MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 

DUMINICĂ 30 SEPTEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni!

Să aveți o zi binecuvântată de Duminică în compania postărilor mele!

Nu uitați, materialele selecționate și prezentate zilnic de mine vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de învățat din ele!

Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!

Vă reamintesc denumirile grupurilor tematice pe care am onoarea să le administrez:

1.  ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI;

2.  COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM;

3.  DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE;

4.  DAȚI INIMII MOTIV SĂ ZÂMBEASCĂ;

5.  GÂNDURI PESTE TIMP;

6.  GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR;

7.  ISTORIE PE ZILE;

8.  INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET;

9.  ÎȚI PLACE HISTORIA (ISTORIA);

10.              MUZICĂ;

11.              MUZICA – CHEIA FERMECATĂ CE DESCHIDE UȘA SUFLETELOR;

12.              PE O ARIPĂ DE CÂNT;

13.              POEZIE;

14.              PRIETENI CĂRORA LE PLACE RADIO SIMPLU;

15.              RELIGIE ORTODOXĂ;

16.              SFATURI UTILE;

17.              TEATRU/FILM.

În aceste grupuri se pot înscrie NUMAI prietenii mei! Toate cele bune!

Să începem programul cu muzică italiană bună:

2Hour Italian Music - Instrumental Italian Music-Relax, Sleep, Study, Meditation-Música Italian

ISTORIE PE ZILE 30 Septembrie

Evenimente

·         489: Are loc Bătălia de la Verona  între ostrogotii condusi de Teodoric cel Mare si herulii lui Odoacru. Theodoric a obținut  o victorie decisivă, fortandu-l pe  Odoacru  să se retragă la Ravenna, invadatorii ostrogoti reusind  să captureze Pavia si Milano.

·         1345: Ștefan Dușan ocupă orașul Serres și se proclamă împărat al grecilor și sârbilor, fiind încoronat la Skopje la 16 aprilie 1346.

·         1399: Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, l-a înlăturat pe Richard al II-lea de pe tron, proclamându-se rege sub numele deHenric al IV-lea al Angliei, unind ducatul de Lancaster cu coroana engleză.

·         1452: Johann Gutenberg a tiparit prima carte, ”Biblia Sacra”. 
Tipograful german, pe numele sau adevarat Johannes Gensfleisch, inventator al tiparului cu litere mobile in Europa, a reusit sa editeze prima sa lucrare. El a tiparit “Biblia” in limba latina, in conditii tehnice remarcabile, reusind sa castige sume insemnate de pe urma inventiei sale. A retiparit “Biblia” in doua volume, in 1455, fiecare vanzandu-l cu 300 de florini. Suma pe care a cerut-o era impresionanta pentru acea vreme, insa inaltii prelati nu au ezitat sa ii ofere banii, tinand cont de faptul ca unui calugar ii lua 20 de ani sa transcrie cartea. O a doua lucrare a sa a fost “Cartea Psalmilor”, care a aparut pe 14 august 1457 si care era decorata cu chenare delicate, colorate in doua nuante. Aceasta tehnica se baza pe multipla imprimare cu cernela a unui bloc de metal. Mostenirea lasata de Gutenberg europenilor a avut un impact deosebit asupra dezvoltarii culturii. Chiar daca au mai existat tiparituri inainte de aparitia „Bibliei” lui Gutenberg, inventatorul german a reusit sa creeze o tiparnita cu matrite ce prin presare imprima pe un metal o litera sau un caracter. Literele astfel obtinute erau folosite pentru tiparirea propriu-zisa. Totodata, Gutenberg a mai inventat un aliaj pentru literele din metal, o presa noua derivata de la cele pentru fabricarea vinului si a hartiei, precum si o cerneala fabricata din ulei. 

·         1496:   Se termină zidirea Bisericii Sfântul Nicolae Popauti din Botoşani, un monument  reprezentativ de arhitectură medievală moldovenească, ridicat la porunca domnitorului Stefan cel Mare. Biserica a suferit modificari in secolul al XVI-lea, fiind renovata la inceputul secolului al XVIII-lea, de Ana, sotia lui Mihai Racovita. In anul 1750 biserica din Popauti va fi numita manastire, cu obste de calugari, construindu-i-se si zidul de incinta, precum si alte cladiri de catre Matei Voda Ghica. Manastirea din Popauti a fost amplasata intr-o pozitie strategica determinata de numeroasele navaliri ale dusmanilor atrasi de bogatiile targului Botosanilor. Drept urmare, arhitectura acesteia a urmat anumite criterii de siguranta – cladirii propriu zise a manastirii i-au fost adaugate ziduri solide si un turn de veghe – ajungandu-se la aspectul prezent pe care il are biserica – o veritabila cetate. Din punct de vedere arhitectonic, biserica are toate trasaturile stilului moldovenesc din perioada de maxima inflorire a acestuia – atat planul, dispunerea incaperilor, cat si sistemul de constructie al turlei naosului, decorarea exterioara etc. Biserica Popauti este zidita din piatra, in plan triconc, cu un soclu la baza edificiului, fatada placata cu piatra dispusa geometric, intretaiata la intervale regulate de patru benzi de caramida, cele de la mijloc fiind smaltuite in galben si verde. A fost pictata de la inceput in interior, dar pictura originala s-a pastrat numai in parte. Fatada cladirii este realizata din benzi de caramida aparenta smaltuita si discuri ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice si heraldice.

·         1790:  Leopold al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman.

·         1791: Premiera operei Die Zauberflöte (Flautul fermecat), de Wolfgang Amadeus Mozart are loc la Viena, la Schikaneders Theater.

·         1825:  S-a încheiat in Bucureşti, pavarea Podului Târgului de Afară (Calea Moşilor), lucrările de pavare a străzilor Capitalei începând din anul 1824.

·         1831: S-a infiintat Baroul Bucuresti. Acesta a fost reorganizat la 24 iunie 1865, în urma adoptării primei Legi privind organizarea corpului de avocaţi (decembrie 1864). Baroul din Bucureşti (de Ilfov, cum s-a numit iniţial), a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a afirmat şi s-a manifestat profesia de avocat în România.

·         1846: Prima extracție de dinți fără durere, sub narcotic, efectuată de William Thomas Green Morton pe pacientul său Eben Frost.

·         1857: Încep lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei ce au precedat unirea principatelor româneşti Moldova şi Valahia. În perioada 30 septembrie/10 decembrie au loc lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei, sub preşedenţia formală a mitropolitului şi cea efectivă a vicepreşedintelui Nicolae Golescu, evenimente ce au pus bazele fuzionării celor două principate (Moldova şi Valahia). Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a. Adunările ad-hoc din Moldova (22 septembrie 1857) şi Valahia (30 septembrie 1857) aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Valahia majoritatea covîrșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.).

·         1863: Premiera operei Les pêcheurs de perles, de Georges Bizet are loc la Théâtre-Lyrique din Paris.

·         1864: A fost înfiintata Camera de Comert în Principatele Române Unite. La data de 30 septembrie 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Decretul Domnesc 1363 privind înființarea Camerelor de Comerț și Industrie. Proiectul urmărea consolidarea noului stat românesc și modernizarea acestuia, prin crearea unor instituții care să conecteze Principatele Române la sistemul economic capitalist occidental, devenit, în a doua jumătate a secolului XIX, modelul politic, economic și cultural al României. Conform Decretului Domnesc, adoptat în 1864, pe teritoriul Principatelor Unite se înființează 15 Camere de Comerț, la București, Turnu-Severin, Craiova, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Brăila, Galați, Ismail, Bârlad, Iași, Piatra-Neamț, Bacău, Focșani, Botoșani și Ploiești. Prima Cameră de Comerț care începe să funcționeze este cea din București, în anul 1868.

·         1872: A fost infiintata  Universitatea din Cluj, cu predare în limbile maghiară si germana. În anul 1868 ministrul maghiar al educaţiei, József Eötvös, a susţinut înfiinţarea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română şi germană , dar  cu toate acestea, în 1872, împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj, unde predarea nu se facea in limba română, fapt care a provocat serioase nemulţumiri comunităţii româneşti,   majoritara in Transilvania. Din 1872  si pana la Marea Unire din 1918,  la Universitatea din Cluj au studiat peste 40.000 de studenţi, dintre care 2635 români. Dupa 1881 universitatea a purtat numele împăratului şi regelui Francisc Iosif al Austro- Ungariei. Dintre personalităţile româneşti care au trecut pe la Universitatea Franz Iosif din Cluj trebuie să îi amintim pe: Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Haţieganu (Medicină), George Coşbuc (Filosofie), Vasile Meruţiu (Ştiinţe Naturale), şi alţii. Primul rector maghiar al Universității din Cluj a fost profesorul Áron Berde de la Facultatea de Drept (1872), iar primul rector român a fost profesorul Sextil Puşcariu, de la Facultatea de Litere (1919). Motto-ul universității clujene este în limba latină și sună cam așa: „Traditio Nostra Unacum Europae Virtutibus Splendet” ceea ce s-ar traduce, în limba română, în felul următor: „Tradiția noastră să strălucească împreună cu virtuțile Europei”.

·         1879: A avut  loc premiera, la Bucureşti, a piesei „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri; în distribuţie au fost marii actori: Grigore Manolescu, Constantin Nottara şi Matei Millo.

·         1880:   Henry Draper reușește prima fotografie a Nebuloasei Orion.

·         1882:  Este data in folosinta prima hidrocentrala din SUA, la Appleton, in Wisconsin.

·         1888: Jack Spintecătorul ucide cea de-a treia și cea de-a patra victimă: Elizabeth Stride și Catherine Eddowes.

·         1895: Madagascar devine protectorat francez.

·         1935: La Boston, a avut loc premiera operei "Porgy and Bess", de George Gershwin.

·         1939:  Generalul  Władysław Sikorski devine şeful guvernului polonez în exil, dupa ocuparea Poloniei de cfatre Germania nazista si U.R.S.S.

·         1941: În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial incepe Bătălia de la Moscova. În perioada 30 septembrie 1941 – 20 aprilie 1942, se desfăşoară bătălia de lîngă Moscova, în care armatele naziste suferă prima mare înfrîngere militară din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Batălia de la Moscova se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, şi la contraofensiva ulterioară a Armatei Roşii (armata sovietică),  dintre octombrie 1941 şi ianuarie 1942 pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial, împotriva forţelor Germaniei Naziste. Adolf Hitler considera Moscova, (capitala Uniunii Sovietice şi cel mai mare oraş al ţării), obiectivul principal al Forţelor Axei. Un plan separat german pentru cucerirea Moscovei purta numele de cod Operaţiunea Wotan. Pentru prima oară din iunie 1941, forţele sovietice au oprit înaintarea germană şi au respins cu succes atacurile inamicului. Această victorie l-a făcut pe Stalin mult prea încrezător în puterea Armatei Roşii, liderul sovietic luînd hotărîrea organizării unor noi ofensive.

·         1943: Poetul Tudor Arghezi a publicat pamfletul “Baroane”, îndreptat împotriva ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Manfred von Kilinger si  drept urmare,  a fost trimis în lagarul de la Târgu-Jiu, unde a stat închis pâna la 20.12.1943.

·         1946: Tribunalul International de la Nurenberg a dat verdictul final in procesul criminalilor de razboi nazisti.

·         1954: Primul submarin nuclear, USS Nautilus, a intrat in dotarea marinei americane. Construit sub coordonarea inginerului rus Hyman G. Rickover, Nautilus a facut prima calatorie oficiala in ianuarie 1955. A fost retras in 1980, in prezent fiind expus in Muzeul Fortelor Marine din Connecticut, SUA.

·         1965: Generalul  Suharto  preia puterea in Indonezia, după incercarea de lovitura de stat  comunista.

·         1966: Fost protectorat britanic, Botswana își câștigă independența față de Marea Britanie. Seretse Khama a devenit primul președinte.

·         1967: A inceput sa emita Radio 1 BBC. 

·         1972: În Suedia a fost deschis Podul Öland, unul dintre cele mai lungi poduri din Europa (6.072 m).

·         1986:  Mordechai Vanunu, israelianul care a dezvăluit  in mass media  britanica detalii cu privire la  programul nuclear israelian, este răpit în Roma in  Italia de către  agenti ai serviciului secret al Israelului, Mossad.

·         1990:  A fost semnată, la New York, "Declarația mondială privind supraviețuirea, protejarea și dezvoltarea copiilor", în cadrul Conferinței mondiale la nivel înalt consacrată condiției copilului.

·         1993: Senatul si Camera Deputatilor au adoptat proiectul de lege privind aderarea Romaniei la Statutul Consiliului Europei. 

·         1999: In  Japonia  se produce un grav accident nuclear la  instalaţia de reprocesare a uraniului de la  Tokai-Mura, la nord-est de Tokyo.

·         2005:  Cotidianul danez Jyllands-Posten a publicat o serie de caricaturi care îl înfățișau pe profetul Mahomed, eveniment ce a declanșat scandalul caricaturilor cu Mahomed.

·         2007: Prea Fericitul Părinte Daniel, ales de Colegiul Electoral Bisericesc la 12 septembrie 2007, a fost întronizat al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Numele sau de mirean este Dan Ilie Ciobotea si s-a nascut la  22 iulie 1951, in localitatea Bara, satul Dobrești, jud. Timiș). A fost student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde a obținut Diploma de licență în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 a  frecventat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania). In 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg. Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare. La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București. În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc. Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că, în timp ce ierarhii își temeau cârjele și scaunele, a reintrodus, cu concursul ministrului învățământului, religia în școli. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, căci acesta era problema la ordinea zilei. El s-a dizolvat, pentru că un membru al său a ajuns Mitropolit, altul vicar…
Mitropolit al Moldovei. La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990. La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei. ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este și fondatorul a numeroase instituții dintre care amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț”, Mănăstirea Neamț, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”-Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae”-Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio”, Centrul de educație și informare medicală Providența II – 2002, Institutul social-caritativ Diaconia – 2003, și altele. De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale, amintind: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003). Din anul 1992 este Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut – S.U.A. (2003); Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj. Este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003), al orașului Negrești-Oaș si al județului Caraș-Severin.

·         2007: Rabinul Shlomo Sorin Rosen a fost instalat ca rabin în comunitățile evreiești din România. La acea data avea 32 de ani si era unul dintre cei mai tineri rabini din Europa. Conform regulilor cultului mozaic, ritualul de învestire a constat în ceremonia dăruirii talitului – o pelerină cu care a fost îmbrăcat de către mentorul său, Marele Rabin, Menachem Hachoen. A ramas in aceasta functie  pana la  data de 9 martie 2011, cand, la Sinagoga Mare din București, a avut loc un eveniment special în onoarea sa cu ocazia încheierii activității sale de Prim Rabin al comunităților evreiești din România.

·         2009: Un cutremur puternic în Sumatra omoară peste 1.115 de oameni.

Nașteri

·         1207: Jalal al-Din Muhammad Rumi, poet persan (d. 1273)

·         1227: Papa Nicolae al IV-lea (d. 1292)

·         1530: Geronimo Mercuriali, filolog și fizician italian (d. 1606)

·         1631: William Stoughton, judecătorul american la procesele vrăjitoarei din Salem (d. 1701)

·         1700: Stanisław Konarski, scriitor polonez (d. 1773)

·         1710: John Russell, al IV-lea Duce de Bedford, om de stat britanic (d. 1771)

·         1715: Étienne Bonnot de Condillac, filozof francez (d. 1780)

·         1732: Jacques Necker, ministru francez al finanțelor sub Ludovic al XVI-lea (d. 1804)

·         1800: Decimus Burton, arhitect britanic (d. 1881)

·         1811: Augusta de Saxa-Weimar, soția împăratului Wilhelm I al Germaniei (d. 1890)

·         1813: Karl, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (d. 1878)

·         1815: August Molinier, istoric francez (d. 1904)

·         1840: Johan Svendsen, compozitor norvegian (d. 1911)

·         1861: S-a nascut William Wrigley Jr., fabricant de sapunuri (afacere preluata de la tatal si unchiul sau). Din 1891 a inceput sa fabrice guma de mestecat care l-a facut cunoscut in lumea intreaga.

·         1870:  Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel (d. 1942)

·         1882: S-a născut in localitatea Câșle, azi Mineri, jud. Tulcea, geograful Constantin I. Brătescu. A susţinut concepţia geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii; membru corespondent al Academiei Române din 1919; (d. 23 octombrie 1945, București).

·         1882: Hans Geiger, fizician german (d. 1945)

·         1895: Lewis Milestone, regizor de film de origine rusă (d. 1980)

·         1898: Renée Adorée, actriță franceză (d. 1933)

·         1898: S-a nascut Printesa Charlotte de Monaco, fiica nelegitima a printului Louis al II-lea si a cantaretei de cabaret Marie Juliette Louvet. 

·         1904: Waldo Williams, poet galez (d. 1971)

·         1905: Michael Powell, regizor, scenarist și producător de film britanic (d. 1990).

·         1905: Nevill Francis Mott, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1996)

·         1908: David Fiodorovici Oistrah, violonist rus, născut la Odessa (d. 1974)

·         1917: S-a născut (la Berlin, unde se afla mama sa, actriţa şi cântăreaţa Aglaia Ionescu – Toscani), actorul Ion Vova (pe numele său adevărat Vladimir Stelian Ionescu); (m. 7 ianuarie 2011). A urmat cursurile Conservatorului Regal de Muzică și Artă Dramatică din Bucuresti, unde printre colegii sai de an era Radu Beligan. La puțin timp, Ion Vova apare pe scenă în compania Luciei Sturdza Bulandra. Dupa razboi, au urmat  vremuri tulburi, teatrele particulare începeau să se desființeze. A jucat in Compania Birlic, unde Ion Vova se număra deja printre actorii de succes. Obisnuia sa spuna că „a făcut un război și pe urmă, vreo șaizeci și cinci de ani teatru, o parte pe scândură și cincizeci și cinci (adică 2860 de săptămâni, dar bineînțeles că sunt mai mulți, respectiv mai multe!) la Radio.” Intr-adevar, cariera strălucită a lui Ion Vova avea să se desfășoare în Radiodifuziunea Română, unde ajunge repede regizor artistic. Fusese chemat de Mihai Zirra în 1952, mai întâi ca regizor de studio. A realizat emisiuni de umor la Radiodifuziunea Română unde a regizat seria lungă de crochiuri umoristice, perle ale genului, de la Unda veselă, care au încântat generații la rând și continuă să fie și astăzi de o actualitate artistică nedezmințită, ori de câte ori le ascultăm.

·         1917 - S-a născut Irving B. Kahn, inventator american al teleprompter-ului (m.22.01.1994).

·         1922: S-a nascut  actriţa britanică Deborah  Kerr (Deborah Kerr-Trimmer). In anul 1994, a primit Premiul Oscar onorific, în semn de apreciere pentru activitatea desfăşurată pe platourile de filmare (d.  16 octombrie 2007).

·         1924 -  S-a născut scriitorul Truman Capote: "Harfa de iarbă", "Cu sânge rece", "Mic dejun la Tiffany" (m. 25 august 1984)

·         1928: S-a născut (la Sighetu Marmaţiei, în România) Elie Wiesel, scriitor american de origine evreiască, ziarist, eseist şi filosof, activist în domeniul drepturilor omului, deportat în 1944 împreună cu familia, in lagarele naziste. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul  1986 si a fost  membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2002. Elie Wiesel, a fost dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, pe nume  Grüner Miklos, pe motiv ca purtatorul Premiului Nobel din 1986 si-ar fi insusit identitatea detinutului A-1773 de la Auschwitz. Grüner Miklos, stabilit in localitatea suedeza Malmo, sustine ca are dovezi certe ca Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz. „In 1986, dupa decernarea Premiului Nobel, presa suedeza a inceput sa caute supravietuitori ai Holocaustului. Asa m-au gasit pe mine, la Malmo. M-au intrebat daca vreau sa ma revad cu colegul meu de lagar, Elie Wiesel. Numele de Elie nu imi suna cunoscut. Mi-au spus ca pe vremea aceea figura sub numele de Lazar Wiesel. Timp de un an am fost inchis cu Lazar in aceiasi baraca la Auschwitz. La finalul intalnirii mi-a dedicat cartea sa ‘Noaptea’, despre care sustine ca el a scris-o, dar eu am spus tuturor ca omul acesta nu este Lazar Wiesel’, spune Grüner Miklos. De la intalnirea cu Wiesel, Grüner Miklos nu a mai avut o zi de liniste. Timp de 25 de ani a cautat dovezi, care sa confirme ipoteza sa, pe care le-a publicat intr-o carte. O ancheta paralela dusa de  scriitorul italian Carlo Mattogno, acesta   a ajuns la concluzia ca atat la Auschwitz, cat si la lagarul Buchenwald, unde s-a realizat fotografia, a mai existat un Lazar Wiesel, dar scris Lázár Wiesel, dar concluzia ar fi ca Elie Wiesel  nu putea fi detinutul cu numarul matricol A-7713, fiindca acesta apartinea lui Lazar Wiesel nascut in 1913.

·         1928 - Sir Alexander Fleming, om de ştiinţă britanic, a descoperit penicilina.

·         1931: s-a născut Dem Rădulescu, actor de teatru, film şi televiziune, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără: seria "B.D.", "Veronica", "Primăvara bobocilor", "A doua cădere a Constantinopolului", "Secretul lui Bachus". S-a stins din viaţă în Bucureşti, pe 17 septembrie 2000.

·         1931 - S-a născut actriţa americană Angie Dickinson.

·         1935 - S-a născut Z.Z. Hill, muzician R&B american (m.27.04.1984).

·         1935 - S-a născut Jill Corey (Norma Jean Speranza), cântăreaţă americană.

·         1935 - S-a născut Johnny Mathis, cântăreţ american.

·         1942 - S-a născut Gus Dudgeon, producător britanic.

·         1942 - S-a născut Dewey Martin, vocalist, baterist şi compozitor american (Buffalo Springfield).

·         1943 - S-a născut Marylin McCoo, vocalistă americană (Fifth Dimension).

·         1945 - S-a născut Mike Harrison, cântăreţ, pianist şi compozitor britanic (Spooky Tooth).

·         1946 - S-a născut Sylvia Peterson, cântăreaţă americană (Chiffons).

·         1947: S-a nascut Marc Bolan, muzician britanic, membru in trupa T.Rex 

·         1948: Grigore Crăciunescu, politician român

·         1952: S-a născut la Sibiu,  Ricky Dandel, solist vocal, compozitor, textier, prezentator şi moderator de origine română; stabilit în Germania din 1989. A urmat Școala de Muzică din Sibiu. În anul 1975 a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu, secția engleză-germană. Este absolvent al Academiei de Comerț, secția marketing. În 1967 înființează la Sibiu trupa beat-rock Solaris cu care face mai multe turnee în Transilvania. Cu această trupă debutează la televiziune. În 1971, casa de discuri Electrecord îi editează primul maxi-single și un an mai tîrziu pe următorul album, ambele cu compoziții proprii. Piesa Eram copii care îi aparține câștigă concursul Tele-top. În anii 1974 și 1976 participă la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu cu recitaluri în compania formației Erik Manyak. În 1982 obține un premiu de creație la Cavan International Song Contest din Irlanda și revine pe scena festivalului în 1990. În 1989 se stabilește în Germania. Din 1996 este profesor de engleză și germană la Munchen iar din 1998 este artist liber profesionist (docent liber-profesionist pentru marketing, retorică și Business English). Este deținătorul titlului academic MA (Magister Artium) pentru limba engleză al Ministerului de Cultură și Învățământ din Bavaria, Germania. În 2005 susține examenul de doctorat la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și obține titlul academic de Doctor în filologie (magna cum laude) la Catedra de Studii Britanice si Americane. În 1990 Ricky Dandel devine membru al Uniunii Compozitorilor din Germania și membru GEMA, în calitate de compozitor și textier. În anul 1993 devine membru al International Federation of Festival Organizations (FIDOF) iar în anul 1999 al Founders’ Board of Directors for International Children’s Festivals” În 1994 înființează un label de discuri și editura „Rick’s Music”. Își prezintă producțiile la Midem (Cannes, Franța) împreună cu fiul său Elvin. Susține recital la festivalul internațional „Cerbul de aur” în deschiderea concertelor Sister Sledge din 1992 și Jerry Lee Lewis din 1994. În 1992-1994, 1996, 2001 este prezentator la cinci ediții ale festivalului de la Brașov. În 1993 este președintele juriului internațional al Festivalului de la Vilnius, Lituania unde susține și un recital. În 1994 prezintă împreună cu Toto Cutugno și are recital la Festivalul Internațional „Orfeul de Aur” din  Bulgaria. În 2002 și 2003 semnează alături de fiul său majoritatea pieselor muzicale din filmul artistic „Deadline-Das Musikill”.

·         1953 - S-a născut Deborah Allen (Deborah Lynn Thurmond), cântăreaţă şi compozitoare americană.

·         1956 - S-a născut Basia (Trzetrzeleweska), cântăreaţă poloneză.

·         1957 - S-a născut Dave Betts, baterist canadian (Honeymoon Suite).

·         1961: Bernard Makuza, prim minstru al Rwandei

·         1961: S-a nascut Eric Stoltz, actor american.

·         1964: Monica Bellucci, actriță italiancă

·         1971: S-a nascut Jenna Elfman, actrita americana. 

·         1975: S-a nascut  Marius Urzică, gimnast român, campion olimpic la probele de cal cu mânere la Olimpiada Sydney, 2000).

·         1978: Robinson Zapata, fotbalist columbian

·         1980: S-a nascut în Košice, in Cehoslovacia, Martina Hinggis, (Martina Hingisová Molitor), jucătoare profesionistă elvețiană de tenis. A fost un timp jucătoarea numărul unu în lume, câștigând cinci turnee „ Grand Slam” care cuprinde „Australian Open”, „French Open”, „Wimbledon” și „US Open” în simplu și nouă titluri în dublu feminin.

·         1981: S-a nascut in Hollywood, California, Dominique “Domi” Helena Moceanu, gimnasta  americana de  origine romana,  membra  a echipei olimpice a Statelor Unite (“supranumita cele sapte magnifice”), castigatoare a medaliei  de aur la Jocurile Olimpice din   1996  în Atlanta. Dominique a fost pregatita de  legendarii antrenori  Marta şi Béla Károlyi.

·         1983: S-a nascut  la Barlad, gimnasta romana  Andrea Madalina Raducan, multipla campioana mondiala si olimpica.

·         1987: Cristian Botan, antreprenor român

·         2002: Maddie Ziegler, dansatoare, actriță și model americană

Decese

·         420: A murit Sfântul Ieronim, (Sophronius Eusebius Hieronymus, n. cca. 347 la Stridon, azi Strigova, in  Croația – d. 30 septembrie 420, la  Betleem, în Palestina). A fost un mare teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus. Este cel mai bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei Damasus I, de revizuire a traducerilor vechi a Sfintei Scripturi. Traducerea Sfântulului Ieronim, Biblia Vulgata, este încă textul oficial al Bibliei în Biserica Romană. Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano – Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat  și de Biserica Ortodoxa, fiind numit Fericitul Ieronim.

·         653: Sfântul Honorius, Arhiepiscop de Canterbury

·         954: Ludovic al IV-lea al Franței (n. 920)

·         1246: Iaroslav al II-lea al Rusiei (n. 1191)

·         1440: Reginald Grey, al III-lea Baron Grey de Ruthyn, soldat și politician englez

·         1487: John Sutton, primul Baron Dudley, Lord Locotenent al Irlandei (n. 1400)

·         1551: Ouchi Yoshitaka, războinic japonez (n. 1507)

·         1560: Melchior Cano, teolog spaniol (n. 1525)

·         1572: Sf. Francis Borgia, preot iezuit (n. 1510)

·         1581: Hubert Languet, diplomat și reformator francez (n. 1518)

·         1626: Nurhaci, lider manchurian (n. 1559)

·         1628: Fulke Greville, primul Baron Brooke, poet englez (n. 1554)

·         1770: Thomas Robinson, primul Baron Grantham, politician și diplomat englez

·         1770: George Whitefield, lider metodist născut englez (n. 1714)

·         1772: James Brindley, inginer englez (n. 1716)

·         1790: A murit domnitorul Munteniei Nicolae Mavrogheni. Domnia sa a început la 6 aprilie 1786 şi a durat până pe 30 septembrie 1790, cand a fost executat din ordinul sultanului Selim al III-lea, pentru insubordonare  faţă de Imperiul Otoman. A ramas în istoria Bucureştiului printr-o excentricitate, poleind cu aur coarnele cerbilor pe care ii inhama  la trăsura si tot el a luat măsuri drastice de pedepsire a tâlharilor, hoţilor şi criminalilor, precum şi a complicilor acestora din rândul autorităţilor. Va trage în ţeapă paznicii cărora le scăpau prinşii din escortă şi va biciui în public pe cei care nu vor cerceta temeinic orice hoţie. În mai puţin de un an criminalitatea a dispărut, în aşa fel încât Vodă Mavrogheni a poruncit ca toţi locuitorii să doarmă cu uşile casei neîncuiate, orice pagubă produsă de hoţi fiind despăgubită din punga domnitorului. A pus să se podească cu lemn uliţele principale ale Bucurestiului şi să se acopere cu paie cele mai dosnice si a  construit Spitalul Filantropia. A contribuit la dezvoltarea (modestă totusi) a alimentării cu apă printr-un sistem de conducte a Bucurestiului si a construit de asemenea la capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul Ţăranului Român) o biserică ce a dăinuit până astăzi, Biserica Izvorul Tămăduirii sau Mânăstirea de la Cişmeaua Mavrogheni. Aceasta  a fost construită la 1786 de Nicolae Petru Mavrogheni voievod şi soţia sa, Maria Doamna, ca mulţumire pentru vindecarea de o boală incurabilă a fiicei acestora.  Domnul a înfiinţat aici o tipografie unde mai tarziu  Ion Heliade Răduleascu,  va tipari aici „Curierul Românesc” – prima gazetă în limba română, cu caractere chirilice. Un autor necunoscut (Vîrtejul nebuniei, 1786), pune pe seama domnului Nicolae Mavrogheni următorul discurs: „Boieri, să vă spun, cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea corabiei”. Un rol important a avut Mavrogheni în ceearea unei forţe militare valahe de 10.000 de oameni, cu care în timpul războiului ruso-turc a făcut mai multe incursiuni în teritoriile de la graniţa cu Transilvania, fie ripostănd unor atacuri austriece, fie în semn de represalii asupra cetătilor săşeşti. În ce priveşte politica sa, a fost constant de partea turcilor în cel de-al doilea război ruso-turc, dar  va pierde o bătălie importantă cu austriecii  la Calafat. Considerată de cel care-i urmase la comandă Marelui Vizir şi protectorului său Hasan Paşa, ca fiind de fapt trădare, Mavrogheni a fost decapitat.

·         1882: A murit Mihail Pascaly, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist de origine greaca; (n. 1831, Bucuresti).
După şase clase urmate la şcoala de la „Sf. Sava” din Bucureşti, el intră în trupa de diletanţi a lui Costache Caragiali, pe care îl părăseşte destul de curând în favoarea lui Matei Millo. A dat reprezentaţii în mai multe oraşe, în Transilvania şi Banat fiind întâmpinat sărbătoreşte. În 1860 şi în 1862 călătoreşte la Paris, unde are ce învăţa de la actorii reputaţi ai momentului. După o concurenţă acerbă, obţine în două rânduri (1871-1874 şi 1875-1877) concesiunea Teatrului cel Mare din Bucureşti. În 1877 este primit în Societatea Dramatică, atunci înfiinţată, iar în 1878-1879 se află, împreună cu C.A. Constantiniu, la direcţia Teatrului Naţional din Iaşi. Piesele sale, pline de înălţătoare sentimente patriotice, evoca Unirea, sau  omagiaza  figuri de domnitori (Moartea lui Constantin Brâncoveanu, scrisă împreună cu Antonin Roques). A brodat mici peripeţii în jurul unor personaje celebre în epocă (Baba Hârca, cuconul Bârzoi). S-au publicat doar Viitorul Româniii (1859) şi 21 iuniu sau Treisprezece ani în urmă. Un ciorbagiu şi un zavragiu (1861). A tradus mult, şi din Moliere (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferinţele lui îndreptându-se, totuşi, spre autori de melodrame cum sunt Adolphe D’Ennery, Eugene Cormon, Auguste Anicet-Bourgeois, Paul Feval, Alexandre Dumas, Emile Moreau, Paul Siraudin, Eugene Labiche, Jean-Francois-Alfred Bayard, Paul Deroulede, Casimir Delavigne, Emile Augier, Alexandre Dumas-fiul, Octave Feuillet, Edmond Gondinet, Ernest Legouve, Paul Meurice, Jules Sandeau, Victor Sejour, Louis-Emile Vanderburch, Eugene Granget, Charles Duveyrier etc. Ultima perioadă a vieţii e dramatică pentru marele actor, care îşi pierde soţia  (actrița Matilda Pascaly, moarta   din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zborin timp ce juca rolul îngerului din Don Juan de Marana) şi fiica, el însuşi fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune.

·         1891: Georges Boulanger, general și om politic francez (n. 1837)

·         1916: Mihail Săulescu, poet și dramaturg român (n. 1888)

·         1943: Franz Oppenheimer, sociolog german (n. 1864)

·         1955: Mihail Cehov, actor, regizor și scriitor rus (n. 1891)

·         1955 - A murit actorul american James Dean ("Uriaşul", "Rebel fără cauză", "La est de Eden") (n.08.02.1931).

·         1959: A murit Andrei Rădulescu, jurist şi istoric; întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc; membru al Academiei Române, vicepreşedinte (în mai multe rânduri) şi preşedinte al acestui for (1946-1948); (n. 1880).

·         1976: Mary Ford, cântăreață americană (n. 1928)

·         1985: Simone Signoret, actriță franceză (n. 1921)

·         1985 - A încetat din viaţă seismologul american Charles Richter, iniţiatorul scării de magnitudine Richter (n. 1900).

·         1990: Patrick White, scriitor australian, laureat al Premiului Nobel (1973) (n. 1912)

·         1994: Andre Michael Lwoff, microbiolog francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1902)

·         1998: Dan Quisenberry, jucător de base-ball (n. 1953)

·         2002: Hans-Peter Tschudi, politician elvețian (n. 1913)

·         2002 - A murit Ellis Larkins, pianist american de jazz (n.15.05.1923).

·         2003: Yusuf Bey, liderul mișcării Musulmanii negri (n. 1935)

·         2004: Gamini Fonseka, actor, regizor și politician sri lankez (n. 1936)

·         2006: A murit (la Budapesta) prozatorul şi dramaturgul de naţionalitate maghiară András Sütö; membru-fondator al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (1989);  (n. 1927).

·         2007: David Ohanesian, bariton român de etnie armeană (n. 1927)

·         2015: Lucreția Ciobanu, cântăreață de muzică populară. S-a născut pe 27 octombrie 1924 în comuna Topârcea din judeţul interbelic Sibiu. A fost supranumită Doamna Munţilor şi a susţinut timp de peste 60 de ani spectacole de folclor în care a interpretat cântece din Mărginimea Sibiului. A ajuns cu melodiile ei până în SUA şi Canada. Pentru uimitoarea sa carieră, solista a primit, în 2002, Crucea Naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, iar în 2004 i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, categoria D - Arta Spectacolului. Din 2013, este cetăţean de onoare al Sibiului.

Sărbători

·         Botswana : Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței (1966)

·         Ziua Internațională a Traducerilor (en:International Translation Day)

·         Calendar crestin ortodox: 
Sfantul Mucenic Grigorie Luminatorul, Episcopul Armeniei; Sfintii Mucenici Ripsimia si Gaiani; Duminica a 19-a după Rusalii – Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor 

·         Calendar crestin greco-catolic: 
Sfantul Grigore Luminatorul apostolul armenilor

·         Calendar crestin romano-catolic: 
Sfantul Ieronim

RELIGIE ORTODOXĂ 30 Septembrie

Sf Ier Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf Mc Ripsimia și Gaiani; Duminica a 19-a după Rusalii – Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor

Sf Ier Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf Mc Ripsimia și Gaiani

Sfântul Grigorie s-a născut în Armenia Mare, pe la anul 257, într-o familie înrudită cu dinastia imperială a Arsacizilor. Dar, din pricina tulburărilor din acea vreme, părinții săi au fost uciși, iar el, copil fiind, a găsit scăpare în Cezareea Capadociei şi a fost crescut în credinţa creştină, în care s-a botezat. Mai târziu s-a căsătorit cu o creștină pe nume Miriam, de asemenea de neam armean, cu care a avut doi copii: Vartanes și Aristakes. Crescându-și copiii în dreapta credință, cei doi soți s-au hotărât să devină monahi, apoi Sfântul Grigorie, desăvârşindu-se în cuvântul mântuirii, s-a aprins de marea dorinţă de a merge să binevestească Evanghelia în ţara sa, la neamul armenilor; și Dumnezeu a întărit cu minuni cuvântul şi viaţa Sfântului Grigorie, slujitorul Său. Însă multe chinuri a îndurat din partea păgânilor şi, mai ales, din partea regelui Tiridate al III-lea (283-330), care jertfea idolilor şi nu putea suferi credinţa în Hristos a Sfântului. Deci, pe Sfântul Grigorie l-a aruncat într-o groapă adâncă în care erau animale sălbatice și târâtoare veninoase, unde a stat vreme de 14 ani, fiind hrănit în ascuns de o bătrână milostivă. Tot atunci au pătimit Sfintele fecioare Ripsimia și Gaiani, precum și 70 debărbaţi creştini şi 32 de femei, primind cununa muceniciei.

După o vreme, însă, regele Tiridate s-a îmbolnăvit greu și a fost chemat Sfântul Grigorie să-l vindece, ceea ce s-a și întâmplat. Văzând minunea, Tiridates a înțeles puterea lui Hristos, a crezut și a primit botezul, în anul 301. Ca urmare, toată Armenia a venit la credinţa creştină, poporul sfărâmând capiştile idoleşti şi zidind biserici, devenind astfel primul popor din lume creștinat în întregime.

Atunci Sfântul Grigorie a fost trimis la fericitul Leontie, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, de care a fost hirotonit episcop în anul 302, ajungând cel dintâi arhipăstor al armenilor. Deci, hirotonind preoți, Sfântul Grigorie a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean. Iar regele Tiridate a întemeiat multe mănăstiri, în care înflorea viețuirea cea după Evanghelie. Tot Sfântul Grigorie a purtat flacăra credinţei la multe alte neamuri de pe lângă Marea Caspică şi în Caucaz. Și-a pregătit pentru preoție pe fiul său Aristakes, care i-a și urmat ca arhiepiscop, dar și pe nepotul său, numit tot Grigorie, fiul lui Vartanes, care, predicând Evanghelia popoarelor din Caucaz, a fost ucis de păgâni, primind cununa muceniciei.

Sfântul Grigorie a păstorit Biserica Armeniei 31 de ani. Numele lui apare și la Sinodul I Ecumenic (325), semnând al treizeci şi şaselea pe lista Sfinților Părinţi de la Niceea. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc, desăvârșit de fericitul Mesrop, şi că a tălmăcit şi Biblia în limba armenilor. În ultima parte a vieții sale, Sfântul se ruga vreme îndelungată în singurătate şi prin munţi. Deci, foarte multe şi preaslăvite minuni făcând, şi la adânci bătrâneţi ajungând, cu pace s-a mutat către Domnul, pe la anul 331.

În timpul împăratului Zenon (474-491) au fost aflate moaştele Sfântului. Acum mâna sa dreaptă se află în Armenia, capul și mâna stângă la Marea Lavră din Muntele Athos, iar altă parte a moaștelor sale în Italia, la Napoli. De asemenea, părți din moaștele sale se află și în alte sfinte locașuri din lumea creștină.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare.

Aceste doua sfinte femei erau de neam mare si au trait pe vremea împaratiei lui Diocletian, fiind fecioare prea încuviintate cu frumusetea si calugarite. Deci pentru ca n-a voit Ripsimia a se însoti cu împaratul, a fugit si s-a dus împreuna cu Gaiani în partile Armeniei. Si aflând aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis si au adus-o si a silit-o la nelegiuita împreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-si dorinta, zacea ca un mort. Atunci ea a fugit, dar ostasii împaratului, gonind-o si prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la spate, i-au taiat limba, trupul i l-au ars si i-au scos ochii. Asa si-a dat fericitul sau suflet. Au fost ucisi înca împreuna cu ea 70 de barbati crestini si 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa prin gât si dupa aceea au suflat în ea ca într-o basica, si fiind despuiata de pielea trupului pâna la sâni, a fost zdrobita cu pietre si i s-a taiat capul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 19-a după Rusalii – Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor

Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii
( Despre iubirea vrăjmaşilor )

Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5, 44)

Iubiţi credincioşi,

Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat că cea mai mare poruncă din lege este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui (Matei 22, 37-39). El a zis că în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi toţi proorocii (Matei 22, 40). Dacă acesta este adevărul apoi nimeni nu poate spune că iubeşte pe Dumnezeu, de nu va iubi mai întîi pe aproapele său. Acest lucru îl spune şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, zicînd: Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20).

Aşadar, Sfînta Evanghelie ce s-a citit astăzi ne porunceşte să iubim pe vrăjmaşii noştri, căci această poruncă îşi are temelia în dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Aproapele nostru este orice om din lume, (Luca 10, 36-37), şi nu avem dreptul să urîm pe nimeni, căci toţi sînt zidiţi de Dumnezeu şi poartă aceeaşi fire ca şi noi. Dar poate va zice cineva că Sfînta Scriptură arată totuşi că putem urî pe unii oameni, cum spune psalmistul: Pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urît, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mîhnit. Cu ură desăvîrşită i-am urît pe ei şi mi s-au făcut duşmani (Psalm 138, 21-22).

Aici este vorba de eretici, care urăsc şi schimbă adevărul dogmelor dreptei credinţe şi calcă Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu. Pe aceştia nu-i putem iubi la fel, după mărturia care zice: Pe călcătorii de Lege i-am urît (Psalm 118, 113). Dar va zice cineva: "Aceştia nu sînt oameni? Cum putem să-i urîm?" La această întrebare îţi răspunde dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, zicînd: "Pe eretici, ca pe nişte hulitori şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini, lupi şi antihrişti". Iar Domnul zice: Nu daţi cele sfinte cîinilor. Şi Sfîntul Ioan Evanghelistul zice: "Că mulţi antihrişti s-au făcut. Şi deci pe aceştia nu se cuvine a-i iubi în aceeaşi măsură, nici a locui împreună cu dînşii, nici a-i primi în casă, nici împreună a ne ruga, nici împreună a mînca, nici a-i saluta, ca nu cumva de învăţătura lor să ne împărătăşim" (Sfîntul Efrem Sirul, tomul III, Mînăstirea Neamţ, 1823, p. 156).

Dar poate întreba cineva: Ce fel de păcat fac ereticii de nu-i putem iubi la fel? Vom răspunde că ei fac cel mai greu păcat care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Adică hulesc pe Dumnezeu şi se ridică împotriva Duhului Sfînt, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci şi a icoanelor, împotriva Bisericii, a preoţiei, a Sfintelor Taine şi răstălmăcesc Sfînta Scriptură. Prin acest greu păcat, ereticii şi sectanţii sînt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu la adevăr, nu numai nu se cade a-i urî, ci cu mare dragoste a-i primi, a-i sfătui şi a-i îndemna spre tot lucrul bun. Tocmai de aceea Sfînta Evanghelie de azi ne îndeamnă a-i iubi pe vrăjmaşi şi a le face bine, atunci cînd ei nu sînt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi voiesc a veni la adevăr. Că precum decît toate faptele bune mai mare este dragostea, tot aşa decît toate păcatele cel mai greu este ura de frate.

Nici o poruncă nu a înălţat şi a slăvit aşa de mult învăţătura Evangheliei lui Iisus Hristos, ca porunca iubirii de vrăjmaşi. Cu adevărat această poruncă desăvîrşeşte toate poruncile Legii vechi, căci nici un dătător de lege mai înainte de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, nu a putut a se înălţa cu înţelegerea pînă la atîta desăvîrşire, de a învăţa şi a legiui cu hotărîre iubirea de vrăjmaşi. Numai această poruncă dacă s-ar sîrgui oamenii să o păzească, ar face raiul pe pămînt, ar aduce mare linişte, pace şi fericire între oameni. Iar, dimpotrivă, cînd aceasta lipseşte dintre oameni, toată zavistia, toate războaiele, toate răzbunările şi toate tulburările se fac pe pămînt.

Dar poate va zice cineva, că foarte grea şi cu anevoie de îndeplinit este această poruncă. Dacă vom judeca drept, vom înţelege că deloc nu este greu şi cu neputinţă, ci este uşoară şi mîntuitoare de suflete. Să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, Care zice: Luaţi jugul Meu asupra voastră... căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară (Matei 11, 29-30). Iar Sfîntul Efrem Sirul zice despre iubirea vrăjmaşilor: "Ce greutate sau ce osteneală este a ierta fratelui greşelile cele uşoare şi a ne numi vrednici să ni se ierte şi nouă păcatele noastre?" (Op. cit., p. 31).

Iubiţi credincioşi,

Nimeni nu ştie mai bine neputinţa firii omeneşti ca Dumnezeu. De aceea trebuie să înţelegem că El nu ne rînduieşte niciodată porunci mai presus de puterea noastră. Căci Dumnezeu ştie prea luminat adîncul neputinţei firii omeneşti, şi cele ce ne sînt prea de nevoie spre mîntuire. De aceea, pentru a ne învăţa taina iubirii de vrăjmaşi, El se coboară cu dragoste şi cu milă pînă la slaba noastră pricepere şi zice: Precum voiţi a vă face vouă oamenii, şi voi faceţi asemenea lor (Luca 6, 31).

O, îndurare, o, milă, o, bunătate şi înţelepciune a lui Dumnezeu, fără de margini! Că zice: "Nu-ţi spun ţie lucruri mari şi grele; ci te îndemn şi te învăţ aproape de priceperea ta. Fă şi tu altuia cele ce doreşti să-ţi facă altul ţie. Dacă doreşti să fii vorbit de rău, vorbeşte şi tu de rău pe altul. Dacă doreşti să fii ocărît de altul, ocărăşte-l şi tu pe el. Dacă doreşti să fii necinstit şi păgubit de altul, fă şi tu la fel aproapelui tău; iar dacă doreşti să fii cinstit de altul, să fii vorbit şi ajutat la nevoie, apoi sileşte-te să faci şi tu asemenea aproapelui tău".

Sfîntul Apostol Pavel zice: Lepădaţi toate lucrurile întunericului (Romani 13, 12; Efeseni 5, 11). Într-adevăr, tot păcatul este lucrul întunericului, căci întunecă mintea şi inima omului; dar mai greu decît toate păcatele, ura ne întunecă mintea şi inima.

Acest lucru îl arată cuvîntătorul de Dumnezeu, Ioan Evanghelistul, zicînd: Cela ce urăşte pe fratele său, întru întuneric umblă şi nu ştie încotro merge, că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Şi dacă Dumnezeu este dragoste şi cel ce rămîne în iubire rămîne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămîne întru el (I Ioan 4, 16), apoi numai atunci vom cunoaşte că sîntem în Dumnezeu şi că dragostea Lui petrece în noi, cînd vom vedea că inima noastră pururea se bucură de binele aproapelui nostru şi de sporirea lui întru toate. Iar dacă vom simţi că se naşte în inima noastră întristare şi amărăciune pentru binele şi sporul aproapelui, din aceasta să cunoaştem sigur că nu sîntem în Dumnezeu şi Dumnezeu nu petrece în noi!

Să înţelegem că, în această stare fiind, noi punem mai presus de dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui, lucrurile cele vremelnice ce le are aproapele nostru de la Dumnezeu. Dumnezeiescul Apostol Pavel zice: Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui (I Corinteni 10, 24; Filipeni 2, 4). Dacă nu vom uita această învăţătură, ne vom uşura împlinirea învăţăturii Sfintei Evanghelii de azi, în care Mîntuitorul ne porunceşte să iubim pe vrăjmaşi. Căci căutînd noi folosul şi binele aproapelui, permanent ne vom bucura de sporirea şi fericirea lui, pe care o vom socoti ca a noastră. Şi aşa, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele va rămîne pururea între noi.

Deci, preadreaptă, preasfîntă şi preaînaltă este porunca iubirii de vrăjmaşi. Iar dacă nouă ni se pare grea şi cu anevoie de împlinit, acesta este semn că nu avem în inima noastră nici cît de puţin dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Trăind astfel, ne aflăm în întunericul urii, al invidiei, al pizmei, al slavei deşarte şi al, altor patimi grele, iar roadele Duhului Sfînt, care sînt dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, şi toate celelalte pe care le arată Sfîntul Apostol Pavel, nu au loc în sufletele noastre.

Zice Domnul, iarăşi, în Evanghelia de astăzi: De iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumită veţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi, de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce plată aveţi? Doar şi păcătoşii dau împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi. Voi iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi împrumut, nimic nădăjduind în schimb şi plata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun cu cei nemulţumitori şi răi (Luca 6, 32-35).

Cît de mare adevăr şi cîtă dreptate au aici cuvintele Domnului! Căci dacă fac bine cuiva şi aştept ca şi el să-mi facă mie la fel, atunci ce plată mai aştept de la Dumnezeu? Astfel, facerea de bine a mea, nu priveşte răsplătirea mea în veacul viitor, spre slava lui Dumnezeu, ci este un schimb vremelnic cu scopul de a cîştiga în veacul de acum, cele ce am cheltuit cu facerea de bine spre aproapele meu. Am împrumutat ca să mi se împrumute, am dat ca să mi se dea înapoi. Iar dacă dau milostenie sau fac alt bine aproapelui meu, nimic nădăjduind de la el, atunci pot nădăjdui răsplată de la Dumnezeu în veacul viitor, căci mintea mea nu priveşte spre plata cea vremelnică de la acela ce i-am făcut bine, ci spre bunătăţile cele veşnice din veacul viitor.

Atunci, după cuvîntul Domnului, plata voastră multă este în ceruri (Matei 5, 12). Încă un lucru mult mai mare şi preaslăvit. Prin facerea noastră de bine către aproapele, fără a nădăjdui de la ei nimic în veacul de acum, ne facem fiii Celui Preaînalt, după cum zice Sfînta Scriptură: Eu am zis: dumnezei sînteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt (Psalm 81, 6).

Această vrednicie, de a ne face fii după dar ai lui Dumnezeu este cu totul străină de priceperea şi înţelegerea noastră pentru bogăţia slavei lui Dumnezeu, prin care vom deveni fii după Dar ai lui Dumnezeu în veacul de acum şi cel viitor. Adică să fim oameni asemenea lui Dumnezeu (I Ioan 3, 2), după măsura Darului Său, Care este bun spre cei nemulţumitori şi răi, răsare soarele Său şi peste cei buni şi peste cei răi, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit de cîtă slavă şi cinste se vor învrednici cei ce vor avea în sufletele lor dragostea de Dumnezeu şi de aproapele şi se vor sili să îndeplinească porunca Sfintei Evanghelii de astăzi de a iubi pe vrăjmaşii lor. Acum să ne întrebăm: Oare au existat în Legea Veche şi cea Nouă oameni care s-au ridicat cu fapta la această desăvîrşită dragoste a iubirii de vrăjmaşi?

La această întrebare, vom răspunde cu cuvintele dumnezeieştii Scripturi şi vom arăta că mulţi au ajuns a îndeplini această sfîntă poruncă a iubirii de vrăjmaşi, atît în Legea Veche cît şi în cea Nouă.

Mai întîi să ne aducem aminte de proorocul şi împăratul David, care, încă cu o mie de ani înainte de venirea Domnului, s-a sîrguit a împlini cu fapta aceasta sfîntă şi dumnezeiască poruncă.

Cine a citit în Sfînta Scriptură, ştie cîtă ură avea regele Saul asupra lui David şi cîtă vreme l-a prigonit şi căuta în tot chipul să-l piardă, cum însuşi David zice către Ionatan, prietenul său: Viu este Dumnezeu şi viu este sufletul tău, că precum am zis, n-a rămas fără numai un pas între mine şi moarte (I Regi 20, 3), prin aceasta arătînd cît de aprig era prigonit de Saul, spre a-l omorî. Iar proorocul David nu s-a răzbunat pe Saul cînd i-a căzut în mîini că putea prea lesne să-l omoare. Căci Saul dormea greu în peşteră şi David i-a tăiat numai poala hainei lui spre mărturie, dar de viaţa lui nu s-a atins (I Regi 24, 12-13).

Şi a doua oară, cînd împăratul Saul dormea în mijlocul taberei sale noaptea, David, venind, i-a luat suliţa de la cap şi vasul cu apă, şi iarăşi nu s-a atins de viaţa lui, măcar că adesea îl îndemna să-L omoare atunci pe Saul (I Regi 26, 6-22). Ba şi mai mult, cînd împăratul Saul a fost lovit de un duh rău de la Dumnezeu, David venea şi-i cînta din harfă, gonind duhul cel rău de la el (I Regi, 19, 9).

Iar în Legea Harului cel dintîi care a îndeplinit cu lucrul şi cu cuvîntul această Evanghelie, a fost Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu numai că învăţa porunca iubirii de vrăjmaşi, ci El întîi a îndeplinit-o cu lucrul. Atunci cînd era pe cruce, S-a rugat Părintelui Său să ierte pe cei ce L-au răstignit, zicînd: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! (Luca 23, 34). La fel şi Sfîntul Apostol şi arhidiacon Ştefan, uşa mucenicilor, a împlinit porunca iubirii de vrăjmaşi, căci plecîndu-şi genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor ce îl ucideau cu pietre, zicînd: Doamne, primeşte duhul meu... şi nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicînd acestea, a adormit (Fapte 7, 59-60). La fel au făcut şi ceilalţi apostoli, care fiind ocărîţi, mîngîiau pe vrăjmaşii lor (I Corinteni 4, 11-13). Prin această mare virtute a iubirii de vrăjmaşi, au strălucit în lume milioane de martiri, de ierarhi, de mărturisitori şi cuvioşi părinţi şi toţi care în veacul de acum au purtat în mintea şi în inima lor, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

Iubiţi credincioşi,

În încheierea acestei predici vă spun o istorioară sfîntă şi adevărată prin care puteţi înţelege că cel ce are dragostea de Dumnezeu în inima sa, nu numai că iubeşte pe vrăjmaşii săi, ci la nevoie, îşi pune sufletul său pentru aproapele său, asemănîndu-se cu Mîntuitorul Care Şi-a pus sufletul Său, răscumpărare pentru neamul omenesc (Galateni 4, 4; Ioan 1, 29).

Pe vremea domniei împăratului Tiberius, trăia în localitatea Oasis un călugăr cu viaţă aleasă după Dumnezeu, din Capadochia de neamul lui, cu numele Leon. Mulţi oameni vorbeau despre faptele cele bune şi minunate ale acestui călugăr şi se foloseau de smerenia, de dragostea, de blîndeţea şi de sărăcia lui pentru Hristos.

Acest călugăr minunat avea un cuvînt de taină şi spunea la mulţi: "Credeţi-mă, fraţilor, că eu o să fiu împărat!" Oamenii îi răspundeau: "Părinte, din Capadochia nu a ieşit niciodată vreun împărat". El însă le spunea mereu aceste cuvinte şi nimeni nu înţelegea sensul lor.

Năvălind peste ţinutul acela un popor barbar şi sălbatic, care se chema Mazichi, a pustiit toată ţara. Ajungînd la Oasis, păgînii au omorît mulţi preoţi creştini şi monahi şi au luat în robie pe monahul Ioan, care era citeţ în marea biserică din Constantinopole, pe monahul Mutatie Romanul şi pe alt monah cu numele Teodor. Toţi trei erau bătrîni şi bolnavi. După ce i-au luat în robie, monahul Ioan a zis barbarilor care îl legaseră: "Daţi-mi voie să merg la episcopul nostru, să vă dea pentru noi douăzeci şi patru de monezi de argint". Auzind aceasta, unul din barbari a dezlegat din lanţuri pe monahul Ioan şi l-a lăsat liber să se ducă la episcop şi să-i aducă monezile de argint spre răscumpărarea lor. Episcopul însă n-a putut să găsească decît opt monezi de argint.

Monahul a luat cele opt monezi şi s-a dus la barbar, iar barbarul a zis: "Ori îmi daţi douăzeci şi patru de monezi precum am vorbit, sau noi mergem mai departe cu cei robiţi". Oamenii văzînd aceasta, au început a plînge şi a se văita, că ştiau că la moarte îi duc pe cei robiţi.

Atunci monahul Leon, de care am amintit la început, care zicea că are să fie împărat, a venit la barbari şi le-a spus: "Luaţi aceste monezi de argint şi vă rog luaţi-mă şi pe mine în robie, că după cum vedeţi sînt tare şi sănătos şi voi sluji ori unde mă veţi duce, dar vă rog daţi drumul acestor călugări, bătrîni şi bolnavi, care nu vă pot fi de nici un folos".

Auzind aceasta, barbarii, au luat cele opt monezi de argint şi pe monahul Leon cel tînăr şi au dat drumul celor doi monahi bătrîni şi bolnavi. Monahul Leon a mers cu ei multă cale, iar ei l-au chinuit foarte mult cu foame, şi aşa a slăbit, nemaiputînd merge după ei. Ei văzînd că a slăbit tare, i-au tăiat capul. Şi aşa fericitul şi sfîntul monah, şi-a pus sufletul său pentru dragostea şi mila aproapelui.

La el s-a arătat cea mai mare dragoste pentru binele aproapelui. La el s-a împlinit Scriptura care zice: Mai mare dragoste decît aceasta nimenea nu poate avea, ca să-şi pună cineva sufletul pentru prietenii săi (Ioan 15, 13).

De abia atunci au înţeles ceilalţi monahi şi creştini, cuvintele monahului Leon, care le zicea cu taină că: "eu voi fi împărat...". Şi într-adevăr, a ajuns împărat, punîndu-şi sufletul său pentru prietenii săi! Aceasta este cea mai înaltă măsură a iubirii creştine, adică să iertăm pe vrăjmaşi şi să ne dăm viaţa pentru aproapele.

Oare cîţi dintre noi avem atîta dragoste să iertăm din inimă pe cei ce ne urăsc şi ne fac rău? Cîţi dintre credincioşii noştri se mai jertfesc astăzi pentru mîntuirea, pentru salvarea vieţii şi ajutorul oamenilor din spitale, a celor de aproape ai lor? Dimpotrivă, astăzi se întîlnesc peste tot certuri în familie, neînţelegeri între părinţi şi copii, ură şi judecată între rude şi vecini, duşmănie, invidie şi neîmpăcare între creştini. De ce oare nu ne împăcăm frate cu frate, vecin cu vecin? Cum mai pot zice "Tatăl nostru" cei ce nu iartă pe fraţii şi vrăjmaşii lor? Cum putem împlini porunca lui Hristos, Care zice: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri", dacă noi nu ne cerem iertare nici de la părinţii şi binefăcătorii noştri şi nu iertăm pe cei ce ne fac rău? Cînd spunem cuvintele din Tatăl nostru: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", singuri ne cerem osîndă dacă nu iertăm pe cei care ne-au supărat. Să ne împăcăm deci unii cu alţii şi să iertăm din inimă pe vrăjmaşii noştri dacă vrem să ne mîntuim. Să ne rugăm pentru cei ce ne defaimă şi ne urăsc şi să nu ne răzbunăm, pe cei ce ne fac rău. Să ne bucurăm cînd sîntem defăimaţi şi osîndiţi pe nedrept, că numai aşa ne putem smeri mai mult şi vom reuşi să fim următori ai lui Hristos. Altfel, Mîntuitorul nu primeşte nici rugăciunea noastră, nici darurile aduse la Sfîntul Altar, nici postul şi milostenia noastră, nu primeşte în rai pe cei ce mor în ură şi duşmănie.

Fericiţi sînt cei ce trăiesc în pace cu toţi oamenii şi care nu au nici un duşman, afară de diavolul! Fericiţi sînt creştinii ce trăiesc în desăvîrşită dragoste unii cu alţii!

Să rugăm pe Dumnezeul dragostei şi al milei să ne împace în Hristos pe toţi şi să ne învrednicească Împărăţiei Cereşti, care este împărăţia iubirii veşnice. Amin.

ARTE 30 Septembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 30 Septembrie

Die Zauberflöte (Flautul fermecat), de Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart "Die Zauberflöte": 

Les pêcheurs de perles, de Georges Bizet 

Les Pêcheurs de Perles George Bizet, 

"Porgy and Bess", de George Gershwin

GEORGE GERSHWIN.- Porgy and Bess: 

Cu David Ohanezian
 Oedip de George Enescu

Leoncavalo

Andrea Chenier

MUZICĂ 30 Septembrie

Johan Svendsen, compozitor norvegian

Johan Svendsen Romance in G for Violin and Orchestra Op. 26: https://youtu.be/QEovC7SNaUM;

Johan Svendsen - Cello Concerto in D-major, Op.7 (1870): https://youtu.be/qrIFY72e4SM;

Johan Svendsen,Romeo and Juliet: https://youtu.be/ttBmXpI4Z8s.

David Fiodorovici Oistrah, violonist ucrainean

Oistrakh, Yampolsky - Beethoven - Violin Sonata No 3 in E-flat major, Op 12: https://youtu.be/Mj04li9sHWk;

David Oistrakh - Mozart - Violin Concerto No 3 in G major, K 216: https://youtu.be/QSKQOfSqoKo;

David Oistrakh - Prokofiev - Violin Concerto No 2 – Galliera: https://youtu.be/E2bFNpFCD4E.

Z.Z. Hill, muzician R&B american

ZZ Hill: https://youtu.be/ym99jwcvvhM?list=PL16C2A536612706E4.

Jill Corey (Norma Jean Speranza), cântăreaţă americană

The Jill Corey Show - I Love My Baby: https://youtu.be/BQ753j-SgOM.

Johnny Mathis, cântăreţ american

Johnny Mathis - 110 Essential Hits - Very Best Of (AudioSonic Music) [Full Album]: https://youtu.be/hdERmIN1g8M.

Dewey Martin, vocalist, baterist şi compozitor american (Buffalo Springfield).

Buffalo Springfield - Buffalo Springfield (1966) - Full Album: https://youtu.be/kOVoUl8S2K0.

Marylin McCoo, vocalistă americană (Fifth Dimension).

The 5th Dimension - Wedding Bell Blues: https://youtu.be/jcARWyQjOZc.

Mike Harrison, cântăreţ, pianist şi compozitor britanic (Spooky Tooth).

Mike Harrison - Smokestack Lightning (1972) Full Album: https://youtu.be/pMXg7P8KLJU.

Sylvia Peterson, cântăreaţă americană (Chiffons).

"One Fine Day" by The Chiffons: https://youtu.be/l1f99RGPf4E.

Marc Bolan, muzician britanic, membru in trupa T.Rex 

Marc Bolan - The Singles Collection: T. Rex: https://youtu.be/Ifv7AZyvh9M.

Deborah Allen (Deborah Lynn Thurmond), cântăreaţă şi compozitoare americană.

Basia (Trzetrzeleweska), cântăreaţă poloneză.

Basia Trzetrzelewska live FULL SHOW FRONT ROW 9/27/2011 Coach House SJC: https://youtu.be/KX_JMDtJf5U.

Dave Betts, baterist canadian (Honeymoon Suite).

Honeymoon Suite - Burning In Love: https://youtu.be/Xu9OcVbzXVw.

Maddie Ziegler, dansatoare, actriță și model americană

Top 10 Maddie Ziegler solos: https://youtu.be/rtZCQGxPZXo.

Mary Ford, cântăreață americană

Vinyl Recording - The Hits of Les Paul & Mary Ford 1960: https://youtu.be/C0eyLpSDo1Y;

Les Paul & Mary Ford -- Wabash Blues: https://youtu.be/l-YY8Z7S7vU.

Ellis Larkins, pianist american de jazz

Ellis Larkins – Down With Love: https://youtu.be/8OwlvzuW768.

Lucreția Ciobanu, cântăreață de muzică populară

Lucretia Ciobanu (Cantecele muntilor, Sibiu, 2012): https://youtu.be/3Tp8Atjdnwo.

Lucretia Ciobanu - Lung e drumul si batut (doina): https://youtu.be/k2Nhld6TmIs.

LUCRETIA CIOBANU - M-O TRIMIS TATA LA COASA (doina): https://youtu.be/jI4nN-f1HJk.

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

BELLISIMAS MELODIAS EN FLAUTA DE PAN. Selección de Cecil Gonzalez

Great Piano Music - The Best Instrumental Music Ever - Lovely Melody Straight To The Heart

Tchaikovsky - The Sleeping Beauty / La Belle au Bois Dormant (Century’s recording : Antal Dorati)

Classical Music for Relaxing - Bach Collection

Autumn Jazz - Jazz Music for Autumn

POEZIE 30 Septembrie

Tudor Arghezi

Biografie

Data nasterii:    21 mai 1880
Bucuresti

Data decesului: 14 iulie 1967
Bucuresti

Profesiune:       poet, nuvelist, autor de povestiri scurte, jurnalist, eseist

Nationalitate:    român

Perioada activa
ca scriitor:         1896-1967

Genuri:              poezie lirica, fictiune, satira, literatura pentru copii

Miscare literara:         Simbolism
Poporanism

Influente:          Charles Baudelaire, Alexandru Macedonski, Anton Pann

A influentat pe: Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu

Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucuresti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea poeziei si aliteraturii pentru copii. Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul sau, Arghezi, provine, explica însusi poetul, din Argesis - vechiul nume al Argesului. Ovid S. Crohmalniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele doua razboaie mondialeo alta explicatie, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie si Geza.

A debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxa, condusa de Alexandru Macedonski cu pseudonimul Ion Theo. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânarul poet:

"Acest tânar, la o vârsta când eu gângaveam versul, rupe cu o cutezanta fara margini, dar pâna astazi coronata de cel mai stralucit succes, cu toata tehnica versificarii, cu toate banalitatile de imagini si idei, ce multa vreme au fost socotite, la noi si in strainatate, ca o culme a poeticii si a artei."

.

A început sa fie un admirator al simbolismului si a altor curente apartinatoare (cum ar fi Secesiunea vieneza) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urma privind Literatura modernista. La 19 ani a intrat la manastirea Cernica unde a stat patru ani, pâna în anul 1904. În 1904, a publicat împreuna cu Vasile Demetrius o revista proprie, Linia Dreapta, care a încetat sa mai apara dupa doar cinci numere. Arghezi, Gala Galaction, si Demetrius au fost legati printr-o strânsa prietenie, din marturisirea fiicei lui Demetrius, artista si nuvelista Lucia Demetrius.

În romanele sale poetul a marturisit ca nu era foarte atras de cariera de calugar, caci autorul ciclului Psalmilor era un eretic si nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii sai fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahala.

În 1905 a început un sir de calatorii în strainatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanta Zissu a dat nastere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoara, a fost nevoita sa-si ascunda maternitatea si sa-si lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotarât sa plece la Paris unde a stat putin timp, apoi s-a mutat la Fribourg unde a scris poezii si a participat la cursurile universitatii din localitate, dar nu a fost multumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universitatii si, ca sa-si câstige existenta, a lucrat într-un atelier al unui bijutier.

În acel timp, datorita criticismului sau referitor la represiunea miscarii taranesti, a fost tinut sub supraveghere de autoritatile elvetiene.

În 1909 a vizitat Italia.

S-a reîntors în România în 1910, si a publicat lucrari în Viata Româneasca, Teatru, Rampa, si în revistele lui N. D. Cocea Facla si Viata Sociala, dar si în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioada în care a avut o activitate literara prolifica, scriind versuri, pamflete politice si articole polemice cu care si-a câstigat notorietatea în cercurile teatrale, politice si literare ale vremii. Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, Ruga de seara.

În aceasta perioada, Arghezi a devenit un critic de arta valoros si a luat apararea pictorului stefan Luchian care suferea de scleroza multipla si era acuzat de frauda (din cauza suspiciunii ca nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrarile altora sa fie semnate cu numele sau)

Era prezent cu regularitate la Kübler Café din Bucuresti unde s-a format un cerc de artisti si intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbul si Corneliu Moldovanu, dar si pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, si pe colectionarul de arta Krikor Zambaccian.^[9] Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi vazut mai rar la celalalt loc de întâlnire, Casa Capsa. În acea perioada era si un asociat al omului politic si colectionarului de artaAlexandru Bogdan-Pitesti, si lua parte în mod regulat, împreuna cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian Maniu si alti artisti plastici, la cercul creat de Maniu de la stirbei-Voda, lânga Parcul Cismigiu. A scris si un poem dedicat lui Bogdan-Pitesti.

Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul national liberal si de grupul de sustinatori ai lui Take Ionescu, care doreau ca România sa intre în razboi alaturi de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un sustinator al unirii Basarabiei cu Vechiul Regat si detesta alianta implicita cu Rusia Imperiala.

În timpul realizarii României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca colaborase cu autoritatile germane de ocupatie. In 1927 apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub directia sa, apare ziarul "Bilete de papagal". În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. Dupa aceasta data, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumarate articole. Va impune în literatura româna ca specie literara tableta. În 1929 publica prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legata, ca si "Poarta neagra", de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul în proza "Cartea cu jucarii", inaugurând o directie secundara în creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele stiute de scolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii ale sale destinate copiilor. În 1934 publica romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principala fiind dragostea materna si devotamentul filial. Continua sa scrie poeme si în 1935 publica volumul "Versuri de seara". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poarta subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proza. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informatia zilei") publica îndeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl ataca pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.

În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneazã un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabila amenintare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat dupa publicarea acestuia si se retrage din viata publica în casuta lui de la Martisor unde supravietuieste din vânzarea cireselor!

În perioada 1952 - 1967 poetul va fi "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este distins cu premii si titluri, ales membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti". În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alaturi de Paraschiva, sotia sa, în gradina casei din Str. Martisor. Funeralii nationale. Casa a ramas pâna astazi muzeu, fiind mentinut de fiica sa, Mitzura Arghezi.

La vârsta de 16 ani debuteaza în "Liga ortodoxa" a lui Alexandru Macedonski, sub semanatura Ion Theo. Pâna în 1910 -când a început sa conduca sau sa editeze el însusi reviste si ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romanesc", "Natiunea", "Bilete de papagal"- publica la mai multe periodice ale vremii: "Revista moderna", "Viata noua", "Facla", "Viata romaneasca", etc.

Pentru activitatea sa remarcabila în literatura primeste prima oara în 1936, ex aequo cu George Bacovia si a doua oara în anul 1946, Premiul National de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri si premii, în anul 1965 primeste Premiul International Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sarbatorit cu prilejul zilelor de nastere la 80 si, respectiv, 85 de ani ca poet national

Opere antume alese

                     Cuvinte potrivite, poezii, 1927

                     Icoane de lemn, tablete, 1929

                     Poarta neagra, tablete, 1930

                     Cartea cu jucarii, poeme pentru copii

                     Tablete din Ţara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933

                     Ochii Maicii Domnului, 1934

                     Carticica de seara, poezii, 1935

                     Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934

                     Versuri, 1936

                     Ce-ai cu mine vântule?, 1937

                     Lina, roman, 1942

                     Eminescu, studiu critic, 1943

                     Versuri alese, 1946

                     Bilete de papagal, 1946

                     Prisaca, 1948, poeme pentru copii

                     1907-Peizaje, 1955

                     Pagini din trecut, publicistica, 1955

                     Cântare omului, 1955

                     Frunze, 1961

                     Poeme noi, 1963

                     Cadente, 1964

                     Silabe, 1965

                     Razlete, 1965

                     Versuri lungi, 1965

                     Ritmuri, 1966

                     Litanii, 1967

                     Noaptea, 1967.

Baroane

Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.

Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.

Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. 

Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.

Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!

I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.

Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?

Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.

Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! 

Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...

Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943,
face parte din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979

Mihail Săulescu, poet

Biografie

Nastere: 1888
Deces: 1916

S-a nascut in 1888. Mort pe frontul de la Predeal, in razboiul din 1916. 
In afara de poezia sa chinuita de intrebari, a dat, in teatru, o zguduitoare drama taraneasca Saptamana luminata.

Opere: 
Departe poezii, «Tip. prof. Dimitrie C. Ionescu» 1914. - Viata, poezii, 1916. - Saptamana luminata, drama, «Biblioteca Teatrului», f.a.

De consultat: [M. Dragomirescu]: In parc, notita, «Convorbiri critice», IV, 12, 1910. — C. Sp. Hasnas: Departe, «Flacara», III, 24, 1914. - [Ovid DensusianuJ: Viata, «Vieata noua», XI, 12, 1916. -1. Vinea: Viata, «Cronica», II, 33-34, 1916, - Mihail lorgulescu: Poetul Miliail Saulescu, «Sburatorul», II, 32, 1920. - A. Savela: Poemele lui M. Saulescu, «Izbanda ilustrata», III, 932, 1921. - Claudia Millian: Un poet al abstractiunilor, «Adevarul literar si artistic», 3 dec. 1922. -N. Davidescu: Poezia lui M. Saulescu, Directii si aspecte literare, voi. II, «Cultura Nationala», 1924. - Mihail Dragomirescu: Triumful unei scoale literare si Pro domo (passim), De la misticism la rationalism, «Tip. Romane Unite», 1924. -Perpessicius: M. Saulescu (medalion), «Miscarea literara», II, 13, 1925. - Corneliu Moldovanu: in amintirea unui poet. M. Saulescu, «Viitorul», XX, 5672, 1927. — E. Lovinescu: Poetii nelinistii metafizice sau religioase: M. Saulescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.

 Celei Asteptate

Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n'ai sa vii...

... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...

Dar eu visez — si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez — si visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, — dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

Din volumul „Departe” 

 Unei trecatoare

Nu te-apropia, ramai mereu departe,
Dar zambetul acesta sa-l pastrezi;
Vrei sa cladim cu visele desarte
O lume-n care maine n-ai sa crezi?...

Ramai, ramai asa cum esti acuma,
Fii o parere-a sufletului meu;
Mai bine e sa nu se para numa,
Decat sa ne incredintam mereu.

Doar sa visam c-am fi putut odata,
Sa mergem poate pe acelasi drum,
Eu visator, tu blanda si curata,
Asa cum esti, asa cum pari acum.

De ce te-ai opri si mi-ai intinde-o mana,
Cand visul meu e-n stralucirea ta
Din tot ce-i azi, nimic n-o sa ramana.
Si maine, din nou, nu te-as mai cauta. 

Fara nume

Mi-e dor de-o strada linistita,
In care lumea-ntreaga tace-
Sa-mi lase mintea obosita
Si toate gandurile-n pace...

Mi-e dor de-o noapte nesfarsita,
O noapte trista si adanca-
In strada asta linistita;
S-o faca mai tacuta inca...

Mi-e dor mereu de-un lucru mare
Sa nici nu-ncapa intr-un vis...
Mi-e dor de lucrurile care
Sa nu le intalnesc e scris!... 

TEATRU/FILM 30 Septembrie

Cu Dem Rădulescu

Biografie Dem Rădulescu

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956 a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.

Dem Rădulescu a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divortat, casatorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana Schiopu, urmasa lor fiind Irina Radulescu.

S-a stins din viață în București, la 17 septembrie 2000.

Filme cu Dem Rădulescu

Ascunde

·         Atmosfera încarcata (1996)

·         Politica înalta (1996)

·         Hotul noaptea / (1995) - Licu Pliciu

·         A doua cădere a Constantinopolului / A doua cadere a Constantinopolului (1994)

·         Titanic vals (1994) - Spirache Necsulescu

·         O invitatie (1993) - cel care e invitat

·         Milionar...la minut (1992) - hot

·         Va fi candva un Oscar (1992)

·         Harababura (1990)

·         Omul din Buzau (1988)

·         Secretul armei secrete (1988) - Marele Sfetnic

·         Chirița la Iași (1987)

·         Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

·         Cucoana Chirița (1986) Trailer

·         Conu Leonida fata cu reactiunea / (1985) - Conu Leonida

·         Primavara bobocilor / Primăvara bobocilor (1985)

·         Bocet vesel (1984)

·         Secretul lui Bachus (1984) Trailer

·         Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Siboli

·         Doi vulpoi / (1983) - pedagog

·         Fram (1983)

·         Șantaj (1982)

·         Sfântul Mitică Blajinul (1982) - Gheorghe Mitrofan

·         Am o idee (1981)

·         Destine romantice (1981)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Maria Mirabela (1981) - voce

·         Saltimbancii (1981)

·         Sapca si palaria (1979)

·         Brațele Afroditei (1978)

·         Expresul de Buftea (1978) - regizor / dur

·         Aurel Vlaicu (1977) - Ion Luca Caragiale

·         Eu, tu și Ovidiu (1977) - Tov. Ionescu

·         Fair Play (1977)

·         O scrisoare pierduta (1977) - Tache Farfuridi

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Spirache Spirescu

·         Bufetul mimoza (1976) - client la bufet

·         Premiera (1976) - regizorul Fanache Verzea

·         Primarul activ / (1976) - Primarul Bogdan

·         Serenada pentru etajul XII (1976) - sofer de Salvare

·         Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - extraterestrul

·         Frații Jderi (1974) - Ilie Buzarlan Trailer

·         In noaptea asta toata lumea e a mea / (1974) - Bibanu

·         Explozia (1973) - Neagu

·         Originea si evolutia vehiculelor (1973) - Ghidul

·         Rate cu repetiție (1973) - Maior Costache

·         Sorcovitorul...voluntar / (1973) - gunoierul Lica

·         Veronica se întoarce (1973) - bucătarul / Motanul Dănilă

·         Astă seară dansăm în familie (1972) - Temistocle T. Temistocle Trailer

·         Interviu cu un idol / (1972) - maestrul

·         La pescuit / (1972) - pescarul

·         Veronica (1972) - Motanul Dănila / Bucătarul

·         B.D. la munte și la mare (1971) - Gogu Steriade

·         Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Gogu Steriade

·         Antinevralgicul (1970)

·         Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Steriade

·         Frații (1970)

·         Un nasture sau absolutul / (1970)

·         De trei ori Bucuresti (1968) - tanarul cu bicicleta

·         Game pentru televiziune (1968)

·         K.O. (1968) - Flinta

·         Vin cicliștii (1968) - Misu

·         Sept hommes et une garce / Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - von Schlering

·         Subteranul (1967)

·         Corigenta domnului profesor (1966)

·         Gaudeamus igitur (1965) - Spirea

·         La Portile Pamantului (1965)

·         Les fêtes galantes / Serbările galante (1965)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Lie

·         Dragoste la zero grade (1964)

·         La vârsta dragostei (1963)

·         Politică cu... delicatese (1963)

·         Un surâs în plină vară (1963) - Petrica

·         La tribunal / (1962) - Procurorul

·         Pe litoral mi-a ramas inima (1961)

·         Telegrame (1959)

·         Dormi, Mitica? / - Mitica

Momente vesele cu Dem Radulescu (1968-1994) - TVR / MEDIA: 

Un suras in plina vara (1963): 

Cu actorul Ion Vova

Biografie Ion Vova

Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova, (n. 30 septembrie 1917, Berlin - 7 ianuarie 2011, București) a fost un actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. Era supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă.

S-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.

A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan.

Din 1952 lucrează ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.

Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.

Piese de teatru regizate (selecție)

Aceasta este o listă de piese de teatru regizate de Vova - între paranteze (unde este cazul) este trecut (și) anul întregistrării radio.

·         Tartuffe de Molière

·         Cei doi tineri din Verona (înregistrare din 1953; și ca actor), Regele Lear (din 1954), Nevestele vesele din Windsor(din 1956) de William Shakespeare

·         de Henrik Ibsen

·         de George Bernard Shaw

·         de Miguel de Cervantes

·         Soțul ideal de Oscar Wilde

·         de Vasile Alecsandri

·         Justiție (în 1969), Diplomație (în 1969), Începem (1979), Om cu noroc (1983) de Ion Luca Caragiale

·         Titanic Vals; Profesorul de franceză (în 1991) de Tudor Mușatescu

·         de Mircea Ștefănescu

·         Comisarul e băiat de treabă (în 1972) de Georges Courteline

·         Nu priviți la îngeri (în 1977) de Tome Arsovski

·         Boemii (din 1995) - pe baza piesei de teatru Lulu Popescu de Ion Minulescu

·         Revizorul (din 1953) de Nikolai Gogol

·         Volpone (din 1956) de Ben Jonson (regia de studio și ca actor de voce)

Ion Vova a primit Premiul Asociației Umoriștilor din România în 1991 pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință – scenarii științifice (1994), Premiul UNCER – creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România – 50 ani (2002)

Un suras in plina vara (1963)

Fotoliul 16 (1958) - Dimitri Ugriumov

GÂNDURI PESTE TIMP 30 Septembrie

Truman Capote - Citate:

SFATURI UTILE 30 Septembrie

Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte

Ziua a şaptea

Respiraţia luminată

Azi te ajuţi de respiraţie ca să faci trecerea de la biologic la spiritual, să faci trecerea de la rudimentar la îmbunătăţit, căci tot ce este rudimentar este şi vulnerabil.

Respiraţia se numește „luminată” când te concentrezi pe actul respirator şi‑l însoţeşti cu sugestii pozitive. O numim luminată ca s‑o deosebim de cea biologică; inspirăm lumină.

Eşti în picioare, în faţa ferestrei, cu ochii deschişi. Expiri lung, apăsînd palmele una peste alta unite în dreptul bărbiei. Accentuezi presiunea între palme. Continui să expiri „storcând” abdomenul, apăsând bărbia spre gât, aplecând capul în jos. Rămâi fără aer în piept cinci secunde. Cardiacii să nu forţeze, ceilalţi să stea aşa minim cinci secunde.

În acest timp, mintea se concentrează pe ideea de purificare a celor trei zone solicitate: abdomen, gât, frunte. Sunt cele trei locuri ‑ funcţii răspunzătoare de soartă: metabolism, vorbire, gîndire.

Apoi inspiră liber, spunând: „Inspir lumină albă”. În practica optimizării, „lumina albă” înseamnă lumină încărcată cu cele trei atribute dumnezeieşti (credinţă, nădejde, dragoste).

Când spui „Inspir lumină albă”, spontan te umpli cu cele şase calităţi divine ‑ mai precis le reactualizezi în propria ta făptură, iei cunoştinţă de ele.

Mintea cunoaşte astfel extindere şi calitate.

Dimineaţa, să faci şase respiraţii luminate. Lucrează încet, fără să forţezi. Expiraţia este mult mai lungă decît inspiraţia. La urmă, după cele şase respiraţii luminate, închide ochii, lasă mâinile pe lângă corp şi rămâi destins şi detaşat, fără gânduri, două minute, ascultând senzaţiile din trup, ascultând tăcerea lăuntrică.

Această „ascultare” a tăcerii este chiar relaţia ta imediată şi personală cu El ‑ Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu al Dragostei şi al Luminii ‑ iar în planul psihic exerciţiul aduce o necesară stare de trezire şi vitalitate.