MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 27 OCTOMBRIE 2018
Bună
dimineața, prieteni!
LA MULȚI ANI, DIMITRIE!
Pentru sărbătoriți - muzică de colecție:
Pentru sărbătoriți - muzică de colecție:
Top 100 Romantic Instrumental Music: Sax, Piano, Pan Flute, Violin LOVE SONGS - 24/7 Relaxing Music
ISTORIE PE ZILE 27 Octombrie
Evenimente
·
97: Traian a fost adoptat de împăratul roman Nerva. Marcus Ulpius Nerva
Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a fost imparat al Imperiului
Roman între 98-117, (dinastia Antoninilor). În timpul domniei sale, imperiul a
ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR •
CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS
• AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS •
MAXIMVS. A fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și
general dintr-o familie romană faimoasă, stabilita in Spania (Ulpii). A luat
parte la războaiele lui Domitian potriva triburilor germanice fiind unul dintre
cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în
anul 96. Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva,
care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină
sprijinul legiunilor. A obținut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu
adoptiv al său și succesor,la vârsta de 44 de ani, în data de 27 octombrie 97.
La moartea lui Nerva, pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un
incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit
împărat. A rămas în istorie pentru razboaiele purtate în Dacia in anul 101 cand
l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a
asediat cu succes capitala Sarmisegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat
cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus. Totuși, la scurt timp, Decebal
a reluat lupta cu Imperiul Roman, încercând să convingă regatele vecine
nord-dunărene să i se alăture, astfel ca Traian a atacat din nou Dacia,
inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, si reușeste să cucerească
si sa distruga în anul 106 capitala dacilor . Decebal s-a sinucis, iar în locul
capitalei distruse Traian a construii un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana
Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a
anexat-o ca provincie romană. Traian murit la 9 august 117. Pe patul de moarte
l-a numit ca succesor pe Hadrian. Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea
de la baza columnei lui Traian (columnă ce fusese ridicată atât pentru a
comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie gravată în piatră,
cât și pentru a-i servi ca mausoleu). O inscripție de la intrarea în interiorul
columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are
următorul cuprins: Senatus populusque Romanus imp.
Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib.
pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is
oper]ibus sit egestus
·
312: Imparatul
Constantin cel Mare are viziunea Sfintei Cruci, in ajunul
Bătăliei cu Maxentius de la Podul Milvius (Podul Șoimului),
din ziua de 28 octombrie 312. Eusebius din Cesareea în lucrarea
sa „Viața lui Constantin” – „Vita Constantini” povestește
despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci
luminoase împreună cu inscripția „Εν Τούτῳ Νίκα”(En toutō níka), tradusa
in latina cu „in hoc signo vinces”(prin aceasta vei învinge). Noaptea i s-ar fi arătat Christos
care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut. Constantin
a câștigat bătălia și a pus capăt Tetrarhiei, devenind conducător unic al
Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei.
·
625: Honoriu I a devenit papă. Papa Honoriu I a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12
octombrie 638. Numele lui înseamnă „cel Onorific”. Se spune că în timpul
pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se
pare că din timpul lui se trage sărbătoarea Ridicării Sfintei Cruci.
·
710:
Sarazinii invadeaza Sardinia. Sarazini era denumirea pe
care Occidentul medieval o folosea pentru a se referi la musulmani.
·
939: Edmund I îi succede lui Athelstan ca rege al Angliei. Edmund I (921 – 26 mai 946), numit cel Bătrân sau Magnificul, rege al
Angliei din 939 până la moartea sa. A fost fiul regelui Eduard cel Bătrân și
fratele vitreg al regelui Athelstan. Athelstan a murit la 27 octombrie 939 iar
Edmund i-a succedat la tronul Angliei.
·
1275: Contele Floris al V-lea de Olanda și Zeelanda a emis un
act prin care a scutit de dări locuitorii orașului Amsterdam care construiseră un pod și un baraj peste râul Amstel, aceasta fiind prima atestare documentară a numelui
așezării.
·
1492: Cristofor Columb descoperă Cuba. Cristofor Columb (italiană Cristoforo
Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20
mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic,
în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou
continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea
Veche.
·
1553: La Geneva, sub
dominația lui Jean Calvin, teologul și medicul spaniol Miguel Servet este ars pe rug.
·
1687: Este semnat Tratatul de la Blaj, prin care Imperiul
Habsburgic obligă 12 orașe transilvăne să primească la iernat trupele
imperiale. Începutul penetrației austriece înTransilvania. Vor urma numeroase conflicte militare între armata
habsburgică și locuitorii celor 12 cetăți.
·
1795: Spania și Statele Unite ale Americii au semnat Tratatul de la San Lorenzo, în virtutea
căruia erau stabilite granițele de sud ale SUA la paralela 31, fapt ce a dat
americanilor dreptul de a expedia mărfuri pe fluviul Mississippi fără a plăti
taxe Spaniei.
·
1797:
Intre Franta si Austria este semnat Tratatul de la Campo Formio. Prin
acest tratat de pace Austria renunța la Tarile de Jos în
favoarea Franței și accepta o noua organizare a regiunii Italia
Superioara și Venetiei, împăratul austriac recunoscand independența
„Republicii Cisalpine” (it. Repubblica
Italiana) primind în schimb Dalmatia,Istria si Venetia.
·
1810:
Statele Unite ale Americii au anexat fosta colonie spaniolă Florida de Vest. West Florida a fost o regiune
situata pe țărmul nordic al Golfului Mexic, care a suferit mai multe schimbări
ale granițelor sale, respectiv mai multe suveranități de-a lungul istoriei
sale. Diferite parți ale suprafeței sale au fost deținute de Franța, Spania,
Marea Britanie și efemera Republic of West Florida. În final,
Statele Unite a preluat controlul total al întregii regiuni, care astăzi este
divizată între statele Louisiana, Mississippi, Alabama și Florida (considerate
de la vest la est). În cadrul tratatului secret cunoscut ca Tratatul de la San
Ildefonso din 1800, Spania a returnat Franței Colonia Louisiana, dar granițele
acestei returnări nu fuseseră precizate. După
ce Franța a vândut Louisiana Statelor Unite prin actul cunoscut ca Louisiana
Purchase, în 1803, a izbucnit o altă dispută privind delimitările teritoriale.
Statele Unite și Spania au purtat negocieri lungi dar infructuoase în legătură
cu statutul regiunii West Florida. Între timp,
coloniști americani s-au stabilit pe acest teritoriu opunându-se guvernării
spaniole. Coloniștii britanici care rămăseseră s-au opus de asemenea guvernării
spaniole. În final, cele două grupuri de vorbitori ai englezei au ajuns să
organizeze o rebeliune în anul 1810 soldată cu crearea, pentru exact 90 de
zile, a unui stat independent nerecunoscut de nici o altă țară, Republic of West Florida. Constituția Republicii West Florida a fost scrisă pe baza
Constituției Statelor Unite ale Americii. West Florida au fost anexata Statelor
Unite in urma proclamației președintelui american James Madison, care a
pretins că regiunea intră sub incidența tratatului de achiziție a Louisianei,
iar William C.C. Claiborne, care fusese trimis personal de Madison pentru a
prelua teritoriul în favoarea Statelor Unite, a respins categoric
legitimitatea guvernului Floridei de Vest.
·
1872: Se încheie, la București, o Convenție româno-austro-ungară referitoare la
joncțiunea liniilor ferate austro-ungare și române.
·
1878: Banca de economii The Manhattan Savings Bank din New York City a fost jefuită. Suma furată a fost de trei milioane de dolari.
Prezumtivul șef al bandei de hoți, George "Western" Leslie, nu a fost
întemnițat, din lipsă de dovezi.
·
1904: A fost deschisa prima linie de metrou din
New York. Primarul metropolei americane George
McClellan a inaugurat linia de metrou, calatorind cu prima
garnitura de tren care a plecat din statia City Hall. La cateva ore dupa aceast moment, metroul a fost deschis
publicului, peste 100.000 de oameni inghesuindu-se sa urce in tren. Linia de
metrou leaga primăria orașului de cartierul Harlem.
·
1916: Sfârșitul celei de-a doua bătălii de la Oituz. Trupele române rezistă eroic, barând puternica ofensivă
inamică germano-austriacă.
·
1918: Guvernul român a adresat trupelor de ocupație un ultimatum de 24 de
ore prin care le-a cerut să părăsească teritoriul României. La 27 octombrie/9
noiembrie 1918, guvernul român a adresat trupelor de ocupație un ultimatum,
prin care le cerea să părăsească teritoriul României în 24 de ore, iar în
noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie/11 noiembrie, armata
română reîncepe operațiile militare împotriva Puterilor Centrale. Cu mari
eforturi s-a reușit mobilizarea armatei, adunându-se cca 90 000 de oameni.
Trupele române au primit ordin să treacă simultan în Transilvania, Muntenia și
Dobrogea. În același timp, trupele francez din corpul expediționar, comandat de
generalul Franchet d’Esperey au forțat Dunărea pe Giurgiu, îndreptându-se spre
București. Totodată, armata germană, comandată de mareșalul August von
Mackensen, a început retragerea spre Transilvania. La 30 octombrie/12
noiembrie, armata română a intrat în Cernăuți, unde a fost primită cu mare
entuziasm. Luptele de eliberare a teritoriului național au continuat și în anul
următor. La 16/29 ianuarie, trupele române au eliberat orașul Zalău, linia de
demarcație stabilindu-se pe latura de vest a Munților Apuseni. Între 16-18
aprilie, armata română a respins un atac ungar, începând astfel ofensiva,
ocupând orașele Satu Mare, Carei, Salonta, Oradea și ajungând la 1 mai, la
Tisa. O ofensivă a trupelor ungare pe Tisa a avut loc între 20-23 iulie, urmată
de o contraofensivă a armatei române (24-26 iulie), urmată de trecerea Tisei și
intrarea în Budapesta (4 august). Retragerea trupelor române a avut loc în mai
multe etape între 14 noiembrie 1919 și 20 martie 1920.
·
1918: Regele Romaniei, Ferdinand I, a trimis mesaje presedintelui Frantei,
Raymond Poincare, si primului ministru, George Clemenceau, in care exprima
“atasamentul ferm” al poporului roman la “cauza comuna” si dorinta sa de a
actiona pentru infaptuirea “idealului national”. Regele Ferdinand I de
Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20
iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10
octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor
Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica
regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia
sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
·
1922: Un referendum în Rhodesia, respinge anexarea ţării la Uniunea Africii
de Sud.
·
1924: Formarea RSS Uzbece în cadrul Uniunii Sovietice.
·
1934: Începe marșul de 100.000 comuniști sub conducerea
lui Mao Zedong prin China (Marșul cel Lung).
·
1936: Mrs Wallis Simpson completează actele de divorț, care îi va permite în
cele din urmă să se căsătorească cu regele Eduard
al VIII-lea al Regatului Unit, forțând astfel abdicarea sa de la tron.
·
1938 - La Târgu-Jiu a fost inaugurat ansamblul monumental conceput de
Constantin Brâncuşi în cinstea ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Jiu,
cuprinzând capodoperele artei moderne: "Masa Tăcerii", "Poarta
Sărutului", "Coloana fără sfârşit". Propunerea de a ridica acest ansamblu
i-a fost adresata marelui sculptor in 1935, cand Liga nationala a femeilor din
judetul Gorj, prezidata de Aretia G.Tatarascu, i-a solicitat sa inalte la Targu
Jiu o “Coloana” in memoria eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. Brancusi a
acceptat propunerea si spre sfarsitul anului s-a intors de la Paris, ocazie cu
care a deschis prima sa expozitie personala in tara natala. Un an mai tarziu
i-a prezentat Aretiei Tatarascu planurile pentru monumentul cerut. In 1937,
aflat la Tirgu Jiu, a inceput sa lucreze la definitivarea “Coloanei fara sfarsit” si a mers in carierele de la
Pietroasa, Banpotoc, Baciu si Ruschita ca sa aleaga piatra pentru “Poarta
Sarutului”. Dupa ce materialul a fost ales, in septembrie s-a apucat de
finalizarea ansamblului, iar in noiembrie arhitectul peisagist Frederic Rebhuhn
a reamenajat gradina publica a orasului pentru amplasarea monumentelor. Astfel,
a fost trasata aleea care leaga “Masa Tacerii” de “Poarta Sarutului” in prelungirea “Caii eroilor” si a fostului “Targ al
fanului”, unde a fost ridicata “Coloana fara sfarsit”.
Doctorul Traian Stoicoiu (decedat în 1999) , spunea că l-a cunoscut pe
Brâncuși, tatăl său Matei Stoicoiu fiind coleg cu Brâncuși în clasele primare.
El spunea că adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși sunt de fapt: „Masa Apostolilor Neamului”, ” Monumentul Intregirii Neamului” și „Coloana Sacrificiului Infinit”. Masa apostolilor are 12
scaune, semnificând apostolii și o masă semnificând Isus care i-a adus
împreună, Monumentul Întregirii neamului (Poarta Reîntregirii) are două coloane
segmentate fiecare în patru părți egale, adica cele 8 regiuni unite in partea
de sus cu o grinda transversala, Regatul României care le-a unit la 1918.
Coloana Sacrificiului infinit dat de eroii români pentru reîntregirea neamului.
Numărul modulelor din care este alcătuită coloana reprezintă anul când România
a intrat în Primul Război Mondial și se termină cu o jumătate de modul,
reprezentând jumătatea anului respectiv. Ea avut ca model un monument funerar
gorjean și are 16 module și jumătate semnificând vara lui 1916, când Regatul
României a intrat în Marele Război pentru reîntregirea neamului. Ceremonia de
inaugurare a ansamblului sculptural din Targu Jiu a avut loc in prezenta lui
Brancusi, slujba solemna fiind oficiata de 16 preoti. Brâncuși a fost un
sculptor simbolist, iar comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși
operelor lui, afirma doctorul Traian Stoicoiu.
·
1945: Este arestat industriasul german Ferdinand Porsche. Ferdinand Porsche
(n. 3 septembrie 1875, Maffersdorf, Reichenberg, Boemia; d. 30 ianuarie 1951,
Stuttgart) constructor de automobile austriac. Dupa victoria Aliatilor in Al
Doilea Razboi Mondial, Ferdinand Porsche, ca si alti industriasi germani, dar
si de alte nationalitati care au contribuit la efortul de razboi al Germaniei
naziste , cum ar fi Louis Renault, a fost cercetat pentru crime de razboi si
arestat in aceasta zi de catre oficialii armatei SUA, si a fost trimis in
Franta unde a stat timp de doi ani. In acest timp Aliatii au aprobat
continuarea programului Volkswagen, iar acesta a devenit cea mai de succes
companie producatoare de automobile. Dupa eliberarea sa, Ferdinand Porsche e
revenit la pasiunea sa pentru automobile si a realizat in anul 1948 modelul Porsche
356, impreuna cu fiul sau Ferry Porsche. In anul 1951 Ferdinand Porsche a
suferit un atac de cord si a murit, dar fiul sau Ferry a continuat pasiunea
tatalui sau de a crea automobile si a realizat legendara masina Porsche 911 in
1963.
·
1947: Marele Ducat de Luxemburg devine membru Oraganizației Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură.
·
1947: Începe
procesul inscenat omului politic roman Iuliu
Maniu. Sentinţa va fi
pronunţată la 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu
Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în
Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României
(noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie
1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947),
deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de
onoare (din 1919) al Academiei Române.
·
1948: Se înaintează guvernului Petru Groza "statutul de organizare, conducere și
administrare al Cultului catolic de toate riturile din România". Prin decretul lege nr. 177/1948,
Guvernul comunist a stabilit că toate cultele religioase din ţară vor putea
funcţiona legal numai în baza unui statut de organizare aprobat. Proiectul de statut urma să fie întocmit de către
cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. In urma celor
întâmplate cu Biserica Română Unită s-a făcut încă o încercare şi, în baza
numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin,
bizantin, armean şi rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie
1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor (înregistrat la 28 octombrie), cu
următoarea adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii
Dr. Iuliu Hossu, greco-catolic şi Márton Áron, romano-catolic: „Domnule Ministru, Avem onoarea a Vă înainta,
în numele episcopatului catolic de toate riturile, în conformitate cu art. 14
al Decretului nr.177/1948, STATUTUL DE ORGANIZARE, CONDUCERE ŞI ADMINISTRARE AL
CULTULUI CATOLIC DIN R.P.R., însoţit de MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ cu
respectuoasa rugăminte să binevoiţi a da aprobarea cerută de Lege. Primiţi,
domnule Ministru, expresiunea sentimentelor noastre de deosebită
consideraţiune. Bucureşti, la 27 octombrie 1948, ss. dr. I. Hossu, ss. A. Márton„. În noaptea de 27/28 octombrie,
episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securităţii de la
locuinţa din Bucureşti a fratelui său, medicul dr. Traian Hossu, şi dus în
lagărul organizat la Dragoslavele, în reşedinţa de vară a Patriarhului B.O. R.,
împreună cu ceilalţi episcopi ai Bisericii Române Unite. Statutul nu a fost
aprobat, Ministerul cultelor, cu adresa nr. 41.428/1948, comunică Bisericii
Romano-Catolice că, în vederea aprobării, vor trebui modificate mai multe
articole din statutul prezentat.
·
1949: Un avion care zbura de la Paris la New York s-a prăbușit în apopiere de Azore. Printre
victime, violonistul Ginette
Neveu și boxerul Marcel
Cerdan.
·
1951: În urma câștigării alegerilor de către Partidul
Conservator, Winston Churchill este numit prim-ministru, pentru a treia oară.
·
1978: Președintele egiptean Anwar Sadat și premierul israelian Menahem Begin au primit Premiul Nobel
pentru Pacepentru
acordurile încheiate în Orientul Mijlociu.
·
1982: China a declarat ca numarul populatiei sale depaseste 1 miliard de
persoane, mai precis 1.008.180.000 (fără Hong Kong, Macau și Taiwan), ceea ce
facea din aceasta tara primul stat care a trecut pragul de un miliard de
locuitori.
·
1984: In URSS este deschisa Magistrala feroviara Baikal-Amur, în Siberia.
·
1989: Statele membre ale Tratatului de la Varşovia au
declarat că fiecare ţară are dreptul să–şi aleagă propriul drum, iar amestecul
în afacerile interne proprii este interzis.
·
1995: Letonia a depus cerere pentru aderarea la Uniunea Europeana.
·
1997: Prim-ministrrul Romaniei, Victor Ciorbea a solicitat, in cadrul
reuniunii Partidului Popular European (PPE) si
a Uniunii Europene Democrat Crestine (UECD), sprijin
pentru inceperea simultana a negocierilor de aderare la UE. Victor Ciorbea (n.
26 octombrie 1954, Ponor, Alba), avocat și politician român, fost prim–ministru
al României.
·
1998: Gerhard Schröder va fi ales pentru prima dată Cancelarul Germaniei. Gerhard Fritz Kurt Schröder (n. 7 aprilie 1944, Blomberg
(Lippe), Renania de Nord-Westfalia)
Politician german. Cancelar federal al Germaniei din 1998 până în 22 noiembrie 2005. Face parte din Partidul Social-Democrat.
Politician german. Cancelar federal al Germaniei din 1998 până în 22 noiembrie 2005. Face parte din Partidul Social-Democrat.
·
1999: Un grup de teroristi înarmati ataca Parlamentul armean, ucigand
prim-ministrul Vazgen Sargsyan, preşedintele Parlamentului Karen Demirchyan
,doi vicepresedinti ai parlamentului, ministrul energeticii si alte 3 persoane.
·
2004: Cutremur în Vrancea, de 6 grade pe scara Richter și o
intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli. Fără victime sau pagube materiale.
·
2007: Un sobor de înalţi ierarhi în frunte cu P.F. Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba de sfinţire a
studiourilor TV şi Radio Trinitas din Bucureşti. Cele două studiouri, alături de
studioul Radio Trinitas din Iaşi (inaugurat în aprilie 1998) fac parte din noul
Centru de Presă „Bazilica” al Patriarhiei Române (care mai include ziarul
„Lumina” şi o agenţie de ştiri). NOTĂ: Deschiderea oficială a Trinitas TV, primul post de televiziune al
Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie
cel Nou.
Nașteri
·
1401: Caterina de Valois, soția regelui Henric al V-lea
al Angliei (d. 1437). Caterina de Valois (n. 27 octombrie
1401 – d. 3 ianuarie 1437), regină a Angliei din 1420 până în 1422.
·
1466 - S-a născut cărturarul umanist Desiderius Erasmus din Rotterdam,
cunoscut pentru "Elogiul nebuniei" - 1509 (m. 12 iulie 1536)
·
1728 - S-a născut navigatorul britanic James Cook,
celebru prin cele trei expediţii întreprinse în Oceanul Pacific, în urma cărora
a descoperit insulele Société, Noua Zeelandă, Sandwich (azi arhipelagul Hawaii)
(m.14.02.1779).
·
1782: S-a nascut Niccolo Paganini, violoncelist si compozitor
italian, virtuozitatea sa a ramas legendara. A primit primele lectii de la
tatal sau inainte sa implineasca 6 ani, dupa care a fost instruit de cei mai
buni profesori din Genova. Debutul in public si l-a facut in 1790, cand a
compus si prima sonata. Cinci ani mai tarziu, s-a mutat in Parma, insa
muzicienii de acolo i-au spus ca nu pot sa il mai invete nimic, astfel incat a
inceput sa exerseze de unul singur cate 15 ore pe zi. In 1797 a efectuat primul
sau turneu, inregistrand succes dupa succes. Faima sa a depasit granitele
Italiei, el sustinand concerte in toate marile capitale ale Europei. A castigat
sume imense pe care insa le-a rispit prin cazinouri, patima pentru jocurile de
noroc aducandu-l in postura de a miza pe propria vioara. A compus 24 de
capricii pentru vioara solo, extrem de dificil de interpretat, 12 sonate pentru
vioara si chitara, 6 concerte, cvartete si variatiuni. Cariera sa a intrat in
declin in 1834, datorita inrautatirii starii sale de sanatate, violonistul
murind in 1840.
·
1811: Isaac Merrit Singer, industriaș, inventator american al mașinii de cusut cu
același nume (d. 1875). Isaac Merritt Singer (n. 26 octombrie 1811 – d. 23 iulie 1875), inventator,
actor și industriaș american. A fost autorul a numeroase și semnificative
îmbunătățiri și inovații ale mașinii de cusut (pe care a adus-o la forma,
versatilitatea și funcționalitatea celor de astăzi), respectiv fondatorul
corporației Singer Sewing Machine Company. Se spune că soția sa, Isabella
Eugénie Boyer, a servit ca model sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi pentru
Statuia Libertății din New York. Singer a conceput cunoscutele masini de cusut
Singer; (d. 23.07.1875).
·
1902: S-a născut arhitectul Ştefan Balş-Lupu, membru de onoare al
Academiei Române din 1993. La comanda Patriarhiei române şi a
Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a
unor edificii de cult şi a unor monumente istorice. A scris singur sau în colaborare mai multe
monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ”
ş.a.; (m. 1994).
·
1911 - S–a născut pictoriţa Margareta Brateş.
·
1913 - S–a născut Otto Wichterle, inventatorul ceh
al lentilelor de contact, fost preşedinte al Academiei de Ştiinţă cehoslovace
şi preşedinte onorific al Academiei Cehe (m.18.08.1998).
·
1924: S-a nascut in Marginimea Sibiului, jud. Sibiu, cantareata de muzica
populara Lucretia Ciobanu. Lucreția Ciobanu (născută Lucreția Arcaș; n.
27 octombrie 1924, Topârcea, județul Sibiu (interbelic) – d. 30 septembrie
2015, București), interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului.
·
1925: S-a născut Romulus Bărbulescu, critic literar, dramaturg, eseist,
realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică,
precum și actor și scenarist; (m. 2010).
·
1925 - S–a născut Warren Cristopher, politician
democrat, secretar de stat al SUA.
·
1933 - S-a născut Floyd Cramer, pianist şi
compozitor american.
·
1934: S-a născut la Bucuresti, actriţa Sanda Toma. A absolvit in 1955 Institutul de Teatru I.L.
Caragiale din capitală si a fost repartizata la Teatrul Naţional din
Craiova, unde a rămas până in 1958, dupa care s-a întors in
capitala, la Teatrul Naţional. In perioada 1961-1994 a jucat si la Teatrul de Comedie
din Bucuresti. A debutat pe marele ecran in
1960, cu rolul Lucietta din filmul Bădăranii regizat de Sica Alexandrescu si
Gheorghe Naghi, după piesa lui Carlo Goldoni. A mai jucat in Celebrul 702
(1962), Lupul mărilor (serial Tv din 1971), Zestrea (1973), Bunicul si doi
delincventi minori (1976), Un OM in loden (1981), Promisiuni (1985), Figuranţii
(1987), Harababura (1990), Crucea de piatră (1993), Trenul Vieţii (1998),
Ţăcăniţii (2002)- coproducţie Franţa, Belgia, România, Tandreţea Lăcustelor
(2002). A prezentat
alături de Stefan Tapalaga emisiuni de televiziune ca Magazin 111, Post
Meridian, Zigzag, apoi Album Duminical, a jucat in spectacole de teatru pentru
televiziune ca „Maliţioasa mea fericire”, „Cazul Pinedus”, „Copacii mor în
picioare”, „Aici nu mai locuieşte nimeni”.
·
1934 - S–a născut scenaristul şi producătorul de
film Mihai Opriş.
·
1935 - S–a născut graficianul şi scenograful român
Szabo Barnaba.
·
1936: A venit pe lume actorul român Dumitru Furdui; (d. 1998). Dumitru
Furdui (n. 27 octombrie 1936, Băilești, județul Dolj, d. 13 aprilie 1998,
Paris), actor român.
·
1942 - S-a născut, la Londra, Philip Catherine,
chitarist de jazz-rock.
·
1945: S-a născut compozitorul şi instrumentistul Romeo Vanica, membru
fondator al trupei “Mondial” şi fost redactor al postului Radio România
Actualităţi; (m. 23 aprilie 2014).
·
1946: Mihaela Mihai, pe numele de fată Mihaela Neagu poreclită în școală
Girafa, cântăreață română
·
1952 - S–a născut actorul, regizorul şi scenaristul
italian Roberto Benigni (“La vita e bella”).
·
1952 - S-a născut Francis Fukuyama, sociolog şi
politolog american („Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, „Marea distrugere:
natura umană şi reconstrucţia ordinii sociale”, „Marea distrugere: natura umană
şi reconstrucţia ordinii sociale”.
·
1956 - S-a născut Hazell Dean (H. D. Poole),
cântăreţ şi compozitor britanic.
·
1958: S-a nascut Simon Le Bon, muzician englez, membru al trupei Duran
Duran.
·
1961 - S-a născut Eddie Hind, cântăreţ şi
compozitor britanic.
·
1962: S-a născut la Buzău, actriţa Teodora Mareş. După terminarea
liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu
este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În
anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu
Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la
IATC București, unde este admisă prima si absolvă Facultatea de Actorie în
1987. În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din
celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi
va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera
artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
·
1967: S-a nascut Scott Weiland, cantaret american, component in
Stone Temple Pilots si Velvet Revolver
Decese
·
1430: A murit Vitautas cel mare (Vitautas
Vitovt), marele voievod lituanian, cumnatul domnitorului Tarii Moldovei
Alexandru cel Bun, era casatorit cu Rimgaila, sora lui Vitautas Vitovt. A
fost unul dintre cei mai renumiti conducatori ai Lituaniei
medievale. Vytautas a domnit intre anii 1392-1430. (nascut
cca.1350). În Lituania, Vytautas este venerat ca erou naţional de lituanieni şi
a fost o figură importantă în timpul procesului de renaştere naţională
din secolul al 19-lea. Vytautas este cel mai raspndit nume de
bărbat în Lituania.
·
1439: Moare Albert al II-lea al Germaniei, rege a Ungariei şi Boemiei (n.
1397). Dupa moartea
acestuia, Iancu de Hunedoara a impus în Dietă alegerea (in 1440) pe
tronul tarii a lui Vladislav, regele Poloniei, care va domni pînă la
1444. Vladislav al III-lea (n.31 octombrie 1424), a fost din 1434 rege al
Poloniei și din 1440 și rege al Ungariei, sub numele de Vladislav
I al Ungariei. A căzut în luptă cu turcii, la 10 noiembrie 1444,
in Batalia de la Varna.
·
1505: A murit Ivan al III - lea Vasilievici, mare cneaz al
Moscovei, 1462-1505; (n.22 ianuarie 1440).
Printre realizările cele mai importante
ale domniei lui Ivan al III-lea a fost scuturarea jugului
tătaro-mongol. În timpul guvernării lui a sporit considerabil autoritatea
internațională a statului rus, au fost stabilite relații diplomatice cu
Papa de la Roma, Imperiul romano- german, Ungaria, Moldova, Turcia,
Iranul si s-a profilat pe deplin titlul de cneaz al „întregii
Rusii” (în unele documente, este numit chiar ‘tar”). În anii guvernării
lui Ioan al III-lea s-au realizat construcții imense la Moscova (Kremlinul, si
Palatul de Granit), dar si la Kolomna, Tula si Ivangorod.
·
1553: La
Geneva, este ars pe rug din ordinul lui Jean Calvin, fiind acuzat de
erezie, teologul şi medicul spaniol Miguel Servet. Miguel Servet (n. 29 septembrie 1511, Villanueva
de Sijena, Aragon – d. 27 octombrie 1553, Geneva), născut Miguel Serveto,
cunoscut și ca Miguel de Villanueva, teolog, medic și umanist. Interesele sale
cuprindeau numeroase științe: astronomia și meteorologia, geografia,
jurisprudența, studiile biblice, matematica, anatomia și medicina. În medicină,
Michel Servet a fost descoperitorul circulației pulmonare (mica circulație).
·
1867 - A murit John Wrottesley, astronom britanic,
a publicat „Catalogue Of The RA Of 1318 Stars”. A fost unul dintre membrii
fondatori ai Societăţii Regale de Astronomie (n.05.08.1798).
·
1936 - A murit Bogdan Amaru, prozator, dramaturg şi
eseist (n.06.04.1907).
·
1938 - A murit Alma Gluck (Reba Fiersohn),
cântăreaţă americană de origine română (n.11.05.1884).
·
1968 - A murit fiziciana austriacă Lise Meitner.
Împreună cu Otto Hahn şi Fritz Strassmann a descoperit fisiunea uraniului.
Laureată a premiului Enrico Fermi, în anul 1966 (n.07.11.1878).
·
1985: A murit prozatoarea Alice (la nastere Alisa) Botez; (n. 1914,
Slatina, jud.Olt). A urmat cursurile Facultatii de
Litere si Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti, unde a studiat
logica si filosofia, obtinand diploma de licenta in 1938 cu teza intitulata
“Structura”. Cateva fragmente din aceasta
lucrare au fost publicate in 1942 in primul numar al revistei “Izvoare de
filosofie”, o culegere de texte si de studii filosofice, ingrijita de Mircea
Vulcanescu, de Constantin Noica si de C. Floru. Dupa absolvirea studiilor, Alice Botez
desfasoara o activitate didactica in cadrul Catedrei de logica a Facultatii de
Litere si Filosofie din Bucuresti, iar dupa razboi functioneaza timp de
doisprezece ani ca profesoara de matematica si de fizica. De asemenea, la
inceputul anilor ’50 se angajeaza bibliograf la Biblioteca Centrala de Stat,
activitate pe care o desfasoara pana la pensie. Alice Botez a debutat publicistic in 1937, urmnad ca la sfarsitul anului
1940 sa tina cronica literara a revistei Vremea. In aceasta revista publica in
1944 nuvela fantastica “Asasinatul din Padurea Strambei Disperari”. Editorial a
debutat tarziu, in 1968, cu romanul “Iarna Fimbul”. A urmat romanul poetic
“Padurea si trei zile” (1970), poemul dramatic “Dioptrele sau Dialog la zidul
caucazian” (1975), romanul isroric “Emisfera de dor” (1979), parabola “Eclipsa”
(1979), povestirea “Insula alba” (1984) si jurnalul “Cartea realitatilor
fantastice” (2001). Pentru cele
doua lucrari scrise in 1979, “Emisfera de dor” si “Eclipsa”, Alice Botez este
distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Scriitoarea se stinge din
viata pe 26 octombrie 1985 si este inmormantata la Cimitirul Bellu din
Bucuresti.
·
1990 - A încetat din viaţă regizorul Jacques Demy, creatorul musicalului
francez; este cunoscut pentru "Lola" - 1960 şi "Domnişoarele din
Rochefort" - 1967 (n. 5 iulie 1931)
·
1990 - A încetat din viaţă actorul Ugo Tognazzi, cunoscut pentru rolurile
din „Tragedia unui om ridicol” - 1981, „Ultimul minut” - 1987, „Colivia cu
nebune” - 1978 (n. 23 martie 1922)
·
2001 - A murit Sophie Taticheff, monteuză şi realizatoare
franceză, fiica cineastului Jacques Tati (n.1946).
·
2005 - A murit Ion Mociorniţă, simbol al luptei
împotriva comunismului în puşcăriile căruia şi-a petrecut ca deţinut politic
şapte ani din viaţă; a fost fiul marelui industriaş interbelic, Dumitru
Mociorniţă (n.1917).
·
2013: A decedat Lou Reed (numele la naștere Lewis Allan Reed, la origine
Rabinowitz, n.2 martie 1942), muzician. cântăreț, textier și cantautor
evreu-american, chitaristul și vocalistul formației The Velvet Underground,
impreună cu care a fost unul dintre inventatorii stilului punk in muzica.
·
2015:
Mitzura Arghezi. Pe parcursul întregii sale vieţi, Mitzura
Arghezi a contribuit major la valorificarea şi promovarea moştenirii literare
şi culturale pe care a preluat-o de la tatăl său, marele poet român Tudor
Arghezi. Aceasta a susţinut Muzeul Naţional al Literaturii Române în toate
activităţile culturale organizate şi desfăşurate fie la Casa Memorială
"Tudor Arghezi - Mărţişor", al cărei custode a fost în ultimii 40 de
ani, fie în cadrul evenimentelor organizate la sediul acestuia. Mitzura Arghezi era
internată, din luna septembrie, într-un cămin de bătrâni privat din sectorul 1
al Capitalei. Domnica Teodorescu, cunoscută sub numele de scenă Mitzura
Arghezi, s-a născut pe 10 decembrie 1928, în Bucureşti. Fiica poetului Tudor
Arghezi (Ion Teodorescu), Mitzura Arghezi a studiat o perioadă pictura, a
realizat ilustraţii de cărţi, iar, în 1948, ea şi fratele său Baruţu au fost
exmatriculaţi de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis. De
asemenea, Mitzura Arghezi a studiat baletul cu balerina şi coregrafa Floria
Capsali şi a dansat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, descoperind astfel
şi teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie, pe care l-a
abandonat după doi ani şi s-a transferat la Institutul de Teatru, potrivit
cinemagia.ro. Mitzura Arghezi a jucat în peste 100 de spectacole de teatru şi
18 filme. A jucat pe scena Teatrului Naţional în spectacole ca
"Ploşniţa", de Vladimir Maiakovski, "Minunata
pantofăreasă", de Federico García Lorca, "Gimnastică
sentimentală", de Vasile Voiculescu, "1907", de Tudor Arghezi,
"Seringa", de Tudor Arghezi, "Dulcea pasăre a tinereţii",
de Tennessee Williams. La Teatrul Naţional Radiofonic a jucat în
"Neguţătorul de ochelari" şi "Interpretări la cleptomanie",
o adaptare după Tudor Arghezi, "Rapsodia ţiganilor", de Mircea
Ştefănescu, "Idolul şi Ion Anapoda", de G.M. Zamfirescu. Tot la radio
a avut o rubrică în cadrul emisiunii "De toate pentru toţi". Debutul
în cinematografie a avut loc în 1961, cu ecranizarea schiţei lui Tudor Arghezi
"Doi vecini", în regia lui Geo Saizescu. Printre cele mai importante
filme în care a jucat se numără "Furtuna" (1960), "Titanic
vals" (1964), "Ultimul cartuş" (1973), "Eu, tu, şi...
Ovidiu" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Secretul lui
Bachus" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1987). Mitzura Domnica
Arghezi a fost aleasă de două ori în funcţia de deputat român, în legislaturile
1996 - 2000 şi 2000 - 2004, pe listele Partidului România Mare (PRM). Între
anii 2005 - 2010 a fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii
Române de Radiodifuziune din partea PRM.
Sărbători
·
în
calendarul ortodox: Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi; Sf. Mucenic Nestor
·
în
calendarul greco-catolic: Sf. Nestor, martir († sec. IV)
·
în
calendarul romano-catolic: Sabina, martiră († 120 sau 126, Roma).
Bazilica S. Sabina de pe colina Aventin din Roma îi poartă numele.
·
în
calendarul lutheran: Laurentius
Petri (Lars Petersson),
arhiepiscop de Uppsala, reformatorul Suediei († 27 octombrie1573, Uppsala).
·
Turkmenistan: Ziua Nationala, ziua proclamarii independentei fata de
URSS; (1991).
·
Insulele Sfântul Vincent și Grenadine: Ziua
independenței (1979)
RELIGIE
ORTODOXĂ 27 Octombrie
+ Sf Cuv Dimitrie cel Nou,
Ocrotitorul Bucureştilor; Sf Mc Nestor
Sfântul Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou a trăit pe vremea binecredincioșilor împărați
româno-bulgari (secolele XII-XIV), într-un sat mic numit Basarabov sau
Basarabi, așezat pe apa Lomului. S-a născut din părinți săraci, dar buni
creștini dreptmăritori.
Încă din
copilărie, Sfântul nu s-a deprins la învățături înalte, nici la meșteșuguri
strălucite, nici la măiestrite neguțătorii, ori la desfătările copilărești și
la alte plăceri cu care se îndeletnicesc tinerii cei iubitori de lume și de
cele ale lumii, ci s-a îndeletnicit cu meșteșugul meșteșugurilor: lucrarea
faptelor bune, a smereniei și a rugăciunii, ca și Avraam, Isaac și Iacob;
deoarece prin astfel de virtuți cu înlesnire se învrednicește omul a vorbi cu
Dumnezeu și degrabă se împrietenește cu El, făcându-se bineplăcut Lui.
Dintru
început, fericitul se îndeletnicea, cu luare aminte și osârdie, cu pășunatul
vitelor satului său, precum odinioară Iacob păștea turmele lui Laban. După ce
cu sârguință și cu nevoință s-a ostenit destulă vreme în această smerită
ascultare, pe toate cele ale lumii ca pe un nimic socotindu-le, s-a retras
într-o peșteră pe apa Lomului în sus, unde era o mănăstire. Aici a primit
schima monahală, fugind de rudenii, prieteni și cunoscuți.
Apoi,
prin viața cea cu totul îmbunătățită, izbăvindu-se de orice ispită, a început,
ca un viteaz ostaș al lui Hristos, să alerge spre luptele cele mai anevoioase
și duhovnicești: post aspru, priveghere și rugăciune de toată noaptea, sporind
acestea cu smerita cugetare întru frica lui Dumnezeu, lucrări care i-au adus
măsura întregii înțelepciuni, din care se naște curăția vieții și podoaba
faptelor monahicești. Că, de n-ar fi fost întru acest chip, nu s-ar fi
învrednicit să fie și după moarte nestricăcios și, de nu și-ar fi agonisit prin
lucrarea faptelor bune harul Sfântului Duh, în puterea căruia trupul său și
până acum se păstrează întreg și înmiresmat, n-ar fi săvârşit atâtea minuni,
despre care vom vorbi mai jos.
După ce
s-a făcut desăvârșit întru toate faptele bune, ajungând a fi „bărbat
desăvârșit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13), și, pe
când a mai viețui în trup i se părea o adevărată pagubă, iar a zbura spre
veșnicele locașuri – o neprețuită dobândă, Dumnezeu, pe Care-L iubea și pe
Care-L dorise, a hotărât să-l mute din „cele de aici”. Și iată că, din tainica
descoperire dumnezeiască, mai dinainte cunoscându-și sfârșitul și, culcându-se
între două pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peșteră, tocmai pe țărmul
Lomului, și-a dat strălucitul său suflet în mâna lui Dumnezeu, iar mult truditul
lui trup multă vreme a rămas nevătămat între acele două pietre.
Odată,
s-a revărsat apa Lomului, încât prăbușea copacii de pe țărmuri, surpa podurile
și aducea cu ea bolovani mari. Atunci s-au surpat lespezile care acopereau
trupul sfințit al Cuviosului Dimitrie cel Nou și moaștele au căzut în apă,
rămânând vreme îndelungată acolo, ca o neprețuită comoară duhovnicească.
Apoi s-a
arătat Cuviosul, în vis, unei copile, care era chinuită de duh necurat,
arătându-i locul și zicându-i: „Eu te voi vindeca, dacă părinții tăi mă vor
scoate din apă“! Dimineața, copila a spus părinților visul pe care l-a avut.
Atunci, adunându-se preoți și oameni mulți, s-au dus toți la locul descoperit
copilei în vis, unde adeseori se ivea o lumină, care se socotea de cei de rând
a fi semn că acolo era o comoară. Căutând cu de-amănuntul, au aflat sfintele
lui moaște în prundiș, după cum se arătase copilei, le-au scos întregi,
strălucind ca aurul, și le-au dus în satul Basarabov.
Vestea
despre aflarea cinstitelor moaște a străbătut toate împrejurimile și a ajuns și
la urechile domnitorului Țării Românești. Acesta îndată a trimis preoți și
boieri, ca să aducă în țara noastră moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie. Mergând
trimișii domnești în satul Basarabov, au luat moaștele Cuviosului și au pornit
către Țara Românească. Însă, ajungând cu acestea până la o localitate ce se
numea Ruse, aproape de o fântână, au lăsat sfintele moaște, de vreme ce – prin
dumnezeiască minune – n-au putut să le ducă mai departe. Iar preoții și
boierii, văzând aceasta și nedumirindu-se ce vor face, s-au sfătuit să înjuge
două junici tinere la carul în care se aflau moaștele Sfântului și să le lase
să meargă încotro vor vrea, socotind – cu dreptate – că aceasta va fi voia
Cuviosului. Și – o, minune! – junicile s-au întors îndată cu moaștele Sfântului
înapoi la Basarabov, oprindu-se în mijlocul satului. Drept aceea, preoții și
boierii s-au întors fără nicio ispravă și au spus domnitorului toate cele ce au
văzut. Atunci domnitorul Țării Românești a trimis din nou boieri cu bani și au
făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie, acolo unde s-a oprit Sfântul.
Multe
minuni a săvârșit celor care au năzuit cu credință către el. Despre acestea vom
istorisi câteva dintre cele ce s-au însemnat de martori ai acestora demni de crezare.
Astfel,
două femei surori, anume Aspra și Ecaterina din Cernavodă, au făcut o biserică
preafrumoasă, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și
s-au sfătuit între ele cum ar putea să ia vreo părticică din moaștele Sfântului
Dimitrie, ca să o aducă în biserica lor; întrucât a le lua cu totul socoteau că
nu va vrea Sfântul, precum a și fost. Deci, venind cu smerenie și cu evlavie și
închinându-se Sfântului, au luat în taină o mică părticică din moaștele lui și,
vrând să se ducă cu căruțele lor, caii nicidecum n-au putut a se mișca din
locul acela, deși vizitii îi băteau mereu. Atunci, coborând din căruțe, cu
lacrimi au alergat și au căzut la moaștele Sfântului și, punând părticica la
locul ei, s-au rugat să le ierte greșeala; și așa, izbăvindu-se de nevăzuta
oprire, s-au dus cu pace în satul lor.
Altă
dată, a venit Părintele Mitropolit al Târnovei, anume Nichifor, cu soborul lui,
ca să se închine cinstitelor moaște ale Sfântului Dimitrie. Și, închinându-se
mai întâi Mitropolitul și sărutând sfintele moaște, s-a depărtat puțin și a
șezut pe un scaun; după aceea, mergând pe rând toți ceilalți din sobor și
sărutând sfintele moaște, un oarecare monah, anume Lavrentie, în vremea
sărutării, încercând să rupă cu gura o mică părticică din moaștele Sfântului, a
rămas cu gura deschisă; și toți, privind spre el și văzându-l cu gura deschisă,
nu pricepeau ce a pătimit, iar Mitropolitul i-a poruncit să se dea la o parte,
ca să se închine și ceilalți. Dar el, fiind mut și fără glas, de-abia s-a depărtat
puțin de la racla Sfântului. După ce au ieșit toți, a căzut cu lacrimi la
moaștele Sfântului, cerându-și iertare, și astfel i s-a dezlegat limba și a
grăit ca mai înainte. A mers apoi cu Mitropolitul la cel care-i găzduia și i-a
spus toate cele ce a pătimit. Iar el a zis: „O! Păcătosule, cum n-ai socotit,
că de-ar fi fost să se împartă sfintele moaște la toți care vin să se închine
lor, până acum n-ar mai fi rămas nimic. Deci, de acum pocăiește-te, că ai
greșit lui Dumnezeu și Sfântului”.
Un
iubitor de Dumnezeu, Episcop al Preslavului, anume Ioanichie, căzând într-o
boală foarte grea, era purtat de patru inși și, neputând a se vindeca, l-au dus
în biserica Sfântului Dimitrie. Acolo l-au pus jos cu așternutul lui și,
slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a ridicat sănătos și umbla pe
picioarele sale, lăudând pe Sfântul și mulțumindu-i.
Între
anii 1769 și 1774, fiind război între împărăția Rusiei și Poarta Otomană și
cuprinzând rușii, cu armatele, țările românești, generalul Petru Saltîkov a
trecut Dunărea și, pornind război asupra Rusciucului, a ocupat și câteva sate
de peste Dunăre, între care și satul Basarabov, unde se aflau moaștele
Sfântului, pe care, luându-le, voia să le trimită în Rusia. Un creștin
dreptcredincios, anume Hagi Dimitrie, aflându-se într-acea vreme lângă general,
a căzut înaintea lui cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaște, ci să
le dăruiască Ţării Româneşti, pentru pagubele şi suferinţele pe care le-au
pătimit locuitorii ei din pricina războiului și s-o mângâie cu acest dar.
Înduplecându-se, generalul a dăruit sfintele moaște Țării Românești.
În anul
1774, pe timpul Mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești
(1760-1787), primindu-le tot poporul cu mare cinste și evlavie, le-a așezat în
biserica cea mare a Sfintei Mitropolii a Munteniei. Și îndată a simțit poporul
ocrotirea și sprijinul Sfântului, întrucât nu numai că a încetat războiul
dintre ruși și turci, ci a contenit și boala ciumei cea înfricoșătoare. Și mult
ajutor și mare folos câștigă toți cei care cu credință se închină la moaștele
Sfântului! De atunci și până astăzi au rămas în biserica aceasta, chiar dacă,
în vremurile de prigoană ateistă, necredincioșii au dorit să le scoată afară și
să dărâme din temelii biserica și reşedinţa patriarhală. Dar Sfântul Dimitrie
nu a îngăduit aceasta, ci a făcut să cadă tirania și a păzit neatinsă catedrala
care-i adăpostește cinstitele moaște.
Racla
moastelor sfantului Dimitrie BasarabovAcest cuvios Parinte, a fost pe vremea
evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi,
de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat,
apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a
dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o
mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit?
Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de
minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a
cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat
prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.
Trecând
multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de
primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul
pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci
vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila,
a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: „De ma vor scoate
parintii tai din apa, eu te voi tamadui”; si daca s-a sculat copila dimineata,
a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni
multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce
vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul,
întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în
toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la
Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la
biserica Curtii domnesti.
Mergând
trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la
Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa
mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce
sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri
neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a
întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar
preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut.
Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele
Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni
a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si
simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au
întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin
cucernici crestini le însemnam:
Doua
femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda,
au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei
Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine,
doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o
aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea
sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si
închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si
vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii
din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina
si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si
punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus
cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului,
anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf.
Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste
si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai
sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume
Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din
sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la
dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar
mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar
el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului.
Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si
iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a
mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a
zis: „O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la
toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum
caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.
Un
iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala
foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus
la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în
biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos
si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si
alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis,
pentru nestiinta locuitorilor.
Iar în
anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana
si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru
Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste
Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde
se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa
le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie,
întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte,
ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata
pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o
mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit
tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat
în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele
preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot
poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali
si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a
contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta
nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si
ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin
În aceasta zi, pomenirea Preacuviosului
Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Acest cuvios Parinte, a
fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se
chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la
numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul
acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar
la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a
suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii
de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a
cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat
prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.
Trecând multa vreme, a
venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur.
Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii,
dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând
Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui
credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate
parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila
dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si
oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei
ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul,
întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în
toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la
Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la
biserica Curtii domnesti.
Mergând trimisii aceia la
Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind
pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci
vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu
sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este
voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la
Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii
întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a
trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului
Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat
acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si
lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat,
dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici
crestini le însemnam:
Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se
numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul
Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au
gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului
Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele
ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si
închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si
vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii
din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina
si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si
punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus
cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului,
anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf.
Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste
si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai
sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume
Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica
din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la
dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar
mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar
el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului.
Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si
iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a
mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a
zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele
la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum
caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.
Un iubitor de Dumnezeu
episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât
de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica
Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si
slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe
picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a
facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta
locuitorilor.
Iar în anii 1769 si 1774
fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând
muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea,
si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul
Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau
moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita
în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea
vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze
sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si
jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al
sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care
primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea
mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit
al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea
sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci
si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos
câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui
rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si
pururea si în vecii vecilor, Amin
Acesta fiind tânar si
foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; si alergând la locul unde
se afla Sfântul Dimitrie în paza, a cazut la picioarele lui si a zis:
"Robul lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine,
chemând numele lui Hristos". Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei
Cruci, i-a zis: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei
marturisi". Deci mergând la locul de lupta, privindu-l Maximian, a zis:
"Dumnezeul lui Dimitrie ajuta-mi" si apucându-se cu acel grozav
ucigas Lie, si lovindu-l lovitura de moarte tocmai în inima, l-a omorât. Iar
împaratul s-a tulburat la suflet si îndata a poruncit de a omorât pe Sfântul
Dimitrie cu sulitele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; si pe Sfântul
Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.
Cu ale lor sfinte rugăciuni,
Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Ev. Matei 10, 16-22
Zis-a Domnul
ucenicilor Săi: iată Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Deci fiţi
înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca şi porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci
vă vor da pe mâna sinedriilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. Chiar
înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine, ca mărturie lor şi
păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, să nu vă îngrijiţi cum, sau
ce veţi vorbi, căci se va da vouă în acel ceas ce să grăiţi, fiindcă nu voi
veţi fi cei care veţi răspunde, ci Duhul Tatălui vostru, Acela va grăi prin
voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii
asupra părinţilor şi-i vor omorâ. Iar voi veţi fi urâţi de toţi pentru numele
Meu, dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
Ap. Efeseni 4, 7-13
Fraţilor,
fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru
aceea zice: «Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor».
Iar aceea că: «S-a suit» - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai
de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus
de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii apostoli, pe
alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre
desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui
Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui
Hristos.
Părintele Cleopa - predică la
ziua Cuviosului Părinte al nostru, Dimitrie cel Nou
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu
şi nu se va atinge de dânsele munca (Înţelepciunea lui Solomon 3, 1).
Iubiţi credincioşi,
Cuviosul părintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, a
cărui prăznuire o avem astăzi, era de la sudul Dunării, născut într-un sat
neînsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sărac la părinţii săi şi neavând cu ce
se hrăni, multă vreme în tinereţile sale a păscut vitele acelui sat, ducând o
viaţă singuratică de rugăciune şi înfrânare.
Mai târziu, văzând că toate cele omeneşti sunt deşertăciuni, a
părăsit grija cea lumească şi s-a retras într-o peşteră, nu prea departe, unde
era o mică mănăstire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahală, acolo a început
a trăi în cele mai aspre nevoinţe pustniceşti, acolo a ajuns în scurtă vreme la
o viaţă desăvârşită, prin privegheri de toată noaptea, prin post aspru şi
metanii, prin rugăciuni neîncetate şi lacrimi, prin multă sărăcie şi adânc de
smerenie. Dar cine va putea şti şi povesti toate nevoinţele cele de taină ale
Cuviosului Dimitrie?
Simţindu-şi dinainte sfârşitul, Cuviosul s-a ascuns, neştiut de
nimeni, între două pietre mari, pe marginea unui râu ce se chema Lomul şi acolo
şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Multă vreme trupul său nu a putut fi
aflat. Dar odată, venind apa râului mare, a rupt malurile sale şi s-au risipit
şi cele două pietre cu moaştele Cuviosului în apă, unde au stat neştiute,
ascunse în prundiş, până au fost aflate printr-o minune ca aceasta: era în
partea locului un om care avea o copilă bolnavă de duh necurat. Deci, într-o
noapte s-a arătat Cuviosul Dimitrie în vis copilei şi i-a zis:
"De mă vor scoate părinţii tăi din apă - arătându-i şi
locul - eu te voi tămădui pe tine!" Şi îndată copila a spus tatălui ei,
care, adunând mai mulţi preoţi, a plecat la locul arătat şi a aflat comoara
cea ascunsă şi nepreţuită, adică sfintele moaşte întregi şi neputrezite ale
Sfântului Dimitrie. Deci, luându-le, le-a dus în satul Basarabov şi multe
minuni de vindecare se făceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinţă.
Auzind despre aceasta domnul Valahiei, a dorit să le aducă cu
mare cinste în Ţara Românească, ca să le aibă spre ajutor şi mângâiere. Deci,
trimiţând câţiva boieri şi preoţi la Basarabov, aceştia au încercat să aducă
moaştele Cuviosului peste Dunăre, dar nu au putut, căci sfântul nu a voit să
părăsească satul său. Auzind de aceasta, domnul a poruncit să se facă, cu a sa
cheltuială, o frumoasă biserică în Basarabov deasupra moaştelor Sfântului
Dimitrie.
Între anii 1769-1774, fiind război între ruşi şi turci, un general,
anume Petru Salticov, din partea armatelor ruseşti, a trecut Dunărea şi a
ocupat o mare parte din părţile Bulgariei, printre care şi Basarabovul. Apoi
auzind de moaştele Cuviosului, a poruncit să le trimită în ţara sa. Dar un
oarecare locuitor român cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a
rugat de acel general să le dea Ţării Româneşti, ca despăgubire pentru mulţimea
pagubelor de război. Şi aşa, sfintele moaşte ale Cuviosului părintelui nostru
Dimitrie, au ajuns în pământul ţării noastre şi au fost aşezate în biserica
Mitropoliei din Bucureşti, în anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de
mitropolitul Grigorie şi de mulţimea credincioşilor. Apoi, îndată a încetat
războiul şi boala ciumei care era în ţară.
Iubiţi credincioşi,
Pentru mulţimea darurilor sale, Biserica Ortodoxă Română la
Catedrala Patriarhală din Bucureşti a avut grijă întotdeauna să cinstească pe
Cuviosul părintele nostru Dimitrie cu alese slujbe, privegheri, acatiste şi
cântări de laudă. Şi aceasta mai ales în ziua de astăzi, 27 octombrie, când se
face prăznuirea cea de peste an a Sfântului Dimitrie la Catedrala Patriarhală
dinBucureşti şi când vin mii de credincioşi din toate colţurile ţării, la
cinstitele lui moaşte, ca să se închine şi să le sărute.
Bucură-te astăzi, Ţară Românească, că nu te-a trecut cu vederea
Bunul nostru Dumnezeu, în primejdii şi ispite, şi te-a îngrădit cu ajutorul cel
nepreţuit al rugăciunilor multor sfinţi, cuvioşi şi mucenici.
Bucură-te astăzi, Ţară Românească, că te-a binecuvântat Dumnezeu
cu câmpii roditoare, cu munţi împodobiţi, cu păduri şi izvoare, cu fii
binecredincioşi şi milostivi, cu biserici aşa de frumoase şi cu sfinte moaşte
de mare preţ. Bucură-te astăzi, Ţară Românească, şi te îmbracă în haină de
aleasă sărbătoare, căci astăzi a sosit prăznuirea cea de peste an a
preacuviosului părintelui nostru Dimitrie, ocrotitorul poporului nostru
binecredincios.
Sfintele moaşte ale Cuviosului părintelui nostru Dimitrie
strălucesc ca un luceafăr şi ca un mărgăritar de mare preţ în sânul Bisericii noastre.
Privind spre ele, ne simţim mai întăriţi în credinţă, ne simţim deşteptaţi la o
viaţă mai curată, ne simţim îndemnaţi la rugăciune, la smerenie, la post şi
singurătate. Dar într-un chip de taină, parcă ne simţim îndemnaţi spre o viaţă
de smerenie în Iisus Hristos, de umilinţă şi înfrânare pe pământ. Că cine a
fost mai sărac decât Cuviosul Dimitrie? Cine a purtat haine mai rupte decât el?
Cine a dus o viaţă mai lipsită decât el? Cu trudă se ostenea să pască vitele
satului, lovindu-şi picioarele de pietre, răbdând frigul, ploaia şi zăduful
soarelui, pentru a-şi dobândi pâinea vieţii. Apoi adăugând la
aceasta şi celelalte osteneli duhovniceşti, ca rugăciunea, viaţa curată şi
smerenia, aşa a păşit pe calea desăvârşirii creştine. Şi acest fel de nevoinţă
l-a continuat Cuviosul Dimitrie cu prisosinţă şi în viaţa pustnicească,
ajungând să petreacă ca un înger pământesc.
După Sfinţii Părinţi sunt două feluri de sărăcii: prima este
sărăcia cea materială, lipsa celor de prisos, negrija vieţii,
neagoniseala etc., iar a doua este sărăcia cea duhovnicească adică smerenia
inimii, prin care creştinul se socoteşte că nu are nici o faptă bună şi este
mai păcătos decât toti.
Amândouă sărăcii sunt de nevoie şi obligatorii pentru mântuirea
noastră. Prima, adică lipsa celor pământeşti, face începutul desăvârşirii, iar
a doua, adică smerenia, face sfârşitul ei. Pe aceasta o fericeşte însuşi
Domnul, zicând: Fericiţi sunt cei săraci cu duhul, că a acelora
este împărăţia cerurilor (Matei 5, 3). Dar, întrucât nimeni nu poate ajunge
la sărăcia cea desăvârşită a duhului, fără sărăcia cea din afară a materiei,
Domnul ne porunceşte şi pentru aceasta, zicând: Nu vă grijiţi, zicând:
ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca? Că acestea toate
neamurile le caută ... Ajunge zilei răutatea ei (Matei 6, 31-34). Iar
David zice: Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea (Psalm
61, 10).
Mare dar este neagoniseala şi de multe primejdii şi păcate scapă
pe creştin în viaţă! Dar cine din noi o mai iubeşte? 0, fericită sărăcie şi negrijă,
cine te mai preţuieşte astăzi? Care din creştini mai întreabă de tine acum?
Cine mai cunoaşte astăzi preţul tău? Cine mai râvneşte la folosul tău? Cu
adevărat, cel ce iubeşte sărăcia lui Hristos, aşa cum au iubit-o sfinţii şi
caută să şi-o agonisească în viata sa, acela este un adevărat creştin, acela
este un filosof al veacului de acum.
Sărăcia, viaţa cât mai modestă naşte în sufletul creştinului
duhul smereniei lui Hristos, duhul rugăciunii, al dragostei, al cugetării la
moarte, al pocăinţei. Lipsa de agoniseală şi fărădegrija îmbogăţesc sufletul cu
multe virtuti, izbăvesc pe om de multe căderi şi îl învaţă adevărata rugăciune.
Însă această virtute nu mai poate încăpea între creştinii de astăzi. Acum toţi
aleargă după bani cât mai multi, după haine cât mai scumpe, după un trai cât
mai îndestulat. Agoniseala celor de prisos este idolul veacului de acum, este
pricina atâtor certuri între oameni şi popoare. Grija vieţii este prăpastia cea
adâncă în care se cufundă şi mor istoviţi mulţi fii ai pământului.
Fraţilor, să luăm aminte cum trăim. Adevărata bogăţie pentru noi
este Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Iar adevărata fericire este a merge pe
urmele Lui şi ale sfinţilor Lui. Să iubim deci, sărăcia Domnului ca să dobândim
viaţa cea veşnică. Să ne îndestulăm cu cât ne dă El. Să nu ne facem idoli din
materie. Să nu ne ostenim numai pentru trup. Să nu ne facem robi ai plăcerilor,
ai hainelor, şi banilor, căci toate trec sub soare. Să nu căutăm mai mult decât
ne trebuie, căci altfel nu mai putem fi numiţi copiii Lui. Iar dacă suntem fii
ai Tatălui ceresc, apoi ştie El de ce avem nevoie.
Desigur, avem datoria sfântă să îngrijim de casa şi copiii
noştri, să câştigăm cele de nevoie, să muncim cinstit şi să nu aducem în casele
noastre ban şi pâine străină, că ne adunăm osândă la Dumnezeu. Apoi să dăm din
osteneala noastră şi la săraci şi la cei bolnavi ca să avem plată în cer. Să ne
aducem aminte de nevoinţa Sfântului Dimitrie, care a trăit îngereşte pe pământ,
în desăvârşită sărăcie, în post, în rugăciune şi cugetare la cele veşnice. Să
ne închinăm la moaştele Sfântului Dimitrie ori de câte ori avem prilejul şi să
citim acatistul lui că este grabnic ajutător.
Aşadar, să privim mereu la sfârşitul vieţii lui Iisus Hristos,
şi la pilda sfinţilor Lui, care s-au nevoit în multe lipsuri. Să ne silim
"a le urma credinţa" şi să avem mereu în minte cuvintele Domnului
care zice: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatca Lui
şi toale celelalte se vor adăuga vouă (Matei
6, 33). Amin.
Cuvânt pentru suflet. Lupta pentru suflet (23 10 2018)
ARTE 27 Octombrie
MUZICĂ 27 Octombrie
În istorie la această dată s-au
născut:
- 1782: S-a nascut Niccolo
Paganini, violoncelist si compozitor italian
- 1924: S-a nascut in
Marginimea Sibiului, jud. Sibiu, cantareata de muzica populara Lucretia
Ciobanu
- 1933 - S-a născut Floyd Cramer, pianist şi
compozitor american.
- 1936: S-a născut soprana Niculina Cârstea.
- 1942 - S-a născut, la Londra, Philip Catherine,
chitarist de jazz-rock.
- 1945: S-a născut compozitorul şi instrumentistul Romeo Vanica,
membru fondator al trupei “Mondial” şi fost redactor al postului Radio
România Actualităţi; (m. 23 aprilie 2014).
- 1946: Mihaela Mihai, pe numele de fată Mihaela Neagu, cântăreață română
- 1951: K.K.
Downing, chitarist englez (Judas Priest)
- 1956 - S-a născut Hazell Dean (H. D. Poole),
cântăreţ şi compozitor britanic.
- 1956 - S–a născut cântăreţul de muzică
populară Nicolae Furdui Iancu.
- 1958: S-a nascut Simon Le Bon, muzician
englez, membru al trupei Duran Duran.
- 1961 - S-a născut Eddie Hind, cântăreţ şi
compozitor britanic.
- 1967: S-a nascut Scott Weiland, cantaret
america, component in Stone Temple Pilots si Velvet Revolver
- 1982: Jessy Matador, cântăreț de origine congoleză care locuiește in Franța
- 1984: Kelly Osbourne, cântăreață, actriță britanică
Au decedat:
- 1938 - A murit Alma Gluck (Reba Fiersohn),
cântăreaţă americană de origine română (n.11.05.1884).
- 1954: Franco Alfano, compozitor italian (n. 1875)
- 1999: A murit compozitorul de muzică uşoară Dinu Giurgiu; (n. 1943).
- 2013: A decedat Lou
Reed (numele la naștere Lewis Allan Reed, la origine Rabinowitz, n.2
martie 1942), muzician. cântăreț, textier și cantautor evreu-american, chitaristul
și vocalistul formației The Velvet Underground, impreună cu care a fost
unul dintre inventatorii stilului punk in muzica
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Música ITALIANA instrumental - ITALIAN Música - Música Italiana tradicional tipica folk instrumental
Fasch Quadro and Trio Sonatas (Camerata Koln)
Satie: Complete music for piano
Soothing Piano & Cello Violin Instrumental Music Sleep – Piano Calming Music for Nerve Regeneration
THE ENIGMA GREATEST HITS SHINNOBU VOL 1 2018
Top 100 Classic Country Wedding Songs Of All Time - Greatest Old Country Music Hits For Wedding
POEZIE 27 Octombrie
Rafael Alberti
Rafael
Alberti (n. 16
decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27
octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturgspaniol, reprezentant al Generației de la '27.
Opera
·
1925: Marinar pe
uscat ("Marinero en tierra")
·
1926: Iubita ("La
Amante")
·
1927: Zorii
micsandrei ("El alba del alhelí")
·
1927: Calcar și
cântec ("Cal y canto")
·
1928: Despre
îngeri ("Sobre los ángeles")
·
1937: Dintr-o
clipă în alta ("De un momento a otro")
·
1938: Capitala
gloriei ("Capital de la gloria")
·
1940: Viața
bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un
refugiado español en Francia")
·
1940: Între
garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada")
·
1942: Cărarera
pierdută ("La arboleda perdida")
·
1944: Maree ("Pleamar")
·
1944: Caraghiosul ("El
adefesio")
·
1954: Balade și
cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná")
·
1956: Noapte de
război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del
Prado")
Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El
mono azul.
Intoarcerea
Dragostei Pe Dunele Scaparatoare
O, întoarce-te, da, revino în diminetile-acelea
scaparatoare ale colinelor,
tu, goala, fierbinte-n singuratati de nisipuri,
ca un mare talaz de spuma trântit
de mâniosul soare, vesnic în zbucium.
O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsa,
cu parul tau blond, de înger, desfacut pe sân,
cu dulcile tale pante alunecând
spre cele mai unduite penumbre adânci.
O, sa fii tânar, tânar, tânar sa fii! O, nu pleca,
revino, revino, întoarce-te, vino la mine-n seara asta,
pe-aceste singuratece dune, unde talazuri taie conturul
coastelor tale adânci,
unde marea-n zbucium întinde picioarele ei azurii,
misca buze ce cânta,
si brate nocturne care ma-ncing si ma duc.
Întoarcerea
Dragostei La Pesajele In Care-a Trait
Noi credem, dragostea mea, ca peisajele-acelea
au stat pierdute în somn, ori au murit laolalta cu noi,
la vârsta si-n ziua în care ne fura salas;
noi credem ca arborii-si pierd memoria
si ca noptile trec, dând uitarii
ceea ce le facuse frumoase si vesnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai usor al unei frunze,
al unei stele brumate care respira,
pentru a ne afla la fel de voiosi ca atunci când locurile,
pline de noi, ne stapâneau laolalta.
Si iata ca te trezesti, alaturi de mine, dragostea mea,
printre tufisuri de coacaze si fragii ascunsi,
adapostita de inima tare-a padurii.
Iata si mângâierea umeda a picaturii de roua,
crengutele delicate ce-ti împrospateaza culcusul,
si spiridusii fericiti sa-ti puna podoabe în par,
si misterioasele veverite care fac sa ploua de sus,
deasupra somnului tau, verdele marunt al ramurisului.
O, frunza, fii fericita de-a pururi, sa nu stii ce-i toamna,
frunza ce mi-ai adus,
cu tremurul tau usor,
mireasma unei vârste luminoase, dar oarbe.
Si tu, stea mica, pierduta, care-mi deschizi
ferestrele tainice din cele mai tinere nopti ale mele,
învaluie-n razele tale
toate culcusurile care în zori ne-au adormit,
si biblioteca aceasta plina de luna,
si cartile alunecate încet,
si muntii care vegheaza afara si ne cânta pe noi.
Piratul
Pirat de mare și cer
voi fi, de n-am fost cumva.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o, ei bine,
o voi fura!
Pirat de mare și cer,
pe-un contratorpilor,
cu șase matrozi străjuind,
trei cîte trei într-un schimb.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o cumva-
ei bine, o voi fura!
traducerea Veronica Porumbacu
voi fi, de n-am fost cumva.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o, ei bine,
o voi fura!
Pirat de mare și cer,
pe-un contratorpilor,
cu șase matrozi străjuind,
trei cîte trei într-un schimb.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o cumva-
ei bine, o voi fura!
traducerea Veronica Porumbacu
TEATRU – FILM 27 Octombrie
Cu Sanda Toma
Biografie
Actrita Teatrului
National din Bucuresti s-a nascut pe 27 octombrie 1934 in Bucuresti. Pana la
varsta de 13 ani, a invatat la calugarite, la scoala Pitarmos. Colega i-a fost
o alta actrita celebra : Simona Bondoc, ce era monitoare. Reforma
invatamantului din 1948 a dus la inscrierea ei la un liceu de stat, la
"Lazar". Marea ei dorinta era sa ajunga geolog dar tatal fiind
fotograf, considerat mic-burghez, drumul spre geologie i-a fost inchis. A fost
crescuta de o matusa, sora mamei - care a decedat cand ea avea 5 luni. A dat la
Politehnica dar nu a intrat. Visul ei de a colinda muntii, de a se odihni la
marginea paraiaselor, de a cunoaste animalele padurii, asa cum isi inchipuia ea
viata de geolog, s-a spulberat.
La 16 ani jumatate nu stia incotro s-o apuce. "Transferata obligatoriu " la facultatea de "Constructii de masini agricole", a stat doar cateva saptamani, dupa care s-a refugiat plangand in bratele "mamei", asa spunandu-i ea matusei. Tatal se recasatorise, avea familia lui si nu mai putea sa o intretina. Trebuia neaparat sa intre la o facultate, daca nu dorea sa ajunga o functionara oarecare, fara studii superioare. Avea insa timp inca un an sa se pregateasca, pentru a intra la "Litere".
Dar cum la Institutul de Teatru erau reuniuni, joia dupa amiaza, unde se puneau la magnetofon 3-4 melodii,, a mers si ea, antrenata de unele colege care frecventau aceste reuniuni. Acolo s-a imprietenit cu cativa studenti care au sfatuit-o sa dea la "Teatru". N-avea nimic de pierdut, pentru ca examenele de actorie se dadeau inaintea celor de la facultatile "serioase". S-a dus la cursul de pregatire, convinsa ca-l va avea ca dascal pe Radu Beligan. A intrat la catedra un tanar dragut, inalt, bine facut. Ea, cazuta din luna, credea ca e Beligan. Cand colo era Dan Damian,asistentul lui Radu ce ulterior, i-a devenit unul din sotii ei oficiali. Examen a dat cu "Lacul" lui Eminescu si o poezie politica: "La masa verde". Si a intrat!
A absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale, clasa profesor Aura Buzescu, asistent Sorana Coroama Stanca, iar in anii terminali: Nicolae Baltateanu si Beate Fredanov cu examenul de sfarsit de facultate : celebrul spectacol "Barbierul din Sevilla", pus in scena de Vlad Mugur.
In cinematografie a debutat in 1962 cu rolul din " Celebrul 702" in regia lui Mihai Iacob dar abia cu rolul din " Zestrea" 1972 in regia Letitiei Popa dupa un scenariu de Paul Everac a facut-o celebra in lumea cinematografiei unde alaturi de Margareta Pogonot si Victor Rebengiuc a avut un rol de exceptie ce a ramas in memoria cinefililor.
A lucrat mult in televiziune alaturi de Stefan Tapalaga, prezentand emisiunile : "Magazin 111", "Post Meridian", "Zig-zag" , "Album Duminical", a interpretat si interpreteaza roluri memorabile pe scenele Teatrulului National Craiova: 1956 - 1958, Teatrul de Comedie, Bucuresti: 1961 - 1994, Teatru national de Televiziune si Teatrul National din Bucuresti unde joaca si in stagiunea 2008 - 2009 in 6 piese.
"Era ca o zvarluga. Micuta de statura, cu ochi luminosi, cu un par stralucitor; vorbea cu repeziciune, dar cu o dictie perfecta. Mi-o amintesc foarte bine cum, cu prilejul unui reportaj, la Brasov, s-a catarat pe un gard inalt, pentru a ajunge la un personaj caruia urma sa-i luam un interviu." (Octavian Sava)
In prezent traieste singura in apartamentul ei, de pe Calea Victoriei, aflat intr-un bloc cu stalpii de rezistenta sectionati, supus oricand primejdiei de a se prabusi, si care asteapta de ani de zile consolidarea.
La 16 ani jumatate nu stia incotro s-o apuce. "Transferata obligatoriu " la facultatea de "Constructii de masini agricole", a stat doar cateva saptamani, dupa care s-a refugiat plangand in bratele "mamei", asa spunandu-i ea matusei. Tatal se recasatorise, avea familia lui si nu mai putea sa o intretina. Trebuia neaparat sa intre la o facultate, daca nu dorea sa ajunga o functionara oarecare, fara studii superioare. Avea insa timp inca un an sa se pregateasca, pentru a intra la "Litere".
Dar cum la Institutul de Teatru erau reuniuni, joia dupa amiaza, unde se puneau la magnetofon 3-4 melodii,, a mers si ea, antrenata de unele colege care frecventau aceste reuniuni. Acolo s-a imprietenit cu cativa studenti care au sfatuit-o sa dea la "Teatru". N-avea nimic de pierdut, pentru ca examenele de actorie se dadeau inaintea celor de la facultatile "serioase". S-a dus la cursul de pregatire, convinsa ca-l va avea ca dascal pe Radu Beligan. A intrat la catedra un tanar dragut, inalt, bine facut. Ea, cazuta din luna, credea ca e Beligan. Cand colo era Dan Damian,asistentul lui Radu ce ulterior, i-a devenit unul din sotii ei oficiali. Examen a dat cu "Lacul" lui Eminescu si o poezie politica: "La masa verde". Si a intrat!
A absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale, clasa profesor Aura Buzescu, asistent Sorana Coroama Stanca, iar in anii terminali: Nicolae Baltateanu si Beate Fredanov cu examenul de sfarsit de facultate : celebrul spectacol "Barbierul din Sevilla", pus in scena de Vlad Mugur.
In cinematografie a debutat in 1962 cu rolul din " Celebrul 702" in regia lui Mihai Iacob dar abia cu rolul din " Zestrea" 1972 in regia Letitiei Popa dupa un scenariu de Paul Everac a facut-o celebra in lumea cinematografiei unde alaturi de Margareta Pogonot si Victor Rebengiuc a avut un rol de exceptie ce a ramas in memoria cinefililor.
A lucrat mult in televiziune alaturi de Stefan Tapalaga, prezentand emisiunile : "Magazin 111", "Post Meridian", "Zig-zag" , "Album Duminical", a interpretat si interpreteaza roluri memorabile pe scenele Teatrulului National Craiova: 1956 - 1958, Teatrul de Comedie, Bucuresti: 1961 - 1994, Teatru national de Televiziune si Teatrul National din Bucuresti unde joaca si in stagiunea 2008 - 2009 in 6 piese.
"Era ca o zvarluga. Micuta de statura, cu ochi luminosi, cu un par stralucitor; vorbea cu repeziciune, dar cu o dictie perfecta. Mi-o amintesc foarte bine cum, cu prilejul unui reportaj, la Brasov, s-a catarat pe un gard inalt, pentru a ajunge la un personaj caruia urma sa-i luam un interviu." (Octavian Sava)
In prezent traieste singura in apartamentul ei, de pe Calea Victoriei, aflat intr-un bloc cu stalpii de rezistenta sectionati, supus oricand primejdiei de a se prabusi, si care asteapta de ani de zile consolidarea.
Rinocerii
(Teatru radiofonic)
Cu Dumitru Furdui
Biografie
Actorul Dumitru
Furdui s-a născut la 27 octombrie 1936, in Bailești, județul Dolj. Familia sa
provenea însă din Basarabia, din zona Soroca, se refugiase in Oltenia la
inceputul celui de-al doilea razboi mondial si de fapt actorul s-a nascut
acolo, dar i-au fost intocmite documentele de identitate in România.
A absolvit in 1957
Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică din București. In 1953 a fost
dat afara temporar din institut, a fost învinuit ca simpatiza cu revoluția
anticomunistă din Ungaria.
A jucat pe scenele
bucureștene, la Teatrul Național, la Bulandra si la Teatrul Mic in spectacole
ca Jurnalul unui nebun de Gogol, Clipe de viață de William Saroyan, Balerina
portocalie de Valeriu Sârbu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Triumful
talentului de I.L.Caragiale, Câinele grădinarului de Lope de Vega, etc.
Pe marele ecran a
debutat in 1958, cu filmul Doi vecini, regizat de Geo Saizescu. A jucat apoi in
Soldati fara Uniforma (1960), in regia lui Francisc Munteanu, Setea (1961),
Lupeni 29 (1962), Un suras in plina vara (1963), Impuscaturi pe portativ
(1967), Fratii (1970), a jucat apoi rolul de succes al milițianului
Cristoloveanu din Brigada Diverse intra in acțiune, BD in alerta, B.D. la munte
si la mare, in Un zâmbet pentru mai târziu (1974), Toamna Bobocilor (1975),
Porțile albastre ale orașului (1975), Iarna Bobocilor (1977), Un om in loden
(1981).
In 1981 a realizat
scenografia filmului Învingătorul, regizat de Tudor Mărăscu.
In 1982 a emigrat
in Franța si a jucat in spectacole ca Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu,
Paradisul la mica tocmeală, in 1983, spectacole regizate de românul Virgil
Tănase la Teatrul Lucernaire din Paris. In 1988 a fost distribuit in filmul
franțuzesc Mangeclous, regizat de Moshe Mizrahi, in 1989 juca in Roselyne et
les lei, in regia lui Jean-Jacques Beineix. S-a întors de câteva ori in țară
dupa 1990, a jucat apoi in filmele franțuzești Rue du Bac (1991), Aux yeux du
monde (1991), în regia lui Eric Rochant, IP5: L'Île aux pachydermes (1992),
Mina Tannenbaum (1994), regizat de Martine Dugowson, in 1996 juca in filmul
pentru televiziune La rancon du chien, în regia lui Peter Kassovitz. Era
urmărit de securitate, in 1985 a făcut o manifestație de protest pe esplanada
pariziană Trocadero, cerând dreptul de emigrare pentru fiul sau, Tudor Furdui,
in prezent crainic sportiv la TVR. A realizat cateva emisiuni la postul de
radio Europa Liberă în 1986.
Dumitru Furdui a
murit la 13 aprilie 1998, in Paris, dupa ce a cazut de la etajul 8. Varianta
sinuciderii nu a fost exclusa. Postum, in 1999, au apărut 2 volume de memorii
numite Teatrul în comunism, in același an i-a fost dedicată o emisiune la
televiziunea română, In memoriam, realizată de Ovidiu Dumitru si de fiul său,
Tudor Furdui.
Cu Teodora Mareş
Biografie
Se naște la Buzău
pe 27 octombrie 1962. Își petrece prima parte a copilăriei la bunicii din
partea mamei, în Rușavăț, un sat din județul Buzău, neelectrificat la acea
vreme. La vârsta de 7 ani este luată de mama sa la Brăila, unde urmează școala
generală și practică sport de performanță (atletism). Începe liceul la
Ploiești, la o clasă cu profil sportiv, dar clasa se desființează după clasa a
X-a. Urmează treapta a II-a de liceu la Brăila, la Liceul de Construcții, în
specializarea arhitectură, sistematizare și desen tehnic.
Inițial dorind să studieze medicina, este atrasă spre teatru ca urmare a unei conjuncturi care o determină să urmeze cursuri de teatru în timpul liceului, la Brăila. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima. În primii doi ani este studentă la actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta se stinge din viață când Teodora Mareș trece în anul trei. Ultimii doi ani de institut îi urmează sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. Absolvă Facultatea de Actorie în 1987.
În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
Inițial dorind să studieze medicina, este atrasă spre teatru ca urmare a unei conjuncturi care o determină să urmeze cursuri de teatru în timpul liceului, la Brăila. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima. În primii doi ani este studentă la actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta se stinge din viață când Teodora Mareș trece în anul trei. Ultimii doi ani de institut îi urmează sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. Absolvă Facultatea de Actorie în 1987.
În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
Mitzura Arghezi
Biografie
Mitzura Arghezi
este numele de scena al actriței Domnica Teodorescu, născuta la 10 decembrie
1928, in București. Este fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu).
A studiat o perioada pictura, a realizat ilustrații de cărți, in 1948 ea si fratele său Baruțu au fost exmatriculați de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis.
A studiat baletul cu balerina si coregrafa Floria Capsali si a dansat pe scena Teatrului Național, descoperind astfel si teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie pe care l-a abandonat după 2 ani si s-a transferat la Institutul de Teatru. A absolvit in 1952, la clasa profesoarei Aura Buzescu. A jucat pe scena Teatrului National in spectacole ca Ploșnița de Vladimir Maiakovski, Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca, Gimnastică sentimentală de Vasile Voiculescu, 1907 de Tudor Arghezi, rolul Smarandei, Seringa de Tudor Arghezi, Dulcea pasăre a tinereții de Tennessee Williams, etc.
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie, adaptare dupa Tudor Arghezi, Rapsodia țiganilor de Mircea Ștefănescu, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. Tot la radio a avut o rubrica în cadrul emisiunii De toate pentru toți.
A jucat in 17 filme, debutul in cinematografie a avut loc in 1961, cu ecranizarea schiței lui Tudor Arghezi Doi vecini, in regia lui Geo Saizescu.Mitzura Arghezi este membra a Partidului România Mare, a fost deputat de Olt in 1996-2000 și în 2000-2004, președinta secției de Francofonie din parlament, membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, director onorific al casei memoriale Tudor Arghezi.
A studiat o perioada pictura, a realizat ilustrații de cărți, in 1948 ea si fratele său Baruțu au fost exmatriculați de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis.
A studiat baletul cu balerina si coregrafa Floria Capsali si a dansat pe scena Teatrului Național, descoperind astfel si teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie pe care l-a abandonat după 2 ani si s-a transferat la Institutul de Teatru. A absolvit in 1952, la clasa profesoarei Aura Buzescu. A jucat pe scena Teatrului National in spectacole ca Ploșnița de Vladimir Maiakovski, Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca, Gimnastică sentimentală de Vasile Voiculescu, 1907 de Tudor Arghezi, rolul Smarandei, Seringa de Tudor Arghezi, Dulcea pasăre a tinereții de Tennessee Williams, etc.
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie, adaptare dupa Tudor Arghezi, Rapsodia țiganilor de Mircea Ștefănescu, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. Tot la radio a avut o rubrica în cadrul emisiunii De toate pentru toți.
A jucat in 17 filme, debutul in cinematografie a avut loc in 1961, cu ecranizarea schiței lui Tudor Arghezi Doi vecini, in regia lui Geo Saizescu.Mitzura Arghezi este membra a Partidului România Mare, a fost deputat de Olt in 1996-2000 și în 2000-2004, președinta secției de Francofonie din parlament, membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, director onorific al casei memoriale Tudor Arghezi.
Cu Mitzura Arghezi: "Furtuna"
(1960), "Titanic vals" (1964), "Ultimul cartuş" (1973),
"Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "Drumul oaselor" (1980),
"Secretul lui Bachus" (1984), "Secretul lui Nemesis"
(1987).
Faust - Johann Wolfgang von Goethe (teatru radiofonic)
TOMACARAGIU istoria ieroglifica 1973 Dimitrie Cantemir
Ifigenia in Taurida - Johann Wolfgang von Goethe (teatru radiofonic)
Torquato Tasso - Johann Wolfgang von Goethe (teatru radiofonic)
Nebuna din Chaiot - Jean Jirodout (teatru radiofonic)
GÂNDURI PESTE TIMP 27 Octombrie
SFATURI
UTILE 27 Octombrie
PATOLOGIA DIABETICĂ ȘI STILUL DE VIAȚĂ
Stilul
de viata nesănătos are un rol principal în apariţia diabetului zaharat de tip
2. Mai mult de jumatate dintre persoanele afectate de diabet nu sunt conştiente
de prezenţa bolii, deoarece aceasta poate să evolueze fără apariţia
simptomelor. Din cele 50.000 de cazuri noi de diabet înregistrate anual, între
5-10% sunt diabet zaharat de tip 1 sau insulinopriv care afecteaza adulţii,
tinerii şi copiii, necesitând tratament permanent cu insulină. Marea majoritate
a cazurilor noi reprezintă pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, de cele mai
multe ori explicate de prezenţa concomitentă a obezităţii şi stilului nesănătos
de viaţă. Unul dintre cele mai mari pericole cu privire la apariţia diabetului
(în special de tip 2) este faptul că poate evolua asimptomatic sau cu simptome
atipice, nespecifice, precum oboseala sau setea intensă. Astfel, diabetul zaharat
poate fi prezent chiar cu 5-10 ani inainte de a fi depistat. În acest context,
nediagnosticarea la timp a diabetului poate determina complicaţii grave precum
probleme cardiovasculare, renale, oftalmologice, neurologice, dar şi
complicaţii acute (comele diabetice), sau poate conduce chiar la deces. Este
cert faptul că în rândul persoanelor cu diabet zaharat necontrolat terapeutic,
riscul de deces este dublu comparativ cu al persoanelor care nu suferă de
această afecţiune. Deasemenea, diabetul creşte riscul de boli cardiovasculare
şi de accident vascular cerebral, astfel că aprox. 50% dintre persoanele cu
diabet zaharat decedează ca urmare a acestor afecţiuni. Diabetul zaharat
reprezintă şi una din principalele cauze de afectare renală, aproximativ 10-20%
din persoanele cu diabet decedând din aceasta cauză. O altă complicaţie severă
a diabetului este retinopatia diabetică (afectarea oculara), astfel incât, dupa
15 ani de evolutie a bolii 2% dintre cei afectaţi îşi pot pierde vederea. Mai
mult, o complicaţie a diabetului zaharat este şi neuropatia diabetică/piciorul
diabetic, în care sunt afectate fibrele nervoase, care in asociere şi cu o
circulatie deficitara la nivelul membrelor inferioare, determină o creştere a
riscului de ulceratii şi amputaţii. Peste 50% dintre persoanele cu diabet pot
prezenta această complicaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu