11 SEPTEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni! Sunt blocat pe Facebook!

SPRE NEUITARE!

La 11 Septembrie 2001: Peste 3.000 de oameni își pierd viața în atacurile teroriste din SUA. Atentatele teroriste, de o amploare fără precedent, de la New York și Washington DC; au fost distruse turnurile gemene din complexul comercial World Trade Center (WTC) din New York și o parte din clădirea Pentagonului din Washington D.C. (ce adăpostește Departamentul Apărării și Statul Major General al Forțelor Armate ale SUA). Ziua de 11 septembrie a fost declarată, printr-un decret prezidențial, Ziua patrioților.

Pentru comemorarea celor plecați vă propun să ascultați:  Franz Schubert - Adagio in E-Major D.459: 

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

ISTORIE PE ZILE 11 Septembrie

Evenimente

·         1297:  In timpul primului razboi de independenta scotian se desfasoara Bătălia de la Podul Stirling. Forțele scotiene conduse de Andrew Moray si William Wallace  au învins armata engleza. Aceasta batalie a fost debutul unui sir de victorii scotiene care  au condus la pierderea totala a punctelor intaite detinute de englezi in aceasta tara.

·         1541: Indienii indigeni condusi de seful Michimalonco,  distrug colonia spaniola din  Santiago (Chile).

·         1565: Ia sfarsit asedierea  Maltei, inceputa de turci  la 18 mai pentru ocuparea arhipeleagului si alungarea cavalerilor Ordinului Sf.Ioan de Ierusalim, instalati aici din anul 1530, dupa ce fusesera izgoniti de otomani in anul 1522 din insula Rhodos. Cu toata superioritatea lor numerica, turcii nu au putut infrange rezistenta cavalerilor ioaniti, fiind obligati sa se retraga cu mari pierderi.

·         1649: Ia sfarsit asediul orașului Drogheda din estul Irlandei, aparat de o garnizoană catolică irlandeză si de regaliști englezi. În urma atacului, mare parte din soldații garnizoanei catolice irlandeze și un număr neprecizat, dar important de civili, au fost uciși de trupele parlamentare, conduse de lui Oliver Cromwell. Au fost cca.2800 de soldati morti, 200 de prizonieri si un numar necunoscut de civili ucisi, estimat la 7-800 persoane. Asediul Droghedei a avut loc în septembrie 1649 în timpul cuceririi Irlandei de către Cromwell. Orașul Drogheda din estul Irlandei era deținut de o garnizoană catolică irlandeză ajutată de regaliști englezi. Ea a fost asediată și cucerită de forțele parlamentariste engleze conduse de Oliver Cromwell. În urma atacului, mare parte din soldații garnizoanei și un număr neprecizat, dar important, de civili au fost uciși de trupele parlamentare. Istoricii încă dezbat legalitatea uciderii de către Cromwell a soldaților din Drogheda și punctul până la care civilii au constituit ținte în timpul masacrului de după cucerirea orașului.

·         1709: Bătălia de la Malplaquet, parte a Războiului Succesiunii Spaniole. Bătălia de la Malplaquet a avut loc pe 11 septembrie 1709 și a fost una din bătăliile Războiului Succesiunii Spaniole, opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui Ludovic al XIV-lea
„Dacă Dumnezeu ne va ajuta să pierdem încă o astfel de bătălie, Maiestatea sa poate fi sigură că inamicii săi vor fi distruși”
—Claude Louis Hector, duce de Villars. Bătălia a fost numită și Bătălia celor doi regi, deoarece pe câmpul de bătălie au combătut prințul coroanei Prusiei, viitorul rege Frederic Wilhelm I al Prusiei, și prințul moștenitor Frederic, viitorul rege al Suediei. Pe câmpul de bătălie au luptat doisprezece mareșali francezi. După bătălie Prințul Eugen de Savoia a renunțat să invadeze Franța.

·         1851: Emigrația română a aderat la Comitetul Central Democratic European de la Londra. Dimitrie C. Brătianu, reprezentantul României, a fost cel care a semnat actul de adeziune. Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu (n. 1818, Pitești – d. 8 iunie 1892, București), a fost un diplomat și om politic român. A fost fiul stolnicului Constantin Brătianu și fratele liberalului Ion C. Brătianu. În calitate de primar al Bucureștiului, a fost martorul unui eveniment major în istoria țării noastre: venirea Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Dimitrie C. Brătianu l-a primit pe Carol I în apropierea pădurii Băneasa, unde a ținut un discurs în fața a peste 30.000 de oameni.

·         1853: Pentru prima dată se utilizează telegraful electric.

·         1867: După îndelungi dezbateri, "Societatea Academică" a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu, "bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezință sunetele modificate, după necesități fonetice, față de cele de origine". (11/23) Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

·         1873: In capitala Rusiei de atunci, Sankt Petersburg, pe strada Odesei, sunt aprinse primele lămpi electrice.

·         1877: Are loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României.  La  30 August /11 septembrie 1877  , are loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României. După o eroică încleştare, trupele române ocupă puternica redută Griviţa I. Cad în luptă maiorul Gheorghe Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu şi aproape 800 de soldaţi. Bătălia de la Plevna [Bulgaria] (30 august/11 septembrie  – 28 noiembrie/10 decembrie  1877)  a fost o confruntare decisivă, între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în cadrul Razboiului pentru Independenta Roamaniei  (1877 –  1878). Iniţial atacată de două ori de trupele ruse, cetatea Plevna şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat, producând mari pierderi atacatorilor. În aceste condiţii, la 19/31 iulie  , comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicită sprijinul armatei române, care trece Dunărea şi se angajează în operaţiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldaţi, 7.170 de cai şi 110 tunuri (circa 30 – 40% din totalul efectivelor aliate). Ruşii aveau şi ei la Plevna 52.000 de soldaţi şi 316 guri de foc. Forţele otomane au fost evaluate la 35.000 – 40.000 de oameni, după unele surse, iar după altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri. Conducerea operaţiunilor ruso-române pentru a treia bătălie pentru Plevna a fost încredinţată domnitorului Carol I, şef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov

·         1878:  Agenția diplomatică română de la Viena este ridicată la rangul de legație; prima legație a României în străinătate.Ion Bălăceanu devine primul ambasador român în străinătate. Ion Bălăceanu (n. 25 ianuarie 1828, București — d. 22 decembrie 1914, Nice, Franța) a fost un 0m politic, ambasador și ministru de externe român, bunicul patern al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici. A fost fiul natural al fostului domn Alexandru Ghica (1834-1842) şi al Mariei Al .Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu. Părintele său legitim, Constantin  Bălăceanu, îndeplinise o serie de importante funcţii, între care aceea de ministru al Justiţiei, dar se pare că era un personaj destul de şters. Este autorul unui document de mare importanţă istorică pentru cunoaşterea şi interpretarea unor evenimente din a doua jumătate a secolujlui XIX, în care a fost direct implicat –Memoriile sale politice şi diplomatice.

·         1919: Trupe ale infanteriei marine americane invadeaza Hondurasul.

·         1924: Are loc primul incident al rebeliunii bolșevice de la Tatar-Bunar la Nicolaevca, jud.Ismail, România Mare. La 11 septembrie 1924 are loc primul incident al rebeliunii bolșevice de la Tatar-Bunar, în localitatea Nicolaevca din sudul Basarabiei, România Mare. Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, alias Kolțov, a comis un atac banditesc. „Rebeliunea“, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat treptat în jafuri, tâlhării, omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici. Grupul înarmat avea acţiuni coordonate de centrul revoluţionar din Odesa şi a atacat tîrgul Nicolaevca, jud. Ismail, tăind firele telefonice, omorînd primarul şi doi jandarmi, incendiind clădiri publice, difuzînd manifeste prin care îndemnau populaţia să se ridice la luptă revoluţionară. Au urmat faza culminantă a rebeliunii în localitatea Tatar-Bunar, Basarabia. În timpul acestor evenimente, dintre membrii Comitetului de partid din sudul Basarabiei, au fost uciși: Andrei Kliușnikov, Ivan Bejanovici, Ivan Dobrovolski, iar Iustin Batișcev a fost arestat. La 19 septembrie, după trei zile de lupte între rebeli și forțele de ordine, au fost arestate circa 1 600 de persoane, urmînd să fie judecate 489 de persoane, de unde și denumirea procesului judicciar de procesul celor 500, desfășurat în perioada 24 august-2 decembrie 1925 la Tribunalul Militar al Corpului 3 Armată din România. În conformitate cu acest cadru legal au fost condamnate 85 din cei 287 de acuzați. Iustin Batișcev a primit cea mai severă pedeapsă – muncă silnică pe viață; Nichita Lisovoi și Leonte Țurcan au fost condamnați la 15 ani muncă silnică, trei inculpați la câte 10 ani, alți douăzeci la 5 ani închisoare, iar restul inculpaților la închisoare pe termene diferite între 1-3 ani; alți 202 inculpați au fost achitați.

·         1940: S-a dizolvat Partidul Națiunii – partid "unic și totalitar" sub conducerea supremă a regelui Carol al II-lea.

·         1943: In timpul celui de - Al Doilea Razboi Mondial, trupele germane ocupa Corsica si regiunea Kosovo - Metohija.

·         1944: Ofensiva trupelor germano-ungare în retragere, în zonele Crișana și Banat.

·         1945: Între 11 septembrie - 2 octombrie 1945 au loc, la Londra, convorbiri între miniștrii de Externe britanic, sovietic și american. În privința României se decide reorganizarea guvernului Groza, prin includerea a câte unui reprezentant din Partidul Național Țărănesc și din Partidul Național Liberal, după care "noul" guvern urma să organizeze alegeri libere.

·         1989: Ungaria anunță că refugiații est-germani, care au fost adăpostiti în tabere temporare, sunt fost liberi să plece în Germania de Vest „capitalista”. Acest moment istoric a fost pregatit anterior de mai multi pasi facuti de conducerea Ungariei: In ziua de 27 iunie 1989, miniştrii de externe austriac şi maghiar au taiat gardul de sârmă ghimpată de la graniţa dintre cele două ţări în Sankt Margarethen/Sopronkőhida, iar la 19 august frontiera a fost deschisa simbolic timp de trei ore, în acelasi punct, pentru un asa zis „Picnic Pan-european“. Peste 600 de cetăţeni din Germania de Est au profitat de ocazie pentru a trece graniţa, iar grănicerii maghiari nu au intervenit. Astfel, s-a ajuns la momentul 11 septembrie, cand guvernul maghiar a anunţat că refugiaţii est-germani nu vor fi repatriaţi, ci lăsaţi să meargă în Vest. Imediat dupa acest anunt, 13.000 de cetateni est-germani au trecut prin Ungaria în Austria, apoi în Germania de Vest, parasind „lagarul socialismului victorios”. Astfel, Cortina de Fier instituita de ocupantii sovietici, a carei denumire a intrat în limbajul curent în urma celebrului discurs al lui Churchill din 5 martie 1946, a cazut in Ungaria.
Dupa doua luni, pe 9 noiembrie, avea sa cada si Zidul Berlinului.

·         1991: George W. Bush Senior a anuntat existenta Noii Ordini Mondiale ( New World Order) si ca aceasta este un succes.

·         2001: Lucrarea lui Constantin Brâncusi “Cocosul salutând soarele” a fost expusa, pentru prima data în România, eveniment dedicat “Anului Brâncusi”. „Sculptura mea Cocoşul nu mai este cocoş; iar Pasărea măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri. Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi direct, nemijlocit şi etern!… Doresc ca Păsările şi Cocoşii mei să umple odată întreg Universul şi să exprime marea Eliberare!…
Păsările măiestre zboară, însă Cocoşii cântă!…”

·         2001: Peste 3.000 de oameni își pierd viața în atacurile teroriste din 11 septembrie din SUA. Atentatele teroriste, de o amploare fără precedent, de la New York și Washington, DC; au fost distruse turnurile gemene din complexul comercial World Trade Center (WTC) din New York și o parte din clădirea Pentagonului din Washington D.C. (ce adăpostește Departamentul Apărării și Statul Major General al Forțelor Armate ale SUA). Ziua de 11 septembrie a fost declarată, printr-un decret prezidențial, Ziua patrioților. Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineața acelei zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Teroriștii au preluat controlul avioanelor, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulți alți oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbușit în decurs de două ore, distrugând și avariind și alte clădiri din jur. Teroriștii au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Nu au existat supraviețuitori ai zborurilor. În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriștii. Majoritatea covârșitoare ale celor morți erau civili, inclusiv cetățeni din 90 de țări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puțin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbușirii World Trade Center. Unele burse americane de acțiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, și au anunțat pierderi enorme după redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene și de asigurări. Distrugerea spațiilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower Manhattan. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea teroriști al-Qaeda, și adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte țări și-au întărit și ele legislația antiteroristă și au extins puterile forțelor de aplicare a legii.

·         2007: Rusia a testat cu succes cea mai puternica bomba non nucleara din lume, supranumita „tatal tuturor bombelor”,de patru ori mai puternica decat MOAB americana, botezata „mama tuturor bombelor”. Bomba continea 7,1 tone dintr-un tip nou de exploziv echivalent cu 44 tone de TNT. Prin comparatie, bomba americana care foloseste 8 tone de explozibil, echivalent ca putere cu 11 tone de TNT. Raza de distrugere a bombei rusesti este de 300 metri, dublu in comparatie cu cea americana, si are 0,3% din puterea bombei atomice de la Hiroshima (care a avut echivalentul a 13000 tone TNT si a emis in plus si radiatii devastatoare.

·         2009: Preşedintele comunist în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia. Liberalul Mihai Ghimpu (foto), numit în funcția de președinte al Parlamentului pe 28 august, a devenit președinte interimar al acestei tari.

·         2013: Un lanț uman pentru independența Cataloniei, cu o lungime de 400 km, este organizat de Assemblea Nacional Catalana. Adunarea Nationala Catalana este o organizație naționalista separatista, al carei principal obiectiv este obținerea independenței politice a Cataloniei, fața de Spania.

Nașteri

·         1522: S-a nascut Ulisse Aldrovandi (Ulysses Aldrovandus), medic italian și naturalist reprezentant al Renasterii, unul din întemeietorii zoologiei moderne; (d. 4 mai 1605). În 1549 este acuzat de erezie şi întemniţat la Roma pentru 18 luni. În perioada acestei s detenţii, Aldrovandi face descoperiri in domeniul botanicii, zoologiei si geologiei. Unii istorici il consideră primul care a utilizat termenul „geologie”.

·         1524: S-a născut poetul Pierre de Ronsard, reprezentant de seama al şcolii literare franceze din sec. al XVI-lea, cunoscută sub numele de “Pleiade” (“Ode”, ”Amoruri “) ; (m. 28 decembrie 1585).

·         1611: Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne, mareșal al Franței (d. 1675)

·         1656: Ulrica Eleonora a Danemarcei, soția regelui Frederic al III-lea al Danemarcei (d. 1693)

·         1751: Charlotte de Saxa-Meiningen, ducesă de Saxa-Gotha-Altenburg (d. 1827)

·         1771: Mungo Park, explorator scoțian (d. 1806)

·         1798: S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895).

·         1816: S-a născut inventatorul Carl Zeiss. Printre meritele sale se numără si producerea de lentile de calitate superioară şi îmbunătăţiri tehnice aduse microscopului. A întemeiat în noiembrie 1846 Firma Carl Zeiss;. A decedat la 2 decembrie 1888.

·         1822: Marea Ducesă Olga Nikolaevna, soția regelui Karl de Württemberg (d. 1892)

·         1853: Katharina Schratt, actriță austriacă și metresa lui Franz Joseph al Austriei (d. 1940)

·         1861: Juhani Aho, scriitor finlandez (d. 1921)

·         1861: Erich von Falkenhayn, șef al statului major german în primul război mondial (d. 1922)

·         1875: S-a nascut la Brasov, poetulul şi traducătorul român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, Stefan Octavian Iosif; (d.22 iunie 1913). Şt. O. Iosif si poetul Dimitrie Anghel au avut o relatie de prietenie benefică pentru literele româneşti. Lucrand impreuna sub pseudonimul A. Mirea, au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul „Caleidoscop al lui A. Mirea”, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu. Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi divorţează. Şt.O. Iosif moare la spitalul Colțea, in urma unui sifilis agravat de consumul de alcool, interzis în tratamentului acestei boli. Natalia Negru s-a recăsătorit în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin împuşcare, după ce îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie. Natalia Negru a supravieţuit şi a trăit aproape încă 50 de ani.

·         1877: S-a nascut revoluționarul comunist polonez Felix Edmundovici Djerzinski, omul de incredere al lui Lenin, fondatorul politiei politice a statului bolsevic rus „Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevolutiei, speculei si abuzului de putere „( CEKA); (d. 1926). O glumă poloneză de pe la sfârșitul epocii comuniste spunea că „Dzerjinski a meritat un monument, pentru că a fost polonezul care a ucis cel mai mare număr de comunisti”.

·         1885: S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX (“Amantul Doamnei Chatterley”); (m. 2 martie 1930).

·         1902 - S-a născut Jimmie Davis, cântăreţ şi compozitor country american, de două ori Guvernator al Statului Louisiana.

·         1903: S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor german (“Teoria estetică”, “Minima Moralia”, “Metafizică: concept şi problematică”); (m. 6 august 1969). A fost membru al Şcolii de la Frankfurt alături de Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas şi alţii. De asemenea a fost director muzical la Radio Project.

·         1916: Knut Kolsrud, etnolog norvegian (d. 1989)

·         1917: Ferdinand Marcos, politician filipinez, al 10-lea președinte al Filipine (d. 1989)

·         1924: S-a născut in localitatea Valea lui Ion, Bacau, istoricul literar Ion Rotaru; (m. 18 decembrie 2006). A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1948-1952), fiind succesiv asistent, lector, conferentiar (din 1967) si profesor al Universitatii din Bucuresti, vreme de mai multe decenii, indrumand numeroase generatii de studenti. Opera lui Ion Rotaru cuprinde volume precum „Eminescu si poezia populara”, „Analize literare si stilistice”, „O istorie a literaturii romane”, „Valori expresive in literatura romana veche, I-II”, „Forme ale clasicismului in poezia romaneasca pana la Vasile Alecsandri”, „Literatura romana veche”, „Comentarii si analize literare I-II”, „Poezia romana de la al doilea razboi mondial pana in anul 2000”, „Dezvoltarea prozei si dramaturgiei romanesti in a doua jumatate a secolului XX”. Este cunoscut pentru lucrarea “O istorie a literaturii române”, aparute in mai multe volume.

·         1928 - S-a născut Eugenia Todorascu, actriţă, artistă a poporului, laureată al premiului de stat

S-a născut la 11 septembrie 1936 în satul Hlinaia, raionul Slobozia din RSSM într-o familie de ţărani ucraineni. A absolvit şcoala rusă în anul 1954, un an mai tîrziu, cînd avea loc selecţia pentru şcoala teatrală „B. Şciukin” (Studioul Naţional Moldovenesc) de la Moscova, însă una dintre condiţii era - candidatul să cunoască limba moldovenească, astfel Eugenia fusese respinsă de către Comisie. Însă E. Todoraşcu a revenit în sala, unde avea loc examenul şi a insistat să i se dea posibilitatea de a-şi demonstra abilităţile, promiţînd, că va învăţa limba. Ea a uimit Comisia de Admitere, atunci cînd i s-a cerut să improvizeze ceva în cazul în care în faţa ei s-ar afla un şoarece, scena i-a reuşit atît de veridic, încît la ţipetele ei a alergat toată lumea din clădire, inclusiv directorul şi miliţianul, fiind întrebată daca într-adevăr îi este atît de frică de şoareci, ea le-a propus să prindă unul. După absolvirea facultăţii în anul 1960, Eugenia după cum promisese însuşise limba literară, ba chiar atît de bine încît mulţi o invidiau. În acelaşi an îşi începe cariera artistică la teatrul „Luceafărul”, unde activează pe parcursul a 27 de ani (1960-1987). Debutează în anul 1970 în rolul lelei Vera în filmul „Povîrnişul” (reg. I. Burghiu). În anul 1975 i s-a oferit titlul de Artistă a Poporului din RSS Moldovenească. Pe parcursul anilor 1987 -1993 este actriţă la Teatrul Dramatic Rus „A. Cehov”, din anul 1993 — actriţă a teatrului naţional „Mihai Eminescu”. În anul 2003 devine actriţă a Teatrului Dramatic de Stat de pe str. Trandafirilor şi în acelaşi timp profesoară de Arta actorului la Liceul Teatral orăşenesc. A murit la 20 iulie 2010 la Chișinău. Filmografia:
„Povîrnişul”, 1970 –lelea Vera;
„Casa pentru Serafim”, 1973 – Elena Vasilievna;
„Podurile”, 1973 - Catinca;
„Valul verde”, film de scurt metraj,1973 – soţia lui Grădinaru;
„Bărbaţii încărunţesc devreme”, 1974 – Agafia Mînzu;
„Ce-i trebuie omului”, 1975 — Capitolina;
„Nicuşor din tribul TV”, 1975 – Ema Borisovna;
„Nimeni în locul tău””, 1976 -Domnica;
„Trînta”, 1977 - Sevastiţa Guţu;
„Făt- Frumos”, 1977 - mama lui Laur- Balaur;
„Bărbatul de lîngă tine”, 1977 - Мarga;
„Bună ziua, am sosit!”, 1979 – însoţitoare de vagon;
„Pregătirea de examen”, 1979 - mama Catei;
„Marele război mic”, 1980 -  săteanca de la gară cu fii săi;
„Vîrsta de trecere”, 1981 - bunica Anuţei;
„Totul putea fi altfel”, 1982 - rol;
„Trece lebăda pe ape” , 1982 –Ana Pajur;
„Prietenie bărbătească”, 1982 – Claudia ;
„Călătoria de nuntă înaintea nunţii”, 1982 –Catinca –rol central;
„Fii Fericită, Iulia”, 1983 - Taisia;
„Cum să devii celebru”, 1984 - mătuşa Chiţa;
„Răsăritul zbuciumat”, 1984 – rol episodic;
„Viaţa şi nemurirea lui Serghei Lazo”, 1985 – rol episodic;
„Pichetul liniştit”, 1985 – Eleonora;
„Corespondentul vostru special”, 1987 − Doriţa;
„Corbii prada n-o împart”, 1988 —  rol episodic;
„Adio, viaţă de holtei”, 1989 (film artistic de scurt metraj);
„După cine plînge închisoarea…”, 1991;
„Ricoşeu”, 1997;
„Tangoul deasupra prăpastiei”, 1997;
„Cîinele-lup din neamul Dulăilor Suri”, 2006 — Haigal;

·         1928: Vsevolod Larionov, actor rus de teatru și film

·         1935 - S-a născut Ben Hewitt, cântăreţ şi compozitor american.

·         1938 - S-a născut Charles Patrick, vocalist american (The Monotones).

·         1939: Josef Jakob, handbalist născut în România

·         1940 - S-a născut Bernie Dwyer, baterist britanic (Freddie & The Dreamers).

·         1943 - S-a născut Mickey Hart, baterist şi compozitor american (Grateful Dead).

·         1945 - S-a născut Leo Kottke, chitarist, cântăreţ şi compozitor american.

·         1945: Franz Beckenbauer, fotbalist, antrenor, manager german

·         1947: S-a născut in orașul Botoșani regizorul şi scenaristul Alexa Visarion. Tatăl său, Fedea Bulăievschi, basarabean emigrat în România, fusese în conducerea Partidului Național Țărănesc, motiv pentru care a făcut închisoare ca deținut politic pentru 15 ani, între 1947 și 1967. Până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole și a realizat ca scenarist și regizor 7 filme artistice de lung metraj, printre care „Înainte de tăcere”, “Inghititorul de sabii”, „Năpasta”, „Punct și de la capăt”, „Vinovatul” și „Luna verde” si a primit numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române, acordat de pentru întreaga creație teatrală și cinematografică, și al Premiul UNITER pentru întreaga activitate artistica. În 1983 primește primul Fulbright Grant, program de Cercetare și studiu în domeniul teatrului în SUA și își desfășoară activitatea în universitățile din California, Dallas și Milwaukee. Intre1985-1986 este invitat ca Visiting Artist & Professor la The University of Texas în Dallas. În perioada 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston. În 2014 i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București. In anii comunismului a fost lucrător/colaborator al Securității.

·         1947 - S-a născut Bob Catley, vocalist britanic (Magnum).

·         1948 - S-a născut John Martyn, chitarist, cântăreţ şi compozitor britanic.

·         1948 - S-a născut Dennis Tufano, chitarist şi vocalist american (The Buckinghams).

·         1952: Cornel Știrbeț, politician român

·         1953 - S-a născut Tommy Shaw, chitarist, vocalist şi compozitor american (Styx).

·         1957: Tiberiu Toró, politician român

·         1957 - S-a născut Jon Moss, baterist britanic (Culture Club).

·         1958 - S-a născut Mick Talbot, pianist şi compozitor britanic (Merton Parkas, Dexy's Midnight Runners, Style Council).

·         1967: Adriana Săftoiu, politician român

·         1967 - S-a născut Harry Connick Jr., cântăreţ, pianist şi compozitor american.

·         1970: Dan Motreanu, politician român

·         1971: Nicoleta Grasu, aruncătoare de disc română

·         1987: Kaori Matsumoto, judoka japoneză

Decese

·         1063: A murit regele Béla I al Ungariei; ( n.1016). A domnit din anul din 1060, până la decesul sau survenit in urma unui accident, când tronul său din lemn s-a rupt. Béla a fost încoronat rege pe 6 decembrie 1060 si in scurta sa domnie, a purtat mai multe campanii interne pentru zdrobirea revoltelor pagane. Cronicile maghiare îl amintesc pe Béla si in legatura cu introducerea in regat a unei noi monede, denarul din argint.

·         1161: A decedat Melisende, regina Ierusalimului din 1131 pana in 1153, și regenta pentru fiul ei între 1153 și 1161. Era fiica cea mare (n.1105 ), a regelui Baldwin al II-lea al Ierusalimului si a printesei armene Morphia de Mitilene.

·         1349: A decedat Bonne de Luxembourg, ducesă de Normandia, contesă de Anjou si Maine , născuta Jutta (Judith) la 20 mai 1315, fiica regelui Ioan I de Bohemia și a primei soții a acestuia, Elisabeta de Bohemia. Bonne a fost prima soție a regelui Ioan al II-lea al Frantei. Decesul ei a survenit cu un an înaintea încoronării sotului sau, astfel incat nu a ajuns regină a Franței. În istoriografia franceza, Jutta este numită Bonne de Luxembourg, ea fiind membră a Casei de Luxembourg. Regele Carol al V-lea al Franței și Ioana, regină a Navarrei, au fost doi din cei zece copii ai sai.

·         1646: Odoardo Farnese, Duce de Parma (n. 1612)

·         1680: Împăratul Go-Mizunoo al Japoniei (n. 1596)

·         1733: François Couperin, compozitor francez (n. 1668)

·         1823: A încetat din viaţă David Ricardo, economist şi om politic englez; (n. 1772). Reprezentant al Școlii Clasice de Economie, David Ricardo a provenit dintr-o familie de evrei sefarzi, originară din Olanda. S-a nascut la Londra la 18 aprilie 1772 si publică prima sa lucrare la 38 de ani, in 1810, cu titlul „Despre marele preț al monedei ca probă a deprecierii biletului de bancă”. Îi urmează, în 1817, Principiile de economie politica, lucrarea ce îl va face celebru. În 1821 fondează clubul de Economie Politică, primul de acest fel din Marea Britanie.

·         1888: Domingo Faustino Sarmiento, politician argentinian, al 7-lea președinte al Argentinei (n. 1811)

·         1914: A murit la Bucuresti,  poetul şi dramaturgul Mircea Demetriade, fiul actorului Costache Demetriade şi frate cu actorii Aristide Demetriade şi Aristizza Romanescu; (n. 2 septembrie 1861, Ocnele Mari). A urmat cursurile de declamatie ale Conservatorului din Bucuresti si debuteaza cu versuri in Literatorul (1880) si editorial cu volum Fabule (1883). Discipol al lui Al. Macedonski”, tip al poetului boem, incadrat in atmosfera cafenelelor literare ale vremii, Costache Demetriade  colaboreaza la Revista literara, Revista orientala, Telegraful roman, Unirea, Romanul, Nationalul, Liga literara. Viata noua. Generatia noua etc. cu poezii (peste o mie cinci sute), teatru, traduce, art. critice (importante cele din Romanul literar), majoritatea nestrinse in volum. A semnat si cu pseudonimul M. Demetriad, M. C. Dimitriade, volumele Versuri, 1884,Renegatul, 1893; Opere dramatice, 1905; Visul lui AU, 1913) si a tradus din Nerval, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud.

·         1941: A murit comunistul bulgar Cristian Rakovski , de profesie medic, cominternist de frunte care a activat în România și în Rusia, politician și diplomat sovietic (n. 1873). Între anii 1905 -1917, Rakovski a deținut un rol de vârf în mișcarea social-democrată română, alaturi de veteranul Constantin Dobrogeanu – Gherea. Ca membru în conducerea Comitetului Central Executiv al Sovietelor Frontului Românesc, al Flotei Marii Negre și al districtului militar Odessa) cu sediul la Odessa, Rakovski a luat parte la organizarea unei încercări nereusite de puci comunist la Iași contra regelui Ferdinand I al Romaniei, și a unor acțiuni militare ale unor unități revoluționare bolșevice (formate, între altele, din foști prizonieri și dezertori din rândurile armatei române) contra României. A deținut în trei rânduri – în noiembrie 1918, în ianuarie-decembrie 1919,, și apoi între anii 1920-1923,funcția de prim-ministru al Ucrainei sovietice. La bătrânețe, în URSS, a căzut victimă „marii terori staliniste”. A fost arestat in 1938, iar după invadarea U.R.S.S. de către Germania , Rakovski a fost împușcat, în pădurea Medvedvski lângă Oriol, la 11 septembrie 1941, din ordinul direct al sefului serviciului secret sovietic, Beria , conform dorinței lui Stalin, alături de alți 156 deținuți politici, între care Olga Kameneva și Maria Spiridonova (fostă lideră socialist-revoluționară), precum și Bessonov și dr. Pletniov, dintre cei care fuseseră „judecați” împreună cu el în 1937-1938.

·         1947: Alice Keppel, metresă a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1868)

·         1956 - A murit Ilie Dăianu, scriitor, critic literar şi traducător (n.09.03.1886).

·         1958 - A murit Hans Grundig, pictor şi grafician german antifascist. Experienţa lagărelor de concentrare naziste a fost relatată în romanul autobiografic "Între carnaval şi miercurea cenuşii", tradus în limba română în 1963 (n.19.02.1901).

·         1971: A murit in urma unei boli cardiace, Nikita Sergheevici Hruşciov, politician comunist sovietic, lider al Partidului Comunist din fosta URSS si fost prim-ministru al acestei ţări; (n. 17 aprilie 1894). A fost iniţiatorul “dezgheţului” si a destalinizarii în politica internă şi externă sovietică. La 25 februarie 1956, Hruşciov a ţinut aşa-numitul „Discurs Secret”, într-o şedinţă închisă a Congresului, limitată la delegaţii sovietici. Timp de patru ore, el a demolat reputaţia lui Stalin. Hruşciov le-a spus delegaţilor: „Stalin şi-a demonstrat într-o întreagă serie de cazuri intoleranţa, brutalitatea şi abuzul de putere … adesea alegea calea represiunii şi anihilării fizice, nu doar împotriva unor duşmani adevăraţi, ci şi împotriva unor indivizi care nu comiseseră nicio crimă împotriva partidului sau împotriva guvernului sovietic”. Sub Hruşciov, tribunalele speciale (denumite troika) conduse abuziv de agenţiile de securitate sovietice au fost abolite.
După reformele hruscioviste, nimeni nu mai putea fi pus sub acuzare pentru o infracţiune politică, nici măcar în tribunalele obişnuite, fără aprobarea comitetului local de Partid. Această aprobare se obţinea rareori şi în timpul lui Hruşciov nu au mai avut loc procese politice majore, şi în total cel mult câteva sute de procese politice minore.
În schimb, disidenţilor li se impuneau alte sancţiuni, între care pierderea slujbei sau a poziţiei universitare, sau excluderea din Partid. În timpul conducerii lui Hruşciov, s-a introdus spitalizarea forţată a celor ce prezentau „pericol social”, pentru pretinse boli mintale. Conform dizidentului Roy Medvedev, care a scris o analiză timpurie a anilor în care Hruşciov a fost la putere, „teroarea politică, ca metodă cotidiană de guvernare, a fost înlocuită de Hruşciov cu mijloace administrative de represiune”. N.S.Hrusciov fost inlaturat de la putere în octombrie 1964, fiind pensionat. Şi-a scris memoriile, iar benzile de magnetofon pe care erau înregistrate acestea au fost scoase clandestin din ţară şi publicate parţial în Occident în 1970.

·         1982: Wifredo Lam, pictor, litograf, sculptor și ceramist cubanez (n. 1902)

·         1985: A încetat din viaţă la București, poetul, eseistul, antropologul cultural, critic și istoric de artă, profesorul universitar român şi traducătorul Ion Frunzetti; (n. 20 ianuarie 1918, Bacău). Dupa  absolvirea in 1940 a Facultatii  de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti,  a fost asistent onorific al lui George Oprescu (1938-1943), asistent al lui Tudor Vianu (1947-l951), cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei, din nou la Universitate  (pana in 1958), cercetator la Institutul de Arte Plastice al Academiei (din 1964),director al Editurii Meridiane (1970-l971). A debutat cu un sonet in Adevarul literar si artistic (1934) si definitiveaza un volum de versuri intitulat Aladin, pe care ulterior il retrage de la tipar, debutul editorial producandu-se cu volum de poeme Risipa avara (1941). Traduce Cervantes,Tirso de Molina, Shakespeare, Victor Hugo, Lev Tolstoi, Thackeray s.a. A fost  membru al Academiei Române.

·         1987: A murit  compozitorul şi violonistul român de origine evreiască Ludovic Feldman; (n. 25 mai 1893). Născut în Galaţi, Ludovic Feldman a studiat vioara cu Dicker şi Otto  Brumer, în oraşul natal, în perioada 1903-1909, continuându-le la Conservatorul din Bucureşti, unde i-a avut  ca profesori pe Robert Klenck, la vioară, şi pe Dumitru Georgescu Chiriac. În perioada 1911-1913 a urmat un curs de perfecţionare la Neuses Wiener Konservatorium, cu profesorul Frantisek Ondricek, şi a luat lecţii particulare cu Mihail Jora, la armonie, contrapunct şi compoziţie, la Bucureşti. Debutul său s-a produs la Zagreb în calitate de concert-maestru al orchestrei operei din acel oraş, timp de un an, între 1925-1926, de unde s-a mutat, mai apoi, la Orchestra Operei Române din Bucureşti, ca prim-violonist, pentru o perioada considerabilă, 1926-1940. În paralel, a fost violonist şi concert-maestru în orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, făcând parte şi din Cvartetul Teodorescu, de asemenea din Bucureşti. Odată cu anul pensionării, 1953, şi până în 1956, Ludovic Feldman a fost conducătorul Biroului pentru muzică simfonică şi de cameră al Uniunii Compozitorilor, tot în această perioadă evoluând stilistic de la un folclorism neoclasic la neoexpresionism. A devenit un violonist şi un compozitor desăvârşit, încurajat de însuşi George Enescu, recomandat de către acesta ca fiind „realmente dotat pentru compoziţie. Când spun realmente, aceasta înseamnă mult”. Asupra lucrărilor sale, s-au exprimat şi compozitori celebri, precum Georg Berger şi Zeno Vancea, care i-au apreciat şi recunoscut calităţile. A fost decorat cu numeroase distincţii şi premii, enumerând aici doar titlul de Maestru al Artei, Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor, Premiul de Stat, Ordinul Meritul Cultural şi multe alte premii oferite, dovadă a veleităţilor sale artistice. A primit numeroase distinctii si premii intre care se remarca: Mențiunea I-a de compoziție „George Enescu” (1945), Premiul III de compoziție „George Enescu” (1946), Premiul de Stat (1952), Premiul Uniunii Compozitorilor (1968, 1970, 1972), Premiul Academiei Române (1978). A fost decorat cu Ordinul Muncii, cls. a III-a (1954) si  a primit Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957) si Ordinul Meritul Cultural (1969).

·         2001: A murit textierul si cantaretul de muzica usoara Angel Grigoriu; (n.17 februarie 1925, Braila). A facut parte alaturi de fratii sai George si Cezar din populara formatie de muzică ușoară, Trio Grigoriu, înființată în 1946 la București. Subiectele abordate în cântece sunt atât unele „obligatorii” (propagandistice, impuse de conducerea socialistă a țării), cât și altele naive, distractive. Astăzi, Trio Grigoriu sunt cunoscuți mai ales prin piesele „Broscuța Oac” (1957) și „Macarale” (1961).

·         2003: John Ritter, actor american (n. 1948)

·         2007: A murit profesorul Ioan Mihăilescu, unul dintre marile nume ale sociologiei româneşti; domenii de interes ştiinţific: studiul colectivităţilor rurale, paradigme ale analizelor transculturale, analiza violenţei structurale, politici sociale, management educaţional. A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, între 1974 şi 1979, obţinând titlul de doctor, în anul 1980. A fost vicepreşedinte al Asociaţiei de Sociologie din România, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Sociologie Rurală şi membru fondator al Clubului Rectorilor Marilor Universităţi şi al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Danubiene. A deţinut funcţia de Rector al Universităţii din Bucureşti, în perioada 1996-2005 şi a prezidat Institutul Social Român şi Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare. Autor a 21 de volume de specialitate şi a 5 manuale, Ioan Mihăilescu a tradus 3 cărţi de referinţă şi 50 de studii şi broşuri. În anul 2000, a primit Marea Cruce a Ordinului Naţional pentru Meri; (n. născut la 24 martie 1949, în Agapia, judeţul Neamţ).

·         2007 - A murit Joe (Josef Eric) Zawinul, compozitor şi multi-instrumentist austriac de jazz şi rock (Weather Report) (n.07.07.1932).

·         2011: A murit George Marinescu, fost prezentator al Telejurnalului TVR în perioada 1969 – 1990; (n. 1940). George Marinescu şi-a făcut autocritica la câteva minute de la proclamarea Televiziunii Române Libere: „Îmi fac mea culpa în numele colegilor din Televiziune”. După evenimentele din decembrie 1989, George Marinescu a fost numit director la televiziunea Guvernului României, post în care a rămas timp de şapte ani.

·         2011: Andy Whitfield, actor și model galez (n. 1972)

·         2013: A decedat actorul, cantaretul si compozitorul italian Enrico Sbriccoli (cunoscut cu numele de scena Jimmy Fontana), nascut la 13 noiembrie 1934. A fost autorul cantecelor cu un larg succes international ” Il mondo” si „Che sarà”.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Cuv Teodora din Alexandria; Sf Cuv Eufrosin, bucătarul

·         În calendarul romano-catolic: Ss. Prot și Iacint, frați, martiri. Sfinţii martiri Prot şi Iacint s-au bucurat de o cinstire deosebită în oraşul Roma, deşi se ştiau foarte puţine lucruri despre viaţa lor. Erau consideraţi ca fiind doi fraţi sclavi care au adus-o la credinţa în Cristos pe Sfânta Eugenia, martiră comemorată la 25 decembrie. Deoarece Passio Eugeniae, o scriere apărută mult mai târziu decât data morţii lor, cuprindea multe amănunte legendare, s-a pus la îndoială însăşi existenţa sfinţilor martiri, precum şi autenticitatea relicvelor păstrate în Biserica „Sfântului Ioan al Florentinilor”, relicve considerate a fi ale Sfântului Prot. Săpăturile arheologice au descoperit o inscripţie în versuri, în care se spunea că papa Damasus a curăţat şi împodobit mormintele sfinţilor martiri Prot şi Iacint şi a construit o scară de coborâre până la ele; mormintele însă nu au putut fi identificate. Până într-o zi; ziua de Vinerea Mare a anului 1845 a devenit una dintre cele mai însemnate din istoria arheologiei, deoarece în această zi, printr-o neaşteptată şi fericită întâmplare, s-a descoperit mormântul neatins al unui sfânt martir, cu următoarea inscripţie: DP III IDUS SEPTEBR YACINTHUS MARTYR – „Depus în ziua a treia a idelor lui septembrie, Iacint martir”. Prin această excepţională descoperire, era posibil, în sfârşit, să se afle ce s-a întâmplat în realitate cu relicvele a doi dintre cei mai populari sfinţi.

RELIGIE ORTODOXĂ 11 Septembrie

Sf Cuv Teodora din Alexandria; Sf Cuv Eufrosin, bucătarul

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria – Egipt: Cuvioasa Teodora a fost o tânără ce se învrednicise de binecuvântările lui Dumnezeu. S-a născut într-o familie înstărită și Dumnezeu îi dăruise un soț iubitor și credincios. Însă prin lucrarea diavolului, Cuvioasa Teodora a căzut în păcat cu un tânăr în lipsa soțului ei. Datorită mustrărilor de conștiință, la câteva zile, Teodora și-a părăsit soțul și casa și a intrat în Mănăstirea Octodeocat, fiind tunsă și îmbrăcată în haine bărbătești. După grele încercări și aspră ascultare, „fratele” Teodor a fost îmbrăcat în haina monahului, neștiind nimeni că este femeie. Postul și încercările îi schimbaseră mult trăsăturile feței, astfel încât trimisă fiind după untdelemn în Alexandria și-a văzut soțul în pragul unei biserici, iar acesta a salutat-o și a trecut mai departe. Iertându-i păcatele, Dumnezeu o învrednicește pe Cuvioasa Teodora cu darul minunilor.

Diavolul, însă, nu a încetat cu ispitele asupra fericitei Teodora. Starețul mănăstirii trimițând-o pe Cuvioasa Teodora să cumpere grâu, aceasta a trebuit să înnopteze la Mănăstirea Enatului. Aici, starețul acestei mănăstiri a primit vizita fiicei sale, deoarece fusese înainte căsătorit. Noaptea, Cuviosul Teodor se trezește în chilia în care dormea cu fata starețului care îl îndemna la păcat. Refuzând, aceea a găsit pe altcineva cu care a păcătuit, rămânând însărcinată. După ce copilul s-a născut starețul Mănăstirii Enatului a adus copilul la Mănăstirea Octodeocat, lăsându-l aici și punând fapta întâmplată pe seama fratelui Teodor.

Cuviosul Teodor a fost alungat din mănăstire împreună cu copilul, deși ar fi putut să își dovedească nevinovăția. Timp de șapte ani s-a chinuit într-o colibă din apropierea mănăstiri, hrănind pruncul. După cei șapte ani, a fost reprimit în mănăstire, unde i s-a dat o chilie în care să își crească copilul, fără să fie spus nici unei ascultări mănăstirești. După alți doi ani Cuviosul Teodor a murit și abia atunci s-a aflat că a fost femeie. Tot atunci, soțul Teodorei îndrumat fiind de Dumnezeu către Mănăstirea Octodeocat a aflat cele întâmplate și întristându-se a cerut voie starețului să rămână în chilia Cuvioasei Teodora și să aibă grijă mai departe de copil. Sfaturile Teodorei și ale soțului ei au rodit, copilul ajungând stareț al Mănăstirii Octodeocat.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul (sec. IX).

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.

Precum împărăţia cerurilor s-a asemănat cu zece fecioare, după pilda lui Hristos în Evanghelie, în acelaşi chip şi zece femei, asemănându-se cu schima bărbaţilor, au zdrobit boldurile ucigătorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost şi Teodora ce se prăznuieşte acum, având numele de dar al lui Dumnezeu. Ea se trăgea din cetatea Alexandriei, şi a trăit pe vremea lui Zenon împăratul în anul 472. Însoţindu-se prin nuntă cu bărbat legiuit, trăia viaţa cu bună rânduială şi neprihănită. Dar, din pizma urâtorului de bine diavol, a căzut pe ascuns în preacurvie, şi cugeta a căuta şi a-şi afla mântuirea. Auzind cuvintele Domnului că nu este nimic ascuns, care să nu se facă arătăt la judecata cea de apoi: „Că nu este lucru de taină, care să nu se arate” (Luca 8, 17), îndată a cunoscut greutatea păcatului ce a făcut. şi lepădând îmbrăcămintea femeiască, şi luând îngerească schima a monahilor, şi în loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers într-o mănăstire bărbătească, şi acolo se pocăia şi plângea pentru păcatul său.

După ce a petrecut, fericită, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele şi nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mănăstirii, din pizma urâtorului de suflet diavol, a fost clevetită cum că a făcut desfrânare cu o femeie, de către unii care au adus un prunc şi aruncându-l afară la poarta mănăstirii, spunând mincinos că era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihănirea aceasta ca fiind adevărată, a luat pruncul şi-l hrănea pe el cu curăţenie ca şi când era al său. Aşa se sârguia, de trei ori fericită, a se tăinui pe sine că era femeie după fire.

După aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru canonul păcatului său, i-au îngăduit să locuiască lângă mănăstire şapte ani întregi, luptându-se cu gerul iernii şi cu arşiţa verii şi cu culcarea pe jos, şi abia cu greu mai pe urmă a intrat în mănăstire. De atunci, uscându-şi trupul cu desele rugăciuni, cu osteneli şi cu starea şi privegherea cea de toată noaptea, şi cugetând la moştenirea împărăţiei cerurilor, a ajuns la ţelul pe care l-a iubit. Căci femeie fiind după fire, a vieţuit împreună cu bărbaţii fără a fi cunoscută, şi s-a nevoit ca un bărbat, strălucind prin pustnicie ca un mare luminător. Pentru aceasta, fiind împovărată de ostenelile sale cele vrednice de plată, s-a suit cu bucurie către Hristos, Mirele său Cel dorit. Iar monahii văzând minunea aceasta preamărită, s-au spăimântat şi au mărit pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin bucătarul.

Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către toţi monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât de puţin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu şi cu înţelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Sf. Eufrosin bucătarul.

Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele veselitoare ce se aflau acolo. şi văzu acolo şi pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii şi se desfăta de bunătăţile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: „A cui este grădina aceea? şi cum s-a aflat el acolo?” Iar Eufrosin a răspuns: „Grădina aceasta este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici„. Iar preotul i-a zis lui: „şi oare ce faci în această grădină?” Eufrosin a răspuns: „Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora„.

Atunci preotul i-a zis: „Poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea?” Eufrosin a răspuns aşa: „Ia cele ce voieşti din acestea, prin darul Dumnezeului meu„. Atunci preotul i-a arătat merele, şi cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: „Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut„. şi fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a trezit preotul.

şi în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, şi, o, minune! a aflat în fapt merele. şi minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemişcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: „Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie„. şi preotul a zis: „Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul?” Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: „Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătăţile pe care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care şi tu de mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut şi pe mine desfătându-mă cu bunătăţile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile celor dorite drepţilor, a lucrat prin mine smeritul această minune„. Atunci a zis preotul: „Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii?” Iar Eufrosin a răspuns: „Merele cele frumoase şi mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme şi nu om„.

Atunci preotul a povestit la toţi fraţii vedenia ce a văzut. şi printr-aceasta a îndemnat pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. şi s-a depărtat fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 11 Septembrie

MUZICĂ 11 Septembrie

François Couperin, compozitor francez

Jimmie Davis, cântăreţ şi compozitor country american

Ben Hewitt, cântăreţ şi compozitor american

Charles Patrick, vocalist american (The Monotones)

THE MONOTONES -

Bernie Dwyer, baterist britanic (Freddie & The Dreamers)

Freddie & the Dreamers -

Mickey Hart, baterist şi compozitor american (Grateful Dead)

Leo Kottke, chitarist, cântăreţ şi compozitor american

Bob Catley, vocalist britanic (Magnum)

John Martyn, chitarist, cântăreţ şi compozitor britanic

Dennis Tufano, chitarist şi vocalist american (The Buckinghams)

Tommy Shaw, chitarist, vocalist şi compozitor american (Styx)

Jon Moss, baterist britanic (Culture Club)

Jon Moss Culture Club:

Mick Talbot, pianist şi compozitor britanic (Merton Parkas, Dexy's Midnight Runners, Style Council)

THE STYLE COUNCIL 

Harry Connick Jr., cântăreţ, pianist şi compozitor american

Joe (Josef Eric) Zawinul, compozitor şi multi-instrumentist austriac de jazz şi rock (Weather Report)

Joe Zawinul - Weather Update (Live): h

Enrico Sbriccoli (cunoscut cu numele de scena Jimmy Fontana)

 ÎNREGISTRĂRI NOI: 

JOAN SEBASTIAN ÉXITOS SUS MEJORES ROMANTICÁS - JOAN SEBASTIAN 25 GRANDES ÉXITOS BALADAS INOLVIDABLES

Julio Iglesias Todos Sus 30 Grandes Exitos Inolvidables - Las 30 Mejores Canciones De Julio Iglesias

Best Guitar Love Songs Instrumental - Romantic Guitar

2 Hours Piano Love Songs Music 2018 - Best Piano Cover Of Popular Love Songs 2018

POEZIE 11 Septembrie

Ștefan Octavian Iosif

Biografie Iosif Stefan Octavian

Stefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brasov - 22 iunie 1913, Bucuresti), poet si un bun traducator. Studiile liceale le-a efectuat la Brasov si Sibiu, iar in "Epoca" isi construieste reputatia prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romante din Heine" (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credinte" (1905).

Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei societati a scriitorilor romani.

St. O. Iosif si D. Anghel se cunosc la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara si amandoi erau - structural vorbind - niste visatori si niste romantici.

Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se "completau" in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar si temperamental, de care avea nevoie.

Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe Natalia Negru care se casatoreste intai cu Iosif, dar divorteaza pentru a se recasatori cu Anghel.

St. O. Iosif se va sinucide din cauza infidelitatii ei.

Pribeagul

E noapte; la micuta casa .
Fereastra licare-n lumina...
Vezi fete vesele la masa:
Ei povestesc glumind si-nchina.

Tu, singur, te strecori prin ceata
Si-arunci privirea cu sfiala:
Te-apuca dor de-o alta viata,
De liniste patriarhala...

In vis, te-apropii de fereastra,
Si numa-n vis le tulburi pragul:
"Primiti, primiti la vatra voastra
Sa hodineasca si pribeagul..." 

Toamna

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la feresti,
Tu, suflet plin de griji si de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povesti...

El povesteste despre moarte foi
Pe care le goneste ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morti, si ti le arunca-n geam.

El stinge crini, si roze, si zambile,
El frânge ramuri,
Si plânge, si se tânguieste zile
întregi si nopti întregi, necontenit.

Acuma stins si parca ostenit
Abia suspina,
Ca plânsul violinei în surdina,
Apoi îsi schimba fara veste tonul
Si uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Si suiera, si fluiera, si vuie,
Si vâjâie, si hohota, si geme
Intr-un amestec înfiorator
De bocet, si de vaiet, si blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolita vreme,
Ce veac senin fusese pâna ieri!

Ai fi crezut ca firea amagita
De visul cald al somnoroasei veri,
Asa bogata-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...

Vazând fugita
Vicleana vara care-o amagise,
Acum, când întelege adevarul,
Se zbate ca o mama parasita
Si-n deznadejdea ei îsi smulge parul!... 

Veselie

Acelasi loc iubit umbresti
Si-un colt de cer intreg cuprinzi,
Nuc falnic, straja din povesti
Deasupra casei parintesti
Aceleasi crengi intinzi…
De veacuri fruntea nu ti-o temi,
Tii piept cand vin furtuni naval
O, de-ai putea sa mai rechemi
La poala ta si-acele vremi
De trai patriarhal!
Acel sirag de mandre veri
De cari mi-aduc aminte-abia
Asemeni unor dragi pareri
Ce-au leganat in mangaieri
Copilaria mea…
O, de-ai putea sa mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n hora se-nvarteau nebuni
Si toamna faureau cununi
Din vestedele-ti foi!
Dar unde-s brudnicii copii
Si unde-s rasetele lor?…
Potecile-au ramas pustii
Si-i napadit de balarii
Pustiul din pridvor…
De mult s-au risipit si-acei
Batrani ce-n umbra i-au statut
La sfaturi cu parintii mei,
Si frunza ce-o calcara ei
Tarana s-a facut!
Strajer mare , mai ti-amintesti?…
Tu singur, inca neinfrant,
De-amar de ani adapostesti
Ruina casei parintesti
Pe care azi o cant! 

Ion Frunzetti

Toacă

Toacă'n cuib berzele. Toacă şi inima.
Toate tăcerile-s zimţuite de carii, toate tăcerile.
Cele mai dragi ni le macină, ni le toacă
Inima, berzele, mitralierele

O, cum m'ar mai vrăji cântecul neclintirilor,
Nemairăsunătoarelor viorilor
Păduri adormite, a Albei-ca-Zăpada
Vieţi a noastre! O, să'nşele corvada
Trecerii clipelor şi risipirilor
Ciocănitorilor...
Toate tăcerile scumpe-s dinţate de mori:
Macină sângele dragostea. Macină carii misterele.
Linişei morţii, şi 'ngenunchierile
Frunţii le macină, - ciocănitori,
Mitralierele.

Biografie Ion Frunzetti

FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacãu - d. 11 sept. 1985, Bucureºti), poet, eseist ºi traducãtor. Este fiul Anei (n. Pandele) ºi al lui Const. Frunzetti, ofiþer de carierã. Face ºcoala primarã la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecþii de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmeazã liceul în diverse oraºe, în funcþie de mutãrile de garnizoanã ale tatãlui: Galaþi (unde îi este profesor de francezã Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publicã epigrame în revista localã "Flori de crâng" ºi apoi un sonet, în "Adevãrul literar ºi artistic"), Timiºoara, Focºani. Colaboreazã la revista de avangardã "13" din Focºani; sonetul Nevrozã e distins cu premiul întâi la concursul iniþiat de redacþia revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmeazã la Timiºoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii ºi în câteva reviste de aici: Crai nou, Colþ de þaraã, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti, fãcând, în paralel, un an (1936-1937) ºi la Facultatea de Drept. κi ia teza de licenþã în esteticã în 1940, sub conducerea lui Tudor Vianu ("Problema tragicului în artele plastice", distinsã cu magna cu laude). Încã din 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, e numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusã de G. Oprescu. Francisc ªirato îl recomandã sã-l urmeze ca titular al cronicii plastice a revistei "Vremea" (1936-37); concomitent, colaboreazã la revista "Semne", cu eseuri, cronici plastice ºi recenzii, semnate frecvent cu pseudonimele Mircea Vuian, Valeriu Morjan. Încã din studenþie, începuse colaborarea la cele mai importante periodice culturale ale vremii: "Viaþa româneascã", unde o vreme, la invitaþia lui Mihail Raba, a fãcut parte din redacþie, "Revista Fundaþiilor Regale" ºi, imediat dupã aceea, "Universul literar" în care era prezent uneori cu câte 4-5 articole în acelaºi numãr, semnate uneori F. Ion, Ion F., I. Fr. Lafcadio, Socrates, Menin, Menipos, Menale, Philolaos din Crotona. Pregnant este ciclul de eseuri dedicat operei lui Lucian Blaga, din toamna lui 1942. Începuse sã-ºi pregãteascã teza de doctorat, Tipologia ornamenticii populare româneºti, sub îndrumarea profesorilor G. Oprescu ºi I.D. ªtefãnescu, tezã pe care nu o va încheia însã niciodatã (o formã incompletã, dar care conþinea principalele elemente ale construcþiei teoretice, a apãrut în "Viaþa româneascã" din sept. 1940). Între 1944 ºi 1946 e asistent al lui T. Vianu la Catedra de esteticã a Facultãþii de Litere de la Universitatea din Bucureºti, în 1945. Editura Forum îi publicã volumul de poezii Maree, premiat la concursul editurii de un juriu prezidat de Al.A. Philippide. E perioada în care susþine cronica plasticã a ziarului "Victoria" condus de N.D. Cocea ºi George Ivaºcu, scrie la "Rampa" ºi la "Veac-nou". În 1946 ºi 1947, în calitate de consilier cultural, îl însoþeºte pe Vianu, numit ambasador la Belgrad. În 1948 Ion Frunzetti se întoarce în învãþãmântul universitar, ca asistent al lui T. Vianu la nou-creata catedrã de istoria literaturii universale; va fi destituit în 1951 din motive politice ºi i se va interzice un timp dreptul de semnãturã în presã. E numit de G. Oprescu cercetãtor la Inst. de Istoria Artei din Bucureºti (unde, din 1955 pânã în 1967, va fi ºeful sectorului de artã româneascã modernã ºi contemporanã). În 1954, cu sprijinul lui Al. Ciucurencu, îºi va putea relua activitatea de critic de artã, semnând numeroase cronici ºi articole de sintezã, prefeþe de catalog (inclusiv ale Pavilionului Românesc la mai multe bienale de la Veneþia), va participa la emisiuni radiofonice ºi (mai târziu) de televiziune. O activitate intensã, întreprinsã cu un simþ precis al valorii ºi cu o specialã vervã polemicã. În 1956 e numit asistent (apoi lector ºi conferenþiar cu delegaþie) la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din Buc. (în 1975 va deveni ºeful catedrei de istoria ºi teoria artei). În 1971 ºi 1972 a fost director al Editurii Meridiane, iar între 1972 ºi 1975 director al Institutului de Istoria Artei al Academiei. În 1977, apoi în 1981 este ales vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici.
Poezia lui Ion Frunzetti - din volumele Risipã avarã (1941), Greul pãmântului (1943), Maree (1945) - se aflã sub înrâurirea lui Rimbaud, poetul ale cãrui Iluminãri le-a tradus în 1945 ºi despre care anunþa cã pregãtea un eseu. ªi pentru I. Frunzetti poezia înseamnã ca ºi pentru Rimbaud o tulburare a tuturor simþurilor, care sã-l conducã mai presus de conºtiinþa individualã, la unitatea cu cosmosul:
"Apui, luceafãr de searã./Zilele-mi scapãrã, lin/Cãtre sorocul senin,/Cãtre marele Crepuscul de parã/[...]/Tu apui, luceafãr de searã./Tu luceafãr rãsai, matutin./Odinioarã... odinioarã!.../Azi rãnile cui mi le închin?" ("Incantaþie")
Poetul trãieºte o copleºitoare senzaþie de însingurare într-o lume adversã, înconjurat de spini ºi de râpe adânci:
"Urcam pe coastã, urcam/Într-o coastã prinzând cu mâna spinii/De care sã m-agãþ, sã mã urc ºi urcam/Într-o coastã, spre suliþa vârfului muntelui/Care împunsese coasta divinã a luminii" ("Coasta")
Sentimentul singurãtãþii nu e pãrãsit nici în etapa urmãtoare (volumul din 1957 se numeºte chiar "Ostrovul meu"), dar tonalitatea se schimbã, poemele au adesea o rezonanþã imnicã, solemnã, de facturã rilkeanã, speculând însã efectele sonore ale lexicului de început de secol XIX:
"Mãi ticãlosule, ce ºild i-ai zugrãvit/Jupânului de zice cã i s-a ºters de ploaie?/Ori pui vepsele bune ºi eºti nãcaº cinstit,/Ori simþi pe loc zapciul cum oasele-þi înmoaie" ("Vorbeºte omul stãpânirii cu un pictor")
Aproape un întreg ciclu, "Plimbare prin muzeu", e conceput ca o formã proprie de exprimare, în care atmosfera operei plastice e tradusã în text verbal, respectându-se atmosfera specificã a viziunii fiecãrui pictor evocat, prin itermediul acestor rememorãri, I. Frunzetti strãbate o întreagã perioadã a artei româneºti, de la "zugravul de subþire" ºi "portretarul neamþ" al începuturilor picturii de ºevalet pânã la Carul cu boi ºi Ciobãnaºul lui N. Grigorescu. Surprinzãtoare e înclinaþia spre idilism de aici, mai ales dacã pusã în comparaþie cu tonul aspru al poemelor autobiografice:
"Am iubit în viaþã! ªi-am urât!/Am urât cu patimã urâtul!/Porcilor ce n-au alt gând decât/Sã-ºi îndoape rânza pânã-n gât,/ªi-ngropat de-oi fi sunt hotãrât/Sã le umplu cu þãrânã râtul" ("Ostrovul meu")
În ultimul volum liric antum, "Þãrmurile clipei" (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominatã însã obsedant de aceeaºi viziune a neîmplinirii, de aceeaºi dorinþã de as e bucura de luminã, de soare, de liniºte:
"Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/Dai de pãduri de pini cât vezi în zãri,/Se-ntinde peste viaþa-mi, ca hula negrei mãri,/Cu spume tulburi, cu furtuni abstruze,/O-nvolburare de precipitãrii" ("Vii tu")
E încheierea unei evoluþii poetice care s-a desfãºurat sub semnul unei mari tristeþi. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din "Pegas între Meduza ºi Perseu" (I-II, 1985), ªtefan Borbély pbserva cã aceastã antologie devine "un jurnal indirect", reflectând "devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-ºi descifreazã neliniºtea, obiectivând-o în corpul amãgitor al artei". Observaþia exactã în ceea ce priveºte selecþia conþinutã în volumele din 1985, dar o concluzie mai cuprinzãtoare va putea fi formulatã dupã încheierea seriei proiectate de autor. Eseurile rãmase deocamdatã în paginile diverselor periodice configureazã un univers larg al ideilor, o arhitecturã sistematicã a unei imense informaþii, mereu sporitã ºi trecutã prin filtrul interpretãrii personale. I. Frunzetti mãrturisea cã a fost atras spre Facultatea de Litere ºi Filozofie mai ales de posibilitatea de a-ºi desãvârºi studiile de filozofie. Exegezele sale de istoria culturii sau de teoria artei urmeazã o orientare consecventã, determinatã de realizarea unei sinteze ale cãrei elemente componente par a fi Husserl ºi Croce, cãrora li se asociazã câteodatã ecouri din Spengler. Adunarea laolaltã a textelor risipite în reviste ºi a celor rãmase în manuscris ar dovedi fãrã echivoc superficialitatea caracterizãrii pe care o mai fac unii, în virtutea inerþiei, lui I. Frunzetti - aceea de "spirit oral", evitând efortul scrisului. O susþinutã activitate de traductãro din limbile francezã, spaniolã, italianã, germanã ºi englezã dã sens concret une mari disponibilitãþi intelectuale: de la Cervantes ºi Shakespeare pânã la Thackeray ºi Rimbaud, tãlmãcirile lui pãstreazã ritmul ºi nuanþele originalului, cu o admirabilã constanþã. Studiile sale - mai ales cele referitoare la Renaºtere, la baroc ºi la arta primei jumãtãþi a secolului XX - sunt, în descendenþa celor al lui T. Vianu, unele dintre cele mai importante în literatura româneascã de specialitate.

SCRIERI: Risipã avarã, cu un portret de G. Tomaziu, Buc., 1941;
Greul pãmântului, cu o vinietã de A. Diaconescu, Buc., 1943;
Maree, cu un portret de G. Tomaziu, Ed. Forum, Buc., 1945;
Ostrovul meu, ESPLA, Buc., 1957;
Dragostele aceleaºi inimi, Buc., 1967;
Þãrmurile clipei, Buc., 1983;
Pegas între Meduza ºi Perseu, Buc., 1985;
Scrieri, I-II, îngr. Florica Cruceru, pref. Amelia Pavel, Constanþa, 1997;
În cãutarea tradiþiei, îngr. Florica Cruceru, pref. Dan Grigorescu, Buc., 1998;
Disparate, îngr. Florica Cruceru, pref. Ruxandra Demetrescu, Buc., 2002.

TRADUCERI: Franz Jakobsen, "Barbara", Buc., 1942 (în colaborare cu C. Frunzetti); Arthur Rimbaud, "Iluminãrile, precedate de poeme din Primele versuri", Buc., 1945; Louis Golding, "Porþi ferecate", Buc., 1946; Cervantes, "Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de Jose Gonzales)", Buc., 1949 (colaborare cu Savin Bratu); reed. Buc., 1957 (colaborare cu Edgar Papu); Boris Gorbatov, "Generaþia mea", Buc., 1949 (colaborare cu E. Hariton); L.N. Tolstoi, "Rãzboi ºi pace", I-IV, Buc., 1949-55 (colaborare cu N. Parocescu), "Povestiri din Sevastopol", Buc., 1955 (colaborare cu E. Antonescu); F.M. Reºetmikov, "Oameni din Podlipnaia", Buc., 1954 (colaborare cu Maria Bistriþeanu); Heinrich Mann, "Supusul", Buc., 1954 (colaborare cu Ioan D. Gherea); Victor Hugo, "Oamenii mãrii", Buc., 1955 (colaborare cu M. Ariel); ed. 2, Buc., 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); "Prozã satiricã spaniolã", Buc., 1955; Shakespeare, "Comedia erorilor", în "Opere", I, Buc., 1955 (colaborare cu Dan Duþescu); "Zadarnicele chinuri ale dragostei", în "Opere", III, Buc., 1956 (colaborare cu Dan Grigorescu); "Totu-i bine când sfârºeºte bine", în "Opere", VIII, Buc., 1960, "Sonete", pref. trad., Buc., 1964; W.M. Thackeray, "Bâlciul deºertãciunilor", I-II, Buc., 1956 (colaborare cu Constanþa Tudor); Tirso de Molina, "Don Gil de Ciorap-Verde", Buc., 1957 (colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, "Cimentul", Buc., 1960 (colaborare cu E. Antonescu); "Isprãvile unor vânturã-lume. Prozã picarescã spaniolã", Buc., 1961; Ezekiel Mphahlele, "Pe Second Avenue", Buc., 1967.

TEATRU/FILM 11 Septembrie

În regia Alexa Visarion

Biografie Alexa Visarion

Alexa Visarion este regizor și scenarist de teatru și film. A regizat filmele, "Înainte de tăcere", “Inghititorul de sabii”, "Năpasta”, "Punct și de la capăt", "Vinovatul" și "Luna verde". A primit numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române, acordat de pentru întreaga creație teatrală și cinematografică, și al Premiul UNITER pentru întreaga activitate artistica.

Filme regizate de Visarion Alexa

·         Ana (2014) Trailer

·         Luna verde (2010) Trailer

·         Vinovatul (1991)

·         Punct și de la capăt (1987)

·         Năpasta / Napasta (1985)

·         Înghițitorul de săbii (1981)

·         Înainte de tăcere (1978)

Filmografie - scenarist

·         Ana (2014) Trailer

·         Luna verde (2010) Trailer

·         Vinovatul (1991)

·         Năpasta / Napasta (1985)

·         Înghițitorul de săbii (1981)

·         Înainte de tăcere (1978) - scenarist

GÂNDURI PESTE TIMP 11 Septembrie

David Herbert Lawrence - Citate: 

SFATURI UTILE 11 Septembrie

CÂTEVA CUVINTE DESPRE GUTĂ

La cererea unei prietene (nu sunt autorizat să-i dau numele) vă prezint câte ceva despre gută. Nu am pretenţia că este un material la un nivel ştiinţific ridicat, dar, pentru noi, oamenii obişnuiţi, consider că este suficient!

Guta este o boală metabolică de forma artritei (inflamația articulațiilor). Boala este mai frecventă în subiecții de sex masculin. Simptomele sunt „durere, edem, roșeață și căldură locală (inflamație) precum și impotența funcțională a articulației.” (nu vă gândiţi la cealaltă impotenţă!). În trecut, guta era considerată ca fiind boala celor bogați sau boala regilor. Este o tulburare a metabolismului acidului uric.

Cauzele bolii

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior.

Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
a. Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic

b. Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ

c. Boli cronice, grave, precum:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).

d. Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.

Factori de risc

Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool în special de bere
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure de slăbire)
- leziuni articulare sau periarticulare

Simptomele bolii

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)

Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.

In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).

Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.

Evolutia bolii

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica

Atenţie!

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.

Investigatii medicale

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea diagnosticului.

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.

Tratamentul

Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia. Numai medical este în măsură a prescrie tratamentul şi de aceea nu prezint aici o schemă a acestuia!

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.

Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente.

Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

În încheiere, repet: numai medicul este în măsură a prescrie tratamentul gutei, aşa că, dacă aveţi această boală sâcâitoare, mergeţi de îndată la medic!

Multă sănătate vă doresc!