DUMINICĂ 12 AUGUST 2018

Bună ziua și mulțumesc pentru toate postările interesante care, dacă s-ar putea, ar primi nu un like fiecare, ci câte 100!

Vă invit astăzi, din nou, să citiți mult în pagina și grupurile mele, articole de larg interes. Dacă vă vor captiva atenția vă aștept cu alte articole în fiecare zi.

Vă mulțumesc pentru că sunteți prietenii mei virtuali.

ISTORIE PE ZILE 12 August

Evenimente

·         490 î.Hr.: Victoria grecilor asupra perșilor în Bătălia de la Marathon; atenienii conduși de Miltiade au înfrânt armata persană trimisă de Darius I (după alte surse, bătălia a avut loc la 12 septembrie). Bătălia de la Maraton ce a avut loc în anul 490 î.Hr., între armata persană care invadase Grecia continentală și o alianță a orașelor-stat (polisuri) grecești, fiind un episod hotărâtor în cadrul Războaielor medice, fiind prima dată când perșii au fost înfrânți decisiv într-o bătălie deschisă. Totodată, Bătălia de la Maraton a marcat sfârșitul primei invazii a perșilor în Grecia, aceștia fiind siliți să se retragă în Asia. Deși războaiele dintre greci și perși au continuat, cu unele întreruperi, încă mulți ani, bătălia de la Maraton a demontat mitul invincibilității persane, pregătind terenul pentru următoarele bătălii victorioase ale grecilor, de la Salamina și Plateea.

·         678: Prin tratatul arabo-bizantin s-a pus capăt, temporar, atacurilor anuale ale flotei arabe asupra Constantinopolului.

·         1099: Se incheie Prima Cruciadă, odată cu bătălia de la Askalon și cu retragerea forțelor fatimide în Egipt. În dimineața zilei de 12, iscoadele cruciaților au raportat poziția taberei fatimide și armata s-a îndreptat spre ea. În timpul marșului, cruciații fuseseră organizați în nouă divizii: Godefroy conducea flancul stâng, Raimond pe cel drept, iar Tancred, Eustațiu, Robert de Normandia și Gaston al IV-lea al Béarnului formau centrul; ei erau împărțiți în încă două divizii mai mici, iar câte o divizie de pedestrași mergea în fața fiecăreia. Acest aranjament a fost utilizat și ca linie de luptă lângă Ascalon, centrul armatei fiind între porțile Ierusalim și Iaffa, dreapta aliniată cu coasta Mediteranei, și cu stânga în dreptul porții Iaffa. Conform majorității relatărilor (atât creștine cât și musulmane), fatimizii au fost luați pe nepregătite, iar bătălia a fost scurtă, dar Albert de Aix a spus că bătălia a durat ceva timp și s-a dat în fața unei armate egiptene destul de bine pregătite. Cele două linii de bătălie au tras cu săgeți una asupra celeilalte până când s-au apropiat destul de mult încât să lupte cu sulițe și cu alte arme de mână. Etiopienii au atacat centrul liniei cruciate, iar avangarda fatimidă a reușit să-i flancheze pe cruciați și să le înconjoare ariergarda, până când Godefroy a sosit să-i salveze. În pofida superiorității numerice, armata lui al-Afdal nu era atât de puternică și periculoasă ca armatele selgiucide cu care luptaseră cruciații mai devreme. Bătălia pare să se fi terminat înainte să fie pregătită cavaleria grea a fatimizilor. Al-Afdal și soldații săi speriați au fugit înapoi în siguranța orașului fortificat; Raymond i-a urmărit pe unii din ei în mare, alții s-au urcat în copaci și au fost uciși cu săgeți, în vreme ce alții au fost călcați în picioare în retragerea spre porțile Ascalonului. Al-Afdal și-a lăsat în urmă tabăra și comorile care au fost capturate de Robert și Tancred. Nu se știe câți cruciați au murit, dar egiptenii au pierdut aproximativ 10–12.000 de oameni.

·         1121: Batalia de la Didgori: Regele georgian David al IV-lea il invinge decisiv pe celebrul comandant selgiucid Ilghazi. Victoria de la Didgori  a inaugurat  Epoca de Aur medievala georgiana și este sărbătorită în cronicile din Georgia ca o “victorie miraculoasa”.

·         1323: Se semneaza Tratatul de la Nöteborg dintre Suedia şi Novgorod, care reglementează  pentru prima data frontiera dintre cele două ţări.

·         1480: Bătălia de la Otranto in Apulia (Italia) : Trupele otomane  decapiteaza 800 de prizonieri creştini care  refuza să se convertească la Islam. Trupurile martirilor crestini sunt ingropate în Catedrala din Otranto şi în biserica Santa Caterina o Formiello din Neapole.

·         1499:  Se desfasoara batalia de la  Zonchio , sau prima batalie de la Lepanto, un episod  al razboiului turco-venetian din 1499-1503, considerat a fi prima batalie navala din istorie,  in care  la bordul navelor au fost utilizate tunuri.

·         1687: Are loc  doua  Bătălie de la Mohács,  dintre forțele sultanului otoman Mehmed al IV-lea, comandate de Marele Vizir Sari Süleyman Pașa, și armatele   imparatului Sfantului Imperiu Romano-German Leopold I, conduse de Charles de Lorraine. Rezultatul a fost o înfrângere zdrobitoare pentru otomani. După bătălie, Imperiul Otoman a căzut într-o criză profundă si pentru  un an  a fost paralizat. Comandantul Sari Suleyman Pașa, speriat că va fi ucis de trupele sale,a fugit de la comanda armatei. Când vestea înfrângerii a ajuns la Istanbul  la începutul lunii septembrie, a fost numit  comandant Abaza Sivayus Pasa. Cu toate acestea, înainte de a putea prelua comanda, întreaga armata otomană s-a dezintegrat. Fostul comandant, Sari Suleyman Pașa a fost executat la ordinul sultanului. Dezintegrarea a armatei otomane a permis armatei  imperialilor  habsburgici sa  cucereasca  zone întinse detinute pana atunci de otomani. Cea mai mai mare parte a  Slavoniei si Transilvania  au intrat sub ocupația  austriecilor. La data de 9 decembrie 1687 a fost organizată o Dieta la Bratislava in care  Arhiducele Joseph a fost încoronat  rege ereditar al Ungariei iar descendentii  împăraților habsburgici au fost declarati regii unsi ai  Ungariei.

·         1833  - Este fondat oraşul american Chicago.

·         1851: Inventatorului Isaac Singer ii  este acordat un brevet pentru maşina sa de cusut.

·         1857: Sub presiunea celorlalte puteri europene, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. Noile alegeri au dat câștig de cauză unioniștilor. Nicolae Vogoride (Vogoridis, Bogoridi), (n. 1820, Iaşi – d. 23 aprilie 1863, Bucureşti), sprijinit de Austria şi Turcia, care-i promiteau lui Vogoride domnia, prin falsificarea listelor electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc al Moldovei obţine funcţia de Caimacam (locţiitor, regent) al Moldovei între 1857 – 1858. Anterior căimăcămiei proprii, Vogoride, a fost Ministru de Finanţe al Moldovei: 18 decembrie 1856 – 7 martie 1857 sub căimăcămia lui Teodor Balş. După ce a fost numit Caimacam al Moldovei, Vogoride s-a manifestat ca un antiunionist convins şi dornic de a-şi face partizani. Compromisul de la Osborne între Napoleon al III-lea al Franţei, susţinut de regina Victoria a Angliei, precum şi de regii Prusiei, Rusiei şi Sardiniei, a contribuit la anularea primelor alegeri în Moldova. Poarta Otomană ordonă anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei la 12 august 1857 şi organizarea la 18 august de noi alegeri, care de această dată se soldează cu o majoritate unionistă. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate. Colonelul Alexandru Ioan Cuza se numără printre deputaţii noi aleşi în Divan, meniţi să dezbată şi viitorul Principatelor.  Unirea ulterioara  a Principatelor româneşti îşi datorează înfăptuirea conjuncturii internaţionale favorabile apărute după Războiul Crimeii (1853-1856) şi dorinţei de unire a românilor. Sesizînd momentul internaţional favorabil, elita românească de la acea data, generaţia paşoptistă, a înteles şansa extraordinară care li se oferă şi a acţionat în consecinţă. Dorinţa puterilor occidentale era aceea de a bloca Rusia din drumul spre controlul continentului european. Congresul de la Paris (13 februarie 1856-18 martie 1856) a încercat să pună bazele unei noi ordini europene după Războiul Crimeii, avînd la bază îngrădirea puterii ruseşti şi a influenţei sale în sud-estul Europei. Blocarea Imperiului Rus era eminentă, dar în ceea ce priveşte Unirea Principatelor, opiniile Marilor Puteri Occidentale au fost împărţite în funcţie de interesele lor strategice de politică externă. În cele din urmă s-a decis ca Principatele să-şi decidă singure soarta în cadrul unor Divanuri ad-hoc. Şedinţele Divanului ad-hoc din Moldova s-au deschis la 22 septembrie 1857, ulterior a fost deschis şi divanul din Muntenia.  Avînd în vedere majoritatea unionistă zdrobitoare din ambele Divane, rezultatul formulat în rezoluţia din 7 octombrie a fost unul clar: Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România şi Prinţ străin, cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării. A doua zi a fost adoptată rezoluţia şi în Muntenia, avînd practic aceleaşi concluzii. Rezultatele au fost analizate într-un raport de comisari ai Puterilor garante şi dezbătute într-o Conferinţă care a durat trei luni. La 7 august 1858 a fost semnată Convenţia de la Paris care stabilea viitorul politic al Principatelor. În fapt, acest document cu rol de constituţie era un compromis între regele Napoleon al III-lea al Franţei şi regina Victoria a Angliei. S-a stabilit ca unirea să fie una formală, fiecare principat avînd propriile sale instituţii legislative şi executive. În perioada următoare au avut loc alegerile pentru Adunările Elective din fiecare principat, cele care trebuiau să aleagă domnii, de asemenea, cîte unul pentru fiecare principat.

·         1871: Înființarea Cabinetului numismatic al Academiei Române, prin donațiile lui Al. Papiu Ilarian și V.A. Urechia.

·         1877: Astronomul american Asaph Hall a descoperit satelitul Deimos al planetei Marte. Deimos este probabil un asteroid a cărui orbită a fost perturbată de gravitația lui Jupiter. În acest fel a fost capturat de Marte (teoria aceasta se află încă în dezbatere). Are o mărime de circa 15x12x10 km. La fel ca majoritatea corpurilor de această mărime, are o formă neregulată. Deimos este format din rocă bogată în carbon, foarte asemănător asteroizilor de tip C (condrită carbonică), și gheață. Are cratere, dar suprafața sa este mult mai netedă decât cea a lui Phobos, datorită umplerii parțiale cu regolit. Văzut de pe Deimos, Marte ar fi de 1.000 ori mai mare și de 400 ori mai strălucitor decât Luna văzută de pe Pământ, ocupând 1/11 din lățimea emisferei cerești. Văzut de pe Marte, Deimos ar avea un diametru unghiular de 2,5 minute, asemănător cu o simplă stea. În momentul de cea mai mare strălucire („lună plină”) se vede aproximativ la fel de strălucitor ca și Venus de pe Pământ. În momentul în care trece prin dreptul soarelui, diametrul său este de 2,5 ori mai mare decât diametrul unghiular al lui Venus văzut de pe Pământ. Contrar satelitului Phobos, care orbitează răsărind prin vest și apunând prin est, Deimos răsare prin est și apune prin vest. Perioada orbitală a lui Deimos (de aproximativ 30,5 ore) depășește ziua solară marțiană (24,5 ore). Pentru un observator ecuatorial, de la răsărit până la apus trec 2,7 zile. Datorită orbitei sale, care este foarte aproape de Marte și are doar o mică înclinare față de ecuatorul marțian, Deimos nu poate fi observat de la latitudini marțiene mai mari de 83,7°.

·         1877 - Exploratorul Sir Henry Stanley (1841 - 1904) a descoperit izvoarele râului Congo, cunoscut şi sun numele Zair.

·         1883: Ultimul Quagga a murit într-o grădină zoologică din Amsterdam. Cvaga sau zebra quagga este o subspecie de zebră din Africa de Sud, dispărută la sfârșitul secolului XIX. Era răspândită numai în sudul Africii, de-a lungul râului Vaal. Ultimul exemplar văzut în stare liberă a murit în anul 1872, iar altul din captivitate (din grădina zoologică din Amsterdam) a murit în anul 1883. Se distingea de alte zebre prin marcajele vii aflate doar în partea frontală a corpului. De la mijlocul corpului, dungile dispăreau, iar spațiile dintre acestea erau tot mai late, iar astfel partea posterioară era într-o singură culoare și anume maro. Numele acestei subspecii provine de la un cuvânt onomatopeic din dialectul khoikhoi care era folosit pentru a denumi zebră, totodată se spune că acest cuvânt se asemăna cu sunetul scos de un cvaga.

·         1898: Pavilionul  Hawaiian este coborât  la Palatul Iolani  si  este înlocuit cu drapelul Statelor  Unite, incetand suveranitatea Republicii Hawaii, care este anexata de  Statele Unite ale Americii.

·         1908: Primul model al mașinii Ford "T" a ieșit pe porțile uzinei din Detroit.

·         1914: Primul Război Mondial: Marea Britanie declară război Austro-Ungariaei, fiind urmata de ţările  Imperiului Britanic.

·         1920: Războiul polono-sovietic: Începe bătălia finală a conflictului, Bătălia de la Varșovia, terminată cu victoria decisivă a polonezilor. Bătălia de la Varșovia sau Miracolul de pe Vistula, cum mai este numită, a fost bătălia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea Primului Război Mondial (1918) și s-a încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din anul 1921. Luptele au debutat pe 12 august și s-au încheiat două săptămâni mai târziu, pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au înregistrat 4.500 de morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți. Merită menționat faptul că înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atât bolșevicii cât și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice, iar în lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.

·         1944: Fortele franceze libere comandate de  generalul Leclerc  elibereaza orasul Alençon. Este primul oraş din Franţa, eliberat de nazişti de către forţele franceze.

·         1949: 18 state au semnat Convențiile de la Geneva. Convențiile de la Geneva reprezintă ansamblul a patru tratate formulate la Geneva, Elveția, tratate care stabilesc standardele dreptului internațional în ceea ce privește problemele umanitare. Aceste tratate se referă în principal la tratamentul necombatanților și prizonierilor de război. Ele nu au nicio legătură cu problema folosirii armamentului în timp de război, care este acoperită de Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 și de Protocolul de la Geneva din 1925, (care privește folosirea armelor chimice și biologice). Formalizarea sus-numitelor convenții au fost rezultatul eforturilor lui Henri Dunant, care a fost motivat de ororile cărora le-a fost martor în timpul bătăliei de la Solferino din 1859. În 1977 și 2005 au fost adăugate trei noi amendamente ale Convențiilor de la Geneva. După adoptarea primei convenții a fost înființat în 1863 Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

·         1952: Noaptea Poeţilor Ucisi: 13 intelectuali proeminenţi evrei sunt asasinati din ordinul conducerii sovietice în Moscova . Printre ei a fost si David Bergelson, unul dintre militantii pentru constituirea regiunii evreiesti Birobidjan din URSS si al Comitetului antifascist din timpul celui de-al doilea razoi mondial.

·         1981: Primul calculator personal IBM, IBM 5150, intră pe piață.

·         2000: Submarinul nuclear rusesc Kursk a explodat  în timpul unui exercițiu militar. Submarinul nuclear “Kursk” s- a scufundat in Marea  Barenţ, având la bord 118 ofiţeri şi mateloti, unii cu vârsta de 17 ani. Cauza scufundării rămâne incertă, fiind avansate mai multe ipoteze: coliziunea cu un alt submarin (american sau britanic) aflat în zonă, experimentarea ratată a unei rachete ultrasecrete, atentat organizat de liderii ceceni. Submarinul rus K-141 Kursk Clasa Oscar II (denumirea sovietică: 949A Antey pentru seria Oscar II) este un tip de submarin cu propulsie nucleară, purtător de rachete de croazieră care a fost inclus în marina sovietică în anul 1995 și s-a aflat în componența Flotei de Nord a Rusiei. În urma unui accident tragic la 12 august 2000, submarinul s-a scufundat în marea Barents, la o distanță de 175 km de orașul Severomorsk și la o adâncime de 108 metri (lungimea la vaterlinie fiind de 154 metri). Avea la bord 118 ofiţeri şi mateloti, unii cu vârsta de 17 ani. Cauza scufundării rămâne incertă, fiind avansate mai multe ipoteze: coliziunea cu un alt submarin (american sau britanic) aflat în zonă, experimentarea ratată a unei rachete ultrasecrete, atentat organizat de liderii ceceni.

·         2012: Are loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de la Londra. Lotul Romaniei la Jocurile Olimpice din 2012 a fost compus din 104 atleți care au concurat în 15 probe sportive. Portdrapelul Romaniei de la ceremonia de deschidere a fost tenismenul profesionist Horia Tecau, iar la ceremonia de închidere, portdrapel a fost gimnasta Sandra Izbasa.

Nașteri

·         1503: Christian al III-lea al Danemarcei și Norvegiei (d. 1559)

·         1629: Isabella Clara de Austria, ducesă de Mantua și Montferrat (d. 1685)

·         1704: Caroline de Nassau-Saarbrücken, contesă palatină de Zweibrücken (d. 1774)

·         1762: S-a nascut George al IV-lea, rege al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei și al Hanovrei, din 29 ianuarie 1820, până la moartea sa; (d.26 iunie 1830).

·         1779: Georg, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1860)

·         1816: S-a născut Ion Ghica, scriitor, economist, om politic, membru şi preşedinte al Societăţii Academice Române, prim-ministru al României de două ori, de patru ori preşedinte al Academiei Române. A fost unul dintre fondatorii societăţii “Frăţia”, participant la Revoluţia de la 1848.(“Scrisori ale lui Ion Ghica catre V. Alecsandri”, “Scrieri economice”, “Pamântul si omul”) (d. 22.04.1897).

·         1865 - S-a născut Ferdinand Victor Adalbert Meinrad De Hohenzolern - Sigmaringen, rege al României (1914-1927), membru de onoare, protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române (12/24 august) (m.20.07.1927).

·         1866  - S–a născut Jacinto Bonavente Martinez, autor dramatic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1922: “Noaptea sabatului”, “Logodnica de zăpadă”, “Scrisori de femeie” (d. 14 iulie 1954).

·         1872: Aubrey Vincent Beardsley, artist plastic englez (d. 1898)

·         1872: Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein (d. 1956)

·         1878: Prințesa Maria di Grazia a celor Două Sicilii, Prințesă Imperială a Braziliei (d. 1973)

·         1881 - S-a născut Cecil de Mille, regizor şi producător: “Sunset Boulevard”, “The Greatest Show on Earth”, “The Ten Commendments” (d. 21 ianuarie 1959).

·         1884: Ioan Enescu, medic român (d. 1972)

·         1887: Erwin Schrödinger, fizician austriac, laureat al Premiului Nobel (d. 1961). Erwin Rudolf Josef Alexander Schrödinger pe numele său complet, s-a născut la Viena  și a fost un fizician austriac, laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1933 și unul din părinții fizicii cuantice. De asemenea, Schrödinger a fost profesor de fizică teoretică la Berlin, Graz și Dublin fiind fondatorul mecanicii ondulatorii, a cărei ecuație fundamentală îi poartă numele. De-a lungul vieții, a studiat elementul radiu și a adus contribuții însemnate la definitivarea teoriei culorii. Prima lucrare de mecanică ondulatorie elaborată de Schrödinger în ianuarie 1926 înlocuia electronul din modelul atomic al lui Niels Bohr cu o serie de unde, aplicând teoria lui Louis de Broglie, conform căreia electronii se comportă ca niște unde; această teorie este încorporată în ecuația lui Schrödinger.

·         1888: Prințul Axel al Danemarcei (d. 1964)

·         1897: Otto Struve, astronom ruso-american (d. 1963)

·         1898 - S-a născut geograful francez Robert Ficheux, membru corespondent străin şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române. (m.1.08.2005).

·         1899:  S-a născut Scarlat Longhin, general şi medic dermatovenerolog român, membru corespondent al Academiei Române (d. 13 martie 1979).

·         1904: Țareviciul Alexei al Rusiei (d. 1918)

·         1913: S-a nascut Clody Bertola, actriță româncă de teatru și film; ( “Felix si Otilia”, “Profetul, aurul si ardelenii”) ;(d. 2007).

·         1916: Ioan Dicezare, pilot român (d. 2012)

·         1917 - S-a născut chitaristul american John Lee Hooker (m.21.06.2001).

·         1919 - S-a născut, la Geneva, bancherul Marcel A. Naville, preşedinte al Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (1969 - 1973).

·         1925: Norris McWhrirter, editor scoțian, co-fondator al Cărții Recordurilor

·         1925: Ross McWhirter, editor scoțian, co-fondator al Cărții Recordurilor, fratele geaman a lui Norris McWhrirter

·         1939: S-a nascut George Hamilton, actor american. George Hamilton (născut George Stevens Hamilton IV la 12 august 1939) este un actor american de film și TV.

·         1949: S-a nascut Mark Knopfler, chitarist britanic (Dire Straits). Mark Knopfler (n. 12 august 1949, Glasgow, Scoția) este un solist, chitarist, compozitor și producator muzical britanic. Knopfler este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britanice Dire Straits, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său David. După ce Dire Straits s-a destrămat în 1995, Knopfler și-a continuat cariera ca artist solo. Ocazional, Knopfler a cântat în alte grupuri cum ar fi The Notting Hillbillies, fiind de asemenea invitat pe albumele unor artiști ca The Dandy Warhols, Bob Dylan, Bryan Ferry, Eric Clapton, Jeff Healy, John Fogerty, Jools Holland, Steely Dan, Emmylou Harris, Sonny Landreth, Phil Lynott și Chet Atkins. A produs albumele unor artiști precum Tina Turner, Randy Newman și Bob Dylan. De asemenea a compus muzica și pentru câteva filme ca: Metroland, Local Hero, Cal, Last Exit to Brooklyn, Wag The Dog și pentru The Princess Bride, în regia lui Rob Reiner. Knopfler se află pe locul 27 în lista „Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor” publicată de revista „Rolling Stone„. Mark Knopfler și Dire Straits au vândut în total peste 120 de milioane de albume.

·         1954: François Hollande, politician francez, președinte al Franței

·         1957: Ștefan Hrușcă, cântăreț român

·         1971: S-a nascut tenismanul american de origine greaca Pete Sampras. A activat între anii 1988 și 2002, câștigând de paisprezece ori Marele Slem la categoria simplu bărbați. S-a menținut timp de șase ani în poziția întâi a clasamentelor mondiale ale ATP si este recunoscut ca unul dintre cei mai talentați tenismeni din ultimele patru decenii.

·         1972: Marius Florea Vizante, actor român

·         1981: Djibril Cissé, fotbalist francez

·         1990: Mario Balotelli, fotbalist italian

Decese

·         30 î.Hr.:  Se sinucide Cleopatra a VII-a Philopator, ultima regina  a Ptolemeilor din Egipt. (S-a născut în anul 69 î.Hr., si a fost fiica regelui Ptolemeu al XII-lea).  A facut parte din dinastia greaca a Ptolemeilor, familie  care a condus Egiptul după Alexandru cel Mare.

·         1684 - A murit Nicolo Amati, constructor italian de viori, profesor al renumitului meşter de viori Antonio Stradivarius (n.03.09.1596).

·         1827 - A murit William Blake, pictor, gravor, poet reprezentativ pentru prima generaţie a creaţiei lirice romantice engleze (“Cântecele inocenţei”, “Schiţe poetice”) (n.28.11.1757).

·         1848: George Stephenson, inginer englez (n. 1781). Inginerul englez George Stephenson este considerat părintele căilor ferate. Născut în anul 1781, la Wyland, lângă Newcastle, într-o familie săracă. A fost nevoit să lucreze încă de la vârsta de șapte ani, Stephenson a fost fascinat de lumea mașinilor. Din anul 1814, a început să construiască motoare, pentru ca mai târziu să mărească tirajul de foc din focarul locomotivei cu aburi, dirijând aburii eliminați într-un coș de fum. Inițial, mașina cu aburi a fost folosită în mină, înlocuind astfel caii utilizați la tractarea vagonetelor. Această reușită l-a determinat pe Stephenson să înainteze un proiect despre calea ferată Parlamentului. Peste numai câțiva ani, mai exact în anul 1821, când a auzit de planul unui căi ferate în nord – estul Angliei, inginerul a convins proiectanții să folosească nou său tren cu aburi. Peste doar patru ani, la inaugurarea căii ferate dintre Stockton și Darlington din ziua de 27 septembrie 1825, inginerul George Stephenson a deschis-o într-un mod aparte: conducând propria locomotivă cu aburi. Merită menționat și faptul că ecartamentul liniei era de 1.435 mm (4 picioare și 8 țoli și jumătate), acest ecartament fiind considerat în prezent ca fiind ecartamentul standard al căilor ferate.

·         1891: James Russel Lowell, scriitor american (n. 1819)

·         1900: James Edward Keeler, astronom american (n. 1857

·         1901: Niels Adolf Erik Nordenskiold, geolog suedez (n. 1832)

·         1914: A decedat John Philip Holland, parintele  submarinului modern, creatorul şi constructorul primului vas subacvatic acceptat de U.S. Navy (n.29.02.1840).

·         1919 - A murit Jeannine Barbulée, pianistă şi profesoară de pian, sora actriţei Madeleine Barbulée.

·         1922: A încetat din viaţă Arthur Griffith, primul preşedinte al Republicii Irlanda (9 ian. – 12 aug. 1922) şi membru fondator al Sinn Fein, aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze (n. 1872).

·         1928: Leos Janacek, compozitor, muzicolog și dirijor ceh (n. 1854)

·         1933  - A încetat din viaţă lingvistul şi filologul Alexandru Philippide, membru al Academiei Române, întemeietorul şcolii de lingvistică de la Iaşi (n. 1 mai 1859).

·         1937  - A încetat din viaţă scriitorul Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu), membru post-mortem al Academiei Române (n. 9 octombrie 1908). Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu) (n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași – d. 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.

·         1948: A încetat din viaţă Harry Brearley, inventatorul unei tehnologii de fabricare a oţelului inoxidabil (n. 18 februarie 1871).

·         1952: Noaptea Poeţilor Ucisi: 13 intelectuali proeminenţi evrei sunt asasinati din ordinul conducerii sovietice  în Moscova. Printre ei a fost si David   Bergelson, unul dintre militantii pentru constituirea  regiunii  evreiesti  Birobidjan din URSS si  al Comitetului antifascist din timpul celui de-al doilea razoi mondial.

·         1955: A încetat din viaţă scriitorul german de origine evreiasca Thomas Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1929: “Casa Buddenbrook”, “Muntele vrăjit”, “Moarte la Veneţia”, “Iosif şi fraţii săi”, “Doctor Faustus” (n. 6 iunie 1875).

·         1963: Simion Sanielevici, matematician român (n. 1870). Simion Sanielevici (n. 4 august 1870, Botoșani – d. 12 august 1963, Klagenfurt, Austria) a fost un academician român, de origine evreiască, matematician, membru de onoare (1948) al Academiei Române. Studii primare și liceale (1881-1889) la Botoșani, în primii ani de școală coleg cu Nicolae Iorga. Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Știinte a Universității din București, cu specializare la Paris. A efectuat cercetări importante în domeniul ecuațiilor diferențiale, integrale și integrofuncționale. A fost tatăl fizicianului Alexandru S. Sanielevici.

·         1965: Constantin Kirițescu, om de știință, zoolog, publicist și istoric român (n. 1876)

·         1973: Walter Rudolf Hess, fiziolog elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1881)

·         1973: Karl Ziegler, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1898)

·         1979 - A murit, la Paris, scriitorul francez Gilbert Cesbron (n.13.01.1913).

·         1982  - A încetat din viaţă actorul Henry Fonda: “Femeia diabolică”, “Fructele mâniei”, “Război şi pace”, “Draga mea Clementina” (n. 16 mai 1905).

·         1989 - A murit fizicianul american William B. Shockley, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe 1956, împreună cu Walter H. Brittain şi John Bardeen pentru descoperirea tranzistorului (n.13.02.1910).

·         1992: A încetat din viaţă compozitorul şi pianistul John Cage, inventatorul pianului preparat şi unul dintre iniţiatorii muzicii aleatorice, concomitent cu P. Boulez (Franţa) şi cu K. Stockhausen (Germania. Este considerat de critici ca fiind unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX; (n. 15 septembrie 1912).

·         2000  - A încetat din viaţă actriţa americană Loretta Young, supranumită Sfânta Loretta, laureată a premiului Oscar: “Fiica fermierului”, “O noapte de neuitat” (n. 1913).

·         2000 - A murit, la Paris, Serge Leibovici, psihiatru francez de origine română, unul dintre cei mai mari specialişti în psihiatria copilului.

·         2009: A decedat  Les Paul (n. Lester William Polsfuss, 9 iunie 1915),  chitarist american de jazz și muzică country, compozitor și inventator. A  fost un pionier în dezvoltarea chitarei electrice, care a făcut ca „sunetul de rock and roll să fie posibil”.

·         2014: Lauren Bacall, actriță americană (n. 1924)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mc Fotie și Anichit

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Ioana Francisca de Chantal, călugăriță; Sf. Anicet, papă, martir. Pontificatul lui Papa Anicet a fost în perioada 154 – 165 sau157 – 168, în funcție de diferitele surse consultate. Sirian de origine, născut la Emesa. A fost al zecelea papă după Sf. Petru și succesor al lui Papa Pius I în 157. Pontificatul său a fost marcat de dialogul sau disputa cu Sf. Policarp, episcopul de Smirna. Subiectul diferențelor doctrinare dintre Papa Anicet și Sf. Policarp era data la care trebuia sărbătorită învierea lui Isus: Sf. Policarp și episcopia sa sărbătoreau învierea lui Isus în ziua de 14 a lunii ebraice Nisan, fără a da importanță în care zi a săptămânii cade acest 14 Nisan. În schimb, pentru Papa Anicet și pentru Biserica Catolică de la Roma, învierea lui Isus trebuia sărbătorită Duminica, ziua în care Isus a fost crucificat, fără a da importanță datei. În disputa despre ziua de celebrare a Paștelui, Papa Anicet a preferat să păstreze tradiția catolică romană de a celebra Învierea Domnului în zi de duminică, fără să impună și bisericii din Smirna acest lucru; astfel Papa Anicet a respectat dreptul episcopiei de a celebra Paștele conform propriei tradiții. Este foarte probabil că l-a cunoscut pe sf. Iustin, care a fost martirizat pe timpul pontificatului său, în 165. Papa Anicet a desfășurat o vie activitate antignostică. Istoricii sunt de părere că el este acela care a ridicat în aria necropolei vaticane monumentul în cinstea Sf. Petru (primul nucleu al viitoarei bazilicii vaticane). Acest monument a devenit obiect de pelerinaj pe la începutul sec. al III-lea și a fost redescoperit cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 1939 – 1949, din dispoziția lui Papa Pius al XII-lea. Papa Anicet a fost martirizat în timpul persecuției împăratului Antoniu și a fost înmormântat lângă Sf. Petru.

• Ziua Internațională a Tineretului. 12 august este Ziua Internaţională a Tineretului si a fost proclamata de Adunarea Generala a ONU la data de 17.12.1999, la recomandarea Conferintei Mondiale a Ministrilor responsabili cu problemele tineretului, desfasurata la Londra între 8-12 august 1998.

RELIGIE ORTODOXĂ 12 August

Sf Mc Fotie și Anichit; Duminica a 11-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Viaţa Sfântului Mucenic Fotie

  Fiind păgânul împărat Diocleţian în Nicomidia, cetatea Bitiniei, s-a mâniat pe creştini înaintea întregului sfat şi a pus de faţă în mijlocul cetăţii o mulţime de unelte spre muncire: săbii, cuţite, ţepi, unghii de fier, tigăi, roate, căldări şi toate cele scornite pentru muncirea cea cumplită. încă a gătit şi fiare înfricoşate, voind ca prin toate acelea să înfricoşeze pe cei numiţi cu numele lui Hristos. Şi a trimis îngroziri înfricoşate şi pe la toate marginile împărăţiei Romei, poruncind ca pretutindeni să gonească, să muncească şi să ucidă pe creştini; şi multe hule vorbea asupra Unuia născut Fiul lui Dumnezeu.

În cetatea Nicomidiei era pe atunci un bărbat de neam bun, cinstit şi cu dregătoria comit, anume Anichit. Acela, umplându-se de râvnă pentru Domnul Dumnezeu, a venit înaintea împăratului şi cu îndrăzneală a mărturisit pe Iisus Hristos, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, vorbind despre naşterea Lui cea dintâi fără de început şi despre întruparea cea de pe urmă, pe care a primit-o pentru mântuirea noastră. Toate acestea le-a arătat cu îndrăzneală şi a batjocorit înşelăciunea idolească, numind pe zeii păgânilor surzi şi nesimţitori şi ocărând pe cei ce li se închină lor. Iar la sfârşit a zis: „O, împărate, îngrozirile tale gătite împotriva creştinilor şi puse înainte nu ne înfricoşează de fel; pentru că nu luăm în seamă nici o muncă, nici nu ne vom închina idolilor celor fără de suflet".

Iar împăratul, umplându-se de mânie şi nesuferind să audă mai mult cuvintele lui cele despre Dumnezeu, a poruncit ca îndată să-i taie limba. Dar Sfântul Anichit şi după tăierea limbii vorbea curat, slăvind pe Hristos. Deci a fost bătut cu vine de bou aşa de tare, încât şi oasele îi trecuseră prin piele. Iar el, răbdând acea muncire cu bărbăţie ca în trup străin, striga cu glas tare către poporul care privea la dânsul, propovăduind pe Hristos că este Unul adevăratul Dumnezeu. După aceea, împăratul a poruncit să-l dea spre mâncare fiarelor. Deci, a dat drumul asupra lui unui leu înfricoşat, care răcnea foarte tare; dar acela, apropiindu-se de mucenic, s-a făcut mai blând ca un miel şi se gudura la sfântul, iar sudorile care erau pe fruntea mucenicului le-a şters cu laba ca şi cu un burete. Iar sfântul a strigat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Iţi mulţumesc că m-ai izbăvit din dinţii acestei fiare şi mă rog Ţie, Stăpâne, ca şi în cealaltă nevoinţă să-mi întinzi ajutorul dreptei Tale, ca să pot birui mânia chinuitorului şi să mă învrednicesc a lua cunună de la Tine".

Astfel rugându-se sfântul, s-a făcut cutremur de pământ şi a căzut capiştea lui Eraclie cu idolul lui, iar o parte din zidurile cetăţii s-au prăvălit şi au ucis pe mulţi din păgâni. Atunci împăratul a poruncit să i se taie capul mucenicului cu sabia. Şi când călăul a ridicat sabia să taie pe mucenic, îndată i-au slăbit mâinile şi a căzut la pământ, şi astfel stătea nemişcat ca un nesimţitor. Văzând aceasta Diocleţian, a poruncit să lege pe mucenic de o roată de muncire, ce era aşezată între nişte fiare ascuţite, să pună foc dedesubt şi să întoarcă roata ca să fie tăiat bucăţi de ascuţişul fiarelor şi, arzându-se de foc, să moară. Iar sfântul mucenic, fiind legat de roată, a grăit: „Doamne, Iisuse Hristoase, dezleagă-mă din muncirea aceasta, pentru ca să nu se teamă cei ce privesc la mine; ci, văzând grabnicul Tău ajutor, să se întărească a sta cu bărbăţie împotriva muncitorului şi să ia de la Tine cununa biruinţei". Atunci îndată s-au dezlegat legăturile cu care era legat, roata a stat nemişcată şi focul s-a stins. După aceea chinuitorul a poruncit să umple o căldare cu plumb, s-o fiarbă şi să arunce pe pătimitor într-însa. Atunci s-a văzut îngerul Domnului intrând cu mucenicul în căldare şi îndată plumbul s-a răcit ca gheaţa.

Astfel nevoindu-se Sfântul Anichit pentru dreapta credinţă, o rudenie a lui, anume Fotie, văzând puterea lui Hristos care păzea pe robul Său, a lepădat toată frica şi, ieşind din poporul care privea la privelişte, a alergat la sfântul mucenic, cuprinzându-l pe dânsul cu dragoste şi sărutându-l; numindu-l părinte şi mijlocitor al mântuirii sale şi arătându-se gata ca, împreună cu dânsul, să pătimească toate muncile pentru Hristos. Iar către împărat a strigat, zicând: „Ruşi-nează-te, închinătorule de idoli, căci zeii tăi nu sunt nimic!" Atunci împăratul a strigat către slujitori: „Tăiaţi-l cu sabia!" Dar când unul din slujitori şi-a scos sabia să lovească pe mucenic, i s-au întors, prin puterea lui Dumnezeu, mâinile cu sabia spre sine şi, lovindu-se peste genunchi, a căzut la pământ şi a pierit. Iar Sfântul Fotie şi cu Sfântul Anichit au fost legaţi cu lanţuri de fier şi împreună închişi în temniţă.

Apoi, după trei zile, Diocleţian scoţând pe mucenici, a zis către dânşii: „De mă veţi asculta pe mine şi de vă veţi închina zeilor, vă voi cinsti cu cinste mare şi vă voi îmbogăţi cu averi". Iar sfinţii au răspuns: „Cinstea şi bogăţia ta să fie cu tine întru pierzare!" Atunci muncitorul, mâniindu-se, a poruncit ca să-i spânzure goi la muncire şi cu unghii de fier să le strujească trupurile lor; apoi cu lumânări aprinse să le ardă şi după aceea să-i ucidă cu pietre. Dar întru toate muncile acelea, sfinţii se veseleau, mulţumind lui Dumnezeu, ca şi cum nu simţeau nici o durere, căci Domnul îi păzea pe ei nevătămaţi, pentru slava sfântului Său nume. După aceasta i-a legat de picioarele unor cai sălbatici, dar nici aşa nu au fost biruiţi de cei ce-i munceau, pentru că au fost păziţi fără vătămare şi, fiind târâţi, mergeau ca într-o căruţă şi cântau puterea cea nebiruită a Domnului şi unul cu altul se întăreau prin cuvinte.

Iar caii cei sălbatici deodată stând, picioarele sfinţilor s-au dezlegat şi s-au sculat sănătoşi. Atunci chinuitorul iarăşi a poruncit ca să-i bată pe ei foarte tare şi, amestecând oţet cu sare, să toarne pe rănile lor şi după aceea să-i arunce în temniţă. Astfel au petrecut sfinţii în temniţa aceea trei ani. Iar după ce a trecut acel timp, iarăşi i-a scos la muncire şi chinuitorul a poruncit ca trei zile să ardă baia poporului cea de piatră şi să închidă într-însa pe mucenici; dar sfinţii rugându-se lui Dumnezeu în baia aceea, deodată baia s-a despicat şi, izvorând apă, le-a fost lor spre răcorire.

Iar după două zile, slujitorii deschizând baia, au văzut într-însa pe sfinţi vii, umblând şi cântând, şi au spus despre aceasta împăratului. Dar el, necrezându-i, s-a dus singur ca să-i vadă, iar sfinţii, văzând pe împărat, au strigat către dânsul: „Iată noi, o, muncitorule, în toate muncile ne-am arătat biruitori, iar tu eşti biruit şi ruşinat!" Atunci împăratul, întorcându-se cu ruşine, a poruncit să-i prindă pe mucenici şi să-i ţină legaţi, până ce va socoti cum îi va pierde. Apoi a făcut un cuptor mare şi l-a întărit cu patru stâlpi de fier, în care putea să încapă mulţime de oameni, şi l-a ars, precum a ars Nabucodonosor cuptorul Babilonului, vrând să arunce într-însul spre ardere, nu numai pe aceşti doi mucenici, ci şi pe toţi creştinii care i-ar fi aflat. Dar creştinii, cu femeile şi cu copiii, neaşteptând tragerea şi aruncarea în cuptor de către păgâni, singuri spre dânsul alergau cu grăbire şi cu mare glas strigau: „Creştini suntem şi cinstim pe Unul Dumnezeu!" Iar Sfinţii Mucenici Anichit şi Fotie au intrat cei dintâi în cuptorul acela; apoi şi toată mulţimea creştinească care se adunase acolo, ridicându-şi mâinile spre cer şi rugându-se, s-au aruncat în mijlocul cuptorului şi strigau din văpaie, zicând: „Mulţumim Ţie, Atotputernice Dumnezeule Tată, că prin Unul născut Fiul Tău, prin Domnul nostru Iisus Hristos ne-ai adunat pe noi la această cunună mucenicească. Rugămu-ne Ţie, Preamilostive, întinde de sus mâinile Tale şi primeşte sufletele noastre întru odihna cea veşnică, pe care ai gătit-o mărturisitorilor Tăi".

Astfel rugându-se, s-au sfârşit, iar Sfinţii Anichit şi Fotie au stat vii trei ceasuri în cuptorul acela. Apoi, rugându-se, şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. Şi trăgând slujitorii cu cârlige de fier trupurile celor doi sfinţi, i-au văzut că erau atât de nevătămaţi de foc, încât nici de perii lor nu se atinsese focul. Deci mulţi din cei necredincioşi au crezut în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Viaţa Sfântului Mucenic Anichit

  Fiind păgânul împărat Diocleţian în Nicomidia, cetatea Bitiniei, s-a mâniat pe creştini înaintea întregului sfat şi a pus de faţă în mijlocul cetăţii o mulţime de unelte spre muncire: săbii, cuţite, ţepi, unghii de fier, tigăi, roate, căldări şi toate cele scornite pentru muncirea cea cumplită. încă a gătit şi fiare înfricoşate, voind ca prin toate acelea să înfricoşeze pe cei numiţi cu numele lui Hristos. Şi a trimis îngroziri înfricoşate şi pe la toate marginile împărăţiei Romei, poruncind ca pretutindeni să gonească, să muncească şi să ucidă pe creştini; şi multe hule vorbea asupra Unuia născut Fiul lui Dumnezeu.

    În cetatea Nicomidiei era pe atunci un bărbat de neam bun, cinstit şi cu dregătoria comit, anume Anichit. Acela, umplându-se de râvnă pentru Domnul Dumnezeu, a venit înaintea împăratului şi cu îndrăzneală a mărturisit pe Iisus Hristos, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, vorbind despre naşterea Lui cea dintâi fără de început şi despre întruparea cea de pe urmă, pe care a primit-o pentru mântuirea noastră. Toate acestea le-a arătat cu îndrăzneală şi a batjocorit înşelăciunea idolească, numind pe zeii păgânilor surzi şi nesimţitori şi ocărând pe cei ce li se închină lor. Iar la sfârşit a zis: „O, împărate, îngrozirile tale gătite împotriva creştinilor şi puse înainte nu ne înfricoşează de fel; pentru că nu luăm în seamă nici o muncă, nici nu ne vom închina idolilor celor fără de suflet".

    Iar împăratul, umplându-se de mânie şi nesuferind să audă mai mult cuvintele lui cele despre Dumnezeu, a poruncit ca îndată să-i taie limba. Dar Sfântul Anichit şi după tăierea limbii vorbea curat, slăvind pe Hristos. Deci a fost bătut cu vine de bou aşa de tare, încât şi oasele îi trecuseră prin piele. Iar el, răbdând acea muncire cu bărbăţie ca în trup străin, striga cu glas tare către poporul care privea la dânsul, propovăduind pe Hristos că este Unul adevăratul Dumnezeu. După aceea, împăratul a poruncit să-l dea spre mâncare fiarelor. Deci, a dat drumul asupra lui unui leu înfricoşat, care răcnea foarte tare; dar acela, apropiindu-se de mucenic, s-a făcut mai blând ca un miel şi se gudura la sfântul, iar sudorile care erau pe fruntea mucenicului le-a şters cu laba ca şi cu un burete. Iar sfântul a strigat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Iţi mulţumesc că m-ai izbăvit din dinţii acestei fiare şi mă rog Ţie, Stăpâne, ca şi în cealaltă nevoinţă să-mi întinzi ajutorul dreptei Tale, ca să pot birui mânia chinuitorului şi să mă învrednicesc a lua cunună de la Tine".

    Astfel rugându-se sfântul, s-a făcut cutremur de pământ şi a căzut capiştea lui Eraclie cu idolul lui, iar o parte din zidurile cetăţii s-au prăvălit şi au ucis pe mulţi din păgâni. Atunci împăratul a poruncit să i se taie capul mucenicului cu sabia. Şi când călăul a ridicat sabia să taie pe mucenic, îndată i-au slăbit mâinile şi a căzut la pământ, şi astfel stătea nemişcat ca un nesimţitor. Văzând aceasta Diocleţian, a poruncit să lege pe mucenic de o roată de muncire, ce era aşezată între nişte fiare ascuţite, să pună foc dedesubt şi să întoarcă roata ca să fie tăiat bucăţi de ascuţişul fiarelor şi, arzându-se de foc, să moară. Iar sfântul mucenic, fiind legat de roată, a grăit: „Doamne, Iisuse Hristoase, dezleagă-mă din muncirea aceasta, pentru ca să nu se teamă cei ce privesc la mine; ci, văzând grabnicul Tău ajutor, să se întărească a sta cu bărbăţie împotriva muncitorului şi să ia de la Tine cununa biruinţei". Atunci îndată s-au dezlegat legăturile cu care era legat, roata a stat nemişcată şi focul s-a stins. După aceea chinuitorul a poruncit să umple o căldare cu plumb, s-o fiarbă şi să arunce pe pătimitor într-însa. Atunci s-a văzut îngerul Domnului intrând cu mucenicul în căldare şi îndată plumbul s-a răcit ca gheaţa.

    Astfel nevoindu-se Sfântul Anichit pentru dreapta credinţă, o rudenie a lui, anume Fotie, văzând puterea lui Hristos care păzea pe robul Său, a lepădat toată frica şi, ieşind din poporul care privea la privelişte, a alergat la sfântul mucenic, cuprinzându-l pe dânsul cu dragoste şi sărutându-l; numindu-l părinte şi mijlocitor al mântuirii sale şi arătându-se gata ca, împreună cu dânsul, să pătimească toate muncile pentru Hristos. Iar către împărat a strigat, zicând: „Ruşi-nează-te, închinătorule de idoli, căci zeii tăi nu sunt nimic!" Atunci împăratul a strigat către slujitori: „Tăiaţi-l cu sabia!" Dar când unul din slujitori şi-a scos sabia să lovească pe mucenic, i s-au întors, prin puterea lui Dumnezeu, mâinile cu sabia spre sine şi, lovindu-se peste genunchi, a căzut la pământ şi a pierit. Iar Sfântul Fotie şi cu Sfântul Anichit au fost legaţi cu lanţuri de fier şi împreună închişi în temniţă.

    Apoi, după trei zile, Diocleţian scoţând pe mucenici, a zis către dânşii: „De mă veţi asculta pe mine şi de vă veţi închina zeilor, vă voi cinsti cu cinste mare şi vă voi îmbogăţi cu averi". Iar sfinţii au răspuns: „Cinstea şi bogăţia ta să fie cu tine întru pierzare!" Atunci muncitorul, mâniindu-se, a poruncit ca să-i spânzure goi la muncire şi cu unghii de fier să le strujească trupurile lor; apoi cu lumânări aprinse să le ardă şi după aceea să-i ucidă cu pietre. Dar întru toate muncile acelea, sfinţii se veseleau, mulţumind lui Dumnezeu, ca şi cum nu simţeau nici o durere, căci Domnul îi păzea pe ei nevătămaţi, pentru slava sfântului Său nume. După aceasta i-a legat de picioarele unor cai sălbatici, dar nici aşa nu au fost biruiţi de cei ce-i munceau, pentru că au fost păziţi fără vătămare şi, fiind târâţi, mergeau ca într-o căruţă şi cântau puterea cea nebiruită a Domnului şi unul cu altul se întăreau prin cuvinte.

    Iar caii cei sălbatici deodată stând, picioarele sfinţilor s-au dezlegat şi s-au sculat sănătoşi. Atunci chinuitorul iarăşi a poruncit ca să-i bată pe ei foarte tare şi, amestecând oţet cu sare, să toarne pe rănile lor şi după aceea să-i arunce în temniţă. Astfel au petrecut sfinţii în temniţa aceea trei ani. Iar după ce a trecut acel timp, iarăşi i-a scos la muncire şi chinuitorul a poruncit ca trei zile să ardă baia poporului cea de piatră şi să închidă într-însa pe mucenici; dar sfinţii rugându-se lui Dumnezeu în baia aceea, deodată baia s-a despicat şi, izvorând apă, le-a fost lor spre răcorire.

    Iar după două zile, slujitorii deschizând baia, au văzut într-însa pe sfinţi vii, umblând şi cântând, şi au spus despre aceasta împăratului. Dar el, necrezându-i, s-a dus singur ca să-i vadă, iar sfinţii, văzând pe împărat, au strigat către dânsul: „Iată noi, o, muncitorule, în toate muncile ne-am arătat biruitori, iar tu eşti biruit şi ruşinat!" Atunci împăratul, întorcându-se cu ruşine, a poruncit să-i prindă pe mucenici şi să-i ţină legaţi, până ce va socoti cum îi va pierde. Apoi a făcut un cuptor mare şi l-a întărit cu patru stâlpi de fier, în care putea să încapă mulţime de oameni, şi l-a ars, precum a ars Nabucodonosor cuptorul Babilonului, vrând să arunce într-însul spre ardere, nu numai pe aceşti doi mucenici, ci şi pe toţi creştinii care i-ar fi aflat. Dar creştinii, cu femeile şi cu copiii, neaşteptând tragerea şi aruncarea în cuptor de către păgâni, singuri spre dânsul alergau cu grăbire şi cu mare glas strigau: „Creştini suntem şi cinstim pe Unul Dumnezeu!" Iar Sfinţii Mucenici Anichit şi Fotie au intrat cei dintâi în cuptorul acela; apoi şi toată mulţimea creştinească care se adunase acolo, ridicându-şi mâinile spre cer şi rugându-se, s-au aruncat în mijlocul cuptorului şi strigau din văpaie, zicând: „Mulţumim Ţie, Atotputernice Dumnezeule Tată, că prin Unul născut Fiul Tău, prin Domnul nostru Iisus Hristos ne-ai adunat pe noi la această cunună mucenicească. Rugămu-ne Ţie, Preamilostive, întinde de sus mâinile Tale şi primeşte sufletele noastre întru odihna cea veşnică, pe care ai gătit-o mărturisitorilor Tăi".

    Astfel rugându-se, s-au sfârşit, iar Sfinţii Anichit şi Fotie au stat vii trei ceasuri în cuptorul acela. Apoi, rugându-se, şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. Şi trăgând slujitorii cu cârlige de fier trupurile celor doi sfinţi, i-au văzut că erau atât de nevătămaţi de foc, încât nici de perii lor nu se atinsese focul. Deci mulţi din cei necredincioşi au crezut în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Viața Sf Mc Anichit

Fiind păgânul împărat Diocleţian în Nicomidia, cetatea Bitiniei, s-a mâniat pe creştini înaintea întregului sfat şi a pus de faţă în mijlocul cetăţii o mulţime de unelte spre muncire: săbii, cuţite, ţepi, unghii de fier, tigăi, roate, căldări şi toate cele scornite pentru muncirea cea cumplită. încă a gătit şi fiare înfricoşate, voind ca prin toate acelea să înfricoşeze pe cei numiţi cu numele lui Hristos. Şi a trimis îngroziri înfricoşate şi pe la toate marginile împărăţiei Romei, poruncind ca pretutindeni să gonească, să muncească şi să ucidă pe creştini; şi multe hule vorbea asupra Unuia născut Fiul lui Dumnezeu.

    În cetatea Nicomidiei era pe atunci un bărbat de neam bun, cinstit şi cu dregătoria comit, anume Anichit. Acela, umplându-se de râvnă pentru Domnul Dumnezeu, a venit înaintea împăratului şi cu îndrăzneală a mărturisit pe Iisus Hristos, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, vorbind despre naşterea Lui cea dintâi fără de început şi despre întruparea cea de pe urmă, pe care a primit-o pentru mântuirea noastră. Toate acestea le-a arătat cu îndrăzneală şi a batjocorit înşelăciunea idolească, numind pe zeii păgânilor surzi şi nesimţitori şi ocărând pe cei ce li se închină lor. Iar la sfârşit a zis: „O, împărate, îngrozirile tale gătite împotriva creştinilor şi puse înainte nu ne înfricoşează de fel; pentru că nu luăm în seamă nici o muncă, nici nu ne vom închina idolilor celor fără de suflet".

    Iar împăratul, umplându-se de mânie şi nesuferind să audă mai mult cuvintele lui cele despre Dumnezeu, a poruncit ca îndată să-i taie limba. Dar Sfântul Anichit şi după tăierea limbii vorbea curat, slăvind pe Hristos. Deci a fost bătut cu vine de bou aşa de tare, încât şi oasele îi trecuseră prin piele. Iar el, răbdând acea muncire cu bărbăţie ca în trup străin, striga cu glas tare către poporul care privea la dânsul, propovăduind pe Hristos că este Unul adevăratul Dumnezeu. După aceea, împăratul a poruncit să-l dea spre mâncare fiarelor. Deci, a dat drumul asupra lui unui leu înfricoşat, care răcnea foarte tare; dar acela, apropiindu-se de mucenic, s-a făcut mai blând ca un miel şi se gudura la sfântul, iar sudorile care erau pe fruntea mucenicului le-a şters cu laba ca şi cu un burete. Iar sfântul a strigat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Iţi mulţumesc că m-ai izbăvit din dinţii acestei fiare şi mă rog Ţie, Stăpâne, ca şi în cealaltă nevoinţă să-mi întinzi ajutorul dreptei Tale, ca să pot birui mânia chinuitorului şi să mă învrednicesc a lua cunună de la Tine".

    Astfel rugându-se sfântul, s-a făcut cutremur de pământ şi a căzut capiştea lui Eraclie cu idolul lui, iar o parte din zidurile cetăţii s-au prăvălit şi au ucis pe mulţi din păgâni. Atunci împăratul a poruncit să i se taie capul mucenicului cu sabia. Şi când călăul a ridicat sabia să taie pe mucenic, îndată i-au slăbit mâinile şi a căzut la pământ, şi astfel stătea nemişcat ca un nesimţitor. Văzând aceasta Diocleţian, a poruncit să lege pe mucenic de o roată de muncire, ce era aşezată între nişte fiare ascuţite, să pună foc dedesubt şi să întoarcă roata ca să fie tăiat bucăţi de ascuţişul fiarelor şi, arzându-se de foc, să moară. Iar sfântul mucenic, fiind legat de roată, a grăit: „Doamne, Iisuse Hristoase, dezleagă-mă din muncirea aceasta, pentru ca să nu se teamă cei ce privesc la mine; ci, văzând grabnicul Tău ajutor, să se întărească a sta cu bărbăţie împotriva muncitorului şi să ia de la Tine cununa biruinţei". Atunci îndată s-au dezlegat legăturile cu care era legat, roata a stat nemişcată şi focul s-a stins. După aceea chinuitorul a poruncit să umple o căldare cu plumb, s-o fiarbă şi să arunce pe pătimitor într-însa. Atunci s-a văzut îngerul Domnului intrând cu mucenicul în căldare şi îndată plumbul s-a răcit ca gheaţa.

    Astfel nevoindu-se Sfântul Anichit pentru dreapta credinţă, o rudenie a lui, anume Fotie, văzând puterea lui Hristos care păzea pe robul Său, a lepădat toată frica şi, ieşind din poporul care privea la privelişte, a alergat la sfântul mucenic, cuprinzându-l pe dânsul cu dragoste şi sărutându-l; numindu-l părinte şi mijlocitor al mântuirii sale şi arătându-se gata ca, împreună cu dânsul, să pătimească toate muncile pentru Hristos. Iar către împărat a strigat, zicând: „Ruşi-nează-te, închinătorule de idoli, căci zeii tăi nu sunt nimic!" Atunci împăratul a strigat către slujitori: „Tăiaţi-l cu sabia!" Dar când unul din slujitori şi-a scos sabia să lovească pe mucenic, i s-au întors, prin puterea lui Dumnezeu, mâinile cu sabia spre sine şi, lovindu-se peste genunchi, a căzut la pământ şi a pierit. Iar Sfântul Fotie şi cu Sfântul Anichit au fost legaţi cu lanţuri de fier şi împreună închişi în temniţă.

    Apoi, după trei zile, Diocleţian scoţând pe mucenici, a zis către dânşii: „De mă veţi asculta pe mine şi de vă veţi închina zeilor, vă voi cinsti cu cinste mare şi vă voi îmbogăţi cu averi". Iar sfinţii au răspuns: „Cinstea şi bogăţia ta să fie cu tine întru pierzare!" Atunci muncitorul, mâniindu-se, a poruncit ca să-i spânzure goi la muncire şi cu unghii de fier să le strujească trupurile lor; apoi cu lumânări aprinse să le ardă şi după aceea să-i ucidă cu pietre. Dar întru toate muncile acelea, sfinţii se veseleau, mulţumind lui Dumnezeu, ca şi cum nu simţeau nici o durere, căci Domnul îi păzea pe ei nevătămaţi, pentru slava sfântului Său nume. După aceasta i-a legat de picioarele unor cai sălbatici, dar nici aşa nu au fost biruiţi de cei ce-i munceau, pentru că au fost păziţi fără vătămare şi, fiind târâţi, mergeau ca într-o căruţă şi cântau puterea cea nebiruită a Domnului şi unul cu altul se întăreau prin cuvinte.

    Iar caii cei sălbatici deodată stând, picioarele sfinţilor s-au dezlegat şi s-au sculat sănătoşi. Atunci chinuitorul iarăşi a poruncit ca să-i bată pe ei foarte tare şi, amestecând oţet cu sare, să toarne pe rănile lor şi după aceea să-i arunce în temniţă. Astfel au petrecut sfinţii în temniţa aceea trei ani. Iar după ce a trecut acel timp, iarăşi i-a scos la muncire şi chinuitorul a poruncit ca trei zile să ardă baia poporului cea de piatră şi să închidă într-însa pe mucenici; dar sfinţii rugându-se lui Dumnezeu în baia aceea, deodată baia s-a despicat şi, izvorând apă, le-a fost lor spre răcorire.

    Iar după două zile, slujitorii deschizând baia, au văzut într-însa pe sfinţi vii, umblând şi cântând, şi au spus despre aceasta împăratului. Dar el, necrezându-i, s-a dus singur ca să-i vadă, iar sfinţii, văzând pe împărat, au strigat către dânsul: „Iată noi, o, muncitorule, în toate muncile ne-am arătat biruitori, iar tu eşti biruit şi ruşinat!" Atunci împăratul, întorcându-se cu ruşine, a poruncit să-i prindă pe mucenici şi să-i ţină legaţi, până ce va socoti cum îi va pierde. Apoi a făcut un cuptor mare şi l-a întărit cu patru stâlpi de fier, în care putea să încapă mulţime de oameni, şi l-a ars, precum a ars Nabucodonosor cuptorul Babilonului, vrând să arunce într-însul spre ardere, nu numai pe aceşti doi mucenici, ci şi pe toţi creştinii care i-ar fi aflat. Dar creştinii, cu femeile şi cu copiii, neaşteptând tragerea şi aruncarea în cuptor de către păgâni, singuri spre dânsul alergau cu grăbire şi cu mare glas strigau: „Creştini suntem şi cinstim pe Unul Dumnezeu!" Iar Sfinţii Mucenici Anichit şi Fotie au intrat cei dintâi în cuptorul acela; apoi şi toată mulţimea creştinească care se adunase acolo, ridicându-şi mâinile spre cer şi rugându-se, s-au aruncat în mijlocul cuptorului şi strigau din văpaie, zicând: „Mulţumim Ţie, Atotputernice Dumnezeule Tată, că prin Unul născut Fiul Tău, prin Domnul nostru Iisus Hristos ne-ai adunat pe noi la această cunună mucenicească. Rugămu-ne Ţie, Preamilostive, întinde de sus mâinile Tale şi primeşte sufletele noastre întru odihna cea veşnică, pe care ai gătit-o mărturisitorilor Tăi".

    Astfel rugându-se, s-au sfârşit, iar Sfinţii Anichit şi Fotie au stat vii trei ceasuri în cuptorul acela. Apoi, rugându-se, şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. Şi trăgând slujitorii cu cârlige de fier trupurile celor doi sfinţi, i-au văzut că erau atât de nevătămaţi de foc, încât nici de perii lor nu se atinsese focul. Deci mulţi din cei necredincioşi au crezut în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Duminica a 11-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Ev. Matei 18, 23-35

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima.

Ap. I Corinteni 9, 2-12

Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este: N-avem, oare, dreptul să mâncăm şi să bem? N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi Legea acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: «Să nu legi gura boului care treieră». Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: «Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, trebuie să treiere cu nădejdea că va avea parte de roade». Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.

Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda datornicului nemilostiv (Pr. Ilie Cleopa) 

Cea mai mare virtute creștină este iubirea. Ea este viața noastră și avem nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune Sfântul Evanghelist Ioan: „Dumnezeu este iubire”. Iar iertarea, împăcarea, milostenia, cercetarea bolnavilor, primirea străinilor și altele asemenea sunt fiicele cele mai mari ale iubirii creștine.

„Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine?“ (Matei 18, 32-33)

Iubiți credincioși,

Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie de azi ne arată datoria de a ierta pe cei ce ne greșesc. Domnul nostru Iisus Hristos, ne învață că toată Legea și proorocii, se reazemă pe două porunci, adică să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru (Matei 22, 37-40). Mila este una din faptele bune care izvorăște din dragoste, după mărturia Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Dragostea se milostivește” (I Corinteni 13, 4). Cine nu are milă de fratele său este semn că acela nu are dragoste și petrece în întunericul urii de frați (I Ioan 2, 9-11; 4, 20).

Dragostea lui Dumnezeu către noi se aseamănă cu dragostea părinților pentru fiii lor (Deuteronom 1, 37-45; Isaia 49, 15; 66, 13). Precum un tată și o mamă bună își iubesc pe fiii lor și, ori de câte ori ar greși ei, dacă se întorc și cer iertare, îi iartă și îi mângâie, așa este și dragostea lui Dumnezeu spre noi, care suntem fiii Săi (Ioan 1, 12) și așa ni se cuvine să fim cu dragostea și cu mila față de cei ce ne greșesc nouă. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind pironit pe cruce, S-a rugat pentru cei ce L-au răstignit spunând: „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac.“ (Luca 23, 34).

Toate faptele bune de le va avea cineva, dacă nu are dragoste, nu are nimic (I Corinteni 13, 1-2). Fiul lui Dumnezeu venind în lume, din nemărginita Sa bunătate, cu dragoste și milă pentru noi (Efeseni 3, 18-19), a desființat deosebirea între vrăjmași și prieteni și ne-a dat poruncă să iubim pe vrăjmașii noștri, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să ne rugăm pentru binele celor ce ne vatămă și ne prigonesc și să facem bine celor ce ne urăsc (Matei 5, 44). După mărturia acestei învățături nu avem voie să urâm pe nimeni, ci pe toți cei ce ne greșesc să-i iubim și să le iertăm greșelile, chiar dacă ne-ar face cel mai mare rău.

Să ne aducem aminte că Dumnezeu din a Sa nemărginită bunătate „plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți, și răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi“ (Matei 5, 45). De aceea suntem și noi datori a face bine tuturor și a ierta greșelile celor ce ne greșesc (Matei 6, 12; I Tesaloniceni 5, 15), purtând neputințele altora (Galateni 6, 2; Efeseni 4, 2). Așa ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Fiți buni între voi și milostivi iertând unul altuia, precum și Domnul v-a iertat vouă, în Hristos“ (Efeseni 4, 32). În alt loc zice: „Îngăduiți-vă unul pe altul, iertând unul altuia; iar dacă cineva are vreo plângere împotriva cuiva, după cum Hristos v-a iertat vouă, așișderea iertați și voi“ (Coloseni 3, 13).

Așadar, frații mei, aducându-ne aminte de iubirea lui Dumnezeu față de noi, care pururea greșim înaintea Lui, să ne silim și noi după a noastră putere să iertăm întotdeauna pe cei ce ne greșesc nouă (Ioan 13, 34). Dragostea de Dumnezeu nu se poate arăta între noi fără de iubirea dintre noi și fără iertarea celor ce ne greșesc nouă (I Ioan 3, 17; 4, 20-21).

Iubiți credincioși,

Să ascultăm acum pe Sfântul Efrem Sirul, care, vorbind despre iertarea celor ce ne greșesc, de care atârnă și iertarea păcatelor noastre, zice așa: „Bine a zis Domnul: că sarcina Mea este ușoară! Că ce greutate și ce osteneală este a lăsa noi fratelui nostru greșelile cele ușoare și de nimic vrednice, spre a ni se ierta și nouă cele ale noastre." Și mai departe zice: „Nu am zis să-Mi aduceți bani, sau țapi, sau post, sau priveghere, ca să ziceți: Nu am sau nu pot! Ci ceea ce este lesnicios și ușor și scurt ne-a poruncit, zicând: Tu iartă fratelui tău greșelile lui și Eu îți iert pe ale tale! Tu însă nici greșelile nu ierți, poate puțini bani doi sau trei dinari, iar Eu nenumărați talanți îți dăruiesc ție. Tu nu mai ierți nimic dăruindu-i, iar Eu îți dau ție vindecare și împărăție îți dăruiesc. Și darul tău atunci îl primesc când te împaci cu cel ce îți vrăjmășește ție, când nu ai vrajbă asupra cuiva întru mânia ta. Când ai pace și dragoste către toți, atunci rugăciunea ta este bine primită și prinosul tău bine plăcut și casa ta este blagoslovită și tu ești fericit. Dacă tu cu fratele tău nu te împaci, cum ceri iertare de la Mine?

Cuvintele Mele le calci și ceri iertare de la Mine? Eu, Stăpânul tău îți poruncesc și tu nu iei aminte? Apoi cum îndrăznești să aduci către Mine rugăciune și jertfă? Căci precum tu îți întorci fața de către fratele tău, așa și Eu despre rugăciunea ta și de la darul tău voi întoarce ochii Mei" (Cuvânt pentru dragoste, tom III, pag. 31-33, M-rea Neamț, 1823).

Dumnezeiescul părinte Isaac Sirianul, conglăsuind cu Sfântul Efrem, arată că nu primește Dumnezeu rugăciunea noastră, dacă noi avem ură și nu vom ierta pe cei ce ne greșesc nouă, că iată ce zice: „Sămânță pe piatră este rugăciunea celui ce are pomenire de rău asupra fratelui său" (Cuvânt 58, pag. 297, Mănăstirea Neamț, 1818). Așadar, frați creștini, să luăm aminte cu toată frica de Dumnezeu la cuvintele acestor sfinți părinți, care se reazemă pe cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis în Sfânta Sa Evanghelie: „De veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu va ierta vouă greșelile voastre“ (Matei 6, 14-15).

Frații mei, dacă credem că acestea sunt cuvintele și poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și că niciodată gura Lui nu poate să spună neadevăr, El fiind ființa adevărului, apoi să ne dăm seama că niciodată nu vom primi iertarea de la Dumnezeu, atâta vreme cât vom fi învrăjbiți cu oamenii și „nu vom ierta din toată inima păcatele și greșelile fraților noștri" (Marcu 11, 25). Nimeni să nu creadă că, cu darurile sale sau cu slujbele ce le dă la sfânta biserică, se va putea împăca cu Dumnezeu și va lua iertare de păcatele sale, mai înainte de a se împăca și a se ierta cu cei ce au fost învrăjbiți.

Acest adevăr ni-l arată Însuși Hristos Domnul când zice în Sfânta Evanghelie: “De-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului și du-te de te împacă cu fratele tău, apoi vină și adu darul tău“ (Matei 5, 23-24).

Nu numai darul nostru nu-l primește Dumnezeu mai înainte de a ne împăca cu aproapele nostru, ci nici rugăciunea noastră n-o primește că zice: „Când stați de vă rugați, iertați tot ce aveți asupra cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre“ (Marcu 11, 25). Același lucru ne învață Mântuitorul și în rugăciunea domnească Tatăl nostru, pe care o rostim zilnic, dimineața și seara: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri“ (Matei 6, 12). Dacă nu iertăm noi mai întâi pe frații noștri, nici Tatăl nostru ceresc nu ne va ierta păcatele noastre. Iertarea este o condiție obligatorie pentru mântuirea omului, a lumii întregi. Iertarea stă la temelia păcii din inimă și a cunoștinței fiecăruia dintre noi. Iertarea salvează familia de divorț și distrugere, salvează rudele de ceartă și judecăți, salvează lumea de războaie, de ură și de moarte.

Însă nimic nu-i mai greu pentru noi oamenii decât să iertăm pe cei ce ne-au jignit, ne-au defăimat sau ne-au păgubit. Pentru un cuvânt de ocară, pentru un lucru de nimic, pentru o mică pagubă, unii creștini trăiesc în ceartă, și chiar înjură, ani de zile. Ba ajung la judecată și la fapte de răzbunare, încât nici preotul din parohie, nici rudele, nici bătrânii satului, nici boala și frica morții nu le înmoaie inima să se ierte, să se împace unii cu alții. De aceea nu puțini mor certați între ei, spre veșnica lor osândă. Că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru mântuirea lui.

Această stare grea de ură și răzbunare dintre oameni, care duce pe acei care nu iartă la moarte, o arată Hristos foarte clar în pilda din Evanghelia care s-a citit astăzi. Împăratul care ia socoteală slugilor sale este Împăratul Hristos care ne va judeca pe toți la sfârșitul veacurilor. Datornicul care datorează Împăratului ceresc zece mii de talanți este fiecare dintre noi, care datorăm lui Hristos pocăință, lacrimi, milostenie și iertare pentru mulțimea păcatelor pe care le-am făcut.

Dar în timp ce Dumnezeu, ca un tată bun, ne iartă toată datoria, adică toate păcatele, noi oamenii nu iertăm pe cei ce ne-au greșit puțin, ci le cerem datoria cu dobândă. Iar dacă nu ne întorc datoria ne răzbunăm pe ei, îi dăm în judecată, le dorim răul, nu-i iertăm până la moarte. De aceea și Dumnezeu se supără pe cei care nu iartă pe aproapele, ci trăiesc în ură și răzbunare, și le va zice la judecată: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o adică toate păcatele pentru că M-ai rugat. Nu se cădea oare ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și Eu am avut milă de tine? Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria“ (Matei 18, 32-34).

Auziți ce zice Hristos, Stăpânul vieții și al morții? Pe cei ce nu iartă pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la  judecata cea mare de apoi, ci îi va arunca în chinurile iadului pentru vecii vecilor. Că dacă în viață nu ne pocăim, nici nu iertăm, nici nu facem milostenie și murim așa, nu vom avea iertare niciodată și nimeni nu ne va mai scoate din veșnica osândă.

Iubiți credincioși,

Cea mai mare virtute creștină este iubirea. Ea este viața noastră și avem nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune Sfântul Evanghelist Ioan: „Dumnezeu este iubire. Iar iertarea, împăcarea, milostenia, cercetarea bolnavilor, primirea străinilor și altele asemenea sunt fiicele cele mai mari ale iubirii creștine.”

Iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele, sunt poruncile cele mai mari din Sfânta Evanghelie care stau la temelia mântuirii noastre. De felul cum vom ști să iertăm, să ajutăm pe aproapele, să răbdăm pe toți, să facem pace, să nu ne răzbunăm, de aceasta depinde pacea noastră, bucuria vieții noastre, mântuirea fiecăruia dintre noi.

Dar ce să facă acei creștini, care își cer iertare de la cei cu care sunt certați, dar aceia nu vor să-i ierte? Să facă ce ne învață Sfinții Părinți. Întâi să se roage lui Dumnezeu pentru îmblânzirea vrăjmașilor lor. Să ceară sfatul duhovnicilor lor și să le respecte cuvântul. Apoi să-și ceară personal iertare de la cei cu care sunt certați, prin cuvintele: „Iartă-mă, frate, pentru toate câte ți-am greșit și Dumnezeu să te ierte!" Iertarea să se facă cel mai bine în biserică, sau în casa unuia dintre ei, sau în casa preotului. Dacă cearta este veche și mare, împăcarea să se facă în prezența preotului, și să se încheie cu o rugăciune de mulțumire și chiar cu o masă creștinească, sau acordarea reciprocă de daruri. Dacă aproapele nu vrea să ne ierte, să urmăm sfatul duhovnicului, să cerem iertare de trei ori și așa, dacă nu ne mustră conștiința, ne putem împărtăși cu Sfintele Taine. Iar dacă încă suntem tulburați și ne chinuie gândurile de răzbunare, să amânăm Sfânta Împărtășanie, ca să nu ne fie spre osândă. Smerenia și rugăciunea curată ne ajută cel mai mult la împăcare. Cine urmează calea aceasta, acela nu este departe de mântuire!

Citim în Pateric că un călugăr tânăr s-a dus la un sihastru bătrân și i-a spus că are vrajbă asupra cuiva și nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a îndemnat bătrânul la iertare, că ucenicul nu voia să-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: „Să spunem împreună Tatăl nostru, fiule!" Pe când ucenicul zicea: „Și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri", bătrânul îi spuse: "Nu așa, fiule! Ci să zicem: Și nu ne ierta nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri!" Auzind aceasta ucenicul, a căzut în genunchi și a zis: „Iartă-mă, părinte, că am greșit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!"

Așa să facem și noi, frați creștini. Să cerem iertare întâi și să iertăm cu dragoste pe toți, ca să fim și noi iertați de Dumnezeu pe pământ și în cer. Căci fără iertare nu avem mântuire, nici nu putem zice Tatăl nostru.

Să rugăm pe Dumnezeul dragostei și pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a răstignit pe cruce din dragoste pentru noi, să ne împace pe toți în numele Său, știind că dragostea nu moare niciodată! Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 12 August

A.  GUSTĂRI

Hummus – reţetă libaneză

Ingrediente:

500 g năut boabe
300 ml ulei de susan
4 lămâi, zeama de la
4 căţei usturoi, zdrobiţi
5 linguri apă rece
pătrunjel tocat
ardei iute tocat

.

Indicaţii:

Se lasă la înmuiat năutul peste noapte în apă rece. Se scoate apoi din apă, se spală sub jet de apă, se scurge bine. Se fierbe apoi cca. 2 ore, spumuindu-l când este cazul. Se ia de pe foc, se scurge bine.
Se amestecă bine usturoiul zdrobit cu sare. Se amestecă apoi cu năutul fiert şi se transformă totul într-un piureu cu ajutorul unui blender. Când se obţine o pastă omogenă, se adaugă treptat uleiul de susan şi zeama de lămâie. Întregul amestec se transferă într-o sită, apăsându-l cu fundul unei linguri de lemn ca să iasă lichidul.
Se adaugă pătrunjelul şi ardeii iuţi tocaţi. Se serveşte în farfurii adânci ornat cu frunze de pătrunjel, alături de chipsuri, pâine,  legume etc.

B.  SALATE

Salată de dovlecei

·       1 kg dovlecei

·       1 legătură, pătrunjel verde

·       20 ml oţet

·       40 ml ulei

·       Sare

Se curăţă dovleceii şi se taie felii, se pun într-o cratiţă de mărime potrivită, se toarnă puţină apă, o lingură de oţet, 2 linguri de ulei şi sare.

        Se acoperă cu un capac şi se fierbe înăbuşit până ce apa scade şi dovleceii se înmoaie.

        Se răstoarnă pe un platou şi se presară cu verdeaţă tocată.

C.  SOSURI

La reţetele de azi nu e necesar să pregătim un sos separat.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de legume cu frunze de sfeclă

·       300 g cartofi

·       150 g morcovi

·       100 g albitură

·       100 g ceapă

·       100 g ulei

·       25 g bulion

·       1,5 l borş de putină

·       1 legătură pătrunjel verde

·       10 frunze de sfeclă

·       Sare

Se toacă ceapa şi se căleşte în ulei, apoi se adaugă morcovii şi albitura rase sau tăiate julien şi se călesc împreună 10 minute.

        Se stinge cu bulion diluat cu apă şi se pun într-o oală la fiert împreună cu cartofii tăiaţi cuburi şi sarea după gust.

        Se fierbe borşul separat.

        Se spală frunzele de sfeclă, de preferat cele tinere de la vârful plantei şi se toacă împreună cu codiţele lor. Se pun la fiert în oală şi se dau câteva clocote, apoi se adaugă borşul, care se lasă şi el să mai dea câteva clocote.

        La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

E.  MÂNCĂRURI

Bame a la grec

·       1,5 kg bame

·       150 g ulei

·       150 g ceapă

·       600 g roşii

·       50 g bulion

·       75 ml oţet

·       30 g făină

·       2 legături verdeaţă

·       100 g lămâie

·       Sare

Bamele se aleg, se curăţă şi se pun în apă amestecată cu oţet. După 30 minute se scot, se spală în mai multe ape şi se lasă să se scurgă.

        Ceapa se toacă mărunt, se căleşte în ulei şi se adaugă o lingură de făină, apoi se stinge cu bulion amestecat cu puţină apă.

        Se pun bamele în sos şi se potriveşte gustul de sare.

        Se curăţă roşiile de coajă şi seminţe, se taie cuburi şi se adaugă la bame împreună cu verdeaţa tocată.

        Se fierb la foc domol timp de 30 minute.

        Se servesc reci.

F.   DULCIURI

Prăjitură cu citrice şi aluat ras
Ai nevoie de:
200 g margarină
4 linguri apă
1 linguriţă praf de copt
2 linguri zahăr
2 căni făină
4 linguri făină
3 mandarine
1 kiwi
1 portocală
2 felii grapefruit

Cum se prepară:
Se curăţă fructele, se taie bucăţele şi se lasă într-o strecurătoare să se scurgă de zeamă.

Se freacă margarina cu zahărul şi puţină sare, apoi se adaugă praful de copt stins cu lămâie, apa şi făina (cănile cu făină) şi se frământă până se obţine un aluat moale.

Se opreşte o bucată de aluat, iar coca rămasă se întinde într-o tavă unsă cu ulei, după care se aşază peste bucăţelele de fructe. Peste aluatul înstins se poate presăra puţin griş sau pesmet care va lua din surplusul de zeamă al fructelor.

Se mai frământă puţin aluatul presărat cu făină (lingurile cu făină) până devine mai vârtos şi se rade peste fructe.

Se coace prăjitura la foc potrivit 35 de minute şi când e gata se presară cu zahăr pudră.

ARTE 12 August

MUZICĂ 12 August

John Lee Hooker

Mark Knopfler – Dire Straits

Ștefan Hrușcă

John Cage

Les Paul, chitarist american de jazz și muzică country, compozitor și inventator

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Wally Stott & His Orchestra Spellbound

Anita Kerr Singers Tender Words (1963) GMB

Bob Shepard Chorales his Orchestra Music To Change Your Mood

Schumann: Piano Works Vol. 3

PAN FLUTE - GREATEST HITS ALL TIME. Selección de Cecil González

Nouvelle Chanson Française 2018 || Musiques Populaires Francaises || Chanson Française 2018

POEZIE 12 August

Amagire - Adrian Paunescu

CU TINE FĂRĂ TINE - Adrian Paunescu

FEMEIA - ADRIAN PAUNESCU

ION MINULESCU-Romanţa răspunsului mut

TEATRU/FILM 12 August

Cu Clody Bertola

Biografie Clody Bertola

S-a născut în București și a absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Cariera actriței a fost evocată în volumul "La vie en rose" de Ludmila Patlanjoglu. A fost prietenă cu Jeni Acterian. Clody Bertola a decedat în București la 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 ani. Corpul neînsuflețit a fost depus în capela din cimitirul Bellu catolic, după care a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești, potrivit dorinței testamentare a răposatei.

Filme cu Clody Bertola

·         Profetul, aurul și ardelenii (1978) - D-na Wichendem

·         Cadavrul viu / (1975)

·         Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - Aglae Tulea

·         Cei din urma / (1972) - Sonia

·         Ciprian Porumbescu (1972)

·         Felix și Otilia (1972) - Aglae Tulea

·         Facerea lumii (1971) - Clara

·         Regizorul (1968) - ea insasi

·         Ciulinii Bărăganului (1958) - Duduca

·         Balcescu (1953) - Ana Ipatescu

  

Felix și Otilia: 

Profetul, aurul și ardelenii: https://youtu.be/06awzc_0kJQ.

Nunta din Perugia - Alexandru Kiritescu: 

Cu Marius Florea Vizante

Biografie Marius Florea Vizante

Marius Florea Vizante s-a născut la data de 12 august 1972 in orașul Oradea. A absolvit cursuri de teatru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997. După absolvirea facultății, a jucat la Teatrul Național din București în „Moartea unui comis voiajor“ de Arthur Miller (în regia lui Horia Popescu), în „O scrisoare pierdută“ (montată de Alexandru Tocilescu în 2000) și în „D’ale carnavalului“ (în regia lui Gelu Colceag în 2002).

S-a transferat apoi la Teatrul de Comedie, unde a jucat în „Audiția“ de Aleksandr Galin (regia Mircea Cornisteanu - 2004), în „Avarul indrăgostit“ de Cristian Juncu (în regia lui Vlad Massaci - 2005) și în „Ce formidabilă harababură!“ de Eugene Ionesco (în regia lui Gelu Colceag - 2005).

A jucat de asemenea în filme, colaborând în special cu regizorul Nae Caranfil , având roluri episodice în „É pericoloso sporgersi“ și „Filantropica“, precum și rolul principal în filmul Restul e tacere (2008). A participat, de asemenea, la mai multe producții de televiziune.

Filme cu Marius Florea Vizante

·         Closer to the Moon / Mai aproape de lună (2014) Trailer

·         Cocos Nucifera (2009)

·         Restul e tăcere (2008) - Grig Trailer

·         Imprevizibilii (2007) - Vizante

·         Ticăloșii (2007) - ziaristul Ionel Iancu Trailer

·         Margo (2006) - Fotograful

·         Ultimul stinge lumina (2004)

·         Filantropica (2002) - Simpaticul

·         Turnul din Pisa (2002) - studentul la arte Dodo Ghergulescu

·         Aliens in the Wild, Wild West (1999) - Ben Small

·         Fii cu ochii pe fericire (1999)

·         The Excalibur Kid / Zack si sabia vrajita (1999) - Cassian

·         In fiecare zi e noapte (1995) - Misu

·         E pericoloso sporgersi (1993) - Vizante

·         ...Escu... (1990) - Platon Stamatescu

    ...Escu... (1990)

GÂNDURI PESTE TIMP 12 August

Thomas Mann - Citate: 

SFATURI UTILE 12 August

DESPRE CAISE, PIERSICI, NECTARINE

Caisa - Prunus armeniaca, Piersica - Prunus persica si Nectarina -Prunus persica var.nectarina, sunt membre ale familiei Rosaceae inrudite cu marul, parul..., si sunt cunoscute ca fructe cu samburi.

Comete parfumate rostogolite pe tarabele din piete, apetisante si rotunjoare, fructele galbene si portocalii au in ele o adevarata compozitie magica: saruri minerale bogate si variate, topite in magma parfumata si dulce a miezului si strans urmate de siraguri de vitamine. Magia acestor fructe ne ajuta sa ne pastram frumusetea si sanatatea, folosindu-le darurile. In cautarea permanenta a siluetei ideale, din caise, piersici si nectarine ne putem hrani sanatos, realizand preparate delicioase.

De cand
Caisii si piersicii au fost cultivati acum cca 3000 de ani, pe coastele montane din China, unde traiesc si acum in stare salbatica. De aici caisul s-a raspandit foarte repede, intinzandu-se prin Armenia si de aici trecand in tinuturile europeene.
Medicul antic Galien, vorbind despre caise spunea: "seamana cu piersicile, dar sunt mult mai bune, nu se strica si nu se inacresc in stomac ca piersicile, sunt mult mai placute si prin urmare mai usor de digerat".

Piersica s-a raspandit si ea in Europa luand Drumul Matasii, iar numele de piersica a fost dat fructului de catre europeeni care credeau ca acesta provine din Persia (Iran). Din secolul XV-lea cultura piersicei luind o mare amploare in Franta.

Istoria nectarinei este neclara, primele inregistrari despre acest fruct vin din Anglia prin 1616, dar este clar ca ea fusese deja creata ca varianta aparte de piersic in Asia Centrala, mult mai devreme.

De ce
Inainte in China si Japonia aceste fructe erau cele mai populare si mai raspandite, existand un adevarat cult al asiaticilor pentru propritatile divine ale acestor fructe.

Caisele poarta energie spirituala feminina si sunt folosite pentru a indulci dispozitia cuiva sau pentru a inspira romantism si pasiune in relatii.

In traditia chinezeasca piersica era simbolul longevitatii si nemuririi.

Piersicul se recomanda in cazuri de colici abdominale si dureri reumatismale. Piersicul se foloseste sub forma de ceai, cu actiune buna in tusea convulsiva, sau sub forma de cataplasme cu flori de piersic.

Piersicile in mod special sunt surse de vitamona C, A, Ph si Mg si fibre.

Nectarinele, ca sortiment aparte de piersica sunt bogate in vitamina C si fibre si sunt din cauza lipsei de puf, mai usor de consumat ca atare.

Prin proportia sarurilor minerale de o mare valoare pe care le contin si prin proprietatile lor echilibrate, aceste fructe si mai ales caisa sunt considerate ca indispensabile organismului.
Caisele intaresc sistemul imunitar si au mai mult caroten antioxidant decit orice alt fruct, la fel si un continut foarte mare de vitamina A.

Caisele daca sunt coapte se dovedesc a fi tonice si usoare, stimuland plamanii si ficatul, in vederea secretiei bilei. Din samburii de caise se prepara un ulei ce inlocuieste uleiul de migdale in alimemtatie si in industrie.

In cautarea siluetei ideale
In afara calitatilor terapeutice, specialistii au demonstrat ca desi sunt fructe hipercalorice pot fi folosite in diverse regimuri de slabit.

Foarte multe diete de slabit echilibrate sunt insotite de salate multicolore din care nu lipsesc fructele cu samburi, pentru ca indiferent de dieta este bine sa obtinem aportul de vitamine si saruri minerale si fibre pentru a fi frumosi si sanatosi. Fructele sunt folosite in dietele vegetariene, dietele cu putine calorii, dietele bazate pe preparate cu putine calorii, dieta mediteraneeana, diete bazate pe preparate fara foc.

Astfel in urma unor studii facute de biochimistii de la Universitatea Hamburg s-a descoperit ca in coaja de piersica foarte coapta exista cel putin 12 factori de tip enzimatic, ce activeaza unele lipaze (substante ce distrug lipidele), din straturile de grasime si de aici dieta cu piersici.

Conserve cu parfum de vara
Conservarea fructelor pentru iarna a devenit o adevarata industrie, plina de fantezie, din fructe proaspete se pot prepara compoturi, nectaruri, dulceturi, siropuri... Toate acestea ne vor ajuta sa prelungim bucuria gustului si darnicia plina de vitamine a verii si pe timpul iernii.

Prepararea conservelor de iarna din piersici, caise si nectarine nu are limite pentru gospodinele calificate, mai ales ca acestea exista vara din abundenta si nu sunt foarte pretentioase. Copii se vor bucura oricum primii de ele "Dulceata de caise", "Dulceata de piersici".

In gastronomie
Fructele cu samburi precum caisele, piersicile si nectarinele care sunt acum in plin sezon, sunt ingredientul principal in multe retete speciale.
Astfel din caise si piersici se prepara torturi si prajituri delicioase de care te poti bucura in familie sau ocazii speciale "Prajitura cu caise"; din caise, piersici, nectarine se pot prepara dulciuri dietetice care ne ajut a sa ne mentinem silueta "Branza de vaci cu piersici", "Piersici caramelizate si afine"; din caise, piersici si nectarine se prepara salate usoare si apetisante cu care iti poti mentine energia si sanatatea "Salata Tutti-Frutti", "Tepuse cu fructe". De asemenea exista retete savuroase si pline de fantezie bazate pe carne si fructe cu samburi "Vitel la gratar cu piersici", care sunt in topul gurmanzilor si pe care le putem prepara in timpul verii; ca sa nu mai vorbim de cocktailuri si alte bauturi "Cocktail Paradiso".