MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
28 AUGUST 2018
28 AUGUST 2018
Bună
ziua, prieteni!
ISTORIE
PE ZILE 28 August
Evenimente
·
476: Odoacru, căpetenia herulilor (neam
germanic din uniunea de triburi a goţilor), preia conducerea Imperiului
Roman de Apus, dupa ce il executa pe Orestes, conducatorul „de facto”al
statului. Ultimele decenii de existenţă ale
Imperiului Roman de Apus sunt tragic marcate de un declin evident. Odatǎ cu divizarea Imperiului Roman în
anul 395, împărat al Imperiului cu capitala la Milano devine
Honorius. În anul 402, după
asedierea Milanului de către vizigotii lui Alaric, Honorius strǎmutǎ capitala
Imperiului la Ravenna, alegându-și orașul drept reședințǎ permanentă. Începând cu anii 460, controlul imperial a
fost efectiv limitat la Italia și Galia de sud. Nu mai puţin de nouă
împăraţi s-au perindat pe tronul Romei, în foarte scurte şi neînsemnate domnii,
existând chiar perioade în care tronul a rămas vacant. Există însă şi unele tentative de redresare.
Senatorii galo-romani încearcă să-l încoroneze în anul 455 la Arles, cu sprijin
vizigot, pe Avitus care la numai un an după instalarea la Roma este însă
detronat de conducătorul sueb al armatei pe nume Ricimer, ce va conduce efectiv
până la moartea sa, survenită în 472, destinele imperiului. Acesta va reuşi chiar să impună un succesor în
persoana nepotului său Gundobard, care va renunţa însă curând la putere
întorcându-se în patria sa. În
aceste condiţii, o ultimă încercare vine din partea patricianului roman
Orestes, un fost secretar a lui Attila. Orestes fusese numit Magister militum de imparatul iulius Nepos în 475,
dar la scurt timp după numirea sa a lansat o rebeliune, capturând Ravenna,
capitala Imperiului Roman de Apus, pe 28 august 475, silindul pe Nepos sa
se exileze în Dalmația.Orestes a refuzat să devină împărat, „din motive secrete”
(conformi istoricului Edward Gibbon), dar in schimb l-a instalat pe
tron pe fiul său minor Romulus Augustus, pe 31 octombrie 475, el ramanand „de
facto”conducatorul imperiului. În 476, Orestes a refuzat să-i acorde lui
Odoacru si herulilor săi statutul de foederati, dupa ce acestia cerusera
ă li se dea o treime din din Italia. In urma acestui refuz, triburile s-au
revoltat sub conducerea lui Odoacru, conducătorul scirilor, invadand imperiul.
Odoacru l-a capturat pe Orestes în apropiere de Piacenza pe 28 august
476, l-a executat rapid, dupa care a ajuns la Ravenna, capitala imperiului,
capturând orașul. Tânărul împărat. Romulus a fost obligat să abdice pe 4 septembrie 476, act considerat a fi
sfârșitul Imperiului Roman de Apus si sfrasitul Antichitatii. La acea data Roma pierduse deja hegemonia
asupra provinciilor sale, germanicii dominând armata iar generalii
germanici asemenea lui Odoacru, deveniseră de mult timp adevărații
conducători ai tarii. Micuţul împărat a fost trimis, după numai un an de
aşa-zisă domnie, în exil la Neapole. Preluarea puterii de către Odoacru a
fost legiferată de Senat, iar insignele imperiale au fost trimise la
Constantinopol, in Imperiul Roman de Rasarit, însoţite de un mesaj in
care se afirma că Apusul nu mai are nevoie de împărat, fiind suficient
unul la Constantinopol. Ultimele două decenii de
existenţă ale Imperiului Roman de Apus sunt tragic marcate de un declin
evident. Nu mai puţin de nouă împăraţi se perindă pe tronul Romei în foarte
scurte şi neînsemnate domnii, existând chiar perioade în care tronul rămâne
vacant. Există însă şi unele tentative de redresare. Senatorii galo-romani
încearcă să-l încoroneze în anul 455 la Arles, cu sprijin vizigot, pe Avitus
care la numai un an după instalarea la Roma este însă detronat de conducătorul
sueb al armatei pe nume Ricimer, ce va conduce efectiv până la moartea sa,
survenită în 472, destinele imperiului. Acesta va reuşi chiar să impună un
succesor în persoana nepotului său Gundobard, care va renunţa însă curând la putere
întorcându-se în patria sa. În aceste condiţii, o ultimă încercare vine din
partea patricianului roman Orestes, care îşi încoronează cu diadema imperială
fiul minor Romulus Augustus, diminutivat dispreţuitor în epocă „Augustulus”.
Revolta germanicilor din armată sub conducerea lui Odoacru dejoacă însă
planurile lui Orestes, micuţul împărat fiind trimis, după numai un an de
aşa-zisă domnie, în exil la Neapole. Preluarea puterii de către Odoacru este
legiferată de Senat iar insignele imperiale sunt trimise la Constantinopol
însoţite de un mesaj, prin care se afirma că Apusul nu mai are nevoie de
împărat, fiind destul cu unul la Constantinopol.
·
489: Teodoric, regele neamului germanic al ostrogoţilor il infrange
pe Odoacru in batalia de la Isonzo.
·
1189: A treia Cruciada: cruciaţii încep asediul
cetatii Acra. Asediul Acrei a fost cel mai
important eveniment al Cruciadei a treia, in timpul acestuia
inregistrandu-se cele mai multe pierderi pentru trupele crestine din
toată perioada cruciadelor. La
20 august, cruciatii
au masacrat garnizoana orasului si 300 de femei
și copii.
·
1521: Turcii otomani ocupă Belgradul.
·
1542: Al doilea razboi turco–portughez. In
batalia de la Wofla, armata portugheza este infranta de turci iar
comandantul acesteia, Christovão da Gama, fiul celebrului explorator
Vasco da Gama, este capturat și mai târziu executat.
Războiul otomano–portughez (1538-1557) a
fost un conflict desfasurat in Oceanul Indian, in zonele
de coastă ale Indiei și Arabiei, Marea Roșie și Africa de Est.
·
1565: Este fondata in Florida de catre spaniolul Pedro Menéndez de Avilés, colonia San-Agostin, prima asezare permanenta a
europenilor in America de Nord. Pedro Menéndez
de Avilés (n.15 februarie 1519 – d. 17 septembrie 1574) a fost un
corsar, devenit amiral si primul guvernator al coloniei spaniole Florida.
·
1619: Ferdinand
al II-lea este ales împărat al Sfântului Imperiu
Roman. Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz – d.
15 februarie 1637), din Casa de Habsburg, împărat al Imperiului romano-german
între 1620-1637. A fost și arhiduce de Stiria din 1617-1619 și a doua oară din
1620-1637 și rege al Ungariei din 1618-1625, totodată rege al Boemiei. A
participat la Războiul de 30 de ani între 1618 și 1648.
·
1789:
Astronomul german William Herschel a
descoperit un nou satelit al planetei Saturn, Enceladus. Sir Frederick William Herschel (în germană Friedrich Wilhelm
Herschel n. 15 noiembrie 1738 Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg,
Sfântul Imperiu Roman – d. 25 august 1822 Slough lângă Windsor, Marea Britanie)
a fost un astronom, inventator și muzician britanic de origine germană.
Enceladus este un satelit al planetei Saturn, al șaselea ca mărime. El a fost
descoperit în 1789 de William Herschel.
·
1804: La 28 august/9
septembrie 1804, un puternic
incendiu a distrus o
parte a Bucureștiului. După aceasta s-au
luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.
·
1817: Impăratul rus aprobă decizia
Consiliului de Miniştri de a permite coloniştilor germani, veniţi din
Wurtemberg şi Bavaria, să se stabilească în Basarabia ţaristă.
·
1833: In Imperiul Britanic este abolita prin lege sclavia ; (The
Slavery Abolition Act).
·
1850: Opera
romantică Lohengrin a
compozitorului german Richard Wagner a
avut premiera la Weimar, în Germania de astăzi. Lohengrin este un cavaler misterios din mitologia germană. Acest
articol se ocupă numai de o operă cu același nume de Richard Wagner dedicată
socrului său, compozitorul Franz Liszt. Muzica și libretul: Richard Wagner.
Premiera: 28 august 1850 în „Grossherzogliches Hof-Theater” din Weimar,
Germania.
·
1859: Edwin Drake foreaza primele
sonde de petrol din SUA, in Pennsylvania.
·
1862: Războiul Civil
American: Începe A doua
bătălie de pe Bull Run terminată după două zile cu
victoria Confederației. A doua bătălie de pe Bull Run sau a doua bătălie de la
Manassas, cum a fost denumită în epocă de Confederație, s-a dat la 28–30 august
1862, și a făcut parte din Războiul Civil American. Ea a fost punctul culminant
al unei campanii conduse de generalul confederat Robert E. Lee în fruntea
Armatei Virginiei de Nord împotriva Armatei Virginiei condusă de
general-maiorul unionist John Pope, și o bătălie mult mai mare în termeni de
complexitate a operațiunilor și număr de combatanți decât prima bătălie de pe
Bull Run din 1861 desfășurată în același loc. În urma unui lung marș de
flancare, general-maiorul confederat Thomas J. „Stonewall” Jackson a capturat
un depozit unionist de provizii aflat la nodul de cale ferată Manassas,
amenințând liniile de comunicație ale lui Pope cu Washington, D.C.
Retrăgându-se câțiva kilometri spre nord-vest, Jackson a ocupat poziții
defensive pe Stony Ridge. La 28 august 1862, Jackson a atacat o coloană
unionistă la est de Gainesville, la Ferma lui Brawner, luptă încheiată nedecis.
În aceeași zi, aripa armatei lui Lee condusă de gen.-mr. James Longstreet a
învins o opoziție slabă a unioniștilor în bătălia de la Thoroughfare și s-a
apropiat de zona bătăliei. Pope s-a convins că îl prinsese pe Jackson și a
concentrat grosul armatei împotriva sa. În ziua de 29 august, Pope a lansat o
serie de atacuri împotriva poziției lui Jackson de-a lungul unui terasament de
cale ferată neterminat. Atacurile au fost respinse cu pierderi grele de ambele
părți. La orele prânzului, Longstreet a sosit dinspre Thoroughfare Gap și a
ocupat pozițiile de pe flancul drept al lui Jackson. La 30 august, Pope a
reluat atacurile, aparent fără să știe că pe câmpul de luptă venise și
Longstreet. Când artileria confederată a devastat un asalt unionist al Corpului
V condus de gen.-mr. Fitz John Porter, aripa lui Longstreet de 25.000 de oameni
în cinci divizii a contraatacat în ceea ce a devenit cel mai mare asalt
simultan al războiului. Flancul stâng al Uniunii a fost zdrobit și armata a
fost împinsă înapoi pe Bull Run. Doar o acțiune eficientă a ariergardei Uniunii
a împiedicat repetarea dezastrului de la prima bătălie de la Manassas.
Retragerea lui Pope spre Centreville a fost totuși una precipitată.
·
1879: Cetshwayo kaMpande, ultimul
rege suveran al Zulu și liderul lor în timpul
războiului Zulu, este capturat de britanici. Cetshwayo (n. C. 1826,
langa Eshowe, Zululand azi in Africa de sud —m. 8 februarie
1884 la Eshowe), a fost ultimul mare rege al regatului independent
Zulus intre anii 1872–79. In urma razboiului anglo-zulus din 1879,
regatul sau a fost invins. Cetshwayo kaMpande (n.
c. 1826, langa Eshowe, Zululand azi in Africa de sud —m. 8 februarie 1884 la
Eshowe), a fost ultimul mare rege al regatului independent Zulus intre anii
1872–1879. și liderul zulușilor în timpul războiului anglo-zuluș (1879).
Numele lui a fost transliterat ca Cetawayo, Cetewayo, Cetywajo și
Ketchwayo. Cetshwayo a fost fiu al regelui zulu Mpande și a reginei
Ngqumbazi, nepot vitreg al regelui zulu Shaka și nepot al Senzangakhona kaJama.
În 1856 el l-a învins și l-a ucis în luptă pe fratele său mai mic Mbuyazi,
preferatul lui Mpande, și a devenit conducător efectiv al poporului zulu. Cu
toate acestea, nu a urcat pe tron deoarece tatăl său încă trăia. Povești din
acele timpuri privind marea sa dimensiune variază, spunând că a avea între 198
cm și 203 cm și cântărea aproape 158 de kg. A restaurat puterea si prestigiul
natiunii zulu, aflata in declin in timpul cat s-a aflat pe tron tatal sau,
Mpande (Panda) si a creat o armata disciplinata cu un efectiv de 40000 de
oameni, intrand in conflict cu britanicii. El a condus națiunea zulu în
victoria împotriva britanicilor în Bătălia
de la Isandlwana. In urma razboiului anglo-zulus din 1879,
regatul sau a fost invins.
·
1898: Farmacistul Caleb Bradham a
redenumit lichiorul “Brad’s drink” (inventat inainte de 1890), cu numele de
Pepsi-Cola.
·
1910: Nicolae I al
Muntenegrului devine rege al Muntenegrului. Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš (în sârbă Никола I
Петровић-Његош; 7 octombrie [S.V. 25 septembrie] 1841 – 1 martie 1921) a fost
conducătorul statului Muntenegru din 1860 până în 1918, domnind ca prinț
suveran (1860-1910) și ca rege (1910-1918). El a fost, de asemenea, un poet
care a compus „namo”, un cântec popular din Muntenegru.
·
1911: Au fost organizate, la Bucuresti,
festivitati consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiintarea “Ligii pentru
unitatea culturala a tuturor românilor”; Aurel Vlaicu a facut o demonstratie
aviatica în fata a peste 30 000 de participanti (28-30).
·
1914: Primul război mondial
– trupele germane cuceresc orasul Namur.
·
1914:
Primul Razboi Mondial – Flota britanica
învinge flota germana în bătălia de la Bight Heligoland.
·
1917: Are loc Bătălia de la Cireşoaia (28-30 august).
Acţiunea ofensivă româno-rusă s-a soldat cu pierderi grele. A fost ultima
operaţiune militară importantă pe teritoriul românesc, din
Campania anului 1917, in timpul primului razboi mondial.
·
1922: Prima
reclamă de radio a fost difuzată de postul de radio “WEAF”, din New York; reclama încerca sa convinga oamenii sa cumpere spatii
de la ‘‘ Queensboro Corporation ‘‘, o firma imobiliara. Pentru difuzarea
acestei reclame timp de cinci zile la ore de maxima audienta, corporatia a
platit postului de radio suma de 50 de dolari.
·
1924: A început Revolta din August, o insurecție
nereușită împotriva dominației sovietice in Republica Sovietică
Socialistă Georgiană, care s-a desfasurat în perioada august–septembrie 1924. Scopul ei a fost restaurarea independenței
Georgiei față de Uniunea Sovietică și în fruntea ei s-a aflat Comitetul pentru
Independența Georgiei, un bloc de organizații antisovietice condus de Partidul
Social-Democrat Georgian. Ea a
fost punctul culminant a trei ani de lupte împotriva regimului bolșevic impus
de Armata Roșie a Rusiei Sovietice în urma unei campanii militare împotriva
Republicii Democrate Georgia la începutul lui 1921. Insurecția a fost suprimată de Armata Roșie
și de trupele Ceka aflate sub comanda lui Iosif Stalin și Sergo Ordjonikidze,
și a fost urmată de un val de represiuni în masă, în urma carora mai
multe mii de georgieni au fost asasinati. Revolta din August a fost una din ultimele rebeliuni împotriva
guvernului sovietic, iar înfrângerea sa a marcat instaurarea regimului comunist
în Georgia pentru aproape 7 decenii.
·
1937:
Compania japoneză Toyota devine independentă. Toyota Motor Corporation a apărut în luna septembrie
a anului 1933, atunci când compania Toyoda Automatic Loom a creat o nouă
divizie dedicată producerii de automobile sub conducerea fiului fondatorului,
Kiichiro Toyoda. La puțin timp după aceea, divizia producea aur primul motor
(Type A Engine), în 1934, care a fost folosit la propulsarea primului
autovehicul (Model A1) în luna mai 1935 și a camionului G1 în august 1935. Deși grupul Toyota este cunoscut azi îndeosebi pentru
autovehiculele produse, are o prezență activă în industria textilă, producând
războaie de țesut automate (acum complet computerizate), și mașini de cusut
electrice, disponibile în toată lumea. Toyota Motor Corporation s-a despărțit
de compania mamă, devenind o entitate independentă în 1937 . Deși numele
de familie al fondatorilor este Toyoda, numele companiei a fost modificat
pentru a marca separarea muncii fondatorilor de viața casnică, pentru
simplificarea pronunției și pentru a fi de bun augur noii firme. Toyota este
considerat un nume mai norocos decât Toyoda în Japonia, unde cifra opt este
considerată una norocoasă, opt fiind numărul de linii necesare pentru a
scrie Toyota cu caracterele katakana . În timpul razboiului
din Pacific, compania a produs camioane destinate armatei imperiale. Din cauza
penuriei de materii prime din Japonia, camioanele militare fuseseră
simplificate la maximum – de exemplu, aveau un singur far amplasat în centrul
capotei. Fabricile Toyota din Aichi au scăpat bombardamentelor deoarece
războiul s-a încheiat cu doar puțin timp înaintea unui raid programat de
fortele americane.
·
1941: Al Doilea Război
Mondial: Peste 600.000 de germani sunt deportați decătre Stalin în Siberia și Kazahstan.
·
1943: Simeon al II-lea (n. 16 iunie
1937) a devenit suveran al Bulgariei, sub regenţa unui consiliu prezidat
de unchiul său, Kiril. Printr-un referendum organizat de comunişti la
16.09.1946, monarhia este abolita şi se instaureaza un regim de
“democraţie populara”, obedient fata de URSS. Regele a plecat in exil
impreuna cu intrega familie în Egipt, impreuna cu intrega familie, iar apoi
s-au stabilit la Madrid, in Spania. În 2001 s-a
întors în Bulgaria și a devenit liderul partidului Mișcarea națională
pentru Simeon al II lea. În timpul alegerilor, acest partid a câștigat
119 din cele 240 de locuri ale Parlamentului astfel ca Simeon a devenit
prim ministru.
·
1944: Al Doilea Război Mondial – Aliatii elibereaza orasele
franceze Marseille şi Toulon.
·
1963: De pe
treptele Monumentului Lincoln din
Washington, DC, Martin Luther King,
Jr. A ținut discursul I Have a Dream.
·
1964 - Dupa un concert in New York, Beatles
se intalnesc pentru prima oara cu Bob Dylan. Dylan este omul care le face
"cunostinta" celor patru cu drogul marijuana.
·
1965 - Bob Dylan este huiduit de publicul din
New York si dat jos de pe scena.
·
1966 - The Beatles concerteaza in Los Angeles
in fata a 45.000 de fani. Dupa concert, artistii incearca sa paraseasca
stadionul intr-un camion securizat, insa portile stadionului erau incuiate, asa
ca formatia petrece doua ore in spatele unui camion.
·
1968 - Simon and Garfunkel ajung nr 1 cu
Bookends in Anglia.
·
1968 - The Beach Boys ajung nr 1 in topul de
singleuri cu piesa Do It Again.
·
1970 - La International Hotel in Las Vegas,
un om de la securitate a primiut un telefon prin care era anuntat ca Elvis o sa
fie impuscat in acea seara in timpul concertului. Omul de la telefon cerea
50.000 de dolari ca sa destainuie numele criminalului. Amenintarea a fost luata
in serios iar Elvis a dus la capat concertul fara nici un incident.
·
1972 - Alice Cooper ajunge nr 1 in Anglia cu
Schools Out.
·
1985 - INXS pornesc primul lor turneu
mondial.
·
1999 - Cheap Trick sarbatoresc 25 de ani de
activitate. Invitat de baza, Slash!
·
2005 - Green Day primesc sapte premii MTV.
·
2005 - Art Garfunkel este arestat de politie
pentru posesie de marijuana.
·
2008: O statuie din aur masiv care o
reprezintă pe top-modelul Kate Moss, având o valoare de 1,5 milioane
de lire sterline, a fost expusă la British Museum din Londra.
Katherine Ann Moss (n. 16 ianuarie 1974 în Croydon, Londra), este un faimos
fotomodel britanic. Sculptura, intitulată “Siren”, este o lucrare a artistului Marc
Quinn, fiind, totodată, cea mai mare statuie din aur masiv care a fost
realizată în lume, din Antichitate până în prezent.
·
2009 - Noel
Gallagher paraseste Oasis.
·
2014: Recep Tayyip Erdogan devine
al 12 lea presedinte al Turciei. Recep
Tayyip Erdoğan (n. 26 februarie 1954, Istanbul) este al 12 lea președinte al
Turciei, fost prim-ministru al Turciei între 2003 și 2014 și fost președinte al
Partidului Dreptății și Justiției Adalet ve Kalkınma Partisi, abreviat AKP. În
trecut a mai ocupat și funcția supremă la primaria generală din Istanbul când a
candidat din partea partidului Prosperității (Refah Partisi ce îl avea ca
presedinte pe controversatul Necmettin Erbakan).
Nașteri
·
1592: George
Villiers, Duce de Buckingham (d. 1628).
George Villiers, Duce de Buckingham (28 august 1592 – 23 august 1628) a fost un
om politic englez, favoritul regelui Iacob I al Angliei[1]. A fost conducătorul
de facto al statului în ultimii ani de domnie ai lui Iacob I, protectorul său,
și în primii ani de domnie ai fiului acestuia, Carol I al Angliei, care la rândul
său era foarte legat de Buckingham. Se crede că modul dezastruos în care a
guvernat, a constituit unul din punctele de plecare ale războiului civil
englez. A murit în 23 august 1628, asasinat de către fanaticul John Felton.
·
1749: S-a nascut scriitorul
german Johann Wolfgang von Goethe, o mare personalitate a culturii universale,
poet de geniu si dramaturg şi filosof al culturii (“Faust”, “Afinităţi
elective”,“Suferinţele tânărului Werther”). A decedat la
data de 22 martie 1832. Johann Wolfgang Goethe, înnobilat în anul 1782
(n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) poet german,
ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități
ale culturii universale.
·
1789: Stéphanie de
Beauharnais, Mare Ducesă de Baden (d. 1860). Stéphanie,
Mare Ducesă de Baden (28 august 1789 – 29 ianuarie 1860) a fost soția lui Karl,
Mare Duce de Baden. A fost bunica maternă a regelui Carol I al României și
străbunica paternă a regelui Ferdinand al României.
·
1801: S-a nascut Antoine Augustin Cournot, matematician
francez (d. 1877). Antoine Augustin Cournot (n. 28 august 1801 la Gray
(Haute-Saône) – d. 31 martie 1877 la Paris) a fost un economist și matematician
francez, reprezentant al Școlii de la Lausanne. Cercetările sale se referă în
primul rând la teoria probabilităților, dar și la unele chestiuni legate de
analiza matematică. De asemenea, a realizat un model științific al cererii și
ofertei. În 1841 a arătat că curba caracteristică a ecuațiilor diferențiale
poate să nu fie înfășurătoarea familiei de curbe integrale, ci să reprezinte
locul punctelor lor de întoarcere. A arătat că discriminantul ecuațiilor
diferențiale poate fi locul geometric al punctelor de vârf. S-a mai ocupat cu
stabilirea clasificării cunoștințelor omenești. Doctrina sa filozofică era
similară cu cea a probabilismului lui Cicero.
·
1828 (S.V.): Lev Tolstoi, scriitor rus (d. 1910). Lev
Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi, n. 28 august(sv) / 9
septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn)
1910, Astapovo) a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre
cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi
este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta
de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și
terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o
influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și
ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin
celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”.
Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii,
acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și
omenescului. Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și
reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre
cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești.
Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos
l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent
comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și
nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă,
expusă în opere ca „Împărăția
lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” , vor avea un profund impact
asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care
Gandhi și Martin Luther King Jr. Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată
pe o monedă rusească din aur.
·
1885: S-a născut Vance Palmer, scriitor, considerat unul
dintre întemeietorii teatrului australian; (m. 15 iulie 1959).
·
1899: S-a născut Charles Boyer, actor
de film de origine franceză, distins cu Premiul Oscar în 1942 pentru promovarea
relaţiilor culturale franco-americane (“Lumina de gaz”, (m. 26 august 1978).
·
1917: S-a născut la Falticeni
dramaturgul Horia Lovinescu, nepotul criticului Eugen Lovinescu: “Citadela
sfărâmată”, “Moartea unui artist”; (m. 16 septembrie 1983). Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni – d. 16
septembrie 1983, București) dramaturg român contemporan, recunoscut pentru
piesele sale de teatru de idei.
·
1925 - S-a născut Billy Grammer, cântăreţ şi chitarist
country american.
·
1927: S-a nascut Nicolae Herlea, care a cântat timp de peste 30 de ani,
pe toate marile scene ale lumii. Nicolae Herlea
(n. Niculae Herle – 28 august 1927, București – d. 24 februarie 2014, Frankfurt
am Main, Germania) bariton român.
·
1931 - S-a născut John Perkins, cântăreţ canadian
(Crew-Cuts).
·
1938 - S-a născut Clem Cattini, baterist britanic
(Tornados).
·
1939: S-a nascut Rodica
Ojog-Braşoveanu, scriitoare româncă de romane poliţiste: “Cocoşatul are alibi”,
“Bună seara, Melania!”; (m. 2 septembrie 2002).
·
1943 - S-a născut Ann Honey Lantree, bateristă britanică
(Honeycombs).
·
1943 - S-a născut David Soul (Solberg), cântăreţ şi actor
american.
·
1946 - S-a născut Ken Andrews, pianist, baterist şi
vibrafonist britanic (Middle Of The Road).
·
1948 - S-a născut Daniel Seraphine, baterist şi compozitor
american (Chicago).
·
1949 - S-a născut Hugh Cornwell, chitarist, vocalist şi
compozitor britanic (Stranglers).
·
1951 - S-a născut Wayne Osmond, chitarist şi saxofonist
american (Osmonds).
·
1953 - S-a născut scriitorul Ion Mînăscurtă.
·
1961 - S-a născut Kim (Appleby), cântăreaţă britanică (Mel
& Kim).
·
1965: Shania Twain, interpretă americană de
muzică pop. Shania Twain, născută sub numele de Eilleen
Regina Edwards la data de 28 august 1965, este o cântăreață și textieră de
origine canadiană. Ea a devenit foarte cunoscută în domeniul muzicii Pop
Country odată cu lansarea celui de-al treilea album din cariera sa,
intitulat Come on Over, care
a fost comercializat în aproximativ 40 de milioane de exemplare pe plan
internațional. Twain este singura interpretă care a reușit să obțină trei
discuri de diamant în S.U.A. și se clasează pe locul secund în topul celor mai
de succes artiști canadieni, prima fiind Celine Dion. Până în prezent, Twain a
fost aclamată de critici, care i-au acordat cinci premii Grammy, 27 premii BMI,
iar produsele sale discografice au fost foarte comercializate pe plan
internațional. În total, Twain a vândut peste 65 de milioane de exemplare ale
albumelor sale, dintre care 48 de milioane numai în S.U.A.
·
1969: S-a nascut actorul american Jason Priestey.
Decese
·
388: A murit Magnus Maximus (n. cca.
335), cunoscut și ca Maximianus
un uzurpator hispano-roman al tronului Imperiului Roman de Apus din
383 până la executia sa, din ordinul împăratului Teodosie
I, care a marcat sfârșitul dominatiei imperiale romane reale în
nordul Galiei și în Britania.
·
430: A murit Augustin de Hipona,
doctor al Bisericii, teolog şi filosof, unul din cei mai impotanti teologi al
Bisericii crestine timpurii occidentale (n. 13 noiembrie 354). Este unul din cei patru
Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim, si Grigore cel Mare.
Operele sale au modificat substanțial
gândirea europeană, constituind o punte de legătură între filosofia antică și
cea medievală. A fost primul filozof care a considerat istoria ca fiind
necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului. Augustin de
Hipona a fost sanctificat de Biserica Catolica.
·
1341: A murit Leon al V-lea, al regatului armean al Ciliciei sau
al Micii Armenii; (n.13o9), un regat independent intre anii
1080-1375, fondat in sud-estul Anatoliei de catre refugiatii armeni, in urma
invadarii de catre selgiucizi a Armeniei. A fost un bastion al
crestinatatii orientale si un aliat pretios pentru cruciati, fiind in
acelasi timp si un centru important al culturii nationale armene intr-o
perioada in care Armenia insasi era sub ocopatie straina. Acest regat
a disparut odata cu caderea capitalei Sis in mainile asediatorilor mameluci.
·
1645: Hugo Grotius, jurist, istoric și
diplomat olandez (n. 1583). Hugo Grotius (n. 10 aprilie 1583 – d. 28
august 1645) a fost un jurist, istoric şi diplomat olandez, specialist în drept
internaţional. Este unul dintre fondatorii teoriei dreptului natural, în ale
cărui lucrări şi-au regăsit expresie interesele burghezia aflată în ascensiune
în acea perioadă. Promovând eliberarea dreptului de sub tutela teologiei,
Grotius a susţinut faptul că dreptul nu se întemeiază pe voinţa vreunei
divinităţi, ci pe natura omului şi pe principiile raţiunii. Împreună cu
Francisco de Vitoria şi Alberico Gentili, a pus bazele dreptului internaţional,
bazat pe acelaşi drept natural.
·
1757: A murit David Hartley, filosof englez; (n. 1705).
·
1880: A decedat Charles Thomas Jackson, medic şi chimist
american (n. 1805).
·
1905 - A murit Emanoil Davidescu, membru fondator al
“Gazetei matematice” (n.11.03.1871).
·
1914 - A murit compozitorul rus Anatoli Liadov
(n.11.05.1855).
·
1917: A decedat prozatorul roman
Calistrat Hogaş; ( ”În Munţii Neamţului”, “Pe drumuri de munte”); (n.19
aprilie 1848). A fost distins cu primul premiu initiat de Societatea
Scriitorilor Români (1922), la recomandarea lui Liviu Rebreanu, în 1915 îi
fusese refuzat Premiul “Adamachi” al Academiei.
·
1917 - A încetat din viaţă poetul Anton Naum, membru al Academiei
Române (n. 17 ianuarie 1829).
·
1943: Boris al
III-lea al Bulgariei (n. 1894). Boris
al III-lea Unificatorul, Țarul Bulgariei (n. 30 ianuarie 1894 Sofia,
Principatul Bulgariei, Imperiul Otoman – d. 28 august 1943, Sofia, Bulgaria),
născut Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, fiul lui
Ferdinand I, a urcat pe tron în 1918 după abdicarea tatălui său în urma
înfrângerii Regatului Bulgariei în Primul Război Mondial. Aceasta a reprezentat
a doua înfrângere majoră a țăii în doar cinci ani, după dezastrul din Al Doilea
Război Balcanic (1913). Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a trebuit să
cedeze noi teritorii și să plătească vecinilor însemnate despăgubiri de război,
ceea ce a amenințat stabilitatea politică și economică. Două forțe politice,
Uniunea Agrariană Bulgară și Partidul Comunist Bulgar, cereau răsturnarea
monarhiei și schimbarea guvernului.
·
1987: A încetat din viaţă scenaristul şi regizorul de film
John Huston, laureat al Premiului Oscar pe anul 1948 pentru “Comoara din Sierra Madre” şi al
Premiului “Leul de argint” – “Moulin Rouge”: “Noaptea iguanei”, “Omul în mantaua de ploaie”, “Şoimul maltez”;(n. 5 august 1906).
John Marcellus Huston (n. 5 august 1906, Nevada, Missouri – d. 28 august 1987,
Middletown, Rhode Island) a fost un celebru regizor american de film și
scenarist, laureat cu Premiul Oscar. A regizat printre altele și renumitele
filme clasice: Șoimul
maltez (1941), Jungla
de asfalt (1950), Comoara
din Sierra Madre (1948), Key Largo(1948), Regina
africană (1951), Drumul
spre victorie (1981) și Onoarea familiei Prizzi(1986)
·
2014: A murit John Anthony Walker, Jr.
(n.28 iul 1937), fost ofiter specialist in comunicatii al Marinei Statelor
Unite ale Americii,condamnat pentru spionaj in favoarea Uniunii Sovietice in
perioada 1968 -1985. In timpul in care a spionat pentru sovietici, Walker a
ajutat sovieticii descifreze mai mult de un milion de mesaje navale
americane criptate. Unii analisti l-au descris ca fiind spionul sovietic
care a pricinuit cele mai mari daune Americii în toata istoria sa. A fost arestat î pe 20
mai 1985 de o echipă de agenți ai FBI si
a decedat in inchisoare, in urma unui cancer avansat la gat.
Sărbători
·
În calendarul ortodox: Sf Cuv
Moise Etiopianul; Dreptul Ezechia
- în calendarul romano-catolic: Augustin de Hipona (d. 28 august 430), episcop, doctor al
Bisericii;
- în calendarul luteran: Augustin de Hipona;
- în calendarul anglican: Augustin de Hipona;
- în calendarul greco-catolic: Moise
Etiopianul, călugăr (d. 400), Augustin de Hipona, episcop (d. 430).
SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 28 August
ROMÂNIA
ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Bătăliile
de la Muncelu și Varnița 28 august/3 septembrie 1917
În noaptea de 27/28
august 1916 trupele române treceau frontiera în Transilvania, după ce Consiliul
de Coroană aprobase declaraţia de război adresată Austro-Ungariei. Efectivele
armatei erau de 813.758 soldaţi, 19.843 ofiţeri, 281.210 cai. Erau inadecvat
echipate şi cu surse de aprovizionare nesigure. Până la sfârşitul lui
septembrie armata noastră a reuşit să reziste în Transilvania, iar în octombrie
s-a retras pe linia Carpaţilor. La 11 noiembrie trupele germano-austriece au
lansat pe Jiu o ofensivă puternică: era începutul catastrofei militare pentru
România.
La 10 ianuarie 1917
frontul s-a stabilizat de-a lungul Dunării şi Siretului în sudul Moldovei.
Guvernul Brătianu a luat măsura evacuării regelui şi guvernului la Iaşi.
În cele mai grele
condiţii, până în iunie 1917, Armata română a fost reorganizată cu ajutorul
misiunii militare franceze condusă de generalul Henri Berthelot, iar relaţiile
restabilite cu Rusia revoluţionară, cu guvernul provizoriu de la Petrograd. La
22 august 1917 trupele generalului Averescu au trecut la ofensivă împotriva
forţelor austro-ungare, lângă Mărăşti. A urmat cea mai sângeroasă dintre bătălii,
la 6 august, la Mărăşeşti - cu 60.000 morţi în tabăra duşmană şi 27.000 în
tabăra noastră.
Pentru contrabalansarea
eşecurilor de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, armatele Puterilor Centrale au
atacat trupele ruseşti aliate în sectorul Muncelu - Vrancea, considerându-l
vulnerabil. În dimineaţa de 28 august 1917 au atacat poziţiile ruseşti de la
Ireşti-Vrancea, unde au găsit o slabă opoziţie. Armata română a oprit atacul,
stabilizând frontul prin respingerea germanilor. În noaptea următoare s-au
refăcut forţele în ambele tabere, iar în 30 august au fost din nou lupte
violente lângă Varniţa-Vrancea, iar inamicii din nou respinşi.
Luptele de la Muncelu
s-au păstrat vii în memoria colectivă mult timp, aşa cum atestă o înregistrare
realizată în 1977 cu Alexandru Harţuchi, din comuna Ţifeşti-Vrancea. Este o
poezie pe care Alexandru Harţuchi a citit-o în presa locală în anii războiului.
Păstrată în Arhiva de istorie orală, poezia despre luptele de la Muncelu este
astăzi şi va fi şi în viitor o mărturie-document din primul război mondial:
O, Muncelule mult frământat,
Ajuns-ai numai ruine!
În ţintirim te-ai prefăcut,
Mii leşuri zac sub tine.
Ajuns-ai numai ruine!
În ţintirim te-ai prefăcut,
Mii leşuri zac sub tine.
Ce sat frumos şi-mpodobit
Erai acum doi ani!
Şi azi rămas-ai pustiit,
De unguri şi germani.
În cartea vremii tu rămâi
Să spui pentru vecie,
C-aici învins-am pe vrăjmaş
În lunga lui trufie!
Erai acum doi ani!
Şi azi rămas-ai pustiit,
De unguri şi germani.
În cartea vremii tu rămâi
Să spui pentru vecie,
C-aici învins-am pe vrăjmaş
În lunga lui trufie!
Se povesteşte ce-a cătat
Aci cotropitorul
Şi [că] românul s-a luptat
Să-şi aprere ogorul.
Aci cotropitorul
Şi [că] românul s-a luptat
Să-şi aprere ogorul.
O rugăminte viu să-ţi fac
Şi voi să se-mplinească:
La căpătâi, adesea,
O candelă să luminească...
Şi voi să se-mplinească:
La căpătâi, adesea,
O candelă să luminească...
Recitată de mine,
Alexandru Harţuchi, comuna Ţifeşti, astăzi, 30 aprilie 1977..."
SUPLIMENT
ISTORIE PE ZILE 28 August
VIAȚA
REGINEI MARIA
Nimeni nu
poate contesta meritele reginei Maria în obţinerea unirii din 1918. Pe când “
marele” om politic I.I.C. Brătianu stătea ca un câine pe holurile palatului de
la Versailles fără ca nimeni să se sinchisească de prezenţa lui, Maria s-a
implicat eficient în reuşita demersului românilor. Dar activitatea sa politică
a fost permanent umbrită de o viaţă amoroasă care a creat rumori în
rândul tradiţionalistei societăţi româneşti.
Pe 29
octombrie 1875 se năştea în Kent, Anglia, Marie Alexandra Victoria, prinţesă de
Edinburgh şi mai târziu prinţesă de Saxa-Coburg şi Gotha. Copila nu avea doar
descendenţă nobilă ci se trăgea direct din cele mai bogate şi influente familii
regale ale lumii. Bunica paternă era nimeni alta decât regina Victoria,
aflată la apogeul domniei sale de 64 de ani iar mama sa era marea ducesă Maria
Alexandrovna a Rusiei, fiica ţarului Alexandru al II-lea.
Există o
mulţime de amănunte legate de viaţa reginei Maria pe care marele public nu le
ştie, dar care sunt reflectate în memoriile contemporanilor care au cunoscut-o
suficient de bine pentru a-şi creea o impresie despre ea. Portretul creionat de
I. G. Duca sau Argetoianu, ambii prim-miniştri ai României în perioada
interbelică, este destul de departe de cel idilic, rămas în conştiinţa noastră.
În ceea ce priveşte fizicul, regina se numără ea printre frumuseţile Europei,
dar o analiză atentă, evidenţia trăsături neregulate, ochi mici, gură mare,
bust lung, picioare scurte şi umflate, braţe groase, glezne şi încheieturi
mari, dintr-o bucată.
În mai 1892
are loc logodna cu Ferdinand, însă nunta se va tine abia in decembrie, pentru
ca tânăra să împlinească 17 ani. Din ianuarie 1893 viitoarea regină ajunge în
România. În primii 10 ani de căsătorie se nasc, rând pe rând,
întâi Carol – viitorul moştenitor al tronului, apoi Elisabeta –
viitoarea regină a Greciei, Maria (alintată Mignion) – viitoarea
regină a Iugoslaviei şi Nicolae. Mai târziu, s-a mai născut o
fată, Ileana – viitoare arhiducesă a Austriei, şi cu puţin timp
înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în cel de-al 20-lea an de
căsnicie al cuplului, se naşte Mircea.
Aventuroasa
Maria va avea cu Ferdinand, mai mult un mariaj de convenienţă, I.G. Duca fiind
de părere că regina nu-l iubise pe Ferdinand niciodată datorită lipsei de
iniţiativă şi voinţă de care acesta dădea dovadă.
O iubăreaţă
precoce
La 11 ani
principesa ajunge cu familia în Malta. Acolo trăieşte prima poveste de iubire
cu vărul ei, George. Va trece, dezamăgită, pe lângă o căsătorie din dragoste,
rară la vremea aceea, şi pe lângă palatul Buckingham, ca reşedinţă
permanentă. Pentru că George va ajunge pe tronul Marii Britanii mai curând
decât se aştepta familia fetei.
În 1893,
Maria va ajunge în România ca mireasă a unui bărbat cu 10 ani mai mare, ce
suferea din dragostea pentru o altă femeie, poeta Elena Văcărescu. Inima lui
Ferdinand va rămâne dăruită femeii exilate la Paris, pe care, se pare că o va
iubi până la moarte. Ajunsă în România, Maria întâlneşte o ţară şi o curte
regală care nu semănau cu nimic din ce văzuse până atunci şi unde temperamentul
ei vulcanic, independenţa şi nonconformismul intrigă şi deranjează.
S-a şuşotit
şi s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante ale reginei. Castelele
Pelişor şi Bran, sau minunata reşedinţă de vară de la Balcic, au fost locuri
unde Maria îşi dezbrăca hainele regale pentru a rămâne în neglijeul
parfumatului adulter. Aproape toate legăturile sentimentale ale reginei au fost
de scurtă durată, rezumându-se la partea sexuală.
Luna de
miere petrecută alături de Ferdinand în castelul de vânătoare de la
Krauchenwies, aflat într-o pădure din apropiere de Sigmaringen, a fost un eşec.
Maria a părăsit patul decepţionată, însingurată, cu dorinţa de a citi un roman
de dragoste. Tânăra soţie a oferit o explicaţie delicată acestei situaţii,
anume că soţul ei „era
teribil, aproape crud de îndrăgostit. În felul meu imatur, am încercat să
răspund pasiunii sale, dar eram avidă şi însetată de ceva mai
mult…Totul îmi lăsase un sentiment de neîmplinire, parcă mai aşteptam ceva ce
nu s-a întâmplat”.
La
începutul lui 1897 îi apare în preajmă un tânăr ofiţer din regimentul ei de
roşiori, “nu prea înalt, subţire, brunet, amuzant şi elegant”, în vârstă de 27
de ani, pe numele său Gheorghe (Zizi) Cantacuzino. În scurt timp se înfiripă o poveste de
iubire care va înceta timp de două luni, când Maria îl însoţeşte pe Ferdinand
la Nisa în iarna lui 1897-1898, dar se reia în primăvară, Zizi Cantacuzino
fiind adus la Cotroceni ca profesor de gimnastică pentru micuţul Carol.
Aventura continuă ulterior în Germania, unde Maria pleacă la tratament,
apoi la Constanţa, la bordul unui vas ancorat în larg.
În 1902,
Ferdinand şi Maria s-au deplasat la Londra pentru a reprezenta familia regală
română la încoronarea lui Edward al VII-lea. Aici, Maria l-a cunoscut pe
principele Waldorf
Astor, care avea
puţin peste 20 de ani, de care s-a îndrăgostit instantaneu şi cu care „a avut o idilă pătimaşă”. O
iubire pasageră, dar trăită cu pasiune, alături de englezul înalt, neobişnuit
de chipeş, care tocmai absolvise studiile la Oxford şi pe care l-a întâlnit la
castelul Cliveden, alături de sora sa Pauline. O iubire întreţinută mai mult
prin scrisori, care încetează şi ele după ce tânărul englez se căsătoreşte cu
Nancy Shaw, în 1906. “Îl
iubeam sincer şi natural, cu tot ce firea mea avea mai bun de dăruit…”,
îi scria principesa Paulinei. “El
era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia. Şi totuşi, în
momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt fără milă… Şi
el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”.
În
tulburele an 1907, principesa Maria îl cunoaşte pe Barbu Ştirbei, nepotul
domnitorului Barbu Ştirbei, un prinţ elegant, cu o foarte plăcută infăţişare şi
cu o minte ascuţită. Prin Barbu Ştirbei, cumnatul lui I.I.C. Bratianu,
descoperă gustul puterii.. Maria vizita des Buftea, unde locuia Ştirbei.
Petreceau acolo mult timp împreuna, călărind prin împrejurimi. Când erau
departe unul de altul, işi scriau scrisori pasionale. Ileana, al cincilea copil
al viitoare regine Maria, semăna leit cu una dintre surorile prinţului !
Relaţia lor
a ajuns rapid în gura târgului. Cu toate acestea, ca o ironie a sorţii, la
moartea lui I. Kalinderu, în 1913, regele Carol I îl aduce ca administrator al
Domeniilor Coroanei chiar pe Barbu Ştirbei ! Pe măsură ce Carol I îmbătrânea,
Maria se interesa din ce în ce mai mult de politică, întreţinându-se tot mai
frecvent cu Barbu Ştirbei şi Ion I.C. Brătianu, principesa simţindu-se atrasă
de jocul de culise practicat de cei doi.
În timp ce
Barbu Ştirbei o admira şi iubea sincer, Maria era mereu în căutare de cuceriri.
În 1918 îl întâlneşte pe colonelul canadian Joe Boyle.. „Cioplit în atlet, arătos şi simpatic,
cu un cap de consul roman, cu faţa rasă şi pârlită de soare, cu nişte ochi
negri fulgerători, Boyle se înfăţişa ca un mascul… căruia puţine erau în stare
să-i reziste”, menţionează Argetoianu în memoriile sale. Regina l-a
luat cu ea la conacul din satul Coţofăneşti pentru a trăi o adevărată, intensă
şi fericită relaţie adulterină. Constantin Argetoianu, ministru de interne în
epocă, i-a prins pe cei doi îndrăgostiţi într-o scenă antologică. „Am intrat în salonaşul cel mic al
reginei… Cu părul despletit, cu faţa îmbujorată în călduri, abia acoperită cu
un «thee gown» de mătase gălbuie, frumoasă ca în poveşti, regina se rupsese
vădit din braţele amorului şi… îmbătată de fericire, a înaintat spre mine
„toute balentante” pe când pe uşa din fund se retrăgea silueta canadianului.
Biata femeie! Ce frumoasă şi încordată era! Pe măsură ce vorbea, se liniştea şi
văpaia de pe faţa ei se stingea: încetul cu încetul, femeia îşi revenea în
fire. Şi-a strâns halatul pe piept să-şi ascundă sânii”.
Părăsită şi
abandonată de marea ei iubire canadiană, regina se întoarce la Barbu Ştirbei.
Acesta i-a fost alături ori de câte ori s-a simţit singură şi copleşită.
A continuat să-i fie sprijin chiar şi în anii plini de zbucium, umilinţe şi
durere care au urmat morţii lui Ferdinand. Dorinţa de răzbunare a lui Carol al
II lea a interupt însă această frumoasă poveste de iubire. trei dintre
membrii familiei regale şi prinţul Barbu Ştirbei fiind izgoniţi din ţară.
Sursa: Atac de Constanța din
23.12.2012; Articol de Emil Goga.
SUPLIMENT
ISTORIE PE ZILE 28 August
ORGIA
DE LA COȚOFĂNEȘTI
M-am gândit mult dacă să public această relatare. Am găsit-o
întâmplător într-o publicaţie mai puţin cunoscută “Magazin-revista
a romanilor de pretutindeni”. Acuzaţiile
la adresa comportamentului Reginei Maria, aduse în el, sunt de o gravitate
excepţională ! Dacă, ce se scrie aici, s-a întâmplat cu adevărat (am unele
dubii, chiar dacă se înscriu în categoria multelor relaţii adulterine ale
reginei), atunci percepţia generală despre o femeie care a fost mai întâi
regină şi persoană dedicată ţării sale (prin adopţie), poate căpăta fisuri
imposibil de acoperit. Când accepţi coroana regală, implicit te supui
restricţiilor unei conduite exemplare, ori Regina Maria nu a înţeles acest
lucru. Aventuri amoroase numeroase, iubiri extra-conjugale, copii din flori,
toate compun un tablou jenant pentru un cap încoronat. Celor care mă acuză că
am purces la acest serial, doar pentru a o defăima, mai ales acum când imaginea
ei este propusă să apară pe o bancnotă, le răspund că istoria are menirea de a
ne prezenta faptele personalităţilor aşa cum au fost. Chiar dacă ne convin sau
nu…
Cu menţiunea că autorul afirmă apariţia acestuia în ziarul Daily Worker, iată articolul:
“Istoria orgiei de la Coţofãneşti n-a fost publicatã de nici un ziar românesc, însã ea a rãsuflat în America şi astfel, a ajuns la noi. Şi prin noi, pentru prima data la cititorul român. Dacã cineva dorea sã vorbescã despre viciile ori urgiile (burgheziei şi aristocraţiei . n.r.) din România, şi vrea sã le arate într-un mod vivid [viu], nu trebuia sã recurgã la gesturi pentru a influenţa, ci era destul sã apese pe un singur cuvânt: COŢOFANEŞTI, şi oricare ar fi înţelege fãrã sã mai aibã nevoie de alte cuvinte. În 1920, majoritatea guvernamentalã a generalului Vãitoianu a refuzat sã recunoascã validitatea mandatului unui membru al Parlamentului. Deputatul în chestie s-a ridicat de pe scaun şi a strigat un singur cuvânt: Coţofãneşti ! Şi în mai puţin de o jumãtate de orã validitatea mandatului a fost recunoscutã. O delegaţie de ţãrani, sub conducerea unui avocat, a prezentat o petiţie ministrului de interne. Ministrul, la început, a refuzat sã iscãleascã petiţia. Avocatul care conducea pe ţãrani, scos din fire, şi-a pierdut rãbdarea şi a strigat în faţa ministrului: Coţofãneşti ! Ministrul s-a fãcut alb ca varul şi a scris pe petiţia ţãranilor un singur cuvânt: Admis.
Cu menţiunea că autorul afirmă apariţia acestuia în ziarul Daily Worker, iată articolul:
“Istoria orgiei de la Coţofãneşti n-a fost publicatã de nici un ziar românesc, însã ea a rãsuflat în America şi astfel, a ajuns la noi. Şi prin noi, pentru prima data la cititorul român. Dacã cineva dorea sã vorbescã despre viciile ori urgiile (burgheziei şi aristocraţiei . n.r.) din România, şi vrea sã le arate într-un mod vivid [viu], nu trebuia sã recurgã la gesturi pentru a influenţa, ci era destul sã apese pe un singur cuvânt: COŢOFANEŞTI, şi oricare ar fi înţelege fãrã sã mai aibã nevoie de alte cuvinte. În 1920, majoritatea guvernamentalã a generalului Vãitoianu a refuzat sã recunoascã validitatea mandatului unui membru al Parlamentului. Deputatul în chestie s-a ridicat de pe scaun şi a strigat un singur cuvânt: Coţofãneşti ! Şi în mai puţin de o jumãtate de orã validitatea mandatului a fost recunoscutã. O delegaţie de ţãrani, sub conducerea unui avocat, a prezentat o petiţie ministrului de interne. Ministrul, la început, a refuzat sã iscãleascã petiţia. Avocatul care conducea pe ţãrani, scos din fire, şi-a pierdut rãbdarea şi a strigat în faţa ministrului: Coţofãneşti ! Ministrul s-a fãcut alb ca varul şi a scris pe petiţia ţãranilor un singur cuvânt: Admis.
Pentru
Dumnezeu ! Ce e Coţofãneşti ? Ce înseamnã acest cuvânt ? El e numele unui sat
în apropiere de oraşul Bacãu din Moldova [ …] A fost în 1917. Armatele
învingãtoare ale germanilor, sub conducerea generalului von Mackensen, au
pãtruns departe pe teritoriul român. Coţofãneşti era la marginea armatei române
şi servea [drept] Cartier General al Statului Major al armatei române şi al
corespondenţilor de rãzboi. Servea în acelaşi timp ca un spital provizoriu
pentru soldaţii rãniţi. Regina Mãria, cele douã fiice ale sale: Elisabeta şi
Maria, şi un numãr de doamne de Curte, se «sacrificau» în mod benevol pe
altarul patriotismului, îngrijind de rãniţi. Ele îşi devotau ziua şi noaptea în
munca lor caritabilã, cu deosebire noaptea, şi multe poveşti minunate asupra
devotamentului lor au fost circulate, poveşti în care ofiţerii […] n-au jucat
un rol mic […]
Într-o
noapte a fost adus de pe front un soldat grav rãnit, care suferea cumplit din
cauza hemoragiei […]. Sergentul-major care era de serviciu a trimis pe un
soldat sã aducã doctorul, care, de asemenea, era de serviciu. Doctorul,
fireşte, n-a fost aflat la spital. Un soldat […], care avea trei ani de
serviciu în armatã, a fost trimis sã caute pe doctor. Dupã indicaţiile
soldatului de gardã, el s-a îndreptat spre o clãdire din apropiere, unde un fel
de petrecere militarã era în toiul ei: lucru care se întâmplã des, când
«soldaţii» şi «civilii» sunt din «societatea înaltã».
Soldatul
a încercat sã intre înãuntru, dar toate uşile erau încuiate. Şi-a ciulit omul
urechile: dinlãuntru veneau melodii […] Şi s-a gândit îndurerat la camarazii
lui care ucid şi sunt ucişi pe front, şi cu deosebire la camaradul care voma
sânge […] în spitalul de campanie. S-a dat pe lângã ferestre […] Nimic:
perdelele erau trase în jos cu multã grijã. În cele din urmã a aflat o
fereastrã în fundul clãdirii, unde perdeaua lãsa un mic gol care i-a îngãduit
sã priveascã înãuntru. Şi scena pe care i-au întâlnit- o ochii l-a umplut de
furie şi indignare.
Goi,
[alţii] pe jumãtate dezbrãcaţi, ofiţerii şi surorile de caritate în diferite
poziţii se tãvãleau pe podelele sãlii care erau acoperite cu covoare scumpe de
blanã. Într-un alcov cânta muzica. Uitând de misiunea în care era trimis,
soldatul a chemat la faţa locului pe mai mulţi camarazi, atâţi cât a putut
aduna lângã el, şi i-a condus la fereastra în chestie. La vederea orgiei ce se
petrecea înlãuntru, soldaţii au fost cuprinşi de o furie nebunã, au apucat un
bidon de benzinã şi au deşertat conţinutul pe pervazurile ferestrelor, pe uşi
şi pe alte pãrţi de lemn ale clãdirii şi le-au dat foc.
Când
ofiţerii şi soldaţii din barãcile din vecinãtate au venit la locul incendiului
au aflat o societate «îmbrãcatã foarte delicat» […] În aceastã patrioticã
societate erau: Maiestatea Sa regina României, Maria Hohenzollern, într-un
capot de noapte vişiniu; prinţesa Maria, viitoare consoartã a lui Alexandru,
regele Iugoslaviei; prinţesa Elisabeta, viitoare consoartã a ex-regelui grec
George […]
Natural, corespondenţii de rãzboi au fost, de asemenea, la faţa
scenei, şi au luat în grabã câteva fotografii asupra acestei idilice
societãţii: «Regina României, fiicele sale şi damele ei de onoare, intoxicate,
(bete . n.r.) îmbrãcate numai în capoate diafane, de noapte, în braţele
ofiţerilor […] pe jumãtate dezbrãcaţi». Un numãr din aceste fotografii au fost
confiscate de Siguranţã (poliţia secretã a României), dar restul din ele sunt
încã în mâini sigure.” Dr.
Dumitru Garofil
RELIGIE ORTODOXĂ 28 August
Sf Cuv Moise
Etiopianul; Dreptul Iezechia
În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea
Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul („cel din tâlhari”), Etiopianul.
Acest
fericit era de neam etiopian si la fata peste tot negru, fiind sluga unui
oarecare ce se afla la lucruri politicesti. Pentru firea lui cea rea si pentru
viata tâlhareasca l-a gonit domnul sau. Pizmuind el pe un pastor care îl
zaticnise de la un lucru rau, s-a hotarât sa-l ucida; si aflând ca acela este
de cealalta parte de apa Nilului si fiind apa mare, îsi lua sabia în gura,
si-si puse camasa în cap, si trecu înot. Dar pastorul prinzând de veste a
fugit; atunci el a junghiat patru berbeci alesi, si însiruindu-i pe o funie, a
trecut iarasi Nilul înot.
Si
mâncând carnurile, si vânzând pieile pe vin, s-a dus la sotii lui. Acestea
le-am povestit ca sa vedeti, ca este cu putinta ca cei ce vor, pot sa se
mântuiasca prin pocainta. Acesta în cele din urma venind întru umilinta, din
oarecare primejdie, s-a dus la o mânastire, si atât s-a pocait încât a tras si
pe sotii lui catre Hristos prin pocainta.
Iar
oarecând sezând în chilia sa, nimerira la dânsul niste tâlhari, nestiind ca el
este Moise, pe care fericitul legându-i cu un streang, îi puse pe umeri ca pe
un sac cu paie, si-i duse la obste. Si zise catre frati: „De vreme ce mie nu mi
se cade sa fac nedreptate, am aflat pe acestia ce venira sa-mi faca rau. Ce
porunciti pentru ei?” Iar aceia daca-l cunoscura ca el este Moise, vataful de
tâlhari cel vestit si nebiruit, se marturisira lui Dumnezeu, si se lepadara de
lume si se facura calugari foarte iscusiti. De aceea traind sfântul cu placere
dumnezeiasca si luptându-se cu demonul neastâmpararii, a murit fiind batrân de
75 de ani, facându-se si preot, si lasând 70 de ucenici.
Despre
acesta vorbeste Patericul egiptean sub numele de Moise „cel din tâlhari” sau
Moise Arapul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care
cu pace s-a savârsit.
Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui
necredincios Ahaz. Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4
Regi 18-20.
A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a
domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Inflacarat adorator al Adevaratului
Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. In vremea sarbatoririi
Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel,
Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor
cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat.
Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe
locuri din regatul lui Israel.
Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit
rugaciunile. Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele
asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele
pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia.
Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim,
cerind ca regele iudeu sa se predea. Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in
rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana.
La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi. Profetul
Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale,
pentru ca va muri in curind. Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de
mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani.
Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar si
mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire. Iezechia a murit la virsta de
54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim. Amintirea
Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de
brânza).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte
pe noi. Amin.
ARTE 28 August
INVITAŢIE
LA OPERĂ 28 August
Lohengrin
de Richard Wagner
Lohengrin, Scala 2012 (Barenboim,
Kaufmann, Pape):
Giuseppe
Verdi – Don Carlo cu Nicolae Herlea
Verdi: Don Carlo
Schubert Alfonso Und Estrella D 732 | Opera Music HD | Focus Reading Meditation Soothe
MUZICĂ
28 August
Karl
Bohm, dirijor austriac
Mozart Requiem Karl Bohm:
Billy Grammer, cântăreţ şi chitarist country american
Nicolae
Herlea
Nicolae Herlea - Cantonete CD1:
Nicolae Herlea - Cantonete CD2:
John Perkins, cântăreţ canadian (Crew-Cuts)
THE CREW CUTS •
Clem Cattini, baterist britanic (Tornados)
Clem Cattini:
Ann Honey Lantree, bateristă britanică (Honeycombs)
The Honeycombs -
David Soul (Solberg), cântăreţ şi actor american
David Soul -
Looking Back : The Very Best of David Soul (2008):
Ken Andrews, pianist, baterist şi vibrafonist britanic (Middle Of
The Road)
MIDDLE OF THE
ROAD
Daniel Seraphine, baterist şi compozitor american (Chicago)
Hugh Cornwell, chitarist, vocalist şi compozitor britanic
(Stranglers)
The Stranglers:
Wayne Osmond, chitarist şi saxofonist american (Osmonds)
The Osmonds:
Kim (Appleby), cântăreaţă britanică (Mel & Kim)
Mel & Kim
Appleby -
Shania
Twain
Shania Twain
Greatest Hits | The Best Of Shania Twain:
Paula
Fernandes
PAULA FERNANDES -
Anatoli Liadov, compozitor rus
Lyadov 8 Russian
Folk Songs:
GUITARRAS DEL ALMA Selección de Cecil González
Top 20 ABBA Songs - ABBA Greatest Hits 2018
Relaxing Piano JAZZ - Smooth Cafe Piano & Saxophone Jazz Music for Sleep, Studying, Work
POEZIE
28 August
Johann
Wolfgang von Goethe
BIOGRAFIE
Johann Wolfgang von Goethe
(1749-1832)
1749 La 28 august,
la Frankfurt, Germania, s-a nascut Johann Wolfgang von Goethe. A
fost un scriitor german, ilustru ganditor si om de stiința, una dintre cele mai
de seama personalitati ale culturii universale.[1] Goethe este in
multe privinte ultima personalitate literara pe deplin integrata pentru care
literatura, arta, stiinta, cercetarea si viata publica au concurat spre a-i
fauri o cariera de scriitor, ministru de stat, om de stiinta, director de
teatru si critic. Figura proeminenta a literaturii universale, Goethe si-a
dominat perioada ca putini alti oameni, asa cum a facut-o Dante, Milton si
Voltaire. S-a remarcat practic in toate genurile literare: poezia lirica,
drama, literatura beletristica. Goethe a contribuit la definirea perioadei
romantice in romanul sau deschizator de drumuri, ”Suferintele tanarului
Werther”, in timp ce in „Faust” a transpus una dintre cele mai marete povestiri
mitice ale lumii ca „Divina Comedie” a lui Dante si „Don Quijote” a lui
Cervantes care ne-a oferit jaloanele necesare pentru intelegerea conditiei
umane. O figura legendara inca din timpul vietii, Goethe este unul din
personajele de baza ale literaturii mondiale. Dupa cum afirma criticul Harold
Bloom, este ,,arhetipul poetului puternic”, care ofera puncte de referinta si
reprezinta o sursa de inspiratie pentru generatiile ce au urmat.[2]
1756-1758 Urmeaza o scoala
publica.[1]
1768-1768 In aceasta perioada,
Goethe a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig si, dupa o intrerupere
cauzata de boala, la Strasbourg, si-a obtinut diploma in drept abia in 1771.[2]
1773 Prietenia lui cu
J.G. Herder, principalul exponent al miscarii literare Sturm und Drang, un gen
de romantism timpuriu german si o reactie la gandirea si arta neoclasica, a
avut o influenta semnificativa asupra primei lucrari majore a lui Goethe, drama
istorica „Götz von Berlichingen”.[2]
1774 Un an mai
tarziu, publicarea „Suferintelor tanarului Werther” a generat discutii aprinse
care i-au asigurat lui Goethe o faima universala.[2]
1775 Goethe a
acceptat invitatia unui admirator, ducele Karl August de Saxa-Weimar, de a
ocupa un post la curtea de la Weimar. A devenit ministru al Agriculturii, Finantelor
si Minelor si timp de zece ani a fost ministrul principal al ducelui.[2]
1786 Goethe a plecat
din Germania si a petrecut doi ani in Italia, unde si-a aprofundat cunostintele
despre arta clasica, ceea ce a contribuit la maturizarea atitudinilor sale
romantice timpurii dominate de individualism si libertate in sensul
constientizarii importantei disciplinei si a universalitatii. Aceasta tensiune
creatoare este contrabalansata de lucrarile lui de maturitate, inclusiv romanul
„Ucenicia lui Wilhelm Meister” (1796) si urmarea acestuia, „Calatoriile lui
Wilhelm Meister” (1892), care au pus bazele modelului de „Bildungsroman”,
romanul cresterii si dezlvotarii.[2]
1788 Publica drama
„Ifigenia in Taurida”.[2]
1808 Publica prima
parte a dramei „Faust”, drama care a fost scrisa timp de mai multi ani si
cuprinde notite, schite, comentarii concepute de autor.
1832 La 22 martie, in
Weimar, Turingia, Germania, Johann Wolfgang von Goethe s-a stins din viata.
Postum, apare cea de-a doua parte a dramei lui Goethe, „Faust”.[2]
Pe langa munca sa creatoare neintrerupta, concretizata si in scrierea
catorva dintre cele mai admirabile poezii din literatura germana, Goethe a fost
director al teatrului de stat timp de peste douazeci de ani, a condus cercetari
stiintifice de botanica evolutionista, anatomie si teoria culorii, a studiat
foarte serios literatura neoccidentala. Om multilateral, inzestrat cu calitati
extraordinare, Goethe a fost recunoscut inca din timpul vietii ca intelept si
personaj mesianic si a atras la Weimar o multime de vizitatori, printre
care si Napoleon, care i-au adus omagiul lor, dornici sa invete cat mai multe
de la maestru. Admiratia Europei si Americii pentru Goethe si lucrarile lui au
contribuit in mare masura la raspandirea ideilor si culturii germane in
intreaga lume, cu efecte profunde asupra vietii stiintifice, educatiei si
filozofiei, precum si asupra literaturii din secolul al XIX-lea.[2]
Cea mai mare realizare a lui Goethe este totusi poemul dramatic „Faust”, la
ale carui concepere si elaborare a lucrat de la varsta de douazeci de ani pana
in anul premergator mortii, cand a reusit sa termine partea a doua a lucrarii.
„Faust” reprezinta o sinteza a tuturor lucrarilor si calitatilor lui de poet.
Preluand legenda medievala a intelectualului care isi vinde sufletul in
schimbul cunoasterii si puterii, Goethe transforma dorinta nemarginita a omului
intr-o potentiala damnare, dar in ultima instanta aceasta reprezinta si un
factor al rascumpararii care ii asigura salvarea, „Faust”, remarcandu-se ca un erou
romantic fundamental, comparabil cu Werther, Prometeu al lui Shelley si Manfred
al lui Byron. „Faust” reprezinta aspiratia individului spre transcendenta si
sfidarea limitelor.[2]
Importanta lui Goethe ca scriitor deriva din capacitatea lui de a pune sub
semnul intrebarii propriile convingeri si pe cele ale vremii sale si de a le
turna din nou in formele imaginare ale investigatiei. Asa cum concluziona
William James, ,,Era viu prin toti porii pielii lui si recepta orice impresie
cu un amestec de placere si atentie; ceea ce face ca miscarea masinariei lui
mentale sa fie una dintre cele mai extraordinare privelisti oferite vreodata
locuitorilor acestei planete”
Dedicaţie
Vă-ntoarceţi iar,
figuri sfios-plăpânde,
Ce-n ochiul vag de
timpuriu m-aţi nins;
Să vă reţin, acum,
abia născânde?
De-acest miraj mai
sunt eu azi atins?
Cum vă-mbulziţi! ei
bine, creşteţi blânde
Din fum şi ceaţă-n
juru-mi dinadins;
Cutremurat mi-e
pieptul tinereşte
De suflul vrajei ce vă
urmăreşte.
Voioase zile-mi ies cu
voi în cale
Şi-atâtea umbre dragi
se-ntorc tăcut;
Ca basme-aproape
stinse vin agale
Prietenia, cel dintâi
sărut;
Şi iar mi-e fraged
chinul, sună-a jale
Al vieţii labirintic
drum pierdut,
Numind pe bunii, ce,
minţiţi de soarte
Cu ore-alese,
mă-ntrecură-n moarte.
Ei n-aud noul câtec
ce-i îmbie,
Cei scumpi,
cărora-ntâiul le-am cântat;
S-a spart prieteneasca
vălmăşie,
Şi ah! ecoul prim s-a
spulberat.
Cântarea mea-n mulţimi
străine-adie,
De-aplauze chiar mi-e
pieptu-nfricoşat,
Iar cei ce mi-au
sorbit pe vremuri cântul,
De mai trăiesc, i-a
risipit pământul.
Şi mă cuprinde-un dor
uitat de sfera
Acelor duhuri grave-n
paşnic stol,
Cu lânced sunet umple
atmosfera
Şoptindu-mi cânt, ca
harfa lui Eol,
Fiori mă prind, şi
lacrimi curg; severa
Mea inimă zvâcneşte
rar, domol;
Tot ce posed, mai văd
ca-n depărtare,
Iar ce s-a stins,
aievea-n jur mi-apare.
Din „Faust”, traducere
de Ştefan Augustin Doinaş, Editura Univers, Bucureşti, 1982
Aproape de cel drag
La tine mă gândesc
când valu-n soare,
Pe mări sclipeşte,
Când licărul de lună,
din izvoare
Se oglindeşte.
Te văd pe tine când în
drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când
drumeţul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n
vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult
când, stins, în luncă,
E orice şopot.
Cu tine sunt; de-ai fi
cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n
curând vor arde.
De-ai fi la mine!
În româneşte de Maria
Banuş
Din volumul Goethe -
Poezii, Editura Tineretului, 1957
Dor fericit
Înţelepţii doar s-o
ştie
Căci mulţimea joc îşi
bate!
Vrea să laud viaţa
vie,
Dorul
morţii-nvăpăiate.
În a nopţilor răcoare,
Ce-n iubire
zămisleşte,
Te
cuprinde-o-nfiorare,
Pe când candela
luceşte.
Se desface-mbrăţişarea
Din a beznelor stihie,
Răscolit asculţi
chemarea
Spre suprema cununie.
Depărtarea nu
te-abate,
Vii în zbor, vii ca
vrăjit,
În luminile visate,
Flutur mic, eşti
parjolit.
Şi atât cât n-ai ăst
dor:
Pieri şi iarăşi fii!
Eşti un jalnic călător
Peste triste glii.
În româneşte de Maria
Banuş
Din volumul Goethe -
Poezii, Editura Tineretului, 1957
Anton Naum, poet
Biografie Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iaşi d. 28 august 1917, Mărăşeşti) a fost un poet junimist, profesor universitar al universităţii ieşene, membru titular al Academiei Române.
Era de origine macedoneană, mama şi tatăl său se numeau Teodor şi Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învăţătura se petrec în casa părintească.
Este cunoscut faptul că se obişnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iaşi.
Deşi îi dispar părinţii din fragedă tinereţe, educaţia sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el.
După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iaşi, apoi profesor la Şcoala militară superioară şi, în final, profesor în Şcoala normală superioară din Iaşi.
A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Îşi făcuse o bună faimă cu traducerile sale din poezia franceză şi, din 1875, îl găsim în paginile revistei Convorbiri literare cu poezie proprie, publicându-i-se poemul Nox erat.
A continuat să scrie poezie până în 1893, când i se publică primele cânturi dintr-o epopee eroi-comică, numită Povestea vulpei.
În acelaşi an, este propus (pentru a doua oară, întrucât prima dată încercarea nu a avut succes) membru al Academiei şi, cu ajutorul susţinerii lui Titu Maiorescu, este ales, în sfârşit.
S-a stins din viaţă la optzeci şi opt de ani, în 1917.
Este înmormântat în cimitirul din Cândeşti, Neamţ, localitate unde a locuit o perioadă de timp, unde a avut şi o moşie.
A publicat un volum de traduceri în 1875, un volum de poezii originale (Versuri, Iaşi, 1890) şi o poemă eroi-comică Povestea vulpei (Buc., 1903).
A fost prieten cu Titu Maiorescu.
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iaşi d. 28 august 1917, Mărăşeşti) a fost un poet junimist, profesor universitar al universităţii ieşene, membru titular al Academiei Române.
Era de origine macedoneană, mama şi tatăl său se numeau Teodor şi Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învăţătura se petrec în casa părintească.
Este cunoscut faptul că se obişnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iaşi.
Deşi îi dispar părinţii din fragedă tinereţe, educaţia sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el.
După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iaşi, apoi profesor la Şcoala militară superioară şi, în final, profesor în Şcoala normală superioară din Iaşi.
A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Îşi făcuse o bună faimă cu traducerile sale din poezia franceză şi, din 1875, îl găsim în paginile revistei Convorbiri literare cu poezie proprie, publicându-i-se poemul Nox erat.
A continuat să scrie poezie până în 1893, când i se publică primele cânturi dintr-o epopee eroi-comică, numită Povestea vulpei.
În acelaşi an, este propus (pentru a doua oară, întrucât prima dată încercarea nu a avut succes) membru al Academiei şi, cu ajutorul susţinerii lui Titu Maiorescu, este ales, în sfârşit.
S-a stins din viaţă la optzeci şi opt de ani, în 1917.
Este înmormântat în cimitirul din Cândeşti, Neamţ, localitate unde a locuit o perioadă de timp, unde a avut şi o moşie.
A publicat un volum de traduceri în 1875, un volum de poezii originale (Versuri, Iaşi, 1890) şi o poemă eroi-comică Povestea vulpei (Buc., 1903).
A fost prieten cu Titu Maiorescu.
Elegie
A patriei
jignite afronturi sa razbuni,
Sa curatesti de monstri cu bratul inarmat
Si de tiranii lacomi pamantul uzurpat!
Sa fii atotputernic! La glasul tau ce tuna
Cum s-au plecat in codri stejarii de furtuna,
Sau cum sa incovoaie, plapand si umilit,
La crivatul de toamna, rogozul aurit,
Asa sa ti se-nchine a natiilor turma;
Si de-i vei zice: ”pleaca”, sa plece pe-a ta urma;
Si oarba sa urmeze... sa treaca vai si munti,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe mari sa-ntinda punti,
Si tot sa te urmeze... pe umeri sa te poarte,
Sa sufere ger, foame, caldura, sete, moarte;
Sa zici, si sa se faca la mare glasul tau,
Cum intr-o zi vestita facut-a Dumnezeu.
Un singur tron sa fie-al tau - pe stalpi de lei,
Din regi, arhonti si consuli sa faci supusii tai,
Si soarele pe ceriuri tot in a ta domnie
S-aprinda si sa-si stinga mareata sa faclie?
Sa curatesti de monstri cu bratul inarmat
Si de tiranii lacomi pamantul uzurpat!
Sa fii atotputernic! La glasul tau ce tuna
Cum s-au plecat in codri stejarii de furtuna,
Sau cum sa incovoaie, plapand si umilit,
La crivatul de toamna, rogozul aurit,
Asa sa ti se-nchine a natiilor turma;
Si de-i vei zice: ”pleaca”, sa plece pe-a ta urma;
Si oarba sa urmeze... sa treaca vai si munti,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe mari sa-ntinda punti,
Si tot sa te urmeze... pe umeri sa te poarte,
Sa sufere ger, foame, caldura, sete, moarte;
Sa zici, si sa se faca la mare glasul tau,
Cum intr-o zi vestita facut-a Dumnezeu.
Un singur tron sa fie-al tau - pe stalpi de lei,
Din regi, arhonti si consuli sa faci supusii tai,
Si soarele pe ceriuri tot in a ta domnie
S-aprinda si sa-si stinga mareata sa faclie?
Elegie (I)
Da, negreșit, e
lucru și mult dorit, și mare,
Să fii în lume singur un om în admirare;
Și prin tăria minții, prin geniul gândirei
Să ai asigurată speranța nemurirei!
Pe răi să-i sfarmi cu totul, să sprijini pe cei buni,
A patriei jignite afronturi să răzbuni,
Să curățești de monștri cu brațul înarmat
Și de tiranii lacomi pământul uzurpat!
Să fii atotputernic! La glasul tău ce tună
Cum s-au plecat în codri stejarii de furtună,
Sau cum să încovoaie, plăpând și umilit,
La crivățul de toamnă, rogozul aurit,
Așa să ți se-nchine a națiilor turmă;
Și de-i vei zice: pleacă, să plece pe-a ta urmă;
Și oarbă să urmeze... să treacă văi și munți,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe mări să-ntindă punți,
Și tot să te urmeze... pe umeri să te poarte,
Să sufere ger, foame, căldură, sete, moarte;
Să zici, și să se facă la mare glasul tău,
Cum într-o zi vestită făcut-a Dumnezeu.
Un singur tron să fie-al tău - pe stâlpi de lei,
Din regi, arhonți și consuli să faci supușii tăi,
Și soarele pe ceriuri tot în a ta domnie
S-aprindă și să-și stingă măreața sa făclie?
Să fii în lume singur un om în admirare;
Și prin tăria minții, prin geniul gândirei
Să ai asigurată speranța nemurirei!
Pe răi să-i sfarmi cu totul, să sprijini pe cei buni,
A patriei jignite afronturi să răzbuni,
Să curățești de monștri cu brațul înarmat
Și de tiranii lacomi pământul uzurpat!
Să fii atotputernic! La glasul tău ce tună
Cum s-au plecat în codri stejarii de furtună,
Sau cum să încovoaie, plăpând și umilit,
La crivățul de toamnă, rogozul aurit,
Așa să ți se-nchine a națiilor turmă;
Și de-i vei zice: pleacă, să plece pe-a ta urmă;
Și oarbă să urmeze... să treacă văi și munți,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe mări să-ntindă punți,
Și tot să te urmeze... pe umeri să te poarte,
Să sufere ger, foame, căldură, sete, moarte;
Să zici, și să se facă la mare glasul tău,
Cum într-o zi vestită făcut-a Dumnezeu.
Un singur tron să fie-al tău - pe stâlpi de lei,
Din regi, arhonți și consuli să faci supușii tăi,
Și soarele pe ceriuri tot în a ta domnie
S-aprindă și să-și stingă măreața sa făclie?
Carnaval
(fragment)
La danț, la danț! orchestra
sunã,
se dã semnalul așteptat;
bum, bum, bum, bum! toba detunã,
verguța magicã s'a ridicat!
Dãnțuitori, dãnțuitoare,
în stoluri mândre nãpustesc:
ca paserile la mâncare,
de pretutindene sosesc!
Și toți cu brațe 'npleticite,
pãșind la ritmul cadențat
se duc și vin pe nesimțite,
sub candelabrul luminat!
(...)
se dã semnalul așteptat;
bum, bum, bum, bum! toba detunã,
verguța magicã s'a ridicat!
Dãnțuitori, dãnțuitoare,
în stoluri mândre nãpustesc:
ca paserile la mâncare,
de pretutindene sosesc!
Și toți cu brațe 'npleticite,
pãșind la ritmul cadențat
se duc și vin pe nesimțite,
sub candelabrul luminat!
(...)
TEATRU/ FILM 28 August
Horia Lovinescu, nepotul criticului Eugen Lovinescu:
“Citadela sfărâmată”, “Moartea unui artist”
Biografie Horia
Lovinescu
1917 La 28 august, la
Falticeni, jud. Suceava, s-a nascut dramaturgul roman Horia Lovinescu.
Fiul lui Octav Lovinescu, avocat, frate al criticului E. Lovinescu, si al
Anei (nascuta Cetateanu), originara din Transilvania (com. Subcetate),
descendenta din familia lui Budai-Deleanu.
1932-1936 Urmeaza
Liceul „Nicu Gane" din Falticeni.
1942 Absolva
Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti.
1946 Dr. in litere si
filosofie la Univ. din Iasi cu o teza despre Rimbaud. In acelasi an, pentru
aceeasi lucrare, i se acorda Premiul Cercului „Sburatorul".
Functionar la
Institutul de Statistica din Bucuresti si la Radiodifuziune.
1953 Debut in revista
"Viata Romaneasca", cu piesa "Lumina de la Ulmi" (Premiul
de stat, 1953), jucata un an mai tarziu pe scena Teatrului Municipal din
Bucuresti.
1954 Debuteaza
editorial cu aceeasi piesa, "Lumina de la Ulmi".
1955 I se acorda
Premiul de stat pentru "Citadela sfaramata".
1960 Din acest an,
activeaza ca director al Teatrului „Nottara", pana la moarte. In aceasta
calitate, conduce turnee in Danemarca, Finlanda, Franta, R.F.G., Grecia,
Portugalia s.a. Scrie doua scenarii de film: "Meandre" si
"Bancnota de 100 de lei". A tradus singur si in colaborare din M.
Satrov, Al. Misarin, A. Veicler. A realizat o dramatizare dupa Dostoievski
("Karamazovii"). Piesele sale au fost jucate in Bulgaria,
Cehoslovacia, China, Franta, S.U.A., Ungaria si URSS. Bun cunoscator al
teatrului, avand gusturi si opinii consolidate, Lovinescu abordeaza o
problematica general-umana intr-o retorica diversificata, urmarind cu
predilectie reactiile constiintei in situatii echivoce: "Hanul de la
rascruce" (1957), "Surorile Boga" (1959), "Moartea unui
artist" (1965), "Petru Rares" (1967), "Jocul vietii si al
mortii in desertul de cenusa" (1968), "Si eu am fost in
Arcadia" (1971), "Paradisul" (1974) s.a. Opera
dramatica a fost apoi editata in vol. succesive de teatru (1963, 1967, 1971,
1973).
1971 I
se acorda Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru "Si eu am fost in
Arcadia". Primeste Premiul „I. L. Caragiale" al Academiei Romane.
1979 I se acorda
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
1983 La 16
septembrie, la Bucuresti, dramaturgul roman Horia Lovinescu trece in
eternitate.
Citadela sfărâmată
Moartea
unui artist de Horia Lovinescu
Moartea unui artist
(1991):
Europolis (1980) - Jean Bart
Duelul - Alexandr Kuprin
GÂNDURI
PESTE TIMP 28 August
Lev Nicolaevici Tolstoi - Citate:
SFATURI
UTILE 28 August
Gelozia
pleacă de la neîncredere
Neîncredere, temeri,
gelozie… am putea spune că lucrurile acestea nu se întâmplă în relaţia
noastră. „Noi ne înţelegem prea bine şi avem încredere unul în altul, iar în
aceste condiţii gelozia nu îşi are locul.” Chiar şi în familiile cele mai
echilibrate şi mai armonioase intervin momente în care unul dintre soţi are temeri,
mai mult sau mai puţin justificate, în legătură cu fidelitatea celuilalt
și cu locul pe care îl ocupă printre priorităţile acestuia.
Aceasta se întâmplă cu atât mai mult cu
cât în relaţiile interumane echilibrul este dinamic şi poate trece şi prin
momente de tensiune. Este foarte important însă modul în care cei doi se
raportează la posibilele momente de criză. Acestea nu sunt în mod obligatoriu
dovezi că relaţia „nu merge” sau că cei doi „nu se potrivesc”, că „au
făcut o alegere greşită” sau că „sunt slabi în faţa încercărilor
vieţii”. Privite fără teamă şi cu deschidere, aceste momente ne pot
învăţa lucruri noi atât despre noi, cât şi despre partenerul de viaţă şi pot
duce la creşterea gradului de încredere. Negarea sentimentelor de gelozie pe
care le poţi trăi la un moment dat este cea mai nepotrivită alegere. Te
poţi gândi că nu ai motive raţionale..., dar câte dintre temerile noastre
sunt cu adevărat raţionale?! Te poţi gândi că „este sub demnitatea ta” să
ai astfel de sentimente…, dar de cele mai multe ori sentimentele au o logică a
lor, afectivă, care scapă controlului logicii raţionale. Te poţi gândi
că nu vrei ca soţul/soţia ta să ştie despre temerile tale, care ar fi pentru
el/ea o dovadă de neîncredere…, dar crezi oare că tensiunile tale sufleteşti nu
sunt percepute, simţite de către celălalt?! Negând aceste sentimente,
încercând să le mascăm, nu facem decât să le dăm mai multă putere asupra
noastră şi asupra relaţiei cu partenerul.
Victimă sau
persecutor ‒ reacţii la gelozie
Imaginaţi-vă, pentru a înţelege mai
bine, un bulgăre de zăpadă căruia îi daţi drumul să alunece la vale. Acesta
reprezintă sentimentul de gelozie în momentul apariţiei sale. Pe măsură ce se
rostogoleşte pe pantă, bulgărele devine din ce în ce mai mare, adunând în jurul
său din ce în ce mai multă zăpadă, pietre, crengi… Dacă nu este oprit la timp,
acest bulgăre poate deveni atât de mare, încât să spulbere din calea sa tot ce
întâlneşte. În acelaşi mod, primele stări şi gânduri de gelozie, dacă
nu sunt discutate, împărtăşite la timp, pot aduna în jurul lor alte gânduri,
reacţii, remarci, gesturi, priviri, tăceri, care, chiar fără o bază reală, pot
ajunge să confirme şi să întărească temerea iniţială. Acest tăvălug de
stări afective în care se poate transforma sentimentul iniţial de gelozie îl
poate lua prin surprindere pe partener şi poate afecta negativ relaţia
de cuplu. Negând propriul sentiment de gelozie, putem intra într-un joc de
învinovăţiri, autoînvinovăţiri, justificări şi îndreptăţiri, care menţin
suferinţa, împiedică recunoaşterea şi rezolvarea problemei reale. Putem să ne
poziţionăm fie în postura „victimei”, trăind în specialsentimente de teamă
şi tristeţe apăsătoare. Această atitudine poate fi alimentată de convingeri
interioare profunde, dar neadevărate, precum „nu meriţi să fii iubit/iubită”,
„nu eşti bun/bună de nimic”. O altă atitudine rezultată ca urmare a negării,
reprimării sentimentului de gelozie, este aceea de „persecutor”, alimentată de
convingerea că „ceilalţi sunt vinovaţi, sunt cauze ale suferinţei mele”. Din
această ipostază, sentimentele trăite sunt în general cele de mânie, revoltă.
Aceste atitudini menţionate anterior ‒ victimă şi persecutor
‒ păstrează discuţia în termeni de vinovăţie ‒ eu sunt
vinovat(ă) sau ceilalţi sunt vinovaţi de ceea ce trăiesc eu ‒ şi
conduc la scăderea încrederii între soţi. Cauzele acestor
sentimente pot fi multiple: de la lipsa de încredere în propria persoană,
senzaţia de înstrăinare pe care o putem trăi la un moment dat în relaţia cu
soţul/soţia, senzaţia că nu mai suntem pe primul loc în viaţa sa, până la
o reacţie sănătoasă faţă de o situaţie care poate pune cu adevărat în
pericol căsnicia.
Până la urmă, gelozia
este sănătoasă ori nesănătoasă?
Dacă este vorba despre o gelozie
sănătoasă, ea reprezintă o reacţie firească faţă de o situaţie real
ameninţătoare pentru căsnicie. Atunci, ea te va ajuta să îi arăţi
soţiei/soţului că eşti implicat(ă) şi că îţi pasă mult de relaţia voastră. De
asemenea, această reacţie îţi poate proteja căsătoria de ameninţări ce vin din
exterior, poate ajuta la rezolvarea micilor probleme, înainte ca acestea
să devină foarte mari, crescând gradul de încredere şi de comunicare. În astfel
de situaţii este important ca soţul/soţia să acorde toată atenţia acestor
semnale venite din partea celuilalt, să înţeleagă motivul care stă în spate şi
să încerce să ia măsuri, sporind în acelaşi timp vigilenţa faţă de potenţialele
provocări din exterior.
Iată şi câteva indicii pentru a
recunoaşte gelozia nesănătoasă care erodează, degradează din
interior căsătoria: te îndoieşti în mod eronat de buna credinţă a
soţului/soţiei şi îl/o îndepărtezi în mod constant, te simţi neimportant(ă),
lipsit(ă) de valoare, te simţi frustrat(ă), copleşit(ă) de situaţie, ai o dorinţă
puternică de a controla şi aveţi mai puţină intimitate sexuală.
Având în vedere că această stare îl
afectează în egală măsură atât pe cel care simte toate acestea, cât şi pe
celălalt soț, vom prezenta pe scurt câteva sugestii pentru ambii, menite să le
îmbunătăţească relaţia.
Dacă ai un soţ gelos, este important în
primul rând să evaluezi pentru a vedea ce anume din comportamentul tău îi
provoacă reacţia. Opreşte pentru o perioadă activitatea respectivă şi explică-i
faptul că îi acorzi prioritate în faţa celorlalte activităţi; exprimă-ţi în
permanenţă dragostea faţă de el/ea, discută în mod deschis despre problemă,
încercând să găsiţi amândoi o soluţie.
Dacă cea/cel geloasă/gelos
eşti chiar tu, iată ce ai putea să faci pentru reducerea tensiunii şi îmbunătăţirea
relaţiei: încearcă să discuţi cu persoane de încredere ‒ s-ar putea să îţi
dai seama că gelozia este problema ta; fii sincer(ă) cu tine pentru a
vedea care este cauza sentimentelor tale, evită să fii manipulativ(ă), încearcă
să te apropii mai mult de Dumnezeu, roagă-te pentru căsnicia ta, încearcă să
vezi părţile pozitive ale omului alături de care ai primit Taina Cununiei,
și pe care suspiciunea ta cel mai probabil le-a întunecat, şi
exprimă-ţi în mod deschis sentimentele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu