MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ZIUA DE DUMINICĂ 26 AUGUST 2018

Bună ziua, prieteni!

În calendarul ortodox sunt prăznuiţi astăzi Sf Mc ADRIAN şi NATALIA, soţia sa. Să urăm celor ce poartă aceste nume printre ei și fiului meu, ADRIAN NICOLAE, LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE ŞI BUCURII!

Tot astăzi este Duminica a 13-a după Rusalii.

Și pentru că este Duminică să acordăm prioritate muzicii!

Beautiful Saxophone,Guitar, Piano instrumental Love Songs Ever

ISTORIE PE ZILE 26 August

Evenimente

· 55 i. Hr: Legiunile lui Iulius Cezar debarca in Britannia.

· 1071: Turcii selgiucizi condusi de sultanul Alp-Arslan i-au învins pe bizantini și l-au luat prizonier pe împăratul Romanos al IV-lea în bătălia de la Manzikert. Înfrângerea decisivă a armatei bizantine și capturarea împăratului Romanos al IV-lea Diogenes a jucat un rol important în disolutia autorității bizantine în Anatolia si Armenia. Bătălia de la Manzikert a fost o luptă dusă între Imperiul Bizantin și Turcii selgiucizi, deasemenea cunoscutǎ ca Bătălia de la Malazgirt a avut loc pe 26 august 1071 lângă Manzikert (orașul modern Malazgirt din provincia Muș, Turcia).

· 1346: Războiul de O Sută de Ani: Bătălia de la Crecy: Trupele franceze au fost înfrânte de englezi. Cavaleria franceza,mult mai numeroasa este decimata de arcasii englezi. In aceasta batalie englezii au folosit pentru prima data in Occident armele de foc. Bătălia de la Crécy a avut loc pe 26 august 1346 în apropiere de Crécy, nordul Franței și a fost una dintre cele mai importante bătălii din Războiul de 100 de ani. Combinația de noi arme și tactici a făcut ca mulți istorici să ia în considerare această bătălie ca fiind începutul sfârșitului cavalerismului clasic. Bătălia de la Crécy a fost o bătălie în care armata engleză și galeză, având cca. 9000 – 10.000 oameni (în funcție de sursă), comandată de Eduard al III-lea a învins o armată superioară ca număr, condusă de Filip al VI-lea al Franței care număra cca. 35.000 – 100.000 oameni (în funcție de sursă). Englezii au fost victorioși ca urmare a unor arme și tactici superioare, demonstrând importanța conceptului militar modern al puterii de foc.

· 1429: Intrarea triumfala a Janei D’Arc in Paris.

· 1510: A apărut Octoihul, a doua carte imprimată de ieromonahul şi tipograful Macarie de la Târgovişte. OCTOIHUL (sau Ohtoih, din limba greacăoktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei zile consacrându-i-se succesiv câte un glas. Octoihul mare cuprindea toate zilele săptămânii, în timp ce octoihul mic era un extras din cel mare, care cuprindea doar sâmbetele şi duminicile. A doua carte imprimată de Macarie în Ţara Românească a fost Octoihul (Osmoglasnicul), care a ieşit de sub tipar la 26 august 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ (1510-1512). Octoih, tipărit „din porunca lui Io Vlad Voevod şi stăpânitor întregei Ţeri a Ungro-Vlahiei şi a celor de lângă Dunăre în anul 7018 (1510), ostenindu-se întru acesta ieromonachul Macarie.” MACARIE (1507-1512) a fost călugăr de provenienţă sârbă,preot,tipograf şi gravor în Ţara Românească, Veneţia, Muntenegru. Limba de tipărire a cărţilor sale a fost slavona. Învaţă meşteşugul tipografic la Veneţia în tipografia lui Andreas Toressani. După cucerirea Muntenegrului de turci, este posibil ca Macarie să fi fugit în Ţara Româneasca şi sub patronajul domnilor Radu cel Mare şi Mihnea cel Rău să realizeze tipărirea Liturghierului în limba slavonă de redacţie mediobulgară. Urmează Octoihul tipărit sub domnia lui Vlad cel Tânar şi Evanghelia la comanda lui Neagoe Basarab. Ieromonahul Macarie, cum semneaza epilogurile celor trei cărţi imprimate în Ţara Românească, nu mai este cunoscut după anul 1512. Setul de litere folosit în Muntenegru este altul decât cel folosit pe teritoriul românesc, ceea ce nu exclude identitatea lui Macarie, care putea fi un tipograf ambulant. Tipariturile sale slavo-române poarta stema Ţării Româneşti şi unele elemente specifice decorării manuscriselor autohtone.

· 1548: S-a încheiat, la Iaşi, Tratatul de închinare şi credinţă, de comerţ şi de procedură judiciară, între Iliaş, domn al Moldovei, şi principele Ioan Sigismund Zapolya, rege al Ungariei şi Transilvaniei. S-a stabilit comerţul liber al negustorilor transilvăneni, în schimbul plăţii taxelor vamale.

· 1789: La Versailles, Adunarea Națională Constituantă a adoptat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, în care se enunțau câteva drepturi elementare individuale și colective ale tuturor oamenilor. Adunarea Constituantă Franceză (9 iulie 1789 – 30 septembrie 1791) a fost un organ al puterii legislative în perioada revoluției din Franța. Constituția adoptată în 1791 a desființat privilegiile feudale, consacrând monarhia constituțională, în timp ce Biserica a fost pusă sub controlul statului. Adunarea Constituantă a fost urmată de Adunarea Legislativă, îndeplinind un rol istoric și transformând în trei ani Franța feudală într-o țară în care capitalismul s-a dezvoltat liber. La cererea poporului, Adunarea Constituantă s-a grăbit să adopte unele măsuri cu caracter social. În noaptea de 4 august („Noaptea minunilor”), nobilimea și clerul au renunțat „benevol” la privilegiile lor, astfel că este elaborat decretul care prevedea lichidarea feudalismului în Franța. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne. Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) – articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile – articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale – articolele 13, 15 și 16.

· 1812: Bătălia de la Borodino dintre armata lui Napoleon și cele ale Imperiului rus. Bătălia de la Borodino (fr: Bataille de la Moskova), a avut loc la 7 septembrie 1812, la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon și trupele rusești conduse de Kutuzov. Bătălia, deși a fost o victorie tactică și strategică franceză incontestabilă, nu a reprezentat triumful complet de care Napoleon avea nevoie pentru a-l convinge pe Țarul Alexandru I să încheie pacea. Ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala economică a Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace. Acestea din urmă nu se vor materializa și, odată cu venirea iernii, francezii sunt nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească.

· 1813: Ultima victorie a lui Napoleon. In lupta de pe raul Elba armata lui Napoleon invinge armata coalitiei prusiene, austriece si ruse.

· 1821: Se deschide oficial Universitatea din Buenos Aires, Argentina.

· 1826: Ultima execuție publică la București: Ghiță Cuțui și Simion sunt spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei. A doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui sunt plimbați "cu pieile goale" prin târg și bătuți, după care vor fi trimiși la ocnă. Pedeapsa cu moartea va fi desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831.

· 1834: Prime încercări de navigaţie aeriană. Cu prilejul înscăunării domnitorului Mihail Sturza, în Moldova, gazeta “Albina românească” relata că “s-a slobozit un mare glob aerostaticesc”, iar după ce “s-au ridicat la oarecare înălţime”, din el s-au împrăştiat foi cu versuri festive.

· 1834: A fost prezentata, la Iasi (pentru celebrarea încoronarii lui Mihai Sturza), prima lucrare dramatica româneasca inspirata din istoria nationala. Piesa “Dragos, întâiul domn suveran al Moldovei” a fost scrisa de Gheorghe Asachi, pe muzica Elenei Asachi.

· 1860: S-a instituit prima agenție diplomatică a Principatelor Unite, la Paris. Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I

· 1867: A avut loc, la Paris, primul Congres Internaţional de Medicină.

· 1870 - A fost inaugurată gara din Cluj-Napoca pe linia de cale ferată Oradea-Cluj- Braşov, construită între 1867-1873.

· 1871: Sărbătorirea a 400 de ani de la târnosirea mânăstirii Putna, manifestare organizată din inițiativa studenților români de la Viena, în frunte cu Eminescu și Slavici. 14/26 august. Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc. Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.
Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

· 1873: Lee De Forest, inventator american cu peste 300 de invenţii în domeniile telegrafiei făra fir, radiotehnicii, contribuţia sa esenţială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii i-au facut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”; (d. 30.06.1961).

· 1877 - Primul atac românesc (Regimentul 13 dorobanţi) în direcţia redutei Griviţa din sistemul de apărare al Plevnei; a fost cucerită o poziţie întărită în faţa redutei (27.08/8.09).

· 1920: Secretarul de Stat al SUA Bainbridge Colby a semnat documentele celui de-al nouăsprezecelea amendament al Constituţiei, care dă femeilor drept la vot.

· 1939: Guvernul şi Marele Stat Major polonez cer României sprijinul pentru tranzitarea prin ţara noastră a materialului de război destinat Poloniei. Cererea este satisfăcută de guvernul român.

· 1944: Generalul Charles de Gaulle intra in Parisul eliberat de sub ocupatia nazista.

· 1955: Are loc prima transmisie TV color (NBC) a unui meci de tenis din cadrul Cupei Davis.

· 1966: Declanșarea luptei armate a poporului namibian, sub conducerea SWAPO, pentru eliberarea de sub ocupația regimului rasist al Africii de Sud.

· 1972: Ediția a XX-a a Jocurilor Olimpice moderne (München, 26 august - 10 septembrie).

· 1974 - Portugalia a recunoscut independenţa Guineii-Bissau; recunoaşterea oficială intră în vigoare începând cu 10 septembrie 1974.

· 1978: Sigmund Jahn primul cosmonaut german, zboara la bordul navei Soyuz 31 .

· 1991: România a recunoscut independenţa de stat a fostelor republici sovietice: Lituania, Letonia, Estonia, Moldova şi Gruzia.

· 1999: Rusia incepe al doilea razboi cecen , ca răspuns la invazia din Daghestan de către Brigada Islamică menţinere a păcii internaţionale .

· 2000: Abdulkassim Salat Hassan, fost ministru de Interne, a fost ales drept noul preşedinte al Somaliei, de către un parlament de tranziţie reunit la Arta, în Djibouti.

· 2004: Preşedintele ucrainean, Leonid Kucima, a inaugurat canalul Bâstroe, în pofida criticilor occidentale; canalul traversează o rezervaţie protejată din Delta Dunării şi permite Ucrainei să aibă acces navigabil la Marea Neagră. România a înaintat la Curtea Internaţională de la Haga dosarul litigiului privind canalului Bâstroe.

· 2008: Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a anunţat că Rusia recunoaşte unilateral independenţa fostei georgiene separatiste republici Abhazia şi Osetia de Sud.

Nașteri

· 1469: Ferdinand al II-lea de Neapole (d. 1496)

· 1596: Frederic al V-lea, Elector Palatin (d. 1632)

· 1676: Robert Walpole prim ministru al Marii Britanii (d. 1745)

· 1728: Johann Henrich Lambert, fizician german (d. 1777)

· 1740: S-a născut francezul Joseph-Michel Montgolfier care, împreună cu fratele său, Jacques-Etienne, a conceput şi experimentat balonul cu aer cald (aerostatul); (m. 26 iunie 1810).

· 1743: S-a născut savantul Antoine Laurent Lavoisier, fizician şi chimist, unul dintre fondatorii chimiei moderne, membru, la 25 de ani, al Academiei de Ştiinţe; a enunţat legea conservării masei (care îi poartă numele) şi legea conservării elementelor; (m. 8 mai 1794). A fost decapitat pe ghilotina in timpul Revolutiei Franceze la data de 8 mai 1794, fiind acuzat de „tradare”.

· 1819: Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, soțul reginei Victoria (d. 1861)

· 1826: Prințesa Alexandra a Bavariei (d. 1875)

· 1873: S-a nascut Lee De Forest, inventator american cu peste 300 de invenţii în domeniile telegrafiei făra fir, radiotehnicii. Contribuţia sa esenţială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii, i-a facut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”; (d. 30.06.1961).

· 1880: Guillaume Apollinaire, poet francez, precursor al suprarealismului (d. 1918)

· 1881: S-a nascut poetul roman Panait Cerna; (d.26.03.1913).

· 1882: James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1964)

· 1885: S-a născut scriitorul francez Jules Romains (pseudonim pentru Louis Farigoule): romanul-fluviu “Oameni de ispravă”; (m. 14 august 1972).

· 1886: S-a născut Alexandru D. Rădulescu, medic, membru al Academiei Române, al Academiei de Chirurgie din Paris; de numele său se leagă înfiinţarea la Cluj, în 1921, pentru prima dată în România, a unui spital de ortopedie; în 1931 a pus bazele Societăţii române de ortopedie; (m. 11 aprilie 1979).

· 1888: Constantin Pantazi, general român (d. 1946). Generalul Constantin Pantazi s-a născut la 26 august 1888 la Călăraşi, România. A urmat şcoala Militara de Infanterie şi Cavalerie, apoi, şcoala Superioară de Război. A fost Ministru de Război în guvernul Antonescu (perioada precisă 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944), anterior fiind comandantul Diviziei 3 Cavalerie, comandantul Diviziei blindate şi subsecretar de Stat al Armatei de uscat. Constantin Pantazi a fost unul din cei mai fideli adepți ai Mareşalului Ion Antonescu. A fost arestat împreuna cu grupul Antonescu şi declarat criminal de război la 23 august 1944. La 17 mai 1946, Tribunalul Poporului avînd în componenţă exponenţii ignoranţei despre care se ştie ce pregatire aveau, l-a condamnat la moarte, pentru crime de război. Regele Mihai i-a comutat “pedeapsa cu moartea” în “muncă silnică pe viață“, în timp ce mergea spre locul de execuție. Primul ministru Petru Groza și ministrul de Justiție Lucrețiu Pătrășcanu semnează decretul la 1 iunie 1946, și îl înaintează pentru contra-semnare Regelui Mihai I. Cîtă “mărinimie“! Încarcerat iniţial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Rîmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavînd fereastră. Diabetul şi scleroza vaselor renale precum şi bătaia cumplită i-au pus punct vieţii la 23 ianuarie 1958. Trebuie menţionat regimul de exterminare la care au fost supusi multi alti generali ai armatei române :

· La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrîni, orbi, bolnavi de plămîni, anchilozaţi, bătuţi crunt, scuipaţi şi batjocoriţi, 21 de generali, lînga care precizăm telegrafic anul morţii. Comandanţi: Aurel Aldea – 1949, Constantin Anton – 1950, Constantin Antonie – 1952, Emanoel Barzotescu – 1951, Ion Carlaont – 1950, Dumitru Carlaont – 1952, Constantin Eftimiu – 1950, Nicolae Gheneraru – 1950, Iosif Iacobici – 1952, Gheorghe Koslinschi – 1950, Nicolae Macici – 1950, Gheorghe Macici – 1952, Socrate Mardari – 1954, Gabriel Negrei – 1951 (avea 83 de ani), Constantin Petrovicescu – 1949, Olimpia Stavrat – 1951, Gheorghe Stavrescu – 1951, Ion Sichitiu – 1952, Nicolae Stoenescu – 1951, Ion Topor – 1950, Alexandru Vatamanu – 1951.

· La închisoarea de tristă amintire Sighet, au trecut în lumea umbrelor masacraţi în urma unor schingiuiri prelungite 17 generali şi un contraamiral: Henri Cihoski – 1950, Grigore Georgescu – 1952, Alexandru Glatz – 1953, Gheorghe Marinescu – 1952, Nicolae Marinescu – 1953, Nicolae Pais – 1952, Alexandru Popovici – 1953 (96 de ani), Epure Popovici – 1953, Cehan Racovita – 1954, Mihail Racovita – 1954, Radu Rosculet – 1952, Nicolae Samsonovici – 1950, Nicolae Tataranu – 1952, Alexandru Tatarascu – 1951, Gheorghe Vasiliu – 1954, Aurel Vlad, Anton Zwiedinek – 1953.

· La Jilava, au murit în chinuri cumplite sau au fost executaţi şi îngropaţi în locuri neştiute un mareşal şi 11 generali: Ion Antonescu – 1946, Radu Baldescu – 1953, Sergiu Enulescu – 1949, Constantin Iordachescu – 1950, Gheorghe Iliescu – 1957, Ion Mihailescu – 1949, Ion Negulescu – 1949, Radu Rosetti – 1949, Constantin Teodorescu – 1950, Dumitru Teodorescu – 1957, Constantin Piky Vasiliu – 1946, Mihail Voicu – 1958.

· La închisoarea Văcăreşti, delirul masacrării s-a abătut asupra unui grup de nouă generali: Ioan Arbore – 1954, Nicolae Ciuperca – 1950, Constantin Constantin – 1948, Grigore Cornicioiu – 1952, Constantin Ilasievici – 1955, Radu Korne – 1949, Vasile Mainescu – 1953, Ioan Mihailescu – 1957, Gheorghe Rozin – 1961.

· Lîngă digurile lagărelor de exterminare de la Canalul Morţii, au avut parte de o moarte cumplită şase generali: Gheorghe Giosan – 1953, Ioan Ilcusu – 1953, Alexandru Nicolici – 1953, Emil Palangeanu – 1953, Nicolae Stoenescu – 1959, Constantin Voiculescu – 1953.

· La închisoarea Făgăraş, au fost masacraţi cinci generali: Emanoil Leoveanu – 1959, Gheorghe Stefan Liteanu – 1959, Gheorghe Lintes – 1955, Ion Popescu – 1954, Vasile Zorzor – 1952.

· În beciurile fără ferestre de la Rîmnicul-Sărat, au murit orbi, infometaţi şi bolnavi de tuberculoză trei generali: Gheorghe Dobre – 1959, Gheorghe Jienescu – 1953, Constantin Pantazi – 1958.

· La închisoarea Piteşti, au fost exterminaţi doi generali: Mihail Kiriacescu – 1960, Constantin Trestioreanu – 1957.

· Alte temniţe în care au murit generali ai armatei romane : Botoşani – Ion Petrovan (1963); Galaţi – Petre Vasilescu (1959); Gherla – Vasile Pascu (1960); Tg. Ocna – Constantin Tobescu (1951); Ocnele Mari – Arthur Popescu (1952); Dej – Traian Teodorescu (1951).

Dumnezeu să îi odihnească pe toţi.

· 1893: Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog și compozitor român (d. 1958)

· 1902: Alexandru Priadcencu, inginer agronom din Republica Moldova (d. 1981)

· 1906: S-a nascut Albert Bruce Sabin, microbiolog de origine poloneză, descoperitorul vaccinului antipoliomelitic; (d. 1993).

· 1909 - S-a născut scriitorul Asztalos Istvan (m.05.03.1960).

· 1910: S-a născut, la Skopje, capitala fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Maica Tereza (nume laic Agnes Gonxha Bojaxhiu), superioară a Congregaţiei romano-catolice ”Surorile carităţii”, cu sediul la Calcutta, deţinătoarea Premiului Nobel pentru Pace pe 1979 (n.Skoplie, Macedonia; d.05.09.1997). Maica Tereza, născută Agnesë Gonxhe Bojaxhiu, (n. 26 august 1910, Skopje, Macedonia – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950. Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări. A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.

· 1913: Julius Döpfner, cardinal german (d. 1976)

· 1914: S-a născut scriitorul Julio Cortazar (romane: “Bestiar”, “Învingătorii”, scenarii de film: “Blow up”); (m. 12 februarie 1984).

· 1932: Joe Henry Engle, astronaut, colonel de aviație american

· 1940: S–a născut Ion G. Dumitrache, inginer, profesor universitar, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Bioinginerie şi Biotehnologie, membru fondator al Societăţii Române de Automatică şi Informatică Tehnică.

· 1941 - S-a născut Chris Curtis (Christopher Crummey), baterist şi compozitor britanic (The Searchers).

· 1942 - S-a născut Vic Dana, cântăreţ american.

· 1944: Prințul Richard, Duce de Gloucester

· 1946 - S-a născut Valerie Simpson, cântăreaţă şi compozitoare americană.

· 1947: S–a născut Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti români, maestru emerit al sportului; a cucerit de trei ori, în 1966,1967 şi 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al ţării; (m. 26 octombrie 2007).

· 1948: Dezső-Kálmán Becsek-Garda, politician român de etnie maghiară

· 1950: S-a nascut Mihai Mălaimare, actor si regizor român, fondator si director Teatrul Masca, om politic, deputat (n. Botosani).

· 1950: S-a nascut scriitorul italian Cesare Pavese.

· 1950 - S-a născut Robert Cowsill, chitarist şi vocalist (Cowsills).

· 1951: Valeriu Gheorghe, politician român

· 1952 - S-a născut Billy Rush, chitarist american (Asbury Jukes).

· 1955: S-a nascut Emil Hurezeanu, jurnalist, realizator programe TV. In anul 1983, s-a stabilit în Germania unde a primit azil politic. A fost director al secţiei române a postului de radio Deutsche Welle din Köln (1995-2002) (volumul de interviuri ‘‘ Cutia neagră” 1997); (n. Sibiu)

· 1957: Dr. Alban, cântăreț suedez de origine nigeriană

· 1957 - S-a născut John O'Neill, chitarist şi compozitor (The Undertones).

· 1971: Ariadna Thalia Sodi Miranda, cantareata, actrita mexicana

· 1979: Domnica Drumea, poetă română

· 1980: Chris Pine, actor american

· 1980: S-a nascut Macaulay Culkin, actor american, interpretul principal din filmul ”Singur acasă”.

· 1988: Cristina Neagu, jucătoare de handbal profesionistă

· 1990: Irina Begu, jucătoare de tenis română

Decese

· 1551: Margareta Leijonhufvud, soția regelui Gustav I al Suediei (n. 1516)

· 1723: Anton von Leeuwenhoek, biolog olandez (n. 1632)

· 1850: Regele Ludovic-Filip al Franței (n. 1773) a murit. Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.

· 1865: Johann Encke, astronom german (n. 1791)

· 1895: Johann Friedrich Miescher, biochimist elvețian (n. 1844)

· 1907 - A murit publicistul Iosif Vulcan, director fondator al revistei “Familia”. În această revistă, şi-a făcut debutul literar Mihai Eminescu (n.19.03.1841).

· 1938: A încetat din viaţă Millosh Gjergi Nikolla Migjeni, poet şi prozator, considerat unul dintre întemeietorii literaturii albaneze moderne; (n. 13 octombrie 1911).

· 1945: A decedat Franz Werfel, scriitor austriac, unul dintre întemeietorii curentului literar numit expresionism. (“Cerul furat”); (n. 1890).

· 1972: A încetat din viaţă Sir Francis Chichester, câştigătorul primei curse transatlantice. In 1966, în 226 de zile, a realizat prima cursă solitară în jurul lumii,la bordul ambarcaţiunii “Gipsy Moth IV”, în urma acestui succes fiind înnobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (n. 17 septembrie 1901).

· 1974: A decedat Charles Lindbergh, aviator american, primul care a traversat Oceanul Atlantic în zbor; (n. 4.02.1902).

· 1975: Grigore Eliescu, biolog și entomolog român (n. 1898)

· 1976: A încetat din viaţă Lotte Lehmann, soprană germană, stabilită, în 1945, în SUA; (n. 27 februarie 1888).

· 1978: A încetat din viaţă Charles Boyer, actor de film american de origine franceză; a primit Premiul Oscar special în 1942, pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane: “Lumina de gaz”, “Cum să furi un milion”; (n. 28 august 1897).

· 1987: Georg Wittig, chimist german, laureat Nobel (n. 1897)

· 1989: A încetat din viaţă scriitorul american Irving Stone: “Agonie şi extaz”, “Turnul Nebunilor”, “Paria”; (n. 14 iulie 1903).

· 1998: Frederick Reines, fizician american, laureat Nobel (n. 1918).

· 2001: A decedat Philippe Leotard, actor si cântaret; a jucat în peste 60 de filme si a câstigat, în 1983, Premiul Cesar; (n. 28.08.1940).

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Mc Adrian și Natalia, soția sa. Sfinții mucenici Adrian și soția sa Natalia au trăit în Nicomidia (Asia Mică); ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august; Duminica a 13-a după Rusalii - Pilda lucrătorilor răi

· În calendarul romano-catolic: Sf. Cezar de Arles, episcop

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 26 August

BATĂLII

Bătălia pentru eliberarea Bucureștiului (23 – 28 august 1944)

La 23 august 1944, în momentul trecerii României de partea Naţiunilor Unite, în Bucureşti şi în împrejurimi se afla cea mai mare grupare de forţe germane din „zona de interior” a României: circa 8.000, respectiv, 6.000 de militari germani. Pentru înfrângerea lor, Comandamentul Militar al Capitalei (comandant: generalul Iosif Teodorescu) a constituit două grupări de forţe: „interioară” (comandant: generalul Constantin Constantin) şi „exterioară” (comandant: generalul Gheorghe Rozin), care urmau să desfăşoare acţiuni militare în Capitală şi mai ales la nord de oraş şi să nu permită intervenţia puternicei grupări inamice din zona Băneasa-Otopeni.

Pentru a asigura succesul deplin al acţiunii, şeful Marelui Stat Major român, generalul Gheorghe Mihail (delegat de regele Mihai I cu conducerea tuturor forţelor armate române), a ordonat deplasarea spre Bucureşti a Diviziei 9 infanterie din Dobrogea şi a altor unităţi din vestul Munteniei, fapt care a făcut ca, în final, totalul efectivelor române din zona Capitalei să se ridice la circa 40.000 de oameni. La rândul său, după primele ore de derută şi surprindere, care au urmat trecerii României de partea Naţiunilor Unite, Comandamentul german a trecut la constituirea unor „puncte tari” de rezistenţă în interiorul oraşului şi a format în exterior, în special în partea de nord, puternice nuclee de forţe, întărite în zilele următoare cu elemente transportate pe calea aerului din Iugoslavia, care au primit misiunea să-şi deschidă cu orice preţ drum spre Bucureşti.

Concomitent, germanii au recurs la bombardarea violentă, cu aviaţia, a obiectivelor militare şi civile din Capitală, provocând mari daune materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Cu toate acestea, desfăşurarea luptelor din Bucureşti şi împrejurimi a fost permanent sub controlul ferm al Comandamentului român care, procedând la o judicioasă distribuire a forţelor şi mijloacelor de luptă, a dispus blocarea concomitentă şi atacarea succesivă a focarelor de rezistenţă germane, fapt care a antrenat inclusiv lupte de stradă. În unele zone, trupele germane au fost dezarmate în urma unor somaţii ultimative. Cele mai grele lupte s-au desfăşurat în zona localului Prefecturii Ilfov de pe Splaiul Independenţei (unde îşi avea sediul Misiunea Militară Germană pentru Armata Aerului), la Şcoala Superioară de Război (unde funcţiona Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat), în cartierele Rahova, Cotroceni, Şerban Vodă etc., precum şi la barierele oraşului, în special la Băneasa şi la ieşirea spre Alexandria.

Prin lupta eroică a militarilor români, trupele germane din Bucureşti au fost înfrânte în cea mai mare parte până în seara zilei de 25 august 1944. Până la acea dată, forţele române dislocate la nord de Bucureşti au desfăşurat lupte de apărare, de fixare şi de hărţuire a trupelor inamice pentru a le împiedica să pătrundă în Capitală. Apoi, cele două grupări de forţe menţionate au declanşat atacul decisiv, concentric, asupra forţelor inamice din zona Băneasa, Pipera şi Otopeni. Sub presiunea continuă a trupelor române, în noaptea de 27 spre 28 august 1944, resturile forţelor germane au rupt lupta şi s-au retras spre nord, fiind capturate la 28 august la Gherghiţa (25 km sud-est de Ploieşti) de unităţi ale Armatei 4 române, repliate de pe frontul din Moldova. Concomitent cu puternicele lovituri primite din partea trupelor române, un rol important în slăbirea dispozitivului de luptă german de la nord de Bucureşti l-a avut şi bombardamentul efectuat de avioanele americane, în după-amiaza zilei de 26 august 1944, care decolaseră de pe aerodromurile din sudul Italiei.

Bătălia pentru Bucureşti a fost astfel câştigată pe deplin de către trupele române, înainte ca forţele sovietice să pătrundă în Capitală, la 30 august. În timpul acţiunilor militare au fost capturaţi circa 7.000 de militari germani, între care 500 de ofiţeri şi 1.200 de subofiţeri. Pierderile trupelor române s-au ridicat la aproximativ 1.400 de militari ucişi şi răniţi. Lichidarea puternicei grupări de forţe germane din zona Capitalei a avut o importanţă strategică deosebită, înlăturându-se într-un timp foarte scurt şi definitiv pericolul instituirii unui control militar german, cu consecinţe imprevizibile pentru desfăşurarea imediată a evenimentelor.

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 26 August

FEMEI CELEBRE: DESPRE VIAȚA FABULOASĂ A PRINCIPESEI MARTHA BIBESCU

” E mult prea puţină dragoste pe lume !” – Martha Bibescu

A nins mult in iarna asta. Peste tot şi peste toate. A nins la Mogoşoaia, viscolind aprig zăpada aşternută peste amintiri. În mica biserică îngheţată, sub o placă de marmură impresionantă, George Valentin Bibescu singur, aşteaptă. Ce ironie, ce răzbunare ! La poarta palatului aşteptărilor Marthei ! Acolo unde el venea rar şi stătea puţin, chemat mereu de-o iubire nouă sau de capriciile unei iubiri vechi ce agoniza zgomotos. Martha a învins. Din nou. La mii de kilometri, la Menars, alături de Emilia, unica fiică a lui Napoleon, pe vechiul domeniu al familiei soacrei sale, Martha pare că nu aşteaptă nimic. Poate doar împlinirea unui crez ca o profeţie: “Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă”.

Martha Bibescu s-a născut la Bucureşti – în 1886 sau 1888 spun – cu numele Martha Lucia Lahovari şi a fost una dintre fiicele Nimfei Europa. Mai iute de mână, Franţa şi-a însuşit-o în detrimentul surorii ei mai mici şi mai naive, România. Pe piatra de mormânt epitaful sună ca o sentinţă: scriitoare franceză. Despre Martha Bibescu s-au scris multe şi se va ma scrie, cu siguranţă, pentru că subiectul e departe de a fi epuizat. Era frumoasă, cultă, bogată –“toate la un loc pentru o singură fiinţă sunt un păcat de neiertat” – definiţie dată de un om care a iubit-o cu toată puterea, lordul Thomson de Cardington. Mulţi şi-au făcut o profesie din a-i enumera iubirile. Ea însăşi coborâtoare din Mavrocordaţi, s-a căsătorit la 15 ani cu descendentul unei familii ilustre, prinţul George Valentin Bibescu.

Jurnalele ei spun cât l-a iubit şi câtă dezamăgire a trăit tânăra femeie. Frumos, fabulos de bogat, încăpăţânat, adulat de o mamă pentru care nimic altceva nu exista, George Valentin Bibescu era un om capricios, infidel şi egoist care o privea pe Martha ca pe o decoraţie: odata primită, nu mai e râvnită… Martha l-a definit perfect: “A crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb.” La 17 ani, privirile Marthei, dezamăgită de eşecul începutului de căsnicie, se îndreaptă către Emanuel Bibescu, vărul princiarului ei soţ. Nefericită alegere. Pasionat de istoria artei şi de vechile catedrale ale Franţei, exemplar masculin construit ireproşabil, prieten cu Marcel Proust, Emanuel Bibescu respinge amorul tinerei verişoare. Este un enigmatic, marcat de inteligenţă, bun simţ si superioritate morală. Atitudinea lui rezervată şi melancolică reprezintă o adevărată provocare pentru exuberanta Martha. Ea îi scrie rânduri aprinse, Emanuel îi impune să fie “cuminţi“. A doua mare dezamăgire…

Este o lecţie aspră pentru tânăra prinţesă care învaţă că e mai bine să se facă iubită, fără a iubi. În 1909, prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei se îndrăgosteşte de Martha. Atât de mult încât îi scrie lui George Valentin Bibescu, soţul Marthei, cerându-i privilegiul de a coresponda cu soţia lui “cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie din România”. Marthei nu-i făcuse decât impresia că e o “vulpe argintie pe întinsul zăpezii” când îl văzuse prima dată. Cu toate acestea, o săptămână petrecută în luna mai a aceluiaşi an alături de Wilhelm al Germaniei, va rămâne un reper al vieţii ei. Nu va uita niciodată momentul când a trecut, în maşina prinţului, pe sub poarta Brandenburg. Înconjurată de flori, asaltată de scrisori şi telegrame, în împrejurări în care puţine femei s-au aflat la vârsta ei, Martha îl priveşte doar ca pe un adolescent amorezat. Este flatată, dar nu îndrăgostită. Jurnalele ei o demonstrează. Martha se lasă adorată, spunându-şi în gând: “Domnind peste el, domnesc peste un imperiu.”Avea puţin peste 20 de ani!

În 1908, considerată “plictisitoare” de soţul ei, Martha trăise în interior imens pentru cei 23 de ani ai ei. Din această trăire se născuse cartea “Cele opt paradisuri” pe care Academia Franceză i-o premiază. Numai că, odată cu această primă recunoaştere, viaţa o ironizează din nou pe Martha: vărul Emanuel, tocmai el, i-l prezintă pe Charles Louis de Beauvau Craon, cel care avea să fie bărbatul vieţii ei! Descendent al vechii aristocraţii franceze, cu un arbore genealogic ale cărui rădăcini coborau în istorie până la 1500, cultivat, cu maniere perfecte, bărbatul înalt cu ochi albaştri şi mâini frumoase îi va marca existenţa. Lipsit de rezerve, direct, plin de iniţiativă, Beuavau Craon are asupra Marthei un efect la care ea nu se mai aştepta. Pasiunea, reprimată până acum, se dezlănţuie. Martha îşi pune problema divorţului, atât de imperios solicitat de Charles Louis. Împrejurările ţin cu el: George Valentin Bibescu contactase sifilis, fapt care-i provoacă Marthei un dezgust total. Aveau un singur copil, o fată. Numele princiar apunea. Martha refuză orice relaţie sexuală cu George Valentin. Beauvau Craon o iubea. Avea de ales între a-şi păstra poziţia de femeie înşelată sau de a deveni stăpâna unui întins domeniu nobiliar cu două castele şi soţia unuia dintre cei mai râvniţi burlaci ai Franţei începutului de veac, dar blamată social pentru divorţ.

Lucrurile se precipită. Martha se clatină în principiile ei descoperind că impetuosul aristocrat francez îi este egal intelectual, adică exact ceea ce dorise mereu de la un bărbat. Îl iubea de trei ani, el ameninţa cu sinuciderea, mama lui intervenise “ca în cea mai proastă farsă bulevardieră” cerându-i să nu mai “abuzeze” de fiul ei, iar contesa de Caraman Chimay, rigida mamă a lui George Valentin, o implora să nu-şi părăsească soţul. Dezorientată, traumatizată sufleteşte, Martha alege să se retragă o vreme la o mânăstire din Alger. Cel care taie nodul gordian este chiar George. Printr-o telegramă trimisă pe drum şi primită la Marsilia, o anunţă că a cumpărat de la verii lui Brâncoveni domeniul Mogoşoaia, locul pe care ea şi-l dorea demult, şi i-l dăruieşte. Răvăşită, tentată de Mogoşoaia şi urmarită de zvonul că lui Charles Louis i s-a găsit în urgenţă o soţie, Martha ajunge în Alger, la mânăstirea unde stareţă era prinţesa călugărită Ioana Bibescu. O aştepta însă o lovitură de teatru: Ioana Bibescu îşi încălca jurământul şi dezbrăca rasa carmelitelor îndrăgostită de Emil Combes, premierul francez. Avea 40 de ani şi se călugărise la 18, el avea 65 şi era anticlerical convins.

Dezamăgită Martha revine în ţară. Nu va mai încerca niciodată să-l părăsească pe George. Încercând cu disperare să uite de Charles Louis, trimis de familie într-o călătorie în Lumea Nouă, în viaţa Marthei apare Christopher Birdwood, ataşat militar la legaţia Marii Britanii, omul care i-a oferit iubirea vindecătoare. Calm, stăpânit, disciplinat, englezul ascundea cu artă latura indealistă şi romantică a firii sale. Are răbdarea de a o aştepta pe Martha să se vindece, are tăria de a o iubi dincolo de zâmbetul ei îndepărtat, adresat mereu absent, îi este alături în cel mai greu moment al vieţii ei: moartea tatălui său, Ion Lahovary. Zile în şir, închisă la Posada, nu l-a primit decât pe el. Christopher Birdwood aducea în viaţa ei ceva unic: tactul. Arta de a şti când şi ce să spui şi, mai ales, când să taci. “Kit”, cum îi spunea ea, nu cerea nimic. Îi era doar alături, iar Martha era prea obosită. Într-o seară, cu petale de trandafiri plutind în buduoarul din Mogoşoaia, i se dăruie. Pe toată perioada războiului, ea va depinde practic de sprijinul lui, înfuntând împreună acuzaţiile tot mai frecvente de spionaj.

În 1917, Emanuel Bibescu se sinucide. Fusese atins, se pare, de o boală miserioasă. Martha, aflată în zilele acelea la Saint Morritz, suferă cumplit. Va scrie în jurnalele ei despre cel dus: “El m-a învăţat să am sentimente. Nu avusesem decât idei”. În 1919 o regăsim purtându-i lui Charles Louis aceeaşi dragoste şi bucurându-se de iubirea lui Kit. Strălucea în viaţa pariziană. Era prezentă la toate marile dineuri. Şi totuşi noaptea, singură, în camera ei, îşi spune cu sinceritate: Charles Louis a fost “adevărata mea dragoste”. Tocmai se întorsese de la un dineu unde stătuse alături de lordul Thomson! În toamnă, George Valentin vine să-i ceară divorţul, oferindu-i în schimb “un fluviu de bani” şi mărturisindu-i în stilul său brutal: “Îmi eşti dragă şi tu, fireşte, dar nu îndeajuns încât să-mi petrec restul vieţii alături de tine!” Martha refuză, îi promisese soacrei ei pe patul de moarte că nu-l va părăsi niciodată. A fost ultima oară când s-a vorbit despre divorţ în viaţa Marthei.

În 1923 primeşte pentru a doua oară Premiul Academiei Franceze, de data aceasta pentru “Izvor. Ţara sălciilor” şi devine ţinta iubirii lui Henry Bertrand Leon de Jouvenel. La 47 de ani, fostul soţ al scriitoarei Colette era “o forţă a vieţii” cum nota Martha. Ea avea cu zece ani mai puţin şi era copleşită de pasiunea pur fizică pentru Jouvenel. Maestru al cuvîntului, agresiv, ambiţios şi egoist acesta era un celebru vânător de femei. Legătura lor a durat trei ani furtunoşi, presăraţi cu infidelităţile lui. Cu toate acestea, efectul asupra Marthei a fost unul pozitiv, a făcut-o mai feminină şi mai puţin arogantă. Se descoperă vulnerabilă în mâinile unui bărbat puternic şi fără scrupule, este pasionată fizic, are emoţii ieftine în aşteptarea unui telefon şi nutreşte dorinţe necunoscute până atunci. Jouvenel nu seamănă cu niciunul dintre bărbaţii din viaţa ei şi, până când temperamentalul orator şi om politic a considerat-o prea puternică şi pretenţioasă pentru gustul lui, Martha a avut timp să se descopere pe sine într-o lumină nouă.

Cu toate acestea, o iubire a traversat nealterată viaţa Marthei Bibescu. Una singură, iubirea pentru Mogoşoaia. Banii ei, cîştigaţi de pe urma vânzării moşiilor Lahovary şi de pe urma publicării cărţilor, energia, inteligenţa, bunul gust, simţul artistic au mers acolo, între zidurile palatului de lângă Bucureşti. A iubit Mogoşoaia cu toată inima. Prima noapte a lucrărilor de reconstrucţie a dormit lângă schele, într-un cort ! În 1945, Mogoşoaia îi este luată. După 33 de ani, a plecat de acolo cu doar câteva lucruri personale şi fără să gândească măcar ca nu va reveni vreodată. Iubită de regi – Ferdinand al României îi făcea lungi vizite la Mogoşoaia, Alfonso XIII al Spaniei o vizita incognito la hotel, ţarul Bulgariei îi spusese odată, îngrijorat pentru sensibilitatea ei: “Câte zile veţi petrece alături de vitele mele?” (bulgarii, adică!); această femeie a ştiut să păstreze prietenii la fel de profunde ca şi iubirile. Abatele Mugnier, confidentul şi duhovnicul ei odată cu trecerea la religia catolică, n-a ezitat până la 92 de ani să-şi consilieze fiica spirituală. A fost cel mai puternic reazem al sufletului ei de-a lungul vremii.

Alcoolicul Winston Churchill nu i-a refuzat nici sfatul, nici prezenţa ori de câte ori a putut. Ramsay McDonald un alt premier britanic, a pus toată atenţia, răbdarea şi influenţa lui la picioarele Marthei. Iar această femeie a rezistat tentaţiilor şi nu a abuzat de toate acestea niciodată. Abatele Mugnier nu se înşelase, Martha avea “darul extrem de rar al prieteniei”. Îl mai avea şi pe acela al datoriei: datorie faţă de ţară, faţă de numele pe care îl purta, faţă de familia ei, faţă de unicul copil. Martha Bibescu a fost mamă la nici 17 ani. Într-o zi de august, la Posada, în liniştea unui colţ al Bucegilor, după chinuri cumplite, a născut o fetiţă, singurul ei descendent. Era ea însăşi un copil speriat, resimţind acut lipsa tatălui ei, vegheată de soacră, femeie rece şi cu principii de neclintit, aşteptându-l pe George care lipsea zile întregi. Fiica s-a numit Valentina, după numele bunicii dinspre tată şi a crescut în umbra imensei personalităţi a mamei sale. Martha Bibescu s-a învinovăţit toată viaţa că nu a fost mai apropiată de Valentina, dar soarta i-a dat prilejul să se revanşeze.

Aproape 8 ani s-a chinuit să-şi scoată din ţară fiica şi ginerele, aflaţi aici în arest la domiciliu. În aceşti ani n-a ezitat şi nu s-a oprit nici o clipă din a căuta soluţii. Atunci şi în anii de după s-a dus toată averea Marthei: smaraldele Bibescu – bijuterii care uimiseră Europa, tablouri primite în dar, purtând semnături valoroase – tot. Până la urmă, în 1956 a reuşit să-i vadă alături de ea. Dar nu mai avea nimic în afara talentului ei. Şi l-a exploatat cît a putut. La 72 de ani, atinsă de flebită, cu o sănătate care nu fusese niciodată strălucită nu pregetă să meargă în diferite ţări ale lumii. Susţinea conferinţe şi acestea îi aduceau banii necesari întreţinerii celor doi nepoţi la şcoală şi a Valentinei, bolnavă. Acuzată de ambiţie nemăsurată, de aroganţă, de inconstanţă, având în multe pagini de jurnal cuvinte răutăcioase la adresa multora, ţinând mai mult la ranguri decât la oameni, temută din pricina replicilor spirituale si tăioase, bănuită de spionaj, Martha Bibescu nu a fost un om perfect. Abia atunci ar fi fost “plictisitoare”, vorba lui George Valentin Bibescu. Nu. Martha a fost altceva. Întotdeauna altceva, greu dedefinit, greu de înţeles, copleşitor…

O viaţă strălucitoare, dar nu uşoară. La 60 ani era încă o prezenţă excentrică. Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese decenii, realiza pentru ea haine speciale, ca nişte fastuoase tunici, lungi până în pământ. Era cuceritoare, deşi, cum o caracterizează logodnica nepotului ei, Judy Ghica, puţin cam “imperativă”. Se bucura de o mare recunoaştere. În 1954, Academia Franceză îi conferă Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă, iar un an mai târziu, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză a Belgiei o alege ca membru. În 1962 primeşte Legiunea de Onoare, marea ei bucurie, ceea ce aştepta de 30 de ani. Pentru Martha Bibescu, viaţa apunea glorios. Ultimii ani s-au scurs sub semnul legăturii cu Charles de Gaulle. Unii cred că a fost ultima ei mare iubire. E mult spus. Preşedintele francez a priceput însă cel mai bine cine era cu adevărat Martha Bibescu. I-a scris: “Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.”

Ea n-a vrut să fie însă decât “un martor al istoriei”. Şi a fost până la sfârşit…

RELIGIE ORTODOXĂ 26 August

Sf Mc Adrian şi Natalia, soţia sa; Duminica a 13-a după Rusalii – Pilda lucrătorilor răi

Sf Mc Adrian şi Natalia, soţia sa

Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin.

Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: “Ti-ai iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: “Nu, abia acum mi le-am aflat”.

A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.

Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat.

Dar cand a aflat scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie. Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa cugete la bunatatile ceresti.

L-a intarit in suferinta spunandu-i: “Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te vei bucura cu ingerii”.

Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.

Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.

“O, pereche fara de prihana si aleasa Domnului! O, preadorita doime si lui Hristos preaiubita! O, insotire preabuna si lui Dumnezeu fericita! Cine nu se va spaimanta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a imbarbatat asupra tiranului celui amar, si pe barbatul ei l-a intarit a nu slabi in cele cumplite, ci sa aleaga a muri pentru credinta mai degraba decat a trai. O, graiuri impletite de Dumnezeu ale inteleptei Natalia! O, sfatuiri dumnezeiesti care au strabatut cerurile si au facut pe maritul Adrian cunoscut catre insusi scaunul Imparatului Celui mare! O, insotire sfanta! Rugati-va lui Hristos pentru noi, care din dragoste savarsim pomenirea voastra, sa ne mantuim din ispite si de tot necazul.“ (Mineiul pe August, p. 300)

Rugăciune pentru înţelegerea în familie, către Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia

O, sfinţită pereche, Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, fericiţilor soţi şi vitejilor pătimitori! Auziţi-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, şi trimiteţi asupra noastră toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre, şi rugaţi-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa, Sfinţilor Mucenici primiţi glasul rugăciunii noastre, şi izbăviţi-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam şi de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică şi de toate nevoile, necazurile şi bolile, ca pururea fiind întăriţi cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Celui Fără de început al Său Părinte şi Preasfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Duminica a 13-a după Rusalii – Pilda lucrătorilor răi

Ev. Matei 21, 33-44

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi au făcut acelora tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri»? De aceea vă spun vouă că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi.

Ap. I Corinteni 16, 13-24

Fraţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi – ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine, deci, pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha (Domnul vine)! Harul Domnului Iisus Hristos cu voi. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus. Amin!

Predică la Duminica a XIII-a după Rusalii - Pilda lucrătorilor celor răi - Despre preoţie şi pastoraţie - Pr. Ilie Cleopa

Oare de ce aseamănă Dumnezeu lumea cu via sau cu grâul gata de seceriș și nu cu altceva? Pentru că atât via cât și grâul sunt cele două roade de frunte ale pământului care țin viața trupească a oamenilor. Apoi, pentru că pâinea și vinul, prin Sfânta Liturghie, se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos care mențin viața duhovnicească a sufletelor noastre. Că precum pâinea și vinul "întăresc inima omului" așa Sfânta Împărtășanie întărește credința, iartă păcatele și mântuiește sufletul omului credincios. Pâinea și vinul, la care adesea este pomenit și untdelemnul, sunt alimente de bază ale omenirii care au un dublu caracter sacru, căci hrănesc atât trupul cât și sufletul prin jertfa liturgică.

În mai multe locuri din Sfânta Scriptură, lumea pe care a zidit-o Dumnezeu este asemănată cu via. Cel mai clar spune însăși Evanghelia de astăzi: "Era un om oarecare, stăpân al casei sale, care a sădit vie". Acesta este Însuși Dumnezeu, Stăpânul cerului și al pământului, Care a creat toate cele văzute și nevăzute și a zidit lumea ca pe o vie a casei Sale! În alt loc spune Mântuitorul: “Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul... Eu sunt vița, voi mlădițele“ (Ioan 15, 1-5). Proorocul David aseamănă și el lumea cu via și se roagă pentru desăvârșirea ei, zicând: “Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea“ (Psalm 79, 15-16).

Dar via, adică lumea sădită de Dumnezeu, nu a fost lăsată la întâmplare, nu a fost părăsită de El. Dimpotrivă, de la început lumea a fost ținută sub pronia divină; căci după ce a sădit-o Dumnezeu, “a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn de pază și a dat-o lucrătorilor iar el s-a dus departe“ (Matei 21, 33). Vedeți grija lui Dumnezeu pentru lume? A sădit-o cu propriile Sale mâini, făcând pe om după chipul și asemănarea Sa; a îngrădit-o cu gard împotriva hoților, adică a îngrădit lumea cu poruncile și învățăturile celor două Legi a Vechiului și a Noului Testament, cu canoane și Sinoade ecumenice care apară unitatea și adevărul dreptei credințe. Apoi, în mijlocul viei, Domnul "a săpat teasc", adică a făcut altarul de jertfă, pe care se aduce, prin Hristos, jertfa liturghică pentru mântuirea întregii lumi. Ba, mai mult, Dumnezeu "a clădit un turn de pază și a dat via lucrătorilor, iar El S-a dus departe". Turnul de pază este Biserica întemeiată de Iisus Hristos ca un turn de veghe și apărare împotriva diavolilor, a sectelor și a tuturor smintelilor și păcatelor care ucid sufletele noastre.

Deci, când toate acestea au fost săvârșite, adică lumea a fost răscumpărată și Biserica întemeiată, Domnul nostru Iisus Hristos a încredințat via Sa, adică lumea, Bisericii și Evanghelia "lucrătorilor", adică Apostolilor, episcopilor și preoților. Ei sunt lucrătorii viei lui Hristos. Lor li s-a încredințat întreaga operă de propovăduire a Evangheliei, de slujire a Bisericii, săvârșirea Sfintei Liturghii, învățătura și apărarea credinței ortodoxe, sfințirea oamenilor prin harul Duhului Sfânt, revărsat prin lucrarea celor șapte Sfinte Taine, paza viei prin împlinirea poruncilor evanghelice și aducerea roadelor la vreme. Iar roadele viei sunt sufletele mântuite prin lucrarea faptelor bune. Slujitorii Bisericii sunt lucrătorii Evangheliei, adică împreună lucrători cu Hristos, cu îngerii, cu Apostolii și cu toți sfinții la mântuirea și înnoirea lumii.

Vedeți ce mare este misiunea apostolică și harul preoției? Slujitorii Bisericii conlucrează cu Însuși Dumnezeu, cu cele trei persoane ale Preasfintei Treimi și cu toate puterile cerești. Prin jertfa liturgică ei unesc cerul cu pământul, coboară pe Hristos pe sfintele altare și în inimile oamenilor. Prin cuvintele lor leagă și dezleagă păcatele lumii, scot sufletele din iad și demonii din oameni. Prin harul dumnezeiesc pe care îl au de la Hristos, împart Duhul Sfânt credincioșilor prin cele șapte Sfinte Taine, sfințesc, dezleagă, binecuvântează, călăuzesc pe calea mântuirii, învață, mângâie sufletele iubitoare de Dumnezeu. Ce cinste mai de preț căutăm? Sau ce har dat oamenilor este mai mare ca acela al preoției? Episcopii și preoții sunt urmașii direcți ai Sfinților Apostoli. Ei sunt datori să lucreze cu timp și fără timp via lumii creștine și să adune cât mai multe roade, adică fapte bune și suflete curate, vrednice de Împărăția lui Dumnezeu.

Datoriile preotului

Prima datorie a preotului în parohie este să săvârșească sfintele slujbe cu toată evlavia, începând cu Sfânta Liturghie. Altarul bisericii din fiecare sat este simbolizat de "teascul" pe care l-a săpat Dumnezeu în via Sa, cum ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi. Că precum în teasc se prefac strugurii în vin, așa pe Sfânta Masă din altar pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos în timpul Sfintei Liturghii. Cu cât va sluji cu mai multă evlavie și vrednicie sufletească, cu atât va dobândi mai mult dar de la Dumnezeu, va umple biserica de credincioși și va aduce mai multe suflete pe calea mântuirii.

A doua datorie a preotului este să învețe pe credincioși dreapta credință, adică să-i catehizeze cu timp, și fără timp, prin predici bune, practice, izvorâte din inimă; prin explicarea Sfintei Scripturi în duh ortodox, prin citirea în biserică și acasă de texte patristice, cărți de călăuză duhovnicească, învățături morale necesare tuturor și mai ales copiilor și tinerilor. Aceste învățături formează "gardul" Bisericii, cu care a îngrădit Dumnezeu via Sa. Precum orice vie fără gard este furată și stricată de străini, de vierul cel sălbatic, adică de diavolul, cum spune psalmistul, tot așa și credincioșii din parohie, dacă nu sunt educați religios și deprinși cu iertarea, cu rugăciuni, cu postul și cu citirea cărților sfinte, se răcesc în credință, sunt indiferenți față de Biserică, devin îndoielnici, necredincioși, bețivi, imorali și unii sunt amăgiți și atrași de secte.

A treia datorie de mare răspundere a preotului în parohie este să păzească via lui Hristos. Turnul de pază zidit de Dumnezeu "în via Sa" simbolizează Biserica, această corabie a mântuirii lumii, care ne duce spre cele veșnice, ne scapă de duhurile rele cu care ne luptăm până la moarte, ne izbăvește de înecare în marea vieții și ne sfințește prin cele șapte Sfinte Taine, mai ales prin Botez, Mirungere, Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Biserica, prin preoți, apără dreapta credință și ajută la ridicarea sufletelor din iad și a celor căzute în robia patimilor și a păcatelor, înălțându-le spre Hristos și Împărăția Cerurilor.

Iată, pe scurt, marea datorie evanghelică a preoților și păstorilor (episcopilor) Bisericii lui Hristos. Ei sunt grădinarii creștinilor. De felul cum își împlinesc ei misiunea depinde realizarea roadelor cerute, adică mântuirea lor și a sufletelor încredințate lor de Mântuitorul Hristos. Pentru aceasta însă preoții și păstorii trebuie să fie de mici chemați și aleși de Hristos la slujirea Evangheliei Sale. Cei nechemați și nesfințiți prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor episcopilor, nu au ce căuta în cler, căci preoția este slujire și har, iar nu funcție cu scop de "câștig urât" și mândrie. Apoi slujitorii trebuie să provină din familii sănătoase, ortodoxe, devotate Bisericii. La seminarii este bine să se aleagă tineri din familii model în toate, cu atestarea scrisă a duhovnicului respectiv. La studii, viitorii candidați la preoție să iubească mai mult ca orice rugăciunea, biserica, slujbele, studiul, viața morală, practica liturgică, spovedania deasă la două-trei săptămâni și practica duhovnicească în vacanțe pe la mânăstiri. Pentru căsnicie li se cere să caute soții bune, evlavioase, milostive, mame model în toate. Familia preotului trebuie să fie un exemplu viu pentru enoriași, adică să fie o casă cu mulți copii, modestă, binecuvântată, legată permanent de Hristos, de enoriași și de biserică.

Evlavia, moralitatea, rugăciunea, cultura teologică, slujbele regulate la biserică, milostenia și râvna pentru Hristos sunt virtuți de bază ale preoților, fără de care nu se pot mântui nici slujitorii, nici credincioșii. "Preotul, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, trebuie să se jertfească, nu numai să jertfească", adică să se ostenească a spovedi pe toți enoriașii regulat în cele patru sfinte posturi, să se jertfească ziua și noaptea a menține sfintele slujbe după rânduială, a cerceta pe toți în casele lor, a împăca pe toți cei certați, a mângâia pe cei întristați, a ajuta pe cei săraci și bolnavi, a hrăni pe toți fiii săi sufletești cu predici bune, pline de căldură părintească și cu cărți sfinte de rugăciune și învățătură.

Spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie: “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acesta aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic“ (Ioan 15, 5). Hristos este vița, "tulpina viei", iar mlădițele care ies din tulpină sunt Apostolii, episcopii și preoții. Acei așa-ziși păstori de suflete, care au rupt legătura cu Biserica lui Hristos, nu mai au harul mântuirii, căci s-au rupt de trupul Bisericii ca și mlădițele de viță și se usucă spre veșnica lor osândă, că nu mai au legătură cu Hristos, cu Harul Duhului Sfânt, cu Tainele Bisericii, cu Sfânta Liturghie, cu Crucea, cu sfinții din cer și cu toți drepții. Iar păstorii adevărați sunt preoții care sfințesc slujba în sfintele biserici, care au grijă de turma încredințată lor de Hristos, care se roagă cu credință și trăiesc în bucuria Duhului Sfânt, care se luptă pentru Evanghelie, pentru credință, pentru mântuirea credincioșilor lor. Fericiți sunt slujitorii pe care îi va afla Hristos făcând așa și vai celor ce-i va afla dormind sau lenevindu-se!

Dar care sunt roadele pe care le cere Hristos de la slujitorii Bisericii? Precum roadele mlădițelor de vie sunt strugurii, tot așa roadele mlădițelor lui Hristos, adică ale păstorilor sunt sufletele mântuite. Acestea sunt creștinii pe care preoții îi câștigă prin pocăință și îi aduc la Hristos din cârciumi, de la judecăți, de la desfrâu, de la secte, din robia păcatelor și a morții. Creștinii care ascultă de păstori, de Hristos ascultă, că zice Domnul: “Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; iar cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă“ (Luca 19, 16). Dacă preotul slujește cu evlavie, învață pe toți, se roagă și face tot ce poate, dar credincioșii nu-l urmează, el va lua plata lucrătorului credincios, iar ei, neascultătorii, vor lua osândă. Aceștia sunt ca via neroditoare, ca frunzele viei lovite de brumă care cad și se aruncă în foc.

Vai de credincioșii care nu merg la biserică din lenevire sau necredință! Vai de cei ce se rup de trupul Bisericii lui Hristos și cad în secte, că sectele nu duc la mântuire, fiind rupte de vița vieții care este Hristos! Vai și de păstorii care nu se ostenesc să aducă roade la vreme din via încredințată lor! Adică smintesc turma, pierd sufletele și lasă să intre lupii în piei de oaie, adică sectanții în parohiile lor. Căci va veni Hristos, stăpânul viei, și “pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor“ (Matei 21, 40-41).

Vedeți ce mare este răspunderea preoților pentru sufletele voastre? Vedeți cât trebuie să se jertfească ei pentru mântuirea credincioșilor? Mulți însă îi judecă și îi osândesc, uitând că și ei sunt oameni, că au familie și trebuie să se îngrijească atât de enoriași și de casa lui Dumnezeu, cât și de casele lor. Să știți că preoții ar putea fi mult mai devotați, mai buni, dacă ar fi alături de ei toți credincioșii satelor și orașelor noastre. Căci dacă preoții văd bisericile pline de credincioși, mai ales în sărbători, credința lor sporește, harul lucrează mai mult prin ei, predicile lor devin mai vii și pătrund în inima fiecăruia.

Iar când preoții văd mai mulți săteni la cârciumi, la târguri și judecăți, decât la biserică în timpul Sfintei Liturghii din Duminici și sărbători, ei se întristează și slăbesc duhovnicește. Credem că preoții buni se datorează și credincioșilor buni, râvnitori pentru Hristos; iar cei mai puțini buni se datorează și enoriașilor slabi în credință și indiferenți de mântuirea lor. Dar fiecare va fi judecat după faptele sale de Dumnezeu, știutorul inimilor noastre.

De aceea, frații mei, vă îndemn să iubiți pe Dumnezeu și Biserica Lui. Iubiți pe păstorii Bisericii, ascultați de ei și vă rugați pentru ei, ca niște fii sufletești, “că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce vor da seamă“ (Evrei 13, 17). Vă mai îndemn să nu lipsiți în sărbători de la biserică, și să ascultați cu evlavie sfintele slujbe, mai ales Sfânta Liturghie. Hristos este de față în Sfântul Altar și noi să lipsim? Maica Domnului cu toți îngerii și sfinții sunt în biserică și slăvesc pe Dumnezeu împreună cu preotul și noi ne ducem atunci la plăceri și la beții? Nu uitați să pomeniți pe preoți la rugăciunile voastre, din dragoste și din datorie, că sunt sfințiți de Hristos și poartă în ei Harul Duhului Sfânt.

Să rugăm pe marele Arhiereu Iisus Hristos, Păstorul și Mântuitorul sufletelor noastre, să rânduiască păstori și preoți cât mai buni Bisericii Sale, iar nouă să ne dea mai multă credință și fapte bune spre dobândirea cereștilor bunătăți. Amin.

Sfaturi Duhovnicești. În ce condiții îmi pot schimba duhovnicul?

ARTE 26 August

MUZICĂ 26 August

Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog și compozitor român

Chris Curtis (Christopher Crummey), baterist şi compozitor britanic (The Searchers).

The Searchers -

Vic Dana, cântăreţ american

Valerie Simpson, cântăreaţă şi compozitoare americană.

Valerie Simpson

Robert Cowsill, chitarist şi vocalist (Cowsills).

Bob Cowsill

Billy Rush, chitarist american (Asbury Jukes).

Dr. Alban, cântăreț suedez de origine nigeriană

Dr. Alban Megamix:

John O'Neill, chitarist şi compozitor (The Undertones).

The Undertones

Ariadna Thalia Sodi Miranda, cantareata, actrita mexicana

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Beethoven - Mandolin, Piano and Violin Works (reference recording : Lajos Mayer..)

J.S.Bach: Double Concerto for Violin, Oboe BWV 1060R: For you, my friend

Musik am Dresdner Hof (Ludwig Guttler, Virtuosi Saxoniae) CD 3

Just One Of Those Things! (Ray Conniff)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album!

Weekend JAZZ & Bossa Nova - Background Instrumental Music - JAZZ to Relaxing and Wake Up

Шикарно

INVITAȚIE LA OPERĂ 26 August

Lotte Lehmann, soprană germană

Lotte Lehmann - Recital

POEZIE 26 August

Guillaume Apollinaire

Biografie Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator şi critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui est incertă.

Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.

Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).

Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.

În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.

În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.

În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.

În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).

Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.

Operă - selecţie

La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits d’un jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège d’Orphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique

Cantecul Iubirii

Iata din ce-i facut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altadata,
e murmurul pierdutelor saruturi ale marilor iubiri
sunt strigatele de iubire a muritorilor ce-i violara zeii.
E barbatia fabulosilor eroi sculata precum
tunuri antiaeriene
E pretiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
si imnul biruintei pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemiscatu' sa cânte l-au facut
e tipatul Sabinelor rapite
Si tipetele de feline-n jungla
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul marii frumusetii dându-si viata
e cântecul de dragoste al lumii.

Ocean de pamânt

Eu mi-am cladit o casa la mijloc de Ocean,
Ferestrele i-s râuri ce curg din ochii mei,
Si misuna, pe unde sunt ziduri, caracatiti.
Nu auziti cum bate la geam inima lor?
O, case ude,
Case-n flacari
timp iute, iute,
Din avioane pica oua
Atent! O ancora s-arunca,
Atentie ancora ce vine,
Ce bine-ar fi sa vie dinspre cer,
Caprifoiul cerului se-nalta,
S-agita caracatite terestre,
Iar noi suntem destui, destui sa fim
groparii nostri proprii,
Palizi polipi ai valurilor de creta,
O, caracatiti cu pliscul vost' pal,
În jurul casei este Oceanul
Ce nu se odihneste niciodata.

Clar de lună

Melifluentă lună cu buze de nebuni
Gurmande-n noaptea asta sunt burguri şi păşuni
Pot bine aştrii-asemeni albinelor să fie
Din mierea luminoasă scârbind rău bolţi de vie
Căci orice rază-a lunii căzându-le din cer
Prea dulce lor o rază-i de miere-n spalier
Or eu ascuns concep ah! prea dulce aventura
Şi teamă mi-e de acul de foc de-albină-Arctura
Ce raze dezolante îşi lasă-n mâna mea
Şi rozei vânturilor lunara miere-şi ia.

Panait Cerna

Biografie

Nastere: 25 septembrie 1881, Cerna, Tulcea
Deces: 8 aprilie 1913

Panait Cerna, pe numele sau de naștere Stanciof, de origine bulgara, a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist roman, un epigon al poetului Mihai Eminescu.

A debutat cu un poem "Trecut", imitație dupa poetul german Lenau in "Foaie interesanta".

S-a nascut la 25 septembrie 1881 in satul Cerna, judetul Tulcea, din tata bulgar (Stanciof) si mama romanca. Urmeaza scoala primara la Cerna, apoi liceul la Braila si Facultatea de Litere la Bucuresti. Cu ajutorul direct al lui Titu Maiorescu urmeaza studii de filosofie si literatura (germana si engleza) la Berlin si Leipzig. Aici, la Leipzig, isi sustine, in 1913, lucrarea de doctorat despre lirica de idei. Viata trudnica, macinata de o boala incurabila pe atunci (tuberculoza), manifestata inca din anul 1905, eforturile sustinute pentru obtinerea doctoratului, ii vor grabi sfarsitul, care se va petrece la 8 aprilie 1913, la Leipzig, in casa lui Paul Zarifopol.

S-a catalogat poezia lui Panait Cerna drept conceptuala, considerandu-se „ab initio" aceasta forma a poeziei ca nelirica, fara .fiori". Cerna este un poet conceptual si social in acelasi timp, asa cum este si un cantaret al iubirii diafane, dar principalul concept pe care il vehiculeaza lirica sa este acela al setei de ideal. Poetul vede atingerea idealului prin suferinta, iar unul dintre modelele „urmate" de el este Isus. Eliberarea vine prin ispasire, prin ea, spune poetul, ne ridicam, iar poezia lui Cerna este suferinta in regim stelar.

Singurul volum de versuri aparut in timpul vietii autorului a fost Poezii, tiparit la Bucuresti de Editura Minerva in 1910 si premiat de Academia Romana in 1912.

Poezia "In pestera" a aparut in revista „Samanatorul", an III, nr. 16, din aprilie 1904.

Opera

Eminescu, in Convorbiri literare, iun. 1909;
Faust, in Convorbiri literare, mart.; oct. 1909;
Poezii, Bucuresti, 1910; Die Gedankenlyrik,.e, 1913;
Floare si genune, ed., pref. si tabel cronologic de V. Rapeanu, Bucuresti, 1968;
Lirica de idei, trad. si cuvant inainte de M. Gaiseanu, Bucuresti, 1974.

Farmec de luna

În ritmul lin al adierii
Doi meri s-alatura-nfloriti,
Soptind duios în faptul serii
Ca doi amanti înlantuiti.

Se mira floarea si suspina...
În loc de inimi arzatoare
Îndragostitii din gradina
Au câte o privighetoare.

Un cântec chemator vibreaza:
E una din privighetori -
Cealalta tace si vibreaza
Cutremurata de fiori.

Dar cum apare luna noua
Sclipind în frunza tremurata,
Privighetorile-amândoua
Încep sa cânte - deodata.

Noapte de vara

...Lacul tremura în roate,
Formele treptat învie:
Phoebe tremura pe toate
Rasarirea ei tîrzie ...

Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecatoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare ?

Ca o sufleteasca mana
Zboara straluciri sub astre, �
Dar în van astern sub pana
Visul noptilor albastre �

De ramîi vieata toata
Singura, urînd iubirea,
N-ai sa întelegi vreodata
Cît e de frumoasa firea...

Sonet

De cum ma simt sub ochii tai, maretii,
Si patimi, si dureri adorm deodata;
Ca cel dintîi surîs al diminetii,
Asa îmi simt fiinta de curata...,

Si-aud ca-n vis, ca-n leaganul vietii
O muzica ce umple lumea toata:
E cîntecul ce-l auzeau odata
Pitagora seninul si poetii.

Deodata-mi spui ceva în stinse soapte
Se umplu ochii mei si-ai tai de noapte.
Cu noi alearga, vîjîie pamîntul.

Si-as vrea sa ma destrame-atunci furtuna,
Sa ne cufunde-n tot - sa fim totuna
Cu flacara, cu sunetul, cu vîntul...

Domnica Drumea, poetă română

Biografie

Domnica Drumea (n. 26 august 1979 în Râmnicu-Vâlcea) este poetă și traducătoare.

În 2002 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București, secția Română-Engleză. În anul 2000 înființează, împreuna cu Marius Ianuș, cenaclul „Litere 2000”, iar în 2002 revista Fracturi. Este căsătorită cu Marius Ianuș și au împreună un copil.

Debut

A debutat în 2003 cu volumul "Crize".

Volume publicate

· A publicat poezii în volumul colectiv "40238 Tescani", Editura Image, București, 2000 (alături de Marius Ianuș, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ioana Nicolaie,Doina Ioanid, Cecilia Ștefănescu și Ioan Godeanu.

· "Crize", 2003, Vinea.

· "Not for sale", 2009, Cartea Românească.

Traduceri

· “Portocala mecanică” de Anthony Burgess, editura Humanitas, 2003 (împreună cu Carmen Ciora)

· “Primăvara la Roma a doamnei Stone” de Tennessee Williams, editura Humanitas, 2003

· “Răsfrîngeri într-un ochi de aur” de Carson McCullers, editura Humanitas, 2003

· “Factotum” de Charles Bukowski, editura Polirom, 2004

· “Clubul Norocoaselor” de Amy Tan, editura Polirom, 2005

· “Sub piele” de Michel Faber, editura Humanitas, 2005

· “Cartea Codurilor” de Simon Singh, editura Humanitas, 2005

Premii literare

Premiul de Debut al Asociației Scriitorilor din București, pentru anul 2003.

Puritate

ziua din care nu vreau să mă ridic
ca dintr-un coșciug de gheață

o să mor cu inima uscată și bătrână
ca a tuturor oamenilor

citesc despre puritate
ea e singura care poate lua orice formă
și tot ea o poate distruge
la fel cum creierul meu
distruge apatic
orice comandă spre mâna
pregătită să mângâie

***

ambiția mea e eșecul

înaintez printre victoriile celorlalți
ca printr-o colonie de meduze

nimic care să mă orbească
și să mă distrugă

programată să bifez doar răspunsurile greșite
întorc spatele
milei și adepților ei

îmi fixez o țintă anonimă
în mișcare

tot mai crudă
și mai deviantă

folosește-mi corpul
suflă aer cald peste mine

***

trăiesc din mila guvernului

inconștientă și frustrată
ca o pasăre de curte

dependentă de stimulente
fizice și mentale

cât de mult suport
o lumină intermitentă

frumusețea placidă a unui peisaj industrial

obsedată de autocontrol
și siguranță
mă transform ireversibil

o să vină cineva și-o să mă dreseze
o să mă învețe să scap mâncarea pe jos

TEATRU/FILM 26 August

Cu Mihai Mălaimare, actor si regizor român, fondator si director Teatrul Masca

Biografie Mihai Mălaimare

Actorul Mihai Mălaimare s-a născut la 27 august 1950, in Botoșani.
A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică in anul 1973, la clasa profesorilor Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca, Geta Angheluță. A fost sef de promoție si a primit repartiție la Teatrul Național din capitala. A jucat in spectacole ca Richard al III lea de W. Shakespeare (1975), A douăsprezecea noapte de W. Shakespeare (1984), Cyrano de Bergerac de E. Rostand (1976), Fata din Andros de Terentiu (1977) Romulus cel mare de Durenmatt, (1977) Alexandru Lapusneanu de V. Stoenescu (1978), Filumena Marturano de Ed de Fillippo, Mantaua de Gogol, Harap Alb de Raducu Itcus, etc. A regizat si a scris scenariul pieselor Actorul, Clovnii.
A studiat pantomima la Scoalii de Teatru „Jacques Lecoq” din Paris
In 1990 si-a deschis propriul teatru numit Masca, pe care il conduce. A jucat in spectacole ca Medievale, in rolul păpușarului, Clovnii, in rolul lui Fratelini, Mantaua de Gogol (Akaki), A murit moartea, măi! dupa Ion Creanga (rolul Ion) Oina, la care a scris scenariul, a regizat si a jucat rolul unui clovn, Gardienii veseli (rolul colonelului).
La Teatrul Național Radiofonic a debutat in anul 1974 cu piesa Mușcata din fereasta de V. Ion Popa, urmata de Baladă pentru nouă cerbi de D.R. Popescu, spectacolul muzical Cheia succesului sau Titanic vals de Tudor Musatescu, Boemii de Ovidiu Dumitru, De dragul ei, Fata din Andros de Terențiu, Epicene de Ben Johnson, a regizat spectacolul Domnul de Pourceaugnac, in anul 2011 a scris scenariul si a regizat spectacolul pentru radio Ex libris al Teatrului Masca. De asemenea, a participat la numeroase emisiuni radio de varietăți si emisiuni dedicate copiilor.
A debutat pe marele ecran in 1976, in Doctor fara voie, apoi a jucat in Reteaua S, Nea Marin miliardar, Caruta cu mere, Sosesc pasările calatoare, Șobolanii roșii, etc.
Mihai Mălaimare mare este doctor in istoria teatrului, a fost profesor la UNATC, secția actorie in perioada 1984-1989, a predat actoria la Universitatea Ecologica, a predat pantomima la Școala de Teatru Pygmalion din Viena, a scris cărțile Maidane cu teatru, Demisia, Șansa.
S-a inscris in Partidul Social Democrat in 1995 si a fost deputat de Botosani, președinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților (2000-2004) și președinte al Comisiei Parlamentare pentru UNESCO (2008), membru in Consiliul National al Audiovizualului. A demisionat in 2006 si s-a înscris in Partidul National Liberal, a renunțat la politica in anul 2008.
Mihai Mălaimare este casatorit cu regizoarea Anca Dana Florea si are 4 copii

Filme cu Mihai Malaimare

· Întoarcerea magilor (2016) - Mihai

· Conserva (2015) - Sandu

· Și totul era nimic... (2006) - Visarion

· Turnul din Pisa (2002) - Directorul inchisoarii Mihai Sandu

· Șobolanii roșii (1991)

· Liliacul înfloreşte a doua oară (1988) - Radu

· Nelu (1988)

· Un studio in cautarea unei vedete (1988)

· Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

· Timpul esti tu! (1986)

· Totul se plătește (1986)

· Secretul lui Nemesis (1985) Trailer

· Sosesc păsările călătoare (1984)

· Caruta cu mere (1983)

· Vis pentru Univers - Un pas pe Luna, doi pasi pe Pamant (1983)

· Pe langa Polul Sud (1982)

· Grăbește-te încet (1981)

· Reteaua "S" (1980) - locotenentul de Securitate, Mircea

· Falansterul (1979) - Schina

· Nea Mărin Miliardar (1979) - Sache

· Doctor fara voie (1976)

· Primarul activ / (1976) - muncitorul Tarcadau

· Explozia (1973)

Riscurile celebrității cu Toma Caragiu, Marin Moraru

O viata 1992Guy de Maupasant

12 Lire cu Toma Caragiu

GÂNDURI PESTE TIMP 26 August

Irving Stone - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 26 August

· Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca.
Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare.
Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.

· Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru (după) cina.

· DOI PATRONI LA O BERE
- Ma, zice unul, tie cum iti merge?
- Prost tare, zice-al doilea, da tie?
- Ba, prost, prost da nu asa, e criminala situatia!
- Frate, da tu mai dai salarii la angajati?
- Nuuu! de vreo trei luni.Da tu le mai dai?
- Nici vorba, de prin octombrie; da, ai tai mai vin la munca ?
- Ba, m-am mirat si eu da vin in fiecare dimineata, semneaza condica, muncesc. Dar ai tai?
- Si-ai mei vin ma la treaba!
Stau ei si se gandesc si dupa citeva minute, unul dintre ei zice:
- Ma, ce-ar fi sa le punem la astia o taxa la intrare?!

· INTREBARI
Care este diferenta între o banca de investitii si o pizza?
O pizza înca mai poate hrani o familie cu patru membri.

· Care sunt beneficiile crizei financiare ?
De cand a aparut si in Romania, femeile sunt obligate sa se casatoreasca din dragoste

· - Cum îi merge noului tău frăţior, Popescu? întreabă învăţătoarea.
- Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama are de gând să-l vândă.
- Cum aşa?
- Păi în fiecare zi îl cântăreşte.

· - Nu crezi, scumpule, ca masca din ulei de citrice ma ajuta sa arat mai bine?
- Desigur, scumpo, dar nu inteleg, de ce o mai scoti?

· Analizeaza propozitia: "Tu nu trebuia sa te fi nascut "?
Raspuns: Prezervativ imperfect.

· - Taticule, de ce Mos Craciun e barbat si nu femeie?
- Unde ai vazut tu femeie sa poarte aceleasi haine in fiecare an?

· Un pitic intră într-o librărie si întreabă: - aveţi vreo carte despre ironie?
Bibliotecarul: - avem, e pe raftul de sus!

· Se intalneste baciul Ion cu baciul Gheorghe:
- Ma, am 20 de ani de cand m-am insurat si tot cu prima muiere am ramas.
- Ei as!... raspunse Gheorghe. Eu le schimb ca pe ciorapi ma!
- Chiar asa?! se holba Ion.
- Da ma. Cum trece anu‘, cum alta!

· Englezii beau berea cu peste sarat.
Americanii beau berea cu chipsuri sarate.
Nemtii beau berea cu covrigei sarati.
Noi o bem ca rusii: cu vodca!

· La circ: - Iar acum urmează un număr pentru bărbaţi adevăraţi.
Notaţi: 0769069069, Senzual!

· Doi canibali:
- Stii care-i diferenta între un bebelus si un baton Mars?
- Nu.
- Cam 500 kcalorii.

· Vine copilul acasă, elev de liceu, iar tatăl său îi zice:
- Ascultă, am vorbit azi cu diriginta ta, dar foarte putin, si mi-a spus că esti corijent, dar nu mi-a spus la ce, asa că te întreb eu: la ce anume esti corijent? La matematică, limba română, la fizică?
- Şi chimie...

· Un tip se prezinta cu un buchet de flori la prima intalnire:
Ea: Vai iti multumesc, frumos pentru gest, sunt muscate?
El: Nu , doar smulse !

· La Radio Erevan se întreabă:
- Poate un cetătean sovietic să îsi spună liber părerea?
- În principiu da, atâta timp cât rămâne în străinătate.

· La examen studentul ia un bilet, se uită o secundă şi cu o faţa speriată repede îl pune înapoi, profesorul mirat:
- De ce ai pus biletul înapoi?
- Profesore, era biletul nr. 13, iar eu sunt superstiţios.
- Lasă mă, tâmpeniile astea– spune profesorul şi începe să caute biletul nr. 13. Studentul a răspuns de 10 şi mulţumit iese din auditoriu.
Pe coridor este întrebat de colegi:
- Toate subiectele le-ai învăţat de ai luat 10??
- Nu, numai cele de pe biletul nr. 13.

· - Tinere domn, nu am auzit cumva ceasul batand ora 3 cand mi-ai adus fata acasa?
- Ba da! Trebuia sa bata 10, dar am tinut gongul ca sa nu va deranjeze!
- La dracu, eu de ce nu m-oi fi gandit la asta cand eram de varsta ta?

· Proprietarul unei firme de construcţii vorbeşte cu primarul oraşului:
- Am la firmă un Mercedes nou, de care nimeni nu se foloseşte, mă gândeam să vi-l fac cadou.
- Nu, nici într-un caz!!!... Eu nu pot primi aşa cadouri scumpe.
- În cazul acesta, aş putea să vi-l vând cu 100 de euro.
- Eeee.. atunci aş vrea să cumăr două.

· Sună soneria. Un copil, deschide uşa şi vede un poliţist:
- Tata e acasă?
- Nu.
- Dar mama?
- Nu, şi ea s-a ascuns.

· Stă o blondă în birou, lângă aparatul de tocat foi, cu o mapă de documente în mâină si nu stie ce să facă.
Pe alături trece un tip si o întreabă:
- Să vă ajut cu ceva?
- Chiar vă rog. Nu stiu cum functionează chestia asta.
Ia el mapa, pune documentele in aparat si apasă pe buton.

· Blonda întreabă:
- Dar copiile de unde le iau?

· - Domnule doctor, am avut un coşmar toată noaptea: se făcea că trăgeam de o uşa pe care scria ceva.

· - Şi ce scria?
- Împinge!

· - Doctore, nu i-ati putea admininstra sotului meu un medicament pentru a visa noaptea peste?
- De ce? E cumva pescar?
- Nu, dar de vreo doua luni viseaza noapte de noapte vrabii.
- Şi ce va deranjeaza, pesti sau vrabii, nu e totuna?
- Nu, ca daca ar visa pesti, nu ar mai ciripi.

· - Domnule, domnule, stati, nu plecati, striga farmacistul, ajungandu-l din urma pe clientul care tocmai intentiona sa demareze.
- Ce s-a intamplat? intreaba acesta, scotand capul pe geamul masinii.
- Am facut o mare greseala. In loc de aspirina, v-am dat cianura.
- Aoleu! Era s-o patesc.
- Dumneavoastra ca dumneavoastra, dar ce pateam eu de la patron: cianura e de 50 de ori mai scumpa!

· Stomatologul intreaba o pacienta:
- De cand au inceput sa va cada dintii?
- Imediat dupa nunta!

· Ieri soacra-mea a venit pe la noi si mi-a zis ca ii plac foarte mult muscatele.
Asa ca i-am dat un pic drumu' la Rottweiler.

· Un incepator isi rupe piciorul pe partia de ski.
- Am progresat ceva totusi, spune el brancardierului; anul trecut mi-am rupt piciorul in timp ce coboram din tren.

· Sotul se cearta cu sotia:
- Vorbesti ca o idioata!
- Vorbesc ca sa fie pe intelesul tau!

· Un apel telefonic la ora 1 de noapte de la inspectoratu fiscal:
- Nu vă faceţi griji, nu s-a întâmplat nimic rău, pur şi simplu verificăm dacă dormiţi liniştit.

· Soţul îi scrie soţiei, blonde, din ”ţările calde”:
- Iubito, la mine totul e perfect, m-am îndrăgostit complet de Ping - Pong.
Soţia în criză de isterie:
- Eu tot timpul bănuiam că eşti prost, dar să mă schimbi tu pe mine cu un chinez….

· - Cer divort! Astazi dimineata sotul m-a lovit, - ii spune judecatorului o doamna.
- Si pana acum nu si-a cerut scuze? - intreaba judecatorul.
- Nu, "Salvarea" l-a dus la spital inainte ca el sa-si revina.

· Stau pe internet, simt miros de cartofi prăjiţi. Problema e că eu am pus cartofii la fiert.

· Unele fete se îndrăgostesc de un chip frumos, altele sunt vrăjite de cuvinte dulci iar altele nu pot rezista unei purtări tandre… Pentru celelalte, există MasterCard!

· Un slab catre un gras:
- Domnule, ce gras sunteti !!
- Da, stiu, mama vroia gemeni, apoi sa razgandit.

· Cele mai frumoase femei sunt acolo unde se bea cel mai mult!

· În tren:
- V-a căzut un geamantan în cap. Aţi păţit ceva?
- Nimic. Era gol.
- Dar în geamantan ce era?

· Eram in tramvai, aglomeratie mare cand din greseala am calcat usor pe picior un calator cu mutra mai acra decat lamaia cruda. Desi nu ii produsesem vreo mare durere, a racnit la mine cat il tineau plamanii:
- Zi pardon, boule!
Atunci, cu un calm desavarsit, i-am ascultat sfatul si am zis:
- Pardon, boule.

· Doar romanii, la intrebarea "Ce faci?", raspund "Nimic. Muncesc."

· Un cersetor a dat un anunt la ziar: "Caut de lucru.. Cersesc impecabil în sapte limbi."

· Romania este tara in care portofelul coboara cu cel putin o statie inaintea ta.

· Ea catre el:- Logodnicul lui Lili este mult mai tandru decat tine, ii spune mereu "perla mea"!- El este bijutier. Eu sunt ginecolog. Cum ai vrea sa-ti spun?

· Un tip bate la poarta unei case. Un cîine se ridica în doua picioare si-i spune:- Stapînul nu e acasa..Tipul lesina de spaima. Cînd îsi revine, îl întreaba pe cîine:- Pai, daca esti cîine, de ce nu latri?- N-am vrut sa te sperii !

· Sa-i dea curaj pacientului, stomatologul ii ofera inainte de a-i scoate maseaua, cateva pahare de palinca, dupa care il intreaba - Ei, cum stam acum? Avem curaj?- Ohoooo! Sa indrazneasca cineva sa se apropie de maseaua mea!

· Dumnezeu a creat cerul si pamântul. Restul a fost fabricat în China.

· Sotia se machiaza in fata oglinzii, pregatindu-se sa plece undeva.Sotul:- Unde pleci?- La curse! La hipodrom !- Pai, grabeste-te! Iapa te-a sunat deja de doua ori.

· Mi-am cumparat cel mai tare caine de paza. De trei zile ma chinui sa intru-n curte...

· Barbatul este singura fiinta din univers care mai degraba ar muri pentru femeia iubita decat sa traiasca cu ea!

· Harry Potter are pe frunte o cicatrice in forma de fulger deoarece in copilarie a fost lovit de un Opel.

· Doi prieteni stau de vorba: - De ce esti suparat? - M-am certat cu sotia. - De ce? - Nu ne intelegem in legatura cu concediul. Eu vreau in Thailanda. Ea vrea sa vina cu mine...

· Culmea ghinionului: Sa te asezi pe o capita de fan si sa-ti intre acul in fund !!!

· Amenda este taxa pentru ceea ce ai facut gresit. Taxa este o amenda pentru ceea ce ai facut bine.

· Viaţa bărbaţilor este ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă...A femeilor - precum grădina zoologica: bou, magar, gibon ...

· O blonda la interviu ...- Cati soti ai avut pana acum ? - Doar ai mei? Sau aşa...in general?

· El: Dacă te ating, ce faci? Ea: Îl strig pe bunicu... El: Dacă te sărut, ce faci? Ea: Îl strig pe bunicu... El: Dacă te dezbrac, ce faci ?...Ea: Îl strig pe bunicu... El: Dar de ce tocmai pe bunicu? Ea: E surd!

· Femeile au două probleme în viaţă:1. De ce nimeni nu se uită la mine, chiar sunt atât de neatrăgătoare?
2. Oare de ce se holbează boul ăsta la mine ?

· Politistul opreste un preot pe autostrada :- Parinte, ai baut ceva ?- Doar apă - Dar eu simt miros de vin.- Doamne iti multumesc, ai facut-o din nou!

· Un Boieng 747, o cursa de noapte, o stewardesa superba cu un decolteu devastator se apleaca deasupra unui pasager care nu dormea si-l intreaba incetisor:- Doriti lapte sau ceai ?
Pasagerul:- In care este lapte si in care este ceai ???

· - Popescule, e a cincea oara cand intarzii saptamana asta. Stii ce inseamna asta?- Da, inseamna ca este vineri!

· - Lumea nu-ti datoreaza nimic. Exista inaintea ta!

SFATURI UTILE 26 August

Sfaturi care te mentin mereu intr-o forma fizica buna

Dacă ai reuşit să ajungi la greutatea mult dorită, pasul următor este să te asiguri că o să te menţii în formă pentru cât mai mult timp. Îţi venim în întâmpinare cu câteva sfaturi care să te ajute să stai departe de kilogramele în plus!

Profită de orice ocazie pentru a face exerciţii

O bună modalitate prin care te poţi menţine la greutatea mult dorită este să rămâi activ pe tot parcursul zilei, chiar şi după ce acul cântarului indică ,,numărul magic”, sunt de părere specialiştii. În mod ideal, bărbaţii ar trebui să ardă aproximativ 2.000 de calorii pe zi, în timp ce femeile în jur de 1.600 de calorii.

Când vine vorba de arderea caloriilor, chiar şi cele mai simple modalităţi de activitate fizică sunt de ajutor. În timp ce reprezentanţii sexului masculin pot arde calorii chiar şi atunci când spală maşina (activitate ce poate dura cel mult 30 de minute şi în urma căreia se pot arde în jur de 300 de calorii), femeile pot alege mersul pe jos în schimbul mijloacelor de transport în comun, fie urcatul pe scări în locul lifturilor (activitate ce poate arde aproximativ 100 de calorii).

Nu te compara cu cei din jur

Pierderea în greutate sau menţinerea greutăţii dorite nu trebuie să fie un obiectiv de scurtă durată. Cele două sunt activităţi se parcurg treptat şi se pot îndeplini doar dacă există o rutină, fie că este vorba de dietă sau de activitatea fizică.

Cel mai important este de ştiut că fiecare persoană are propriul metabolism, slăbeşte sau se menţine diferit, de aceea trebuie evitate asemănările cu cei din jur. Nimeni nu este perfect. Doar învăţând din greşeli poţi face lucrurile să se apropie de perfecţiune.

Evită pe cât posibil băuturile acidulate

Băuturile răcoritoare, care conţin o cantitate mare de zahăr, reprezintă adevărate ispite, mai ales pe parcursul verii când temperaturile sunt tot mai ridicate. Cu toate acestea, persoanele care vor să slăbească şi cele care vor să se menţină trebuie să le evite pe cât posibil.

Rezultatele studiilor recente realizate în SUA au arătat că există o asociere directă între consumul de băuturi carbogazoase şi numărul din ce în ce mai mare al persoanelor cu probleme de obezitate. Pe lângă faptul că favorizează creşterea în greutate, băuturile acidulate pot creşte şi riscul de apariţie a altor probleme de sănătate, precum diabetul, problemele hepatice, dar şi cele cardiace.

În locul sucului acidulat poţi opta pentru o limonadă preparată în casă din lămâi şi frunze proaspete de mentă, un suc natural de fructe sau un ceai aromat cu gheaţă.

Respectă programul meselor de peste zi

Un alt truc ce dă roade atunci când doreşti să menţii o greutate constantă este şi respectarea programului de masă. Persoanele care ajuns la această etapă îngreunează şi mai mult lucrurile dacă sar peste una din mesele de peste zi.

Cel mai indicat este să se respecte cele trei mese principale din zi (dimineaţa, prânz şi seara) şi cele două gustări. La fel de important este ca porţiile de alimente să fie mici. Dacă alimentele sunt alese atent şi porţiile sunt reduse atunci şi digestia lor este mai rapidă.

Tonifierea, parte importantă din proces

Pentru a slăbi sănătos şi pentru a te menţine la o greutate ideală nu sunt suficiente activităţile zilnice casnice. Pentru a tonifia musculatura este nevoie de antrenament specific, care ajută ca muşchii şi articulaţiile să fie în formă şi să se prevină astfel micile accidentări.

În plus, activităţile fizice pentru tonifiere ajută şi la creşterea rezistenţei organismului. Recomadat este să se facă astfel de exerciţii de 2-3 ori pe săptămână, lucrându-se separat pentru fiecare grupă de muşchi.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

vineri, 24 august 2018

Beautiful Saxophone,Guitar, Piano instrumental Love Songs Ever

Sfaturi Duhovnicești. În ce condiții îmi pot schimba duhovnicul?

Beethoven - Mandolin, Piano and Violin Works (reference recording : Lajos Mayer..)

J.S.Bach: Double Concerto for Violin, Oboe BWV 1060R: For you, my friend

Musik am Dresdner Hof (Ludwig Guttler, Virtuosi Saxoniae) CD 3

Just One Of Those Things! (Ray Conniff)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album!

Just One Of Those Things! (Ray Conniff)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album!

Weekend JAZZ & Bossa Nova - Background Instrumental Music - JAZZ to Relaxing and Wake Up

Шикарно

Riscurile celebrității cu Toma Caragiu, Marin Moraru

O viata 1992Guy de Maupasant

12 Lire cu Toma Caragiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz