (1977), "Dumbrava minunata” (1980), "Reteaua S” (1980), "Intoarcerea Vlasinilor” (1983), "Al patrulea gard, langa debarcader” (1984), "Secretul lui Nemesis” (1985), "Souchastiye v ubijstve” (1985), "Coana Chirita”(1986), "Chirita la Iasi” (1987), "Un studio în căutarea unei vedete” (1988), "Harababura” (1990), "Sobolanii rosii” (1960), "Atac in bibliotecă” (1992), "Inelul cu briliant” (1993), "Crăciun însângerat” (1994), "Complicitate la crimă’ (1994), "Trenul celor 7 păcate’’ (2004), "Bunraku’’ (2009), etc.

A jucat in filme pentru televiziune ca: "Regele Ioan", "Actorul din Hamlet", "Marele vis", "Întoarcerea Vlaşinilor", "A fost un vis, un vers, o melodie", "Agentul X", "Gaiţele", "Filiera", in serialele "Vocea inimii” (2006), "Lacrimi de iubire” (2005 ), a sustinut recitaluri de poezie.

A fost casatorita timp de 23 de ani cu actorul George Motoi si au divorţat, apoi s-a casatorit cu omul de afaceri Gelu Fronea, decedat in 2003. Are o fiica, Raluca.

Pe scurt despre Cezara Dafinescu:

Nume complet: Cezara Marinella Dafinescu
Ocupatia: actriţa de teatru si film
Data nasterii: 04 august 1948
Zodia: Leu
Locul nasterii: Sibiu, judeţul Sibiu, România
Nationalitate: Română
Stare civila: necasatorita
Copii: 1 - Raluca
Religia: ortodoxă
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, promoţia 1973
Actorii preferati: Peter O’Toole, Spencer Tracy, Meryl Streep, Ingrid Bergman
Scriitorii preferaţi: Lev Tolstoi si Ivan Turgheniev
Compozitorii preferaţi: Ludwig van Beethoven, Frederic Chopin.

De ce este faimoasă Cezara Dafinescu?

S-a remarcat in "Atac in bibliotecă” (1992), ", "Gaiţele", "Intoarcerea Vlasinilor” (1983), etc.

De ce ne place Cezara Dafinescu?

Este una dintre femeile frumoase ale scenei si cinematografiei româneşti.

Cu Cezara Dafinescu

Mark Twain - Un Yankeu La Curtea Regelui Arthur (Teatru Radiofonic)