MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 17 SEPTEMBRIE 2018
Bună ziua, prieteni!
Să aveți o zi minunată de Luni alături de postările mele!
Nu uitați, materialele
prezentate zilnic de mine vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță
veți avea câte ceva de învățat din ele!
Eu sunt aici pentru toți
prietenii mei și îmi voi continua misiunea cât timp va dori Domnul să fac
această muncă!
Să începem programul cu muzică bună:
Să începem programul cu muzică bună:
Música Italiana Instrumental - Happy Italian Música - Cafe Música, Folk Música from Italy - Relaxing
Toate cele bune!
ISTORIE
PE ZILE 17 Septembrie
Evenimente
·
642: Arabii musulmani ocupa Alexandria si incendiaza celebra
sa biblioteca. Biblioteca din Alexandria a
fost cea mai renumită bibliotecă a antichității. Situată în Alexandria,
adevărată metropolă a civilizației greco-romane din Egiptul antic, conținea
peste 900.000 de pergamente. Întemeiat în jurul lui 332 î.Hr. de Alexandru cel
Mare, orașul Alexandria s-a dezvoltat în continuare și în vremea lui Ptolemeu
I. Acesta din urmă a construit, în 288 î.Hr., un muzeu (palat al muzelor), care
găzduia o universitate, o academie și o bibliotecă. La început mărimea
bibliotecii se ridica la 400.000 de volume (papirusuri), ca pe timpul lui Cezar
să ajungă la 700.000.
·
1176: Are loc batalia de la Myriokephalon, in Frigia, intre
Imperiul Bizantin si turcii selgiucizi. Armata bizantina condusa de imparatul
Manuel I Comnenul este nevoita sa se retraga din fata turcilor selgiucizi
condusi de sultanul Kılıç Arslan al II – lea. Infrangerea aceasta a marcat
sfarsitul tentativelor bizantine de a recupera platoul anatolian,care a fost
pierdut pentru totdeauna. Populatia locala crestina s-a convertit progresiv la
islam,pentru a nu plati impozitele impuse non-musulmanilor, astfel ca in scurt
timp turcii au ajuns in Anatolia Centrala superiori din punct de vedere
demografic romeilor (grecilor ortodocsi), fideli Patriarhiei de la
Constantinopol. Turcii selgiucizi erau o populatie turcica migrata din
Turkestan catre Orientul Apropiat si Asia Mica, in secolele XI-XIII.
·
1429. Războiul de 100 de Ani. Carol al
VII-lea este încoronat rege al Franței la catedrala din Reims, după o
campanie de succes alături de Ioana d'Arc.
·
1462: Se desfasoara batalia
de la Świecino, intre trupele cavalerilor teutoni si cele ale Regatului Poloniei
in timpul razboiului de treizeci de ani. Batalia s-a incheiat cu
victoria polonezilor, Danzigul si Pomerania fiind eliberate.
·
1577: Este ratificata prin Edictul de la Poitiers, Pacea de la Bergeracincheiata la
14 septembrie între regele Franței, Henric al III-lea si protestantii
hughenoti.
·
1683: Savantul olandez Antonie van Leeuwenhoek a scris o scrisoare catre
Royal Society din Anglia, in care facea prima descriere a protozoarelor
descoperite de el in apa de ploaie, pe care le numeste „animalicules”. El le considera „cele mai jalnice ființe din
câte mi-a fost dat să văd pentru că, atunci când se întâlnesc cu oricare din
particulele sau micile filamente din apă (care se găsesc din abundență în apă,
mai ales dacă e statută de mai multe zile), ele se prind în acestea; iar atunci
își strâng corpul într-o formă ovală și se luptă, întinzându-se cu vigoare, ca
să scape de coadă; apoi tot corpul se întoarce spre restul de coadă, iar coada
redevine incolăcită, ca o sârma de cupru sau de fier care, după ce a fost
învârtită în jurul unui băț rotund și apoi scoasă, își păstreaza toate
spirele.”
·
1775: Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii: Invazia
Canadei începe cu Asediul de la Siege of Fort St. Jean.
·
1787:
A fost adoptată in Convenția Constituțională din Philadelphia
forma finală a Constituției SUA. Constituţia Statelor Unite ale
Americii, a proclamat SUA stat federal, având ca formă de
guvernământ republica prezidenţială. A intrat în vigoare la 4.03.1789 şi este
in vigoare, cu unele amendamente şi astăzi.
·
1789:
Astronomul britanic de origine germană William Herschel a
descoperit un satelit al planetei Saturn, pe care mai târziu îl va numi Mimas. Mimas este unul dintre cei 62 de
sateliți ai lui Saturn. A fost descoperit în 1789 de William Herschel și a fost
numit în acel moment Saturn I, pentru că satelitul cel mai apropiat intre
sateliții descoperiți atunci de Herschel de planeta Saturn (pe care o
înconjoară în 22,5 ore). Numele ulterior, Mimas, provine din mitologia greacă,
unde Mimas este unul dintre giganți, fiul lui Gaia.
·
1812: Începutul celei de-a treia
domnii a lui Scarlat Callimachi în Moldova. Scarlat Callimachi (n. 1773 în Constantinopol;
d. 12 decembrie 1821), a fost domnul Moldovei între 24 august 1806 – 26
octombrie 1806, 4 august 1807- 13 iunie 1810 si 17 septembrie 1812 –
iunie 1819, și
al Tarii Romanesti intre lunile februarie si iunie 1821. Protector al culturii,
a acordat atenție Academiei Domnești din Iaşi şi celei teologice de la Socola. În 1813, odată cu
deschiderea Cursului de inginerie şi hotarnică în limba romană, de catre
Gheorghe Asachi, se puneau bazele învațămîntului academic în limba romană. Din
inițiativa lui Asachi a fost pusă în scena şi prima piesă de teatru în limba
romană, „Mirtil şi Hloe”, prelucrată dupa poetul Florian. Lui Callimachi i se
datorează elaborarea primului cod de legi din Moldova – Codicele
Callimachi, publicat în 1817 în limba greacă. In ianuarie 1821 a fost numit
domn al Valahiei, dar izbucnirea mișcării lui Tudor Vladimirescu l-a împiedicat
să-şi ocupe tronul. Îi scutește pe boieri de dări și le dă și un număr de
oameni (poslușnici). A luat măsuri împotriva ciumei si este cel care a
introdus cultura cartofilor în Moldova. A fost mazilit pentru că era
considerat omul rușilor. Scarlat a fost dus la Constantinopol unde a scapat de execuție numai datorită nebuniei care
l-a lovit. Moare otrăvit în 1821, pentru că era bănuit că este de partea
revoluției grecești.
·
1821: Teritoriul Floridei este cedat
Statelor Unite de către Spania.
·
1916: Asul aviatiei de vanatoare germane din primul razboi
mondial, Manfred von Richtofen (supranumit “Baronul
Roșu”), câștigă prima sa luptă aeriană lângă Cambrai, in Franta ,
in timpul primului razboi mondial. Manfred von Richthofen (Freiherr Manfred
Albrecht von Richthofen) (n. 2 mai 1892, „Breslau” azi Wrocław – d. 21 aprilie
1918, la Vaux-sur-Somme, Franţa), a fost un pilot de elită german şi un
tactician de exceptie al luptelor aeriene din primul război mondial. El a
doborât în timpul războiului cele mai multe avioane de vânătoare inamice, fiind
supranumit de germani „Der Rote Baron” (Baronul roşu) – deoarece zbura frecvent
cu un avion de culoare roşie, aceeaşi poreclă („Baronul roşu”) fiind folosită
şi de englezi. Francezii l-au numit însă „Le Diable Rouge“ (Demonul roşu). A
murit din cauza unei hemoragii interne cauzată de o împuşcătură de jos, de la
sol. La 21 aprilie 1918 a fost îmormântat de britanici cu onoruri militare,
lucru care reflecta respectul acestui as al aviatiei căzut, care în timpul
carierei sale militare a avut 80 de victorii
·
1917: Arestat
de către guvernul țarist, revoluționarul rus Lev Davidovici Troțki este eliberat în urma Afacerii Kornilov.
·
1917: Familia regală a Marii Britanii adoptă
numele de Windsor.
·
1918. Bolșevicii l-au asasinat pe ultimul
ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov, împreună cu familia lui.
·
1919: A fost înfiinţat la Cluj
Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică (în prezent Academia de Muzică
“Gheorghe Dima”).
·
1935: România a fost admisă ca
membru permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor, cu o majoritate de 50 de voturi
(din totalul de 52), fapt fără precedent în istoria acestui for internaţional.
·
1939: Al
Doilea Război Mondial: Armata sovietică a invadat Polonia dinspre
est, la șaisprezece zile după ce Germania Nazistă a atacat-o dinspre vest.
Invazia sovietică a Poloniei din 1939 a fost o operațiune militară sovietică
care a fost declanșată fără nicio declarație oficială de război la 17
septembrie 1939, în timpul primelor etape al celui de-Al Doilea Război Mondial. La
șaisprezece zile de la invadarea Poloniei de către Germania Nazistă din partea
de vest, Uniunea Sovietică a acționat la rândul ei din partea de est. Invazia a
luat sfârșit la 6 octombrie 1939 cu împărțirea și anexarea totală a celei de-a
Doua Republici Poloneze de către Germania și Uniunea Sovietică. La începutul anului 1939, Uniunea Sovietică a
participat la negocieri cu Regatul Unit, Franța, Polonia și România pentru a
forma o alianță împotriva Germaniei Naziste. Negocierile au eșuat când Uniunea
Sovietică a insistat ca Polonia și România să ofere drepturi de trece a
trupelor sovietice prin teritoriul lor ca parte dintr-un acord de securitate
colectivă. Eșecul acestor negocieri a determinat Uniunea Sovietică să
încheie Pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania Nazistă la 23 august; acesta a fost un pact
de neagresiune care conținea un protocol secret de a împărți Europa de Nord și
de Est în sferele de influență germană și sovietică. La o săptămână de la
semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop,
forțele germane au invadat Polonia din nord, sud și vest. Forțele poloneze s-au
retras în sud est unde au pregătit o mare defensivă a Capului de pod român și
au așteptat sprijin și ajutor din partea britanicilor și francezilor. Armata
Roșie sovietică a invadat Kresy conform protocolului secret la 17 septembrie.
Guvernul sovietic a anunțat că intervenise pentru a-i apăra pe ucraineni și pe
belaruși care locuiau în părțile estice ale Poloniei, deoarece statul polonez
se prăbușise în fața atacului Germaniei Naziste și nu mai putea oferi siguranță
cetățenilor săi. Înfruntând un al doilea front, guvernul polonez a realizat că
apărarea Capului de pod român nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea de
urgență a tuturor trupelor în România neutră. Armata Roșie și-a atins obiectivele,
depășind numeric rezistențele poloneze și capturând aproximativ 230.000 de
prizonieri de război polonezi. Guvernul sovietic a anexat teritoriul sub
controlul acestuia iar în noiembrie 1939 a făcut din 13.5 milioane de foști
cetățeni polonezi aflați sub conducerea acestuia cetățeni ai Uniunii Sovietice.
Uniunea Sovietică a început imediat o campanie de sovietizare a noilor zone
dobândite. Aceasta a inclus alegeri organizate, rezultate pe care Uniunea
Sovietică le-a folosit să-și legitimeze anexarea Poloniei estice. Sovieticii au
înăbușit opozițiile prin execuții numeroase și mii de arestări. Uniunea
Sovietică a deportat sute de mii de persoane din această regiune către Siberia
și alte părți îndepărtate ale Uniunii Sovietice în patru valuri de deportări
între 1939 – 1941. Forțele sovietice au ocupat Polonia până în vara anului 1941
când au fost expulzați prin invadarea armatei germane în cursul Operațiunii Barbarosa. Zona se afla sub ocupația
naziștilor până când Armata Roșie a recucerit-o în vara anului 1944. Un acord
la Conferința de la Ialta a permis Uniunii Sovietice
să anexeze aproape toate porțiunile Celei de a Doua Republici Poloneze
conform Pactului Molotov-Ribbentrop,
despăgubind Republica Populară Poloneză cu jumătatea sudică a Prusiei
Răsăritene și teritoriile estice ale Liniei Oder-Neisse. Uniunea Sovietică a
împreunat teritoriile invadate în Republica Sovietică Socialistă
Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă
Belarusă.
·
1939: Membrii Guvernului Poloniei s-au refugiat in Romania, in urma
invadarii tarii lor de catre armatele Wehrmachtului.
·
1939: Al Doilea Război
Mondial: Submarinul german U-boot U 29 scufundă portavionul
britanic HMS Courageous cu două lovituri de torpile; la bord
erau peste 500 de oameni.
·
1939:
Finlandezul Taisto
Mäki devine primul om care a
alergat 10.000 de metri în mai puțin de 30 de minute, mai exact: 29:52.6
·
1940: Al Doilea Război
Mondial: Plănuita invadare a Angliei (nume de cod Operațiunea Sealion) de către
trupele germane se va amâna pe termen nelimitat din cauza opoziției masive a
Royal Air Force.
·
1944: Al Doilea Război
Mondial: Armata a IV-a română poartă lupte grele pentru forțarea
Mureșului în centrul Transilvaniei, în zona Oarba de Mureș - Dealul Sângiorgiu
- Iernut, zdrobind rezistența înverșunată și bine organizată a armatelor
germano-ungare. Bătălia de la Oarba de Mureş este
considerată cea mai grea bătălie purtată pe teritoriul românesc în cel de-al
doilea război mondial, aproximativ 11 000 mii de militari români, aflaţi sub
comandament sovietic, pierzându-şi viaţa în intervalul 17.09-6.10.1944.
·
1944: Trupe aeropurtate americane, engleze
si poloneze sunt parasutate in spatele liniilor de aparare germane din Olanda.
A fost una dintre cele mai mari operatiuni militare de acest tip la care au
participat peste o mie de avioane si planoare americane
si engleze.
·
1944: Dezastrul de la San Francisco. Două nave
încărcate cu muniţie pentru război au explodat în port. Au murit 320 de oameni.
·
1945: A avut loc Conferinţa de la Potsdam:
Şefii de stat şi de guvern ai SUA, Marii Britanii şi URSS s-au întâlnit pentru
a reglementa situaţia postbelică în Europa
·
1947: Parlamentul hotărăşte ridicarea
imunităţii parlamentare unui număr de 6 deputaţi ai PNŢ: Iuliu Maniu, Aurel
Leucuția, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazăr si Gr. Niculescu-Buzești,
care sunt arestaţi, fiind acuzaţi de o încercare de răsturnarea regimului.
·
1948:
Diplomatul suedez Contele Folke
Bernadotte este asasinat la Ierusalim de
către extremiști evrei.
·
1955: A fost inaugurat parcul de distracții
„Disneyland", din sudul orașului Los Angeles. Ceremonia a fost transmisă
în direct la televiziune.
·
1963: Premiera primei coproducţii
franco-române, filmul “Codin”, ecranizare a romanului lui Panait Istrati, in
regia francezului Henri Colpi.
·
1976: La Montreal (Canada) a început a XXI-a
ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Nadia Comăneci a obținut trei medalii de
aur, iar România a ocupat locul nouă pe națiuni, cu patru medalii de aur, nouă
de argint și 14 de bronz. (17 iulie - 1 august)
·
1976: NASA a prezentat prima racheta spatiala, botezata “Enterprise”, in
cadrul unei ceremonii care s-a desfaurat in Palmdale, California. Constructia
ei a durat mai bine de 10 ani, iar costurile au depasit 10 miliarde de dolari.
·
1978: Președintele Egiptului Anwar Al-Sadat și
primul-ministru al Israelului Menachem Begin au
semnat Acordurile de
la Camp David.
·
1980: Au început lucrările de construcție a
centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.
·
1985: 17 state au fondat, la Paris,
"Agenția de Coordonare a Cercetărilor Europene", EUREKA
(European Research Co-ordination Agency).
·
1987: Papa Ioan Paul al
II-lea îmbrățișează un băiat infestat cu SIDA în timpul vizitei la San Francisco.
·
1990: CEE a decis sa semneze cu Romania un acord de cooperare economica si
comerciala.
·
1991: Estonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Letonia, Lituania, Insulele Marshall și Micronezia se
alătură Națiunilor
Unite (ONU).
·
1991: Parlamentul R.Moldova adoptă
„Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice”.
·
1994: Brazilia a învins Italia cu 3-2
în finala Campionatului Mondial de Fotbal din Statele Unite. Este prima
finală a Cupei Mondiale care a fost decisă de un penalty.
·
1999: Regele Mihai si-a revendicat, prin intermediul a trei actiuni
inaintate Tribunalului Bucuresti, retrocedarea tuturor bunurilor mobile si
imobile ce i-au fost confiscate suveranului, dar si altor membri ai Casei
Regale, in martie 1945.
·
2002: Pentru prima dată de la
încheierea celui de-al doilea război mondial, între Tokyo şi Phenian, au avut
loc discuţii diplomatice în cadrul unui summit istoric la care au participat
premierul Japoniei, Junichuio Koizumi şi liderul Coreei de Nord, Kim Djong II.
Japonia a cerut oficial scuze Coreei de Nord, pentru ocuparea peninsulei
în perioada 1910-1945.
·
2002: Pentru prima dată în ultimii 20
de ani, au avut loc, în Tibet, negocieri între oficiali chinezi de nivel înalt
şi un emisar al liderului spiritual al Tibetului, Dalai Lama.
·
2007 - Ziua eroului naţional şi fauritorului
naţiunii în Republica Angola - se sărbatoreşte în memoria lui Agostinho Neto,
preşedinte al Republicii Angola
·
2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia
Airlines a fost doborât de separatişti în Ucraina, la 50 de kilometri
de granița cu Rusia. Au murit toţi cei 298 de oameni aflaţi la bord,
dintre care 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului avionului.
·
2015: Funeraliile tribunului CORNELIU VADIM TUDOR,
cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea Civil.
Nașteri
·
879: S-a nascut Charles al III-lea, rege al Frantei
din dinastia Carolingienilor; (d. 7 octombrie 929). A
fost regele Franciei de Vest de
la 898 până la 922 și regele Lotharingiei din
anul 911.
·
1826: S-a nascut Bernhard Riemann, matematician german
(d. 1866). Georg Friedrich Bernhard Riemann(17 septembrie 1826 – 20
iulie, 1866) matematician german cu importante contribuții în analiza
matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul
ulterior spre teoria relativității generalizate.
·
1844: S-a nascut Constantin I. Bratianu, general, geodez şi
cartograf; s-a numarat, alaturi de Constantin Barozzi, printre intemeietorii
revistei "Romania militara” (1864).
·
1854: David Dunbar Buick, om de afaceri
scoțiano-american, fondatorul companiei Buick Motor (d. 1929)
·
1856: Moses Gaster, istoric literar și
folclorist român de etnie evreiască (d. 1939). Ca lingvist, a
susținut romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări
ca Stratificarea elementului latin în limba românăsau Die
Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen. Se apreciază că cea mai
importantă lucrare a sa în domeniul filologiei este Crestomația română,
lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise
din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și
periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a
îngrijit cea mai bună ediție din Povestea vorbei a lui Anton
Pann.
·
1857: S-a nascut Constantin Eduardovici
Tiolkovski, savant si inventator rus,specialist in rachete si unul din
fondatorii cosmonauticii moderne; (d. 19 septembrie 1935). Konstantin Eduardovici Țiolkovski (17 septembrie 1857 – 19
septembrie 1935) a fost un savant rus specialist în rachete și pionier al
astronauticii. Pasionat de cucerirea spațiului, pe care o considera posibilă în
anul 2017, Țiolkovsxi a fost cel care a descoperit principiile rachetei
multiple, precum și înlocuirea combustibilului solid cu un amestec de oxigen și
hidrogen lichid. În 1895 Konstantin Țiolkovski a introdus conceptul de Turn
Țiolkovski, un „lift spatial” conceput să se înalțe de la suprafața Pământului,
dincolo de orbita sa geostaționară (la 35.786 km).
·
1867: S-a născut Ludovic Mrazek, geolog
român de etnie cehă, membru al Academiei Române, primul specialist din România
care a susținut originea organică a petrolului. De numele lui se leagă
înființarea Institutului Geologic al României.
·
1869: S-a nascut Christian Lange, om politic norvegian,
castigator al premiului Nobel pentru pace pe 1921, impreuna cu suedezul Karl
Branting.
·
1876: S-a născut compozitorul
roman Alexis Catargi; (m. 20 august 1923).
·
1881: S-a nascut la Bacau George
Bacovia; ( d. 22.05.1957, Bucureşti), poet român format la
școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și
proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite
influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut
ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă,
mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și
unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
·
1888: S-a născut Șemuel Iosef Agnon,
scriitor israelian, laureat al Premiului Nobel.
·
1900: S-a nascut John Willard
Marriott, om de afaceri, fondatorul lantului de hoteluri Marriott;
(d.13.08.1985).
·
1901: S-a născut Sir Francis
Chichester, câştigătorul primei curse transatlantice. In 1966, în 226 de zile,
la bordul ambarcaţiunii “Gipsy Moth IV”, a realizat prima cursă solitară în
jurul lumii, în urma acestui succes, fiind înnobilat de Regina Elisabeta a II-a
a Marii Britanii; (m. 26 august 1972).
·
1920: S-a născut Juan Antonio Samaranch, al
7-lea președinte al Comitetului Olimpic Internațional (d. 2010)
·
1922 - S-a născut violoncelistul de talie
internaţională Radu Aldulescu; în anul 2000, i-a fost acordat Ordinul Naţional
"Steaua României", în grad de Mare Ofiter (m. 19 martie 2006).
·
1922: S-a nascut Agostinho Neto,
presedintele Miscarii populare de eliberare a Angolei si primul
presedinte al Republicii Angola din 1975; a fost si un important poet de
limba portugheza; (m.10.09.1979).
·
1929 - S-a născut Sil (Sylvester) Austin, saxofonist şi
compozitor american.
·
1931: S-a nascut Anne Bancroft, actrita de film americanca, pe
numele real Anna Maria Louisa Italiano . A debutat in productii de televiziune,
iar in 1952 pe marele ecran in filmul “Don’t Bother to Knock”. Tot atunci a
decis sa isi schimbe numele de scena in “Bancroft”, considerand ca acesta este
mai sonor. A jucat in numeroase filme, fiind printre putinele actrite
detinatoare a premiilor Oscar, Emmy si Tony. Rolul vietii ei, cum a spus chiar
si actrita, este cel din “The Graduate” (“Absolventul”), unde a primit replica
lui Dustin Hoffman. A fost casatorita cu regizorul si actorul Mel Brooks. Anne
Bancroft s-a stins din viata in data de 6 iunie 2005 in urma unui cancer.
·
1934: S-a născut Donald Sutherland,
actor canadian.
·
1935 - S-a născut scriitorul american Ken Kesey, autor al
romanului “Zbor deasupra unui cuib de cuci”; regizorul Milos Forman a ecranizat
romanul, în 1975, câştigând cinci premii Oscar (m.10.11.2001).
·
1937 - S-a născut Phil Cracolici, vocalist american (The
Mystics).
·
1940 - S-a născut Lamonte McLemore, vocalist american (Fifth
Dimension).
·
1948 - S-a născut Ritter, actor american de comedie (“ Casa
plină ”, serial TV) (m11.10.2003).
·
1950 - S-a născut Fee Waybill, vocalist şi compozitor
american (The Tubes).
·
1954: S-a născut la Hamburg actualul
cancelar al Germaniei, Angela Merkel.
·
1971: Cristian Roman, cântaret, chitarist si
compozitor român al trupei (The Teachers Orchestra)
Decese
·
456: Generalul roman (magister militum) Remistus
este executat. Era probabil de origine vizigota, si comandantul armatei sub
împăratul Avitus. În 456, el a fost numit magister militum și devine
primul „barbar” ridicat la acest rang militar. În același an,
împăratul Avitus, respins de Senatul roman, a decis sa paraseasca Italia pentru
Galia, unde a intenționa să stranga o oaste pentru a reveni, în timp ce trupele
Remistus ramase în Italia s-au ciocnit cu armata
Senatului, condusă de Ricimer, s-a baricadat în Ravenna, unde a
fost asediata. Remistus a fost capturat și omorât la scurt timp după un
incendiu care a ars o parte considerabilă a orașului imperial. Imparatul Avitus
va fi la randul sau ucis, la o lună de la moartea lui Remistus.
·
1621: A murit la Roma,
Robert Bellarmin, unul din cei 33 de Doctori ai Bisericii Catolice.
Sfântul Robert Bellarmin ( n. 4 octombrie 1542, Montepulciano), a fost
membru al ordinului iezuit si cardinal catolic. A fost canonizat în
anul 1930, iar în 1931 trecut în rândul doctorilor Bisericii.
·
1665: A murit regele Filip al IV-lea al Spaniei; (n. 8
aprilie 1605). A urcat pe tron în 1621 şi a domnit în Spania până la moartea sa
şi în Portugalia până în 1640. Filip a fost un patron al artelor, inclusiv al
artiştilor ca Diego Velázquez, şi a condus Spania în timpul perioadei dificile
din timpul Războiului de Treizeci de Ani. În ajunul morţii sale, în 1665,
Imperiul spaniol ajunsese la 12,2 milioane km2.
·
1823: A încetat din viaţă Gheorghe
Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc; a fost iniţiatorul şi
conducătorul primei şcoli în limba română, “Şcoala de la Sfântul Sava” – 1818;
(n. 5 iunie 1779, la Avrig in Transilvania).
·
1863: A încetat din viaţă Alfred de Vigny, poet, prozator,
dramaturg francez; (n. 27 martie 1797). Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire –
d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre
promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă,
concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței,
viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul
romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine
gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând
încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și
trăirea demnă a tuturor sentimentelor.
·
1888: Poeta Iulia Hasdeu s-a stins din viata cu putin timp inainte de a
implini 20 de ani. Fiica a carturarului Bogdan Petriceicu Hasdeu, aceasta, inca
de mica, a surprins cu talentul sau. Dinainte de a incepe scoala, Iulia Hasdeu
stia deja sa citeasca, iar la 8 ani a sustinut cu brio toate examenele pentru
primii patru ani de studiu. A urmat studii in Bucuresti si Paris, iar in 1886
si-a luat bacalaureatul in litere la Sorbona, dupa care s-a inscris la licenta
in litere si filosofie. Iulia Hasdeu a scris inca de la varsta de 7 ani,
caietele ei fiind pline cu poezii, proza scurta, memorii. Ea nu a mai reusit sa
devina prima femeie doctor in litere a Facultatii din Paris, pentru ca a fost
rapusa de boala. Iulia Hasdeu a scris in franceza semnand poezii, satire,
meditatii si drame, care au fost reunite in trei volume de “Opere postume”.
·
1907: A murit scriitorul francez Hector
Malot, cunoscut mai ales pentru romanul Singur pe lume.
·
1912: A murit matematicianul francez Henri
Poincaré, cu contribuții științifice importante și în domeniile astronomiei,
geodeziei, mecanicii cuantice și filosofiei. Lui îi aparține
renumita Conjectură a lui Poincaré, care a putut fi dovedită abia după
aproape 100 de ani de la prima formulare, în anul 1904.
·
1923: A murit Theodor Rosetti,
publicist și politician român, fost prim-ministru al României și membru de
onoare al Academiei.
·
1948: Extremisti israelieni din organizatia terorista Lehi il
asasinează la Ierusalim pe diplomatul suedez, contele Folke Bernadotte, care
fusese desemnat de Organizația Națiunilor Unite să medieze între națiunile
arabe și Israel. Atentatorii l-au ucis pe contele Bernadotte şi pe ataşatul
militar francez, colonelul André Serot. Ei au murit pe loc. Se pare că ataşatul
francez a fost confundat cu trimisul american Ralph Bunche.
·
1994: A murit austriacul Karl
Popper, unul dintre cel mai importanti filosofi britanici ai
secolului XX; (n.28.07.1902) (« Lecţia acestui secol »,”Cunoaştere obiectivă
»).
·
2000: A decedat la Bucuresti marele actor român Dem
Radulescu; (n.21 septembrie 1931, Ramnicu Valcea). Dem Rădulescu (n. 21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – d. 17
septembrie 2000, București), actor de comedie român de teatru, film și
televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și
Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. A fost unul din cei mai mari
actori de comedie pe care i-a avut teatrul si cinematografia românească,
profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L.
Caragiale” din Bucureşti. Dem Radulescu fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a
(1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” si a fost declarat
post-mortem cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.
·
2003: A încetat din viaţă „Regina
Salsa”, cântăreaţa de orgine cubaneză Celia Cruz.
·
2006: A încetat din viaţă Aristide
Buhoiu, cunoscut realizator de televiziune, “Drumuri europene”, cu cea mai mare
audienţă la TVR.; (n. 4 aprilie 1938).
·
2009: A murit unul dintre cei mai importanți
filosofi polonezi: Leszek Kołakowski.
·
2013: A decedat industriaşul japonez Eiji Toyoda ;(n.
1913. Născut într-o familie de industriaşi textili, Eiji Toyoda este fiul
lui Heihachi Toyoda, fratele fondatorului companiei Toyoda Loom Works, Sakichi
Toyoda. Marele sau merit a fost aducerea companiei Toyota Motor Corporation la
recunoaşterea mondială. Toyoda a condus compania până în 1994.
Sărbători
·
În calendarul ortodox: Sf Mc
Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis
·
În calendarul romano-catolic: Sf. Robert
Bellarmin, episcop, învățător al Bisericii. Sfântul Robert Bellarmin (* 4 octombrie
1542, Montepulciano, † 17 septembrie 1621, Roma), membru al ordinului iezuit,
cardinal, doctor al Bisericii Canonizat în anul 1930, iar în 1931 trecut în
rândul doctorilor Bisericii.
RELIGIE
ORTODOXĂ 17 Septembrie
Sf Mc Sofia și fiicele sale
Pistis, Elpis și Agapi
Pe timpul
împărăţiei lui Adrian (117-138), împăratul rău-credincios al românilor, era în
Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tâlcuieşte
"înţelepciune". Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă
creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o laudă apostolul Iacov
zicând: "Înţelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi paşnică, blânda,
bineplăcută, plină de milă şi de roade bune" (3,17). Această înţeleaptă
Sofia, când trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus
numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis
(Credinţa), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapi (Dragostea). Că ce
altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele
plăcute lui Dumnezeu? Dar, după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă în
curând, şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se
cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale
sale. Pe acestea le creştea într-o astfel de învăţătură, pe care ar fi putut să
le-o dea numai o mamă aşa înţeleaptă, că purtând numele bunătăţilor celor mari
evanghelişti, nu trebuia mai mult decât să le deprindă pe fiecare din ele cu
practica virtuţii al cărei nume îl purta, ceea ce s-a şi făcut. Crescând ele cu
anii, creşteau într-însele şi bunătăţile; şi au învăţat bine cărţile
proorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învăţăturilor şi se
nevoiau la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, supunându-se sfintei,
de Dumnezeu înţelepţitei lor mame, sporind şi înaintând de la o faptă bună la
alta şi mai bună şi se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.
Atunci, toţi şi-au
întors ochii spre dânsele pentru frumuseţile lor cele prea mari şi pentru acea
bună înţelegere desăvârşită, că străbătuse vestea prin tot Imperiul Roman de
frumuseţea lor ceea ce covârşea, izvorând din înţelepciune. Auzind despre
aceasta, Antioh eparhul dorea să le vadă pe ele şi, văzându-le, s-a înştiinţat
că sunt creştine, pentru că nu-şi tăinuiau credinţa lor cea în Hristos şi nu se
îndoiau în nădejdea lor cea spre Hristos şi nici nu-şi împuţinau dragostea lor
cea spre Hristos, ba încă mai luminos măreau înaintea tuturor pe Hristos, iar
de idolii cei de Dumnezeu urâţi se îngreţoşau. Acestea toate le-a spus Antioh
împăratului Aelius Adrian, iar el îndată a trimis slugile ca să le cheme pe ele
la sine. Deci, mergând slugile la casa Sofiei, au aflat pe maică îndeletnicindu-se
cu învăţătura fiicelor sale; şi o chemară pe ea cu fiicele la împărat. Iar ele,
cunoscând pricina chemării lor, toate se aşezară la rugăciune, zicând:
"Tu, atotputernice Dumnezeule, rânduieşte pentru noi după sfânta voia Ta
şi nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfânt, ca să nu se
înfricoşeze inima noastră de prigonitorul cel mândru, să nu ne temem de muncile
lui cele înfricoşate, să nu ne spăimântam de moartea cea amară şi să nu ne rupă
pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru!" Şi după rugăciune,
închinându-se lui Dumnezeu, au ieşit toate patru, maica cu fiicele, luându-se
de mâini ca o cunună împletită. Şi mergeau, căutând adeseori spre cer, cu
suspinuri şi cu rugăciunea în taină, încredinţându-se la ajutorul Celuia ce a
poruncit "să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l
ucidă".
Apoi, ajungând la
palatele împărăteşti, s-au însemnat cu semnul crucii zicând: "Ajută-ne
nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel
sfânt". Şi au stat înaintea îm-păratului celui ce şedea pe scaun în
mândria sa, pe care văzându-l, i-au dat cinstea cea cuviincioasă. Şi şedeau ca
şi cum erau chemate la un ospăţ; au venit cu bucurie pentru Domnul lor la
cercetare, fără nici o temere, cu feţele luminoase, cu inimi îmbărbătate şi cu
ochii veseli privind spre toţi. Văzând împăratul feţele lor cinstite, luminate
şi neînfricoşate, a întrebat pe maică de neam, de nume şi de credinţă. Iar ea,
înţeleaptă fiind, cu pricepere răspundea, încât toţi cei ce auzeau se mirau de
o înţelepciune ca aceea a ei. Pomenind puţin de neamul şi de numele său a
început a grăi pentru Acela pe "al cărui neam cine-l va spune" se va
mântui şi la al cărui nume toţi sunt datori să se închine. Şi mărturisea
credinţa sa cea în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi roabă se numea Aceluia
şi în numele Lui se lăuda. "Acesta - zicea - îmi este numele cel cinstit,
în care mă laud că sunt creştină". Încă a spus că şi pe fiicele sale lui
Hristos le-a logodit, ca curăţia lor neîntinată să o păzească ne-stricăciosul
Mire, Fiului lui Dumnezeu. Văzând împăratul pe aceas-tă femeie înţeleaptă, şi
nevrând atunci ca să zăbovească cu dânsa la vorbă multă şi să facă judecată, a
amânat-o pe altă dată, iar acum, deocamdată, le trimise pe câteşipatru la o femeie
de neam bun, anume Palladia, încredinţîndu-i-le ca să le păzească şi a treia zi
să le aducă pe ele la judecată.
Atunci maică,
petrecând în casa Palladiei şi având vreme de ajuns pentru învăţătura fiicelor
sale, le încuraja pe ele ziua şi noaptea şi învăţându-le cu cuvinte de Dumnezeu
insuflate, le zicea: "Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinţei
voastre, acum a sosit ziua ca să vă faceţi mirese Mirelui vostru Celui fără de
moar-te, ca după numele vostru să vă arătaţi către dânsul credinţa voastră cea
tare, nădejdea cea neîndoită şi dragostea cea nefăţarnică, care niciodată nu
cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununaţi prin cunună
mucenicească cu preaiubit Mirele vostru şi cu dânsul în cămara Lui prea
luminoasă să intraţi, în glas de bucurie. Fiicele mele, să nu vă cruţaţi
trupurile voastre cele tinere pen-tru cinstea lui Hristos, să nu jeliţi floarea
tinereţelor voastre celor frumoase, pentru cel mai frumos ca podoabă şi decât
fiii omeneşti, nici să vă mâhniţi de lipsirea vieţii acesteia vremelnice,
pentru viaţa cea veşnică. Pentru că nepreţuitul vostru Mire ceresc, Iisus
Hristos, este sănătate veşnică, frumuseţe negrăită şi viaţă fără de moarte. Şi
când trupurile voastre pentru dânsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca
pe ele în nestricăciune şi rănile de pe trupurile voas-tre le va lumina ca
stelele cerului. Când frumuseţile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate
pentru Dânsul, El vă va înfrumuseţa pe voi cu cereasca frumuseţe pe care ochiul
n-a văzut-o. Iar când vremelnica voastră viaţă o veţi pierde, punându-vă
sufletele voastre pentru Domnul vostru, apoi El viaţa cea fără de sfârşit vă va
dărui vouă, în care vă va mări pe voi în veci înaintea Tatălui său cel ceresc
şi înaintea sfinţilor Lui îngeri şi de toate cereştile duhuri vă veţi numi
mirese şi mărturisitoare ale lui Hristos; pe voi vă vor lăuda toţi cuvioşii, de
voi se vor veseli înţeleptele fecioare şi vă vor primi în ceata lor.
Dulcele mele fiice!
Să nu vă mlădiaţi a fi amăgite de înşelăciunile vrăjmaşului, pentru că, precum
mi se pare, mult vrea să vă îmbuneze pe voi împăratul şi să vă făgăduiască mari
daruri şi să vă pună înainte mărire, bogăţii, cinste şi toată frumuseţea şi
dulceaţa lumii acesteia stricăcioase şi deşarte. Să nu iubiţi nimic dintr-acestea,
că toate se sting ca fumul, ca praful de vânt se spulberă, că floarea şi ca
verdeaţa ierbii se veştejesc şi în ţarina se sălăşluiesc. Nici să vă
înfricoşaţi când veţi vedea cumplitele chinuri, pentru că puţin pătimind şi pe
vrăjmaşul biruindu-l, în veci veţi dănţui. Şi cred Dumnezeului meu Iisus
Hristos că nu vă va lăsa pe voi, cele ce pentru Dânsul pătimiţi, Cel ce a zis:
"De va şi uita femeia pe fiii pântecelui său, dar Eu nu vă voi uita pe
voi". Ci nedepărtat va fi de voi întru toate chinurile voastre, privind
nevoinţele voastre, în slăbiciunea voastră şi împletindu-vă cununa răsplătirii
voastre. O, fiicele mele cele bune! Gândiţi-vă la durerile mele pe care le-am
avut la naşterea voastră. Aduceţi-vă aminte de ostenelile mele pe care în vremea
prunciei le-am suferit la creşterea voastră. Aduceţi-vă aminte şi de bunătăţile
mele, cu câtă dragoste v-am învăţat pe voi frica de Dumnezeu şi să mângâiaţi
bătrâneţele mamei voastre prin acea statornică şi bărbătească mărturisire a
voastră a lui Hristos. Pentru că aceasta îmi va fi mie veselie, bucurie, cinste
şi laudă între toţi credincioşii, când mă voi învrednici să mă numesc mamă de
muceniţe, când vă voi vedea pe voi că viteze răbdaţi pentru Hristos şi,
mărturisind cu îndrăzneală numele cel sfânt al Lui, pentru dânsul muriţi.
Atunci se va mări sufletul meu şi, bucurându-se duhul meu, se vor întări
bătrâneţele mele. Atunci îmi veţi fi mie adevărate fiice când, învăţăturile
mamei voastre ascultându-le, veţi suferi pentru Domnul nostru până la sânge şi
veţi muri pentru dânsul cu osârdie".
O învăţătură că
aceasta a mamei lor ascultând-o fiicele cu umilinţă, li se înfierbântă inima şi
se bucurau cu sufletul, aşteptând vremea muceniciei că ceasul cel de nuntă.
Pentru că ramuri fiind ale rădăcinii celei sfinte, cu tot sufletul doreau
acelea aceasta, la ca-re le povăţuia pe ele înţeleapta lor mamă, Sofia. Şi
pecetluindu-se cuvintele ei în inimile lor, se împodobeau, ca la o cămară, la
nevoinţa mucenicească şi, îngrădindu-se cu credinţă, se întăreau cu nădejde,
aprinzând într-însele focul dragostei către Domnul. Şi una pe alta încurajându-se,
făgăduiau mamei lor ca toate cuvintele ei cele folositoare de suflet să le pună
la lucru, cu ajutorul lui Hristos.
Sosind a treia zi, au
fost duse la judecată înaintea păgânului împărat. Iar el, socotind că
fecioarele fiind tinere, vor asculta lesne cuvintele lui cele înşelătoare, a
început a grăi către dânsele aşa: "Eu, fiicelor, văzând frumuseţea voastră
şi cruţând tinereţele voas-tre, vă învăţ pe voi părinteşte să vă închinaţi
zeilor celor ce stăpî-nesc lumea. Şi de mă veţi asculta pe mine şi de veţi
îndeplini această poruncă, apoi fiice ale mele vă voi numi pe voi, voi chema
eparhii şi ighemonii şi pe toţi sfetnicii mei şi înaintea lor vă voi face pe
voi fiice ale mele şi de către toţi veţi fi cinstite şi lăudate. Iar de nu mă
veţi asculta şi de nu vă veţi supune poruncii mele, apoi în multe rele veţi
cădea şi veţi duce în primejdie bătrâneţele mamei voastre şi voi înşivă veţi
pieri în acea vreme, în care aţi putea să vă veseliţi, petrecând în desfătări,
în bunătăţi şi în bucuriile lumii acesteia. Că eu vă voi pierde pe voi cu rău
şi mădularele voastre, sfărâmându-le, le voi arunca spre mâncare câinilor şi
veţi fi defăimate de toţi. Drept aceea, ascultaţi-mă pe mine, ca să vă fie vouă
bine, că vă iubesc pe voi şi n-aş vrea ca să vă pierd frumu-seţea voastră şi să
vă lipsesc pe voi de viaţa aceasta, ci fiice ale mele vreau să vă am pe
voi".
Deci, au răspuns
sfintele fecioare, toate, cu o gură, zicând: "Noi, tată avem pe Dumnezeul
ceresc care se îngrijeşte de viaţa noastră şi miluieşte sufletele noastre. De
Acela vrem să fim iubite şi ale Aceluia adevărate fiice căutăm să ne numim şi
Aceluia închinându-ne şi păzind poruncile Lui, spre idolii voştri scuipăm, iar
de îngrozirile tale nu ne temem. De aceea şi dorim să pătimim şi să răbdăm muncile
cele amare pentru cel dulce Iisus Hristos, Dumnezeul nostru".
Auzind împăratul un
răspuns că acesta, a întrebat pe mama, Sofia, de numele şi de anii lor, iar ea
a zis: "Cea dintâi fiică a mea se numeşte Pistis şi are doisprezece ani; a
doua, Elpida, are zece ani; iar a treia fiică se numeşte Agapi şi este de nouă
ani". Şi se miră împăratul de acea vitejie a sufletului ce în puţini ani
agoni-siseră şi de răspunsul dat cu pricepere şi îndrăzneală. Apoi, a înce-put
pe câte una, pe rând, a le sili la păgânătatea sa. Întâi, pe cea mai mare soră,
Pistis, o silea zicându-i: "Jertfeşte marii zeiţe Artemida!" Iar ea
n-a vrut. Atunci a poruncit împăratul să o dezbrace pe ea şi să o bată tare.
Iar chinuitorii bătând-o fără de milă, îi ziceau: "Jert-feşte marii zeiţe
Artemida!". Dar ea răbda ca şi cum nici n-ar fi fost trupul ei. Iar
chinuitorii, nesporind nimic cu bătaia, i-au tăiat fragedul ei piept şi în loc
de sânge a curs lapte din răni, şi toţi cei ce priveau la chinuirea ei se mirau
de răbdarea şi de minunea aceasta, cum curgea din răni lapte, iar nu sânge. Şi
clătinând cu capetele, osândeau în taină nerozia şi răutatea împăratului,
zicând: "Ce a greşit această frumoasă fecioară de pătimeşte aşa! O, vai de
nebunia împăratului şi de cruzimea lui cea de fiară, care mănâncă fără de
omenie nu numai pe oamenii cei bătrâni, dar şi pe copiii cei tineri!".
După aceasta, chinuitorii aduseră un grătar de fier şi-l puseră pe un foc mare,
şi grătarul s-a înroşit îndată că un cărbune aprins, încât scăpăra scântei; pe
acela o puseră pe sfânta fecioară Pistis care, după ce a stat două ceasuri pe
el şi rugându-se către Domnul său, nu s-a ars deloc, aşa încât toţi se mirau. O
aruncară apoi într-o căldare care stă pe foc plină de smoală amestecată cu
untdelemn şi foarte fiartă; şi nici acolo nu s-a vătămat, ci că în apă rece
şezând, cânta lui Dumnezeu.
Iar prigonitorul,
neştiind ce să mai facă cu dânsa ca să o poată abate de la credinţa în Hristos,
a hotărât asupra ei judecată de să-bie de care auzind sfânta Pistis s-a umplut
de bucurie şi a zis către mama sa: "Roagă-te pentru mine maica mea, ca
să-mi săvârşesc a-lergarea mea şi, trecând la marginea cea dorită, să văd pe
Domnul şi Mântuitorul meu Cel iubit şi să mă îndulcesc de vederea Lui cea
dumnezeiască". Iar către surori a zis: "Iubitele mele surori! Ştiţi
cui ne-am făgăduit şi cui ne-am făcut mirese! Ştiţi că însemnate suntem prin
Sfânta Cruce a Domnului nostru spre veşnica Lui slujbă. Deci, să răbdăm până în
sfârşit. De o mamă suntem născute, una ne-a hrănit şi ne-a învăţat, deci unul
şi acelaşi sfârşit să primim, o voie să avem, ca unele care într-adevăr am
ieşit din unul şi acelaşi pântece. Iată eu vă voi fi vouă pildă, ca amândouă
după mine să veniţi la Mirele nostru cela ce la Sine ne chiamă pe noi".
Acestea zicându-le a sărutat pe mama sa, aşijderea şi cu surorile,
îmbrăţişându-se s-au sărutat şi a plecat să se pună sub sabie.
Iar mama nu s-a
mâhnit pentru fiica sa, căci atât mâhnirea inimii, cât şi durerea maicii cea
pentru fii a fost biruită într-însa de dragostea cea către Dumnezeu. Şi numai
de aceea oftă şi se îngrijea că nu cumva vreuna din fiicele sale,
înfricoşându-se de muncă, să se lepede de Domnul tuturor şi zicea către Pistis:
"Eu, fiica mea, te-am născut pe tine şi pentru tine am răbdat dureri. Pe acestea
tu numai atunci mi le răsplăteşti mie bine, când vei muri întru mărturisirile
lui Hristos, şi-ţi vei vărsa sângele tău pe care din pîn-tecele meu l-ai luat
pentru Hristos. Drept aceea să mergi la dânsul, iubita mea fiică, şi cu sângele
tău, roşindu-te, ca îmbrăcată fiind cu o haină mohorâtă să te arăţi frumoasă
ochilor Mirelui tău şi pe mine, mama ta cea săracă, înaintea Lui să mă
pomeneşti şi pentru surorile tale roagă-te Lui, ca să le întărească şi pe ele
întru aceeaşi răbdare pe care tu o ai".
Şi tăiară cinstitul
cap al Sfintei Pistis. Iar mama a luat mult pătimitorul ei trup şi, sărutându-l
pe el, se bucură şi slăvea pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a primit pe fiica ei
Pistis în cămara cea ce-rească.
Iar păgânul împărat a
adus de faţă pe cealaltă soră, pe sfânta fecioară Elpida, şi a zis către dânsa:
"Fiică bună, rogu-mă ţie, ascultă sfatul meu, că te sfătuiesc ca un tată,
iubindu-te pe tine: închină-te Artemidei celei mari. Ai văzut muncile cele ale
surorii tale celei mari şi ai privit la moartea ei cea amară; deci, să nu vrei
şi tu să pătimeşti la fel. Să mă crezi pe mine fiică, că îmi este jale de
tinereţile tale şi aş dori să te am pe tine fiică, de te-ai supu-ne poruncii
mele". Iar Sfânta Elpida a răspuns: "Au doar, împărate, nu sunt soră
aceleia pe care au ucis-o? Doar nu din aceeaşi mamă m-am născut? Doar nu cu
acelaşi lapte m-am hrănit şi acelaşi botez am avut pe care l-a avut şi sora mea
cea sfântă? Împreună cu dânsa am crescut şi din aceleaşi cărţi şi aceeaşi
învăţătură a mamei m-am învăţat a cunoaşte pe Unul Dumnezeu şi Domnul nostru
Iisus Hristos şi întru dânsul a crede şi Lui Unuia a mă închina. Deci, să nu
nădăjduieşti, împărate, că eu n-aş cugeta, n-aş gândi sau n-aş vrea a merge pe
aceeaşi cale pe care a plecat sora mea Pistis, la care sunt gata; ci numai nu
zăbovi mult ostenindu-te cu cuvintele şi începe însuţi lucrul şi vei vedea că
tot acelaşi este gândul meu ca şi acela al surorei mele celei mai
dinainte".
Auzind împăratul un
răspuns că acesta a dat-o pe ea la chi-nuri şi dezbrăcând-o pe ea slujitorii ca
şi pe Pistis, au bătut-o fără milă, mult, încât s-au ostenit bătând-o. Iar ea
tăcea ca şi cum n-ar fi simţit durerile, fără numai privea spre fericită maică
să Sofia, care sta tot acolo, şi, cu vitejie spre pătimirea fiicei sale
privind, cu tărie ruga pe Dumnezeu ca să dea fiicei sale răbdare multă. Apoi,
după porunca împăratului celui fără de lege, o aruncară în foc, în care, ca şi
cei trei tineri, nearsă fiind, lăuda pe Dumnezeu. După aceasta o spânzurară şi
cu unghii de fier au strujit-o. Iar căzându-i carnea şi sângele curgând ca
pârâul din ranele ei ieşea oarecare minunată bună mirosire, şi zâmbea cu faţa
luminoasă şi cu darul Sfântului Duh strălucind şi batjocorind pe chinuitor că
pe o copiliţă mică cum e ea nu putea să o biruiască, zicea: "Cu ajutorul
lui Hristos, nu numai nu bag în seamă chinul, dar mai ales îmi place întru el,
ca într-o dulceaţă a raiului, că dulce îmi este pentru Domnul meu. Iar pe tine
chinuitorule, te aşteaptă munca cea fără de sfârşit cu dia-volii, în gheena
focului pe care în loc de Dumnezeu îi ai ţie". Cu aceste cuvinte
întărâtându-se mai mult chinuitorul, a poruncit să gătească o căldare plină cu
smoală amestecată cu seu şi dedesubt să-i dea foc, ca în căldura cea fiartă să
o arunce pe sfânta; fierbând căldarea, când era să arunce pe sfânta într-însa,
îndată căldarea s-a topit ca ceară şi s-a vărsat smoala ce clocotea într-însa
şi seul cel fierbinte şi au ars pe toţi cei ce stau împrejur, căci atâta putere
făcătoare de minuni a lui Dumnezeu era întru Sfânta Elpida.
Dar prigonitorul
văzând toate acestea, n-a vrut să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pentru că
inima lui a întunecat-o diavolescul întunerec şi rătăcirea pierzătoare şi se
ruşina văzându-se batjocorit de o copiliţă aşa mică. Apoi, nevrând ca să rabde
mai mult ruşinea aceea, a osândit-o pe ea la tăiere. Fecioară, auzînd de
sfârşitul său, a alergat cu bucurie la mama sa, zicând: "Fii liniştită,
mama mea! Să fii sănătoasă şi să pomeneşti pe fiica ta". Iar mama,
cuprinzând-o pe ea, o săruta, zicându-i: "Fiica mea, Elpida, binecuvântata
eşti tu de Domnul Dumnezeu Cel de sus, spre care nădăjduieşti şi sângele tău
pentru Dânsul să nu-l cruţi. Mergi dar la sora ta Pistis şi cu dîn-sa să stai
înaintea Dumnezeului tău". Apoi sărutându-se Elpida cu sora sa Agapi, care
privea la sfârşitul ei, zise către dânsa: "Să nu rămâi aici, sora noastră,
ci să grăbeşti a veni ca împreună să stăm înaintea Sfintei Treimi". Apoi
s-a apropiat de trupul cel mort, tăiat, al Sfintei Pistis, sora sa, şi cuprinzându-l
pe el cu dragoste, din fire spre lacrimi se pleca, iar din dragostea cea întru
Hristos spre bucu-rie era îndemnată. După aceea şi-a plecat sfântul său cap sub
sabie şi tăiară pe Sfânta Elpida. Iar mama a primit trupul ei şi proslăvea pe
Dumnezeu, bucurându-se de o vitejie ca aceasta a celor două fiice ale sale,
vitejie la care şi pe a treia fiică o îndemna cu cuvinte dulci şi cu înţelepte
sfaturi.
Apoi, chemând
prigonitorul pe a treia fecioară, Agapi, o îndemnă pe ea, ca şi pe cele două,
ca să se depărteze de Cel răstignit şi să se închine Artemidei. Dar în zadar
s-a ostenit înşelătorul pentru că cine avea să rabde mai mult pentru Domnul cel
iubit al său, precum Agapi, care se tâlcuieşte "dragoste", de vreme
ce este scris: "tare ca moartea este dragostea, apa cea multă nu poate să
stingă pe dragoste şi chiar râurile nu o vor îneca pe ea"? Că n-au stins
focul dragostei celei către Dumnezeu în această fecioară apele cele multe ale
dulceţilor lumeşti şi nu o înecară pe ea râurile primejdiilor şi ale chinurilor,
ba încă se dă pe faţă dragostea ei cea mare prin aceea că era gata în orice
vreme să-şi pună sufletul pentru iubitul său Iisus Hristos. Mai mare dragoste
decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru altcineva.
Iar cunoscând prigonitorul că nu poate să sporească nimic cu înşelăciune, a
început a o chinui pe ea, vrând ca în feluri de munci să despartă pe Agapi de
dragostea lui Hristos. Ci sfânta alcătuia cu buzele cuvintele Apostolului:
"Cine mă va despărţi de la dragostea lui Dumnezeu? Oare necazul sau
strâmtoarea sau gonirea sau foamea sau golătatea sau primejdia sau sabia? În
toate acestea biruiesc pentru cel ce m-a iubit pe mine" (Romani 8,35-37).
Deci s-a început
chinuirea ei aşa: a poruncit chinuitorul să o întindă pe ea la o roată şi cu
toiege să o bată. Şi întinsă a fost sfânta atât de mult, încât din trupul ei
cel tânăr se desfăceau mădularele din încheieturile lor şi, bătându-se, se
roşea cu sângele ca o porfiră, iar pământul se adăpa din sângele ei ca din
ploaie. Apoi arseră un cuptor foarte tare pe care, arătându-l sfintei,
chinuitorul zicea: "O, fecioară, numai atâta să zici : Mare este zeiţa
Artemida! ; şi-ţi voi da drumul. Iar de nu vei zice aceasta, îndată într-acel
cuptor ars vei arde". Iar sfânta a zis: "Mare este Dumnezeul meu
Iisus Hristos! Iar Artemida şi tu cu dânsa, să pieriţi". Şi îndată
prigonitorul mâniindu-se, a poruncit celor ce stau de faţă să o arunce în
cuptor. Iar ea, neaşteptând să o arunce cineva, singură s-a grăbit a intra; şi
umbla prin mijloc nearsă şi ca la un loc de răcoare dănţuia cântând şi
binecuvântând pe Dumnezeu. Iar din cuptor îndată a ieşit focul asupra
necredincioşilor celor ce stăteau împrejurul cuptorului şi a ars pe unii
prefăcându-i în cenuşă, iar pe alţii i-a pârlit şi chiar pe împăratul,
ajungându-l, l-a vătămat, încât a fugit departe de cuptor. Deci, se vedeau în
acel cuptor şi alte oarecare fiinţe foarte luminoase dănţuind cu dânsa şi se
prea mărea numele lui Hristos, iar necuraţii se ruşinau.
Apoi, stingându-se
cuptorul, a ieşit sfânta ca dintr-o cămară, mireasa cea frumoasă a lui Hristos,
luminoasă şi sănătoasă. Prinzind-o chinuitorii, după porunca împăratului, cu
sfredele i-au găurit încheieturile, dar dumnezeiescul ajutor întărea pe sfânta
în muncile acelea, încât n-a murit. Pentru că cine ar fi putut răbda acestea?
Oricine îndată ar fi murit. Însă iubitul ei Mire, Iisus Hristos, o întărea pe
ea ca şi necuraţii de mai mare ruşine să se umple, iar sfintei mai multă
răsplătire să i se înmulţească şi să se proslăvească puterea cea tare a lui
Dumnezeu în vasul cel slab. Mai pe urmă, prigonitorul bolnăvindu-se de pârlirea
aceea a focului, a poruncit să o taie pe sfânta cu sabia. Iar ea, auzind de
tăierea sa, se bucură şi zicea: "Cum oare să binecuvântez mult lăudatul
numele Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mă iubeşti pe mine, roaba Ta,
Agapi, că cu surorile mele mă rânduieşti pe mine, învrednicindu-mă ca aceleaşi
munci pe care şi ele le-au pătimit pentru nu-mele Tău să le pătimesc!?"
Iar mama ei, Sfânta Sofia, neîncetat se ruga lui Dumnezeu pentru a treia fiică
a sa ca să-i dea ei răbdare până la sfârşit şi zicea către dânsa: "A treia
mlădiţă a mea, fiica mea cea prea iubită, nevoieşte-te până în sfârşit, pentru
că pe bună cale mergi, şi iată, ţi s-a împletit ţie cununa şi ţi s-a deschis
cămara cea gătită, şi Mirele stă aşteptându-te pe tine şi privind de sus la
nevoinţa ta. Când îţi vei pleca capul sub sabie, el să primească sufletul tău
cinstit şi fără de prihană; să-l cuprindă şi să te odihnească pe tine cu ale
tale surori. Încă să mă pomeneşti şi pe mine, mama voastră, în împărăţia
Mirelui nostru, ca milostiv să-mi fie mie şi să nu mă lipsească pe mine de
partea voastră şi de petrecerea împreună întru slava Sa cea sfântă". Şi
îndată o tăiară pe sfânta Agapi cu sabia.
Iar maica luând
trupul ei, l-a pus într-o raclă frumoasă împreună cu trupurile sfintelor Pistis
şi Elpida şi a împodobit tru-purile lor precum se cădea şi, punându-le într-o
căruţă, le-a dus din cetate ca la câteva stadii şi acolo cu cinste a îngropat
pe fiicele sale, scăldate în lacrimi de bucurie, la un loc înalt. Apoi, însăşi
ea, şezând lângă mormântul lor trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umilinţă şi a
adormit cu somnul morţii în Domnul şi s-a îngropat de către credincioşi în
acelaşi loc împreună cu fiicele cu care a avut parte de împărăţia cerească şi
de încoronarea mucenicească, că deşi n-a suferit cu trupul, cu inima a pătimit
mult pentru Hristos.
Aşa de înţelepţeşte
şi-a sfârşit Sofia alergarea sa aducând Sfintei Treimi în dar pe cele trei
îmbunătăţite fiice ale sale, Pistis, Elpida şi Agapi! O, sfânta şi dreaptă
Sofie! Care dintre femei s-a mântuit aşa prin naşterea de fii, precum tu, care
ai născut nişte fiice ca acestea care Mântuitorului s-au făcut mirese şi pentru
dânsul pătimind, cu dânsul acum împărăţesc şi se proslăvesc! Cu adevărat tu
eşti mamă minunată şi vrednică de bună pomenire, că privind la cele cumplite şi
amare chinuri şi la morţile fiicelor tale celor iubite, nimic nu te-a durut de
dânsele ca pe o maică, ci cu atât mai mult te-ai bucurat de darul lui Dumnezeu,
mângâindu-te, şi singură le-ai învăţat pe ele şi le-ai rugat să nu-şi cruţe
viaţa lor vremelnică, ci să-şi verse fără de cruţare sângele pentru Hristos
Domnul, de a cărui prea luminată faţă acum, prin vedere, te veseleşti la cer, cu
sfintele tale fiice! Înţelepţeşte-ne şi pe noi ca să aducem roadele virtuţilor
credinţei, nădejdei şi dragostei şi să ne învrednicim ca înaintea preasfintei,
neziditei şi de viaţă făcătoarei Treimi să stăm şi să o slăvim pe ea în vecii
vecilor. Amin.
ARTE 17 Septembrie
MUZICĂ
17 Septembrie
Sil (Sylvester) Austin, saxofonist şi compozitor american
Sil
Austin
Radu
Aldulescu
Radu
Aldulescu L BOCCHERINI:
Ilarion
Ionescu – Galați
Phil Cracolici, vocalist american (The Mystics).
THE
MYSTICS -
Lamonte McLemore, vocalist american (Fifth Dimension).
The
5th Dimension
Fee Waybill, vocalist şi compozitor american (The Tubes).
The
Tubes
Keith
Flint – The Prodigy
Cristian Roman, cântaret, chitarist si compozitor
român al trupei (The Teachers Orchestra)
Celia
Cruz
ÎNREGISTRĂRI NOI:
COLOMBIA Y SU BELLA MUSICA. Selección de Cecil González 1
Musik am Dresdner Hof (Ludwig Guttler, Virtuosi Saxoniae) CD 4
Loreena McKennitt , Enya Greatest Hits 2018 - Top Songs Loreena McKennitt , Enya 2018
Classical Music for Relaxation: Chopin, Beethoven, Liszt...
The Very Best Of Elton John | Elton John Greatest Hits Playlist
POEZIE
17 Septembrie
George
Bacovia
Biografie
George Bacovia
George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca "simbolism dar şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu.
George Andone Vasiliu (numele de naştere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petrică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. Scrie poezia Lacustră, desăvârşită în 1906. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
Citeşte în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. Doi ani mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai târziu Versuri şi proză.Între 1909-1910 merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Şcoala Primară din Bacău şi la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeaşi prefectură dar se îmbolnăveşte şi demisionează
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 Tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
Masa de lucru a poetuluiÎn 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcţia Educaţiei Poporului. Îi apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.
[modifică] După război
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este reeditat în 1946 volumul Stanţe burgheze. E sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.
Volume antume
Plumb, Bucureşti, 1916
Scîntei galbene, Bacău, 1926
Bucăţi de noapte, Bucureşti, 1926
Poezii, Bucureşti, 1929
Cu voi..., Bucureşti, 1930
Poezii, prefaţă de Adrian Maniu, Bucureşti, 1934
Comedii în fond, Bucureşti, 1936
Opere, Bucureşti, 1944
Stanţe burgheze, Bucureşti, 1946
Poezii, Bucureşti, 1956 (ediţie revăzută şi adăugită de autor, 1957)
Ediţii postume (selectiv)
Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecţie, traducere, biobibliografie şi eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecţie, traducere, biobibliografie şi postfaţă de Geo Vasile, Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007.
Lacustră, ediţie bibliofilă alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2001.
Opere, prefaţă, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
Opere, ediţie de Mihail Petroveanu şi Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994.
Opere, ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Opere, Bucureşti, Editura Semne, 2006.
Plumb. Versuri şi proză, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
Plumb / Plomo, ediţie bilingvă româno-spaniolă, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
Plumb / Lead, ediţie bilingvă româno-engleză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Plumb, Iaşi, Editura Junimea, 1982.
Plumb, Timişoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
Plumb, Iaşi, Institutul European, 1997.
Plumb (poezii, proză), Bucureşti. Editura Albatros, 1998.
Plumb / Plomb, ediţie bilingvă româno-franceză, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
Plumb, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, Bucureşti, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
Plumb, Bucureşti & Cnişinău, Litera Internaţional , 2001.
Plumb, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007.
Plumb de iarnă / Lead of winter, ediţie bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediţie bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
Poeme alese / Poemi scelti, ediţie bilingvă româno-italiană, Bucureşti Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002.
Poezii, ediţie îngrijită şi repere istorico-literare de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Poezii, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1991.
Poezii, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2001.
Poezii / Versek, ediţie bilingvă româno-maghiară, Bucureşti, Editura Gramar, 2003.
Poezii . Proză, postfaţă şi bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Bucureşti, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
Proză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Rar, poeme rostite la radio, Bucureşti, Casa Radio, 2005.
Scrieri alese, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
Stanţe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului şi câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
Versuri, Bucureşti, Editura Saeculum, 1996.
Versuri şi proză, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice şi bibliografie de Ion Nistor, prefaţă de Mircea Anghelescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
Versuri şi proză, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987.
George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca "simbolism dar şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu.
George Andone Vasiliu (numele de naştere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petrică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. Scrie poezia Lacustră, desăvârşită în 1906. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
Citeşte în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. Doi ani mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai târziu Versuri şi proză.Între 1909-1910 merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Şcoala Primară din Bacău şi la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeaşi prefectură dar se îmbolnăveşte şi demisionează
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 Tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
Masa de lucru a poetuluiÎn 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcţia Educaţiei Poporului. Îi apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.
[modifică] După război
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este reeditat în 1946 volumul Stanţe burgheze. E sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.
Volume antume
Plumb, Bucureşti, 1916
Scîntei galbene, Bacău, 1926
Bucăţi de noapte, Bucureşti, 1926
Poezii, Bucureşti, 1929
Cu voi..., Bucureşti, 1930
Poezii, prefaţă de Adrian Maniu, Bucureşti, 1934
Comedii în fond, Bucureşti, 1936
Opere, Bucureşti, 1944
Stanţe burgheze, Bucureşti, 1946
Poezii, Bucureşti, 1956 (ediţie revăzută şi adăugită de autor, 1957)
Ediţii postume (selectiv)
Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecţie, traducere, biobibliografie şi eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecţie, traducere, biobibliografie şi postfaţă de Geo Vasile, Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007.
Lacustră, ediţie bibliofilă alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2001.
Opere, prefaţă, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
Opere, ediţie de Mihail Petroveanu şi Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994.
Opere, ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Opere, Bucureşti, Editura Semne, 2006.
Plumb. Versuri şi proză, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
Plumb / Plomo, ediţie bilingvă româno-spaniolă, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
Plumb / Lead, ediţie bilingvă româno-engleză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Plumb, Iaşi, Editura Junimea, 1982.
Plumb, Timişoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
Plumb, Iaşi, Institutul European, 1997.
Plumb (poezii, proză), Bucureşti. Editura Albatros, 1998.
Plumb / Plomb, ediţie bilingvă româno-franceză, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
Plumb, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, Bucureşti, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
Plumb, Bucureşti & Cnişinău, Litera Internaţional , 2001.
Plumb, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007.
Plumb de iarnă / Lead of winter, ediţie bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediţie bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
Poeme alese / Poemi scelti, ediţie bilingvă româno-italiană, Bucureşti Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002.
Poezii, ediţie îngrijită şi repere istorico-literare de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Poezii, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1991.
Poezii, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2001.
Poezii / Versek, ediţie bilingvă româno-maghiară, Bucureşti, Editura Gramar, 2003.
Poezii . Proză, postfaţă şi bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Bucureşti, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
Proză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Rar, poeme rostite la radio, Bucureşti, Casa Radio, 2005.
Scrieri alese, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
Stanţe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului şi câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
Versuri, Bucureşti, Editura Saeculum, 1996.
Versuri şi proză, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice şi bibliografie de Ion Nistor, prefaţă de Mircea Anghelescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
Versuri şi proză, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987.
Amurg De
Toamna
Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt -
Departe plopii s-apleaca la pamânt
În larg balans lenevos, de guma.
Pustiu adânc... si-ncepe a-nnopta,
Si-aud gemând amorul meu defunct;
Ascult atent privind un singur punct
Si gem, si plâng, si râd în hî, în ha...
Plumb de
toamna
De-acum, tusind, a si murit o fata,
Un palid visator s-a impuscat;
E toamna si de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitata ?
Intr-o gradina publica, tacuta,
Pe un nebun l-am auzit racnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vant si-orice speranta e pierduta.
Prin targu-nvaluit de saracie
Am intalnit un popa, un soldat...
De-acum pe carti voi adormit uitat,
Pierdut intr-o provincie pustie.
De-acum , au si pornit pe lumea eronata
Ecouri de revolta si de jale;
Tot mai citesti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitata ?
Vals De
Toamna
La geamuri, toamna cânta funerar
Un vals îndoliat, si monoton...
-Hai sa valsam, iubito, prin salon,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica rasuna clar
În parcul falnic, antic, si solemn, -
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cânta funerar.
Acum, suspina valsul, si mai rar,
O, lasa-ma acum sa te cuprind...
-Hai, sa valsam, iubito, hohotind,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
Iulia
Hasdeu
Biografie
HASDEU Iulia, se naste la 2 nov. 1869, Bucuresti -
moare in 17 sept. 1888, Bucuresti.
Poeta.
Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu si a Iuliei (n. Faliciu).
La unsprezece ani absolva Liceul „Sf. Sava", iar la saptesprezece isi ia bacalaureatul la Sor-bona. Moare inainte de a-si lua licenta in litere, dupa ce urmase cursuri si la Ecole des Hautes Etudes din Paris, iar la Bucuresti, Conservatorul.
A publicat, in timpul vietii, doar patru poezii, in 1b. franceza, in L'Etoile roumaine: Les Contes bleus, Larmes d'enfance, Dedain, Le souhaii d'une villaine (1887).
Opera postuma a Iuliei Iulia Hasdeu, redactata in limba franceza, a fost publicata de tatal ei in trei volume si contine ciclurile Bourgeons d'Avril, Fantaisies et Reves (I), Chevalerie, Confiden-ces et canevas (II), Theatre, Legendes et contes (III).
Poeziile sint confesiuni, meditatii si reverii in spiritul unor Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme, se opun vietii prozaice si exprima o aspiratie spre demnitate si puritate morala.
Piesele de teatru (L'Anii de Trajan, Les Heiduques) exploateaza miturile istorice si folclorice. Basmul La Princesse Papillon si romanul pentru copii Mademoiselle Maussade arata inzestrarea pentru descrierea universului infantil. Redactase in limba romana nuvela Sandra si poezia Romania cu ceva din Barbu Delavran-cea Alecsandri. Volumul postum de poezii in limba franceza e salutat de Angelo de Gu-bernatis, Emile Boutroux, Louis Leger si Al. I. Odobescu.
S-a pastrat o bogata corespondenta in limba franceza cu B. P. Hasdeu, tatal prabusit sufleteste dupa ireparabila pierdere a copilului sau, rapus de ftizie.
Poeta.
Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu si a Iuliei (n. Faliciu).
La unsprezece ani absolva Liceul „Sf. Sava", iar la saptesprezece isi ia bacalaureatul la Sor-bona. Moare inainte de a-si lua licenta in litere, dupa ce urmase cursuri si la Ecole des Hautes Etudes din Paris, iar la Bucuresti, Conservatorul.
A publicat, in timpul vietii, doar patru poezii, in 1b. franceza, in L'Etoile roumaine: Les Contes bleus, Larmes d'enfance, Dedain, Le souhaii d'une villaine (1887).
Opera postuma a Iuliei Iulia Hasdeu, redactata in limba franceza, a fost publicata de tatal ei in trei volume si contine ciclurile Bourgeons d'Avril, Fantaisies et Reves (I), Chevalerie, Confiden-ces et canevas (II), Theatre, Legendes et contes (III).
Poeziile sint confesiuni, meditatii si reverii in spiritul unor Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme, se opun vietii prozaice si exprima o aspiratie spre demnitate si puritate morala.
Piesele de teatru (L'Anii de Trajan, Les Heiduques) exploateaza miturile istorice si folclorice. Basmul La Princesse Papillon si romanul pentru copii Mademoiselle Maussade arata inzestrarea pentru descrierea universului infantil. Redactase in limba romana nuvela Sandra si poezia Romania cu ceva din Barbu Delavran-cea Alecsandri. Volumul postum de poezii in limba franceza e salutat de Angelo de Gu-bernatis, Emile Boutroux, Louis Leger si Al. I. Odobescu.
S-a pastrat o bogata corespondenta in limba franceza cu B. P. Hasdeu, tatal prabusit sufleteste dupa ireparabila pierdere a copilului sau, rapus de ftizie.
OPERA:
Quelques poesies posthumes. Bucuresti, 1888; Oeuvres posthumes, I-II, Paris - Bucuresti, 1889-l890; Sanda, nuvela. Brasov, 1904; Domnisoara Ursuza, trad. de B. P. Hasdeu, 1970; Printesa Fluture, basme si povestiri prezentate copiilor de Crina Decuseara, Bucuresti, 1972; Documente si manuscrise literare, III, ed. de Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, Bucuresti, 1974; Versuri. Proza. Corespondenta, ed. ingrijita de Crina Decu-seara-Bocsan, Bucuresti, 1976. |
REFERINTE CRITICE:
Al. I. Odobescu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1889; N. I. Apostolescu. L'influence des romantiques francais sur la poesie roumaine, 1909; N. Iorga. Ist. lit. cont., II; C. Manolache, Scinteietoarea viata a Iuliei Hasdeu, 1939; I. A. Manolescu, Mia Hasdeu, 1939; C. Doicescu, Iulia Hasdeu. Cu talmaciri din poeziile sale, 1941; Elena Piru, in Ateneu, nr. 11, 1969; Delavrancea, Opere, V, 1969; Crina Decuseara-Bocsan, Camille Armand - pseudonimul luliei Hasdeu, 1974. |
A
fi iubită
Murişi,
o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte…
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa…
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…
( Opera poetică, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2005)
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa…
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…
( Opera poetică, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2005)
Nu-ndrăznesc
De
m-ai asculta vreodată
Aş voi ca să-ţi vorbesc
Tu m-asculţi… cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Eşti prea bună, eşti prea dulce
Însă fără voia mea
Ca şi-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.
Am a-ţi spune multe lucruri
Nu pot însă… mă-nfior
Căci pe buze-ţi văd un zîmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză…
Tu în rîs mă vei lua…
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
Chiu-ţi e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
Şi eu rege de ţi-aş fi
Pentru tine aş muri.
Poate-s prost! e cu putinţă
Însă ştiu că te iubesc
Inima-mi e simţitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ţi-l spun de-aş îndrăzni
N-ai mai rîde … şi pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!
Aş voi ca să-ţi vorbesc
Tu m-asculţi… cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Eşti prea bună, eşti prea dulce
Însă fără voia mea
Ca şi-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.
Am a-ţi spune multe lucruri
Nu pot însă… mă-nfior
Căci pe buze-ţi văd un zîmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză…
Tu în rîs mă vei lua…
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
Chiu-ţi e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
Şi eu rege de ţi-aş fi
Pentru tine aş muri.
Poate-s prost! e cu putinţă
Însă ştiu că te iubesc
Inima-mi e simţitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ţi-l spun de-aş îndrăzni
N-ai mai rîde … şi pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!
Femeia
O
inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ţi dragă!
Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,
Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,
Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,
În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu neruşinată.
Femei! - e viaţa voastră şi singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ţi dragă!
Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,
Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,
Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,
În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu neruşinată.
Femei! - e viaţa voastră şi singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!
TEATRU/
FILM 17 Septembrie
Cu
Dem Rădulescu
Biografie
Dem Rădulescu
Dem
Rădulescu (n. 21
septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea - d. 17
septembrie 2000, București[1]) a fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea
Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de
negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă
primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie.
{{nc|El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu
Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.[2] A
debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.
În 1956, a câștigat premiul I pentru
interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta
pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost
remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost
debutul carierei sale.
A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei;
cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare
pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle.
Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.
A fost căsătorit cu Paula Rădulescu -actriță
și balerină la Teatrul de Revistă Constantin Tănase-până în prezent. A fost
căsătorit cu actrița Adriana Șchiopu (Mioara Popovici din „Vine poliția!”,
Lucreția din „Băieți Buni”) cu care are o fiică născută la 14 octombrie
1986, Irina Rădulescu, aceasta călcând pe urmele părinților săi, fiind actriță
la Teatrul Mic din
2008.
S-a stins din viață la București în
urma unui infarct, la 17 septembrie 2000.[1]
Este înmormântat la cimitirul Bellu.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a
(1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
Dem Rădulescu a fost recompensat post-mortem
cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu
Vâlcea.[4]
De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Dem
Rădulescu a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului
(Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire
pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului
·
Pe
litoral mi-a rămas inima (1961)
·
Politică
și... delicatese (1963)
·
K.O. (1968) - Flinta
·
Antinevralgicul (1970) (TV)
·
Originea
și evoluția vehiculelor (1973)
(TV)
- Tufă de Veneția (1976)
- Fair-play (1977)
- Aurel Vlaicu (1977) - I.
L. Caragiale
- Bufetul "Mimoza" (1976) (TV)
- Brațele Afroditei (1978)
- Eu, tu, și...
Ovidiu (1978) - Tov. Ionescu
- Expresul de Buftea (1979)
- Șapca și pălăria (1979) (TV)
- Șantaj (1981)
- Maria Mirabela (1981) -
voce
- Saltimbancii (1981) -
Cezar Siboli
- Grăbește-te încet (1981)
- Destine romantice (1981)
- Am o idee (1981)
- Un
saltimbanc la Polul Nord (1982) .... Siboli
- O scrisoare pierdută (spectacol
TV, 1982) - Tache Farfuridi
- Sfântul Mitica Blajinu (1982) (TV)
.... Gheorghe Mitrofan
- Fram (serial TV,
1983) - Cezar Siboli
- Bocet vesel (1983)
- Secretul lui
Bachus (1984)
- Galax, omul păpușă (1984) -
Profesorul
- Coana Chirița (1986)
- Chirița la Iași (1987)
- Primăvara
bobocilor (1987)
- Uimitoarele aventuri ale muschetarilor (1987) -
Mischellieu (voice)
- Secretul armei
secrete (1988) - Marele Sfetnic
- Omul din Buzău (1988) (TV)
- Harababura (1990)
- Milogul S.R.L. (1991) (TV)
- Milionar... la minut (1992)
- O invitație (1993) (TV)
- A
doua cădere a Constantinopolului (1994)
- Politică înaltă (1996) (TV)
- Atmosfera încărcată (1996)
Am
o idee
Am o
idee (1981)
SCENETE
UMORISTICE
Cu
Dem Rădulescu
La doctor:
Dem Rădulescu -
Scenete Audio:
Dem Rădulescu - În
tren:
Dem
Rădulescu și Jean Constantin - Șliboviță sau fernet:
Manastirea din Parma 1985 de Stendhal
Costul vietii - Robert Shekley
Cele trei zeite - Lucian Muntean Tata
GÂNDURI
PESTE TIMP 17 Septembrie
George Bacovia - Citate:
Alfred de Vigny - Citate:
SFATURI
UTILE 17 Septembrie
Despre
insomnie
Cand nu
te odihnesti suficient, lucrurile se schimba: memoria ta pare incetosata, nu te
poti concentra, devii iritat, tensionat si anxios. In plus, esti obosit. De
fapt, atunci cand suferi de insomnie, nu dormi corespunzator, dar nici nu esti
treaz cu adevarat.
Adultii
au nevoie in medie intre 7 si 9 ore de somn pe noapte. Tulburarea de somn este
una dintre cele mai intalnite probleme sa sanatate la acestia, care recunosc ca
nu se odihnesc suficient in fiecare seara din cauza anumitor problem legate de
somn.
Insomnia,
care in limba latina inseamna “fara somn”, include nu doar dificultatea de a
adormi, ci problema de avea un somn neintrerupt. Persoanele care sufera de
insomnie au un somn de o calitate inferioara deoarece se trezesc de multe ori
pe parcursul noptii, reusesc sa adoarma cumulat doar cateva ore si resimt
oboseala zilnica. In mod obisnuit, o persoana are nevoie de cel mult 20 de
minute pentru a adormi odata ce s-a asezat cu capul pe perna, insa un insomniac
necesita 30-45 minute sau chiar mai mult timp pentru a adormi.
Dificultatea
de a adormi este definitia pe care majoritatea persoanelor o asociaza
insomniei, insa insomnia produce si efecte secundare care pot rezista pe
parcursul intregii zile precum oboseala, dureri de cap, stare de nervozitate,
depresie si stres gastrointestinal, anxietate si alte griji.
Persoanele
care nu dorm suficient au un risc mai mare de a dezvolta boli cronice precum
diabet, infarct sau hipertensiune. In plus, insomnia creste si riscul
accidentelor rutiere, multi dintre adulti recunoscand ca au adormit in spatele
volanului cel putin o data, privarea de somn fiind si un factor important in
accidente majore la nivel international.
Cauze si
riscuri
Insomnia
nu se manifesta la fel pentru toata lumea, existand diferite tipuri de
tulburari de somn cu anumite durate. Cele doua tipuri principale de insomnie sunt
cea primara si cea secundara.
Insomnia
primara inseamna
ca problema ta cu somnul nu este cauzata de un factor extern cum ar fi o
afectiune de sanatate. In cadrul acestei insomnii se afla trei subcategorii: insomnia
psihofiziologica, idiopatica si paradoxala. Prima se
bazeaza pe griji, in special pe griji ce privesc somnul si anxietate care
creste in apropierea orei de culcare. Insomniacii psihofiziologici pot avea o
singura noapte fara somn, insa isi pot face griji pe aceasta tema incat vor
avea parte de mai multe nopti similare. Acest tip de insomnie se distinge prin
faptul ca apare devreme in viata si continua sa fie o afectiune care se poate
inrautati odata cu aparitia altor evenimente stresante. Insomniacii paradoxali
sufera de nopti nedormite, insa nu resimt efectele negative ale oboselii pe
parcursul zilei.
Insomnia
secundara este
simptomul unei alte probleme si 80% dintre insomniaci sufera de aceasta.
Evenimente precum un divort, pierderea locului de munca, schimbarea fusului
orar pot cauza acest tip de insomnie. Persoanele sedentare sau cu un venit
scazut sunt predispuse la insomnia secundara. Pe langa acesti factori, insomnia
poate fi cauzata de afectiuni mentale. Depresia, anxietatea si bipolaritatea
intervin in rutina de somn a oamenilor. Dintre persoanele care sufera de
depresie, 85% sufera si de insomnie.
Toata
lumea risca sa aiba insomnie. Unu din trei adulti intampina insomnie
acuta, si unu din zece sufera de insomnie
cronica. Unii dintre noi sunt mai predispusi sa experimenteze
stari de nesomn decat altii. Spre exemplu, femeile sunt mai predispuse la
insomnie decat barbatii, iar in cazul copiilor care au insomnie, este posibil
ca aceasta sa fie cauzata de schimbarile hormonale caracteristice varstei. In
timpul sarcinii, 84% dintre femei afirma ca prezinta simptome de insomnie.
Vei dormi
din nou?
De obicei
cand vorbim despre insomnie, ne referim la durata acesteia si la numarul de
nopti nedormite. Insa insomnia nu are o durata fixa si poate aparea in viata ta
intr-un caz singular. Durata insomniei poate fi tranzienta, acuta sau cronica.
Poti experimenta niciuna, una sau toate cele trei tipuri de insomnii pe
parcursul vietii tale. Insomnia
tranzienta este o anomalie a
somnului care dureaza numai cateva zile la anumite intervale de timp. Un
deadline la job sau la scoala care te tine treaz este un exemplu de insomnie
tranzienta.
Insomnia
acuta este
un alt tip de anomalie de somn pe termen scurt, insa in loc sa pierzi din
odihna pe parcursul a catorva nopti, o persoana poate suferi de nopti nedormite
pe parcursul a trei saptamani consecutive.
Mai
exista si cazul celor care nu reusesc sa doarma mai mult de sase ore pe noapte
sau trei nopti consecutive pe saptamana in ultimele 30 de zile – acestia au insomnie cronica, care se
manifesta pe termen lung.
Majoritatea
insomniilor raspund pozitiv la tratamente. Insomniile pe termen scurt pot fi
tratate cu schimbari in stilul de viata si in comportament, inclusiv modificari
in igiena somnului, adica in obiceiurile ce privesc ritualul de a dormi.
Stabilirea unei ore de culcare si de trezire iti poate imbunatati calitatea
somnului, la fel si pastrarea camerei in intuneric pe parcursul noptii, in
liniste si la o temperatura racoroasa.
Planifica-ti
ziua astfel incat sa nu mananci cu cateva ore inainte de a te culca, incearca
sa reduci consumul de cofeina, nicotina si alti stimulenti printre care si
alcoolul deoarece acestia reusesc sa tina treze chiar si persoanele care in mod
obisnuit au parte de somnuri profunde si linistite.
Terapie
de comportament si alte tratamente
Este
foarte important sa ne destindem inainte de a merge la culcare. Exercitiile
fizice nu sunt recomandate in cele trei –patru ore dinainte de somn deoarece
ele vor avea un efect energizant, opusul a ceea ce isi doreste un insomniac.
Daca nu reusesti sa adormi usor, incearca yoga ca rutina sanatoasa pentru
somnul tau si alege in schimb sa faci miscare dimineata.
Pe langa
modificarile ce privesc rutina somnului, specialistii recomanda insomniacilor terapia comportamentala, care este folosita
pentru a controla grijile si anxietatea ce tin de somn. Tehnici de relaxare
precum meditatia si controlul respiratiei sunt solutii pentru problemele de
somn in apropierea orei de culcare.
Exista,
de asemenea, suplimente si ceaiuri care pot functiona pentru insomniaci.
Melatonina, un hormon esential pentru sanatatea organismului nostru, este
eficienta in tratarea afectiunilor de somn cauzate de probleme in ritmul
circadian precum oboseala cauzata de schimbarea fusului orar.
Insomniacii
acuti sau cronici pot avea nevoie de retete prescrise de medicii specialisti.
Acestea sunt recomandate pentru perioade scurte de timp pentru a nu crea astfel
de obiceiuri si dependente. Extenuarea si privarea de somn pot avea consecinte
grave asupra sanatatii, ajungand chiar la fatalitate.
Acorda
atentia necesara somnului tau si viziteaza un doctor specialist daca intampini
probleme in a te odihni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu