MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 13 OCTOMBRIE 2018
Bună
dimineața, prieteni!
Să aveți o sâmbătă cât mai plăcută și
odihnitoare în compania materialelor selecționate și prezentate de mine!
Începem programul cu muzică bună:
TROMPETAS CELESTIALES. Selección de Cecil González
ISTORIE
PE ZILE 13 Octombrie
Evenimente
·
409: Triburile migratoare ale vandalilor şi alanilor
traverseaza muntii Pirinei şi invadeaza Hispania.
·
1307: In Franta, sute de cavalerii Templieri au fost arestati
in acelasi timp, torturati si ucisi din ordinul regelui Filip cel Frumos, iar
Ordinulului Templierilor, acuzat de erezie si desfiintat, i s-au confiscat
toate proprietatile si bunurile Ulterior, o bulă a Papei Clement al V-lea
cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să facă același lucru și să pună
sechestru pe averile templierilor. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat
în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui
ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două
ordine. Niciunul nu agrea ideea, dar papa a insistat și i-a invitat pe amândoi
în Franța pentru a discuta situația. De Molay a sosit primul la începutul lui
1307, dar de Villaret a întârziat câteva luni. În timp ce așteptau, De Molay și
Clement au discutat acuzațiile aduse cu doi ani înainte de un templier exclus
(din ordin). Aceste acuzații erau în general considerate false, dar Clement i-a
trimis regelui Filip al IV-lea al Franței o cerere scrisă pentru ajutor în
investigație. Regele era deja îndatorat templierilor după războiul său cu
englezii, și a decis să folosească zvonurile existente în propriul său scop. A
început să pună presiune pe Biserică să acționeze împotriva ordinului, pentru a
se elibera de datorii. În data de vineri, 13 octombrie, 1307 (o dată
legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13), Filip a ordonat ca
Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați
de numeroase erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie.
Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris.
După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula Pastoralis
Praeeminentiae la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini
din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile. Papa Clement a
cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor,
și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras
mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în
procese, dar în 1310, Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate
precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris.
Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele,
Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul
public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o
serie de bule papale, între care Vox
in excelso, care dizolva oficial Ordinul, și Ad providam, care
oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât
despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care
mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de
Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe
nevinovăția sa. Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici, și
au fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314. Se spune că de
Molay a rămas sfidător până la sfârșit, cerând să fie legat astfel încât să fie
cu fața la catedrala Notre Dame, și să își țină mâinile împreunate. După
legendă, a strigat dintre flăcări că atât papa Clement, cât și regele Filip îl
vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu. Papa Clement a murit o lună mai
târziu, iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul
anului.
·
1368: A început campania militara a regelui Ungariei,
împotriva Tarii Românesti. Vladislav I (n. 1325- d. 1377) a fost domnitor al
Tarii Românesti între 1364 si cca 1377), fiul lui Nicolae Alexandru si Klara
Dobokay dintr-o familie de nobili maghiari si frate al voievodului Radu
I. Vladislav I este cunoscut publicului larg și sub numele de Vlaicu Vodă,
datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila. A acceptat
suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlasul, Severinul
si Fagarasul. In 1365, printr-o proclamație regală ungara, Vlaicu era
considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a
însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile cu Ungaria rămân încordate și,
înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, regele maghiar
Ludovic I își îndreaptă lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Strațimir,
cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei
domnitoare din această țară, au condus la constituirea Banatului Bulgariei
aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de
sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunare si
in Balcani. Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar
spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Românești a fost
hotărâtă. Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre
Severin și dinspre nord, din Transil;vania spre sud-vest, de unde veneau
trupele conduse de voievodul transivan Nicolae Lackfi. Operațiunea
preconizată nu a dat rezultatele așteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul
Ialomița, oastea voievodului transilvanean. Victoria i-a permis lui
Vladislav-Vlaicu sa intervina in problema Vidinului, pe care l-a atacat in
iarna urmatoare, probabil profitand de inghetarea Dunarii. In 1369 s-a
ajuns la un compromis in urma caruia a fost restaurat tarul Stracimir in
Bulgaria de la Vidin, cu garantia lui Vladislav-Vlaicu si a lui Dobrotici,
jupanul Dobrogei.
·
1479: Bătălia de la Câmpul Pâinii, bătălie dintre
armata turcă condusă de Ali Iskender, Isa și Bali și armata
transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory. Bătălia de la
Câmpul Pâinii fost o bătălie desfășurată la 13 octombrie, 1479, lângă Câmpul
Pâinii, între Orăștie și Șibot. Bătălia a avut loc între armata turcă, condusă
de Ali Kodșa, Skender, Isa și Bali, cu un efectiv al forțelor otomane în jur de
20.000 soldați de o parte. Armata turcească era însoțită de un corp de
infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de
Basarab cel Tânăr Țepeluș. De cealaltă parte era armata transilvăneană, condusă
de Ștefan Báthory, armata bănățeană condusă de Pavel Chinezul (Cneazul), armata
sîrbilor a despotului sârb Vuk Brankovici, și o armată din Țara Românească a
lui Basarab Laiotă cel Bătrân, totalul trupelor creștine fiind apreciat între
12.000 și 15.000 oameni. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de
turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au
reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală.
O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un
ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară
câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva
turcilor, Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.
·
1745 - A fost elaborat primul “Atlas
geografic al Rusiei” – prima culegere de harti ale intregului teritoriu rusesc.
·
1773: Astronomul francez Charles Messier descopera Galaxia
Volburei (în engleza Whirlpool Galaxy) in fapt o pereche de galaxii, aflate la
27,4±2,3 milioane de ani-lumina de Terra , compusă dintr-o galaxie spirala
regulata masivă al cărei diametru este estimat la 100.000 de ani-lumină și
dintr-o mică galaxie neregulata. Messier a clasat-o în catalogul care îi poartă
numele, Catalogul Messier, cu indicativul Messier 51 / M 51.
·
1781: Imparatul Austriei, Iosif al II-lea, emite Patenta de toleranță religioasă.
Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în
Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790,
Viena) împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de
asemenea, rege al Ungariei, Boemiei.În domeniul politicii religioase, Iosif al
II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă
sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici
ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov
și în special din Mărginimea Sibiului. A vizitat în mai multe rânduri, în anii
1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a
primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă
ca „bunul împărat”.
Hotelul „Împăratul Romanilor”
din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se
datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul
Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!”
(în latină: Salve parvae nepos Romuli!).
·
1860: A fost realizată prima fotografie aeriană din lume,
dintr-un balon cu aer cald aflat la înălțimea de 1200 de picioare (366 de
metri) deasupra orașului Boston.
·
1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția
României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea
creștină. Evreii pământeni primeau, astfel, cetățenie română. Adoptarea “Regulamentului Organic” în 1831 a
însemnat aparitia primei “Constitutii” românesti. Aceasta prevedea obligatia
ca toti evreii sa fie înregistrati la autoritatile locale, specificându-se
ocupatia fiecaruia. «Evreii
care nu-si puteau dovedi utilitatea trebuiau evacuati din localitatile
respective». În pofida faptului ca, atât în Moldova, cât si în
Muntenia revolutionarii români de la 1848 cereau emanciparea evreilor, si în
pofida bunavointei manifestate fata de evrei de catre domnitorul Alexandru Ioan
Cuza, in secolul al XIX-lea numarul legilor, dispozitiilor si regulamentelor
care ingradeau emigrarea evreilor creste. Abdicarea, în 1866, a Domnitorului
Alexandru Ioan Cuza si urcarea pe tronul României a membrilor familiei
Hohenzollern au reprezentat tot atâtea lovituri date curentului favorabil
evreilor români. Ion Bratianu, fostul revolutionar pasoptist, a inaugurat
în calitate de Ministru de Interne, începând din primavara anului 1867, o
sistematica politica antievreiasca. Circularele lui Bratianu ordonând
izgonirea evreilor din sate si chiar arbitrara expulzare din tara au fost
aplicate cu strasnicie de catre autoritati . În martie 1868 se depune la
Camera Deputatilor un proiect de lege referitor la activitatea evreilor în
mediul rural, prevazând alungarea acestora din sate. În iulie 1869, ca
raspuns la protestul guvernului francez în legatura cu statutul evreilor din
România, Mihail Kogalniceanu trimite Parisului o nota în care refuza sa-i
considere pe evrei ca cetateni români. Tot Mihail Kogalniceanu enumera în
Parlament, la 16 decembrie 1869, masurile discriminatorii anti-evreiesti în
vigoare atunci, pentru a raspunde astfel protestului formulat de la tribuna
Camerei de catre deputatul de Bârlad, I. Codreanu, nemultumit de ceea ce acesta
numise “comportamentul” evreilor si de asistenta pe care populatia evreiasca
din România o primea din partea “Aliantei
Israelite Universale”. În lunile iunie si iulie 1878 are loc
Congresul de la Berlin, care, în schimbul recunoasterii independentei României,
statueaza egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de
drepturi civile evreilor. Articolul 44 elaborat de participantii la
Congres prevedea: «În România deosebirile de
confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de
excludere sau de împiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de
interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a
exercita orice mestesug sau profesie în nici un fel de localitate»
La 17 ianuarie 1879 guvernul depunea mesajul de revizuire a articolului 7
din Constitutia României. Aceasta ar fi trebuit sa conduca la acordarea
cetateniei române evreilor români.,dar, de fapt, guvernul a adoptat un sistem
de tergiversari, paralel cu o sustinuta campanie antievreiasca. Mihail
Kogalniceanu si Ion Bratianu îi prezentau pe evrei atât strainatatii cât si
Parlamentului României ca pe dusmani ai tarii. În octombrie 1879
Parlamentul vota legea de revizuire a articolului 7 din Constitutie, care avea
sa împiedice, practic pâna dupa sfârsitul primului razboi mondial,
naturalizarea in masa a evreilor români. Legea votata în 1879 acorda
cetatenia româna în bloc doar unui numar de 888 de evrei care luptasera în
Razboiul de Independenta a României din 1877, astfel ca, la 38 de ani dupa
1866, fusesera încetateniti doua mii de evrei, inclusiv fostii combatanti evrei
din Razboiul pentru Independenta.
·
1901 - In Bucuresti, pe strada “13
septembrie”, a fost dezvelit Monumentul eroilor pompieri, in memoria celor
cazuti la 13 septembrie 1848, luptand impotriva trupelor turcesti; grupul
statuar realizat de E. Hegel, reprezinta pe Nike, personificarea Victoriei,
care anunta cu trompeta biruinta, iar cu celalalt brat sprijina un ostas ranit.
·
1914: Americanul Garrett
Morgan inventeaza si patenteza masca de gaze.
·
1917: A șasea și ultima
presupusă apariție a Fecioarei Maria la Fatima (Portugalia, 130 km la nord
de Lisabona).
·
1917: Marele Cartier General Român hotărăşte
înfiinţarea Corpului de voluntari transilvăneni (ce se va constitui la
4/17 noiembrie 1917, la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel
Olteanu).
·
1919: La Bucuresti are loc Congresul extraordinar al Partidului Socialist din România.
·
1930: Se încheie prima Conferinţă balcanică cu participarea
României, Greciei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Albaniei ce avut loc la
Atena. Delegaţii se pronunţă pentru încheierea unui pact balcanic.
·
1953: Samuel Bagno inventeaza primul sistem electronic de
alarma capabil sa detecteze miscarea.
·
1958 – Frank Sinatra începea a cincea săptămână
în fruntea clasamentului american de albume, cu “Frank Sinatra Sings For Only
The Lonely”.
·
1963 – The Beatles apăreau la “Sunday Night at
the Palladium”, show-ul transmis de BBC. Sute de fani au împânzit străzile din
jurul teatrului, aceasta fiind prima demonstraţie a ceea ce a însemnat
Beatlemania. Apariţia televizată a trupei a ţintuit în faţa televizoarelor
peste 15 milioane de britanici.
·
1967: S-a desfășurat,
la București, primul colocviu
internațional consacrat operei lui Constantin Brâncuși. (13-15). Constantin Brâncuși (n. 19
februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris), sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și
viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales
membru postum al Academiei Române.
·
1969: Au fost stabilite
relațiile diplomatice dintre România și Noua Zeelandă. Acestea au fost ridicate, în 1981, la rang de ambasadă. In februarie
1989 ambasada ţării noastre la Wellington a fost închisă; România gestionează
relaţiile cu Noua Zeelandă prin ambasada sa de la Canberra, din Australia, iar
Noua Zeelandă prin ambasada sa din Bruxelles.
·
1969 – The Archies ocupau prima poziţie în
clasamentul american cu piesa “Sugar, Sugar”.
·
1973 – The Rolling Stones încep cea de-a patra
săptămână pe locul 1 al topurilor albumelor din US, cu albumul “Goats Head
Soup”.
·
1977: Un grup de teroristi palestinieni a deturnat un avion de pasageri
german cu aproape 90 de oameni la bord.
Patru membri ai gruparii ultrarevolutionare “Factiunea Armata Rosie” au deturnat aparatul companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerand sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari. Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati. Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat. A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi. Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati s-au sinucis in celule. “Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani.
Patru membri ai gruparii ultrarevolutionare “Factiunea Armata Rosie” au deturnat aparatul companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerand sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari. Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati. Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat. A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi. Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati s-au sinucis in celule. “Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani.
·
1979 – Michael Jackson urca pe prima poziţie
dincolo de ocean, cu piesa “Don’t Stop Till You Get Enough”.
·
1979 – “Reggatta De Blanc”, al doilea album The
Police, începea a patra săptămână în fruntea clasamentului britanic.
·
1979 – Chaka Kahn and Rufus ajungeau din nou în
fruntea clasamentului soul cu “Do You Love What You Feel?”. Piesa a stat doua
săptămâni pe prima poziţie a clasamentului.
·
1980 – Albumul AC/DC, “Back In Black”, câştiga
discul de platină.
·
1984 – Stevie Wonder începea o dominaţie de
trei săptămâni în State, cu piesa “I Just Called To Say I Love You”, acesta
fiind cel de-al 7-lea no.1 al cântăreţului în topurile americane. Hitul a ajuns
pe locul 1 si în topurile din Marea Britanie.
·
1984 – U2 se bucurau de al doilea album No 1 în
Marea Britanie, “The Unforgettable Fire”, produs de Brian Eno şi Daniel Lanois,
pe care apărea celebrul “Pride (In The Name Of Love)”.
·
1990 – George Michael urca pe primul loc în
State, cu “Praying For Time”.
·
1991 - Romania a stabilit relatii
diplomatice cu Lituania, Letonia si Estonia.
·
1992: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale
alegerilor prezidentiale din data de 11 octombrie 1992, potrivit carora Ion
Iliescu urma sa fie, conform preferintelor electoratului, presedintele Romaniei
in urmatorii 4 ani.
·
1993: Alianţa Civică din Romania a propus Legislativului, proiectul unei Legi privind
declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă
posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.
·
1993 - A fost semnat Acordul de pace
Israel-OEP – “Declaratie de principii cu privire la aranjamentele interimare de
autonomie”. Guvernul israelian si reprezentantii poporului palestinian cad de
acord in privinta planului de pace in Orientul Mijlociu. Acest plan include
recunoasterea mutuala a Israelului si OEP, precum si autonomia tinutului Gaza
si a orasului Ierihon.
·
1993 - Organizatia pentru Eliberarea
Palestinei a decretat sarbatoare nationala ziua de 13 septembrie, cand, la
Washington, Israelul si OEP au semnat acordul de autoguvernare palestiniana in
Gaza si Ierihon.
·
1995: Fizicianul
francez Joseph Rotblat, militant împotriva
folosirii bombei atomice, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
·
1996 – Peter Andre pătrundea pe prima poziţie
în clasamentul de albume britanic, cu Natural”.
·
1997: Secretarul General al NATO, Javier Solana, a afirmat, cu prilejul
participarii la cea de-a 43-a reuniune a Adunarii Atlanticului de Nord de la
Bucuresti, ca Romania se numara printre tarile a caror candidatura la statutul
de membru al NATO va fi reexaminata la mijlocul anului 1998.
·
1997 - Alegeri municipale organizate
de OSCE. Aceste alegeri incheiau procesul de creare a institutiilor legale din
Bosnia si Hertegovina, dupa alegerile generale din 14 septembrie 1996.
·
1998: Regizorului Lucian Pintilie i-a fost
decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internațional de Film de la
Veneția, pentru filmul Terminus Paradis. Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul
interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și
film român.
·
1999: Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor
de aderare cu România’ însă a condiţionat acest demers de reglementarea
situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.
·
2000: Guvernul a aprobat "Proiectul de lege privind unele masuri pentru
atenuarea consecintelor intrarii in incetare de plati a Fondului National de
Investitii", care prevede ca, pana la recuperarea sumelor investite,
investitorii FNI sa fie despagubiti cu sume in limita unui plafon maxim de
cinci salarii medii brute pe economie.
·
2000: Societatea Celera Genomics a descifrat genomul
şoarecelui, o realizare ştiinţifică importantă pentru decriptarea ulterioară a
genomului uman.
·
2001: La Teatrul Național din București a avut loc
primul festival de Internet din România - "INTERNETIC".
·
2002: Cu prilejul împlinirii a 360 de ani de
la organizarea sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din
Iaşi, era proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă,
Mitropolitul Kievului. Proclamarea canonizarii a venit in Romania,
dupa ce, in anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit
canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de
Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de
pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie,
ziua trecerii sale la Domnul.
·
2002 – Grupul spaniol Las Ketchup urca pe prima
poziţie în Marea Britanie, cu piesa “The Ketchup Song”. Piesa a fost de
asemenea, No.1 în Italia, Grecia, Franța, Finlanda, Suedia, Norvegia, Belgia,
Olanda, Elveția, Germania, România, Argentina și Mexic .
·
2002 – Will Young a ajuns în prima poziţie a
topurilor albumelor din Marea Britanie cu albumul de debut “From Now On”.
·
2009: Parlamentul României
a aprobat moțiunea de cenzură "11 împotriva României" cu 254 voturi
pentru și 176 împotrivă.
·
2011 – Trupa americană Maroon 5 a ajuns în Top
10 în topurile single din Marea Britanie, cu “Moves Like Jagger”, alături de
Christina Aguilera. Piesa a fost nominalizată la un premiu Grammy la categoria
„Cel mai Bun Duet / Cea mai Buna Interpretare a unui Grup”, la cea de-a 54-a
ediţie a acestor Premii.
Nașteri
·
1821: S-a nascut Rudolf Virchow, medic german, fondatorul
patologiei celulare. A decedat la 5 septembrie 1902, din cauza unei complicatii
survenite în urma unei fracturi de femur in urma unui accident.
·
1843: S-a nascut Ştefan G. Vîrcolici, critic literar,
publicist şi traducător român, membru corespondent al Academiei Române (primul
traducator in romana al celebrului roman “Don Quijote de la Mancha” de
Cervantes) si publicist; (d. 29 iulie 1897).
·
1858: S-a născut omul politic Take Ionescu (m. 22 iunie
1922), Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om
politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al
României în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922. A detinut de mai
multe ori posturi de ministru si a desfăsurat totodata, o intensa activitate
ziaristica in tara si in calitate de corespondent al ziarului londonez “The Times”. În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de
ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Take
Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în
perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se
crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze
un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei.
Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, el a căzut
victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I. C. Brătianu. Take Ionescu
este cel care a produs prima mare scindare din istorie a Partidului
Conservator. Astfel, pe 3 februarie 1908, el fondează Partidul
Conservator-Democrat. Cu toate acestea, colaborarea dintre takişti şi
conservatori nu a încetat, iar între 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913, mai
mulţi „takişti” au fost cooptaţi în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu. Take Ionescu a primit portofoliul Internelor.
În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea
Ministerului de Interne, potrivit căreia în compunerea lui au intrat servicii
centrale şi speciale, între care şi Direcţiunea Generală a Închisorilor.
De perioada lui este legată şi crearea
Bibliotecii de specialitate a Ministerului de Interne şi „Regulamentul de
circulaţie a automobilelor”. De
asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a
încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit
Cadrilaterul. A detinut de
mai multe ori posturi de ministru, în perioada 18 decembrie 1921 – 19
ianuarie 1922. S-a îmbolnăvit de
febră tifoidă şi s-a stins din viaţă pe 21 iunie 1922, la vârsta de 63 de ani.
Decesul său produs in ziua de 2 iunie 1922 a reprezentat şi sfârşitul
activităţii partidului pe care l-a fondat. Pe 21 noiembrie 1922, PD va fuziona
cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu.
·
1861: S-a născut in comuna Siria, judetul
Arad, prozatorul Iuliu Traian Mera, membru şi apoi preşedinte al societăţii
„România jună” din Viena, un animator al mişcării artistice de amatori
din zona Aradului si membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român
care a elaborat „Memorandumul”. A fost fiul
lui Atanasie Mera, preot ortodox, si al Elenei. A urmat scoala primara la
Siria, liceul la Timisoara si la Brasov si Facultatea de Medicina din Viena
(1880- 1886). Contaminat de junimism la Brasov, a devenit membru si apoi
presedinte al Soc. „Romania Juna” din Viena in anii cind se sarbatorea
victoria „Junimii” si aparea celebrul Almanah (1883). A
fost medic la Karlsbad. Ales membru in Comitetul Central al Partidului National
Roman care a elaborat Memorandumul, a fost inculpat in celebrul proces de la
Cluj. Si-a donat averea „pentru scopuri culturale româneşti”; (m. 1909, la
Viena).
·
1862: S-a nascut Mary Kingsley, scriitoare si
exploratoare britanica.
·
1887: S-a nascut politicianul slovac, cardinalul Jozef Tiso.
A fost liderul Partidului Popular Slovac și cleric romano-catolic. A ajuns
membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final,
președinte al primei republici slovace (care a existat în perioada 1939 –
1945), sub dominatia Germaniei naziste. La sfârșitul celui de- al Doilea razboi
Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte
și executat prin spanzurare.
·
1898: S-a născut scriitorul George Mihail Zamfirescu ; (m. 8
octombrie 1939). G.M. Zamfirescu este cunoscut publicului larg datorita
creatiilor sale din ciclul epic „Bariera”, dedicate periferiei bucureștene și
alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935),
„Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum), dar mai ales
datorita comediei tragice „Domnișoara Nastasia” (1927).
·
1901 (13/26): S-a născut la Focșani,
istoricul Constantin C. Giurescu, fondator al Institutului de Istorie Naţională
(1941) şi unul dintre întemeietorii „Revistei istorice române” (1930) A
fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1977). Este tatăl
istoricului Dinu C.Giurescu, membru titular al Academiei. Doctor în Litere
(1925) și docent în istoria românilor (1925), a fost membru al Școlii Române
din Franța (1923-1925). Este numit Rezident
Regal al ținutului Dunărea de Jos din februarie
1939 si Ministru al F.N.R. in perioada 28 septembrie 1939 – 4
martie 1940, dupa care indeplineste functia de Ministru al Propagandei
Naţionale (4 martie – 28 iunie 1940) si ministru al Cultelor şi
Artelor (28 iunie – 4 iulie 1940). S-a numărat printre membrii delegaţiei trimise de ministrul de externe al
României, Mihai Antonescu, pentru a negocia armistiţiul cu Naţiunile Unite, la
Istanbul (1943-1944). În 1948,
după adoptarea unei noi legi a învăţământului conformă cu ideologia noului
regim, C. C. Giurescu împreună cu alţi profesori universitari din ţară sunt
retraşi din viaţa academică. După instalarea regimului comunist, a fost
arestat în locuința sa din strada Berzei nr 47, București, în zorii zilei de
sâmbătă, 6 mai 1950, odată cu lotul foștilor demnitari. În momentul arestării, era cercetător
științific al Institutului de Istorie al Academiei R.P.R., transferat acolo în
iulie 1948, după ce a fost suspendat de la facultatea de Istorie, unde a fost
profesor timp de 22 ani. A fost
transportat cu o dubă la închisoarea din Sighet, unde a ajuns duminică, 7 mai,
către 6:30 seara. A stat în detenție până la 5 iulie 1955, când i s-a comunicat
”eliberarea”, dar cu domiciliu obligatoriu în satul Măzăreni, raionul Brăila,
sat constituit numai din bănățeni deportați acolo încă din vara anului 1951.
În noiembrie 1955, profesorul a primit
”aprobarea” de a reveni în București, la familia sa. Plecarea din Măzăreni a
avut loc pe 25 noiembrie. ”Aprobarea”
Ministerului de Interne fusese dată în urma intervenției lui Petru Groza,
președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale. Fusese solicitat în acest
sens de familia profesorului, care a beneficiat de ajutorul direct și eficient
al avocatului Adrian Brudariu. A fost reîncadrat la Universitate începând
cu 1963, odată cu distanţarea regimului comunist de la Bucureşti faţă de
Moscova. Om de ştiinţă emerit (1971) şi membru al Academiei R.S.R. (1974), a
primit premiul „Bălcescu” al Academiei (1966) şi premiul Ministerului
Învăţământului (1969). A participat la mai multe congrese, reuniuni
internaţionale de specialitate şi misiuni ştiinţifice în Austria, Grecia,
Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie şi S.U.A. Considerat de către
academicianul Ştefan Ştefănescu „una din personalităţile de frunte ale
istoriografiei române contemporane”, C. C. Giurescu a excelat cu aceeaşi
competenţă în istoria antică, medie, modernă sau contemporană, precum şi în
geografie istorică, toponimie, drept, literatură, artă, metodologie istorică.
·
1902: Ștefan Odobleja, medic român, membru al Academiei Române (d. 1978). Fiu al unor tarani saraci, a facut facultatea la Bucuresti ca
bursier al Institutului medico-militar. Ca medic militar si-a exercitat
functiile profesionale in diferitele garnizoane din Braila, Severin, Lugoj,
Targoviste, Bucuresti, Dej si in alte orase. Publica in 1929 studiul „Metoda de
transonanta toracica” in care el enunta pentru prima oara legea
reversibilitatii, prima expunere de mare amploare a unor principii
cibernetice. Astfel, Odobleja este autorul primei variante elaborate a
concepţiei cibernetice generalizate, cu zece ani înainte de apariţia, la Paris,
a lucrării lui Norbert Wiener „Cibernetica”. Obtine
premiul „General doctor Papiu Alexandru” cu lucrarea „La phonoscopie” aparuta
la Paris. Odata cu participarea sa la Congresul International de Medicina
Militara din Bucuresti (1937) anunta aparitia operei sale capitale „Psihologia
consonantista”, lucrare prin care a facut publica prima varianta a conceptiei
cibernetice generalizate si a demonstrat caracterul multi si interdisciplinar
al acesteia. Lucrarea savantului roman a fost prezentata in Psychological
Abstracts (1941), dar in general a avut foarte putine recenzii si a fost
practic ignorata multa vreme. Abia
dupa peste 10 ani, americanul Norbert Wiener publică o carte în care vorbeşte
despre aceeaşi conexiune inversă şi devine cunoscut în lumea întreagă drept
întemeietorul ciberneticii. Ştefan
Odobleja se stinge aproape neştiut în 1978, iar Academia Română îi recunoaşte
meritele şi îl face in anul 1990 membru de onoare, in semn de
aleasa recunoastere fata de intreaga sa opera, fata de pozitia sa unica de
precursor mondial al psihologiei consonantiste, a ciberneticii si a
ciberneticii generalizate, alegandu-l post-mortem printre membrii
sai.
·
1907 - S–a nascut Allegret Yve,
regizor francez (m.31.01.1987).
·
1909: S-a nascut Art Tatum, pianist, muzician american de jazz.
·
1915: S-a nascut Terry Frost, artist englez.
·
1915: S-a nascut Cornel Wilde, actor
american.
·
1918: S-a nascut Robert Walker, actor
american.
·
1921: S-a nascut popularul actor şi cântăreţ francez de
origine italiană, Yves Montand;(d. 1991). Yves Montand (născut Ivo Livi la 13
octombrie 1921 – d. 9 noiembrie 1991). cunoscut căntăreț și actor de film
francez, de origine italiană, unul din interpreții de frunte ai genului muzical
„chanson réaliste” francez târziu din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Iubit de femei celebre (Edith Piaf, Marilyn Monroe), Montand este cunoscut și
datorită căsniciei, întinse pe mai multe decenii, cu marea actriță franceză
Simone Signoret.
·
1922 - S-a nascut Sergiu Al-George,
orientalist, eseist si traducator, medic; a fost detinut politic in timpul
regimului comunist (m.09.11.1981).
·
1925: S-a nascut Margaret Thatcher, prima femeie care a
ocupat functia de premier al Marii Britanii. Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă
Thatcher, (n. 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic
britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa
Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al
unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic
ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a
egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în
1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice,
mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică.
Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind
prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei. Fiica a unui om de
afaceri, fost primar in Grantham, a studiat la Oxford, fiind licentiata in
chimie. De tanara a activat in Partidul Conservator, unde a reusit sa se
impuna relativ repede. Dupa absolvire a lucrat cativa ani ca cercetator.
In 1954, a devenit avocat si s-a specializat pe probleme de fiscalitate. In
1959 a devenit membru al Parlamentului, iar doi ani mai tarziu a intrat in
structurile guvernamentale. In 1970, conservatorii au revenit la putere, iar
Thatcher a fost numita secretar de stat la Educatie. in 1975, a fost aleasa in
functia de presedinte al Partidului Conservator, iar in mai 1979 a devenit
prima femeie prim-ministru din Marea Britanie. Datorita autoritatii cu care a
condus cabinetul britanic, si-a dobandit numele de “Doamna de fier”. A demisionat in 28 noiembrie 1990, pe
fondul unor proteste populare si a unor critici venite chiar si din randul
propriului partid datorate strategiei fiscale pe care a dorit sa o impuna. In
1992, a primit titlul de baronesa, iar dupa retragerea din politica si-a ocupat
timpul scriind.
·
1926: S-a născut Ray Brown, unul dintre cei mai importanti
basisti americani de jazz. În anii ’60, a făcut senzaţie cu un instrument
hibrid, o combinaţie între violoncel şi contrabas. Brown este unul dintre
fondatorii stilului be-bop. A fost căsătorit cu marea cantareata americana Ella
Fitzgerald (“Some of My best friends are… guitars). A decedat la 2 iulie 2002.
·
1927 - S-a nascut Anita Kerr (Anita
Jean Grob), cantareata, pianista si compozitoare americana.
·
1934: S-a nascut Nana Mouskouri, cântăreaţă şi politician din
Grecia. Nana Mouskouri (născută Ioánna Moúschouri pe 13 octombrie 1934, în
Chania, Creta, in Grecia), este o cântăreaţă care a vândut aproximativ 300 de
milioane de albume în toată lumea, într-o carieră de peste cinci decenii, ceea
ce face din ea una dintre cele mai bine vandute artiste din muzică din toate
timpurile. Ea a fost cunoscută sub numele de Nana de prieteni şi de familia ei
când era copilă. Ea a înregistrat cântece în mai multe limbi, inclusiv
greacă, franceză, engleză, germană, olandeză, italiană, portugheză, spaniolă,
ebraică, galeză, chineză mandarină, maori şi turcă.
·
1940 - S-a nascut Chris Farlowe (John
Henry Deighton), vocalist, chitarist si compozitor britanic (Colosseum, Atomic
Rooster).
·
1941 - S-a nascut Oscar Arias
Sánchez, presedintele Republicii Costa Rica (1986-1990), laureat al Premiului
Nobel pentru Pace (1987).
·
1944 - S-a nascut Robert Lamm,
pianist, vocalist si compozitor american (Chicago).
·
1947 - S-a nascut Sammy Hagar,
vocalist, chitarist si compozitor american (Van Halen).
·
1948 - S-a nascut Peter David
Spencer, baterist britanic (Smokie).
·
1949 - S-a nascut Craig MacGregor,
basist britanic (Foghat).
·
1950 – Simon Nicol, chitarist britanic, membru
al formaţiei Fairport Convention.
·
1954: Alexandru Andrieș, cantautor român. Alexandru Andrieș (n. 13 octombrie 1954, Brașov) este un cântăreț de
blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician.
Studiile la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (1980). Conferențiar Doctor la Institutul de
Arhitectură „Ion Mincu”. Debut
solistic în 1974 – Club A, scenic în 1979 – Festivalul de jazz & rock
Brașov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu
albumul „Interioare”). Are la
activ peste 3100 concerte până în 2002.
·
1959 - S-a nascut Marie Osmond,
vocalista americana (Osmonds).
·
1960 - S-a nascut Joey Belladonna,
vocalist si compozitor (Anthrax).
·
1968 – Carlos Marin, cântareţ spaniol , Il Divo
.
·
1969: S-a nascut Nancy Kerrigan, patinatoare
americana.
·
1972 – Jan Van Sichem Jr, muzicianul de la K’s
Choice.
·
1980 – Ashanti (Douglas), interpretă (2002 US
No.1 single-ul “Foolish” , 2002 US No.1 album , Ashanti “).
·
1982: S-a nascut Ian Thorpe, inotator
australian.
·
1984: S-a nascut pictorita romana Anca-Irina Lefter.
Decese
·
54: Împăratul roman Claudius moare după ce a fost otrăvit
de soția sa, Agripina, eveniment ce a dus la venirea pe tron a fiului ei în
vârstă de 17 ani, Nero. Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus (1 august
10 î.Hr. – 13 octombrie 54) a fost al patrulea împărat roman al dinastiei
iulio-claudiene și a domnit din anul 41, până la moartea sa. În timpul domiei
sale a început construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin si
Dunare , iar provinciile au beneficiat de o bună administrare și o bogată
activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi). Acordarea cetățeniei romane
locuitorilor unor orașe din afara Italiei, i-a atrage ostilitatea cercurilor
senatoriale. În timpul domniei lui Claudius a început cucerirea Britanniei,
care a devenit cea mai vestică provincie a imperiului . În anul 44 Iudeea, si
în anul 46 Tracia sunt transformate în provincii romane. După executarea
Messalinei, cea de-a treia soție, în anul 48 sub acuzatia de complot, Claudius
se căsătorește în 49 cu Agrippina Minor Iulia și-l adoptă pe fiul acesteia,
Nero, care-i va urma la tron.
·
1321 - A murit poetul Dante
Alighieri, creator al limbii literare italiene; este autorul primei capodopere
a literaturii moderne europene: “Divina Comedie”, poem alegoric in trei parti
(“Infernul”, “Purgatoriul”, “Paradisul”), sinteza filosofica a culturii
medievale; romanul “Viata noua” este considerat primul roman autobiografic din
literatura universala (n.1265).
·
1605: A murit Theodorus Beza, teolog francez creştin
protestant şi cărturar, care a jucat un rol important în Reformă. A fost
un discipol al lui Jean Calvin şi a trăit cea mai mare parte a vieţii în
Elveţia; (n. 1519).
·
1687: S-a stins din viata astronomul italian Geminiano Montanari.
·
1815: A fost executat Joachim Murat, mareşal francez şi rege
al Neapolelui, cumnat al imparatului Napoleon I; (n. 1767). Joachim Murat,
(italiană Gioacchino Murat) (n. 25 martie 1767, Labastide-Fortunière, azi
Labastide-Murat lângă Cahors în departamentul Lot — d. 13 octombrie 1815,
Pizzo) a fost mare duce de Clèves și Berg, mareșal al Imperiului Francez și
rege al Regatului celor Două Sicilii din 1808 la 1815. A fost căsătorit cu
Caroline Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte.
·
1822: A decedat Antonio Canova, sculptor si pictor italian. A
fost unul dintre întemeietorii clasicismului academist in pictura de la
sfârsitul secolului XVIII – începutul secolului XIX.( n. 1 noiembrie 1757).
·
1887: A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin
Lecca; (n. 4 aug. 1807). A fost primul pictor român care a executat
pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziții și
portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei
momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu pictorii Misu Popp și
Barbu Stanescu împreună cu care a pictat numeroase biserici din București
(Curtea Veche, Sfanta , Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) și din
țară. Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă
culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838. Ca pedagog, a activat timp de
cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după
Revolutia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din
București. A fost un susținator al Unirii și independenței Principatelor
Romane.
·
1905: A încetat din viaţă Sir Henry Irving, actor şi director
de teatru, primul om de teatru înnobilat; (în 1895).
·
1919: Karl Adolph Gjellerup, scriitor danez,
laureat al Premiului Nobel (n. 1857). Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 – d. 13 octombrie
1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în
1917. Motivația Juriului Nobel: „Pentru
poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte”
·
1938: A murit E.C. Segar, creatorul celebrului personaj de
desene animate, Popeye Marinarul.( 8 decembrie 1894).
·
1974 – A murit realizatorul TV Ed Sullivan,
lider al The Ed Sullivan Singers and Orchestra. A introdus pe piaţa americană
trupa The Beatles şi alte melodii britanice, prin intermediul emisiunii “Ed
Sullivan TV Show” din New York, care s-a lansat pe 20 iunie 1948 şi a ţinut
până în 6 iunie 1971, pe postul CBS. Concertul trupei The Beatles din 9
februarie 1964 a fost considerat de cotitură în cultura pop americană şi
începutul invaziei britanicilor în muzică. Transmisiunea a atras 73 de milioane
de telespectatori.
·
1974: A murit Reuven Rubin (Rivn Zelicovici), pictor
israelian, de origine evreu român, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang
de ministru plenipotenţiar, al statului Israel în România; (n.13.11.1893,
Galati).
·
1977 - A murit Leopold Stokowski,
dirijor american de origine poloneza (n.18.04.1882).
·
1977 – Shirley Brickley, de 32 de ani, din
trupa The Orlons, a fost împuşcată mortal de către un spărgător, în locuinţa sa
din Philadelphia. The Orlons au avut 5 hituri intrate în Top 20 din Statele
Unite în anii 60, incluzând: “The Wah Watusi”, “Don’t Hang Up” şi “South
Street”.
·
1985: A murit actrita italiana Francesca Bertini (Elena
Seracini Vitiello); (n. 5 ianuarie 1892).
·
1986: A decedat sculptorul roman, stabilit in Franta, George
Apostu; (n.1934).
·
1987: A murit Walter Brattain, fizician american, laureat al
Premiului Nobel (n. 1902). Walter Houser Brattain (n.
10 februarie 1902 — d. 13 octombrie 1987) a fost un fizician american care,
împreună cu John Bardeen și William Shockley, a inventat tranzistorul. Cei trei
au împărțit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această invenție.
·
1990: A încetat din viaţă Le Duc Tho, general şi politician
vietnamez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1973).
·
2001 – Moare, la 52 de ani, de cancer,
vocalistul şi compozitorul Peter Doyle. A cântat ca solist şi membru al trupei
The Bew Seekers. A avut succes cu hiturile: “What Have They Done To My Song
Ma”, “Never Ending Song of Love” şi “I’d Like to Teach the World to Sing” cu
The New Seekers.
·
2009: A decedat cineastul Paul Barbăneagră; (n.11 februarie
1929). A fost un regizor român stabilit in Franta, cineast, eseist, scenarist,
colaborator al posturilor de televiziune France 2, France 3, Radio Europa
Libera. S-a stabilit în Franța în 1964, după ce a cerut azil politic cu ocazia
participării la un festival de film in Tours. A câtigat premiul întâi pentru
scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil la Festival
International du Film d’Art (Festivalul internațional al filmului de artă).
Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie
sacrée („Arhitectură și geografie sacră”) , din care mai face parte și
documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré („Mircea Eliade și
redescoperirea sacrului”). În anul 1990 a câștigat Marele Premiu francez al
artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate. Este înhumat în parcela
românească a cimitirului parizian de la Thiais.
·
2009 – Al Martino, un cântăreţ de balade pop
care a avut succes cu peste 10 hituri, printre care: “I Love You Because”,
“Spanish Eyes” şi “I Love You More And More Every Day”, a murit la vârsta de 82
de ani. Este vestit pentru interpretarea rolului lui Johnny Fontane, în stilul
Frank Sinatra, în filmul „Nasul”.
·
2011: A murit la Bucuresti, antrenorul de handbal
Oprea Vlase. A cucerit, cu echipa masculină de seniori a clubului
Dinamo București printre altele, opt titluri naționale și Cupa
Campionilor Europeni (1965). Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei
naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964,
1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de
bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (n. 1927, Buzau). A antrenat
printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și
Constructorul Arad. În 2009 a fost decorat cu ordinul
„Meritul Sportiv” Cl. I. Este
înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.
·
2013: A murit Vasile Fanache, critic şi
istoric literar (legat de tradiţia literaturii ardelene), eseist, traducător şi
profesor; (n. 1934).
·
2013: A decedat renumita cântăreaţă de
muzică populară Angela Moldovan. Este
cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei.
S-a nascut in data de 19 septembrie
in anul 1927, la Chişinău, azi în R. Moldova. S-a mutat alaturi de familie la Targu-Mures,
apoi la Timisoara si Suceava. Despre copilaria sa, Angela Moldovan povesteste
ca a fost una tumultoasa, in timpul careia a colindat toata tara:`Cele opt
clase de liceu, cum era pe atunci, le-am facut in cinci orase. Cand aveam un
an, in 1928, am stat la Targu Mures. Acolo am invatat sa vorbesc si in romana
si in maghiara. Apoi, la Timisoara, Suceava, Orhei. La Orhei ai mei revenisera
in 1941, dupa ce armata romana eliberase Basarabia. Am facut doar un an de
scoala acolo. Pentru a-mi continua gimnaziul, am fost trimisa la Iasi, unde am
stat in internatul Liceului “Doamna Cuza”. O frumusete de palat, unde acum este
televiziunea ieseana. Cand ai mei s-au refugiat iarasi de la Orhei, in 1944, ne-am
stabilit la Alba Iulia, apoi la Dej, unde mi-am terminat liceul. Bacalaureatul
l-am dat la Bistrita-Nasaud, caci acolo era centrul de sustinere a examenului`,
povesteste insasi artista. Angela Moldovan a absolvit doua facultati,
Conservatorul si Facultatea de Litere. In timpul studentiei, a cantat in corul
Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. Melodia cu care s-a lansat
Angela Moldovan este `La Oglinda`, inclusa pe albumul „Mi-am facut
bundita noua”,cantec pe care l-a invatat de la bunica sa din Basarabia. In anul
1952, interpreta s-a casatorit cu regretatul actor si regizor Victor Moldovan.
In 1956, a intreprins cu Ansamblul Ciocarlia un turneu international pe traseul
China, Coreea de Nord, Vietnamul si Uniunea Sovietica. Mai bine de sase luni a
durat deplasarea, dintre care patru luni si jumatate au fost rezervate Chinei.
In anul 1957, a fost acceptata in Ansamblul Armatei si a participat la
Festivalul International al Tineretului de la Moscova, unde a castigat trofeul
si Marele premiu pentru muzica populara. In 1962, Angela Moldovan a sustinut un
turneu in Statele Unite Ale Americii, cu 64 de spectacole in 56 de orase.
Repertoriul interpretei a fost facut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale. Artista emerita (1962), laureata a Ordinului “Muncii” clasa a III-a (1957) si clasa a II-a (1962), a Ordinului “Meritul Cultural” clasa a II-a (1967), Cavaler al Ordinului “Meritul National” (2003). Numeroase premii la festivaluri si concursuri nationale si internationale incununeaza cariera de peste jumatate de veac in slujba cantecului popular romanesc a doamnei Angela Moldovan.
Repertoriul interpretei a fost facut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale. Artista emerita (1962), laureata a Ordinului “Muncii” clasa a III-a (1957) si clasa a II-a (1962), a Ordinului “Meritul Cultural” clasa a II-a (1967), Cavaler al Ordinului “Meritul National” (2003). Numeroase premii la festivaluri si concursuri nationale si internationale incununeaza cariera de peste jumatate de veac in slujba cantecului popular romanesc a doamnei Angela Moldovan.
Sărbători
·
Ziua internationala pentru reducerea
riscului dezastrelor naturale
·
Calendar religios
13 octombrie
- Calendar crestin ortodox: Aducerea moaștelor Sf Ap Andrei la Iași;
Sfintii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii mucenici Carp, Papil
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfantul Eduard, regele Angliei
- Calendar crestin ortodox: Aducerea moaștelor Sf Ap Andrei la Iași;
Sfintii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii mucenici Carp, Papil
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfantul Eduard, regele Angliei
RELIGIE ORTODOXĂ 13 Octombrie
+) Aducerea moaștelor Sf Ap Andrei la Iași; Sf Mc Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și
Florentie
Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași –
În anul 1996, la inițiativa și purtarea
de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei, a fost adusă la Iași, de la Catedrala mitropolitană din
Patras (Grecia), racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. În data de 12
octombrie 1996 clerici și credincioși au fost prezenți pe Aeroportul din Iași,
așteptând sosirea cursei speciale a companiei Olympic Airways care aducea în
România cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei. Alături de Preafericitul
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al
Moldovei și Bucovinei, pe aeroport au fost prezenți mai mulți ierarhi, membrii
ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Petru,
Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfințitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului,
Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul
Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, și
Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
Avionul a aterizat la orele 15:00, delegația elenă fiind condusă de vrednicul
de pomenire Mitropolit Nicodimos de Patras. După onorul militar a urmat o
scurtă slujbă religioasă, în cadrul căreia s-a cântat, în limbile română și
greacă, troparul alcătuit de Înaltpreasfințitul Nicodimos de Patras, special
pentru acest eveniment. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat
cuvântul de bun-venit, iar Întâistătătorul Mitropoliei de Patras i-a
binecuvântat pe cei prezenți. Sfintele moaște au fost purtate în procesiune
spre Catedrala din Iași. Coloana oficială a fost întâmpinată de un grup de
buciumași, copii și tineri, elevi și studenți, dar și de mii de credincioși.
Duminică,
13 octombrie 1996, Sfânta Liturghie a fost oficiată în Catedrala mitropolitană
din Iași, de un sobor de ierarhi, în fruntea cărora s-a aflat Mitropolitul de
Patras, Înaltpreasfințitul Nicodimos, alături de care s-a aflat și actualul
Patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și
Bucovinei. Din soborul ierarhilor au făcut parte și: Înaltpreasfințitul Petru,
Mitropolitul Basarabiei, vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Lucian,
Arhiepiscop al Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și
Rădăuților, Înaltpreasfințitul Gherasim al Râmnicului, Înaltpreasfințitul
Epifanie al Buzăului, Înaltpreasfințitul Eftimie al Romanului,
Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureșului și
Sătmarului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei și
Harghitei, vrednicul de pomenire Preasfințitul Ioachim al Hușilor,
Preasfințitul Calinic, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și vrednicul
de pomenire Preasfințitul Gherasim, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei
și Rădăuților. În data de 19 octombrie 1996, sfintele moaște ale Sfântului
Apostol Andrei însoțite de delegația din Grecia s-au întors în Patras.
Pentru că aducerea moaștelor Sfântului
Apostol Andrei a fost o sărbătoare a întregii ortodoxii românești, la
propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca,
în data de 13 octombrie, să se facă pomenirea ‘Aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași‘.
Sfinții Mucenici Carp și Papil, Agatodor și Agatonica († 251) –
Episcopul Carp din Tiatira
(Asia Mică) și Papil diaconul său au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos
în timpul persecuției împăratului Deciu (249-251), din porunca guvernatorului
Valeriu. Fiind chinuiți în orașul Tiatira, aceștia nu au apostaziat de la
credința creștină. Valeriu le-a confiscat averea și îi trimite în Sardes, unde,
pentru a-i speria în speranța că vor renunța la credința creștină îl omoară pe
Agatador, un slujitor credincios al Sfinților care îi urmase în Sardes. Din
acest oraș au fost duși în Pergam, orașul lor natal. Aici au fost din nou
supuși supliciilor împreună cu sora diaconului Papil care vroia să moară pentru
Hristos, dar pentru că de fiecare dată sfârșeau nevătămați, conducătorul
Valeriu dă poruncă să li se taie capul.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic
Florentie (sec.
III).
Sfântul
Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Si fiind crestin si
râvnitor binelui, ocara si defaima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor,
întarea pe crestini în credinta cea în Hristos si-i îndemna în tot chipul spre
lucrarea dumnezeiestilor porunci. Deci facând el asa a fost prins de
guvernatorul cetatii si fiind întrebat, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala
fara frica înaintea tuturor, ca este Dumnezeu mai înainte de veci si Facatorul
tuturor; si ca zeii pagânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, arama, fier,
idoli fara suflet si fara simtire. Acestea zicând, l-au batut cumplit, l-au
spânzurat de un lemn si l-au strujit; si aprinzând foc mare l-au aruncat în
mijlocul focului; iar el bucurându-se si rugându-se în taina si multumind lui
Dumnezeu, s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
Cuvânt pentru suflet. Smerenia, armă împotriva diavolului (09 10 2018)
ARTE
13 Octombrie
MUZICĂ
Frank Sinatra - Spring Is Here: https://youtu.be/6wIBuVK0x1c?list=PLXRlv43gsnQ0igMz3mOu_E6C8Xo9fTh_t.
Rolling Stones Goat's Head Soup 1973 Deluxe edition 2015 (INCLUDING BONUS
TRACKS): https://youtu.be/6cQ0RRBN2lw.
the police reggatta de blanc full album: https://youtu.be/72HI3HYP3eA?list=PL2l-s6VFRTpwKR1DUF8UMTfpwI0YrGMN7.
Rufus & Chaka ~ Do You Love What You Feel 1979 Disco Purrfection
Version: https://youtu.be/GRoiUKGoJcM.
Las Ketchup - The Ketchup Song (Asereje) (Spanglish Version) (Official
Video): https://youtu.be/AMT698ArSfQ.
Art Tatum, pianist, muzician american de jazz
Ray Brown,
Anita Kerr (Anita Jean Grob)
Chris Farlowe (John Henry Deighton), vocalist, chitarist si
compozitor britanic (Colosseum, Atomic Rooster).
Paul Simon
Robert Lamm (Chicago)
Sammy
Hagar (Van Halen)
Peter David Spencer (Smokie)
Craig MacGregor, basist britanic (Foghat).
Simon Nicol, chitarist britanic, membru al formaţiei Fairport
Convention
Marie Osmond, vocalista americana (Osmonds).
Joey Belladonna, vocalist si compozitor (Anthrax).
Carlos Marin, cântareţ spaniol , Il Divo
Jan Van Sichem Jr, muzicianul de la K’s Choice
Ashanti (Douglas),
Leopold
Stokowski,
Shirley
Brickley
Peter
Doyle (The Bew Seekers)
Rusty Hands of Time - The New Seekers Featuring Peter Doyle: https://youtu.be/KMK0owMhP5w?list=PLOr6o6iH13UOoDQ3O4RTwAhKTgc52K1w_.
Al
Martino
Înregistrări noi:
Música Italiana - Happy Italian Música - Cafe Música, Folk Música from Italy - Relaxing
2 Hour Italian Música - Relax, Sleep, Study, Meditation-Romantic Italian Traditional Música
Sweet Romantic Instrumental Music - Greatest Piano, Saxophone Love Songs
WORK & Study Jazz - Concentration Saxophone & Piano JAZZ for Work, Study, Relaxing
Top 100 Classic Country Songs Of All Time - Golden Oldies Country Music Of 80s 90s
Reger: Complete Music for Clarinet and Piano
Autumn JAZZ - Background Instrumental Cafe Jazz Music - Music for Studying, Work, Relax
POEZIE 13 Octombrie
De
Adrian Păunescu
Încerc, pe parcursul mai
multor zile să prezint, în ordine alfabetică, lucrări ale marelui nostru poet
național. Alegerea îmi aparține!
O veste
Telefonul plange, parc-ar vrea
sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.
Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.
Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.
Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.
Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant,
Marea datorie, vama pamanteasca,
Prin batranii nostri ce devin pamant.
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.
Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.
Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.
Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.
Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant,
Marea datorie, vama pamanteasca,
Prin batranii nostri ce devin pamant.
Pastel de toamnă I
Pe muntele negru de frunza de
vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Când spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sunt întrebari prin natura puzderii
Si sfârâie ploaia dintâi ca o ceara
Si vara ne-nchide în toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.
Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.
Ca suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie posta si moartea.
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Când spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sunt întrebari prin natura puzderii
Si sfârâie ploaia dintâi ca o ceara
Si vara ne-nchide în toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.
Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.
Ca suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie posta si moartea.
Recviem pentru poetul poeziei
Am asteptat sa treaca timp destul
Pentru-a putea in liniste inchide,
Ca pe-un zavor de taina, glasul meu,
Plangand pe cel din urma Philippide.
Cei ce i-au luat din drept imbraca azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristetea lui de om insingurat,
Mantaua lui, de veghe si de moarte.
Poporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut,
Te-ai invatat cu mortile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vesti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi isi pierd din raza,
O-nvalmaseala-n creier toti simtim
Parca nici luna nu mai lumineaza.
In toate cate-au fost era si el,
Cu partea lui de liniste si bine,
Ce n-a putut la altii pedepsii
El a tacut si-a pedepsit in sine.
Si-atat de bun, si-atat de impacat
Nederanjandu-si epoca-ncordata,
Incat el - mort de mult ni se parea
Si-acum murind murea inca o data.
Am asteptat sa taca surzii lui,
Ce-n remuscare nu sfarsesc a-l plange,
Dar boala lui nu-i boala pentru ei,
Ca-n vine au cerneala si nu sange.
A fost boier, dar si mai mult poet,
Atlant de iluzorii Atlantide,
Da, Doamne, vreme buna-n Univers
Pe unde-i sufletul lui Philippide.
Pentru-nceput inalta mila ta
Sa-i dea ceva sa simta si sa scrie,
Si vei vedea ca insuti de cuprinzi
De omeneasca lui melancolie.
Apoi, cand te vei supara pe el,
Ca are dor de carti si dor de duca,
Sa-i interzici sa scrie ca poet,
Dar da-i ceva, in ceruri, sa traduca.
Si pedepsit, ca si pe-acest pamant,
Nestiutor de uneltiri perfide,
Din cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis
Si noua pe poetul Philippide.
Psihoza buletinului de stiri
Produce-un fel de rea imunitate,
Nici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor,
Ce-i ras, ce-i tragedie dintre toate.
O zi ca multe altele a dat
Furtuni, rapiri, ciocniri, efemeride,
Si intre doua stiri despre petrol,
" A incetat din viata Philippide".
Deloc orgolios si agresiv,
Dispus mereu in taina sa si moara,
Sa nu cumva sa credeti, scribi marunti,
Ca actiunea voastra-i mai usoara.
Un ultim Philippide a murit,
Cazand scarbit in mit si-n transcendenta,
Dar alti poeti au rasarit pe loc
Sa umple dureroasa lui absenta.
El v-a iertat, dar nu va iarta ei,
Ca umiliti si-ati umilit poetii,
Poetul poeziei a cazut,
Dar il vor razbuna poetii vietii.
Pentru-a putea in liniste inchide,
Ca pe-un zavor de taina, glasul meu,
Plangand pe cel din urma Philippide.
Cei ce i-au luat din drept imbraca azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristetea lui de om insingurat,
Mantaua lui, de veghe si de moarte.
Poporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut,
Te-ai invatat cu mortile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vesti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi isi pierd din raza,
O-nvalmaseala-n creier toti simtim
Parca nici luna nu mai lumineaza.
In toate cate-au fost era si el,
Cu partea lui de liniste si bine,
Ce n-a putut la altii pedepsii
El a tacut si-a pedepsit in sine.
Si-atat de bun, si-atat de impacat
Nederanjandu-si epoca-ncordata,
Incat el - mort de mult ni se parea
Si-acum murind murea inca o data.
Am asteptat sa taca surzii lui,
Ce-n remuscare nu sfarsesc a-l plange,
Dar boala lui nu-i boala pentru ei,
Ca-n vine au cerneala si nu sange.
A fost boier, dar si mai mult poet,
Atlant de iluzorii Atlantide,
Da, Doamne, vreme buna-n Univers
Pe unde-i sufletul lui Philippide.
Pentru-nceput inalta mila ta
Sa-i dea ceva sa simta si sa scrie,
Si vei vedea ca insuti de cuprinzi
De omeneasca lui melancolie.
Apoi, cand te vei supara pe el,
Ca are dor de carti si dor de duca,
Sa-i interzici sa scrie ca poet,
Dar da-i ceva, in ceruri, sa traduca.
Si pedepsit, ca si pe-acest pamant,
Nestiutor de uneltiri perfide,
Din cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis
Si noua pe poetul Philippide.
Psihoza buletinului de stiri
Produce-un fel de rea imunitate,
Nici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor,
Ce-i ras, ce-i tragedie dintre toate.
O zi ca multe altele a dat
Furtuni, rapiri, ciocniri, efemeride,
Si intre doua stiri despre petrol,
" A incetat din viata Philippide".
Deloc orgolios si agresiv,
Dispus mereu in taina sa si moara,
Sa nu cumva sa credeti, scribi marunti,
Ca actiunea voastra-i mai usoara.
Un ultim Philippide a murit,
Cazand scarbit in mit si-n transcendenta,
Dar alti poeti au rasarit pe loc
Sa umple dureroasa lui absenta.
El v-a iertat, dar nu va iarta ei,
Ca umiliti si-ati umilit poetii,
Poetul poeziei a cazut,
Dar il vor razbuna poetii vietii.
Scrisoare către Guvernul României
Ce sorcova si târguri ai în steag
Si ce posirca îti balteste-n sânge,
Guvern al inanitiei, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor
Ca sunt abuzuri cu nemiluita
Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor
Românii din Covasna si Harghita?
De propria ta tara te feresti
Si imposibil s-o conduci îti este,
Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasa, altii sunt stapâni,
Bati temenele la Înalta Poarta,
... Persecutati, doar fiindca sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iarta.
Guvern de indigo si din mancurti,
Te blestema, descoperindu-ti vina,
Ceilalti români, vânduti la alte Curti,
În Basarabia si Bucovina.
Guvern al României, surdomut,
Esti plin de pacaleli si plin de fumuri,
Dar clopote de moarte au batut
Pentru acest popor ajuns pe drumuri.
Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig,
Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana,
Prin lanturi si prin foame si prin frig,
Însângerând conditia umana.
Tu esti în stare sa ne-ntorci pe toti
La cea dintâi Comuna Primitiva,
Sa fim un neam de criminali si hoti,
Ce-si jefuieste propria coliva.
Guvern fara de tara, pune punct
Acestei fraze care te cuprinde
Si-ngroapa idealul tau defunct
În groapa României suferinde.
Si lasa-ne! Dispari în mod brutal,
Elibereaza, cu grabire mare,
De boala ta, românii din Ardeal,
Guvern murdar de propria tradare!
Si ce posirca îti balteste-n sânge,
Guvern al inanitiei, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor
Ca sunt abuzuri cu nemiluita
Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor
Românii din Covasna si Harghita?
De propria ta tara te feresti
Si imposibil s-o conduci îti este,
Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasa, altii sunt stapâni,
Bati temenele la Înalta Poarta,
... Persecutati, doar fiindca sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iarta.
Guvern de indigo si din mancurti,
Te blestema, descoperindu-ti vina,
Ceilalti români, vânduti la alte Curti,
În Basarabia si Bucovina.
Guvern al României, surdomut,
Esti plin de pacaleli si plin de fumuri,
Dar clopote de moarte au batut
Pentru acest popor ajuns pe drumuri.
Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig,
Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana,
Prin lanturi si prin foame si prin frig,
Însângerând conditia umana.
Tu esti în stare sa ne-ntorci pe toti
La cea dintâi Comuna Primitiva,
Sa fim un neam de criminali si hoti,
Ce-si jefuieste propria coliva.
Guvern fara de tara, pune punct
Acestei fraze care te cuprinde
Si-ngroapa idealul tau defunct
În groapa României suferinde.
Si lasa-ne! Dispari în mod brutal,
Elibereaza, cu grabire mare,
De boala ta, românii din Ardeal,
Guvern murdar de propria tradare!
Dante Alighieri
Biografie
Dante
Alighieri (*29 mai 1265, Florenţa - 14 septembrie 1321, Ravenna), poet şi
filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul
Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii
universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta
("poet în cel mai înalt grad").
"Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav şi liniştit. Avea o faţă lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru şi des, totdeauna cu o căutătură melancolică şi gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).
Viaţa lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florenţa. În acea perioadă, Florenţa era pe cale să devină oraşul cel mai important şi puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi şi meseriaşi înlătură supremaţia nobilimii şi, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerţului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorităţii temporale a papei, şi "Ghibellini", partizani ai primatului politic al împăraţilor germani ai "Sfântului Imperiu Roman", se transformă într-un război între nobili şi burghezie. La naşterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florenţa se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere şi Ghibellinii sunt expulzaţi din oraş. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracţiuni: "bianchi" (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - şi "neri" (negrii).
Dante se naşte la Florenţa pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie şi tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereţii, după cum singur spune în opera sa "La Vita Nuova", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în "La Vita Nuova" şi mai târziu în "Divina Commedia".
Se cunoaşte puţin despre educaţia primită, dar creaţiile sale scot în evidenţă o erudiţie deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia şi retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în "Divina Comedie". În Florenţa, audiază prelegerile de filozofie şi teologie la şcolile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) şi dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel şi pe Toma d'Aquino . Se ştie că în 1285 Dante se afla în Bologna şi este foarte probabil să fi studiat la vestita Universitate din acest oraş.
Dante Alighieri - portret de Sandro BotticelliLa vârsta de 20 de ani se căsătoreşte cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparţinând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni şi Antonia.
În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicaţii puerperale, Dante începe să scrie "La Vita Nuova". În acelaşi timp se angajează în viaţa politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului "Sfântului Imperiu Roman" mitul unei posibile unităţi politice. Totuşi, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluşi de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creaţiei literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiţia ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporaţie artizanală. Dante se înscrie în corporaţia medicilor şi farmaciştilor, şi în cea a bibliotecarilor, cu menţiunea de "poet". Se afiliază fracţiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influenţei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295 este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei şase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "Signoria". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" şi "negrii" - din rândul Guelfilor, au fost exilaţi pentru a se menţine liniştea în oraş. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracţiunea "negrilor" preia puterea politică în Florenţa, lui Dante i se interzice prezenţa în oraş şi este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florenţa. Convins că a fost înşelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie".
Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranţele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităţilor dintre oraşele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea oraşului Florenţa îl invită să se întoarcă din exil, dar condiţiile umilitoare erau aceleaşi ca pentru un infractor iertat. Dante resipnge cu demnitate invitaţia, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea ("senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai"). În 1319 Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul oraşului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie şi moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găseşte şi astăzi mormîntul său, deşi florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.
Opera
Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generaţia următoare cu Petrarca şi Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renaşterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia şi Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "Dolce Stil Novo". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providenţa este determinantă pentru evenimentele din viaţa oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.
"Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav şi liniştit. Avea o faţă lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru şi des, totdeauna cu o căutătură melancolică şi gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).
Viaţa lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florenţa. În acea perioadă, Florenţa era pe cale să devină oraşul cel mai important şi puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi şi meseriaşi înlătură supremaţia nobilimii şi, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerţului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorităţii temporale a papei, şi "Ghibellini", partizani ai primatului politic al împăraţilor germani ai "Sfântului Imperiu Roman", se transformă într-un război între nobili şi burghezie. La naşterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florenţa se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere şi Ghibellinii sunt expulzaţi din oraş. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracţiuni: "bianchi" (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - şi "neri" (negrii).
Dante se naşte la Florenţa pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie şi tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereţii, după cum singur spune în opera sa "La Vita Nuova", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în "La Vita Nuova" şi mai târziu în "Divina Commedia".
Se cunoaşte puţin despre educaţia primită, dar creaţiile sale scot în evidenţă o erudiţie deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia şi retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în "Divina Comedie". În Florenţa, audiază prelegerile de filozofie şi teologie la şcolile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) şi dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel şi pe Toma d'Aquino . Se ştie că în 1285 Dante se afla în Bologna şi este foarte probabil să fi studiat la vestita Universitate din acest oraş.
Dante Alighieri - portret de Sandro BotticelliLa vârsta de 20 de ani se căsătoreşte cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparţinând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni şi Antonia.
În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicaţii puerperale, Dante începe să scrie "La Vita Nuova". În acelaşi timp se angajează în viaţa politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului "Sfântului Imperiu Roman" mitul unei posibile unităţi politice. Totuşi, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluşi de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creaţiei literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiţia ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporaţie artizanală. Dante se înscrie în corporaţia medicilor şi farmaciştilor, şi în cea a bibliotecarilor, cu menţiunea de "poet". Se afiliază fracţiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influenţei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295 este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei şase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "Signoria". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" şi "negrii" - din rândul Guelfilor, au fost exilaţi pentru a se menţine liniştea în oraş. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracţiunea "negrilor" preia puterea politică în Florenţa, lui Dante i se interzice prezenţa în oraş şi este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florenţa. Convins că a fost înşelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie".
Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranţele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităţilor dintre oraşele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea oraşului Florenţa îl invită să se întoarcă din exil, dar condiţiile umilitoare erau aceleaşi ca pentru un infractor iertat. Dante resipnge cu demnitate invitaţia, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea ("senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai"). În 1319 Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul oraşului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie şi moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găseşte şi astăzi mormîntul său, deşi florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.
Opera
Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generaţia următoare cu Petrarca şi Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renaşterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia şi Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "Dolce Stil Novo". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providenţa este determinantă pentru evenimentele din viaţa oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.
Cântul XXVI
Florenţo, poţi sălta! Căci mare-n lume
eşti tu, şi baţi aripi pe-uscat şi mare,
şi-ncep şi-n Iad să ştie de-al tău nume!
eşti tu, şi baţi aripi pe-uscat şi mare,
şi-ncep şi-n Iad să ştie de-al tău nume!
Pe-atari de-ai tăi, pe cinci aci-n
pierzare,
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine,
dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare.
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine,
dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare.
De are-un vis în zori izbânzi depline,
vedea-vei tu-n curând – o, nu te teme! –
ce Prato vrea, nu şi-alţi duşmani cu tine.
vedea-vei tu-n curând – o, nu te teme! –
ce Prato vrea, nu şi-alţi duşmani cu tine.
De-ar fi şi-acum că n-ar fi prea devreme!
De ce nu e, căci tot va fi odată!
Târziu de-o fi, cu-atât mai greu voi geme.
De ce nu e, căci tot va fi odată!
Târziu de-o fi, cu-atât mai greu voi geme.
Plecând de-aici pe coasta dărâmată,
ce scări ne-a dat dintâi în jos pe ea,
urcam târât de mână de-al meu tată,
ce scări ne-a dat dintâi în jos pe ea,
urcam târât de mână de-al meu tată,
şi,-urmând pustiul drum ce mă ducea
pe jgheaburi şi pe stânci, n-aveam putere
decât făcând picior din mâna mea.
pe jgheaburi şi pe stânci, n-aveam putere
decât făcând picior din mâna mea.
Durere-atunci simţii, şi simt durere
şi-acum de ce-am văzut aici, şi-astfel
îmi ţin ingeniu-n frâu mai cu putere
şi-acum de ce-am văzut aici, şi-astfel
îmi ţin ingeniu-n frâu mai cu putere
să n-aibă căi ce n-au virtutea ţel,
căci dac-o zodie-ori mila cea divină
mi-a dat vrun dar, să nu-mi bat joc de el.
căci dac-o zodie-ori mila cea divină
mi-a dat vrun dar, să nu-mi bat joc de el.
Precum ţăranul stând pe vro colină,
pe-un timp când suie spre zenit fugarii
Acel ce lumii-ntregi îi dă lumină,
pe-un timp când suie spre zenit fugarii
Acel ce lumii-ntregi îi dă lumină,
când muştele s-ascund şi ies ţânţarii,
câţi vede licurici prin valea, poate,
pe unde-arase-ori puse viţei parii;
câţi vede licurici prin valea, poate,
pe unde-arase-ori puse viţei parii;
aşa-ntr-a opta bolgie-a tristei gloate
văpăi luceau, precum văzui de-afară,
când fui de unde-n fund s-arată toate.
văpăi luceau, precum văzui de-afară,
când fui de unde-n fund s-arată toate.
Cum cel pe care urşii-l răzbunară
văzu că-i piere-n car conducătorul,
când roibii drept spre cer îl ridicară,
văzu că-i piere-n car conducătorul,
când roibii drept spre cer îl ridicară,
şi nu-i putea urma cu ochii zborul,
când nu văzu decât urcând spre stele
un pumn de foc pierind încet ca norul;
când nu văzu decât urcând spre stele
un pumn de foc pierind încet ca norul;
aşa la gura gropii-umblau şi-acele
văpăi, şi-n toate-ascuns era vrun ins,
dar n-arătau ce furt închid în ele.
văpăi, şi-n toate-ascuns era vrun ins,
dar n-arătau ce furt închid în ele.
Eu stând pe punte ca să văd, m-am prins
de-un colţ al asprei stânci, fără de care
puteam să cad chiar fără de-a fi-mpins.
de-un colţ al asprei stânci, fără de care
puteam să cad chiar fără de-a fi-mpins.
Virgil văzând atenta mea mirare:
– "În orice foc e câte-un duh, al cui
vestmânt e tocmai cazna care-o are".
– "În orice foc e câte-un duh, al cui
vestmânt e tocmai cazna care-o are".
Răspunsei eu: – "Acum, căci tu mi-o
spui,
sunt şi mai sigur, dar ştiui de-ndată,
că este-aşa, şi tocma' vream să spui:
sunt şi mai sigur, dar ştiui de-ndată,
că este-aşa, şi tocma' vream să spui:
Ce duh e-n flacăra la vârf crăpată,
cum fu ieşind pe-un rug, ce mistuise
cu frate-său pe Eteocle-odată?".
cum fu ieşind pe-un rug, ce mistuise
cu frate-său pe Eteocle-odată?".
– "În ea e Diomede",-a zis,
"şi-Ulise,
uniţi aici de-un foc mistuitor
precum, trăind, o furie-i unise.
uniţi aici de-un foc mistuitor
precum, trăind, o furie-i unise.
Spăşesc în foc scornită cursa lor
a calului ce-ntrând făcut-a poartă
să ias-al Romei ne-ntrecut popor.
a calului ce-ntrând făcut-a poartă
să ias-al Romei ne-ntrecut popor.
Plâng arta lor, din cauza cărei, moartă,
şi-azi plângi pe-Ahile al tău, tu, Didamie;
şi-au şi pentru Paladiu-această soartă."
şi-azi plângi pe-Ahile al tău, tu, Didamie;
şi-au şi pentru Paladiu-această soartă."
– "De au şi-aici în foc vorbire vie,
te rog, maestre,-o, rogu-te să vrei,
şi-o rug-a mea te plece cât o mie,
te rog, maestre,-o, rogu-te să vrei,
şi-o rug-a mea te plece cât o mie,
să stai cu mine s-aşteptăm pe-acei,
ce ard acolea-n para cea cornută,
căci vezi aprinsul dor ce-l am de ei."
ce ard acolea-n para cea cornută,
căci vezi aprinsul dor ce-l am de ei."
Răspunse el: – "Mi-e ruga ta plăcută,
şi demnă e, şi vreau a te-asculta,
dar gura ta de-acum să-ţi fie mută.
şi demnă e, şi vreau a te-asculta,
dar gura ta de-acum să-ţi fie mută.
Vorbi-voi însumi eu, căci vrerea ta
eu bine-o ştiu, dar greci aceştia fură,
şi poate-or fi semeţi cu limba ta".
eu bine-o ştiu, dar greci aceştia fură,
şi poate-or fi semeţi cu limba ta".
Când focul fu şi-n locul unde-avură
cuvintele şi loc şi timp în fine,
atari au fost din dulcea tatei gură:
cuvintele şi loc şi timp în fine,
atari au fost din dulcea tatei gură:
– "Voi doi, pe cari-acelaşi foc vă
ţine,
de-s vrednic eu răspuns să mi se deie,
şi-ori mare-ori mic de v-am făcut vrun bine
de-s vrednic eu răspuns să mi se deie,
şi-ori mare-ori mic de v-am făcut vrun bine
c-am scris trăind înalta-mi epopee,
să staţi, iar unul spuie dintre voi
pe unde-a mers prin sineşi ca să pieie!"
să staţi, iar unul spuie dintre voi
pe unde-a mers prin sineşi ca să pieie!"
Şi-al vechii flacări cel mai lung vâlvoi
zbătut porni să scoată murmurarea
cum face-un foc bătut de vânt la noi.
zbătut porni să scoată murmurarea
cum face-un foc bătut de vânt la noi.
Iar vârful ei aşa-şi făcea mişcarea,
părând al unei limbi ce-ar fi vorbit,
şi voce-a scos şi-a zis: – "După scăparea
părând al unei limbi ce-ar fi vorbit,
şi voce-a scos şi-a zis: – "După scăparea
de Circe-acea ce-un an m-a fost robit
aproape de Gaeta, mai nainte
de ce pe-aici troienii-au fost venit,
aproape de Gaeta, mai nainte
de ce pe-aici troienii-au fost venit,
nici dor de fiu, nici mila de-un părinte
bătrân, pe-atunci, nici dragostea datoare
să curme-al Penelopei plâns fierbinte
bătrân, pe-atunci, nici dragostea datoare
să curme-al Penelopei plâns fierbinte
n-au fost în stare-a-nvinge-a mea ardoare
să plec în lume ca să ştiu şi eu
şi-a altor neamuri vicii şi valoare.
să plec în lume ca să ştiu şi eu
şi-a altor neamuri vicii şi valoare.
Şi-aşa plecai cu-un singur vas al meu
pe-al mării sterp întins, numai c-o mână
de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu.
pe-al mării sterp întins, numai c-o mână
de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu.
Văzui şi-un mal şi-alt mal al mării, până
la sarzi şi la ispani, văzui Marocul
şi câte ţări au marea-n jur stăpână.
la sarzi şi la ispani, văzui Marocul
şi câte ţări au marea-n jur stăpână.
Bătrân şi eu şi-ai mei eram, şi focul
topit, când am ajuns la acea strâmtime
în care-a-nchis Heracle-odată locul
topit, când am ajuns la acea strâmtime
în care-a-nchis Heracle-odată locul
ca mai spre-adânc să nu cuteze nime.
Lăsai Sevilla-n dreapta căii mele,
şi-n stânga Ceuta-n neguri de-adâncime.
Lăsai Sevilla-n dreapta căii mele,
şi-n stânga Ceuta-n neguri de-adâncime.
«O, fraţi», am zis, «prin mii de mii de
grele
sosiţi şi-n cel din urm-apus acum,
cu slabul rest al vieţii puţintele
sosiţi şi-n cel din urm-apus acum,
cu slabul rest al vieţii puţintele
ce licură de-abia pierdută-n scrum,
ce-ar fi, ca-n lumea cea făr' de fiinţe
noi dincolo de soare-am face-un drum?
ce-ar fi, ca-n lumea cea făr' de fiinţe
noi dincolo de soare-am face-un drum?
Voi fii sunteţi ai nobilei seminţe
şi nu născuţi spre trai de dobitoc,
ci-onoare să cătaţi şi cunoştinţe!»
şi nu născuţi spre trai de dobitoc,
ci-onoare să cătaţi şi cunoştinţe!»
Şi-astfel redeşteptai atâta foc
cu-aceste vorbe câte-avui a spune,
că n-aş mai fi putut să-i ţiu pe loc.
cu-aceste vorbe câte-avui a spune,
că n-aş mai fi putut să-i ţiu pe loc.
Şi-ntoarsem prora iar spre soare-apune,
şi, tot la stânga-n larg pentru-alergare,
făcurăm din lopeţi aripi nebune.
şi, tot la stânga-n larg pentru-alergare,
făcurăm din lopeţi aripi nebune.
Şi toate stelele ce-alt pol le are
luceau prin nopţi, şi-al nostru pol apus,
şi nici nu mai ieşea apoi din mare.
luceau prin nopţi, şi-al nostru pol apus,
şi nici nu mai ieşea apoi din mare.
De cinci ori s-a aprins de jos în sus
şi tot de-atâtea ori se stinse luna
de când urmam ăst drum de care-am spus,
şi tot de-atâtea ori se stinse luna
de când urmam ăst drum de care-am spus,
când negr-un munte şi-a ivit cununa
departe-n fund, prin zare-nnegurată
cum alta-n lume n-am văzut nici una.
departe-n fund, prin zare-nnegurată
cum alta-n lume n-am văzut nici una.
Şi-un chiu ce-am scos se-ntoarse-n vai
îndată,
căci noul mal o volbură născu
ce-a prins corabia-n proră să ne-o bată.
căci noul mal o volbură născu
ce-a prins corabia-n proră să ne-o bată.
Trei roţi cu marea-ntreagă el făcu
şi-a patra oară pupa-n sus o-mpinse
şi prora-n jos, cum Altuia-i plăcu.
şi-a patra oară pupa-n sus o-mpinse
şi prora-n jos, cum Altuia-i plăcu.
Şi-adâncul mării peste noi
se-ntinse."
Cântul XXIII
Tăcuţi şi singuri, fără soţi, acum
mergeam, urmând din urmă pe părinte
cum merg şi fraţii minoriţi pe drum.
mergeam, urmând din urmă pe părinte
cum merg şi fraţii minoriţi pe drum.
Dar cearta ce-o văzui mi-aduse-aminte
de-un şoarece şi-o broască despre care
Esop ne dă-ntr-o snoavă-nvăţăminte.
de-un şoarece şi-o broască despre care
Esop ne dă-ntr-o snoavă-nvăţăminte.
N-au "nu" cu "ba" mai
mult asemănare
decât au astea două, dacă bine
priveşti şi-alături şi-nceput şi fine.
decât au astea două, dacă bine
priveşti şi-alături şi-nceput şi fine.
Şi-aşa cum dintr-un gând alt gând îţi
vine,
alt gând din primu-aşa mi se născu
sporindu-mi spaima cea dintâi din mine.
alt gând din primu-aşa mi se născu
sporindu-mi spaima cea dintâi din mine.
Şi-aşa gândeam: motivu-n noi le fu
şi-a poznei cei de râs şi-a suferinţii
şi negreşit că li-e necaz acu.
şi-a poznei cei de râs şi-a suferinţii
şi negreşit că li-e necaz acu.
Mânie dac-adaog rea-voinţii,
goni-ne-vor cum n-a gonit copoi
pe-un iepure ce-l ia de gât cu dinţii.
goni-ne-vor cum n-a gonit copoi
pe-un iepure ce-l ia de gât cu dinţii.
Simţeam de groază păru-n cap vâlvoi,
şi-am zis, atent în urm-având privirea:
– "De nu ne-ascundem repede-amândoi,
şi-am zis, atent în urm-având privirea:
– "De nu ne-ascundem repede-amândoi,
din Gheare-Rele, maistre, mi-e pierirea.
Îi simt cum vin pe urmă-ne-alergând,
aşa de vii îi văd cu-nchipuirea."
Îi simt cum vin pe urmă-ne-alergând,
aşa de vii îi văd cu-nchipuirea."
Iar el: – "De-aş fi şi-oglindă, mai
curând
n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară,
precum ţi-am prins pe cea ce-o ai în gând.
n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară,
precum ţi-am prins pe cea ce-o ai în gând.
Spre-a mele-a tale gânduri se-ndreptară,
egal cuprins având şi-acelaşi zbor,
şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară.
egal cuprins având şi-acelaşi zbor,
şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară.
De-o fi pieziş la dreapta,-ncât uşor
să facă malul drum într-altă vale,
scăpăm de-nchipuita goan-a lor."
să facă malul drum într-altă vale,
scăpăm de-nchipuita goan-a lor."
Dar n-a-ncheiat şi restul vorbei sale,
când şi văzui pe draci cu-aripi întinse
aproape-a ne-nhăţa sosind pe cale.
când şi văzui pe draci cu-aripi întinse
aproape-a ne-nhăţa sosind pe cale.
Virgil în braţe-atunci grăbit mă prinse,
precum de zgomot deşteptata mamă,
când vede-n casă lucrurile-aprinse,
precum de zgomot deşteptata mamă,
când vede-n casă lucrurile-aprinse,
apucă fiul spre-a fugi, şi-n samă
luând numai la el, ea nici pe sine
nu-şi dă răgaz s-arunce vro năframă;
luând numai la el, ea nici pe sine
nu-şi dă răgaz s-arunce vro năframă;
aşa pe spate s-a lăsat cu mine
din vârf, pe coasta repede ce-astupă
din sus prăpastia văii cei vecine.
din vârf, pe coasta repede ce-astupă
din sus prăpastia văii cei vecine.
Nicicând nu cred pe-al morii scoc s-o rupă
deodată apa-n vale mai cu zorul
când este-aproape să s-azvârle-n cupă,
deodată apa-n vale mai cu zorul
când este-aproape să s-azvârle-n cupă,
precum pe-acel perete-a curs cu zborul
Virgil, şi mă ţinea la pieptul lui
părând că fiu îi sunt, nu-nsoţitorul.
Virgil, şi mă ţinea la pieptul lui
părând că fiu îi sunt, nu-nsoţitorul.
Abia ce-am fost ajunşi în fund, văzui
pe draci din zbor pe culme cum se lasă
drept unde-am fost, dar nu mă mai temui,
pe draci din zbor pe culme cum se lasă
drept unde-am fost, dar nu mă mai temui,
căci Pronia ce voi-ntr-a cincea plasă
să-i facă servi, de ei spre-a fi păzită,
le-a stins orice puteri din ea să iasă.
să-i facă servi, de ei spre-a fi păzită,
le-a stins orice puteri din ea să iasă.
Aflarăm jos o ginte-aici, smolită,
umblând prin cerc cu mers nespus de lin,
plângând pe-o faţă jalnic de trudită.
umblând prin cerc cu mers nespus de lin,
plângând pe-o faţă jalnic de trudită.
Şi cape-aveau cu glugi lăsate plin
şi-adânc pe ochi, şi-n felul cum le taie
la rasa lor monahii de la Rin.
şi-adânc pe ochi, şi-n felul cum le taie
la rasa lor monahii de la Rin.
De aur faţ-aveau, părând văpaie,
dar grele-atât prin plumbul blănii lor,
că Frideric pe-a lui le-avea de paie.
dar grele-atât prin plumbul blănii lor,
că Frideric pe-a lui le-avea de paie.
Ah, trist veşmânt, în veci obositor!
Şi-n rând cu ei, întorşi la stânga iarăşi,
mergeam atenţi cum plânge-acest popor.
Şi-n rând cu ei, întorşi la stânga iarăşi,
mergeam atenţi cum plânge-acest popor.
Dar, strâns de drumul strâmt şi de
povară-şi
aşa de-ncet venea, că-n rând cu mine,
aveam tot noi cu orice pas tovarăşi;
aşa de-ncet venea, că-n rând cu mine,
aveam tot noi cu orice pas tovarăşi;
deci zisei: – "Tată, caută pe-oarecine
cu nume",-am zis, "şi fapte cunoscute
şi-aşa mergând, tu vezi pe lângă tine."
cu nume",-am zis, "şi fapte cunoscute
şi-aşa mergând, tu vezi pe lângă tine."
Şi-un duh din dos, fiindu-i cunoscute
cuvintele toscane: – "O, staţi, voi cei
ce-n neagra noapte-aşa fugiţi de iute,
cuvintele toscane: – "O, staţi, voi cei
ce-n neagra noapte-aşa fugiţi de iute,
că poate pot să-ţi dau şi eu ce
vrei!"
S-a-ntors atunci Virgil privind prin vale,
şi: – "Aşteapt",–a zis, "şi mergi încet ca ei."
S-a-ntors atunci Virgil privind prin vale,
şi: – "Aşteapt",–a zis, "şi mergi încet ca ei."
Şi stând văzui pe doi zorind pe cale
cu mare dor de-a fi cu noi în rând,
ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta cale.
cu mare dor de-a fi cu noi în rând,
ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta cale.
Sosind, ei m-au privit mult timp tăcând
şi-n sus ţineau chiorâş căutătura;
se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicând:
şi-n sus ţineau chiorâş căutătura;
se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicând:
– "Acesta parcă-i viu că-şi mişcă
gura.
Iar de nu-s vii, cum n-au aceste blane,
ce drept al lor le iartă-ncărcătura?"
Iar de nu-s vii, cum n-au aceste blane,
ce drept al lor le iartă-ncărcătura?"
Şi-apoi: – "Tu, oaspe-al turmei cei
sărmane
de trişti făţarnici, te rugăm să spui,
şi nu ne-ascunde, cine eşti, toscane?"
de trişti făţarnici, te rugăm să spui,
şi nu ne-ascunde, cine eşti, toscane?"
– "Născut am fost", răspunsei,
"şi crescui
la mândrul Arno-n marea lui cetate,
şi-am trupu-acel ce-apururi îl avui.
la mândrul Arno-n marea lui cetate,
şi-am trupu-acel ce-apururi îl avui.
Dar cine voi, a căror distilate
dureri prin ochi sunt chin vederii mele?
Ce chin e-n voi ce-atât de-amar v-abate?"
dureri prin ochi sunt chin vederii mele?
Ce chin e-n voi ce-atât de-amar v-abate?"
Răspunse-un ins: – "Aceste haine
grele
în cari suntem cu plumb aci-mbrăcaţi,
cântaru-l fac să geam-astfel sub ele.
în cari suntem cu plumb aci-mbrăcaţi,
cântaru-l fac să geam-astfel sub ele.
Noi din Bologn-am fost, doi veseli fraţi,
Lodringo el, eu Catalan, şi-odată
de-a ta cetate ambii-am fost chemaţi,
Lodringo el, eu Catalan, şi-odată
de-a ta cetate ambii-am fost chemaţi,
cum şi-alte dăţi chemă, spre-a fi păstrată
odihna ei, dar noi i-am fost atari
precum Gardingul şi-astăzi mai arată."
odihna ei, dar noi i-am fost atari
precum Gardingul şi-astăzi mai arată."
Eu vrui atunci să zic: – "Voi răii,
cari...",
dar n-am mai zis, căci văzul mi se duse
pe unul răstignit şi-nfipt cu pari.
dar n-am mai zis, căci văzul mi se duse
pe unul răstignit şi-nfipt cu pari.
Văzând că-l văd, întreg el se distruse,
suflând în barbă-şi cu-ndelung oftat;
iar popa Catalan, care-l văzuse:
suflând în barbă-şi cu-ndelung oftat;
iar popa Catalan, care-l văzuse:
– "Acest înfipt ce-l vezi", a
zis, "da sfat
iudeilor că, spre-a-mpăca poporul,
un om căznirii trebuie-a fi dat.
iudeilor că, spre-a-mpăca poporul,
un om căznirii trebuie-a fi dat.
Stă gol cum vezi şi-nchide-n drum ponorul,
şi trebuie să simtă cât de grei
sunt toţi cari trec şi pun pe el piciorul.
şi trebuie să simtă cât de grei
sunt toţi cari trec şi pun pe el piciorul.
Şi socrul său e-n bolgie-aici, şi-acei
ce-au fost cu el părtaşi în sfatul care
a fost sămânţa rea pentru iudei."
ce-au fost cu el părtaşi în sfatul care
a fost sămânţa rea pentru iudei."
Văzui şi pe Virgil cum sta-n mirare
de-acest întins în cruce-astfel precum
etern va sta-ntr-atât de tristă stare.
de-acest întins în cruce-astfel precum
etern va sta-ntr-atât de tristă stare.
Se-ntoarse-apoi spre Catalan: –
"Şi-acum,
să-mi spui, de eşti stăpân al vrerii tale,
nu este-aici la dreapta-ne vrun drum
să-mi spui, de eşti stăpân al vrerii tale,
nu este-aici la dreapta-ne vrun drum
pe care să ieşim dintr-astă vale
spre-a nu constrânge iarăşi îngeri răi
cu noi să vie-a ne-arăta vro cale?"
spre-a nu constrânge iarăşi îngeri răi
cu noi să vie-a ne-arăta vro cale?"
– "Aproape-aici, s-o vezi cu ochii
tăi",
răspunse el, "din marea râpă pleacă
un arc ce trece toate-aceste văi,
răspunse el, "din marea râpă pleacă
un arc ce trece toate-aceste văi,
ci-i rupt aici şi nu e drum să treacă,
dar lesne-o să suiţi şi pe ruine,
că zac în fund spre coasta ce se pleacă."
dar lesne-o să suiţi şi pe ruine,
că zac în fund spre coasta ce se pleacă."
Puţin Virgil a stat retras în sine
şi-apoi: – "Acel ce-nţeapă răii-n lacul
de smoal-a lui, ce rău şi-a râs de mine!"
şi-apoi: – "Acel ce-nţeapă răii-n lacul
de smoal-a lui, ce rău şi-a râs de mine!"
– "Eu şi-n Bologn-am auzit că dracul
e sac de vicii şi minţind mereu,
că-i tată al minciunii",-a zis monacul.
e sac de vicii şi minţind mereu,
că-i tată al minciunii",-a zis monacul.
Cu paşii mari porni maestrul meu,
având puţin pe-obraji a furiei floare,
şi-aşa, lăsându-i pe-ncărcaţi, şi eu
având puţin pe-obraji a furiei floare,
şi-aşa, lăsându-i pe-ncărcaţi, şi eu
pornii pe urma dragilor picioare.
Cântul XXVIII
Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui
şi-oricât repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atâtea răni şi sânge cât văzui?
şi-oricât repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atâtea răni şi sânge cât văzui?
Prea slab-ar fi o limbă orişicare,
căci loc în ele-atât de mult a strânge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.
căci loc în ele-atât de mult a strânge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.
Şi chiar s-aduni pe câţi avur-a plânge
cândva-n Apulia-n ţara cea-ncercată
vărsat de oşti romane-atâta sânge;
cândva-n Apulia-n ţara cea-ncercată
vărsat de oşti romane-atâta sânge;
pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreşind ne-arată;
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreşind ne-arată;
pe toţi răpuşii luptei dureroase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-arată şi-azi la Ceperano oase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-arată şi-azi la Ceperano oase
pe-un câmp pe care-apulii-au fost mişei;
şi-acei ce-au stat la Talliacoz să-nfrunte
pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puţintei;
şi-acei ce-au stat la Talliacoz să-nfrunte
pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puţintei;
s-arate toţi străpunse membre-ori ciunte;
mizeria le-ar putea-nmiit să-ncapă
spre-a fi-n tabloul ăstei bolgii crunte.
mizeria le-ar putea-nmiit să-ncapă
spre-a fi-n tabloul ăstei bolgii crunte.
Stricat la fund ori doage-un vas nu crapă,
ca unul ce-l văzui cu răni cumplite
crăpat din gură până p-unde-l scapă,
ca unul ce-l văzui cu răni cumplite
crăpat din gură până p-unde-l scapă,
cu maţele-ntre glezne-mpletecite,
cu coşul spart, şi scos urâtul sac
ce schimbă-n scârnă tot ce gura-nghite.
cu coşul spart, şi scos urâtul sac
ce schimbă-n scârnă tot ce gura-nghite.
Iar el, văzând că fix acu-l atac,
deschise-n piept o largă căscătură
cu mâinile şi: – "Vezi cum mă desfac,
deschise-n piept o largă căscătură
cu mâinile şi: – "Vezi cum mă desfac,
şi vezi ce cazne Mohamet îndură!
Ali e cel ce-mi plânge-aici în faţă
cu cap crăpat din vârf până sub gură.
Ali e cel ce-mi plânge-aici în faţă
cu cap crăpat din vârf până sub gură.
Şi toţi pe câţi îi vezi aici, în viaţă
rupturi urziră şi scandal, şi-atare
scandal acum în trupuri au să-l paţă.
rupturi urziră şi scandal, şi-atare
scandal acum în trupuri au să-l paţă.
Un diavol stă-n adânc acolo, care
ne este-al nostru-atât de crud călău
şi-n spadă ia din nou pe fiecare
ne este-al nostru-atât de crud călău
şi-n spadă ia din nou pe fiecare
când rana-şi umple-ntregul drum al său,
căci nu ne-ntoarcem să ne crape iară,
decât când ni s-a-nchis întâiul rău.
căci nu ne-ntoarcem să ne crape iară,
decât când ni s-a-nchis întâiul rău.
Dar cine eşti, că stai un pierde-vară
pe zid, cătând s-amâi ori să ridici
pedeapsa ta ce-acuzele ţi-o dară?"
pe zid, cătând s-amâi ori să ridici
pedeapsa ta ce-acuzele ţi-o dară?"
– "El nici nu-i mort", a zis
Virgil, "şi nici
împins de culpe nu la caznă vine,
ci numai spre-a cunoaşte ce-i pe-aici,
împins de culpe nu la caznă vine,
ci numai spre-a cunoaşte ce-i pe-aici,
iar eu, ce-s mort, îl port prin Iad cu
mine,
din cerc în cerc, şi-aievea e ce-ţi spui
pe cât de-aievea-i că vorbesc cu tine!"
din cerc în cerc, şi-aievea e ce-ţi spui
pe cât de-aievea-i că vorbesc cu tine!"
Prin gropi mai mulţi de-o sut-atunci văzui
c-au stat şi mă priveau ca pe-o minune,
uitând de cazna lor, la vorba lui.
c-au stat şi mă priveau ca pe-o minune,
uitând de cazna lor, la vorba lui.
– "Deci, dac-o fi să ieşi din Iad,
tu-i spune
lui Fra Dolcin, de nu vrea să-mi urmeze
aci-n curând, provizii să-şi adune,
lui Fra Dolcin, de nu vrea să-mi urmeze
aci-n curând, provizii să-şi adune,
ca nu cumva zăpezi ce-s să s-aşeze
să dea Navarei gloria de-a-l răpune,
căci lesne-altfel el nici n-o să-l vâneze!"
să dea Navarei gloria de-a-l răpune,
căci lesne-altfel el nici n-o să-l vâneze!"
'Nălţase-al său picior, pe când ne-a spus
acestea el, şi-apoi în vânt rămasul
picior l-a-ntins să calce, şi s-a dus.
acestea el, şi-apoi în vânt rămasul
picior l-a-ntins să calce, şi s-a dus.
Şi ras până-n sprâncene-avându-şi nasul
şi gât străpuns, şi-o singură amară
de-ureche-având, un duh, oprindu-şi pasul,
şi gât străpuns, şi-o singură amară
de-ureche-având, un duh, oprindu-şi pasul,
mirat şi el ca mulţi ce s-adunară,
cu mâinile-a căscat gâtlejul său
ce roş de sânge-ntreg era pe-afară,
cu mâinile-a căscat gâtlejul său
ce roş de sânge-ntreg era pe-afară,
şi-a zis: – "Tu cel ne-mpins de nici
un rău,
şi-mi pari ştiut din lumea cea rămasă,
de nu mă-nşel prea mult în chipul tău,
şi-mi pari ştiut din lumea cea rămasă,
de nu mă-nşel prea mult în chipul tău,
pe Pier Catani nu-l uita pe-acasă,
de-o fi să vezi iar vesela câmpie,
ce din Vercel spre Marcabò se lasă.
de-o fi să vezi iar vesela câmpie,
ce din Vercel spre Marcabò se lasă.
Şi-n Fano fă-i pe cei doi buni să ştie,
pe Meser Guido şi Angelel, că-n van,
de nu ni-e dat un văz a ce-o să fie,
pe Meser Guido şi Angelel, că-n van,
de nu ni-e dat un văz a ce-o să fie,
zvârliţi vor fi la malul adrian,
de gât cu piatră, de pe propria navă,
trădaţi prin sila unui crud tiran.
de gât cu piatră, de pe propria navă,
trădaţi prin sila unui crud tiran.
Din Cipru până-n Gades o ispravă
nici de corsari şi nici de ginţi eline
Neptun n-a mai văzut aşa grozavă.
nici de corsari şi nici de ginţi eline
Neptun n-a mai văzut aşa grozavă.
Acel infam c-un singur ochi, ce ţine
provincia, care-un soţ aci-ntre noi
să nici n-o fi văzut, ar vrea mai bine,
provincia, care-un soţ aci-ntre noi
să nici n-o fi văzut, ar vrea mai bine,
la sfat chema-i-va şi va face-apoi
că rugi şi vot la stâncile Focarei
să n-aib-a face-n veci aceştia doi."
că rugi şi vot la stâncile Focarei
să n-aib-a face-n veci aceştia doi."
Iar eu: – "Pe-acel cu clipele amarei
vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut,
declară-mi-l", am zis, "şi-arată-l care-i?"
vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut,
declară-mi-l", am zis, "şi-arată-l care-i?"
Prinzând pe-un soţ de falcă, l-a făcut
să-şi caşte gura larg nenorocitul,
şi: – "Acesta-i", zise, "dar aici e mut!
să-şi caşte gura larg nenorocitul,
şi: – "Acesta-i", zise, "dar aici e mut!
Un preget stinse-n Cezar, el gonitul,
când spuse-aşa că orice-ntârziere
cu daune-o plăteşte pregătitul."
când spuse-aşa că orice-ntârziere
cu daune-o plăteşte pregătitul."
Oh, ce-ngrozit părea-ntr-a sa tăcere
ăst Curio, cu limba ruptă-n gură,
el, cel ce-n grai fu numai spini şi fiere!
ăst Curio, cu limba ruptă-n gură,
el, cel ce-n grai fu numai spini şi fiere!
Cu mâini tăiate-atunci, prin zarea sură
alt ins 'nălţându-şi astfel ciotul lor
încât de sânge-obrajii i s-umplură:
alt ins 'nălţându-şi astfel ciotul lor
încât de sânge-obrajii i s-umplură:
– "Vorbeşte şi de Mosca-ntre popor,
acel ce-a zis: – «Să-ncepi, şi eşti pe cale,
şi-a multui rău fu-n Tosca ta izvor...»"
acel ce-a zis: – «Să-ncepi, şi eşti pe cale,
şi-a multui rău fu-n Tosca ta izvor...»"
– "Şi moarte",-adausei eu,
"familiei tale!"
Şi-amar atunci pe-amar văzui cum pune
şi trist s-a dus topit în el de jale.
Şi-amar atunci pe-amar văzui cum pune
şi trist s-a dus topit în el de jale.
Dar eu mai stetei spre-a privi-n genune,
şi-un fapt văzui pe care n-aş avea
curaj, în lipsă de dovezi, a-l spune,
şi-un fapt văzui pe care n-aş avea
curaj, în lipsă de dovezi, a-l spune,
de n-ar sta martor conştiinţa mea,
ăst sincer soţ ce pe-om îl face tare
cât timp se simte fără pată-n ea.
ăst sincer soţ ce pe-om îl face tare
cât timp se simte fără pată-n ea.
Văzui un trunchi fără de cap, şi-mi pare
că şi-azi îl văd, şi sigur îl văzui
umblând şi el ca şi-alţii orişicare.
că şi-azi îl văd, şi sigur îl văzui
umblând şi el ca şi-alţii orişicare.
Ţinea de păr în mână capul lui,
cum porţi un felinar în mâna vie,
iar capul ne-a văzut şi-a scos un hui!
cum porţi un felinar în mâna vie,
iar capul ne-a văzut şi-a scos un hui!
El singur îşi era a sa făclie:
cum doi într-unul sta, şi unu-n doi,
o ştie-Acel ce-aşa voi să fie!
cum doi într-unul sta, şi unu-n doi,
o ştie-Acel ce-aşa voi să fie!
Când drept sub poala punţii-a fost apoi,
ne-ntinse capu-n mână ridicată
spre-a-i face glasul mai vecin cu noi,
ne-ntinse capu-n mână ridicată
spre-a-i face glasul mai vecin cu noi,
şi-a zis: – "Priveşte groaznica
răsplată,
tu, cel venit pe-aici ca ştiri s-adune,
şi vezi de-a fost mai mare chin vrodată.
tu, cel venit pe-aici ca ştiri s-adune,
şi vezi de-a fost mai mare chin vrodată.
De mine deci spre-a şti la vii ce spune,
să ştii c-am fost Bertrand de Born, acel
ce rău imbold fu regelui cel june.
să ştii c-am fost Bertrand de Born, acel
ce rău imbold fu regelui cel june.
Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel
aşa-i făcui ca prin urzeli spurcate
pe David şi-Avsalon Ahitofel.
aşa-i făcui ca prin urzeli spurcate
pe David şi-Avsalon Ahitofel.
Fiindc-am rupt persoane-astfel legate
port capul despărţit, cum vezi tu bine
de viaţa sa ce-n trunchi dincoace bate.
port capul despărţit, cum vezi tu bine
de viaţa sa ce-n trunchi dincoace bate.
Şi-aşa s-observă contrapunctu-n
mine."
TEATRU/FILM
13 Octombrie
Biografie Lucian Pintilie
Lucian
Pintilie, năcut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, județul interbelic Cetatea
Albă, Regatul României, azi în Ucraina - decedat la 16 mai 2018, a fost unul
dintre cei mai mari regizori de teatru și film român. Filmele și montările sale
au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să
emigreze.
După
absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București,
Lucian Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din
București, printre care se pot enumera: Copiii soarelui (1961), Proștii sub
clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii
(1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu
vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a
treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și
Reconstituirea.
Cel
de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui
incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se
transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae
Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate
de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din
urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.
După
scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport
și a fost lăsat să plece din țară.
Interdicția
de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975. A continuat în
străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele
importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii
(1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978),
Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din
Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori
(1988), Dansul morții (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul
(1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988); Arena Stage din Washington:
Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).
În
paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:
Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence:
Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa,
Teatro Reggio din Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985),
Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).
În
1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela
omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România "De ce trag clopotele,
Mitică?" după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului,
film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După
1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a
deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a
dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții
româno-franceze.
În
1992, a realizat filmul "Balanța", cu o distribuție memorabilă:
Răzvan Vasilescu, Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc, Florin Călinescu, Marcel
Iureș, Dan Condurache, Emil Hossu.
În
1998 Lucian Pintilie obține premiul juriului la Festivalul de Film de la
Veneția pentru coproducția franco-română "Terminus paradis".
În
1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al
Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri
regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian
Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele
televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a
societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului
pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România
a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.
A
fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite
deosebite în domeniul artei dramatice".
·
Filmare/Filmage (1992)
·
Portret - Lucian Pintilie (1991) - el
însuși
·
Realitatea ilustrata (1969)
·
Valurile Dunării (1960)
·
Tertium non datur (2006)
·
Niki Ardelean, colonel în
rezervă (2003)
·
După-amiaza unui torționar (2001)
·
Terminus paradis (1998)
·
Prea târziu (1996)
·
Balanța (1992)
·
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
·
Paviljon VI / Salonul nr. 6 (1978)
·
Paviljon broj VI / Salonul numărul 6 (1973)
·
Reconstituirea (1971)
·
Duminică la ora 6 (1966)
·
1 Aprilie (1958)
Filmografie - producător
·
Sieranevada (2016) Trailer
·
Balanța (1992)
·
Piața Universității - România (1991)
Filmografie - coproducator
·
Undeva la Palilula (2012) Trailer
Filmografie - scenarist
·
Tertium non datur (2006)
·
După-amiaza unui torționar (2001)
·
Prea târziu (1996)
·
Stare de fapt (1996)
·
Balanța (1992)
·
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
·
Reconstituirea (1971) - scenarist
·
Duminică la ora 6 (1966)
Filmografie - mise en scene
·
Terminus paradis (1998)
Filmografie - Echipa
·
Le canard sauvage (1982)
Filmografie - asistent regie
·
Comoara din Vadul Vechi (1964)
De
George Mihail Zamfirescu
Biografie George Mihail Zamfirescu
Prozatorul
si dramaturgul roman George Mihail Zamfirescu, cu numele adevarat Gheorghe
Petre Mihai, s-a nascut pe 13 octombrie 1898 la Bucuresti. Dupa ce absolva
Liceul D. Cantemir din orasul natal se inscrie in 1917 la Scoala de Ofiteri de
Rezerva din Botosani.
Zamfirescu debuteaza ca poet in 1918 cu poezia "Versurile mele", semnata cu pseudonimul Gemi Zamin, in revista Literatorul. Doi ani mai tarziu infiinteaza cu un grup de prieteni "Societatea Tinerilor Scriitori Romani" si gazeta "Eroii patriei".
Din 1922 se stabileste pentru doi ani la Satu-Mare, unde ocupa postul de functionar al Asigurarilor sociale si infiinteaza Societatea pentru teatrul si cultura romaneasca. Din aceasta perioada dateaza si primele sale incercari in proza. Scrie nuvele, ce vor fi grupate in volumul "Gazda cu ochii umezi" (1926), romanul inspirat din atmosfera primului razboi mondial, "Flamura alba" (1924) si piese de teatru.
Zamfirescu desfasoara si o intensa activitate publicistica, semneaza cronica dramatica in revista Vremea, este redactor la Facla, Adevarul si Dimineata si colaboreaza cu articole la Romania noua si la Universul literar.
George Mihail Zamfirescu scrie ciclul epic "Bariera", dedicat periferiei bucurestene, alcatuit din patru romane: "Maidanul cu dragoste" (1933), "Sfanta mare nerusinare" (1935), "Cantecul destinelor" (1939) si "Bariera" (publicat postum).
Un tablou al aceleiasi periferii este redat si in comedia tragica "Domnisoara Nastasia" (1927). Dramaturgia scriiitorului este completata de piesele: "Cuminecatura" (1925), "Idolul si Ion Anapoda" (1935), "Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el" (1939), culegerea de articole despre teatru "Marturii in contemporaneitate" (1938).
Ca prozator a mai scris: "Miss" (1942), "Madona cu trandafiri" (1931), "Cantecul destinelor" (1938). George Mihail Zamfirescu a decedat pe 8 octombrie 1939 la Bucuresti.
Zamfirescu debuteaza ca poet in 1918 cu poezia "Versurile mele", semnata cu pseudonimul Gemi Zamin, in revista Literatorul. Doi ani mai tarziu infiinteaza cu un grup de prieteni "Societatea Tinerilor Scriitori Romani" si gazeta "Eroii patriei".
Din 1922 se stabileste pentru doi ani la Satu-Mare, unde ocupa postul de functionar al Asigurarilor sociale si infiinteaza Societatea pentru teatrul si cultura romaneasca. Din aceasta perioada dateaza si primele sale incercari in proza. Scrie nuvele, ce vor fi grupate in volumul "Gazda cu ochii umezi" (1926), romanul inspirat din atmosfera primului razboi mondial, "Flamura alba" (1924) si piese de teatru.
Zamfirescu desfasoara si o intensa activitate publicistica, semneaza cronica dramatica in revista Vremea, este redactor la Facla, Adevarul si Dimineata si colaboreaza cu articole la Romania noua si la Universul literar.
George Mihail Zamfirescu scrie ciclul epic "Bariera", dedicat periferiei bucurestene, alcatuit din patru romane: "Maidanul cu dragoste" (1933), "Sfanta mare nerusinare" (1935), "Cantecul destinelor" (1939) si "Bariera" (publicat postum).
Un tablou al aceleiasi periferii este redat si in comedia tragica "Domnisoara Nastasia" (1927). Dramaturgia scriiitorului este completata de piesele: "Cuminecatura" (1925), "Idolul si Ion Anapoda" (1935), "Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el" (1939), culegerea de articole despre teatru "Marturii in contemporaneitate" (1938).
Ca prozator a mai scris: "Miss" (1942), "Madona cu trandafiri" (1931), "Cantecul destinelor" (1938). George Mihail Zamfirescu a decedat pe 8 octombrie 1939 la Bucuresti.
Domnisoara Nastasia - George Mihail Zamfirescu:
Cantecul vietii - George Mihail Zamfirescu:
Departe de lumea dezlantuita Thomas Hardy
Cocosatul de la Notre Dame 1956 Victor Hugo
Familia Strauss - Ionel Hristea (teatru radiofonic)
Copilaria lui Mozart - Ionel Hristea (teatru radiofonic)
Ionel Teodoreanu Fata din Zlataust
GÂNDURI
PESTE TIMP 13 Octombrie
SFATURI
UTILE 13 Octombrie
LEACURI
BĂBEŞTI DIN PLANTE - 1
Afectiuni renale
Cele mai bune remedii pentru tulburarile de natura renala sint piperul si siropul de trandafir si paralute. Alte plante la care mai puteti apela sint: angelica, afinele, papadia, paducelul, ienuparul, traista ciobanului si capsunele. O alta solutie este sa fabricati un fel de bere din urzici (frunze de urzica tinara puse la fermentat cu putina drojdie, la care se adauga frunze de trifoi, ghimbir, miere) care ajuta foarte mult la prevenirea blocajelor renale.
Icter
In medicina europeana traditionala ca leac pentru icter se folosea patrunjelul, radacina de papadie si hamei. Adesea se fabrica o lotiune din flori de papadie, frunze de patrunjel tocat si seminte de hamei. Lotiunea, care seamana la gust cu berea, trebuie administrata in fiecare seara si dimineata, pina cind boala regreseaza vizibil.
Laxativ
Cel mai bun produs fabricat pe baza de extras din plante cu efect laxativ este uleiul de masline. Pe linga acesta mai putem vorbi si despre mere, seminte de in, seminte de mustar alb, sparanghel, grasime de pasare. Daca suferiti de constipatie, atunci incercati ceaiul din fruze de soc sau din radacina de papadie.
Buze crapate
Pentru a va vindeca buzele crapate va sugeram doua retete simple si la indemina oricui.
1. amestecati o treime de suc de lamiie cu doua treimi de glicerina.
2. preparati un ulei din petale de trandafir maruntite in combinatie cu glicerina si apa de trandafir
Afectiuni ale ficatului
Sucul de ceapa sau de cartof previn durerile de ficat. In astfel de situatii e preferabil sa consumati cit mai multe fructe, in special mere. Ca plante va recomandam ceaiul de paralute sau rozmarin.
Afectiuni pulmonare
Puteti sa va curatati plaminii urmind o cura de ceai de trifoi. In vechime cel mai bun leac pentru bolnavii de tuberculoza era un amestec de miere cu hrean ce trebuia luat de trei ori pe zi.
Malarie
Cafeau cu zeama de lamiie este cel mai indicat tratament pentru cei care sufera de malarie. Un alt vechi remediu consta in prepararea unui amestec din radacini tocate de patrunjel si frunze de eucalipt.
Pierderi de memorie
Nu numai o data cu inaintarea in virsta memoria ne joaca feste. Oricui i se poate intimpla sa aiba astfel de probleme, datorate in special alimentarii insuficiente a creierului cu singe. Pentru a va pastra memoria intacta pentru cit mai mult timp va sfatuim sa beti ceai de rozmarin. Rozmarinul este apreciat pentru proprietatile sale stimulative, fiind cunoscut faptul ca aceasta planta ajuta la imbunatatirea considerabila a circulatiei sanguine.
Cele mai bune remedii pentru tulburarile de natura renala sint piperul si siropul de trandafir si paralute. Alte plante la care mai puteti apela sint: angelica, afinele, papadia, paducelul, ienuparul, traista ciobanului si capsunele. O alta solutie este sa fabricati un fel de bere din urzici (frunze de urzica tinara puse la fermentat cu putina drojdie, la care se adauga frunze de trifoi, ghimbir, miere) care ajuta foarte mult la prevenirea blocajelor renale.
Icter
In medicina europeana traditionala ca leac pentru icter se folosea patrunjelul, radacina de papadie si hamei. Adesea se fabrica o lotiune din flori de papadie, frunze de patrunjel tocat si seminte de hamei. Lotiunea, care seamana la gust cu berea, trebuie administrata in fiecare seara si dimineata, pina cind boala regreseaza vizibil.
Laxativ
Cel mai bun produs fabricat pe baza de extras din plante cu efect laxativ este uleiul de masline. Pe linga acesta mai putem vorbi si despre mere, seminte de in, seminte de mustar alb, sparanghel, grasime de pasare. Daca suferiti de constipatie, atunci incercati ceaiul din fruze de soc sau din radacina de papadie.
Buze crapate
Pentru a va vindeca buzele crapate va sugeram doua retete simple si la indemina oricui.
1. amestecati o treime de suc de lamiie cu doua treimi de glicerina.
2. preparati un ulei din petale de trandafir maruntite in combinatie cu glicerina si apa de trandafir
Afectiuni ale ficatului
Sucul de ceapa sau de cartof previn durerile de ficat. In astfel de situatii e preferabil sa consumati cit mai multe fructe, in special mere. Ca plante va recomandam ceaiul de paralute sau rozmarin.
Afectiuni pulmonare
Puteti sa va curatati plaminii urmind o cura de ceai de trifoi. In vechime cel mai bun leac pentru bolnavii de tuberculoza era un amestec de miere cu hrean ce trebuia luat de trei ori pe zi.
Malarie
Cafeau cu zeama de lamiie este cel mai indicat tratament pentru cei care sufera de malarie. Un alt vechi remediu consta in prepararea unui amestec din radacini tocate de patrunjel si frunze de eucalipt.
Pierderi de memorie
Nu numai o data cu inaintarea in virsta memoria ne joaca feste. Oricui i se poate intimpla sa aiba astfel de probleme, datorate in special alimentarii insuficiente a creierului cu singe. Pentru a va pastra memoria intacta pentru cit mai mult timp va sfatuim sa beti ceai de rozmarin. Rozmarinul este apreciat pentru proprietatile sale stimulative, fiind cunoscut faptul ca aceasta planta ajuta la imbunatatirea considerabila a circulatiei sanguine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu