MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 27 AUGUST 2018

Bună ziua și mulțumesc pentru că suntem prieteni!

După cum ați aflat sunt din nou restricționat pe Facebook până pe 1 Septembrie și nu pot posta nimic decât în grupurile pe care le administrez.

Pentru a putea beneficia de materialele selecționate zilnic de mine pentru dumneavoastră vă invit să mă căutați la adresa blogului: dicuoctavian.blogspot.com.

Să aveți o săptămână bogată în realizări!

LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA, (3 de 3) Selección de Cecil González

ISTORIE PE ZILE 27 August

Evenimente

·         479 î.Hr: In timpul razbouilui dintre persi si greci, spartanii condusi de comandantul  Pausanias  infrang persanii in Bătălia de la Plataea.

·         1588: Tratat de comerț încheiat de Petru Șchiopul, domn al Moldovei, cu Elisabeta, regina Angliei. Reprezentantul reginei, William Harebone, ambasador la Constantinopol, încheie, în numele reginei, cu domnitorul Petru Șchiopul un tratat prin care supușii reginei urmau a fi liberi a se statornici și a face negoț, a vinde și a cumpăra, „ba chiar a face toate cele ce societatea omenească și obiceiul caută pentru negoț și pentru trebuințele vieții”. Petru al VI-lea Șchiopul (n. 1537 – d. 1 iulie 1594) a fost un domn al Moldovei. A domnit de patru ori, un „record” ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române.
Prima domnie – 11 iunie 1574 – 18 noiembrie 1577;
A doua domnie – 31 decembrie 1577 – 9 februarie 1578;
A treia domnie – 13 martie 1578 – 2 decembrie 1579 și
A patra domnie – 17 octombrie 1582 – 9 august/19 august 1591

·         1595:  Ieremia Movilă a recunoscut suzeranitatea polonă, declarând Moldova “membru credincios şi inseparabil” al coroanei polone.

·         1664: 300 soldati englezi cuceresc asezarea olandeza New-Amsterdam si o renumesc in New-York.

·         1689: Se semneaza intre Rusia si China (Imperiul Qing) tratatul de la Nercinsk (6 septembrie/27 august), care delimita frontiera intre cele doua imperii in Siberia, punand capat unui conflict militar a carui miza era regiunea fluviului Amur.

·         1776: Armata britanică a învins Armata Continentală americană în cea mai mare înfruntare a Războiului de Independență al Statelor Unite, bătălia de la Long Island. Bătălia de la Long Island, denumită și bătălia de la Brooklyn sau bătălia de la Brooklyn Heights, care a avut loc la 27 august 1776, a fost prima mare bătălie din Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii, după declararea independenței de către SUA, cea mai mare bătălie a întregului conflict și prima în care a intrat o armată a Statelor Unite după declararea independenței.

·         1783: A fost înaltat, din parcul Tuilleries, primul balon umflat cu hidrogen, construit la cererea fizicianului Jacques Alexandre César Charles, dupa numele caruia, mult timp, baloanele cu hidrogen au fost numite “charliere”. Acest prim charlier, ca si primul balon cu aer cald, inventat de fratii Montgolfier, a fost înaltat fara echipaj.

·         1812:  A început, în Moldova, domnia lui Scarlat Callimachi (până în 1819) care a iniţiat codul de legi al Moldovei (« Codul lui Calimachi ») numele; (27.08/8.09).

·         1812: A început domnia lui Ioan Gheorghe Caragea în Tara Româneasca (din 27.08/8.09 pâna în 1818). In timpul domniei lui, caracterizata printr-o fiscalitate excesiva, tara a fost lovita de o epidemie de ciuma, cunoscuta sub numele de « ciuma lui Caragea; (27.08/8.09).

·         1832: Odată cu capturarea ultimului șef indian, Black Hawk, se termină războiul la est de fluviul Mississippi în Statele Unite.

·         1855: Răzbioul din Crimeea (1853-1856). Fortăreaţa rusească de la Sevastopol a fost cucerită după un lung asediu de forţele aliate (Franţa, Marea Britanie, Turcia) (27.08/8.09). Războiul din Crimeea a prilejuit instalarea primei linii telefonice în Moldova şi Ţara Românească, folosită de trupele aliate.

·         1877:  A avut loc primul atac al trupelor române. Misiunea de asalt și cucerire a redanului otoman, din fața redutei Grivița-1 din sistemul de apărare a Plevnei, este încredințată Regimentului 13 dorobanți, comandat de locotenent-colonelul Ion Petrovici, și altor subunități din cadrul Diviziei a 4-a infanterie. Cucerirea acestui avanpost fortificat se înscrie ca o primă victorie a Armatei române. Pentru succesul repurtat, drapelul de luptă al Regimentului 13 dorobanți este distins cu Ordinul "Steaua României". De asemenea, se acordă unor ofițeri și soldați din subunitățile participante la atac Ordinul "Steaua României", precum și medalia "Virtutea militară".

·         1883: Explozia principală a erupției vulcanului Krakatau (Indonezia), considerată cea mai mare catastrofă naturală a mileniului. Krakatau (sau Krakatoa) este unul dintre cei mai renumiți vulcani ai lumii și cel mai destructiv din istoria omenirii după erupția din 1883. Este situat în Indonezia, în strâmtoarea Sunda, la 49 de km de coasta de vest a insulei Java și la 40 de km de insula Sumatra. La 26 august 1883 (data locala 27 august, ora locală 10 a.m.), când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenușă avea o lungime de 27 de km. A doua zi, dimineața, au urmat alte trei explozii. Ultima a fost cea care a aruncat în aer două treimi din nordul insulei Rakata. Jetul de cenușă a ajuns la o altitudine de 37 de km, iar zgomotul a fost auzit la 4600 de km distanță, în insula Rodriguez. Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai mare zgomot auzit pe pamânt. În seara zilei de 27 august s-a mai înregistrat o explozie puternică, care a dus la surparea completă a părții nordice a insulei Rakata. Cele patru explozii din 26-27 august au emis o energie echivalentă cu 200 megatone de TNT. Cea mai mare dintre explozii a fost cea de-a treia, estimată la echivalentul a 150 de megatone de TNT. Indexul megnitudinii a fost de 6 VEI, numit și “colosal”. În comparație, bomba de la Hiroshima a avut 20 de kilotone. Magma aruncată în aer a fost de aproximativ 125 km cubi.

·         1896: Războiul dintre Anglia si Zanzibar – cel mai scurt razboi din istoria lumii, a început la ora 9:02 dimineața și a durat 38 de minute. Conflictul a izbucnit atunci când Sultanul Hamad bin Thuwaini, prieten al englezilor a murit, iar nepotul său Khalid bin Bargash a preluat puterea printr-o lovitură de stat. Potrivit unui tratat semnat in 1886, o condiţie pentru a deveni sultan al Zanzibarului era obţinerea permisiunii de le consulul britanic. Marea Britanie a dat un ultimatum lui Khalid, cerandu-i ca el si forţele sale fidele să părăsească palatul. Ca răspuns, Khalid a chemat garda palatului şi s-a baricadat în interiorul resedintei sultanului. Incercarea lui Khalid bin Bargash de a negocia a venit prea târziu si a fost nevoit sa se refugieze impreuna cu soţiile sale la ambasada Germaniei. Apoi a plecat în exil în Tanganyka, unde a fost capturat de britanici în 1916.

·         1910: Biochimistul polonez Casimir Funk a inventat termenul de “vitamine”, substanţe esenţiale pentru sănătatea omului.

·         1916: (14/27 august) România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei. Ambasadorul Edgar Mavrocordat depune la ora 21 la secretariatul Ministerului Austro-Ungar de Externe declarația de război din partea Regatului Român. Armata română înaintează pe trei direcții în Transilvania. La rândul lor Germania și Turcia declară război României la 28 respectiv 30 august. Pe 31 august Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.
Din punct de vedere militar, Campania anului 1916 a cuprins patru operații militare de nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii:
- Operația ofensivă în Transilvania;
- Operația de apărare pe frontul de sud (incluzând operația de nivel operativ-strategic de la Flămânda);
- Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați;
- Operația de apărare a teritoriului Munteniei (incluzând operația de nivel operativ-strategic de apărare a Bucureștiului).

·         1920: Nicolae Titulescu a fost numit delegat al României la Societatea Naţiunilor, alături de Thoma Ionescu şi Dimitrie Negulescu.

·         1928: La Paris, 15 state au semnat Pactul Kellogg-Briand, de respingere a războiului. Actul nu prevede nici o sancțiune împotriva celor care ar încălca pacea. România a aderat la acest pact la 4 septembrie 1928.

·         1930 - Între România şi Franţa s-a încheiat o Convenţie de comerţ şi navigaţie, prin care cele două ţări îşi acordau, reciproc, clauza naţiunii celei mai favorizate. Convenţia prevedea asigurarea de către fiecare parte contractantă pentru vapoarele celeilalte părţi, aflate în porturile sau pe apele sale, unui tratament egal din toate punctele de vedere, asemănător cu cel acordat vapoarelor proprii sau ale naţiunii celei mai favorizate (intră în vigoare la 1.10.1930).

·         1939: Grigore Gafencu, ministru de Externe, a declarat ministrului Germaniei la Bucureşti, W. Fabricius, că guvernul român este hotărât să păstreze neutralitatea “în orice conflict dintre Germania şi Polonia, chiar şi în cazul că Franţa şi Marea Britanie s-ar angrena şi ele în acest conflict”.

·         1946: A fost creată la Praga, Uniunea Internaţională a Studenţilor.

·         1955: A apărut prima ediţie a Guinness Book of Records, având 198 de pagini. Ideea i-a aparţinut lui Sir Hugh Beaner, director comercial al Companiei Co Ltd., companie engleză producătoare de bere, într-o permanentă căutare de idei promoţionale.

·         1965:  A fost înfiinţată Universitatea din Craiova. Prin decizia nr.894 a Consiliului de Ministrii din 27 august, facultatile de Matematica, Chimie, Filologie, Economie, Electrotehnica, Agronomie, Horticultura au fost unite sub aceeasi administrare.

·         1979: Un atac cu bombă al IRA l-a ucis pe Louis Mountbatten, amiral britanic în cel de-al Doilea Război Mondial, vărul reginei Marii Britanii și alte trei persoane, în timp ce se afla în vacanță, pe iahtul său, în Sligo, Republica Irlanda. Louis Francis Albert Victor Nicholas Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma (25 iunie 1900 – 27 august 1979) a fost un amiral și om politic britanic, unchi al Prințului Filip, Duce de Edinburgh. A fost ultimul vicerege al Indiei Britanice (1947) și primul Guvernator General al Indiei independente (1947-48). Mountbatten a fost asasinat de Armata Republicană Irlandeză (IRA), care a pus o bombă în barca lui, la Mullaghmore, în Irlanda.

·         1982:  Lansarea primului avion de linie Rombac 1-11- primul avion de transport de pasageri cu reacţie realizat în ţara noastră.

·         1989: Marea Adunare Națională de la Chișinău a decis oficializarea limbii române și trecerea la alfabetul latin. Marea Adunare Națională de la 27 august 1989 a fost o întrunire ce s-a ținut in Piața Victoriei din Chișinău (în prezent, Piața Marii Adunări Naționale), în contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor ’80 din RSSM. Au participat aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării a fost cerută declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub impulsul Marii Adunări Naționale, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care a durat până pe 1 septembrie. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni au reușit să impună limba română ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse au avut loc pe 31 august, cand s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

·         1989: La Chişinău a avut loc una din cele mai mari manifestaţii populare din istoria românilor: 750.000 de persoane (aprecierea săptămînalului “Literatura şi Arta”) au cerut decretarea limbii române ca limbă oficială în RSS Moldovenească şi revenirea la alfabetul latin, obiective care au fost atinse prin legile votate de parlamentul de la Chişinău în 31 august 1989. “Ziua ce va lumina un veac” este descrierea pe care “Literatura şi Arta” a dat-o zilei de 27 august 1989.

·         1990: Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova.

·         1990: Comunitatea Europeană recunoaște independența țărilor baltice: Estonia, Letonia și Lituania.

·         1991: La cateva zile dupa puciul de la Moscova, Republica Moldova si-a proclamat independenta. Guvernul si Parlamentul Romaniei au sprijinit acest act, recunoscand, imediat, noul stat romanesc. La 3.09.1991, prin decizia Parlamentului, România devenea primul stat care recunoaştea independenţa Moldovei.

·         2003: Planeta Marte se află la cea mai mică distanță de Terra din ultimii 60.000 de ani, trecând la aproape 55.758.006 km de Pământ.

·         2003 - S-au încheiat lucrările de restaurare şi modernizare a clădirii Ateneului Român, începute în 1991.

·         2007: Zborul inaugural al primei linii aeriene a Vaticanului; aeronava a decolat din Cetatea Sfântă şi a zburat până în oraşul francez Lourdes. Invitatul special al acestui eveniment a fost cardinalul Camillo Ruini, fostşef al Congresului episcopilor italieni.

·         2008:  Georgia a decis să îşi reducă prezenţa diplomatică în Rusia, lăsând doar doi diplomaţi în funcţie la Moscova, ca ripostă la recunoaşterea de către Rusia a republicilor separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud.

Nașteri

·         1545: Alessandro Farnese, Duce de Parma (d. 1592)

·         1669: Anne Marie de Orléans, regină consort a Sardiniei și Siciliei (d. 1728)

·         1770:  S-a născut Georg Wilhelm Friedrich Hegel, clasic al filosofiei germane: “Logica”, “Fenomenologia spiritului”; (m. 14 noiembrie 1831).

·         1824: Joseph Marlin, scriitor și jurnalist german originar din Transilvania (d. 1849)

·         1858: Giuseppe Peano, matematician italian (d. 1932)

·         1865: Charles Gates Dawes, politician american, laureat Nobel (d. 1951)

·         1871: Theodore Dreiser, scriitor american (d. 1945)

·         1877: S-a nascut Charles Stewart Rolls, constructor american de automobile şi aviator; a fost primul aviator care a traversat Canalul Mânecii dus-întors, fără escală, în iunie 1910; împreună cu Henry Royce, a format renumita firmă de automobile Rolls Royce la 25 decembrie 1904 ; (d. 1910).

·         1882: S-a nascut producatorul de film american de origine poloneza, Samuel Goldwyn.

·         1884: Vincent Auriol, politician francez, al 16-lea președinte al Republicii Franceze (d. 1966)

·         1890: S-a născut Man Ray (pseudonim pentru Emanuel Radnitzky), fotograf şi cineast avangardist, numit de Cocteau ”poetul camerei obscure” (m. 18 noiembrie 1976).

·         1903: Miron Nicolescu, matematician român (d. 1975)

·         1908: Lyndon Johnson, al 36-lea președinte al Statelor Unite (d. 1973)

·         1913: Martin David Kamen, biochimist canadiano-american (d. 2002)

·         1915: Norman Ramsey, fizician american

·         1918: Leon Levițchi, lingvist, filolog, shakespearolog român (d. 1991)

·         1924 - S-a născut poeta Mariana Dumitrescu (m.04.04.1967).

·         1928: Mircea Zaciu, critic și istoric literar român (d. 2000)

·         1928: Osamu Shimomura, chimist japonez, laureat Nobel

·         1929: S-a nascut  Ira Levin, scriitor; romanul care i-a adus recunoaşterea internaţională, “Rosemary’s Baby”, s-a vândut până în anul 1978, doar în SUA, în 5 milioane de exemplare şi a fost ecranizat de regizorul Roman Polanski.

·         1930: Zigu Ornea, critic literar român (d. 2001)

·         1931: Sri Chinmoy, autor, artist, poet și lider spiritual indian (d. 2007)

·         1937 - S-a născut Alice Coltrane (McLeod), muziciană americană de jazz.

·         1937 - S-a născut Tommy Sands, cântăreţ şi actor american de film.

·         1937 - S-a născut Phil Shulman, vocalist, trompetist şi flautist britanic (Gentle Giant).

·         1941: Cesária Évora, cântăreață din Republica Capului Verde (d. 2011)

·         1942 - S-a născut Daryl Dragon, pianist şi compozitor american (Captain & Tennille).

·         1945 - S-a născut Malcolm Allured, baterist britanic (Showaddywaddy).

·         1949: Mihai Cafrița, actor român

·         1949 - S-a născut Jeff Cook, chiarist, violonist şi vocalist american (Alabama).

·         1950: Mihai Mălaimare, actor și politician român

·         1950 - S-a născut Willy DeVille (William Borsay), cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1951 - S-a născut graficianul Mircea Muntenescu.

·         1952 - S-a născut Laurie Wisefield, chitarist şi compozitor britanic (Home, Wishbone Ash).

·         1953 - S-a născut Alex Lifeson, chitarist, vocalist şi compozitor canadian (Rush).

·         1956 - S-a născut Glenn Matlock, basist britanic (Sex Pistols, Rich Kids, The Spectors).

·         1959: Claudiu Bleonț, actor român de teatru și film

·         1972: Horia Brenciu, cântăreț și prezentator român de televiziune

·         1985: S-a nascut Alexandra Nechita, pictor american de origine română; este considerată un fenomen în lumea artei, fiind numită “micuţa Picasso”.

Decese

·         827: Papa Eugen al II-lea

·         1146: Eric al III-lea al Danemarcei (n. 1120)

·         1574: A decedat medicul  italian  Bartolomeo Eustachio (n. 1500 sau 1514 – d. 27 august 1574), unul din fondatorii anatomiei umane; (n.1500). Eustachio a extins cunoștințele despre anatomia urechii studiind toate detaliile urechii interne, redescoperind și descriind corect acea cale de legătură dintre faringe și urechea medie, numită ulterior trompa lui Eustachio (sau Eustachius). El  a mai studiat și descris cu multe amănunte: anatomia dinților (observând prima și a doua dentiție), originea nervilor optici, circulația sanguină fetală iar, în 1563, a descoperit glandele suprarenale. A mai  studiat și reprezentat prin desene: rinichii, valvulele cardiace, vena cavă, coloana vertebrală, măduva spinării, mușchii (cum ar fi: mușchiul sterno-cleido-mastoindian, cel elevator al pleoapei, cel cocccigian etc.), precum și alte organe interne, la studiul cărora a utilizat un fel de lentile (microscopul de mai târziu). O altă inovație promovată Eustachio, o constituie tehnica injectării de lichide colorate pentru studiul vaselor sanguine.

·         1576: A încetat din viaţă Tițian (Vecellio Tiziano), pictorul oficial al Veneţiei. Tiziano Vecellio – în română Tițian – (*între 1488 și 1490, Pieve di Cadore/Munții Dolomiți – †27 august 1576, Veneția) a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene. Tițian s-a bucurat de atenţia unor personalităţi precum Carol Quintul sau Francisc I . A dezvoltat tehnica culorii, ca mijloc de expresie artistică, obţinând efecte deosebite, pentru care este considerat ca fiind unul dintre primii pictori moderni. Moartea sa a survenit în timpul epidemiei de ciuma. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica „Santa Maria Gloriosa dei Frari” din Venetia.

·         1590: Papa Sixt al V-lea (n. 1521)

·         1635: A murit  Lope Felix de Vega Carpio, reprezentant de seamă al Renaşterii spaniole; opera sa dramatică cuprinde peste 1800 de titluri; (n. 1562).

·         1664: Francisco Zurbarán, pictor spaniol (n. 1598)

·         1851: Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha (n. 1785)

·         1917: Ion Grămadă, scriitor și istoric român (n. 1886)

·         1943: A murit Constantin Prezan, mareşal român, membru de onoare al Academiei Române; Şef al Marelui Stat Major în perioada 1918-1920, a coordonat planul campaniei din 1917 – bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz; (n. 1861).

·         1950: Cesare Pavese, poet, romancier, critic, traducător italian (n. 1908)

·         1958: Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat Nobel (n. 1901)

·         1965: A încetat din viaţă scriitorul Eusebiu Camilar, membru corespondent al Academiei Române: “Farmecul depărtărilor”, “Stejarul din Borzeşti”, “Povestiri eroice”; (n. 7 octombrie 1910).

·         1965: A încetat din viaţă marele arhitect francez de origine elvetiana, Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret),  urbanist, pictor şi teoretician al artei; în pictură, a iniţiat, împreună cu A. Ozenfant, curentul “purist” (1918); (n. 6 octombrie 1887).

·         1968: Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei (n. 1906)

·         1970:  A încetat din viaţă actorul roman Ştefan Ciubotăraşu: “Valurile Dunării”, “Neamul Şoimăreştilor”; (n. 21 martie 1910).

·         1975: Moare imparatul Etiopiei, Haile Selassie I. El a fost ultimul împărat al Etiopiei si a domnit intre anii  1930 – 1936( cand tara sa a fost invadata de Italia fascista)  şi 1941  pana in 1974, cand a fost inlaturat de la putere de o lovitura de stat  militara.

·         1990: Ion Th. Grigore, profesor de matematică și epigramist (n. 1907)

·         2009: A murit Serghei Mihalkov, scriitorul  rus  care a scris imnul sovietic sub Stalin şi apoi imnul Rusiei independente, tatăl cineaştilor Nikita Mihalkov şi Andrei Koncealovski (n. 13.03.1913);  (n. 1912).

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Cuv Pimen cel Mare; Sf Mc Fanurie; Sf Ier Osie, episcopul Cordobei

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Monica, mama sf. Augustin. Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin de Hipona, s-a născut în anul 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinții ei erau creștini dar nu există prea multe date despre copilăria ei. Mai multe se pot afla din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

• Ziua Independenței (Republica Moldova)

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 27 August

RĂZBOIUL CRIMEEI (1853 – 1856)

 Un mare conflict la care au participat patru imperii s-a desfasurat intre 1853 si 1856, avand drept motiv principal administrarea unor teritorii turcesti de catre alte puteri, in conditiile in care Imperiul Otoman era in declin.

Beligerantii au fost Imperiul Rus pe de o parte, adversarul fiind reprezentat de o alianta intre Imperiile Britanic (UK), Francez, Otoman, la care s-a alaturat si Regatul Sardiniei.

Evident, in culisele razboiului a existat si o problema religioasa, caci alaturarea crestinilor occidentali cu musulmanii contra unor crestini ortodocsi (rusii) pare „oarecum bizara”. 

 Problema Orientului

 „Ciudatenia” aliantei imperiilor catolice cu Imperiul Otoman contra Imperiului Rus poate fi deslusita prin actiunile lui Napoleon al III-lea, devenit din presedinte imparat al Imperiului Francez.

Acesta a dorit sa fie protectorul crestinilor din teritoriile ocupate de turci.

Pe de alta parte, Rusia credea ca daca devenise „Gardianul Europei” (echilibra balanta puterilor) si ajutase Occidentul impotriva Revolutiilor din 1848-1849, atunci va avea mana libera in raporturile cu otomanii.

Dar Napoleon al III-lea s-a opus si atunci a intreprins cateva actiuni de forta in Marea Neagra (1853).

La randul ei, Rusia voia protectoratul Moldovei si Tarii Romanesti („Valahiei”), principate ortodoxe. Astfel rusii au atacat un escadron turcesc (1852). Acesta a fost motivul pentru care Franta si UK au declarat razboi Rusiei, aliindu-se cu otomanii. Intensele negocieri diplomatice au fost zadarnice.

 Armate rusesti (tar Nicolae I) au ocupat pozitii strategice la Dunare si s-au desfasurat batalii importante la Vidin, Calafat,  Oltenita si-n Dobrogea.

Dar principalele batalii s-au dus in Crimeea (1854-1855) – asediul Sevatopolului – si in alte zone precum Antalia, Caucaz, Marea Neagra, Marea Baltica, Marea Alba si Oceanul Pacific (lupte navale pentru Peninsula Kamceatka, cand rusii i-au invins pe francezi si britanici). Teatrul cel mai important al razboiului a ramas insa Crimeea, de unde si numele acestei conflagratii: „Razboiul Crimeei”.

 In condiitiile in care rusii erau invinsi de aliati pe mai multe fronturi, cu toate victoriile lor asupra turcilor, Nicolae I si fiul si urmasul sau Alexandru al II-lea (domnie inceputa din martie 1855) au inceput discutiile pentru pace. Victoria aliatilor a fost consemnata prin Congresul si apoi Tratatul de la Paris (1856).

Rusii pierdeau dreptul de a avea flota militara in Marea Neagra, iar protectoratul Moldovei si Tarii Romanesti revenea Imperiului Otoman.

Dar istoria are meandre, caci dupa Razboiul franco-prusac (provocat tot de Napoleon al III-lea, care a abdicat la finele conflictului) francezii se impaca cu rusii, care-si restabilesc flota de razboi in Marea Neagra.

 Un conflict militar modern

  Razboiul din Crimeea a reprezentat si aparitia unor premiere de mare viitor, dandu-i caracteristicile unui razboi modern. Astfel, au fost folosite caile ferate si telegraful electric, fapt care a permis aparitia relatarilor documentare de la fata locului si primele fotografii de razboi.

Medicul rus N.I. Pirogov („Parintele chirurgiei de campanie”) a dezvoltat un anestezic pentru operatii, s-au folosit plasturii si bandajele etc.

 Britanicii au initiat categoria infirmierelor de razboi (prin Florence Nightingale si altele).

Tarii rusi si-au dat seama ca au nevoie de profesionisti in armata si au desfiintat unele cutume medievale, precum serbia. Oricum, rusii au considerat ca Occidentul a tradat crestinismul aliindu-se cu turcii, tradare repetata dupa ce s-a intamplat in cruciada a IV-a la Constatinopol.

Războiul din Crimeea a cauzat schimbări esenţiale pe harta politică a Europei.

Imperiul Rus încerca să distrugă Imperiul Otoman şi să instaureze hegemonia în Balcani.

 Cu toate că, în acest război, rolul Basarabiei fusese relevant, nici istoriografia rusă şi nici cea sovietică nu au analizat staţionarea trupelor ruse în regiune.

Sursele istorice analizau, la modul general, doar acţiunile militare desfăşurate nemijlocit în Crimeea.

Pentru Rusia, victoria repurtată în războiul ruso-francez din 1805-1816, a reprezentat un precedent pentru continuarea expansiunii în Balcani.

Basarabia devenise pentru trupele ruse un fel de cap de pod de ofensivă împotriva Imperiului Otoman şi o bază militară a trupelor ruse ce acţionau în sud-estul Europei.

În conformitate cu planul strategic a Împăratului rus Nicolai I, teritoriul dintre Prut şi Nistru trebuia transformat în punct de lovitură generală asupra Imperiului Otoman, în primul rând din motiv că provincia avea ieşire la mare, fapt ce avea o importanţă strategică pentru vasele militare ruse¹.

Calea maritimă dintre Ismail şi Constantinopol era una din cele mai scurte şi îi permitea flotei ruse să ajungă rapid la capitala Imperiului turc; de aceea Ismailul trebuia transformat într-o bază maritimă militară puternică.

Astfel, în portul Ismail au fost organizate depozite de muniţii destinate necesităţilor militare², iar porturile basarabene transformate în puncte de observaţie din care se studia şi se ţinea sub control ţărmul maritim balcanic.

Ismailul le convenea ruşilor şi din punct de vedere tactic, deoarece permitea flotei militare ruse să ajungă în portul Varna mult mai repede decât dacă ar fi pornit din porturile Sevastopol sau Odesa.³

Una din sarcinile majore ale conducerii militare ruse era cea de a ţine sub control Dunărea de jos. Aşa-numita Flota Dunăreană Rusă, dislocată în sudul Basarabiei avea misiunea de a susţine trupele terestre care acţionau în Balcani.

Concomitent, flota imperială avea şi misiunea de a intimida, fapt care îi conferea o anume conotaţie politică şi îi permitea să-i demonstreze Austriei supremaţia Rusiei pe Dunăre⁴.

Guvernatorul Basarabiei era obligat să susţină aprovizionarea trupelor ruse staţionate în teritoriu cu alimente şi cu alte lucruri necesare. Soldaţilor ruşi, veniţi în Basarabia, li se permitea să comită jafuri, să consume, în cantităţi nelimitate, băuturi alcoolice⁵.

Comandanţii unităţilor nou-venite erau deseori atenţionaţi asupra cazurilor de încălcare a disciplinei militare.

Autorităţile ruse mobilizau forţat populaţia civilă la construcţia cazărmilor pentru trupele ruse, foloseau abuziv forţa de muncă ieftină⁶. Dar, de multe ori, basarabenii acceptau să participe la construirea cazărmilor numai să fie scutiţi de a primi soldaţii ruşi în casele lor.

De regulă, soldaţi încartiruiţi în casele ţăranilor manifestau un comportament brutal şi se aflau permanent sub acţiunea băuturilor alcoolice, nu respectau ordinele şi regulamentele militare, provocau daune materiale şi morale, aplicau forţa fizică asupra stăpânilor casei.

Ofiţerii ruşi erau cazaţi în cele mai bune case din localităţile în care erau dislocate unităţile militare, proprietarii fiind obligaţi să se comporte ca “adevăraţi creştini ortodocşi”.

Se interzicea a caza ofiţeri ruşi în casele evreilor sau musulmanilor⁷.

Stăpânul casei era dator să asigure militarii “găzduiţi” şi cu produse alimentare. Populaţia băştinaşă trebuia să ajute unităţilor să transporte armamentul greu, să construiască poduri, să transporte materiale de construcţie, să participe la alte munci necesare.⁸

Permanent, în Basarabia era încartiruită divizia XVI Infanterie, trei regimente de cazaci, un batalion Infanterie, o brigadă de artilerie şi o unitate specială de geniu, ultima având misiunea de a construi poduri peste Prut şi Dunăre⁹.

În permanenţă, trupele ruse se aflau în stare de alertă şi erau gata să treacă Prutul şi să ocupe Moldova şi Valahia ori să traverseze Dunărea şi să înceapă ofensiva în Balcani.

Au fost iniţiate lucrările de refacere a vechilor drumuri strategice, în special drumul militar care pornea din Hotin, trecea prin Briceni, Otaci, Orhei, Chişinău, Bender, Căuşeni, Akkerman, Chilia şi Ismail; drumul militar ce lega Basarabia cu Novorosia, care începea la Movilău, trecea prin Bălţi şi ajungea până la Sculeni; drumul militar care începea la Dubăsari, trecea prin Chişinău, Călăraşi şi ajungea la Sculeni. Aceste căi urmau să transforme Basarabia într-o zonă de tranzit a efectivului, muniţiilor şi produselor alimentare spre Balcani¹⁰.

În ajunul războiului instituţiile medicale militare din Chişinău, Hotin şi Tighina au trebuit să-şi mărească numărul de paturi, personalul fiind informat, că, în caz de nevoie, va trebui să treacă la stare de război, să asigure primirea răniţilor etc.

Medicii informau conducerea militară despre lipsa medicamentelor în spitalele militare, lucrătorii medicali atenţionau populaţia că, în urma războiului, pe teritoriul Basarabiei s-ar putea declanşa epidemii grave¹¹, motivând că în timpul războaielor precedente, odată cu refugiaţii, din Balcani au fost aduse numeroase boli.

Medicii solicitau instituirea carantinei şi a punctelor sanitare la hotarul de la Prut, în care persoanele ce veneau din Balcani să fie examinate riguros, urmând să fie supus carantinei şi efectivul unităţilor ruse ce urma să lupte în Balcani. Acest plan trebuia pus în aplicare în cazul în care războiul ar fi durat mult timp.

În suburbiile Chişinăului au fost organizate spitale militare de câmp, concomitent fiind formate şi unităţi medicale ce urmau să însoţească trupele ruse în campania spre Balcani.

Aceste unităţi, pentru care se alocau bani din bugetul local, erau repartizate în capitala Basarabiei, iar în oraşele Chişinău şi Tighina au fost depozitate cantităţi enorme de muniţii destinate trupelor ruse.

Generalii ruşi au organizat depozite de muniţii şi în Transnistria; în cazul unor acţiuni militare, acestea urmau să asigure trupele ruse din provincie¹².

Basarabia reprezenta şi o tabără de refugiu pentru patrioţii de alte etnii din Balcani, statele cărora luptau cu Imperiul Otoman, autorităţile ruse folosindu-i în luptă împotriva turcilor.

Guvernatorul Basarabiei era obligat să acorde ajutor bănesc numeroaselor organizaţii naţional-patriotice ale bulgarilor, sârbilor, grecilor, autorităţile ruse organizând pe teritoriul Basarabiei detaşamente militare ale sârbilor şi bulgarilor.

Conform dispoziţiei Comandantului militar Chişinău, voluntarii străini trebuiau cazaţi la Chişinău în apartamente speciale. Împăratul Nicolai I a ordonat ca aceste unităţi să lupte alături de armata rusă, promiţându-le, în ajun de război, că în timpul cel mai apropiat statele lor vor fi eliberate de sub jugul otoman¹³.

În plan diplomatic, Rusia ducea tratative cu Imperiul Austriac pentru viitorul război cu Imperiul Otoman, armata austriacă decăzând în rezultatul revoluţiilor din anul 1848, Rusia i-a acordat ajutor în reprimarea răscoalei maghiare.

Acest fapt i-a permis Imperiului Rus să oblige Austria ca, în caz de conflict militar cu turcii, să nu încheie o alianţă militară cu Imperiul Otoman, asigurându-şi neutralitatea. Basarabia, din nefericire, se afla la hotar cu Imperiul Austriac, tot în Basarabia aflându-se şi Gurile Dunării, la care aspira şi Austria.

În anul 1853, ambasadorul rus la Istanbul, contele Menşikov, a înaintat Porţii un ultimatum, în care se precizau următoarele condiţii: în cazul evitării războiului, dezicerea de Moldova şi Valahia; recunoaşterea independenţei Greciei, Serbiei şi Bulgariei; trecerea liberă a vaselor străine prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele¹⁴.

Turcia a respins categoric aceste cerinţe, iar ca răspuns, la 3 iulie, trupele ruse aflate în Basarabia au trecut Prutul şi au început luptele pentru cucerirea Moldovei şi Valahiei.

În anul 1853, prin vămile Basarabiei, care au oferit anumite facilităţi vamale, către trupele ruse din Moldova şi Valahia a fost transportate cantităţi mari de produse. Aceste facilităţile vamale au stimulat însă contrabanda ce începuse să înflorească în regiune.

Produse destinate trupelor ruseşti erau comercializate pe pieţele din Moldova şi Valahia¹⁵, în timp ce generalii ruşi cereau să li se expedieze mai multe produse alimentare pentru soldaţi ruşi, care au început să jefuiască populaţia din Principate¹⁶.

Prin Basarabia, spre Balcani se expediau şi cantităţi mari de armament, muniţii şi medicamente. La 9 octombrie, sultanul turc a înaintat Imperiului Rus un ultimatum, prin care solicita evacuarea trupelor ruse din Principate, Rusia refuzând să respecte condiţiile ultimatumului. Refuzul Rusiei a făcut ca, la 16 octombrie, Imperiul Otoman să declare război Imperiului Rus¹⁷.

Acţiunile militare au demarat pe teritoriul Principatelor, iar spre spitalele militare din Chişinău au început să fie expediaţi mulţi răniţii¹⁸. În acţiunile militare desfăşurate, Basarabia juca un rol strategic.

În acest scop, a fost organizată Armata Basarabeană de Sud, care trebuia să apere cetăţile Ismail, Akkerman şi Gurile Dunării, în cazul în care turcii ar fi pornit asaltul dinspre mare¹⁹. Trupele basarabene în rezervă aveau sarcina strategică de a susţine trupele active ruse.

Cu toate că fuseseră de curând reparate, drumurile din Basarabia deveniseră, în scurt timp, dezastruoase. Pe timp de război, pe ele circulau trupele militare, iar numărul mare de răniţi transportaţi de pe câmpul de luptă le făceau neîncăpătoare²⁰.

Un mare număr de răniţi a fost repartizat şi la spitalele militare din Hotin şi Soroca, care au fost organizate în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812.

Numărul paturilor de spitalizare era în continuă creştere, la fel şi numărul personalului medical. Problematică era şi lipsa medicamentelor, ceea ce făcea ca răniţii să moară cu sutele²¹.

Acţiunile militare de la Dunăre au influenţat mult comerţul din Basarabia. Negustorilor basarabeni şi se permitea să transporte marfă în Balcani²².

În anul 1854, numeroase trupe armate austriece au fost dislocate la hotarul cu Basarabia, fapt ce a făcut ca relaţiile economice dintre Austria şi Basarabia să fie sistate, iar contrabanda încurajată. Dislocarea trupelor austriece ameninţa armata rusă aflată în Principate şi putea conduce la acţiuni militare pe teritoriul Basarabiei²³.

În 1854, Imperiul Rus s-a confruntat cu o coaliţie europeană, formată din Franţa, Anglia şi Sardinia. Unul dintre scopurile acestei coaliţii era scoaterea Basarabiei din componenţa Imperiului Rus, deoarece, în acest caz, trupele Rusiei nu ar mai fi putut înainta spre Balcani.

Coaliţia dorea să lipsească Rusia de un asemenea cap de pod, iar generalii ruşi aşteptau debarcarea trupelor aliate în Basarabia de sud²⁴.

Ca să evite implicarea Austriei în război, Rusia şi-a retras trupele din Moldova şi Valahia, iar armata rusă, dislocată în Basarabia, era acum destul de demoralizată²⁵.

La începutul acţiunilor militare din Crimeea, o parte din trupele ruse dislocate în Basarabia au fost redislocate în peninsulă, iar o parte din basarabeni au participat la luptele pentru Sevastopol, în componenţa regimentului basarabean²⁶. Guvernatorul Basarabiei a primit ordinul să trimită alimente trupelor ruse ce luptau în Crimeea.

Sume semnificative din vistieria Basarabiei erau alocate pentru cumpărarea de medicamente; populaţia civilă a Basarabiei aduna bani pentru răniţi şi pentru spitalele militare²⁷.

Pierderile suportate în războiul din Crimeea au determinat Rusia să iniţieze, în anul 1856, la Paris, tratative de pace. Astfel, s-a decis ca sudul Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul, Ismail) să fie restituit Moldovei.

Modificările teritoriale au cauzat şi unele modificări ale liniei vamale şi a căilor comerciale din Basarabia. Dunărea a devenit un fluviu neutru, pe el intrau în Basarabia un număr mare de comercianţi străin²⁸.

Dar pierderea sudului Basarabiei nu a diminuat importanţa strategică a provinciei pentru Imperiul Rus, ci dimpotrivă, l-a sporit. Basarabia rămânea unicul cap de pod în Balcani, care asigura Rusiei şansa de a se revanşa în viitor. Situaţia creată a aprofundat, însă, şi mai mult criza economică şi socială se ce declanşase în provincie.

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 27 August

PRINCIPESA BRIANNA CARADJA

Brianna Caradja se mândreşte cu faptul că provine din una dintre cele mai importante familii care s-a dezvoltat pe teritoriul României. Înaintaşii săi, nobili greco-bizantini s-au stabilit în Ţara Românească în secolul al XVI-lea. De-a lungul timpului, membri ai acestei familii artistocrate au fost fie domnitori, fie dregători de rang înalt. Mulţi dintre moştenitori trăiesc acum în Germania.
Brianna este singurul vlăstar din renumita familie princiară care a preferat să trăiască pe meleagurile natale. A revenit în România imediat după Revoluţie, însoţidu-le pe mama sa, Alexandra, şi pe Chaterine Caradja, bunica, născută Ecaterina Olimpia Creţulescu.
Până atunci, a trăit la Paris.
Catherine Caradja, decedată în mai 1993 la Bucureşti, a fost una dintre cele mai respectate şi cunoscute românce în Statele Unite ale Americii. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, prinţesa a ajutat piloţi ai aviaţiei americane să scape din mâinile naziştilor. Pentru aceste fapte, dar şi altele, Catherine Caradja a primit numeroase onoruri, printre care şi „Medalia de onoare George Washington”. În România, a contribuit foarte mult la ajutorarea copiilor sărmani, fără părinţi.

Originea

Familia Caradja este de origină bizantina, probabil din capitala Constantinopol. Primul membru al familiei este atestat istoric în opera Alexiada a Anei Comnena. În 1091 Argyros Karadja (sau Karatzas) este trimis în Dalmația de către Alexios I și numit duce de Durrës și duce de Philippopolis în 1094^[4]. În anul 1453, legat de evenimentele care au precedat și au urmat cuceririi Constantinopolului, Eustache Karadja este menționat ca intermediar între patriarhul Gennadius II Scholarius și sultanul Mehmed al II-lea Fatih. În 1591 Constantin Caradja a fost numit mare postelnic în Moldova, fiind primul membru al familiei atestat istoric in principate. Începând cu această generație, arborele genealogic al familiei se poate reconstrui în totalitate. Nepotul lui Constantin, postelnicul Jean Karadja a fost prezent în Muntenia, unde a ctitorit mânăstirea Slobozia. Iar în Moldova a înalțat biserica Sfântul Sava din Iași în 1625.

Ramuri

Cele două ramuri ale familiei coboară de la celălalt nepot a lui Constantin, numit tot Constantin (Kostas) Caradja, fiind și el mare postelnic în Moldova în 1653. Printre descendenții fiului acestuia, Dumitrașco Caradja, se găseste domul Munteniei Nicolae Caradja (1782-1783). Această ramură s-a stins în linie bărbătească cu moartea în Grecia a principelui Georges Caradja în anul 1918. Ramura existentă în zilele noastre coboară din al doilea fiu al lui Dumitrașco, numit Georges Caradja. Primul născut, marele dragoman Scarlat (Charles) Caradja (1695-1780), a fost numit pe 26 septembrie 1774 principe onorific al Moldovei și Valachiei de către sultanul Abdul-Hamid I. Fratele lui Scarlat, Jean Caradja (1700-1793), a fost patriarh de Constantinopol (1761-1763), cunoscut sub numele de Joannicios III.

Nepotul lui Scarlat, domul Munteniei (1812-1818) Ioan Gheorghe Caradja lasă doi fii (beizadè), I. Georges și II. Constantin, din care coboară actuala familie din Germania.

I. Nepotul beizadelei Georges Caradja căsătorit cu Smaragda Bibica Rosetti: Principele Aristide Caradja (1861-1955), academician român, naturalist (entomolog) de renume internațional, căsătorit cu Matilda Grecianu, fiica Profesorului Universitar Alexandru Grecianu (1828-1894) de la Iași:

Au avut cinci copii:

1. Principele Constantin Nicolas Caradja (1892-1961) căsătorit cu Catherine Kretzulescu (1893-1993) care au avut trei copii:

1.Principesa Irène Mathilde Catherine Caradja (1915-1940), căsătorită cu Constantin Emandi (†1940 la cutremur)

2.Principesa Marie Constance Lucie Caradja (1916–1933)

3.Principesa Alexandra (Tanda) Caradja (1920-1997)

2. Principesa Marguerite Marie Catherine Caradja (1893–1933), căsătorită cu Leon Sculy Logotheti

3. Principesa Lucie Caradja (1894–1950) căsătorită cu Carl Alfred Alioth, diplomat elvețian.

4. Principesa Marcelle Hélène Caradja (1896–1971), căsătorită cu principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja (1889–1950)

5. Principele Alexandre Caradja (1900–1930)

II. Fiul beizadelei Constantin Caradja (1799–1860), ministru plenipotențiar, căsătorit cu Adèle Condo-Dandolo (1814–1890):

Principele Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa (1835–1894), ministru plenipotențiar, căsătorit cu Mary-Louise (1868–1943), fata comandorului L. O. Smith, senator suedez.

Au avut doi copii:

1. Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja (1889–1950), consul general al României la Berlin, căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja (1896–1971), fiica principelui Aristide Caradja. Copiii :

1.Principele Jean (Ion) Aristide Caradja/Karadja (1917–1993), căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke (1911–1992) și cu Georgeta Cătănescu (*1915) in a doua căsătorie

2.Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja (1919-2006)

2. Principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja (1892–1983)

Familia actuala

Reprezentanții familiei actuale trăiesc în Germania si România. In Germania se află descendenții principelui Jean (Ion) Aristide Caradja/Karadja căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke

1. Principesa Irina Marcela Maria Caradja, (*1941) căsătorită cu Dr. med. Alexandru (Alecu) Manescu (*1939). Copiii:

1.Alexandra Despina Mănescu (*1969),

2.Stefan-Nicolae Mănescu (*1974),

3.Michael Constantin Mănescu (*1980)

2. Principele Constantin Ion Dumitru Caradja (*1943) căsătorit cu Birgit Dorothea Elisabeth Caradja, născută Lauer (*1958). Copiii:

1.Principele Jan Constantin Gustav Caradja (*1990),

2.Principele Manuel Constantin Lars Caradja (*1992)

3. Principesa Ioana Despina Caradja, (*1945) căsătorită cu Berthold Albrecht. Copiii:

1.Christa Despina Albrecht (*1967),

2.Evelyne Albrecht (*1971)

Membri importanți ai familiei

·         Nicolae Caradja – mare dragoman al Imperiului Otoman (1769-1774) și domn al Munteniei (1782-1783);

·         Ioan Gheorghe Caradja – mare dragoman al Imperiului Otoman și domn al Munteniei (1812-1818);

·         Ralou Caradja (†1870) - protectoarea artelor și fondatoarea primului teatru bucureștean Cișmeaua Roșie; ^[5][6]

·         Aristide Caradja (1861-1955) – naturalist (entomolog), jurist, membrul de onoare al Academiei Române;

·         Constantin Karadja (1889-1950) – diplomat, jurist, istoric și bibliofil, membrul de onoare al Academiei Române;

·         Catherine Caradja, născută Ecaterina Olimpia Krețulescu (1893-1993)

Revenind la Brianna trebuie remarcat că este, cel puţin din punctul de vedere al convingerilor şi  lupta pentru cauzele nobile, moştenitoarea perfectă a bunicii sale. Lipsită de inhibiţii, liberă şi francă, Brianna Caradja se implică activ în mai toate problemele societăţii româneşti. Tot ceea ce îngrădeşte firescul, libertatea de exprimare, de proprie alegere, fie acesta om sau sistem, reprezintă pentru Brianna un pericol. Şi militează, nu doar pe Facebook, pentru eliminarea acestora din viaţa noastră. Tocmai de aceea este şi supranumită „prinţesa războinică a României”.
În prezent, non-conformista Brianna este „solo”, are doi băieţi mari şi o avere estimată la aproape 10 milioane de euro.

Brianna Caradja s-a retras din viata publica de cativa ani, dupa scandalul de divort cu ulimul sau sot.
Printesa Brianna locuieste acum in Bucuresti, intr-o vila cocheta din centrul orasului, nu are masina si circula cu bicicleta.

Brianna Caradja este, de ani buni, o sustinatoare convinsa a mediului. De altfel, ultimele sale aparitii publice au fost chiar la proteste organizate pentru protejarea mediului.
Brianna Caradja a sustinut ca e o printesa bogata, insa averea ei sunt in multe proprietati, terenuri in diverse zone din tara, pe care le-au detinut rudele sale cu sange nobil. La un moment dat, presa scria ca averea Briannei Caradja se ridica la aproximativ 10 milioane de euro.

Cea mai mediatizata perioada din viata printesei a fost la divortul de un “vanator” de zestre, asa cum i-a spus fostului sot chiar Brianna Caradja. In timpul casniciei cu printesa, avocatul Perry Zizzi si iubitul secret al acestuia ar fi adoptat doi gemeni, Lucrezia şi Orazio. Apoi, Brianna a aflat ca este mama lor in acte, pentru ca micutii purtau numele de Caradja. Brianna sustine ca scopul acestui plan a fost ca prin cei doi copii, avocatul sa obtina jumatate din averea ei. Divortul a fost unul cu scandal, cei doi judecandu-se cativa ani prin tribunal. 

RELIGIE ORTODOXĂ 27 August

Sf Cuv Pimen cel Mare; Sf Mc Fanurie; Sf Ier Osie, episcopul Cordobei

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Pimen cel Mare.

Sfântul Pimen era de origine din Egipt. La vârsta de cincisprezece ani se duse sa-i regăsească pe cei sase fraţi ai săi, asceţi in pustiul Sketis (adică „al Schitului”): Avva Anuv era cel mai mare (cf. 6 iunie) iar Paisie cel mai mic (izvoarele nu ne permit sa spunem cu siguranţă ca acest Paisie e sfântul prăznuit la 19 iunie). Pe când era încă tânăr, Pimen se duse să îl cerceteze pe un bătrân (avvă, stareţ) despre trei gânduri, dar în timpul discuţiei uită de unul din ele. Întors la el în chilie şi amintindu-şi-l, plecă pe dată, parcurgând lungul drum ce îl separa de bătrân pentru a-i spune gândul sau. Admirându-i grija de a-şi păstra sufletul curat în faţa lui Dumnezeu, Batrânul îi prezise : „Pimen, numele tău va fi rostit în tot Egiptul iar tu vei deveni cu adevărat ‘pastor’ [Pimen în greceşte înseamnă 'pastor'] al unei turme mari„. Când centrul monastic de la Sketis a fost devastat de către barbarii mazici (407), cei şapte fraţi au reuşit să scape masacrului şi, luând-o pe drumul exploatărilor de nitriu din zonă, se instalară la Terenuthis, în partea superioară a Egiptului, pe malurile Nilului. Pimen deveni aici foarte renumit încât oamenii pioşi îi părăseau pe bătrânii la care se duceau să ceară sfaturi, pentru a veni la el. Când venea cineva la Avva Anuv, el îl trimitea la Pimen, recunoscând că primise harul învăţării celorlalţi, dar Pimen nu lua niciodată cuvântul în prezenta fratelui său mai mare şi refuza să vorbească după un alt bătrân, chiar dacă îi întrecea pe toţi.

Aflând unde se retrăseseră cei şapte fraţi, mama lor încercă să îi întâlnească dar ei refuzară, de aceea se duse în faţa bisericii şi aştepta ca asceţii să vină acolo pentru adunarea lor de fiecare săptămână, sâmbăta (când privegheau împreună până duminică). Văzând-o, fiii ei îşi întoarseră faţa imediat. Ea alergă după ei şi, găsind uşa încuiată, plângea gemând. Pimen îi zise atunci din interior : „Voieşti să ne vezi aici sau pe lumea cealaltă ?„. Ea îi răspunse : „Dar nu sunt eu mama voastră ? Nu eu v-am crescut la sân ? Acum când părul mi-a albit, nu pot deci să vă văd ?„. El relua : „Dacă tu îţi stăpâneşti dorinţa de a ne vedea pe lumea aceasta, ai să ne vezi veşnic în lumea cealaltă„. Şi mama cea evlavioasă plecă atunci plină de bucurie, zicând : „Dacă vă văd cu siguranţă acolo, atunci nu mai doresc să vă văd aici pe pământ”.

În primii ani Pimen postea mult, petrecând adesea două sau trei zile la rând fără să mănânce şi îşi supunea trupul la un regim de mare austeritate. Dar cu timpul, câştigă o mare experienţă în ştiinţa spirituală şi, devenit medic, călăuză şi luminător pentru locuitorii pustiului, el învăţa să mănânce moderat în fiecare zi pentru a nu cădea nici în mândrie nici în lăcomie şi să urmeze astfel calea împărătească cea uşoară si fără griji. Când într-o zi un frate îl surprinse spălându-se pe picioare şi a fost smintit, el îi răspunse : „Noi nu am învăţat să ne ucidem trupul, ci patimile”. El mai spunea adesea : „Tot ceea ce depăşeşte măsura, de la diavolul vine„.

Cumpătat în asceză, era totuşi foarte strict în ceea ce privea relaţiile cu oamenii şi îşi considera chilia ca mormânt al său, în care călugărul, ca un mort, trebuie să rămână străin oricărei legături cu cele pământeşti. Într-o zi, guvernatorul ţinutului, dorind să îl vadă, îl arestă pe băiatul surorii sale, pentru ca Bătrânul să vină să mijlocească în favoarea lui. Dar Pimen rămase insensibil implorărilor surorii sale, spunând : „Pimen nu a născut copil„. Şi trimise vorbă guvernatorului să fie judecat după lege dacă făcuse vreo greşeală. Desigur, Bătrânul nu a acţionat ca un fără-de-inimă, ci cu înţelepciunea şi discernământul său a înţeles că guvernatorul se va lăsa păgubaş.

Când un vizitator voia să discute cu el despre lucruri înalte, Bătrânul rămânea tăcut ; dar daca era întrebat despre patimi şi despre modul de a vindeca sufletul, atunci răspundea cu bucurie. Dădea interlocutorilor săi răspunsuri în funcţie de capacitatea lor de înţelegere şi de posibilităţile lor, pentru a-i încuraja să progreseze în virtute. Înainte de toate el îi sfătuia să nu lase loc gândurilor pătimaşe complăcându-se în ele sau încercând să le răspundă ; şi asigura că ele vor dispărea astfel de la sine : „Noi nu le putem împiedica să vină să ne tulbure, dar e în puterea noastră să le rezistăm„. El învăţa că a se arunca în pe sine faţa lui Dumnezeu, a nu se măsura pe sine şi a lăsa în urma sa toată voia proprie sunt instrumentele curăţirii sufletului; dar mai ales prin osândirea de sine şi prin trezvie sufletul va putea să se zidească şi să progreseze spre desăvârşire. Când fu întrebat într-o zi dacă se cuvenea să fie atenţionaţi fraţii ce erau văzuţi în vreo greşeală, Pimen răspunse : „În chiar clipa în care noi acoperim greşeala fratelui nostru, Dumnezeu o acoperă pe a noastră, iar când noi scoatem la iveală greşeala fratelui nostru, Dumnezeu o vădeşte pe a noastră„. Iar când vedea câte un frate adormind la biserica, departe de a-l mustra, Batrânul Sfânt prefera să îi ia capul şi să îl pună în poala sa, lăsându-l să se odihnească. Cât despre trezvia proprie, veghea la ea cu stricteţe în orice clipă, ştiind că începutul tuturor viciilor este împrăştierea ; iar când trebuia să iasă din chilia sa, se aşeza mai înainte câte o oră, punând rânduială în gândurile sale.

El mai spunea că „omul are nevoie de smerenie ca de suflarea ce iese din nările sale” şi că prin osândirea de sine, care ne face să îl considerăm pe fratele nostru mai sus decât noi, putem ajunge la aceasta smerenie care ne aduce odihna în orice împrejurare. El însuşi adusese la o asemenea măsură dispreţuirea de sine încât mărturisea cu sinceritate : „În locul în care Satan e aruncat, eu mă arunc şi mă aşez sub fiinţele iraţionale, căci ele sunt ireproşabile”. Când era întrebat cum de era posibil să se considere mai prejos de orice fiinţă creată de Dumnezeu şi chiar de un ucigaş, Bătrânul răspundea : „El nu a făcut decât greşeala aceasta,eu însă păcătuiesc în fiecare zi”.

Văzând într-o zi pe o femeie jelindu-se pe mormântul soţului şi al fiului său, Avva Pimen spuse fratelui sau Anuv că nu poate deveni călugăr cel care nu a atins încă o asemenea măsură în plângere sufletului şi o mortificare neîncetată a trupului. Altă dată căzu în extaz în faţa unuia din cei apropiaţi lui, care îl intrebă apoi unde fusese dus. El răspunse : „Gândul meu era acolo unde se găsea Sfânta Maică a Domnului, care plângea pe Crucea Mântuitorului şi aş vrea în toată vremea să plâng şi eu astfel„.

Într-o zi vizitatori cunoscuţi veniră din Siria pentru a-i pune întrebări despre curăţia sufletului, dar Bătrânul nu ştia greceşte şi nu aveau interpret. Remarcând jena musafirilor săi, Pimen începu dintr-odată să vorbească greceşte şi le spuse: „Firea apei este moale, cea e pietrei este dură ; dar un burduf din piele agăţat deasupra unei pietre şi care lasă apa să curgă picătură cu picătură, pătrunde piatra. Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu este blând iar inima noastră e dură, dar omul care îl aude adesea îşi deschide inima către frica de Dumnezeu„.

După ce a strălucit mulţi ani ca un luceafăr în pustiu, învăţând prin propria experienţă şi făcându-se un model viu al tuturor virtuţilor, Avva Pimen a adormit în pace, la câtva timp după Sfântul Arsenie cel Mare (după 449), dar fără să fi revăzut pustiul Schitului.

Cu peste 200 de apoftegme, admirabile prin profunzimea şi înţelepciunea lor, Sfântul Pimen ocupă locul de frunte în diferitele colecţii de Apoftegme ale Părinţilor din Pustiu. Cum el relua adesea cele spuse de Părinţii de mai înainte, se estimează că Sfântului Pimen sau celor ucenicilor lui apropiaţi li se datorează primele culegeri de Apoftegme.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Eutalia.

Aceasta sfânta era din Sicilia, având mama elina, cu curgeri de sânge, care si ea se numea Eutalia, pe care au tamaduit-o Sfintii Mucenici Alfion, Filadelf si Chiprin; caci s-au aratat acesti trei sfinti mucenici în somn Eutaliei si i-au zis: „De crezi în Hristos si de te vei boteza, cu adevarat te vei vindeca si te vei mântui; iar de nu crezi, fugi departe de la noi„. Iar Eutalia desteptându-se, s-a plecat cuvintelor Sfintilor Mucenici. Pentru aceasta crezând s-a botezat cu Eutalia fiica sa cea de un nume; avea însa si un fecior anume Sermilian, care a prins-o sa o sugrume, pentru ca crezuse în Hristos. Iar slujnica ei a scapat-o din mâinile lui. Pentru aceasta Eutalia fiica ei a mustrat foarte pe vrajmasul acela, fratele ei, caci a vrut sa omoare pe mama-sa; dar el zise: „Au doara si tu esti crestina?” Iar sfânta a zis: „Adevarat si cu osârdie doresc a muri pentru Hristos„. Deci necuratul acela dezbracând-o a batut-o cumplit, apoi a dat-o uneia din slugi ca sa o rusineze; iar ea facând rugaciune a orbit sluga. Atunci fratele ei vazând un lucru ca acesta, i-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie.

In timpul lucrarilor pentru scoaterea la iveala a zidurilor fortaretei din Rodos (Rhodos), muncitorii au descoperit ruinele unei frumoase biserici de altadata, sub dalele careia au gasit numeroase icoane. Printre ele, singura care era intacta era o icoana reprezentând un tânar militar, care tinea in mâna sa dreapta o cruce, deasupra careia se gasea o lumânare aprinsa, iar de jur-imprejurul icoanei erau reprezentate doisprezece scene ale muceniciei sale. Episcopul locului, Nil (1355-1369), a putut descifra inscriptia: „Sfântul Phanourios” (Fanurie), nume care nu se gasea in vechiile martirologii si sinaxare. Cum guvernatorul insulei refuza sa-i acorde permisiunea de a restaura biserica, piosul Episcop s-a dus la Constantinopol, obtinând de la imparat dreptul de a o face. De atunci, Sfântul Fanurie a savârsit multe minuni, îndeosebi pentru gasirea obiectelor si animalelor disparute.

Dupa o traditie populara raspândita in Creta, mama sfântului ar fi fost o mare pacatoasa si, in ciuda tuturor eforturilor sale, sfântul nu a reusit sa o converteasca. El nu a incetat totusi nici o clipa sa se roage pentru mântuirea ei; iar când pagânii au venit sa-l ucida cu pietre, sfântul ar fi exclamat: „Pentru aceste osteneli, Doamne, ajuta-le tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”. De aceea, pâna astazi când credinciosii din Creta pierd vreun obiect, ei au obiceiul sa faca prajituri pe care le dau celor saraci pentru iertarea mamei sfântului Fanurie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Osie, episcopul Cordovei (Cordoba, Spania).

Fericitul acesta, stralucind mai înainte în sihastrie si fiind împodobit cu tot felul de fapte bune, a fost facut episcop al scaunului Cordobei din Spania. Apoi având râvna pentru credinta ortodoxa, a mers si la marele si întâiul Sobor, de la Niceea, mustrând si lepadând tulburarea cea arieneasca. Acesta a strâns si Soborul ce s-a facut la Sardica si exarh a fost, între cei ce se adunasera atunci acolo, pentru ca nu iscalise caterisirea împotriva marelui Atanasie si a altor multi episcopi goniti din scaunele lor de catre Constantie, sau mai bine, pentru ca nu era la o unire cu raul eres al lui Arie, a fost izgonit, si suferind multe scârbe si patimi, a luat sfârsitul într-acel surghiun.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 27 August

MUZICĂ 27 August

Alice Coltrane (McLeod), muziciană americană de jazz

Tommy Sands, cântăreţ şi actor american de film

Phil Shulman, vocalist, trompetist şi flautist britanic (Gentle Giant)

Gentle Giant 

Cesaria Evora

Cesaria Evora Greatest Hits

Daryl Dragon, pianist şi compozitor american (Captain & Tennille)

Malcolm Allured, baterist britanic (Showaddywaddy)

Showaddywaddy - 

Jeff Cook, chiarist, violonist şi vocalist american (Alabama)

ALABAMA: 

Willy DeVille (William Borsay), cântăreţ, chitarist şi compozitor american

Willy DeVille 

Laurie Wisefield, chitarist şi compozitor britanic (Home, Wishbone Ash)

Alex Lifeson, chitarist, vocalist şi compozitor canadian (Rush)

Glenn Matlock, basist britanic (Sex Pistols, Rich Kids, The Spectors)

Horia Brenciu, cântăreț și prezentator român de televiziune

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Lara Fabian Album Complet 2018 || Lara Fabian Best Songs || Lara Fabian Greatest Hits

Música Instrumental de Guitarra Relajante para Trabajar y Concentrarse Alegre y Animado

CANCIONES DE ANTAÑO. Selección de Cecil González

Demis Roussos Greatest Hits 2018 - The Very Best of Demis Roussos Full Playlist

POEZIE 27 August

Mariana Dumitrescu

Biografie

DUMITRESCU Mariana, se naste la 27 aug. 1924, Bucuresti - moare in 4 apr. 1967, Bucuresti. 
Poeta. 

Fiica lui Nicolae Serban, functionar si a Eufrosinei (n. Stefan). Licentiata a Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1946) si a Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti, sectia arta dramatica (1947). 

Actrita la Teatrul National din Bucuresti, s-a remarcat si ca scenarista, traducatoare de librete de opera etc Multe dintre poeziile sale au (ost transpuse pe muzica. Figureaza, de asemenea, pe un disc conti nind texte recitate de actori si insotite de comentariul lui Serban Ciocu-lescu. 

Debut editorial cu placheta Poezii (1942) - dupa mai multe incercari in revista scolare Mugurasul, Universul copiilor ele. -, de altfel ramasa si singura publicata in timpul vietii. Celelalte voi., Poezii (1967) si Iarba timpului (1968). sint postume.

D. scrie o poezie discursiva, constatati va, incarcata de suspensii, soapte, notatii, propozitii nominale, propunind intreguri contigue, nu similare realitatii. Statutul de document psihologic e depasit totusi de generalitatea emotiei si a ideii, generalitate pe care indeosebi finalurile stiu s-o reliefeze. 

Metrica sincopata, tectonica libera - amintind pe alocuri de Tudor Arghe-zi - imbraca un fond de vaga descendenta blagiana (fintina, fluviul, moara, mumele, semnul, sufletul, sarpele etc). Temele preferate, timpul, dragostea, moartea, se dezvolta in fertile intrepatrunderi. Peste toate planeaza, in-fiorindu-le, obsesia marii, a profunzimilor (neptunice, celeste), a infinitului. 

Atrag atentia si unele inflexiuni ale liricii populare, prelucrate de o sensibilitate cultivata. Neintrerupta contemplare a propriului destin amenintat cu stingerea.

OPERA: (cu numele Mariana Serban), Poezii, Bucuresti, 1942; Poezii, cuvint inainte de S. Cioculescu, Bucuresti, 1967; Iarba timpului, Bucuresti, .

REFERINTE CRITICE: E. Manu, in Astra, nr. . 1967: VI. Streinii, in Luceafarul, nr. 21, 1967; M. Tarangul, in Gazeta literara, nr. 35, 1967; Mariana Vintila-Nusi, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1967.

Adanca privire - Adrian Paunescu

TEATRU/FILM 27 August

Ştefan Ciubotăraşu: “Valurile Dunării”, “Neamul Şoimăreştilor”;

Biografie Ștefan Ciubotărașu

Ștefan Ciubotărașu (n. 21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui — d. 27 august 1970, București) a fost un actor și scriitorConservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933). român. A studiat la

Ștefan Ciubotărașu s-a născut la Lipovăț, Vaslui, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren mărfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, potrivit hotărârii luate de părinți. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor ce le făcea, primea bilete la teatru, unde a fost fascinat de piesele O scrisoare pierdută și piesa lui Victor Eftimiu Înșir'te, mărgărite.

A lucrat ulterior, timp de un an, ca ucenic la un atelier de pictat firme. În 1924, într-o noapte friguroasă de octombrie, a hotărât să se întoarcă acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian. Această perioadă, în care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscris la liceul particular „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată „Năzuința”, și în paginile ziarului local, „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, „Uzina de umor”, iar mai târziu, la Iași, revista „Humorul literal”. A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei „Luceafărul”.

În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad.

A traversat o perioadă dificilă în anii '30, prin faptul că proveniența socială determina închiderea multor uși. Încă de la admitere a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu. Acesta i-a fost profesor protector și i-a oferit o bursă când a aflat că Ciubotărașu avea talent literar. În 1932 și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de pușcași mitraliori.

Îndemnat de protectorul său, s-a înscris la facultatea de istorie, însă preocuparea de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost Macbeth, despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament:

Primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, deși monorol, în piesa Țarina (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda. În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotărașu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. Aici a desfășurat și o activitate de instructor artistic.

În 1950 a revenit la București, unde a fost solicitat la Teatrul Național.

În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. În 1959 a jucat în Desfășurarea, Brigada lui Ionuț, Valurile Dunării, Telegrame, în Mândrie (1960), în Pădurea spânzuraților (1964), film regizat de Liviu Ciulei și premiat cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965; în Războiul domnițelor (1969) în regia lui Virgil Calotescu, în Columna (1969) în regia lui Mircea Drăgan, film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, AustraliaLegenda (în regia lui Andrei Blaier). A jucat într-o mulțime de roluri în piese de teatru și multe piese de teatru radiofonic. Premii: în 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia, artist al poporului. (același an).

Banca Națională a României a emis la 16 august 2010 o monedă comemorativă de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea talentatului actor Ștefan Ciubotărașu. Moneda este rotundă, cu un diametru de 37 de milimetri, o greutate de 31,103 grame, are valoarea nominală de 10 lei. Tăietura monedei este zimțată.

Pe avers este sugerată activitatea lui Ștefan Ciubotărașu în domeniul teatrului și filmului. Tot pe avers este gravată stema României, valoarea nominală a monedei 10 lei, precum și milesimul 2010, anul emisiunii.

Pe revers este gravat portretul lui Ștefan Ciubotărașu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul Columna, iar spre marginea monedei, în arc de cerc este gravat numele: „STEFAN CIOBOTARASU”. În partea de jos a monedei, sunt gravați anii între care a trăit cel comemorat: 1910 și 1970.

Filme cu Ștefan Ciubotărașu

Ascunde

·         Asteptarea (1970)

·         Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)

·         Războiul domnițelor (1969) - Bătrânul Sendrea

·         Columna (1968) - Ciungul, capetenie daca Trailer

·         Sâmbăta morților (1968)

·         Cerul incepe la etajul III (1967)

·         Diminețile unui băiat cuminte (1967) - Cioba

·         Subteranul (1967) - Zamfir

·         Arta comediei / (1966) - Preot paroh

·         Golgota (1966)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Boierul Stroie Orheianu

·         Pădurea spânzuraților (1965) - Petre I

·         Amintiri din copilărie (1964) - Ion Creangă

·         Merii salbatici (1964)

·         Strainul / Străinul (1964) - muncitorul Octavian Sabin

·         La vârsta dragostei (1963)

·         Partea ta de vină (1963)

·         Celebrul 702 (1962)

·         Cerul n-are gratii (1962)

·         Lupeni 29 (1962)

·         A fost prietenul meu (1961)

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Porto-Franco (1961)

·         Setea (1961)

·         Furtuna (1960)

·         Portretul unui necunoscut (1960)

·         Valurile Dunării (1960)

·         Avalansa (1959)

·         Telegrame (1959)

·         Erupția (1957)

·         O mica intamplare (1957)

·         Pasărea furtunii (1957)

·         Rapa dracului (1957) - Manolache

·         Mandrie (1956)

·         Brigada lui Ionut (1954)

·         Desfășurarea (1954) - presedintele Sfatului Popular, Prunoiu

Valurile Dunarii 1959: 

Cu Claudiu Bleonţ

Biografie Claudiu Bleonț

A absolvit in 1978 Liceul German din capitală, apoi a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală si Cinematografica. A absolvit in 1983, la clasa profesorului Grigore Gonta.

S-a căsătorit in 1981 cu Irina Tapalagă, de care a divorțat in 1986.

A fost repartizat la Teatrul din Petroșani si a debutat cu piesa Un barbat si mai multe femei de Leonid Zorin, pe care a si regizat-o si care i-a adus premiul pentru cel mai bun actor. A mai jucat aici in Anonimul Venetian de Giusepppe Berto, Intr-un parc, pe o banca de Alexander Ghelma.

In 1986 s-a recăsătorit cu regizoarea si coregrafa Beatrice Rancea. Au divorțat in anul 2001.

Din 1990 până in prezent este angajat la Teatrul Național din București. A jucat in numeroase roluri, cum sunt Sir Andrew – A douasprezecea noapte de William Shakespeare, Tasso – Torquato Tasso de Johann Wolfgang von Goethe, pentru care a obținut premiul pentru cel mai bun actor , Pamfilus / Byrria – Fata din Andros de Terentiu, Scipio – Caligula de Albert Camus, Billy Bibbit – Zbor deasupra unui cuib de cuci dupa Dale Wasserman, Reverend Hale – Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, Trofimov – Livada de visini de A. P. Cehov, Nebunul – A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Pistetairos – Pasarile de Aristofan, etc.

A colaborat cu Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Național Timișoara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Național Târgu Mureș, Teatrul Arca, etc.

Debutul in cinematografie a avut loc tot in 1983, cu filmul Concurs, regizat de Dan Pita, care i-a adus la Festivalul de la Costinesti premiul pentru cel mai bun actor. A mai jucat in Sa mori rănit din dragoste de viata, Pas in doi, Rochia alba de dantela, Polul Sud, O vara de neuitat, Femeia visurilor, Ursul. A fost distribuit si in producții internationale, cum sunt Catherine the Great, regia Paul Burgess si John-Paul Davidson, Dracula III, regia Patrick Lussier, Dracula Ressurection, regia Patrick Loussier, Anaconda 4: Trail of Blood, Born to Raise Hell.

Este căsătorit din anul 2001 cu actrița Andra Negulescu.

Filme cu Claudiu Bleonţ

Ascunde

·         Gnome Alone / Aventura Piticilor (2017) - Zamfir (dublaj română) Trailer

·         Scurtcircuit (2017) Trailer

·         Smurfs: The Lost Village / Ștrumpfii: Satul pierdut (2017) - Gargamel (dublaj română) Trailer

·         The Wanderers: The Quest of The Demon Hunter / Vânătorul de spirite (2017) - Victor Apostol Trailer

·         Chosen (2016)

·         Absolution / Condamnat la iertare (2015) - Working Girl's John

·         Benyovszky, the rebel count (2015) - Arkagyij

·         Hotel Transylvania 2 / Hotel Transilvania 2 (2015) - Dracula (dialog versiune română) Trailer

·         Live (2015) - Tase Iorga Trailer

·         Scor alb (2015) Trailer

·         Brâncuși... din eternitate (2014) - Milarepa Trailer

·         Cloudy with a Chance of Meatballs 2 / Stă să plouă cu chiftele 2 (2013) - Chester V (versiune română) Trailer

·         Epic / Regatul secret (2013) - Mub (versiune română) Trailer

·         Hotel Transylvania / Hotel Transilvania (2012) - Dracula (versiune română) Trailer

·         The Mouth of Truth (2011) - Cassius

·         Ursul (2011) - Marcelino Trailer

·         Born to Raise Hell / Născut pentru răzbunare (2010) - Sorin Trailer

·         Liceenii, în 53 de ore și ceva (2010) - Mihai Trailer

·         Against the Dark / Împotriva întunericului (2009) - Surgeon Trailer

·         Călătoria lui Gruber (2009) - Col. Niculescu-Coca Trailer

·         Eva / Eva - Povestea unui secol (2009) Trailer

·         Gala (2007)

·         Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007) Trailer

·         Catherine the Great (2005) - Grigory Orloff

·         Dracula III: The Legacy / Dracula III: Moștenirea (2005) - Bogdan Trailer

·         Femeia visurilor (2005) - Fabian / Alex Trailer

·         Pacatele Evei (2005)

·         Return of the Living Dead: Rave to the Grave (2005) - Aldo Serra

·         Boudica / Regina razboinica (2003) - Ossac

·         Vlad (2003) - Vlad Drakul

·         Dark Prince: The True Story of Dracula / Printul noptii (2000) - Sultan Mohamed

·         Cortul (1998) - Luca

·         Derengo / Omul misterios (1998)

·         Șarpele (1996) - Andronic

·         Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) - căpitanul Dumitriu Trailer

·         Polul Sud (1993)

·         Cum va place? (1992) - Jaques Melancolicul

·         Rochia alba de dantela (1989)

·         Flăcări pe comori (1987) - Vasile Muresan Trailer

·         Pas în doi (1985)

·         Dreptate în lanțuri (1983)

·         Să mori rănit din dragoste de viaţă (1983)

·         Concurs (1982) - Pustiul

·         Fata morgana / Fata Morgana (1981)

Cu Mihai Mălaimare

Biografie Mihai Mălaimare

Actorul Mihai Mălaimare s-a născut la 27 august 1950, in Botoșani.
A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică in anul 1973, la clasa profesorilor Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca, Geta Angheluță. A fost sef de promoție si a primit repartiție la Teatrul Național din capitala. A jucat in spectacole ca Richard al III lea de W. Shakespeare (1975), A douăsprezecea noapte de W. Shakespeare (1984), Cyrano de Bergerac de E. Rostand (1976), Fata din Andros de Terentiu (1977) Romulus cel mare de Durenmatt, (1977) Alexandru Lapusneanu de V. Stoenescu (1978), Filumena Marturano de Ed de Fillippo, Mantaua de Gogol, Harap Alb de Raducu Itcus, etc. A regizat si a scris scenariul pieselor Actorul, Clovnii.
A studiat pantomima la Scoalii de Teatru „Jacques Lecoq” din Paris
In 1990 si-a deschis propriul teatru numit Masca, pe care il conduce. A jucat in spectacole ca Medievale, in rolul păpușarului, Clovnii, in rolul lui Fratelini, Mantaua de Gogol (Akaki), A murit moartea, măi! dupa Ion Creanga (rolul Ion) Oina, la care a scris scenariul, a regizat si a jucat rolul unui clovn, Gardienii veseli (rolul colonelului).
La Teatrul Național Radiofonic a debutat in anul 1974 cu piesa Mușcata din fereasta de V. Ion Popa, urmata de Baladă pentru nouă cerbi de D.R. Popescu, spectacolul muzical Cheia succesului sau Titanic vals de Tudor Musatescu, Boemii de Ovidiu Dumitru, De dragul ei, Fata din Andros de Terențiu, Epicene de Ben Johnson, a regizat spectacolul Domnul de Pourceaugnac, in anul 2011 a scris scenariul si a regizat spectacolul pentru radio Ex libris al Teatrului Masca. De asemenea, a participat la numeroase emisiuni radio de varietăți si emisiuni dedicate copiilor.
A debutat pe marele ecran in 1976, in Doctor fara voie, apoi a jucat in Reteaua S, Nea Marin miliardar, Caruta cu mere, Sosesc pasările calatoare, Șobolanii roșii, etc.
Mihai Mălaimare mare este doctor in istoria teatrului, a fost profesor la UNATC, secția actorie in perioada 1984-1989, a predat actoria la Universitatea Ecologica, a predat pantomima la Școala de Teatru Pygmalion din Viena, a scris cărțile Maidane cu teatru, Demisia, Șansa. 
S-a inscris in Partidul Social Democrat in 1995 si a fost deputat de Botosani, președinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților (2000-2004) și președinte al Comisiei Parlamentare pentru UNESCO (2008), membru in Consiliul National al Audiovizualului. A demisionat in 2006 si s-a înscris in Partidul National Liberal, a renunțat la politica in anul 2008.
Mihai Mălaimare este casatorit cu regizoarea Anca Dana Florea si are 4 copii.

Filme cu Mihai Malaimare

·         Întoarcerea magilor (2016) - Mihai

·         Conserva (2015) - Sandu

·         Și totul era nimic... (2006) - Visarion

·         Turnul din Pisa (2002) - Directorul inchisoarii Mihai Sandu

·         Șobolanii roșii (1991)

·         Liliacul înfloreşte a doua oară (1988) - Radu

·         Nelu (1988)

·         Un studio in cautarea unei vedete (1988)

·         Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

·         Timpul esti tu! (1986)

·         Totul se plătește (1986)

·         Secretul lui Nemesis (1985) Trailer

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Caruta cu mere (1983)

·         Vis pentru Univers - Un pas pe Luna, doi pasi pe Pamant (1983)

·         Pe langa Polul Sud (1982)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Reteaua "S" (1980) - locotenentul de Securitate, Mircea

·         Falansterul (1979) - Schina

·         Nea Mărin Miliardar (1979) - Sache

·         Doctor fara voie (1976)

·         Primarul activ / (1976) - muncitorul Tarcadau

·         Explozia (1973)

Teatru D' ale carnavalului: 

De Lope de Vega

Biografie Lope de Vega

(1562-l635)
- viata aventuroasa (si pe plan sentimental)
• a scris poezii, proza si teatru; fondatorul teatrului national spaniol 
• Cervantes il numea „monstruo de naturaleza” (monstru al naturii) datorita prolificitatii sale (peste 1800 comedii si 400 mistere)
• se lauda ca poate scrie o piesa pe zi (multe au disparut); se spunea ca Lope a obisnuit atat de mult publicul cu noutatea incat nicio piesa nu putea fi jucata mai mult de doua reprezentatii
• conceptia sa dramatica: in ARTA NOUA DE A FACE COMEDII IN TIMPUL NOSTRU: refractar la imitatia clasicilor; dramaturgul trebuie sa urmareasca doar gustul publicului; 
• da teatrului Varstei de aur forma sa definitiva, pregatind terenul pentru Calderon de la Barca si Tirso de Molina: ignora distinctia tragic/comic, pentru ca in viata ele coexista si adevarul vietii trebuie respectat; refuza unitatea clasica de timp, loc, pastrand-o pe cea de actiune; personajele vorbesc in stil adecvat rangului; distractia are un rol moralizator.

Piesele sale se impart in:
comedii: 
hagiografice (Crearea lumii, Ipocritul adevarat, Varlaam si Ioasaf),
mitologice (Adonis si Venus, Labirintul Cretei)
de capa si spada (Cainele gradinarului, Fata cu ulciorul, Fara taina nu-i iubire, Minunile dispretului)

piese istorice care surprind istoria Spaniei din epoca romana pana in timpul sau (Prietenia platita, Steaua Sevillei, Regele Don Pedro din Madrid). Din punct de vedere tematic, acestea cuprind:
• tema onoarei → sentimentul onoarei are, pentru el, o baza feudala si rasiala: piesele cu aceasta tema surprind mentalitatea feudala si ierarhizata a Spaniei [monarhia e sacra, suveranul e infailibil, el e cel ce imparte dreptatea]: Cel mai bun judecator e regele, Peribaňez si comandorul de Oraňa
• tema iubirii → surprinde toate aspectele iubirii, de la cea senzuala pana la cea secondata de sentimente profunde; viata campeneasca e dominata de bucuria vietii Tarancuta din Getafe, Cainele gradinarului

Capriciile Fenisei de Lope de Vega Teatru radiofonic: 

Liliom 1989 Ferenc Molnar

Doruri implinite - Victor Eftimiu

BUCATARIA Dumitru Radu POPESCU

GÂNDURI PESTE TIMP 27 August

Eusebiu Camilar - Citate:

Cesare Pavese - Citate: 

SFATURI UTILE 27 August

Remedii Pentru Picioare Umflate, Edeme și Exces de Apă în Corp

Retenția de apă a devenit o problemă comună în societatea actuală, cauzele fiind stilul de viață și obiceiurile alimentare greșite. Retenția de lichide poate avea și o cauză medicală, de aceea este bine să se facă unele investigații. Se manifestă prin umflături la nivelul membrelor inferioare, mâinilor sau feței.

La unele persoane, excesul de apă se poate datora unor afecțiuni renale, hepatice, pulmonare, cardiovasculare sau tiroidiene. În alte cazuri, edemele pot să apară din cauza unor tulburări hormonale, sau a unui consum excesiv de sare și alcool.

1. Consum suficient de apă

Vă veți întreba: dacă suferiți deja un exces de apă în corp, de ce să beți și mai multă apă? Deși sună paradoxal, deshidratarea este una din cauzele apariției retenției de apă. Atunci când organismul este privat de apă, el începe să-și facă rezerve de orice fel de lichide pe care le găsește, pentru a le utiliza mai târziu, ca măsură e siguranță. Consumul insuficient de apă poate duce la edeme și inflamații din cauza retenției de apă.

Mai există încă o explicație. Atunci când nu bem suficientă apă, rinichii nu pot elimina fluidele concentrate și apelează astfel la ficat, supraîncărcându-l și împiedicându-l să-și desfășoare principalele activități, printre care transformarea grăsimilor din corp în energie. De aceea unii medici spun că există riscul de a ne îngrășa și din cauză că nu bem suficient de multă apă.

Verificați culoarea urinei: dacă urina este galbenă sau închisă la culoare, înseamnă că organismul are nevoie de mai multă apă. Urina unui corp bine hidratat trebuie să fie transparentă, aproape incoloră. Alte semnale care ne avertizează de lipsa de apă sunt: amețeală, slăbiciune și oboseală, dureri de cap, crampe și gura uscată.

2. Apă de orz

Apa de orz este o băutură excepțională, utilizată în medicina Ayurveda pentru retenția de lichide și pentru întărirea sănătății. Este sigură și pentru femeile gravide care suferă de picioare umflate sau edeme, din cauza schimbărilor hormonale care apar pe perioada sarcinii. Puneți ¼ cană de boabe de orz (cu tot cu coajă, bine spălat) la fiert cu 5-6 căni de apă timp de 15-20 de minute. Strecurați și adăugați 2-4 lingurițe de suc de lămâie sau portocale (opțional). O altă variantă este să puneți 3 linguri de boabe de orz la înmuiat într-un pahar cu apă peste noapte. Dimineața se bea apa strecurată. Beți câte 2 pahare de apă de orz pe zi.

3. Ceai de mătase de porumb

Mătasea de porumb este unul din cele mai vechi remedii naturiste pentru tulburări renale, infecții urinare, acid uric sau edeme. Mătasea de porumb este un diuretic prin natură care reduce acumularea de lichide în corp, elimină toxinele și deșeurile și ajută inclusiv la ușurarea simptomelor de artrită și gută. Conține flavonoide antioxidante și polifenoli, precum și Vitamina K, care ajută la purificarea și curățarea sângelui. Puneți 2 lingurițe de mătase de porumb uscat (sau ¼ ceașcă de mătase de porumb verde) la infuzat cu 1 cană de apă și lăsați 5 minute. Beți câte 2 căni pe zi.

4. Ceai de pătrunjel

Cercetările științifice au confirmat faptul că pătrunjelul este un diuretic natural extraordinar și că poate fi folosit pentru eliminarea excesului de apă, și pentru tratarea infecțiilor urinare, edemelor, inflamațiilor cauzate de retenția de apă și pentru pietre la rinichi. Pătrunjelul conține antioxidanți (în special Vitamina C), calciu, fier și vitamine din complexul B. Acest zarzavat banal inhibă reabsorbția sodiului și potasiului – care pot cauza excesul de lichide. Puneți o mână de frunze de pătrunjel într-un litru de apă fiartă și lăsați 5-10 minute la infuzat, cu capac. Se pot bea până la 4-5 căni pe zi, câte o cană la 2-3 ore.

5. Ceai de păpădie

Această plantă a fost folosită în scopuri medicinale în special pentru tratarea bolilor de ficat și de rinichi, dar și pentru arsuri la stomac și alte probleme digestive. Păpădia acționează ca un diuretic natural, și stimulează creșterea cantității de urină, care elimină excesul de sare din corp. Păpădia este de asemenea bogată în calciu, magneziu, fier, mangan și potasiu. Puteți folosi planta proaspătă sau uscată pentru eliminarea retenției de apă din corp. Beți câte 2-3 ceaiuri pe zi.

6. Rețetă de ceai mixt pentru umflături

• 1 legătură de pătrunjel
• 1 frunză de păpădie
• 1 frunză de mur
• 10 codițe de cireșe
• ½ linguriță de tulpini de țelină uscate
• ½ linguriță de mătase de porumb uscat
• ½ linguriță de semințe de fenicul
• 1 litru de apă clocotită

Puneți amestecul de plante la infuzat în apă 10 minute.

7. Semințe de coriandru și fenicul

Ceaiurile de semințe de coriandru sau fenicul sunt de asemenea recomandate pentru retenția de lichide. Ceaiul de fenicul se prepară din ½ linguriță de semințe de fenicul și 1 cană de apă clocotită, iar ceaiul de coriandru se prepară din 3 linguri de semințe de coriandru fierte cu 1 pahar de apă până când apa scade la jumătate.

Dieta pentru retenția de apă

> Alimente diuretice

Alimentele cu proprietăți diuretice ajută corpul să elimine mai multă urină, iar urinarea frecventă determină eliminarea excesului de apă și a toxinelor. În plus, când bem multă apă și urinăm des, tensiune arterială scade la un nivel normal. Cele mai bune alimente cu proprietăți diuretice sunt:

• Pepenele roșu, afinele, strugurii, lămâia, ananasul, fructele de ienupăr și dovleacul
• Legumele cu frunze verzi, roșii, anghinarea, sfecla roșie, ceapa, varza, morcovii, castraveții, salata verde, țelina și vinetele

Dacă urmați un tratament diuretic sau anti-diuretic, trebuie să consultați medicul înainte de a include aceste alimente diuretice în dieta zilnică. De asemenea, trebuie reținut faptul că urinările dese duc și la eliminarea potasiului împreună cu apa și toxinele, de aceea trebuie să consumați alimente bogate în acest mineral, pentru a nu provoca un deficit.

> Alimente bogate în potasiu

Lipsa de potasiu este o altă cauză posibilă a retenției de lichide în corp. Acest deficit poate duce la edeme, umflături, inflamații sau îngrășare. Potasiul este un mineral responsabil cu buna funcționare a celulelor, țesuturilor și organelor corpului. Potasiul este un electrolit, care împreună cu sodiul ajută la menținerea apei din corp la un nivel optim. Potasiul stimulează de asemenea rinichii să elimine excesul de sare din corp. Cele mai bune surse alimentare de potasiu sunt:

• Bananele, stafidele, caisele, murele, piersicile, căpșunile, merele, portocalele, zmeura, avocado, pepenele
• Spanacul, ciupercile, ardeii grași
• Semințele de floarea-soarelui

> Usturoi

Usturoiul este printre multe altele, un diuretic natural, care eliberează apa și toxinele din corp. Usturoiul ajută de asemenea la descompunerea grăsimii și implicit la pierderea în greutate. Dacă nu consumați deja usturoi, începeți să-l includeți în dieta zilnică pentru a scăpa de retenția de apă și edeme. Cel mai bine este să mestecați 1-2 căței cruzi de usturoi, sau să folosiți usturoi la gătit, adăugându-l la final.

> Iaurt

Lipsa de proteine poate duce de asemenea la retenția de lichide în corp. Iaurtul este o sursă excelentă de proteine și potasiu. Proteinele ajută la menținerea sării și a apei în interiorul vaselor de sânge, astfel încât lichidele să nu se scurgă afară în țesuturi. Atunci când albumina (proteină din sânge) este prea mică, apare retenția de lichide și edemele, în special la nivelul membrelor inferioare. Scăderea albuminei are loc de regulă în cazul unor boli de ficat sau rinichi, sau din cauza malnutriției. Alte alimente bogate în proteine care pot ajuta la prevenirea și eliminarea excesului de apă din corp sunt: laptele, brânza de vaci, ouăle, peștele, nucile, tofu.