MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

DUMINICĂ 28 OCTOMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni!

Începem cu muzică bună:

2 Hour of Beautiful Instrumental Hymns - ITALIAN Música, Harp, Piano, Strings - Orchestra

ISTORIE PE ZILE 28 Octombrie

Evenimente

·         97: Traian (44 de ani), guvernatorul Germaniei Superioare, este adoptat de împăratul Nerva și devine Cezar. Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a fost imparat al Imperiului Roman  între 98-117. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS. A fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă, stabilita in Spania (Ulpii). A luat parte la războaiele lui Domitian potriva triburilor germanice fiind  unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în anul 96. Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de prestigiul lui Traian  ca să obțină sprijinul legiunilor. A obținut acest sprijin prin numirea acestuia ca fiu adoptiv al său și succesor, la vârsta de 44 de ani, în data de 27 octombrie 97. Traian i-a succedat fără nici un incident, devenind primul roman ne-italian devenit împărat. A rămas în istorie  pentru  razboaiele purtate  în Dacia  in anul 101  cand l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal  să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmisegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus. Totuși, la scurt timp, Decebal a reluat lupta cu  Imperiul Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture, astfel ca  Traian a atacat  din nou Dacia, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, si reușeste  să cucerească  si sa distruga în anul 106 capitala dacilor. Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construii un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană. Traian murit la 9 august 117. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian. Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei lui Traian (columnă ce fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a-i servi ca mausoleu). O inscripție de la intrarea în interiorul columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins: Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus.

·         306: Maxentius este proclamat imparat roman, domnind pana in anul 312. A fost fiul împăratului Maximian  și ginerele imparatului Galerius. A murit inecat in Tibru dupa Bătălia de la Podul Milvius (Podul Șoimului)   lângă Roma, cand a fost infrant de Constantin cel Mare  la 28 octombrie 312.

·         312: Imparatul  Constantin I cel Mare a avut celebra viziune a Crucii. După istoricii creștini, Eusebiu de Cezareea și Lactantiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o Cruce luminoasă, deasupra soarelui cu inscripția: in hoc signo vinces, care are sensul “cu acest semn vei invinge”. Constantin I a adoptat această frază din greacă, “εν τούτῳ νίκα”, ca deviza  după viziunea pe care a avut-o  înainte de bătălia de la Podul Milvian împotriva lui Maxentius. Noaptea, i s-a arătat în timpul somnului, Iisus Hristos, cu semnul crucii  pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaților, ca să le servească drept semn protector în lupte. La ziuă, a confecționat un steag  după modelul arătat în vis, cu monograma creștină, steag numit labarum. Victoria a fost câștigată, spune istoricul Lactanțiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece Constantin, nu avea decât 20.000 de soldați, iar Maxentiu 150.000 de soldați. Constantin a povestit mai târziu lui Eusebiu, cu jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au incredințat de puterea lui Hristos și l-au făcut să treacă de partea creștinilor.

·         1340: Spania: regele Alfonso al XI-lea îi învinge pe musulmani în lupta de la Salado.

·         1344: Cruciatii cuceresc cetatea Smirna.

·         1443: Ștefan, primul pictor muralist român cunoscut, a realizat decorația murală a Bisericii Sf. Nicolae din Densuș, județul Hunedoara, ctitorie a cnejilor din familia Manjina. Biserica se afla circa 10 kilometri de orasul Hateg (judetul Hunedoara) si este monument arhitectonic si de cult, unic in spatiul romanesc. Scriitorul George Calinescu spunea  despre lacasul de cult de la Densus:  ”o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

·         1484: Tratatul de la Montargis, regele Franței, Charles al VIII-lea devine succesorul ducelui de „de Bretagne” François al II-lea, în cazul în care acesta din urmă ar muri fără să aibă urmași.

·         1492: Se finalizază construcţia bisericii cu hramul Sfîntul Gheorghe de la Curtea Domnească din Hîrlău, Moldova.Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău a fost construită  în mai puțin de cinci luni. Acest lucru este atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text:“Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a început a se zidi în anul 7000, luna mai 30, și s-a terminat în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător.” (1492). Este primul monument moldovenesc cu pictură exterioară din vremea lui Petru Rareş si a fost inclusa pe lista monumentelor istorice din tara noastra.

·         1492: Cristofor Columb descoperă Cuba în primul său voiaj spre Lumea Nouă.

·         1516: In  Bătălia de la Yaunis Khan  forţele turceşti conduse de  marel vizir ii   înfrâng pe  mamelucii egipteni   lângă Gaza.

·         1531: Bătălia de la Amba Sel: Imamul Ahmad ibn Ibrihim al-Ghazi a încrucișat armele cu Lebna Dengel, Împăratul Etiopiei.

·         1533: Are loc căsătoria dintre Henric al II-lea al Franței și Ecaterina de Medici; amândoi erau în vârstă de 14 ani.

·         1538: Este fondata  la Santo Domingo de Papa Paul al III-lea,  Universidad Santo Tomás de Aquino, prima universitate din Lumea Nouă.

·         1589: Trupele lui Carlo-Emmanuel I de Savoia mărșăluiesc spre Nice și Villefranche pentru a continua apoi spre Provence, confruntarea armată a avut loc pa coastele Ligue-ului.

·         1599: Bătălia de la Şelimbăr. Pe 18 octombrie (stil vechi), 28 octombrie (stil nou) 1599 are loc bătălia de la Şelimbăr în cadrul căreea Mihai Viteazul, domn al Valahiei, înfrînge oastea Transilvăneană în frunte cu Andrei Bahory. Mihai Viteazul intră în Alba Iulia (21 octombrie (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou) 1599) iar întreg teritoriul Transilvaniei trece sub autoritatea lui Mihai. Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfîrşitul secolului XVI a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia. Politica regelui Poloniei Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său Jan Zamoyski de a controla polic malului nordic al Dunării, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei, susţinut la domnie de poloni) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia, ocrotit şi sprijinit de cancelarul polon Jan Zamoyski) prefera schimbarea domnitorului în Muntenia pe unul loial Poloniei şi anume pe Simion Movilă, fratele domnutorului Moldovei Ieremia Movilă, făcînd demersuri în acest sens către Poarta Otomană. În acelaşi context pe 5-6 octobrie (stil nou) 1599, Andrei Bahory - noul principe al Transilvaniei, a trimis un ultimatum lui Mihai Viteazul de părăsire a domniei în Muntenia (Valahia). Mihai Viteazul, ilustru strateg şi om de o verticalitate şi claritate a rară a gîndirii, s-a văzut nevoit să atace primul în Transilvania pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova. Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane. Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti - pasul Tabla Buţii - Valea Oltului - Făgăraş - Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova - Valea Oltului - pasul Turnul Roşu - Ţara Bîrsei. Pentru condiţiile de relief foarte accedentat armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi). Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război. În acelaşi timp Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei ce puteau face joncţiunea cu saşii. Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară care îl susţin cu 8 000 - 10 000 ostaşi, totodată asigurînd că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei prin secuime. La 26 octombrie face joncţiunea dintre ambele coloane avînd un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 - 10 000 oşteni de la ţară, 14000 mercenari, 6000 haiduci,      8000 - 10000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri. După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzînd 2000 morţi, 1000 răniţi, şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiul larg închizînd porţile vestice ale ţării şi anume Mureşul şi Someşul. În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei Andrei Bathory, a fost ucis de ţăranii secui. Mihai Viteazul va intra deja la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei - Alba Iulia obţinînd controlul militar al principatului.

·         1628: Sfârșitul asediului fortăreții Siège de la Rochelle prin capitulare, Rochelle devine astfel sediul și centrul hughenoților.

·         1636: Cambridge (SUA): Întemeierea Universității Harvard în Massachusetts.

·         1664: Este fondat Regimentul maritim Ducele de York și Albany, mai târziu cunoscut drept Royal Marines.

·         1688: A început domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească (1688- 1714).

·         1690: Ducatul de Savoia s-a unit cu Marea Alianță împotriva Franței.

·         1714: Ambasadorul Persiei Méhémet Riza Beg și-a făcut intrarea solemnă înMarseille, primit cu mare pompă de autoritățile marsilieze și de Indendentul regelui, Ludovic al XIV-lea.

·         1746: Lima a fost devastată de un cutremur de 8,4 grade care a făcut peste 6.000 de morți.

·         1776: Războiul american de Independență: Bătălia de la White Plains – forțeleBritish Army au ajuns la White Plains, au atacat și au capturat Chatterton Hill.

·         1789: Armand-Gaston Camus a fost ales președintele Adunării naționale Constituante

·         1790: Discursul lui Merlin de Douai cu privire la drepturile popoarelor de a hotărî pentru ele însele.

·         1806: Capitularea Prusiei în fața lui Napoléon Bonaparte la Prenzlau.

·         1823: Seminarul Teologic din Chişinău (Basarabia ţaristă), este reorganizat si  începe să funcţioneze conform noului statut.

·         1834: Ziua neagră a aborigenilor australieni, măcelăriți de coloniști britanici: evenimentul cunoscut cu numele de Battle of Pinjarra pe Swan River Colony; (Pinjarra, Western Australia).

·         1848: A început primul raliu în Spania: Barcelona - Mataró.

·         1860: La Nice, în Franța s-a deschis primul magazin exclusiv pentru femei; « A la ville de Nancy ».

·         1864: Războiul de Secesiune; a doua bătălie de la Fair Oaks.

·         1867: Forțele armate franceze debarcă la Civitavecchia (Italia).

·         1868: Statele Unite ale Americii: Thomas Edison înregistrează primul său brevet.

·         1869: Dimitri Mendeleev a elaborat Tabelul periodic al elementelor.

·         1886: Statuia Libertatii a fost daruita orasului New York, presedintele american Grover Cleveland fiind cel care a facut onorurile dupa ce Franta, in semn de prietenie, a oferit SUA ceea ce avea sa devina simbolul tarii. Initial cunoscuta sub numele “Libertatea intareste lumea”, ideea statuii I-a apartinut istoricului francez Edouard de Laboulaye. Acesta a considerat ca e nevoie de un simbol care sa marcheze alianta dintre Franta si SUA in timpul Revolutiei americane. Proiectul statuii a fost realizat de sculptorul Frydyric-Auguste Bartholdi, iar suportul a fost facute de catre Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc si Alexandre-Gustave Eiffel. Propunerea pentru amplasarea statuii, reprezentand o femeie cu o torta in mana dreapta,i-a apartinut tot autorului lucrarii, care a primit acceptul de la Congres pentru folosirea insulei Bedloe de langa New York. Pe 26 octombrie 1886, statauia a fost montata in New York, numerosi demnitari francezi participand la eveniment. In 1924, Statuia Libertatii a fost declarata monument national, iar in 1956 insula Bedloe a fost redenumita Insula Libertatii. In prezent, monumentul care masoara 93 de metri, face parte din patrimoniul UNESCO.

·         1892: Émile Reynaud cu ajutorul teatrului optic, la Musée Grévin, a prezentat opera sa „Pantomimes Lumineuses”.

·         1893: Are loc  la Sankt Petersurg, in Rusia, premiera  Simfoniei  a 6 - a, Patetica, cu  doar nouă zile înainte de moartea  autorului sau, compozitorul rus  Piotr Ilici Ceaikovski .

·         1900: Paris: închiderea Jocurilor Olimpice a doua ediție (a II-a Olimpiadă).

·         1918: În Germania, în localitatea Wilhelmshaven, începe Novemberrevolution.

·         1918: Cehoslovacia obține independența față de Austro-Ungaria: (ČSR), „Prima Republică” .

·         1918: În vestul Galiției (Europa Centrală) se formează noul guvern polonez în exil.

·         1919: La cererea Congresului american președintele Woodrow Wilson își dă veto-ul și începe prohibiționismul.

·         1920: Este semnat Tratatul de la Paris dintre România pe de o parte şi Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, pe de altă parte prin care era recunoscut actul unirii Basarabiei cu România; (după 106 ani de dominaţie rusă). În tratat se consemna ca  Imperiul britanic, Franţa, Italia, Japonia, principalele puteri aliate, şi România: „Considerînd că în interesul păcii generale în Europa trebuie asigurată încă de pe acum în Basarabia o suveranitate care să corespundă aspiraţiilor populaţiunii şi să garanteze minorităţilor de rasă, religiune sau limbă protecţiunea ce le este dorită; Considerînd că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerînd că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România; Considerînd, în sfîrşit, că România, din propria ei voinţă doreşte să dea garanţii sigure de libertate şi dreptate, fără deosebire de rasă, de religiune sau de limbă, conform cu tratatul semnat la Paris la 9 decembrie 1919, locuitorilor atît ai vechiului Regat al României, cît şi al teritoriilor de curînd transferate; Au hotărît să încheie tratatul de faţă şi au desemnat ca plenipotenţiari ai lor, sub rezerva facultăţii de a dispune înlocuirea lor pentru semnătură; […] Pe 9 aprilie 1918 (pe stil vechi, 27 martie 1918), în timpul haosului Războiului civil rus, legislativul basarabean (Sfatul Ţării) votase în favoarea unificării acestui teritoriu  cu România cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri. Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodata această unire, chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România, iar Japonia nu a ratificat tratatul.

·         1922: Are loc Marsul fasciștilor conduși de Benito Mussolini asupra Romei, pentru preluarea puterii in Italia. In primele ore ale diminetii de 28 octombrie guvernul lui Luigi Facta a gasit curajul sa actioneze si l-a sfatuit pe rege sa fie de acord cu declararea starii de asediu. Politia si fortele armate s-au pregatit sa imprastie coloanele de fascisti care se indreptau spre Roma pe cai rutiere si ferate. Tatusi, la ora 9 dimineata regele Victor Emmanuel s-a razgandit. A refuzat sa mai autorizeze declararea legii martiale care ar fi pedepdit folosirea fortei de catre fascisti. Aceasta s-a dovedit a fi o decizie fatala: era un semn ca regele nu avea incredere in guvernul sau si voia cu tot dinadinsul sa evite o explicatie violenta cu fascistii lui Mussolini. Afland ca regele refuza sa declare legea martiala, guvernul lui Facta a demisionat. Atunci Victor Emmanuel l-a numit pe Salandra – un veteran liberal-conservator si i-a cerut sa formeze un nou guvern. Salandra a incercat sa negocieze cu fascistii oferindu-le cateve posturi ministeriale, dar curand s-a constat ca Mussolini nu voia nici mai mult nici mai putin decat postul de prim ministru chiar pentru el. Deoarece si altii lideri liberali il contestau pe Salandra in postul de prim ministru – semn al luptei continue dintre factiuni – regele si-a dat seama ca trebuie sa gaseasca un alt om care sa conduca guvernul. In lipsa unui alt candidat care sa nu fie contestat, la 29 octombrie i s-a cerut lui Benito Mussolini sa accepte postul de prim ministru al Italiei. La 30 octombrie 1922 Mussolini a sosit la Roma pentru a fi numit oficial prim ministru al Italiei. Purtatorii camasilor negre – fascistii sai – aveau acum voie sa intre in oras si au defilat triumfal prin fata liderului lor. Mussolini detinea cel mai inalt post politic al tarii.

·         1929: Lunea neagră a bursei din New York.

·         1931 La oficiul stării civile din comuna Tohani, judeţul Buzău, România, principele Nicolae, fără consimţămîntul regelui Carol II-lea al României, se căsătoreşte cu Ioana Dolete, fiica unui mic proprietar pe numele Dumitrescu, fosta soţie a fiului omului politic liberal N.N. Săveanu. În 1937, Consiliul de Coroană a decis decăderea principelui din drepturile de membru al Casei Regale din cauza relaţiei cu Doletti. La data de 9 aprilie 1937, Prinţul Nicolae a renunţat la toate drepturile şi şi-a dat demisia din toate funcţiile pe care le deţinea. Principele Nicolae a primit, prin decret regal, numele de Nicolae Brana. A luat calea exilului împreună cu Ioana Doletti, stabilindu-se mai întîi în Franţa şi mai apoi în Spania. Au rămas împreună până în 1963, când Ioana Doletti (n.1902), a fost răpusă de cancer, la 17 februarie 1963. Printul Nicolae s-a recăsătorit cu Theresa Figuita de Mello şi a decedat  în 1977, la 74 de ani, fară urmaşi.

·         1936: Președintele american Franklin Roosevelt rededică Statuia Libertății în al 50-lea aniversar.

·         1940: Grecia intră în Al doilea război mondial; ultimatumului lui Benito Mussolini, dictatorul grec Ioannis Metaxa răspunde cu celebrul „όχι“ („nu” - Ziua ouchi), drept care Italia cu ajutorul Albaniei invadează Grecia.

·         1941: Holocaust în Kaunas, Lituania: SS-ul nazist a organizat masacrul a peste 9.000 de evrei în ghetoul din Kaunas.

·         1942: Superstrada Alaska este gata.

·         1942: 2.000 de copii evrei și 6.000 de adulți din Cracovia au fost deportați în lagărul de exterminare de la Belzec, în Germania.

·         1943: Realizarea ipoteticii operațiuni militare: Experimentul Philadelphia.

·         1948: Chimistul suedez Paul Müller primește Premiul Nobel pentru Chimie; descoperirea proprietăților insecticidului DDT.

·         1949: In  noaptea de 28/29 octombrie 1949, a avut loc executia a sapte luptători din rezistenţa armată anticomunista condus de mr. Nicolae Dabija, un  văr al lui  Gheorghe Gheorghiu-Dej, originar din Galati, erou al  războiului din Caucaz, care s-a distins in luptele de la Novorosiisk şi Perekop, citat prin Ordin de zi pe Armată şi decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”, chiar din mâna mareşalului Antonescu. Ceilalţi 6 membri ai organizaţiei „Frontul Apărării Patriei Române” executati atunci au fost Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Raţiu, Gheorghe Opriţa, Silvestru Bolfea. Născut la 13 aprilie 1907 la Galaţi, Nicolae Dabija a fost  maior în Armata Română. Intre 1948-1949 a fost liderul principal al organizaţiei „Frontul  Apărării Naţionale. Corpul de Haiduci” si a fost capturat  de Securitate prin tradare, în primăvara anului 1949. Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu, a fost condamnat la moarte prin împuşcare si executat la 28 octombrie 1949, la Sibiu. A fost  îngropat pe ascuns, împreună cu alţi şase dintre oamenii săi, în Cimitirul reformaţilor din acelaşi oraş. Soţia sa, Flavia, aflată în munţi, alături de soţul său, se pare că ar fi murit în urma unei confruntări cu Securitatea la începutul lunii martie 1949. Numărul celor arestaţi din rândurile grupului Dabija în primăvara anului 1949 s-a ridicat, conform datelor Securităţii, la 34: 16 partizani şi 18 „favorizatori”. Grupul Dabija opera pe versantul oriental al Munţilor Apuseni, mai exact pe Muntele Runculeţul Groşilor, sub Muntele Mare, judeţul Turda, în apropierea comunelor Bistra şi Câmpeni, tabăra fiind stabilită conform mărturiilor la 20 km nord-est de Câmpeni pe Muntele Mare, la cota 1201, unde a fost construită o cazemată. La începutul anului 1949, grupul Dabija avea 24 de membri, plus un număr important de susţinători în localităţile vecine. În urma unor lupte sângeroase purtate în Muntele Mare, Cricău şi Mesentea datorită superiorităţii numerice şi tehnice a trupelor Securităţii dar şi trădării, luptătorii anticomunişti au fost înfrânţi. In fața instanţei fiind trimişi 25 de inculpati. Procesul s-a desfăşurat cu uşile închise. Nu au fost acceptaţi în sală decât tinerii activişti de partid, aduşi de la diferite întreprinderi special pentru a vedea cum îşi primeau răsplata „duşmanii poporului”. Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu au fost pronunţate șapte condamnări la moarte prin împuşcare: Nicolae Dabija, Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Ratiu, Gheorghe Oprita şi Silvestru Bolfea. Decizia de condamnare la pedeapsa capitală a primilor 7 inculpaţi fusese practic luată de locotenent-colonelul Gheorghe Crăciun, recursurile lor fiind respinse. La 29 octombrie 1949 D.R.S.P Sibiu a trimis la Bucureşti procesul verbal conform căruia a avut loc execuţia în 28 octombrie, fără a preciza locul în care au fost împuşcaţi. Moartea maiorului Nicolae Dabija avea sa fie înregistrată la Primăria oraşului Sibiu abia dupa 14 ani, sub nr. 6/11 octombrie 1963, asa cum probabil  s-a întâmplat şi în cazul celorlalţi partizani executaţi la 28 octombrie 1949.

·         1949: Franța, Georges Bidault devine prim-ministru.

·         1954: Ernest Hemingway primește Premiul Nobel pentru literatură.

·         1954: Casa regală a Norvegiei este întemeiată ca monarhie federală.

·         1956: Spania – încep emisiunile televizate regulate.

·         1958: Vatican - Angelo Giuseppe Roncalli, patriarh al Veneției, este ales papă și își ia numele de Ioan al XXIII-lea.

·         1959: A apărut Decretul nr. 410, adoptat de conducerea Marii Adunări Naţionale a RPR, care prevedea desfiinţarea unor mănăstiri şi a asociaţiilor religioase, precum şi scoaterea din monahism a mai multor călugări. Aplicarea acestui decret, între anii 1959 şi 1964, prin forţă şi ameninţări, a constituit o perioadă de doliu pentru monahismul românesc şi pentru Biserică: 92 de mănăstiri au fost desfiinţate, închise ori folosite în scopuri sociale. In jur de 4.700 de călugări şi monahi au fost alungati din mănăstiri. La începutul anului 1958 ministrul de interne Alexandru Drăghici propunea desfiinţarea seminariilor monahale, interzicerea accesului călugărilor în Institutele de Teologie de grad universitar, interzicerea înfiinţării de noi mănăstiri, ca şi limitarea accesului în cinul monahal. Majoritatea prevederilor cuprinse în proiectul lui Drăghici se vor regăsi şi în Decretul nr. 410/1959.

·         1962: Criza rachetelor cubaneze: în urma mesajului radiodifuzat al Papei Ioan al XXIII-lea, Nikita Hrușciov le-a declarat americanilor că a ordonat demontarea rachetelor nucleare amplasate în Cuba.

·         1965: Saint Louis, Missouri a fost inaugurat Gateway Arch, 190 de m înălțime (the 630-foot-tall parabolic - catenarian).

·         1965: Ministrul de externe francez Couve de Murville face o vizită la Moscova.

·         1965: A fost publicata Declaratia “Nostra Aetate” privitoare la relatiile Bisericii Catolice cu religiile necrestine, adoptata de al al doilea Conciliu al Vaticanului si promulagata de Papa Paul al VI-lea. Documentul, de o importanta deosebita, a recunoscut linia spirituala care il leaga pe crestini si pe evrei si I-a absolvit pe acestia din urma de uciderea lui Iisus. De altfel, Papa Paul al VI-lea a spus public atunci ca: “In chip deosebit evreii nu mai sunt obiect al reprosului si al neincrederii, ci al respectului, al iubirii si al sperantei.”De asemenea, in declaratie erau admirati si mulsulmanii care il adora pe “Dumnezeu cel unic”. 

·         1973 Criza petrolului: cele 7 țări arabe mari producăoare de petrol au procedat la boicot împotriva Statelor Unite și a Țărilor de Jos, acesta însemnând practic începutul „Crizei petrolului”.

·         1976: Arizona: John D. Ehrlichman, unul din oamenii președintelui Richard Nixon în afacerea Watergate, este condamnat.

·         1977: Cancelarul german Helmut Schmidt (SPD) ține conferința la International Institute for Strategic Studies din Londra, pe tema „Aspecte politice și culturale ale certitudinii occidentale”.

·         1981: Este fondată trupa de hard-rock Metallica.

·         1982: Spania, Felipe González Márquez este ales președinte.

·         1986: Centenarul inaugurării Statuei Libertății a fost sărbătorit în portul New York.

·         1986: Jeremy Bamber a fost găsit vinovat de crimă: părinți, soră și doi nepoți au fost omorâți în numele life sentences.

·         1988: Franța autorizează folosirea pilulei abortive RU-486, creată de Roussel Uclaf.

·         1988: Franța plasează pe orbită TDF1, primul satelit francez de televiziune.

·         1992 - Au fost alese conducerile celor două Camere ale Parlamentului României, în urma convocării parlamentarilor nou aleşi. Oliviu Gherman (FDSN) a fost ales preşedinte al Senatului, iar Adrian Năstase(FDSN) a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor

·         1993 - Întrunit în sesiune plenară, la Strasbourg, Parlamentul european a ratificat Acordul de asociere a României la Comunităţile Economice Europene

·         1995: Baku: un incendiu de proporții în metroul capitalei Azerbaijan-ului; multe victime.

·         1997: Dow Jones Industrial Average cunoaște cel mai neașteptat record: a plecat la deschidere de la cifra 337.17 puncte și a ajuns la închidere la 7,498.32.

·         1998: Liniile Air China pierd pilotul Yuan Bin, care a fugit în Taiwan.

·         2000 - Se desfăşoară primele alegeri municipale organizate în provincia Kosovo, administrată de către ONU

·         2002: Pascal Quignard a primit Premiul Goncourt pentru „Umbrele rătăcitoare”

·         2002: Gérard de Cortanze a primit Premiul Renaudot pentru „Assam”.

·         2004 - O echipa de arheologi australieni si indonezieni a anuntat descoperirea ramasitelor pamantesti a sapte indivizi dintr-o specie umana necunoscuta, datand de acum aproximativ 3 000 de ani. Specia a fost botezata „Homo floresiensis”, dupa numele insulei indoneziene in care au fost gasite osemintele – Flores

·         2005: Președintele Venezuelei a declarat țara „teritoriu liber de analfabetism”.

·         2005: Mexic, se împarte în 100 state care au rectificat statutul Curții Penale Internaționale.

·         2006: Televiziunea spaniolă este în sărbătoare: celebrează 50 de ani de emisie regulată.

·         2007: Cristina Fernández de Kirchner devine prima femeie aleasă președinte al Argentinei.

Nașteri

·         1017: Heinrich al III-lea, rege roman, duce de Bavaria (d. 1056)

·         1466: S-a născut cărturarul umanist Desiderius Erasmus din Rotterdam, cunoscut pentru “Elogiul nebuniei” – 1509; (m. 12 iulie 1536).

·         1585: S-a nascut Cornelius Jansen, teolog olandez, episcop de Ypres. A intrat in 1602 la Universitatea din Louvain, pe atunci un adevarat camp de lupta intre iezuiti si augustinieni, Jansen alaturandu-se acestora din urma. A scris “Augustinus”, in 1640, studiul sau stand la baza formarii doctinei care ii poarta numele si care sustinea ideea ca gratia este un dar pur divin. 

·         1667: Mariana de Neuburg, regină a Spaniei (d. 1740)

·         1696: Maurice de Saxa, nobil german, mareșal al Franței (d. 1750)

·         1697: Canaletto, pictor italian (d. 1768)

·         1706: Louise Marie Madeleine Fontaine, nobilă franceză (d. 1799)

·         1728 - Se naşte, la Marton, navigatorul englez James Cook; este descoperitorul insulelor Société (azi Polinezia franceză), Noua Zeelandă şi Sandwich (azi arhipelagul Hawaii) (m. 14 februarie 1779)

·         1751: Dmytro Bortnjanskyj, compozitor ucrainean

·         1767: Maria Sofia de Hessa, regină a Danemarcei și Norvegiei (d. 1852)

·         1790 - S-a născut Alphonse de Lamartine, scriitor romantic francez (m.28.02.1869).

·         1793: Prințesa Caroline a Danemarcei (d. 1881)

·         1798 - S–a nascut compozitorul francez Henri–Jerome Bertini (m.1876).

·         1818: S-a nascut Ivan Turgheniev, scriitor rus (“În ajun”, “Un cuib de nobili”, “Parinti si copii”, “Destelenire”, “Fum”); (d.22.08.1883).

·         1867: S-a născut George N. Udrischi, medic veterinar, primul chirurg din lume care a procedat la amputarea unuia dintre membrele anterioare la cal, imaginând, în acelaşi timp, o proteză funcţională (1906). A fost membru de onoare al Academiei Române din 1946; (m. 1958).

·         1874: S-a nascut la Campulung Muscel, savantul român  Constantin I. Parhon,  medic endocrinolog şi neuropsihiatru, membru titular al Academiei Române din 22 mai 1939; ( d. 9  august 1969). A fost unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină de sine stătătoare. A  îndeplinit funcţia de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952.

·         1892: S-a nascut Dink Johnson, muzician de jazz. 

·         1893: Prințul Felix de Bourbon-Parma, soțul Charlottei, Mare Ducesă de Luxemburg (d. 1970)

·         1906: Dimitrie Ioan Mangeron, matematician român (d. 1991)

·         1909: Francis Bacon, pictor britanic (d. 1992)

·         1914: Jonas Edward Salk, bacteorolog american

·         1920 - S-a născut la Chişinău, artistul plastic Valentina Rusu – Ciobanu.

·         1920: S-a născut (la Cahul, azi în R. Moldova), într-o familie de colonişti germani, Andrei Ciurunga (pseudonimul lui Robert Eisenbraun), unul din marii poeţi ai temniţelor comuniste; (d. 6 august 2004, București). În 1936 debutează editorial cu placheta de versuri Melancolie, urmând În zodia cumpenei (1939), Poemele dezrobirii (1943), Cântece de dor şi de război (1944). După ce Basarabia va fi din nou răpită, familia Eisenbraun se refugiază în ţară, stabilindu-se la Brăila, unde  va continua să scrie, publicând în câteva reviste brăilene. Unul dintre articolele sale, în care se declară ferm anticomunist,, îndemnându-i pe români să respingă comunismul, îi aduce prima arestare, pentru 29 de zile, în noiembrie 1945. După eliberare publică sub diferite pseudonime românizate: Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru, şi altele, oprindu-se asupra celui cu care va intra în conştiinţa literaturii române: Andrei Ciurunga. În 1947 publică volumul Poeme de dincoace, cuprinzând versuri puternic anticomuniste, pentru care este arestat din nou în 1950 sub acuzația de „crimă de uneltire împotriva păcii”. Cum volumul fusese distrus şi nu a putut fi adus ca probă în proces, autorul său a fost condamnat pentru mai vechiul volum apărut la Chişinău înainte de refugiere, în 1944, Cântece de dor şi de război. Din acest moment calvarul se intensifică. Ciurunga trece prin penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, apoi prin lagărele „cumplitului Canal”, cum însuşi îl numeşte. Aici poetul creează în continuare. Va găsi chiar o metodă ingenioasă de a păstra versurile: coase pe pânză, în căptuşeala unui pieptar de care nu se despărţea niciodată, versurile-cheie ale câtorva sute de poezii, care astfel vor putea fi refăcute în condiţii de libertate. Eliberat în 1954, dar rearestat patru ani mai târziu, în 1958, pentru vina de a fi scris şi difuzat poeziile concepute la Canal, care circulau atât în ţară, clandestin, cât şi în afara graniţelor, în antologii sau la posturi de radio occidentale. Această a treia detenţie o execută la Gherla şi în Balta Brăilei, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politic. În 1967 este reprimit în Uniunea Scriitorilor şi va publica alte opt volume de versuri până în 1989, trecute, desigur, prin filtrul cenzurii. După 1989 văd lumina tiparului şi versurile de detenţie, precum şi alte volume: Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Poemele cumplitului Canal, Lacrimi pentru Basarabia, Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, N-aveţi un surâs în plus?, Poeme cu umbre de gratii, Versuri pentru Ina.

·         1922: S-a nascut Gershon Kingsley, compozitor german.

·         1923: S-a născut criticul şi istoricul literar Mihail Petroveanu; între anii 1948 şi 1952 a fost redactor la Redacţia literară a Radiodifuziunii Române,soţul poetei Veronica Porumbacu; (m. 1977).

·         1926 - S–a născut pictorul Emil Băcilă.

·         1927 - S-a nascut Cleo Laine (Clementina Dinah Campbell), cintareata si actrita britanica.

·         1928: S-a nascut  Ion Mihai Pacepa,  general de securitate comunist, fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

·         1930: S-a născut la Dângeni, județul Botoșani, Eugen Mandric, producător, regizor de film, scenarist, scriitor, publicist; (m.  2000, Bucuresti). A fost de asemenea redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A obținut în anul 1977 Premiul pentru scenariu al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul Buzduganul cu trei peceți

·         1930: Bernie Ecclestone, pilot britanic de Formula 1

·         1931: S-a născut  la Ciucur – Tighina, in Basarabia, Ilarion Ciobanu, celebru actor român, cunoscut pentru rolurile interpretate in filmele “Aurul, dolarii şi ardelenii” – 1978, “Crucea de piatră” – 1993  şi “Terente, regele bălţilor” – 1995; (m. 7 septembrie  2008). A fost, de asemenea, regizor al filmelor  Omul de lângă tine și  Mara.

·         1936 - S-a nascut Charlie Daniels, muzician country american.

·         1937 - S-a nascut Graham Bond, multi-instrumentist si compozitor britanic Graham Bond Organisation).

·         1938 - S–a născut M.N. Rusu, critic şi istoric literar, publicist stabilit în SUA.

·         1939: S-a nascut Jane Alexander, actrita americanca. 

·         1941 - S-a nascut Curtis Lee, cantaret si compozitor american.

·         1941 - S-a nascut Hank B. Marvin (Brian Rankin), chitarist si compozitor britanic (The Shadows).

·         1944: Anton Schlecker, întreprinzător german

·         1945 - S-a născut Wayne Fontana (Glynn Ellis), vocalist şi compozitor britanic (Wayne Fontana & The Mindbenders).

·         1948 - S-a nascut Telma Hopkins, cantareata americana (Dawn).

·         1948 - S-a nascut Ricky Lee Reynolds, chitarist si vocalist american (Black Oak Arkansas).

·         1952: Ionesie Ghiorghioni, politician român

·         1954: Ioan Hoban, politician român

·         1955: S-a nascut Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft si unul dintre cei mai mai bogati oameni din lume. S-a nascut in Seattle, Statele Unite, tatal sau fiind avocat, iar mama profesor. A urmat cursurile unei scoli private, iar la 13 ani si-a descoperit pasiunea pentru computere si a inceput sa realizeze diferite programe. S-a inscris la Universitatea Harvard, in 1975 realizand o versiune a programului BASIC. In acelasi an a renuntat la scoala ca sa lucreze si a pus bazele imperiului Microsoft impreuna cu prietenul sau din copilarie Paul Allen. Tot atunci a produs sistemul DOS, care, in 1981, a fost adoptat de catre International Business Machines (IBM) pentru computerele fabricate. Acesta a fost pasul care a ridicat compania lui Bill Gates. Vanzarea licentei pentru DOS a inceput sa aduca profituri imenese Microsoft, astfel ca la 35 de ani Bill Gates a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din America, pentru ca dupa 1990 sa ajunga cel mai bogat om din lume.

·         1955: Viorica Zaharia, pictoriță română

·         1956: Mahmoud Ahmadinejad, al VI-lea președinte iranian

·         1957 - S-a nascut Stephen Morris, baterist britanic (New Order).

·         1958: Ion Radu Zilișteanu, om de afaceri român

·         1963 - S–a născut cântăreţul italian Eros Ramazzotti („Musica e”, „In certi momenti”, „Tutte storie”).

·         1967: S-a nascut  Julia Roberts, actriţă americană (“Pretty women”, “În pat cu duşmanul”, “Dosarul Pelican”, “Iubitul meu se însoară”).

·         1967: Sophie, Prințesă Ereditară a Liechtensteinului

·         1971: S-a născut soprana Roxana Briban; (m. 2010).

·         1974: Joaquin Phoenix, actor american

·         1974: Nelly Ciobanu, cântăreață din Republica Moldova

·         1979: Aki Hakala, baterist finlandez (The Rasmus)

·         1981: Milan Baroš, fotbalist ceh

·         1983: Alexandru Pițurcă, fotbalist roman

Decese

·         1138: Boleslaw al III-lea, duce de Polonia (n. 1086)

·         1225: A murit poetul si istoricul japonez Jien;  (n. 1155).

·         1412: Margareta I, regină a Danemarcii, Norvegiei și Suediei (n. 1353)

·         1676: A murit scriitorul francez Jean Desmarets;  (n. 1595). A fost prezentat cardinalului Richeieu, iar romanul sau  L’Ariane aparut în 1632 a dus la admiterea sa oficială într-un cerc de scriitori care se întâlnea in casa lui  Valentin Conrart. Acest cerc a constituit nucleul din care s-a dezvoltat  mai târziu Academiea Franceza, Desmarets devenit primul sau cancelar. Jean Desmarets, Sieur de Saint–Sorlin, a fost  membru fondator al Academiei Franceze din 1634. La cererea Richelieu că a început să scrie teatru. În acest gen a produs o comedie privită in epoca de contemporanii sai drept  o capodoperă, ”LesVisionnaires” (1637) , o  tragedie, ”Erigone” (1638); și”Scipion” (1639), o tragedie în versuri. În ultimii săi ani Desmarets s-a dedicat în principal creerii unui număr de poezii religioase.El a fost un adversar al Janseniștilor.

·         1688: A murit (se pare otravit), Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti (1678-1688). In aceiasi zi a urcat pe tronul Tarii Românesti Constantin Brâncoveanu, care a domnit pana la 27 martie 1714); (n. 1640). Era membru al ilustrei familii bizantine a Cantacuzinilor, care a dat mai mulți domni ai Țării Românești și ai Moldovei, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni. De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar. A introdus porumbul în Țara Românească, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării. A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.    Textul acestei prime traduceri, numită şi „Biblia de la Bucureşti”, a fost definitivat de către un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu, la 10/20 noiembrie 1688. Serban Cantacuzino este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mânăstirii Cotroceni.

·         1703: John Wallis, matematician englez (n. 1616)

·         1704: John Locke, filozof englez (n. 1632)

·         1708: Prințul George al Danemarcei, soțul reginei Anna a Marii Britanii (n. 1653)

·         1740 - A încetat din viaţă Anna Ivanova Romanova, împărăteasa Rusiei (1730-1740)

·         1792: John Smeaton, inginer englez (n. 1724)

·         1818: Abigail Adams, soția celui de-al 2-lea președinte american (n. 1744)

·         1861 - A murit poetul Nicoara Moise. Este primul roman din Imperiul Austriac care a avut o pregatire scolara de rang universitar (n.1774).

·         1888: Prințesa Elena de Nassau, Prințesă de Waldeck și Pyrmont (n. 1831)

·         1914: Prințesa Adelgunde a Bavariei (n. 1823)

·         1916 - A murit Cleveland Abbe, fondatorul american serviciului meteorologic al SUA (n.03.12.1838).

·         1917: Prințul Christian de Schleswig-Holstein (n. 1831)

·         1924: A murit la Paris, actorul francez de origine română Eduard de Max (numele real: Eduard Alexandru Max); (n. 14 februarie 1869, la Iaşi). A fost fiul doctorului în medicină Emil Max, cel mai cunoscut ginecolog al vremii sale și membru al mișcării Junimea din Iași iar mama sa, născută Romalo, era rudă apropiată cu Elena Cuza. După absolvirea Conservatorului de Arta din Paris, a debutat cu succes la Paris în rolul Poetului din „Noaptea de octombrie” de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva etc. A lucrat exclusiv în cinematografia franceză fiind considerat unul dintre cei mai de seamă tragedieni ai timpului său. În 1904, o trupă franceză în frunte cu Eduard de Max și Maria Ventura a dat o serie de reprezentații pe scena Teatrului Național București. A devenit  Societar al Comediei Franceze alături de românii Elizabeth Nizan, Jean Yonnel și Maria Ventura la data de 1 ianuarie 1918. Eduard de Max a fost cel care a intermediat accesul marelui actor Tony Bulandra pe scenele teatrului francez. Între 1908 și 1912, Eduard de Max apare în filmele companiei franceze „Film d’art”. În 1913 primește un important rol în adaptarea celebrului roman al lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” (1913).

·         1925: Prințesa Françoise de Orléans, Ducesă de Chartres (n. 1844)

·         1952: Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog, economist și profesor de etică român (n. 1904). Situat spre „dreapta tradiţională”, în sociologie a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, îmbogăţită, în filosofie, prin modelul ontologic românesc. A colaborat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română; în octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani de temniţă grea.

·         1960: Peter Neagoe, prozator și pictor român (n. 1881)

·         1965: A murit pictorul Lucian Grigorescu; membru corespondent al Academiei Române din 1948;  (n. 1894).

·         1969: Kornei Ciukovski, poet rus (n. 1882)

·         1974: A murit inginerul geolog Ion Panu-Huber, cel care a elaborat teoria generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională a mineralelor. Are meritul de a fi creat primul laborator din România de preparare a substanţelor minerale utile; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1904).

·         1981: Eugen Pora, zoolog și oceanograf român (n. 1909)

·         1991 - A murit chimistul Ilie G. Murgulescu, presedinte al Academiei Romane (1963-1966) (n.07.01.1902)

·         1998: Ted Hughes, poet englez (n. 1930)

·         1999: Dinu Giurgiu, compozitor român de muzică ușoară (n. 1943)

·         2003 - A murit soprana Emilia Petrescu, solista si membra a cvartetului vocal al Filarmonicii „George Enescu” din Bucuresti. Arta sopranei a stralucit pe scene din Romania, dar si din Germania, Franta, Elvetia, Cehia si SUA (n.1925). A fost artist emerit.

·         2005 - A încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, membru de onoare al Academiei Române, deţinător al ordinului "Steaua României", cea mai mare distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001 (n. 27 februarie 1903)

·         2005: Richard E. Smalley, chimist american (n. 1943)

·         2008 - A încetat din viaţă actriţa Dina Cocea. A jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, dar a cochetat şi cu apariţiile pe marile ecrane, debutând, în 1939, în filmul "O noapte de pomină" şi continuând cu producţii precum "Neamul Şoimăreştilor", "Ştefan cel Mare", "Cantemir" şi "Iancu Jianu" (n. 27 noiembrie 1912)

·         2013: Tadeusz Mazowiecki, scriitor, ziarist, filantrop și om politic polonez (n. 1927)

Sărbători

·         în calendarul ortodox: Sf Ier Iachint, mitropolitul Țării Românești; Sf. Mc. Terentie cu soția sa, Neonila și cei 7 fii; Cuv. Firmilian Episcopul Cesareei Capadociei; Duminica a 24-a după Rusalii – Învierea fiicei lui Iair

·         în calendarul greco-catolic: Sfinții Terențiu și Neonila, martiri († sec. III); Sf. Ștefan Imnograful († sec. al XI-lea)

·         în calendarul romano-catolic: Simon Zelotul și Iuda Tadeus, apostoli, martiri († sec. I)

·         în calendarul lutheran: Simon Zelotul și Iuda Tadeus

·         în calendarul anglican: Simon Zelotul și Iuda Tadeus

·         Ziua Națională a Greciei. “Ziua demnităţii” sau “Ziua Marelui NU”, zi în care, în anul 1940, Benito Mussolini i-a dat un ultimatum premierului grec, Ioaniss Metaxas, de a permite trecerea trupelor italiene prin Grecia, altfel avea de înfruntat războiul. Premierul grec a răspuns printr-un categoric “Okhi” (NU ! ). La nici două ore, Grecia era atacată, intrând astfel în cel de – Al Doilea Război Mondial. De atunci, toată Grecia sărbătoreşte această zi, comemorând eroii căzuţi în luptă. Se organizează parade militare şi manifestări cultural-artistice. Grecia mai sărbătoreşte şi o altă zi de însemnătate naţională, pe 25 martie, rememorând declanşarea războiului de independenţă din 1821, pentru eliberarea de sub dominaţia otomană.

·         Ziua Națională a Cehiei (Republicii Cehe), zisă și Ziua Liberației sau a Independenței.

RELIGIE ORTODOXĂ 28 Octombrie

+ Sf Ier Iachint, mitropolitul Țării Românești; Sf Mc Terentie, soția sa Neonila și cei 7 fii; Sf Ier Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei; Duminica a 24-a după Rusalii – Învierea fiicei lui Iair

Sf Ier Iachint, mitropolitul Țării Românești)

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina a vieţuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârşitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina şi primul mitropolit al UngroVlahiei (Ţara Românească). Prăznuirea lui se face la data de 28 octombrie

Ca prieten şi ucenic al Sfântului Grigorie Palama, nu putea neglija monahismul românesc. De la Sfântul Munte Athos a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru a organiza mănăstirile româneşti după model athonit.

Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti – S-a născut la sfârşitul veacului al XIII-lea. A urmat înaltele şcoli ale vremii, desăvârşindu-şi cunoaşterea teologică la Constantinopol, unde a apărat învăţătura ortodoxă a isihasmului alături de Sfântul Grigorie Palama. Pentru vrednicia sa a fost ales mitropolit al Vicinei, după moartea mitropolitului Chiril, în 1358. Sfântul Iachint a fost unul dintre cei mai străluciţi mitropoliţi care a sfârşit şirul ierarhilor ce au păstorit de-a lungul veacurilor creştine la Vicina, în Dobrogea. În această parte de ţară, locuită de strămoşii noştri geto-daci, s-a păstrat credinţa adevărată în Mântuitorul Hristos şi s-a trăit după cuvântul Evangheliei propovăduit aici de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. În vremea păstoririi la Vicina, Sfântul Iachint a purtat grijă de eparhia sa, de preoţi, de credincioşi şi de monahi, dar s-a luptat cu mari încercări din pricina năvălirii tătarilor, apoi şi a genovezilor asupra acestor locuri. Sfântul Iachint a fost chemat în mai multe rânduri şi în Ţara Românească, pentru binecuvântarea credincioşilor creştini ortodocşi de pe aceste plaiuri.

Mitropolitul Iachint ducea o viaţă sfântă şi era pildă pentru creştinii ortodocşi din acele timpuri. El învăţase rugăciunea inimii de la monahii din preajma Sfântului Grigorie Palama şi-i învăţa pe călugării din mânăstirile eparhiei sale să dobândească starea de rugăciune neîncetată. De sfinţenia vieţii lui auzise însuşi Voievodul Basarab I Întemeietorul (cca. 1310-1352), dar în timpul domniei lui nu este atestată existenţa unei autorităţi bisericeşti în Ţara Românească recunoscute de Constantinopol. Această lipsă a împlinit-o fiul marelui Întemeietor, Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care a făcut demersuri la Patriarhia de Constantinopol pentru venirea Mitropolitului Iachint de Vicina la Curtea domnească de la Argeş. În luna mai 1359, cu îngăduinţa Sfântului Patriarh Calist I al Constantinopolului (1350-1354; 1355-1363) şi la stăruinţele voievodului Nicolae Alexandru Basarab, Sfântul Iachint s-a mutat în capitala de atunci a Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş. Astfel, locul Vicinei a fost luat, în şirul mitropoliilor Patriarhiei de Constantinopol, de Mitropolia Ungrovlahiei sau a Ţării Româneşti, care de atunci înainte s-a îngrijit şi de credincioşii ortodocşi din Dobrogea. Mutarea Mitropolitului Iachint a fost lesne de înfăptuit, deoarece, încă de la începutul secolului al XIV-lea, Ţara Românească a lui Basarab I se întindea până la Gurile Dunării, la Chilia.

În scrisoarea prin care Sfântul Patriarh Calist I întăreşte mutarea Sfântului Iachint în Ţara Românească, se arată că „toţi clericii din ţară şi ceilalţi sfinţiţi călugări şi laicii trebuie să asculte şi să se supună lui ca unui adevărat păstor şi părinte al lor”, că arhiereul trebuie să-i înveţe pe toţi „calea Evangheliei, depărtându-i şi împiedicându-i de la faptele oprite ale păcatului şi de la toată dogma străină de Biserica lui Hristos”, de vreme ce şi în Ţara Românească erau în vremea aceea unii care încercau să ademenească poporul, fie la Biserica papală, fie la erezia bogomilică. De aceea patriarhul Constantinopolului îl încredinţează pe acest minunat ierarh poporului român evlavios, ştiindu-l pe Iachint cuvios, rugător, râvnitor în săvârşirea celor sfinte, bun chivernisitor al lucrării Bisericii, precum şi mare apărător şi mărturisitor al dreptei credinţe.

Sfântul Iachint a întărit în mărturisirea Ortodoxiei, prin cuvânt şi faptă, pe voievod şi pe dregători, care erau ispitiţi să-şi schimbe credinţa pentru dobândirea unor trecătoare foloase lumeşti făgăduite de străini.

De asemenea, marele ierarh s-a îngrijit de organizarea bisericească a Ţării Româneşti, de hirotonirea unor preoţi vrednici şi de buna rânduială a vieţii monahale, fiind iubit de popor pentru blândeţea şi milostivirea lui. Spre sfârşitul păstoriei sale, a venit în Ţara Românească Sfântul Cuvios Nicodim, care a ridicat mai apoi mânăstirile cu viaţă de obşte: Vodiţa şi Tismana.

În ultimii ani ai vieţii, Sfântul Iachint a îndurat, cu răbdare şi rugăciune, povara multor neputinţe şi boli, şi a suferit felurite clevetiri nedrepte din pricină că slăbiciunea bătrâneţii îl împiedica să mai meargă la Constantinopol. El însă a biruit încercările prin smerenie şi cu nădejde în Dumnezeu, dând tuturor pildă de răbdare a necazurilor în chip duhovnicesc.

În toată viaţa sa, întâiul între mitropoliţii Ţării Româneşti s-a arătat bineplăcut lui Hristos şi, la adânci bătrâneţi, în anul 1372, a fost chemat la veşnicele locaşuri, fiind plâns de tot poporul ca un adevărat părinte şi propovăduitor al adevărului dumnezeiesc.

Sfântul Mucenic Terentie, cu soţia sa Neonila şi cei 7 fii – 

Aceştia au fost prinşi în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian şi judecaţi pentru mărturisirea faptului că erau creştini. Au fost supuşi supliciilor şi în cele din urmă au suferit moarte martirică pentru credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Cuvios Firmilian Episcopul.

L-au mărturisit pe Hristos, iar pe idoli i-au hulit. Pentru acest lucru au fost chinuiţi fără de măsură şi apoi spânzuraţi.

Acesti sfinti fiind în casa, închinându-se si slujind lui Dumnezeu pururea, au fost pârâti si fiind adusi la judecata, au marturisit pe Hristos Dumnezeu adevarat si pe idoli îi batjocoreau. Deci au fost spânzurati si-i strujeau, si-i udau peste rani cu otet iute si cu sare, pârjolindu-i dedesubt cu foc. Iar ei se rugau lui Dumnezeu în tacere, îndemnându-se unul pe altul la mucenicie. Si nu a trecut Dumnezeu cu vederea ruga lor si îngeri nevazuti i-au slobozit din legaturi si le-au dat tamaduiri; iar pagânii s-au înfricosat si s-au spaimântat. Apoi legându-i la o roata, i-au batut; si cât se parea acelora ca-i bat, ei nici un rau la nici un chin nu patimeau; apoi i-au dat sa-i manânce fiarele. Si sfintii mucenici ramânând de toate nevatamati, i-au bagat în niste caldari cu smoala clocotind pe foc; si smoala s-a prefacut în apa. Deci vazând pagânii ca chinurile nu sunt nimic înaintea lor, le taiara capetele.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 24-a după Rusalii – Învierea fiicei lui Iair

Ev. Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Ap. Efeseni 2, 14-22

Fraţilor, Hristos este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea, şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe, şi pace celor de aproape; că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.

Predică la Duminica a XXIV-a după Rusalii - Vindecarea fiicei lui Iair (Pr. Ilie Cleopa) 

„Iar El a zis: Nu plângeți; nu a murit, ci doarme.” (Luca 8, 52) 

Iubiți credincioși, 

În Sfânta Evanghelie de astăzi ați auzit despre două minuni mari și preaslăvite, pe care le-a făcut Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Una cu vindecarea femeii care era în curgerea sângelui de doisprezece ani; iar alta cu învierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. În predica de azi vom vorbi despre cei adormiți în Domnul.

Dar mai întâi să ne punem o întrebare. Pentru care pricină a zis Mântuitorul către cei ce erau de față și plângeau după fiica lui Iair, care murise: “Nu plângeți; nu a murit, ci doarme“ (Luca 8, 52).

Iată răspunsul: Acest cuvânt l-a zis Mântuitorul, ca să ne arate că, după venirea Sa cu trupul în lume, toți cei ce vor crede în El și vor face poruncile Lui, nu vor mai muri cu sufletul. Chiar de mor cu trupul, ei sunt vii înaintea Lui, după cum și în alt loc al Sfintei Evanghelii ne-a spus Hristos: “Cel ce va crede întru Mine, chiar de ar muri, viu va fi“ (Ioan 11, 25). Adică, unii ca aceștia numai cu trupul sunt adormiți, iar nu și cu sufletul.

Acest adevăr ni-l arată pe larg și marele Apostol Pavel care zice: “Fraților, despre cei ce au adormit, nu voiesc să fiți în neștiință ca să nu vă întristați ca ceilalți, care nu au nădejde“ (I Tesaloniceni 4, 13). Care sunt cei ce nu au nădejde? Sunt cei care cred că odată cu moartea trupului, moare și sufletul și că niciodată nu vor mai învia cei morți ai lor, precum au fost și sunt păgânii închinătorii de idoli și toate popoarele care nu cred în Hristos și în învierea Lui din morți.

Noi însă, “credem că Iisus a murit și a înviat“. Și, la fel credem că Dumnezeu “pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce la învierea, cea de apoi, împreună cu El“ (I Tesaloniceni 4, 14). Căci “dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom viețui împreună cu El“ (Romani 6, 8; I Corinteni 15, 49). Cât despre cei morți în credința în Iisus Hristos, ei nu sunt morți ci adormiți, așa cum adeverește Sfânta și dumnezeiasca Scriptură, care zice: “Hristos a înviat din morți, fiind începătura învierii celor adormiți“ (I Corinteni 15, 20). Vedeți că nu zice: începătura învierii celor morți, ci a acelor adormiți?

Așadar, prealuminat ne arată aceste mărturii ale Sfintei Scripturi că cei ce mor cu credința în Iisus Hristos, nu sunt "morți", căci după cum nu putem zice unui om ce doarme că este mort, tot așa și celor ce au adormit în Hristos nu le putem spune că sunt morți, ci adormiți. Aceștia, la judecata de apoi, se vor scula și vor avea mărturie de la Hristos înaintea Tatălui, despre credința lor cea dreaptă și despre faptele lor cele bune (Matei 10, 32; 25, 34; Luca 12, 8; Apocalipsa 3, 5). Așa a adormit în Hristos, Sfântul întâiul mucenic și arhidiacon Ștefan, fiind ucis cu pietre de către iudei pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, care se ruga și zicea: "Doamne Iisuse, primește duhul meu!" Și îngenunchind a strigat cu glas mare: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea a adormit“ (Fapte 7, 59-60).

Așa au adormit milioane de sfinți și martiri care au crezut și au mărturisit pe Hristos și care nu sunt morți, ci adormiți în Hristos până la obșteasca înviere.

Iubiți credincioși,

După ce ați auzit că toți cei ce mor cu credință statornică în numele lui Iisus Hristos, nu sunt morți ci adormiți, este bine să arătăm și în ce fel vor învia cei adormiți în Hristos. Trebuie să știți și să înțelegeți, că toți cei adormiți în Hristos, nu se vor scula la judecata viitoare, tot așa cum au fost când au murit cu trupul. Nu, cu adevărat nu.

Avem atâtea mărturii în Sfânta Scriptură despre acest lucru că la judecata de apoi, cu mare prefacere se vor schimba trupurile celor adormiți în Hristos și cu însușiri și daruri preaminunate se vor îmbrăca atunci. Pe aceste însușiri și daruri ale trupurilor celor adormiți în Hristos, ni le arată Marele Apostol Pavel, zicând: “Seamănă-se întru stricăciune, scula-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere; seamănă-se trup firesc, scula-se-va trup duhovnicesc“ (I Corinteni 15, 42-44).

Apoi, arătând că este trup firesc și trup duhovnicesc, zice: Este trup firesc, este și trup duhovnicesc. De aici înțelegem că trupurile drepților la judecata cea viitoare vor străluci ca soarele, după cum a zis Domnul Însuși: “Atunci drepții vor străluci ca soarele întru împărăția Tatălui lor“ (Matei 13, 43). Mai trebuie să știm că preaminunată va fi atunci acea ușurime și lesne mișcare a trupurilor drepților. Atunci ei se vor purta cu iuțeala fulgerelor în orice parte a lumii și ca gândul vor zbura din cer și vor veni la mormintele și la trupurile lor (Ușa pocăinței, Brașov, 1812, Cartea a II-a, p. 85 și Cartea a IV-a, p. 254).

Nici o întârziere nu li se va pricinui lor din greutatea duhovniceștilor trupuri. De aceea înțeleptul Solomon cu scânteile focului a asemănat pe drepți, zicând: “Ca scânteile prin foc vor fugi“ (Înțelepciunea lui Solomon 3, 7); căci scânteile focului când se împrăștie de vânt, pretutindenea cu mare lesnire se risipesc. Încă vor avea în vremea aceea trupurile drepților mare și covârșitoare subțirătate, încât vor trece prin celelalte trupuri și prin orice fel de materie, asemenea cu trupul Domnului după înviere, care a trecut prin piatra mormântului și prin ușile încuiate ale ucenicilor cu mare lesnire și fără de nici o oprire.

Dar, frații mei, cine poate spune câtă bucurie și câtă mirare va fi atunci când aceste suflete duhovnicești și slăvite vor veni din cer la judecata viitoare, cu ochii lor plini de lumină și de bucurie și vor căuta pe pământ trupurile lor. Ce fel de vorbire se va face împreună atunci între sufletele și trupurile lor? Câte dulci și sfinte sărutări, câte duhovnicești îmbrățișări vor face atunci sufletele către trupurile lor cu care au viețuit pe pământ? Atunci va zice sufletul către trupul său, cuvântul cel din Sfânta Scriptură: “Cât de frumos ești dragul meu, și cât de drăgăstos ești tu“ (Cântarea Cântărilor 1, 15). “Iubitul meu este alb și rumen și întru zeci de mii este întâiul. Trandafirii mirositori sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate, iar buzele lui la fel cu crinii roșii“ (Cântarea Cântărilor 5, 10-13). După aceste convorbiri va zice sufletul către trupul său: "Vino, trupule, prietenul meu din măruntaie să ne unim unul cu altul împreună, ca un mire cu mireasa sa, că iată iarna a trecut și s-a sfârșit, iar grindinile, furtunile și tulburările lumii nu mai sunt.

Bunătățile cerurilor se gătesc, bucură-te dar fratele meu împreună locuitorule. Acum Dumnezeu a dat sfârșit dorului meu celui de mult pe care îl aveam de a mă întâlni și de a mă uni cu tine. Câte osteneli am suferit noi împreună pe pământ, câte scârbe, câte suferințe, câte lacrimi am vărsat împreună, câte privegheri, câte dureri am răbdat împreună când eram în viața cea de pe pământ și suspinam după viața cea veșnică? Dar acum, moartea s-a pierdut, patimile s-au prăpădit, a sosit viața și învierea, nestricăciunea și odihna. Unde ai fost atâția ani, unde atâta vreme ai locuit? Ci, o Dumnezeule, cum trupul acesta al meu zăcea în groapa oaselor celor fără de suflare, iar eu umblam plimbându-mă prin rai, îndulcindu-mă din parte din frumusețile lui pentru puțina mea dare de plată!

Vino dar acum, trupul meu, și să luăm plățile deplin. Fiindcă și tu ai fost împreună călător și ajutător la ostenelile mele, tu ai răbdat ocările și necinstea împreună cu mine pentru Hristos, aspra viețuire a postului și a privegherii, crucea pocăinței, lipsa hranei, lipsirea de cele spre trebuință, toate cu osârdie împreună cu mine le-ai răbdat. De câte ori ai scos pâinea din gura ta ca să hrănești pe cei săraci! De câte ori te-ai golit pe tine, ca să îmbraci pe cei goi! De câte ori ai lăsat pământurile și moșiile tale, averile, bogăția și cinstea ta, ca să nu strici pacea cu vecinii tăi! Cu dreptate dar este, câte lacrimi împreună cu mine ai semănat, iarăși împreună cu mine bucurii să seceri. Și la câte ai fost împreună cu mine părtaș la osteneli și ajutor, la acestea să te faci împreună cu mine părtaș al slavei mele.

Deci, scoală-te fratele meu din praf și te unește cu mine, ca să umblăm împreună și să ne împărtășim împreună de răsplata ostenelilor noastre" (Ibidem, p. 83-86).

Iubiți credincioși,

Am vorbit până aici despre cei adormiți în Hristos, despre darurile și însușirile pe care le vor avea trupurile celor adormiți în Hristos la judecata viitoare și despre convorbirea ce vor avea sufletele drepților cu trupurile lor înviate la judecata cea de obște în vremea de apoi.

Acum voi adăuga din Viețile Sfinților o istorioară sfântă și adevărată prin care Dumnezeu ne-a arătat în chip minunat învierea cu trup a celor adormiți în Hristos.

Pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr, care a luat împărăția Bizanțului în anul 408 după venirea Domnului, s-a ivit un eres blestemat, care zicea că nu vor învia morții. Iar Preabunul nostru Mântuitor, care pururea poartă grijă de Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o cu Preascump sângele Său, a arătat o mare și preaslăvită minune despre învierea celor adormiți întru El în acest chip: Șapte tineri creștini ostași cu rânduiala, din orașul Efes, a căror nume erau: Maximilian, Ianvlih, Exacusodian, Martinian, Ioan, Dionisie și Antonie, pe vremea marilor prigoane din partea păgânului împărat Decie, au fugit din fața muncitorilor și s-au ascuns în peștera muntelui ce se chema Ohon. Stând ei acolo la rugăciune către Dumnezeu, au adormit în această peșteră și au dormit 192 de ani, până pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr.

Deci, cu puterea lui Dumnezeu trezindu-se ca dintr-un somn preadulce, li s-a făcut foame și au trimis în orașul Efes pe Ianvlih, cel mai tânăr dintre ei, să le cumpere ceva de hrană. Acela luând niște bani de argint, s-a dus în cetatea Efesului cu mare grijă ca să nu fie cunoscut de cineva spre a fi prins de cei ce chinuiau pe creștini... și mergând la un vânzător de pâine, a scos un ban de argint și i l-a dat vânzătorului. Dar banul acela avea pe el chipul lui Deciu, cel ce împărățise de demult. Văzând acest lucru vânzătorul de pâine a prins pe Sfântul Ianvlih și i-a zis: "De unde ai găsit această comoară să ne spui și nouă, iar de nu, te vom da pe mâna judecătorului". Apoi a dus pe Sfântul Ianvlih la antipatul și la episcopul cetății.

Auzind Sfântul Ianvlih că împăratul Deciu a fost de demult a căzut cu fața la pământ și a zis: "Tot Deciu este împărat în cetatea aceasta?" Iar episcopul i-a zis: "Nu, fiule. Acest împărat păgân a fost de demult. Acum împărățește peste noi drept credinciosul împărat Teodosie". Atunci Sfântul Ianvlih a zis: "Mă rog vouă să mergeți după mine să vă arăt peștera muntelui Ohon și pe prietenii mei ca să știți de la dânșii adevărul. Căci noi, fugind din fața păgânului împărat Deciu, mai înainte cu câteva zile, ne-am ascuns în peștera aceea, iar pe el l-am văzut intrând în cetatea Efesului".

Apoi episcopul și antipatul cu mai marii cetății au mers cu tânărul și cu mulțime de popor la peșteră. Iar la gura peșterii au găsit între două pietre, două tăblițe de plumb pe care erau scrise aceste cuvinte: "Acești șapte tineri sfinți, au fugit din fața muncitorului Deciu și s-au ascuns în peștera aceasta, iar Deciu a poruncit de s-a astupat peștera și așa s-au sfârșit într-însa acești tineri care au murit pentru Hristos" (a se vedea pe larg Viețile Sfinților, la 4 august). Citind aceste,a toți s-au umplut de mirare și au preaslăvit pe Dumnezeu. Apoi, intrând în peșteră, au găsit pe sfinții tineri șezând plini de bucurie, cu fețele strălucind ca lumina, de harul lui Dumnezeu. Deci văzându-i pe ei antipatul și episcopul și cei mai mari ai cetății, au căzut și s-au închinat până la pământ la picioarele lor, și au dat mare slavă lui Dumnezeu, că i-a învrednicit să vadă o minune preaslăvită ca aceasta.

Auzind împăratul Teodosie aceasta, a venit la peșteră și, intrând a văzut pe sfinți ca pe niște îngeri ai lui Dumnezeu și, căzând în genunchi li s-a închinat lor.

Vorbind împăratul Teodosie cu ei șapte zile, i-a văzut plecându-și capetele lor și adormind somnul morții, după porunca lui Dumnezeu. Apoi a poruncit să se facă șapte sicrie de aur, în care purtând sfintele trupuri ale sfinților tineri, i-a îngropat acolo în peșteră.

Iubiți credincioși,

Ce datorii avem noi față de cei adormiți, mai ales față de morții noștri?

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea și odihna sufletelor lor. Și cum nu știm care dintre cei adormiți au fost mântuiți sau nu, suntem datori să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți morții noștri, pomenindu-i regulat la Sfânta Liturghie și la parastase cu dezlegări. Iar în familie suntem datori să facem milostenie la săraci în numele lor. Milostenia și slujbele cu dezlegări la biserică sunt singurele căi de ajutorare a celor răposați. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osândă și le-a mântuit.

Și dacă cei adormiți au fost în viață credincioși, iubitori de Dumnezeu și de biserică, milostivi, smeriți și apoi spovediți și împărtășiți înainte de moarte, slujbele și dezlegările îi mântuiesc sigur și îi scot din osândă la odihnă.

Iar dacă, dimpotrivă, au trăit în viață indiferenți și departe de Dumnezeu și de biserică și au murit nespovediți, slujbele și milostenia nu le mai ușurează osânda sufletului, căci nimeni din cei ce mor nedezlegați prin spovedanie nu pot intra în odihna raiului, căci zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: ce veți dezlega - prin spovedanie - pe pământ, va fi dezlegat și în cer...

Așadar foarte mult putem ajuta la mântuirea răposaților noștri prin slujbe și milostenie în numele lor. Că fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor, adică nu sunt aruncați în osânda veșnică a iadului, ci dorm, adică se odihnesc cu drepții în sânul lui Avraam, adică în rai, până la Judecata de apoi. De aceea este păcat ca noi creștinii să plângem ca niște deznădăjduiți pe cei morți, ci numai să ne întristăm pentru plecarea lor dintre noi, ca cei ce au nădejde.

Vă spun și aceasta, că este păcat și oprit de Biserică să pomeniți la sfintele slujbe pe cei ce au fost necredincioși, adică lepădați de Dumnezeu, sau sectanți, adică lepădați de Ortodoxie, care au murit atei sau în vreo sectă. La fel, nu puteți pomeni la biserică pe cei ce s-au sinucis și pe copiii avortați, pentru că primii și-au pierdut nădejdea de mântuire, iar ceilalți nu au fost botezați. Nu pot fi pomeniți la slujbe nici creștinii care au refuzat preotul și Sfânta Împărtașanie înainte de moarte sau care n-au vrut să se împace și să ierte pe dușmanii lor nici măcar în ceasul morții. Pe toți aceștia nu-i puteți pomeni.

O mare datorie avem și față de noi înșine și de fiii noștri. Aceea de a duce pe pământ o viață curată, creștinească, legată permanent de Hristos, știind că nu cunoaștem ceasul morții fiecăruia dintre noi și că fiecare în ce va fi găsit, în aceea va fi judecat!

Deci să ne pocăim fiecare de păcatele noastre, acum când mai avem putință și puțină vreme. Să ne spovedim și împărtășim cât mai des cu Prea Cinstitele Taine; să ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu cu credință și cu nădejde; să îndemnăm și pe fiii și frații noștri la pocăință și sfințenie, iar pentru cei răposați să ne rugăm așa cum ne învață Sfânta Biserică: "Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Amin.

ARTE 28 Octombrie

INVITAȚIE LA BALET 28 Octombrie

Piotr Ilici Ceaikovski

Spărgătorul de nuci

Spărgătorul de nuci este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71) pe un libret de Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor.

Tabloul I

În casa domnului Stahlbaut domneşte forfoteala dinaintea sărbătorii de Crăciun. Recent, Marie a primit cadou o carte minunată, “Spărgătorul de nuci”. Marie este încântată de cartea citită. Ea îi roagă pe părinţii săi să se joace cu ea. Aceştia sunt de acord , dar obosesc repede.

   Tabloul II

Afară este iarnă. Domneşte atmosfera sărbătorească a Crăciunului. La patinoar s-a adunat multă lume: copii şi părinţi patinează veseli. Pe neaşteptate, pe patinoar apare Drosselmayer, directorul teatrului de păpuşi şi unchiul Mariei. El a adus cadouri câteva păpuşi deosebite şi înfrumuseţează astfel sărbătoarea. Copiii sunt bucuroşi, dar cunoscându-l pe Drosselmayer îi cer un cadou special de Crăciun. Acesta este de acord să le arate un spectacol pregătit pentru sărbătoarea de Crăciun. Este povestea unui mic Prinţ, care din cauza nepăsării sale, este transformat într-un “Spărgător de nuci”. Cortina se ridică…povestea începe.

   Tabloul III

Familia Stahlbaum şi neastâmpărata Marie aşteaptă oaspeţii de Crăciun. Si iată, casa se umple de musafiri. Copiii se bucură de cadouri, adulţii discută cuviincios. În acest moment apare Drosselmayer – unchiul Mariei. Fetiţa se aruncă în braţele lui, încep să se hârjonească, iar apoi îl roagă să îi arate cadoul pe care i l-a pregătit. Drosselmayer dispare pentru o clipă, şi apare cu o păpuşă ciudată, un “Spărgător de nuci”. Marie este foarte încântată – aceasta este păpuşa despre care tocmai a citit în carte. Drosselmayer întorce resortul păpuşii, şi Spărgătorul de nuci începe să spargă nuci, bucurând copiii. Cu toţii se uită la păpuşa mecanică. Unchiul este mândru de cadoul său, şi le mai arată copiilor că Spărgătorul de nuci poate şi dansa.  În timpul dansului, resortul se opreşte şi păpuşa se prăbuşeşte pe podea. Musafirii sunt dezamăgiţi şi se împrăştie prin casă. Marie rămâne cu păpuşa încercând să o ridice. Apare unchiul Drosselmayer care o ajută să întoarcă din nou resortul, şi păpuşa începe vesel să danseze. Dar din nou resortul se opreşte şi păpuşa cade. Marie este îngrijorată, însă unchiul îi spune că Spărgătorul de nucieste doar o păpuşa. Acum ea trebuie să meargă la culcare.

Musafirii se retrag. Din teatru apare regele şoarecilor – duşmanul Spărgătorului de nuci. Marie este speriată, dar unchiul Drosselmayer îi spune fetiţei că a visat. Văzând puternica atracţie a Mariei faţă de Spărgătorul de nuci, Drosselmayer dă viaţă poveştii. Casa se transformă într-un brad de Crăciun plin cu jucării însufleţite. Asupra jucăriilor năvăleşte o armată de şoareci în frunte cu regele lor.

Lacul lebedelor

Lacul lebedelor (rus. Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 20).
Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.
Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.
Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul „simfonic” al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.

Subiectul

Prolog

Undeva, într-o lume fără nume, Regina-Mamă împreună cu prinţul Siegfried urmăresc la teatru Moartea lebedei. După plecarea lor apare Rothbart, un personaj straniu şi malefic care o transformă pe balerină în pasăre, ca pe multe altele înaintea ei…

Actul I

Tabloul I

În curtea palatului de pe malul lacului are loc o petrecere, în ajunul majoratului prinţului Siegfried. Oaspeţii aduc cadouri, apoi dansează un vals. Intră Regina-Mamă, salutată de toţi participanţii. Îl declară pe tânărul Siegfried prinţ moştenitor şi îi spune că a sosit momentul să se gândească la însurătoare din raţiuni de stat, dar acesta este hotărât să se căsătorească numai din dragoste. Printre însemnele puterii pe care i le oferă se numără o arbaletă. Apoi Regina se retrage, în timp ce invitaţii continuă petrecerea (pas-de-trois, poloneza). Rămas singur după plecarea tuturor, Siegfried meditează la cele spuse de mama sa, în timp ce pe mal apare un stol de lebede. Fascinat, îşi ia arbaleta şi fuge în urmărirea lor.

Tabloul II

În miez de noapte, lebedele îşi recapătă înfăţişarea umană şi dansează. Fermecat de frumuseţea Odettei, care se află printre ele, Siegfried se îndrăgosteşte imediat şi, promiţându-i credinţă, o invită a doua zi la castel pentru a o prezenta drept logodnică. Jurământul lui curat le-ar putea salva pe toate celelalte. În urma sa, Rothbart rânjeşte sfidător…

Actul II

Tabloul III

În sala de ceremonii a palatului se serbează cei 21 de ani ai prinţului Siegfried – este şi ziua când acesta îşi va alege viitoarea consoartă! Intră invitaţii, aducând omagii Reginei-Mame şi Prinţului; are loc parada posibilelor logodnice (dansul Mireselor). Petrecerea e întreruptă de intrarea lui Rothbart şi a însoţitorilor săi. Acesta o prezintă întregii Curţi pe Odile – în fapt sora sa -, care îl vrăjeşte pe Siegfried printr-un dans ademenitor. În timp ce evoluează personajele din suita lui Rothbart (dans spaniol, mazurca), proaspătul cuplu se retrage, iar Rothbart se aşează lângă Regina-Mamă. Revenind, Siegfried dansează cu Odile un pas de deux înflăcărat, înşelat de asemănarea acesteia cu Odette. Rothbart intervine, cerându-i să jure dragoste veşnică Odilei, iar acesta se supune, dar îşi dă seama îndată că a fost păcălit. Disperat, Siegfried fuge către malul apei ca s-o întâlnească pe Odette, în timp ce, în urma lui, palatul se cutremură şi se prăbuşeşte, transformându-se în ruine, sub lumina Lunii.

Tabloul IV

Rămas pe tron, Rothbart este înconjurat de stolul de balerine-lebede. Odette, cu inima rănită, dansează plângându-şi soarta. Intră Siegfried, care îşi cere iertare spunând că a fost înşelat şi-şi declară din nou iubirea nesfârşită. Rothbart încearcă să-l alunge, iar între ce doi are loc o luptă, în vâltoarea căreia apele lacului se revarsă asupra întregului palat. Din undele învolburate iese Siegfried trăgând-o după el pe Odette, care şi-a recăpătat înfăţişarea umană datorită dragostei adevărate ce-i uneşte pe cei doi.

MUZICĂ 28 Octombrie

Piotr Ilici Ceaikovski

Simfonia a 6-a Patetica: TCHAIKOVSKY - Symphony no 6 (Pathetique) - Herbert von Karajan & Wiener Phil: http://youtu.be/wHAfvUFtCIY.

Compozitorul francez Henri–Jerome Bertini

Menuett in G-Dur von H. Bertini. Gespielt von Anna Bauer: https://youtu.be/x1TIs1BW-CQ.

Dink Johnson, muzician de jazz

STOMP DE LOWDOWN by Dink's Good Time Music (Dink Johnson) 1946: https://youtu.be/AefmRdJ52ok?list=PLSBuUIv0r8vNuaCwKDWeGnaD6rLbXeo_g.

Gershon Kingsley, compozitor german

Gershon Kingsley- Music to Moog by, full LP (1969): https://youtu.be/CWbR4kweaFk.

Charlie Daniels, muzician country american

Charlie Daniels Band - 1980 - Rockpalast - Grugahalle, Essen, Germany: https://youtu.be/GLeJoNfAdGc.

Graham Bond, multi-instrumentist si compozitor britanic Graham Bond Organisation)

Grahame Bond - Love Is the Law [full album / bonus tracks]: https://youtu.be/wyg8x36fIvY.

Curtis Lee, cantaret si compozitor american

Curtis Lee - Pretty Little Angel Eyes – Original: https://youtu.be/pZT__JFMUgU?list=PLf2Bs2cyikXv6Yo8UA_T8QDLf5dOqO7VY.

Hank B. Marvin (Brian Rankin), chitarist si compozitor britanic (The Shadows)

Sleep Walk -- Hank Marvin (of The Shadows) (in HD): https://youtu.be/Lv_jPT10ROI.

Wayne Fontana, muzician englez, a cantat cu The Mindbenders

WAYNE FONTANA and the MINDBENDERS ~ "GROOVY KIND OF LOVE" live 2001: https://youtu.be/kLyaeZlG_Uk.

Telma Hopkins, cantareata americana (Dawn)

Nell Carter and Telma Hopkins Christmas duet: https://youtu.be/MngOY5KgtWg?list=PLvbU7ekY5Z1nrzmMXOArMANHTjMxJ5ZKA.

Ricky Lee Reynolds, chitarist si vocalist american (Black Oak Arkansas)

Black Oak Arkansas hey ya'll: https://youtu.be/RuK3HDDTJTQ.

Metallica

Metallica - The Best Ballads: http://youtu.be/I-suRH3iDEc;

Metallica - The Black Album [Full Album]: http://youtu.be/p7jJAshGERA.

Stephen Morris, baterist britanic (New Order)

New Order - Truth (September 7, 1980, Stephen Morris Vocal, RARE): https://youtu.be/BKzCgSJlE2k.

Eros Ramazzotti

Eros romantico 18 grandes canciones: http://youtu.be/jPCVMCX05Jw.

Nelly Ciobanu

Nelly Ciobanu - Tu Iubire: http://youtu.be/1Ow1DJG4mLE;

Nelly Ciobanu – Ploi: http://youtu.be/puos9DB1nhE;

Nelly Ciobanu - Dragostea doare: http://youtu.be/xm0Nv-5IpYo.

Dinu Giurgiu

Adrian Daminescu - Intr-o zi (original) : http://youtu.be/7pPU_FmmTrQ;

Natalia Guberna - Mi-ar plăcea să fiu o floare: http://youtu.be/mYl9c5zwSNI.

Emilia Petrescu, solista si membra a cvartetului vocal al Filarmonicii „George Enescu” din Bucuresti

Emilia Petrescu - Mozart MISSA in c KV 427 - Et incarnatus est: https://youtu.be/2jTuh6fdqwQ.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

MUSICA INSTRUMENTAL ORQUESTADA -GRANDES EXITOS DE AYER.Selección de Cecil González

Beautiful Romantic Saxophone Love Songs - 24/7 Relaxing Music

MUSICA INSTRUMENTAL PARA NOSTÁLGICOS . REMASTERIZADO. Selección de Cecil González

Bach - Cantata No. 152

muzica veche romaneasca ritmata, melodii vechi, superbe, româneşti

POEZIE 28 Octombrie

Poetul Nicoara Moise

Moise Nicoară (n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861,București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana.

Biografie

Familia

S-a născut la Giula în Regatul Ungariei, în familia nobilului român, Petru Nicoară, mamă fiindu-i Maria Șerban. Printre copiii familiei Nicoară s-au mai numărat trei fete și doi băieți. Titlul nobiliar a fost acordat familiei de către împăratul Ferdinand al II-lea ștrămoșului lui Moise, Ștefan Nicoară (Nyikora), în anul 1627.

Studiile

Școla primară a urmat-o la Giula, apoi a urmat gimnaziul la Oradea și la Arad.

„Când a venit vremea să meargă la școalã românească, învățătorul „sârb” știa că e băiatul lui Petru Nicoară și fiindcă era prea mic, nu-l chinuia cu învățătura, ci-l lăsa să „doarmă” cu ceasurile. S-au schimbat însă dascălii sârbi și au mai venit și români, cum a fost unul Melentie din Lipova. „Acesta era om cu idei sau cu judecatã pătrunzătoare și cu politețe, dar înfocat”. S-a apucat la muncã cu școlarii și i-a învãțat ceaslovul, psaltirea și cântările bisericești în românește, de unde până atunci știau numai „Doamne miluește”.

Să tot fi avut 7-8 ani, când deveni cel mai devotat ajutor al dascălului la condus corul în biserică, căci avea și „glasul mai bun”, și era „socotit întie la învățătură”. Și cât de frig ar fi fost iarna, că-i degerau și picioarele până la lacrimi, nu dezerta de la postul de încredere. Se născuse de pe atunci în el spiritul jertfirei de sine pentru ducerea la bun sfârșit al lucrului început. Și rezultatele au fost îmbucurătoare, căci – își aducea aminte M. Nicoarã în notele sale autobiografice de mai târziu – cum prin el „a introdus (dascãlul Melentie) cântarea rumânească în biserică”. Lacrimi de bucurie vor fi apărut în ochii mamei la primul triumf al feciorului ei; iar bunica „draga măicuță” de câte ori se ruga de nepot să citească din psaltire sau să-i cânte românește; ea rostea rugăciunile în sârbește, fără să cunoască o vorbă sârbească, „precum nime în tot orașul și chiar în împrejurimi”. Așa apucase din tinerețele ei și nimeni nu o mai învãțase altfel.

Cam pe la 9-10 ani a intrat la Școala ungureascã. Jocurile naive ale primei copilării muriseră. Era acum unicul Român care mergea între străini la învățătură. Școala era departe, în cartierul unguresc al orașului, și fizionomiile ce le întâlnea în drum nu mai erau ale Românilor. Dușmănia i se năștea pe nesimțite în suflet. Trebuia să le arate cine era și ce putea un Român, fie el și singur între atâția străini.

Îndrăzneala și sprinteneala nu-i lipseau. „În lupte copilărești, în fugă , în jocuri, în sărituri” era neîntrecut; „în asvârlit nici atât”… Și camarazii „nu scăpau nescărmănați cât și părinții lor se plângeau des către tata”. Mai departe, tot mai departe îl îndemna dorul de învățătură. La Oradea erau școli latinești. Acolo se învãța mai mult decât știa el. Și acolo va merge și va învinge. Depărtarea lui în „străinie” rănea însă adânc sufletul tăcut și plăpând al mamei sale. Cât n-ar fi dat să-l aibă veșnic lângă ea – și totuși dorința de a-l vedea „om mare” o domina. Își simțea puterile prematur istovite, și cãuta acum ca ultimele sfaturi către cel mai iubit dintre copii să i le dea de călăuză pentru tot restul cât ar fi despărțiți… „ea văzând cu ochii. Pe fața-i „bălană” apăruserã simptome pe cari le trăda albeața și transparența pielii. Rămăsese stabilit ca Moise să fie dus la școală în Dumineca Tomii, pentruca ouăle roșii să le poată ciocni încă în casa părintească.

Primăvara însă nu era tot atât de îngăduitoare. Ea își reclama tributul de vieți și trimisese cosașul în căutare. Așa s-a oprit moartea în casa Nicoreștilor în Sâmbăta Floriilor, deslănțuind la plecare tragedia unui soț rămas văduv în floarea vârstei de 35 ani și a patru copii orfani.

Era prima durere! Cumplită!

Să tot fi avut 11–12 ani.

Pentru un copil cu sensibilitatea atât de pronunțată ca aceea a lui Moise Nicoară, încercarea fusese prea crudă. Locul mamei nu-l mai putea ocupa nimeni în sufletul său. Îi murise norocul, îi murise apa vie care i-ar fi dat puteri uriașe să înfrângă răul.

Amintirea acestor momente din viața sa îi va stoarce lacrămi și la 62 de ani când le așternea pe hârtie. În 1836, când evoca trecutul, scria: „Fie iertate aceste puține inimii ceeace și acum cu dor le simt în vârstă de 62 ani”.^[1]”

După absolvirea studiilor gimnaziale, urmează dreptul la Pesta și Pojon, între 1802-1806, iar în anul 1807 susține la Viena examenul în drept roman și statistică. Sperând să urmeze o carieră diplomatică studiază limba turcă la Institutul pentru limbile orientale din Viena.

Activitatea

Nereușind să-și urmeze visul în diplomație, în anul 1808 acceptă un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt timp renunță și se reîntoarce, în același an, în orașul natal.

În anul următor se înrolează voluntar în armata imperiului, aflată în război cu Napoleon Bonaparte. I se acordă gradul de locotenent de cavalerie și i s-a încredințat misiunea de a forma legiunea voluntarilor români din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad^[2].

După Pacea de la Schönbrunn încearcă să intre în armata imperială regulată, dar nereușind, călătorește la Oradea, Cluj, Turda, Brașov, iar mai apoi trece Carpații și se stabilește la București, unde începând cu anul 1813 devine profesor de limba latină și limba germană la școala lui Caragea Vodă.

În timpul ciumei, la 14 februarie 1814, a fost vizitat la Mănăstirea Mărgineni, unde erau cazați profesorii, de către Nicolae Văcărescu, iar împreună au plecat să-l viziteze pe Iancu Văcărescu, la Târgoviște. Reîntors la București este destituit din funcție, astfel pleacă într-o călătorie la Constantinopol, iar mai apoi la Viena, unde încearcă din nou să se înroleze în armata austriacă, dar este respins.

În anul 1815 se întoarce la Giula și începe să se implice în lupta pentru episcop român la Arad:

„Lupta purtată de Moise Nicoarã pentru episcop român nu trebuie interpretată în mod îngust, limitat – ca luptă de natură bisericească, un moment din istoria bisericii românești ortodoxe. Moise Nicoarã a luptat pentru episcop român la Arad deoarece în vremea aceea acest ierarh bisericesc era singura autoritate recunoscută de oficialitățile statului habsburgic. Numai el, în vremurile acelea, ar fi putut să ceară și să obțină unele drepturi naționale.^[3]”

În această perioadă Moise Nicoarã a accentuat colaborarea cu profesorii Preparandiei din Arad, consolidând caracterul laic al mișcării. În această luptă a fost sprijinit, printre alții, de Petru Maior, Aron Budai și Gheorghe Lazăr.

În urma morții episcopului sârb din Arad, Pavel Avacumovici, o delegație formată din șase membri s-au dus la Viena să-i înmâneze împăratului austriac o petiție prin care cereau numirea unui episcop ortodox român la Arad. Odată cu scurgerea timpului, după încercări repetate de a ajunge în fața împăratului, numărul deputaților din delegație a scăzut, până când Moise Nicoară a rămas singur să susțină cererea formulată în petiție^[4].

În această perioadă Nicoară s-a întreținut financiar din donații individuale sau provenite de la parohiile românești din Banat și Crișana, dar începând cu anul 1817, autoritățiile austriece au interzis parohiilor românești să îl mai sprijine financiar și au început discreditarea sa, zvonind că acesta cheltuie banii din donații în scopuri personale.

După moartea lui Dimitrie Țichindeal, rămas singur în această luptă, se întoarce la Giula în anul 1818, dar fiind și aici ocolit de cunoscuți și persecutat, îi trimite împăratului un memoriu prin care solicită aprobarea de a părăsi țara, în anul 1819.

În octombrie 1819 este arestat la Arad și a fost închis la Arad și Giula până în 1821 și declarat nebun^[4]. În anul 1820, încep mișcările țărănești în zona Aradului, iar Moise Nicoară este bănuit a avea un amestec. Paul Almássy descrie lupta de emancipare națională a românilor drept o acțiune insurecțională a lui Moise Nicoară și-l caracteriza astfel:

„Acest Moise Nicoară face parte dintre acei oameni care pe lîngă tot caracterul său bun este stăpînit de un zel fanatic de a elibera poporul valahic luptînd împotriva asupritorilor, ușor poate să se întîmple ca prin noi tulburări să îndrăznească să treacã dincolo de limite, mai ales că aceasta se întîmplă cu toată puterea.^[5]”

În mai 1824 este arestat din nou și este eliberat în octombrie, în urma unei cerereri adresate împăratului de către tatăl său și de către preotul din Șiclău, Teodor Șerban.

La 25 martie 1825, îmbrăcat în piei de oaie a intrat în cabinetul imperial, dar i s-a refuzat intrarea în această ținută. Oferindu-i-se haine, Moise Nicoarã le refuză spunând:

„Eu n-am venit aici ca să cer grație, iertarea sau pomana de la împăratul nostru ci să plec din statele sale, unde fiecare colț este pentru mine imaginea infernului și a celei mai crude nedreptăți. Mizeria mea rănește privirea sa dar el nu trebuie să roșească văzându-mă în aceste straie în care m-a adus nedreptatea lipsită de umanitate, eu nu roșesc de asta. Spuneți-i cã lozinca sa scrisă pe porțile Vienei (Justitia, regnorum fundamentum) este cea mai insultătoare ironie fãcută justiției.”

La 29 aprilie 1825 a primit pașaportul.^[5]

La 15 august 1825 prezintă la Arad, în fața unei comisii formată din 80 de delegați, documentele activității sale în lupta pentru un episcop român, iar la 8 septembrieîi lasă manuscrisele lui Grigore Călinescu și părăsește monarhia pentru totdeauna, mergând în Țara Românească, prin Orșova.

Datorită luptei lui Moise Nicoară în anul 1822 s-a înființat la Arad școala de teologie românească, iar în anul 1829 este numit primul episcop ortodox român, Nestor Ioanovici.

Sosit la București, la 19 octombrie 1825 îi trimite un memoriu principelui Grigore Ghica, prin care solicită reorganizarea catedrei de limba latină în școlile cele mari din București, dar este refuzat. În anul următor, încearcă același lucru în Moldova, dar este refuzat de domnitorul Ioan Sturdza.

Nereușind să se impună în țarile românești, ia calea Constantinopolului, unde îi solicită sultanului să intre în armată, dar este refuzat.

În anul 1833 se întoarce în Țara Românească și este numit revizor al școlilor, sub numele de Nicorescu.^[6] În 1835 își pierde postul.

În anul 1838, la Iași, la data de 2 decembrie finalizează traducerea memorandului politic al românilor din Transilvania, de la 1791, Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae.

„Dacă în ipostatul de răspînditor al culturii naționale Moise Nicoară rămîne în urma lui Gheorghe Lazăr, în schimb ca susținător convins al cauzei românești în fața lumei, el ne apare ca un inovator de drumuri. Era convingerea lui că fără de sprijinul și bunăvoința marilor puteri soarta poporului român, cu greu se va putea schimba. De aci năzuința lui de-a intra în diplomație, de aci seria nesfârșită de memorii prezentate cu diferite prilejuri oamenilor mari ai acelor timpuri în care pledeazã cu toată însuflețirea pentru cauza sfîntă a Românilor de pretutindeni.^[7]”

În anul 1839 călătorește la Chișinău și la Odesa, unde-l cunoaște pe Alexandru Sturdza, care îl ajută financiar, iar la 26 mai 1840 pleacă, din nou, la Constantinopol, unde stă până în anul 1850. În tot acest timp a continuat activitatea de informare a străinătății despre situația românilor, cauzele naționale ale românilor, cultura și literatura română.^[8]

În anul 1850 se întoarce la București, trăindu-și ultimii ani ai vieții orb, fiind nevoit să trăiascã din mila necunoscuților.

Moartea

A decedat la 10 octombrie 1861. Locul unde a fost înmormântat nu se cunoaște cu exactitate, dar se presupune a fi cimitirul mănăstirii Mihai Vodã sau cimitirul bisericii Mavrogheni.^[9]

TEATRU/FILM 28 Octombrie

Cu Eugen Mandric, producator, regizor, scenarist de film, scriitor, publicist

Biografie Eugen Mandric

Eugen Mandric (n. 28 octombrie 1930, Dângeni, județul Botoșani - d. 2000, București) a fost un publicist, scenarist și producător de film român. A îndeplinit funcția de diretor al Casei de Filme Trei

S-a născut la 28 octombrie 1930, în satul Dângeni din județul Botoșani. A fost redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anii realismului socialist, criticul Sami Damian, impresionat de reportajele lui Eugen Mandric, vedea în acesta un prozator înzestrat:^[2]

·         Apanajul lui Eugen Mandric rămâne încrederea adâncă în adevărul luptei partidului, credința simplă și cinstită în victoria socialismului. Învățat de partid să recunoască și să iubească mugurii sufletului nou, Eugen Mandric nu rătăcește prin meandrele confuziilor ideologice. Cu îndrăzneală comunistă sânt relevate dificultățile luptei, complexitatea sarcinii de a educa oameni, extirpând vestigiile trecutului.

Filmografie

Scenarist

·         Lupeni '29 (1964) - în colaborare cu Mircea Drăgan și Nicolae Țic

·         Buzduganul cu trei peceți (1977)

·         O lume fără cer (1981) - în colaborare cu Nicolae Țic

Producător delegat

·         Steaua fără nume (1966)

Actor

·         Ilustrate cu flori de câmp (1975) - nuntaș

Scrieri

·         Drumuri (Ed. Tineretului, București, 1954)

·         Campanie de primăvară. Pe teren (E.S.P.L.A., București, 1956)

·         Lupeni ’29 (Ed. Meridiane, București, 1963) - scenariu de film realizat împreună cu Nicolae Țic și Mircea Drăgan

Croaziera – film

Cu Ilarion Ciobanu:

Biografie

Celebrul actor român Ilarion Ciobanu s-a născut pe 28 octombrie 1931 în comuna  Ciucur din Tighina şi a decedat pe 7 septembrie 2008 la Bucureşti, suferind de un cancer faringian. De o forţă creativă imensă, original şi cu un farmec aparte, avea o rigoare şi o seriozitate deosebită, apreciată atât de colegii lui de breaslă, cât şi de marele public.Avea 28 de ani si era student la actorie în anul întâi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti când și-a făcut debutul in cinema cu filmul Setea, regizat de Mircea Drăgan, fiind apoi exmatriculat pentru absențele cauzate de filmări și pentru ca oricum ”nu are talent”, cum considera profesorul său de actorie. In Setea, alături de alţi mari actori, ca George Calboreanu, Amza Pelea sau Ion Besoiu, a realizat o creaţie actoricească memorabilă. De altfel filmul a luat Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova şi a fost nominalizat pentru Marele Premiu în 1961.Au urmat apoi mai bine de 60 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deţinut roluri principale. A jucat în anii '80 roluri în filme istorice ca Baltagul, Răscoala, Columna,  Mihai Viteazul etc. A interpretat în seria de filme a lui Sergiu Nicolaescu cu comisarul Moldovan rolul Mihai Roman, pentru care a intrat în evidenţa securităţii cu numele de cod „Cora”. Ulterior, în miniseria TV de mare succes Toate Panzele sus, i-a dat viaţă personajului Gherasim. Şi astăzi ecranizarea romanului lui Radu Tudoran este difuzată pe diferite posturi de televiziune. Printre rolurile importante ale lui Ilarion Ciobanu se numără şi cele din primele westernuri româneşti, în regia lui Dan Piţa şi Mircea Veroiu: Profetul, aurul şi ardelenii, Artista, aurul şi ardelenii etc., filme de un real succes la public.A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine şi Mara.Singurul actor român care nu a păşit vreodată pe scena unui teatru, după 1989 joacă doar ocazional, rămânând în amintirea cinefililor ca un dur cu inimă, de o modestie şi bun simţ rar întâlnite.Fiul său, regizorul Ioachim Ciobanu, este cel care îi încredinţează ultimul său rol, în filmul Bored (2004), fiind cea de-a cincea peliculă în care joacă după Revoluţie. În acelaşi an, Ilarion Ciobanu a primit un premiu pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de film Bucureşti. După ce, în iulie 2008 capătă o nepoţică, pe Clara Ioana, fiica lui Ioachim, avea toate motivele să trăiască, dar boala nemiloasă l-a luat cu puţin înainte de a împlini 77 de ani.

Filme cu Ilarion Ciobanu

Ascunde

• Bored (2004) - Batranul care joaca sah
• Tancul (2003)
• Terente - Regele bălților (1995) - banditul Nea Parfenie
• Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)
• Ochii care nu se văd (1994) - bunicul
• O vară cu Mara (1988) - mesterul dulgher Avram Iuga, tatal Marei
• Cetatea ascunsă (1987)
• Toate pînzele sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - Gherasim
• Toate pînzele sus! - Misterele mărilor (1987) - Gherasim
• Bătălia din umbră (1986)
• Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1986) - Gherasim
• Umbrele soarelui (1986)
• Acasa (1984)
• Fapt divers (1984) - tipograful Ion Barbu "Tataie"
• Râdeți ca-n viață (1983)
• Lumini și umbre: Partea II (1982)
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
• Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)
• O lume fără cer (1981)
• Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - Traian Brad
• Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Traian Brad
• Iancu Jianu, zapciul / Iancu Jianul, zapciul (1980)
• Rug și flacără (1980)
• Tridentul nu raspunde (1980)
• Audiența (1979)
• Mihail, câine de circ (1979) - Cap. Duncan
• Omul care ne trebuie (1979)
• Avaria (1978)
• Din nou împreună (1978) - Presedintele C.A.P., Haisan
• Dincolo de orizont (1978)
• Ecaterina Teodoroiu (1978) - General
• Gustul și culoarea fericirii (1978)
• Pentru patrie (1978) - Maiorul Moise Grozea
• Profetul, aurul și ardelenii (1978) - Traian Brad
• Trepte spre cer (1978) - cabanier
• Toate pânzele sus! (1977) - Gherasim
• Toate pînzele sus (1977) - Gherasim
• Muschetarul roman (1975) - Fripp
• Orașul văzut de sus (1975)
• Pe aici nu se trece (1975) - Ilarie
• Capcana (1974)
• Nemuritorii (1974) - Vasile
• 100 / 100 de lei (1973)
• Departe de Tipperary (1973) - comisarul de Siguranta Mihai Roman
• Dimitrie Cantemir (1973) - Fripp
• Ultimul cartuș (1973) - Mihai Roman
• Conspirația (1972)
• Cu mâinile curate (1972) - comisarul-sef Mihai Roman
• Drum în penumbră (1972)
• Facerea lumii (1971) - Pintea
• Pădurea pierdută (1971)
• Serata (1971)
• Asediul (1970)
• Frații (1970)
• Mihai Viteazul (1970) - Stroe Buzescu Trailer
• Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)
• Baltagul (1969) - oierul Nichifor Lipan
• Doi barbati pentru o moarte (1969)
• Războiul domnițelor (1969) - Căpitanul Ghinda
• Columna (1968) - capetenia daca Gerula Trailer
• Golgota (1966) - Danet
• Soparla (1966)
• Vremea zapezilor (1966)
• Răscoala (1965) - Petre Petre
• Cartierul veseliei (1964)
• Cinci oameni la drum (1962)
• Lupeni 29 (1962)
• Omul de lângă tine (1961)
• Poveste sentimentala (1961)
• Setea (1961)

Terente, regele bălţilor

Terente, Regele baltilor 1995: 

Cu Dina Cocea:

Biografie

Fiica scriitorului N.D. Cocea, celebru avocat, scriitor, jurnalist și publicist român. și a Floricăi Mille,o fiinta de o frumusete rapitoare, pe care a iubit-o si care si-a iubit cu o dragoste aproape coplesitoare fiica (fiica lui Constantin Mille, ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist roman, un adevarat activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.).

Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. O femeie distinsă și un om cu totul deosebit, care a trăit "o viață intensă", o apariție elegantă în teatru și televiziune in cei aproape 70 de ani de activitate, Dina Cocea a demonstrat că este nu numai o actriță de mare talent, dar și un bun director de instituții teatrale, o personalitate cu o cultură deosebită, un publicist de succes, un pedagog și unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea teatrului românesc.

Parintii ei au divortat curand cand ea avea cam 8 ani si a copilarit mai mult in casa bunicului sau din Bucuresti, tatal mamei. O casa mare si frumoasa, care mai exista si azi, undeva pe langa gradina Icoanei.

Bunicii nu o prea lasau sa se duca pe la tata. Acolo era o viata cam... boema, cum ziceau ei, nu se cadea ca o fetita sa creasca in atmosfera aceea. Tatal sau a avut patru copii cu patru neveste: pe Dina, pe Tanti Cocea, pe Maria si un baiat: Radu. Intr-un fel sau altul, ei, copiii, l-au mostenit pe tata la frumusetea lui. Nu era inalt, dar a fost foarte frumos in tinerete, superb ca barbat... si cu multe succese la femei...
Asa ca a copilarit in preajma bunicului, un om foarte sever si foarte disciplinat.

Un intelectual de forta, de la care, fara sa-si dea seama, a invatat multe. De altfel, mama s-a remaritat si ea curand, ea ramanand la bunici, pana la 14 ani cand au plecat cu totii la Paris, unde a fost inscrisa la un pension de maici. Dupa moartea bunicului in 1927, a plecat din nou la Paris, la studii, si atunci a locuit la matusa sa, la Alisa... Atunci a vazut foarte mult teatru... A si luat lectii particulare de actorie, de la niste actrite frantuzoaice... Alisa facea dupa cum stiti o mare cariera la Paris... A jucat pana dupa razboi... A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din "Parintii teribili".

Nepoata a celebrei actrite pariziene Alice Cocea si matusa a regizorului Dinu Cocea, ea nu este doar o actrita referinta. Sora ei vitrega, actrita Tanți Cocea a fost o actrita foarte buna, tinuta in umbra pentru ca a fost facuta cu "femeia in casa"...

Biografia "Reginei teatrului romanesc" ar putea constitui sute de pagini de roman autobiografic ori de "jurnal" pasionant.

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul " La jeune fille d'une nuit". Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul "O noapte de pomină", după care au urmat apariții în filmele "Neamul Soimăreștilor", "Ștefan cel Mare", "Cantemir" sau "Iancu Jianu". Între anii 1941 - 1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 - 1962 a fost decan al Facultății de Teatru, printre elevii săi de marcă numarandu-se Marin Moraru și Gheorghe Dinică..

Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO.

Între 1979 și 1989 a fost Președinta Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică o carte autobiografica : Destainuiri crepusculare" in care se intreaba " Unde ești, responsabilul meu cu fericirea?Te caut in tot locul, in cartea pe care o citesc, la teatru, pe stradă, in ochii prietenilor, in trandafirii proaspăt culeși... Dar mai presus de orice, te caut in mine"., scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață la vârsta de 96 de ani (28 octombrie 2008) in Bucuresti in urma unui stop cardiac.

Filme cu Dina Cocea

• Atac in biblioteca (1992)
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
• Cîntec pentru fiul meu (1980)
• Iancu Jianu, zapciul / Iancu Jianul, zapciul (1980)
• Arborele genealogic / (1977) - Suzana Manea-Voinesti
• Aurel Vlaicu (1977) - Aristizza Romanescu
• Curcanii / (1977) - Doamna Albeanu
• Douasprezece ore inainte de amurg / (1976) - mama lui Sandu
• Muschetarul roman (1975) - Doamna de Hermanstadt
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Sultana Mara
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Mușatinii (1971)
• Viata ce ti-am dat / (1971)
• Surorile Boga (1968)
• Neamul Șoimăreștilor (1965) - Printesa Elisabeta Movila
• O noapte de pomina (1939) - Lulu

Filme regizate de Dina Cocea

• Drumul spre Everest / (1976)

Regele petrece Victor Hugo 1952 regia Mihai Zirra

GÂNDURI PESTE TIMP 28 Octombrie

Mircea Vulcănescu - Citate:

SFATURI UTILE 28 Octombrie

DIETĂ RAPIDĂ ŞI IEFTINĂ

Cauti solutii simple pentru a da jos kilogramele in plus fara a-ti fi afectata sanatatea? Ei bine, una dintre cele mai bune metode se afla chiar la tine in camara! Morcovul este un aliment ieftin in orice anotimp si are proprietati miraculoase atat pentru sanatatea, cat si pentru frumusetea ta! Mai sunt şi altele despre care vom vorbi.

MORCOVUL

Bun pentru sanatate
Morcovul contine zahar asimilabil, doar 2% grasimi vegetale, celuloza, saruri minerale si o cantitate insemnata de betacaroten care genereaza vitamina A. Nu lipsesc, de asemenea, vitaminele B si C. Datorita acestui continut, sucul de morcovi este considerat depurativ si remineralizant. Este recomandat impotriva unor afectiuni ale pielii si ale ficatului, in cazuri de indigestie sau in tratamentul intoxicatiilor alimentare.

Morcovul e de asemenea bun pentru persoanele care sufera de ulcer gastric sau de enterocolite si trebuie sa stii ca morcovul are si efect cicatrizant, atenuand aceste probleme. Are un continut ridicat de fibre, ceea ce il face un bun militant impotriva bolilor digestive, a constipatiei, a hemoroizilor, prevenind in acest fel cancerul de colon. Ajuta la detoxificarea organismului si alina durerile sufeinzilor de hepatita, reumatism, guta si artrita.

Suc-minune cu morcovi
Iei o jumatate de kilogram de morcovi, ii speli bine, ii dai pe razatoare si ii presezi puternic intr-o panza curata. Sucul obtinut il bei dimineata pe nemancate, zece zile la rand. Faci o pauza de 4-5 zile si reiei cura de inca doua ori. Dupa primele zece zile de cura, vei observa primele efecte: ficatul tau functioneaza mai bine, pielea nu mai este iritata, iar vederea ta este mult mai clara. O cura cu suc de morcovi este bine-venita si in surmenaj fizic si intelectual, precum si in stimularea cresterii copiilor.

• 100 g de morcov crud contin: 89 g apa, 12 mg vitamina A, 0,039 mg vitamina B1, 0,053 mg vitamina B2, 0,09 mg vitamina B6, 7,1 mg vitamina C, 1,2 mg vitamina PP, 0,66 mg fier, 33 mg Ca, 18 mg Mg, 35 mg P, 240 mg K, 2,4 mg Na si 3 g fibre dietetice.

Pune pe fuga colaceii
Cine a incercat cura cu morcovi a avut numai cuvinte de lauda despre rezultatele finale. Nu-i chiar simplu sa tii o dieta ca la carte, mai ales cand ai foarte multe restrictii alimentare, dar cu siguranta la final vei declara ca merita sacrificiul. In plus, te vei autoeduca sa mananci sanatos, sa nu faci excese si sa te simti bine in pielea ta. Iata ce sa consumi in cele trei saptamani: dimineata, bea un ceai fara zahar (aroma care iti place tie).

De mancat, iti vei prepara o salata din 400 g morcov ras, o lingurita cu ulei de masline si putina verdeata. Pe la ora 11, bea un pahar cu suc de morcovi. La masa principala, vei consuma o supa de zarzavat (fara pic de carne) si 3-400 g de morcovi inabusiti. La 17, bei o cana cu ceai, iar cina, luata inainte de sapte seara, consta intr-o portie de supa de zarzavat.

• Dupa o cura de 3 saptamani, poti da jos pana la 6 kilograme!

DIETA CU ŢELINĂ

Telina este un aliment excelent pentru curele de slabire - creste diureza, stimuleaza activitatea de drenare a bilei, scade glucoza din sange si ajuta la eliminarea gazelor intestinale. In plus, are un efect miraculos asupra starii generale a organismului. In timpul dietei cu telina, care dureaza trei saptamani, sunt admise si fructele, legumele, carnea slaba de pui si peste, ouale, iaurtul si branza de vaci.

Variante de meniu

Alege cate o varianta de mic dejun, pranz, cina si gustare si alcatuieste-ti un meniu delicios in fiecare zi. Nu consuma insa de-a lungul unei zile doar preparate din telina, pentru ca nu ofera cantitatea de fier si de calciu de care ai nevoie. Asociaza telina cu lactate, carne de peste sau pui si salate din legume.

Mic dejun

[cu 15 minute inainte de masa, bea un pahar cu suc de telina: radacina de telina rasa sau frunze de telina in amestec cu mere rase, castraveti si morcovi rasi; poti sa-l indulcesti cu miere, desi e recomandat sa-l bei neindulcit]

§  un sandvis cu paine integrala (cu ce vrei tu) SAU

§  omleta fara ulei + o felie de paine integrala SAU

§  un iaurt degresat

Pranz

[cu 15 minute inainte de masa, mananca o salata de telina: 500 g radacina de telina + 250 g piept de pui + zeama de lamaie; poti adauga un mar verde ras, sare si piper dupa gust, ori putin morcov, patrunjel sau marar]

§  supa din legume + pui sau peste fiert (150 g) + legume fierte

Cina

[cu 15 minute inainte de masa, mananca o salata de telina]

§  salata de legume crude (salata verde, castraveti, rosii, gulii, ardei grasi) cu 4-5 cubulete de branza de vaci SAU

§  un iaurt degresat sau o cana cu lapte + o felie de paine integrala cu 2 felii de sunca slaba

Gustare

§  un fruct SAU 2-3 biscuiti graham SAU 1 morcov

ALIMENTE CARE TE SCAPĂ DE TOXINE

Corpul nostru are propriul sistem de dezintoxicare. Insa abundenta substantelor toxice il impiedica uneori sa mai faca fata, iar toxinele ajung in sange. Sunt unele alimente care ajuta in combaterea nocivitatii acestor substante.

Fructele si legumele

Indicate: citrice, kiwi, broccoli, soia, conopida, caise, pepene, mango, morcovi, tomate, dovleac, spanac, patrunjel

Actiune: continutul de vitamine (A, E si C) si minerale (seleniu) actioneaza energic impotriva radicalilor liberi, iar fibrele vegetale accelereaza tranzitul intestinal.

§  Ce sa mananci pentru memorie buna

Cerealele integrale

Indicate: ovaz, orz, secara, orez integrale

Actiune: fibrele curata in profunzime peretii intestinali si reechilibreaza functia hepatica, responsabila pentru producerea bilei si eliminarea toxinelor.

§  Verdeturile care ard grasimea

Grasimile

Indicate: uleiurile vegetale, untul, laptele integral, ouale, carnea de vitel

Actiune: Bogatia de retinol, adica vitamina A sporeste eficacitatea sistemului enzimatic al ficatului, adica are rol de curatare a acestui filtru.