MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

VINERI 19 OCTOMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni!

Să mulțumim Domnului că ne-a arătat și astăzi lumina zilei! Îți mulțumim Ție Doamne pentru tot ce ne-ai dat! Doamne miluiește!

 Vă invit la muzică bună de altădată:

LA MARAVILLOSA ORQUESTA DE RAY CONNIFF - Selección de Cecil González 1

ISTORIE PE ZILE 19 Octombrie

Evenimente

·       202 i.I.Chr.: Al doilea război punic – În bătălia de la Zama , legiunile romane se confrunta cu armata invadatoare cartagineză. Aceasta a fost bătălia finală și decisivă a celui de-al doilea război punic, armata romană condusă de Publius Cornelius Scipio, supranumit Scipio Africanul, înfrângand fortele cartagineze conduse de Hannibal Barca. Războiul s-a încheiat cu un tratat de pace dintre Cartagina si Senatul Roman. Spre deosebire de tratatul care a pus capăt primului război punic , termenii impusi de romani au fost duri: – să renunțe la flotă
– să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Roma
– să devină stat dependent de Roma
– să cedeze toți elefanții de război
– să plătească 10000 de taleri pe an
– să accepte că nu va putea declara război unei țări fără acordul Romei
– să îl demită pe Hannibal de la comanda armatei cartagineze. În urma acestui război, Roma, a devenit o putere imperială hegemonica in bazinul Marii Mediterane. Publius Cornelius Scipio Africanus cunoscut și ca Scipio Africanul (n. 235 î.Hr., Roma – d. 183 î.Hr.) general și politician roman, strateg în timpul Războaielor Punice.

·       439: Vandalii, conduși de către regele Gaiseric, ocupă Cartagina în nordul Africii. “Gaiseric, celebru printre romani pentru dezastrul pe care l-a facut in oras, a fost un om de înălțime moderată și șchiop, ca urmare a unei căderi de pe cal. Era un om de gândire profundă , lacom de câștig, abil în a semăna semințele vrăjmășiei printre adversari “. (Din “Originea și faptele goților” de Iordanes).

·       1466: Se incheie Tratatul de la Torun, prin care e pune capat Razboiului de treizeci de ani intre Regatul Poloniei condus de regele Cazimir al IV-lea si Ordinul cavalerilor Teutoni.

·       1469: Ferdinand al II-lea de Aragon s-a insurat cu Isabella de Castilia, eveniment care a dus la formarea regatului Spaniei.

·       1497: Polonezii ridică adediul cetăţii Suceava, in Moldova. Armata polonă a regelui Ioan Albert începe retragerea din Moldova, hartuita de oastea lui Ștefan cel Mare, care ii cauzeaza mari pierderi in batalia de la Codrii Cosminului si, la 30 octombrie, in lupta de la Cernăuţi in care resturile acesteia sunt decimate si alungate din ţară.

·       1512: Martin Luther devine doctor în teologie. Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

·       1781: Lordul Cornwallis, general al armatei coloniale engleze, capitulează în Yorktown, Virginia, în fața generalului George Washington, comandantul armatelor americane. Această capitulare marchează victoria americanilor in războiului de independență fata de Anglia. George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii

·       1783 - A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de fraţii Montgolfier, având la bord trei pasageri: o raţă, un cocoş şi o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând că şi alte vietăţi decât păsările pot suporta înălţimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înălţat la 5.06.1783.

·       1812: Trupele conduse de imparatul francezilor Napoleon Bonaparte încep retragerea din Moscova.

·       1813: Armata franceză condusă de Napoleon Bonaparte a fost înfrântă de armatele Rusiei, Prusiei, Austriei și Suediei în Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor. Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor, a fost cea mai mare confruntare militară din Războaiele Napoleoniene, opunând o armată a celei de-a șasea coaliții unei armate conduse de Napoleon I. Armata Coaliției era formată din prusaci, austrieci, ruși, suedezi și, începând cu 18 octombrie, din saxoni, care, deși inițial aliați ai francezilor, au întors armele; armata franco-aliată era formată din francezi, polonezi, italieni (atât din Regatul Italiei cât și din Regatul Neapolelui). Cele trei zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a Coaliției, Napoleon văzându-se obligat să se retragă în Franța. Pe lângă cei aproape 70,000 de morți, răniți, dispăruți și prizonieri, francezii l-au pierdut și pe prințul polonez Poniatowski, Mareșal al Franței. Coaliția a pierdut la rândul său un număr mare de oameni, dar victoria sa a fost incontestabilă.

·       1845: La Dresda avut loc premiera operei Tannhäuser, a compozitorului Richard Wagner.

·       1865: Inaugurarea oficială a liniei ferate București-Giurgiu, prima din România; Filaret devine prima gară a Bucureștilor. Gara Filaret a fost prima gară din București, deschisă în 19 octombrie/31 octombrie 1869 cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, București-Giurgiu. Construcția, realizată precum un careu, este formată dintr-un parter și un etaj, marginile clădirii închizându-se spre șine pentru a forma o hală în care intrau cele 3 linii de cale ferată. Hala peronului este marcată printr-un fronton triunghiular peste linia acoperișului corpului principal. Acoperișul halei este ridicat pe o structură metalică, așezată pe zidurile paralele ale construcției, decorate cu arce în plin cintru. Accesul la peronul acoperit, sprijinit pe console metalice, se făcea prin fațada principală, prin intrări amplasate în capătul celor două pervazuri ale clădirii. După ce în 13 decembrie/25 decembrie 1872, Gara București Nord este legată la linia căii ferate, gara Filaret își pierde din însemnătate. În 1960 gara este dezafectată și este transformată în autobază, deși inițial s-a propus amenajarea unui muzeu. În prezent în clădirea gării funcționează autogara Filaret. Clădirea este declarată monument istoric.

·       1895 - Inaugurarea podului de la Cernavodă care, la acea dată, era cel mai mare complex de poduri din Europa şi al treilea ca lungime din lume; a fost proiectat şi construit, începând cu anul 1880, de către inginerul Anghel Saligny.

·       1904 - A apărut, la Bucureşti, săptămânalul satiric «Furnica”; apare, cu întreruperi, până în 1930.

·       1912: Italia ia în posesie de la Imperiul otoman in Libia, Tripolitania.

·       1919 - A fost înfiinţată Opera Română din Cluj; spectacolul inaugural a avut loc la 25.05.1920 cu opera “Aida” de G. Verdi; clădirea Operei din Cluj face parte din patrimoniul cultural naţional, fiind declarată clădire monument istoric şi de artă.

·       1933: Comitetul de organizare a Olimpiadei de la Berlin (1936) anunță că baschetul va fi admis printre competitiile sportive olimpice.

·       1933: Germania se retrage din Liga Naţiunilor.

·       1934: URSS a devenit membru al Ligii Naţiunilor.

·       1935: Liga Naţiunilor instituie sancţiuni economice asupra Italiei fasciste care a invadat Etiopia.

·       1941: La Moscova este instituita starea de asediu ca urmare a atacului militar german împotriva Uniunii Sovietice.

·       1943: Cercetatorii de la Universitatea de stat Rutgers din New Jersey, SUA, descopera streptomicina, primul antibiotic remediu pentru tuberculoza.

·       1944: Trupele germane ocupă orașul Belgrad.

·       1944: Trupele SUA debarca in Filipine.

·       1950: Armata comunista chineza invadeaza Tibetul, preluand controlul asupra oraşului din Qamdo .

·       1950: Republica Populară Chineză intervine in războiul din Coreea trimitand mii de soldati in lupta impotriva fortelor S.U.A si ale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

·       1956: URSS si Japonia semneaza o declaratie comuna care pune capat oficial starii de razboi intre cele doua tari, care exista de facto dupa august 1945.

·       1960: SUA au instituit embargoul comercial împotriva Cubei.

·       1967: Ministrul Afacerilor Externe al României socialiste, Corneliu Mănescu, a fost ales preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU; a fost pentru prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie; (d. 26.06.2000).

·       1972: Scriitorul german Heinrich Böll primește Premiul Nobel pentru Literatură.

·       1988: Izbucnește criza politică din Iugoslavia, care marchează începutul procesului de dezintegrare a fostei federații iugoslave.

·       1993: Benazir Bhutto devine prim-ministrul Pakistanului.

·       1994 - Semnarea Tratatului de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi Turcia, cu ocazia vizitei preşedintelui Republicii Turcia, Turgut Özal, în ţara noastră.

·       2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a ţării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

·       2003: Maica Tereza este beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea. Sfânta Tereza de Calcutta, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu și cunoscută ca Maica Tereza, (n. 26 august 1910, Üsküp, Imperiul Otoman – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Caritățiiîn Kolkata (Calcutta), India în 1950. Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări. A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003. La 4 septembrie 2016 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.

·       2005: Se deschide la Bagdad procesul intentat fostului dictator Saddam Hussein si altor lideri irakieni pentru crime împotriva umanităţii. Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003. Impreună cu șapte dintre membrii regimului său, va fi judecat de Tribunalul Special Irakian (TSI), pentru rolul jucat în masacrul din 1982 din satul Dujail, situat la nord de capitala irakiană, condamnat la moarte si executat prin spanzuratoare.

Nașteri

·       1433: S-a născut umanistul italian Marsilio Ficino, întemeietorul Academiei platoniciene, primul traducător al operei lui Platon în limba latină; (m. 1 octombrie 1499). Marsilio Ficino (n. 19 octombrie 1433 — d.1 octombrie 1499, Careggi), unul dintre cei mai influenți filosofi umaniști ai Renașterii italiene, întemeietorul faimoasei Academii platoniciene, primul traducător al operei lui Platon în limba latină.

·       1730 - S-a născut Augustin Pajou, sculptorul oficial francez al lui Ludovic al XVI-lea (m.08.05.1809).

·       1820 (19/31 octombrie): S-a născut pictorul Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi întemeietor, alături de Theodor Aman, al învăţământului artistic românesc; (m. 1894) – 195 de ani. NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1818.

·       1825 - S-a născut Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric, membru de onoare al Academiei Române (m.01.08.1908).

·       1847: S-a născut Daniil I. Barcianu-Popovici, biolog şi botanist,  primul cercetător român de biologie experimentală (a publicat remarcabile lucrări de anatomie şi embriologie vegetală); (m. 1903).

·       1862: S-a nascut inventatorul francez, Auguste Lumiere care, alaturi de fratele sau Louis, este consideraț inventator al primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematograficăi; (d. 10.04.1954). August Lumière (n. 19 octombrie 1862 – d. 10 aprilie 1954), impreuna cu fratele sau Louis Lumière, sunt considerați inventatorii primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematografică. Primul aparat „cinematograf” al fraților Lumière era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină.

·       1881: S-a nascut baronul Ferenc Hatvany, pictor și renumit colecționar maghiar; (d.1958).

·       1897: S-a născut la Bucuresti, Jacques Byck, lingvist şi filolog român, de origine evreu. (d. 10 octombrie 1964, Bucuresti). A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București. Împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică.

·       1899: S-a născut scriitorul Miguel Angel Asturias, un luptător împotriva influenţei exercitate de SUA în Guatemala. Miguel Ángel Asturias (n. 19 octombrie 1899; d. 9 iunie1974, Madrid) cel mai important scriitor din Guatemala, creația sa literară fiind răsplătită cu un Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1967; este cunoscut pentru scrierile “Oameni de porumb” – 1949 şi “Maladrón” – 1969; (m. 9 iunie 1974).

·       1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate; („Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevita”). A iniţiat in 1967, şi a condus, ca redactor şef, revista „Magazin istoric” până în anul 1971; (d. 12.03.1995).

·       1910: S-a nascut Subrahmanyan Chandrasekhar, astrofizician american de origine indiană, laureat al Premiului Nobel; (d. 1995).

·       1911 - S-a născut scriitorul britanic William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane “Împăratul muştelor”, “Cădere liberă”) (m.19.06.1993).

·       1911 - S-a născut George Cates, compozitor şi şef de orchestră americană.

·       1916: S-a nascut Endre Vészi, scriitor, poet și scenarist maghiar; (d.1987).

·       1928: S-a nascut Andriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti; (d.28.06.2000).

·       1929: S-a născut violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica; (m. 2012).

·       1933: S-a născut Adrian Petringenaru, regizor de film şi doctor în estetică; este cunoscut pentru filmele “Cireşarii” – 1984 şi “Cetatea ascunsă” – 1987; (m. 29 mai 1989).

·       1934 - S-a născut Dave Guard, vocalist şi chitarist american (Kingston Trio).

·       1940 - S-a născut Larry Chance (Larry Figueiredo), vocalist american (Earls).

·       1940 - S-a născut Keith McCormack, chitarist şi vocalist american (String-A-Longs).

·       1942: S-a nascut Peter Medgyessy, politician, fost premier al Ungariei. Nascut la Budapesta, într-o familie originara din Transilvania, Medgyessy nu avea decît cinci ani când tatal sau a fost numit consilier la Ambasada Ungariei la Bucuresti.

·       1945 - S-a născut Keith Reid, textier britanic (Procol Harum).

·       1945 - S-a născut Jeannie C. Riley (Jeanne Carolyn Stephenson), cântăreaţă country americană.

·       1947 - S-a născut Wilbert Hart, vocalist american (Delfonics, Four Gents).

·       1948 - S-a născut Peter Solley, clăpar britanic (Snafu).

·       1948 - S-a născut Daniel Woodgate, baterist britanic (Madness).

·       1968 - S-a născut Sinitta, cântăreaţă americană.

Decese

·       1745: A încetat din viaţă scriitorul şi publicistul irlandez Jonathan Swift, cunoscut pentru lucrarea “Călătoriile lui Gulliver”, apărută în anul 1726; (n. 30 noiembrie 1667).

·       1826: A încetat din viaţă actorul François-Joseph Talma; (n. 15 ianuarie 1763). A debutat la Comedia Franceză în 1787 şi la scurt timp a declanşat reforma rostirii (în favoarea unei mai mari naturaleţi) şi a costumului (în favoarea acurateţii istorice). După Revoluţia din 1789, a condus Comedia Franceză.

·       1897: A murit George Pullman, inginer şi inventatorul american al trenurilor Pullman (cu vagoane de dormit); (n.03.03 1831).

·       1909: A murit Cesare Lombroso, medic si antropolog italian, precursor al criminologiei moderne („Omul criminal”); (n.06.11.1835).

·       1920: A murit John Reed, ziarist si om politic american, unul dintre fondatorii Partidului Comunist din SUA (n. 1887).

·       1921: In urma unei lovituri de stat in Portugalia, prim-ministrul portughez António Granjo şi alţi politicieni sunt ucişi.

·       1926: A încetat din viaţă medicul şi bacteriologul Victor Babeş, vicepreşedinte al Academiei Române (1899-1900; 1918-1919). Victor Babeș (n. 4 iulie 1854, Viena – d. 19 octombrie 1926, București) bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 189. În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, acesta fiind primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră. Aici a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Pasteur, la Paris. În 1900 a fondat Societatea anatomică. A publicat în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume. În 1895, a formulat principiul serovaccinării ; (n. 4 iulie 1854).

·       1929: A încetat din viaţă dramaturgul, prozatorul şi regizorul Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila; este cunoscut pentru drama în versuri “Vlaicu Vodă”, publicată în anul 1902; (n. 12 februarie 1862).

·       1935: A încetat din viaţă prozatorul şi dramaturgul Gib Mihăescu; este cunoscut pentru scrierile “Donna Alba”, “La “Grandiflora” – 1928 şi “Femeia de ciocolată” (n. 23 aprilie 1894). Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgășani – d. 19 octombrie 1935, București), prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial.

·       1936: A murit eseistul si poetul chinez Lu Xun (n. 1881).

·       1937: A decedat Ernest Rutherford, fizician englez de origine neo-zeelandeză, laureat al Premiului Nobel (d. 1871).

·       1943: A decedat sculptorul francez Camille Claudel; (n. 1864). Camille Claudel (8 December 1864 – 19 October 1943) was a French sculptor and graphic artist. She was the elder sister of the poet and diplomat Paul Claudel.

·       1961: A încetat din viaţă scriitorul roman Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române (din 1921),considerat a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX (n. 05.11.1880, Pascani). Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. A publicat aproape o sută de volume (“Hanu Ancuţei” – 1928, “Împărăţia apelor” – 1928, “Fraţii Jderi” – 1935 – 1942, “Baltagul” – 1930, “Zodia Cancerului” – 1929, “Creanga de aur” – 1933, “Ostrovul lupilor” – 1941). A fost membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948). A condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949) şi a fost distins cu ordine şi medalii; a fost, de asemenea, director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919);(n. 5 noiembrie 1880).

·       1964: A încetat din viaţă cântăreţul de operă George Niculescu-Basu, solist al Operei Române din Bucureşti; (n. 9 aprilie 1882).

·       1983: Primul ministru al Grenadei. Maurice Bishop, a fost împuşcat mortal de către forţele armate ale acestei mici insule din Caraibe. Anterior, mii dntre suporterii sai au mărşăluit la reşedinţa acestuia din capitala tarii, St George, reuşind să-l elibereze pe prim-ministrul aflat in arest la domiciliu. Maurice Bishop a fost lider al unui guvern de stânga in Grenada din 1979, a intretinut legături strânse cu Cuba lui Castro şi a incheiat un tratat pentru cumpararea de arme din URSS în 1982.

·       1996: A încetat din viaţă criticul şi istoricul literar Serafim Duicu; (n. 6 august 1938, Tismana, Gorj). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al revistei „Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației „Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian”.
A fost redactor al revistei „Vatra” și al publicației „Curierul de Transilvania”. Intre anii 1994-1996 a fost director al Teatrului Național din Târgu-Mureș și rector al Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir”. Este înmormântat la Mănăstirea Recea (județul Mureș), în apropierea orașului Târgu Mureș.

·       2003: A încetat din viaţă fostul preşedinte bosniac Alija Izetbegovici, unul dintre personajele-cheie ale războiului din Bosnia (1992 – 1995), rămânând membru al preşedinţiei până în octombrie 2000, când a demisionat din cauza stării de sănătate; (n. 8 aug 1925).

·       2004: A murit Liviu Vasilica, renumit cantaret roman de muzica populara; ( n. 02.07.1950, Plosca, jud. Teleorman).

·       2005: A murit tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, Ion Stratan, unul dintre cei mai buni poeţi ai generaţiei ’80. (n. 1 octombrie 1955). A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești. Bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, a  fost de asemenea redactor șef al revistei Contrapunct si prieten cu Nichita Stănescu, fiind considerat drept cel mai important continuator al acestuia. Volumul sau  ,Ruleta ruseasca” a fost tradus in limba franceza si a fost prezent in antologii de poezie din tara si din strainatate. A primit mai multe premii, dintre care: Premiul “Nichita Stanescu” al Fundatiei “Nichita Stanescu”(1990) ; Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993); Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); Premiul “Frontiera Poesis”, (1999); Premiul “Marin Sorescu” la Festivalul International de Poezie “Europa KM 0”, Sighetul Marmatiei, 2001; Premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România (2002); Premiul “Radu Enescu” al revistei “Familia”(Oradea, 2002); Premiul “Dafora” la Zilele revistelor din Transilvania si Banat(Medias 2002); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe anul 2001; Premiul Fundatiei “Constantin Stere”, Ploiesti, 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România si al ADELF (Association des Ecrivains de Langue Française). Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului sau prieten Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani.

·       2006: A încetat din viaţă actorul roman de teatru si film Ernest Maftei, cunoscut pentru rolurile din “Neamul Şoimăreştilor” – 1965 şi “Dumbrava minunată” – 1980; ( n.06.03.1920, comuna Prajesti, jud. Bacau). A  fost un adept al Mișcării Legionare si a aderat la Frăția de Cruce, organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol al II- lea și  încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene, pentru activitatea de membru în FDC. Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist, dar a avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut. Ernest Maftei s-a  afirmat  în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954, dupa care a urmat o carieră de excepție, însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru. În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă”. În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu. Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital. Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

·       2008: A decedat tenorul italian Gianni Raimondi. A interpretat roluri de neuitat in “Traviata”, “Boema”, “Don Pasquale” şi a cântat alături de Maria Callas); (n. aprilie 1923).

·       2009: A decedat politicianul român Radu Timofte;(n. 1949). Alexandru-Radu Timofte (n. 7 aprilie 1949, comuna Horia, județul Neamț – d. 19 octombrie 2009, București) om politic român, membru al PSD și senator între anii 1990-2001. El a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații între anii 2001 - 2006. A absolvit Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” – arma grăniceri (1966 – 1969) și Academia de Înalte Studii Militare din București, Facultatea de Comandă și Stat Major (1974 – 1976), fiind ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale până în anul 1988, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în străinătate a surorii sale. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Radu Timofte a făcut parte din conducerea comitetului FSN din municipiul Roman.  La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și chestorul Virgil Ardelean, directorul Direcției generale de informații și protecție internă a Ministerului Administrației și Internelor.

Sărbători

·       In calendarul ortodox: Sfântul Prooroc Ioil; Sfântul Mucenic Uar; Sfânta Cleopatra; Sfântului Ioan de la Rila

·       În calendarul romano-catolic: Sf. Paul al Crucii, preot; Sf. Ioan de Brébeuf, preot și însoțitorii, martiri

·       Ziua juristului in Republica Moldova

RELIGIE ORTODOXĂ 19 Octombrie

Sf Proroc Ioil; Sf Mc Uar; Sf Cleopatra; Sf Cuv Ioan de la Rila

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfântul Proroc Ioil, pe Sfântul Mucenic Uar, pe Sfânta Cleopatra și pe Sfântul Cuvios Ioan de la Rila.

Sfântul Prooroc Ioil a profețit în regatul Iuda pe la anul 850 î.Hr., iar numele său înseamnă ‘dragostea lui Dumnezeu’. În cartea alcătuită de el, din trei capitole și cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, vestește o secetă cumplită și patru invazii de lăcuste care aveau să pustiască țara. Ioil a proorocit despre timpurile mesianice, când Duhul lui Dumnezeu se va oferi tuturor (Ioil II, 28-29). În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, Apostolul Petru a amintit această profeție a lui Ioil, spunând mulțimii că Apostolii nu erau beți când vorbeau tuturor în limba lor, ci ‘Duhul Sfânt grăia prin glasul lor’ (Faptele Ap. II, 17-18).

Sfântul Mucenic Uar a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul împăratului Maximian (285-305). Era soldat în armata romană din Egipt și creștin în ascuns. În anul 304, oamenii împăratului au prins în pustiul Egiptului șapte dascăli creștini, pe care i-au chinuit și i-au întemnițat pentru mărturisirea credinței creștine. A doua zi, de dimineață, când au venit oamenii împăratului să-i ducă la judecată pe cei șapte dascăli, l-au găsit și pe Uar între ei. Deoarece, unul dintre părinți murise, Uar i-a luat locul și s-a prezentat și el în fața judecătorului și a recunoscut că este creștin. În urma mărturisirii sale, Sfântul Mucenic Uar a fost supus supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică.

Sf Cleopatra

Sfântul Ioan de la Rila s-a născut în anul 876 în satul Skrino din apropierea Sofiei (Bulgaria), fiind crescut în dreapta credinţă şi în învăţătura cărţilor bisericeşti. După ce şi-a pierdut părinţii la o vârstă tânără, şi-a împărţit puţinele bunuri la săraci, iar el, devenind el însuși sărac, s-a făcut păstor de vite, pentru a se ţine departe de lume. Odată, stăpânul l-a bătut pentru că îi pierduse un viţel. Băiatul a plâns îndelung şi s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute. Când a găsit viţelul, îi era greu să treacă râul Struma, care se umflase de puhoaie. Atunci, punându-şi nădejdea în Dumnezeu, s-a rugat, şi-a pus cămaşa lui zdrenţuită pe apă, făcu deasupra ei semnul crucii, luă viţelul în braţe şi merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, până pe celălalt mal al râului. Stăpânul, ascuns în pădure, se înspăimântă când văzu această minune, îl răsplăti din belşug şi nu-l mai primi să-i slujească. Atunci fericitul, în vârstă de 25 de ani, a mers şi s-a călugărit în Mănăstirea Sfântul Dimitrie de la Muntele Ruen (Bulgaria), apoi, după o vreme, s-a retras în pustnicie. La început s-a nevoit pe un deal înalt şi sterp, mâncând doar verdeţuri sălbatice, dar tâlharii au venit peste el noaptea, l-au bătut şi l-au alungat de acolo. Şi-a găsit apoi o peşteră unde a locuit. Peste puţin timp, nepotul său, Luca, a venit să se nevoiască şi el acolo. Însă fratele Sfântului l-a găsit şi a luat înapoi pe fiul său cu sila. În drum spre casă, tânărul a murit din pricina unei muşcături de şarpe. Fratele s-a căit şi a cerut iertare.

Sfântul Ioan a vieţuit 12 ani în peştera pustie, apoi s-a dus în munţii Rilei, unde şi-a găsit sălaş în scorbura unui copac. Postea şi se ruga mult, plângând neîncetat. Dumnezeu l-a făcut cunoscut mai întâi ciobanilor, printr-o turmă de oi, care a alergat de-a lungul potecilor prăpăstioase şi nu s-a oprit până la locul în care vieţuia călugărul. De-atunci ei au început să aducă la Cuviosul pe bolnavi şi pe cei tulburaţi de duhuri necurate, pe care el îi vindeca prin rugăciune. Ca să nu cadă pradă slavei deşarte, pustnicul Ioan şi-a părăsit scorbura şi a mers pe un pisc înalt şi stâncos, unde a locuit timp de şapte ani sub cerul liber, asemenea Sfinților stâlpnici.

Vestea despre marele sihastru a ajuns până la Binecredinciosul ţar bulgar Petru I (927-969), care a călătorit până în Munţii Rilei, vrând să-l întâlnească pe Sfânt. Acesta i-a scris o scurtă epistolă, refuzând o astfel de întâlnire, din smerenie. Cei doi s-au văzut de la distanţă, plecându-se unul altuia, iar ţarul bulgar i-a trimis daruri, din care Sfântul a păstrat puţin, trimiţând restul înapoi, pentru că se ferea de ispita iubirii de argint.

Mai târziu, Cuviosul Ioan a primit sub călăuzirea lui călugări, care au construit o mănăstire cu o biserică lângă peştera Sfântului. Cu cinci ani înainte de a-şi da sfârşitul, a scris cu mâna sa: Testamentul către ucenici, în care marele pustnic de la Rila se dovedeşte un bun scriitor, un mare cunoscător al Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, precum şi un ales povăţuitor duhovnicesc al monahilor. El a trecut la Domnul în ziua de 18 august, anul 946, la vârsta de 70 de ani.

Viaţa lui sfântă şi minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile sale au fost o frumoasă predică a credinţei creştine pe pământul nou creştinat al Bulgariei.

Moaştele sale au fost mutate, la scurt timp după adormire, la Sofia, din porunca Binecredinciosului ţar Petru I al Bulgariei (927-969). Această mutare a avut loc pe data de 19 octombrie, care a rămas ca zi principală a pomenirii Cuviosului.

În anul 1183, regele maghiar Bela al III-lea (1172-1196), în timpul unei campanii militare, a pus stăpânire pe racla cu moaştele Sfântului Ioan, împreună cu alte lucruri de pradă, şi le-a dus în oraşul Strigonium (Esztergom, în Ungaria), dar după 4 ani, împodobind racla, a trimis-o înapoi cu cinstire.

În anul 1195, ţarul Ioan Asan I (1189-1196), al Imperiului româno-bulgar, a mutat moaştele Sfântului în noua capitală, Târnovo, şi le-a aşezat într-o biserică închinată lui.

În anul 1469, la 1 iulie, sfintele moaşte ale Cuviosului Ioan au revenit în Mănăstirea Rila, unde se odihnesc şi astăzi, aducând ajutor plin de har ceresc tuturor celor ce se roagă lui cu credinţă.

Mănăstirea construită din lemn în jurul peşterii Cuviosului nu se mai păstrează, dar în secolului al XIV-lea actuala Mănăstire Rila a fost fondată de obştea Cuviosului Ioan pe un nou amplasament. Această Mănăstire a devenit o vatră de cultură şi duhovnicie pentru întreaga Bulgarie. În vremea stăpânirii turceşti, ea a fost ajutată şi de unii domnitori şi ierarhi români (domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei, mitropolitul Grigorie Roşca al Moldovei, episcopul Isaia al Rădăuţilor ş.a.). Transformată în muzeu în vremea regimului comunist ateu, a redevenit mănăstire în anul 1991.

Sfântul Ioan de la Rila este considerat ocrotitorul poporului bulgar şi este prăznuit îndeosebi la 19 octombrie (ziua aflării moaştelor), dar, pe plan local, şi la 18 august (ziua adormirii) şi 1 iulie (readucerea moaştelor la Rila).

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU 19 Octombrie

A. GUSTĂRI

Roşii umplute cu legume crude

* 6 roşii mari;

* 1 morcov mare;

* 1 rădăcină ţelină;

* 1 rădăcină pătrunjel;

* puţină varză proaspătă tocată fin;

* 1 ardei gras;

* maioneză de post sau sos vinegret

Se pregătesc roşiile pentru umplut.

        Se prepară un amestec din morcov, ţelină, pătrunjel, varză, ardei gras date pe răzătoarea mică, cu excepţia ardeiului care se toacă mărunt şi puţină maioneză de post sau sos vinegret.

        Se umplu roşiile cu acest amestec şi se servesc ca gustare.

B. SALATE

Salată orientală de cartofi

·       6 cartofi mari;

·       1 – 2 cepe;

·       Sare;

·       Piper măcinat;

·       10 – 15 măsline;

·       3 linguri ulei;

·       1 lingură oţet;

·       1 legătură pătrunjel verde

Se spală cartofii şi se pun la fiert în apă clocotită cu sare.

Se curăţă 1 – 2 cepe, se lasă să stea în apă 1 – 2 ore, apoi se taie în feliuţe.

Când cartofii sunt fierţi, se scurg de apă şi, fierbinţi fiind, se curăţă de coajă, se taie în felii rotunde, se aşază într-o legumieră, se presară cu sare şi piper, se adaugă sosul vinegret şi se acoperă.

Sosul vinegret se prepară astfel: se pun într-un castron 3 linguri ulei, 1 lingură oţet, sare şi piper şi se amestecă cu furculiţa sau cu telul până când uleiul se emulsionează şi devine lăptos. Se poate adăuga şi pătrunjel verde.

După ce cartofii s-au răcit, se adaugă ceapa şi 10 – 15 măsline.

C. SOSURI

Sos vinegret

* 3 linguri ulei;

* 1 lingură oţet;

* sare;

* piper măcinat;

* pătrunjel verde

Într-un castron se amestecă ingredientele cu o furculiţă sau cu telul până ce uleiul se emulsionează devenind lăptos.

Se adaugă pătrunjel verde tocat fin.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de linte

* 1 ½ litri apă;

* 300 g linte;

* 1 ceapă mare;

* 2  linguri ulei;

* 1 linguriţă făină;

* 1 linguriţă cimbru;

* sare;

* 3 căţei usturoi

Se alege lintea, se spală şi se pune în apă caldă din ajun.

        A doua zi se aruncă apa şi se pune lintea la fiert cu 1 ½ litri apă proaspătă, ceapa tăiată mărunt şi usturoiul.

        Când lintea este aproape gata, se adaugă sare după gust şi se lasă să mai fiarbă până este gata.

Se prăjeşte făina în ulei şi se adaugă în supă împreună cu cimbrul pisat, lăsând să mai dea 2 – 3 clocote.

E. MÂNCĂRURI

Cartofi prăjiţi

* 500 g cartofi;

* ulei;

* sare

Se curăţă cartofii, se spală şi se taie în lung pai sau mai groşi.

        Se mai spală încă o dată şi se lasă ceva timp în strecurătoare să se scurgă bine de apă, apoi se pun în tigaie în uleiul încins bine.

        Se întorc pentru a se rumeni bine pe ambele feţe, apoi se scot într-un castron, se sărează şi, după gust, se adaugă câţiva căţei de usturoi tocaţi mărunt.

        Se acoperă castronul până ce vor fi serviţi.

F. DULCIURI

Cornuleţe fragede

·       1 pachet margarină;

·       5 linguri apă;

·       1 lingură oţet;

·       10 g sare;

·       Făină cât cuprinde

Se face un aluat de consistenţă potrivită.

Se împarte în 10 părţi egale şi fiecare parte, la rândul ei, în alte 8 părţi egale.

Se întind şi se umplu cu gem, rahat etc.

Se coc la foc potrivit 10 minute.

ARTE 19 Octombrie

INVITAŢIE LA OPERĂ 19 Octombrie

Tannhauser de Richard Wagner

Tannhäuser și întrecerea poetică din Wartburg (títlul original în germană, Tannhäuser und der Sängerkrieg auf Wartburg) este o operă în trei acte cu muzica și libretul în limba germană, compusă de Richard Wagner și bazată pe două legende germane. 

Temele principale ale operei sunt lupta între iubirea sacră și cea profană și răscumpărarea prin iubire, temă dominantă la Wagner.

Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie 1845, însă performanța a fost sub așteptări, din cauza  distribuției necorespunzătoare. Tenorul care a întrupat personajul principal, Joseph Tichatscheck, deși era înzestrat cu o voce magnifică, avea slabe calități dramatice, într-unul din rolurile cele mai dificile din istoria operei. Același lucru se putea spune de Johanna Wagner, nepoata compozitorului, interpretând-o pe Elisabeth: voce proaspătă, era prea tânără pentru a înțelege temperamentul complex al protagonistului. Wihelmine Schröder-Devrient, veche glorie în declin, a fost depășită vocal și scenic de rolul zeiței Venus.^[1]

Factori care au influențat, de asemenea, au fost durata (peste trei ore) și complexitatea dramatică, pentru că, deși a păstrat unele vestigii din opera cu numere, este articulată în jurul melodiei fără sfârșit. Deși Wagner s-a simțit tentat să scurteze unele lungimi, în cele din urmă a păstrat totul.

Această operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole.

Personajele principale

·         Hermann, conte de Turingia (bas)

·         Tannhäuser (tenor)

·         Wolfram von Eschenbach (bariton)

·         Walther von der Vogelweide (tenor)

·         Biterolf (bas)

·         Heinrich der Schreiber (tenor)

·         Reinmar von Zweter (bas)

·         Elisabeta de Turingia, nepoata contelui (soprană)

·         Venus (soprană sau mezzosoprană)

Argument

Dresda, 1845.

Actul I

 Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Scena I.

Interiorul Muntelui lui Venus

Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeiță (Balet și Cr.: Naht euch dem Strande!: Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama că  Tannhäuser nu se mai simte la fel de fericit ca înainte (D: Geliebter, sag: Spune-mi, iubite.) La întrebările ei, Tannhäuser îi spune că ar dori să se întoarcă în lumea lui. Zeița încearcă să-l facă să uite aceste idei și-l roagă să cânte. Trubadurul preamărește iubirea carnală, dar îi este dor de ceilalți muritori. (S.: DieTöne lob (La3):  Cânt spre slava ta!) Venus încearcă să-l convingă să rămână lângă ea, dar nu reușește. (S.: Geliebter, komm!: O, vin', iubitule!) Când îl lasă să plece, îi prezice că într-o zi își va aminti de ea. Iar ea va fi atunci dispusă să-l ierte (S.: Wie hat' ich das erworben: Ce-am făcut eu să merit asta?)

Scena II.

O vale lângă castelul Wartburg.

Un  ciobănaș paște oile în timp ce cântă (Frau Holda). Se apropie pelerinii care sunt în drumul lor spre Roma. Tannhäuser cade în genunchi în fața lor și cere să se alăture grupului (Cr.: Zur dir perete ich: Către tine mă duc), când dintr-o dată intră un grup de vânători, condus de conte, care îl recunoaște pe trubadur și îl salută. Întrebat, Tannhäuser nu spune de unde vine și continuă cu ideea sa de a merge la Roma (Nc.: O, bleib!: Oh, stai'), până în momentul în care Wolfram îi spune că Elizabeth este foarte tristă din momentul plecării sale (S.: Als du kühnen Sange). Trubadurul auzind numele iubitei decide să se întoarcă la Wartburg (Nc.: O Kehr zurück!: O, întoarce-te cu noi!!!; Der Himmel: Cerul).

Actul II

Sala unde se ține concursul, castelul din Wartburg.

Elisabeth cântă locul care  a văzut atâtea mari competiții și care își va recăpăta strălucirea odată cu revenirea lui Tannhäuser (A.: Dich teure Halle: Tu, nobilă sală) (Si4). Trubadurul în cele din urmă se întâlnește cu tânăra domniță care, plină de discretă bucurie, îi urează bun venit (D: O Fürstin !: Oh, Prințesă!; Ich preise dieses Wunder: Binecuvântat acest miracol; D: Gepriesen sei die Stunde: Binecuvântate aceste ceasuri). Se apropie contele și, văzând bucuria nepoatei sale, îi promite că își va îndeplini toate dorințele (Noch bleibe denn unausgesprochen: Să mai rămână lucruri nerostite). Vin nobilii pregătiți să participe la concurs (Cr.‑ Freudig begrüsen wir: Vesel salutăm). Contele amintește istoria măreață a locului și promite că mâna nepoatei lui va fi premiul pentru câștigătorul concursului (S.: Gar und viel schön). Începe competiția. Wolfram cântă laudând iubirea mistică (S.: Blick ich umher: Mă uit în jurul meu). Tannhäuser îi spune că dragostea este o pasiune mortală (S.: O Wolfram). Biterolf îi răspunde că iubirea este sentimentul eroic, care apără virtutea. (S.: Heraus zum Kampfe mit uns allen!: Vă provoc la un duel!). Wolfram invocă pe cel atotputernic, care îl va inspira (S.: O Himmel: Oh, ceruri!). Tannhäuser, exasperat, laudă dragostea carnală și susține că a fost pe Muntele lui Venus (S: Dir, Göttin der Liebe (,): Tu, zeiță a dragostei). Toți sunt indignați, acuzându-l de blasfemie (Nc.: Ihr habt'es gehört!: "Ceea ce ai auzit!). Când cavalerii dau să-l atace cu săbiile, Elisabeth intervine și cere iertare, căci crede că Tannhäuser se va întoarce la zei (S. și C.: Der Unglücksel'ge: Nefericitul; Ein Engel: Un înger). Contele spune că își poate găsi iertarea doar însoțind pelerinii la Roma (S.: Ein furchtbares Verbrechen: O crimă oribilă; Nc.: Mit ihnen du sollst wallen: trebuie să mergi cu ei.) Imediat se aude corul de pelerini care trece în apropierea castelului. Tannhäuser fuge să li se alăture (Cr.: Am hohen Fest: Oh, zile de sărbătoare). (Intermezzo: Pelerinajul lui Tannhäuser).

Actul III

Aceeași vale din scena II, actul I.

Wolfram o privește cu adorație pe  Elisabeth care se roagă la fecioară (S.: Wohl wüsst ich sie hier im Gebet zu finden: Știam că aici o voi găsi, rugându-se.) Se apropie un grup de pelerini (Cr.: Beglückt darf nun dich: Fericit pot să o revăd), dar între ei tânăra nu-l vede pe iubitul ei. Cu tristețe se resemnează să moară și să ceară iertare pentru păcatele sale (S.: All mächt'Jungfrau: Sfântă Fecioară atotputernică.)     Se lasă noaptea. Când tânăra pleacă, Wolfram, care a iubit-o dintotdeauna, cânt luceafărului de seară să o însoțească în urcarea sa la ceruri (R.: Wie Todesahnung: Ca o presimțire a morții; A.: O du mein Hilder Abendstern: O, tu, dulce stea a serii.) Dintr-o dată, apare un om în zdrențe. Este Tannhäuser, pe care prietenul său nu îl recunoaște. Când în cele din urmă își dă seama, îl întreabă dacă a dobândit iertarea (D: Ich hörte Harfenschlag: am auzit sunetul de harpă). Trubadurul, agresiv, îi răspunde că Papa a refuzat spunând că așa cum bătrânul său toiag nu va înflori niciodată, așa nu va primi el iertare pentru păcatul său. Tannhauser declamă Narațiunea: Inbrust im Herzem ('3: Inimă în flăcări), declarând că vrea doar să se întoarcă în brațele lui Venus. Brusc apare zeița și Tannhäuser aleargă spre ea, în timp ce prietenul său încearcă să-l salveze. Când acesta rostește numele Elisabethei, Venus dispare cu tot cu anturajul său (Willkommen, ungetreuer Mann: Bun venit, bărbat necredincios). În întuneric apare o procesiune cu torțe care transportă sicriul tinerei domnițe. Tannhäuser vine lângă sicriul ei, îi spune  să se roage pentru el și cade mort peste ea. În acel moment se apropie un grup de tineri pelerini care transportă cârja papală pe deplin înflorită, simbol al lui iertării lui Tannhäuser de către Dumnezeu . (Nc.: Ich ward der Engel sel'ger Lohn: Așteptam răsplata îngerilor).

La Boheme – Giacomo Puccini

La bohème [la bɔˈɛm] (Boema) este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul "Scènes de la vie de bohème" de Henri Murger.

Premiera operei a avut loc la Torino, „Teatrul Regio”, la 1 februarie 1896, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini, aflat la începutul carierei sale.

Acțiunea

Actul I

Locul: Într-o mansardă

Patru prieteni - poetul Rodolfo, pictorul Marcello, muzicianul Schaunard și filosoful Colline - își împart bucuriile și grijile cotidiene într-o mansardă pariziană. Este ajunul Crăciunului și buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, venit să ceară chiria. Cei patru reușesc să-l gonească și decid să-si petreacă restul serii la cafeneaua Momus. Nevoit să zăbovească acasă câteva minute, Rodolfo primește vizita inopinată a vecinei Mimi. Cei doi se plac, își mărturisesc iubirea și pleacă împreună spre cafenea.

Actul II

Locul: Cartierul Latin, cafeneaua Momus

Sărbătoarea Crăciunului este în toi la cafeneaua Momus. Mimi se integrează perfect în grupul de prieteni. Comportamentul gălăgios al Musettei, fosta iubită a lui Marcello și actuala amantă a bătrânului Alcindoro, tensionează puțin atmosfera. Musetta îl recucerește pe Marcello și totul reintră în normal.

Actul III

Locul: Barrière d'Enfer

Mimi, nemulțumită de evoluția relației sale cu Rodolfo, se confesează lui Marcello, pentru ca mai apoi, ascunsă în apropiere, să afle adevarata cauză a atitudinii iubitului său. Grav bolnavă de plămâni, la un pas de moarte, Mimi ar trebui (în concepția lui Rodolfo) să-și găsească un protector bogat pentru a se salva. Trista despărțire a celor doi este întreruptă de inerentele dispute dintre Marcello și Musetta.

Actul IV

Locul: În mansardă

Rodolfo și Marcello încearcă să se dedice creației, dar gândul le zboară spre iubitele lor. Veselia produsă de apariția celorlalți doi amici, Colline și Schaunard, se va stinge odată cu venirea muribundei Mimi, adusă de Musetta. Cu toate eforturile afective și materiale ale prietenilor, Mimi își dă sfârșitul în locul unde a fost fericită odinioară, înconjurată de cei dragi.

La Boheme - 

Cu Gianni Raimondi, tenor Italian

Gianni Raimondi (n. 17 aprilie 1923, Bologna, Italia – d. 19 octombrie 2008, Pianoro, Italia) a fost un tenor liric italian, care a interpretat în special roluri din opere italiene.

Gianni Raimondi s-as născut în Bologna în 1923. Așa cum se obișnuia, și-a făcut debutul pe scenă în provincia sa natală, în Budrio, în Rigoletto (1947). Un singur an i-a fost suficient pentru a a junge la Teatro Communale în Bologna. Foarte rapid după această afirmare pe o scenă lirică de importanță națională, Raimondi a debutat la Teatro alla Scala din Milano, îmbarcându-se spre o carieră de excepție, care l-a adus la Viena, Berlin, London, New York, Buenos Aires.

MARIA CALLAS-GIANNI RAIMONDI ''LA TRAVIATA'' LIVE 19-1-1956: 

George Niculescu Basu

George Niculescu-Basu (n. 9 aprilie 1882 – d. 19 octombrie 1964) a fost un cântăreț de operă român^[1] (bas), artist al poporului, solist al Operei Române^[2] din București.

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I-a (1952) „cu ocazia împlinirii a 50 de ani de activitate și a 70 ani de viață”

MUZICĂ 19 Octombrie

George Cates, compozitor şi şef de orchestră american

George Cates Talks and Conducts; "Allegana": https://youtu.be/HDbVZuCfwpk.

Dumitru Capoianu, compozitor

Dumitru Capoianu - Sonata for flute and guitar: https://youtu.be/Bk8qBEoKJzo.

Dave Guard, vocalist şi chitarist american (Kingston Trio).

The Kingston Trio - ALL THE BEST (FULL ALBUM): https://youtu.be/4q-9SQSxq0Q.

Larry Chance (Larry Figueiredo), vocalist american (Earls).

Larry Chance & the EARLS Doo Wop Life is but a Dream - Looking for my Baby – Acappella: https://youtu.be/_nrWgxLme84.

Keith McCormack, chitarist şi vocalist american (String-A-Longs).

The Strings-A-Longs - Tell the World: https://youtu.be/pX91GnUFvdc.

Jeannie C. Riley (Jeanne Carolyn Stephenson), cântăreaţă country americană

Jeannie C. Riley / Oh Singer: https://youtu.be/Bho6ftgsXoM.

Wilbert Hart, vocalist american (Delfonics, Four Gents).

The Delfonics ‎– 'Hey Love': https://youtu.be/6iaQe4GtuYw.

Peter Solley, clăpar britanic (Snafu).

Snafu - Situation normal (1974): https://youtu.be/yoJ0_imdNh0.

Daniel Woodgate, baterist britanic (Madness).

 House Of Fun (Madness) ★ Drum Lesson PREVIEW | How To Play Song (Dan Woodgate): https://youtu.be/J2FR38VQxkc.

Sinitta, cântăreaţă americană

Toyboy – Sinatta: https://youtu.be/2ZQARSK20Bk.

Liviu Vasilică
Super colaj

Melodii din alte vremuri

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Romantic Italian Music - Background Music, Folk Music from Italy, Italian Dinner, Italian Music

If I Loved You! (Mantovani) (Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album! H.D.

The Very Best Of Romantic Violin Love Songs - Romantic Violin Instrumental Music

J.S. Bach: Notenbuchlein für Anna Magdalena Bach

Vivaldi: Chamber Music with Wind Instruments (Camerata Koln)

POEZIE 19 Octombrie

Gherghei Iulia

În loc de biografie

Absolventa a Colegiului de Informatica-facultatea de Matematica-Universitatea Bucuresti- 1997
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana

19 octombrie 1995

De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm

Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru 
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău

Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem

Câmpuri de întuneric

Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii

Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie

Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți

Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..

Carusel

să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc 
izbind asfaltul ce se lăfăie 
se scurge de pe noi alcătuind 
șosele de întuneric

să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească

ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic 
plasmatic
prilej de-a ocoli viața

Dan Sociu

Biografie

Dan Sociu s-a născut la 20 mai 1978, la Botoșani, județul Botoșani.

Activitate literară

A obținut „Premiul Festivalului romano-canadian de poezie Ronald Gasparic”, după care, în anul 2002, i s-a decernat „Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu” pentru volumul de debut borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână.

În anul 2005 publică volumul de versuri cîntece eXcesive, la Editura Cartea Românească, pentru care primește „Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania”.

În anul 2006, revista 22, în urma voturilor a peste douăzeci de critici literari, l-a desemnat ca fiind cel mai bun tînăr poet al momentului

În 2007, la „Colocviul Tinerilor Scriitori din Cluj” a fost votat de colegii de generație ca fiind cel mai popular tânăr scriitor.

Traduce în 2007 prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un cîine venit din iad, iar în anul 2009 Țara mlaștină și alte poeme, o antologie din poeziile lui Seamus Heaney.

A fost invitat pentru lecturi publice în Slovenia, SUA, Cehia, Polonia, Suedia, Austria, Republica Moldova.

În prezent, lucrează ca redactor al editurii Polirom și publică în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria (Wienzeille), Suedia (Ord & Bild și Lyrikvännen), Polonia (Lampa), SUA (Circumferince – University of Columbia), Serbia, Spania.

În ianuarie 2014 poetul refuză premiul „Cartea de Poezie a anului 2013” acordat de Institutul Cultural Român declarând „Le mulțumesc lui Mihai Iovănel, Alex Goldiș și Bianca Burta-Cernat pentru că au ales „Vino cu mine”, știu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu știam de nominalizare) și mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la ICR-ul ăsta și de la ministerul ăsta al culturii, ține de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoși patologici, a încălcat toate promisiunile, a bătut și a hărțuit țărani și protestatari, disprețuiește săracii, e arogant și unsuros, crede că poate face ce vrea din legi și altele, după cum le știm”.

Dosar de presă

„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere. Poezia nu dispare în spatele unor descrieri sau simțăminte de sfârșeală. Dimpotrivă, poetul readuce poezia – aproape pierdută – între lucrurile și evenimentele cele mai derizorii, grotești, între nimicurile noastre de zi cu zi. Poezia lui se întâmplă o dată cu viața.“ – Grigore Chiper.

Opera

·         borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, Editura Junimea, 2002 (poezie);

·         fratele păduche Editura Vinea, 2004 (poezie);

·         cîntece eXcesive, Editura Cartea Românească, 2005, (poezie);

·         URBANCOLIA, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Nevoi speciale, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Pavor nocturn, Editura Cartea Românească, 2011 (poezie);

·         Mouths Dry with Hatred, Longleaf Press, University of Virginia, 2012 (poetry)

·         Combinația, Editura Casa de pariuri literare, București, 2012 (roman);

·         Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012 (poezie).

·         Vino cu mine știu exact unde mergem , Editura Tracus Arte, 2013, (poezie)

Antologii

Este prezent în antologiile:

·         Club 8 Poetry (Editura T, 2001);

·         Ozone friendly (Editura T, 2002);

·         hat jemand etwas gefragt? (Editura Versus, 2003);

·         Povești erotice românești (Editura Trei, 2007);

·         No Longer Poetry (Heaventree Press, 2007),

·         New European Poets, (Graywolf Press, 2008);

·         Compania poeților tineri (Compania, 2011).

·         Nord - Antologia poeților botoșăneni de azi, Gellu Dorian, Ed. Axa, 2009.

Cîntec eXcesiv I

Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n

timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta –

La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad -

Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, ca şi cum m-ai fi atins prima oară -

Ca şi cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, şi sînt prea timid să cerşesc şi nu sunt norocos să găsesc bani, nu am telefon, nu am o cartelă să te sun, nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător, pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine -

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine, pentru că nu am un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –

O să învăţ să fiu mai cool decît el , o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi -

Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti enervată să te ridici din pat de lîngă el -

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta, şi pofta ta morbidă mă bucură. Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka –

Cîntec eXcesiv II

Şi mai tîrziu au intrat într-un bistro, repede, da, cuvîntul se potrivea cu întîlnirile lor din ultima vreme (dintotdeauna?), 'trăite ca-ntr-o alarmă continuă', cu senzaţia lui ipohondrică de bărbat-ridicol-părăsit-în-staţie (deşi aveau în faţă o dup-amiază întreagă şi-au stat împreună pînă spre seară ) –

Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunţa firma roşie, un acvariu cu mese şi scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obişnuite, doar portofele albastre şi săruri de baie şi inele –

Proba, încîntată, inelul şi el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuţite ale urechilor - cît de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi vrut să le ronţăie puţin dar în faţa ochilor îi clipea, întunecat, acel X din mijlocul numelui ei –

Semnul interdicţiei, al anulării, acel X de pe ferestrele caselor abandonate ( dar şi al caselor în construcţie, anunţînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), şi după ce au ieşit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei –

Un 86 a înghiţit-o, şi el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în staţie (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simţit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile oraşului, plecase ea si nu mai era nimic de privit –

Eram ca una din acele păpuşi sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpada murdară - tînguirile stranii ale ţigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoţionează atît de mult, aproape la fel de mult ca micile anunţuri de pe stîlpi ( pierdut broscuţă ţestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanţială) care s-au înmulţit îngrijorător în ultima vreme...

Cîntec eXcesiv IV

Apă, apă peste tot, şi nici un strop de băut,
50 de posturi TV, şi mai nimic de văzut,
întins în pat – şi-mi pare că mărşăluiesc –
cu ochii injectaţi, privesc
ştirile, poate va arde
ceva pe strada Sfinţii Voievozi
şi, preţ de-o clipă,
o să îţi zăresc
picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieşi
fugind,
din bloc,
ferindu-ţi faţa
nu atît de foc, cît de solzii
reci ai camerelor
video
care nu adăpostesc,
cum simţi că nu te mai adăpostesc
cuvintele (îmi spui că nu ştii
dac-o să mai scrii
şi ţi-e frică), deşi
the word
is a way of murdering
the outside world, adică
tot ce i-a rămas
unuia ca mine,
ce i-ar mai fi rămas
uneia ca tine,
„genul de oameni
care nu se simt bine nicăieri,
indiferent de orice”,
cum îmi spuneai
într-un mail.

În curînd o să mă uiţi, Ruxandra,
şi-n timp, încet încet, mesajele mele
le vei trece-n junk-mail.

Ion Stratan

Biografie

Nastere: 1 octombrie 1955, Ploiesti 
Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești

S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955. Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL- loan Cuza din localitate, iar in 1981 este absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In timpul studiilor (si nu numai) este participant activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum) cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. 

Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul Iesirea din apa. 

Dupa absolvirea facultatii este profesor de literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din 1990 este redactor la revista „Contrapunct a Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii pentru poezie; este de asemenea autor de proza, traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta civica, 1991.

Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie) prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului. Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca „inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „ vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in ele. 

O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al hierofaniilor cuvantului.

Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu, trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica. Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna pentru a muri (Pontica).

In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si / Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.

Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real, cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a ne contrazice oricand.

Volume de versuri: 

Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981; 
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982; 
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990; 
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992; 
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).

Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.

REFERINTE

„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura, tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU

Acoperisiul de ciocolata

O sa urcam într-o seara pe acoperisiul
De ciocolata

Sa vedem daca lumea e lunga sau
Lumea e lata.

Si vom vedea cum lumea exista
Pentru ciocolata cea neagra
Pentru copii sii pentru vecie
(Cum a ramas ea întreaga)

Cum s-a sfârsiit sclavagismul
Pentru ciocolata cu lapte
Si cum a-nceput Evul mediu
Împartind dupa fapte

Ciocolata-amaruie ereticilor
sii ciocolata cu alune
Pentru cel ce-ntelegea noroadele
Si facea fapte bune

Cum a-nceput lupta de clasa
Pentru ciocolata cu crema
Si cum erau platiti în tablete
Cei ce-aveau loc în schema

Cum s-a facut zidul cel mare
Din ciocolata chineza
Si cum gustul de stat al istoriei
A pus-o în paranteza

Cum s-au dat edicte sii bule
Cu notatii in spe
Pentru iubitorii de martipanuri
Si de genul Nestlé

Cum s-a pornit lupta cu sabia
Pentru Kohler sii Kandia

Cum au tras tunuri al Navarrone
Pentru un tub Toblerone

Si cum am ajuns ciocolatii
În miezul de noapte
Povestind istorii atemporale
Sub stelele coapte 


Sub numele meu

Spuneti-mi ca e doar un vis, ca n-am ajuns
la “o jumatate de veac” mereu cu pana pe hârtie
grena sii ma voi trezi din roua sii plâns
în dupa amiaza somnului dintre ore sii tenis
la Mariana, în Casa Zapezilor. Ca sunt într-a XII-a
Si ca sierpii rosiii nu m-au musicat, ca merg
mai usior, ca nu m-au lovit, interzis, umilit
Spuneti-mi ca-i numai un vis, ca nu sunt în
realitate norii cei grei, lungile spaime de seara, 
ura sii urletul lumii. Spuneti-mi ca nu sunt
ranit, ca ma voi trezi la Mariana în somnul
de dupa amiaza, în Casa Zapezilor, între ore
sii tenis. Ca sunt într-a XII-a. 


Zebra musicata de fiara

zbiara, zbiara zebra
musicata de fiara
dungile ei se arunca pe
terenurile de tenis, pe hainele
detinutilor, pe gardurile mov
zebra musicata de fiara e fara
dungi, dungile ei fac un sicriu
din dungi de zebra pentru zebra
dungile ei fac zabrele pentru
cusica poetului Ezra Pound
dungile zebrei musicata de fiara
coloreaza urletul coardelor vocale
strigatul vânatorului numara pâna
la zece. cele zece porunci. dar fiara
nu aude e surda sii dezlipesite dungile
de pe zebra durdulie ramasa în camasia
de noapte
zbiara, zbiara zebra, musica, musica fiara
sub curcubeul vargat 

TEATRU/FILM 19 Octombrie

Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu

Biografie Mihail Sadoveanu

1880 La 5 noiembrie, la Pascani, judetul Iasi, s-a nascut Mihail Sadoveanu. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian", precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.

1892-1897 Mihail a urmat studiile primare la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a descris in povestirea "Domnu Trandafir". Apoi a urmat gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand insa, din lipsa de izvoare istorice.

1897 Debuteaza in revista bucuresteana "Dracu".

1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

1904 Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul Sadoveanu”.

Publica aproape 100 de volume, printre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele "Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.

1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".

1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane.

1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

1928 Publica povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.

1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista "Viata romaneasca".

1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

1948 Publica romanul "Pauna Mica".

1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.

1952 Publica romanul istoric "Nicoara Potcoava", o capodopera a genului.

1954 Publica volumul "Aventura in lunca Dunarii".

1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1961 In acest an a primit  Premiul Lenin pentru Pace.

1961 La 19 octombrie, Mihail Sadoveanu se stinge din viata. A fost inmormantat in Cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu.

Opera lui Mihail Sadoveanu este monumentală, curpinzând în total peste o sută de volume. Cele mai cunoscute și semnificative opere ale lui Sadoveanu sunt, după cum urmează:

• Șoimii (1904)
• O istorie de demult (1907)
• Apa morților (1911)
• Neamul Șoimăreștilor (1915)
• Umbre (1919)
• Strada Lăpușneanu (1921)
• Oameni din lună (1923)
• Ți-aduci aminte (1923)
• Țara de dincolo de negură (1926)
• Dumbrava minunată (1926)
• Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
• Împărăția apelor (1928)
• Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Depărtări (1931)
• Creanga de aur (1933)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Nopțile de Sânziene (1934)
• Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Valea Frumoasei (1938)
• Frații Jderi (1935-1942)
• Divanul persian (1940)
• Anii de ucenicie (1944)
• Caleidoscop (1946)
• Nada Florilor (1951)
• Nicoară Potcoavă (1952)

Fratii Jderi

Cu Ernest Maftei

Biografie Ernest Maftei

Ernest Maftei a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Tot aici a aderat la frăția de cruce, organizație anticomunistăa tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1937 a participat la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud). În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol II și încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene pentru activitatea de membru în FDC. Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist. A avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei se afirmă în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954. A urmat o carieră de excepție, Maftei însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producție mediocră. A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” . În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu. 

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital. Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

Filme cu Ernest Maftei

Ascunde

·         Păcală se întoarce (2006) - ţăran Trailer

·         Modigliani (2004) - Bunicul lui Modigliani Trailer

·         Kínai védelem / Apărarea chineză (1999)

·         Triunghiul Morții (1999)

·         Train de vie / Trenul vieții (1998) - Maleie

·         Brancusi - Cioplitorul de suflete (1996) - Constantin Brancusi

·         Dumnezeul lui Ion Creanga (1996) - Mos Nichifor Cotcariul

·         George Enescu - Alesul lui Dumnezeu (1996)

·         Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)

·         Le Retour (1994)

·         Codin și Chira Chiralina (1993)

·         Trahir (1993) - Old Prisioner

·         Tusea și junghiul (1992) - Mosul

·         Drumul câinilor (1991)

·         Miracolul (1988)

·         Cautatorii de aur (1986)

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Cireșarii (1984) - Mos Timofte

·         Mușchetarii în vacanță (1984)

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Convoiul (1981)

·         Burebista (1980) - Castaboca

·         Drumul oaselor (1980) - Moroiu

·         Dumbrava minunată (1980) - bunicul

·         Ultima noapte de dragoste (1980) - Luca Mavrodin, bunicul lui Tudor

·         Cumpăna (1979)

·         Drumuri în cumpănă (1979)

·         Mihail, câine de circ (1979) - Greenleaf

·         Vlad Țepes (1979) - Manzila

·         Iarba verde de acasă (1978)

·         Pentru patrie (1978) - Serg. Zacheu

·         Buzduganul cu trei peceți (1977) - Oprea

·         Fair Play (1977)

·         Frunze care ard / (1977)

·         Osânda (1977) - cantonierul Sava Petrache

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Nita Mocanu

·         Toate pânzele sus! (1977) - Al Calaf

·         Accident (1976) - Bunicul

·         Bunicul și doi delincvenți minori (1976)

·         Mere roșii (1976) - Gheghe batran

·         Misterul lui Herodot (1976)

·         Prin cenușa imperiului (1976) - tigan

·         Mastodontul (1975) - taranul Alexiu

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Pitarelul Lazar

·         Zile fierbinți (1975) - Aioanei

·         Dincolo de nisipuri (1974) - taranul Titi Sorici / povestitorul

·         Duhul aurului (1974)

·         Frații Jderi (1974) Trailer

·         Departe de Tipperary (1973) - comandantul de Siguranta Petre Dragan

·         Despre o anumită fericire (1973)

·         Dimitrie Cantemir (1973) - hangiu

·         Ultimul cartuș (1973) - anchetator

·         Un august în flăcări (1973)

·         Vifornița (1973)

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - Marcu

·         Conspirația (1972) - Securitate chief Nicolski

·         Piticul din gradina de vara / (1972)

·         Potcoava de piatră (1972)

·         Pădurea pierdută (1971)

·         Puterea și adevărul (1971) - Nichifor

·         Reconstituirea (1971) - Plt. Dumitrescu

·         Asteptarea (1970)

·         Discurs pentru o floare / (1970)

·         Prea mic pentru un razboi atat de mare (1970) - Soldatul carunt

·         Baltagul (1969)

·         Căldura (1969)

·         Războiul domnițelor (1969)

·         Silent Friends (1969)

·         Răpirea fecioarelor (1968) - Haiducul Mitruna

·         Răzbunarea haiducilor (1968) - haiducul Mitruna

·         Meandre (1967) - Constantin

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Ispas

·         Răscoala (1965)

·         Merii salbatici (1964)

·         Tudor (1963) - Parvu

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Valurile Dunării (1960)

·         Ciulinii Bărăganului (1958)

·         Desfășurarea (1954) - secretarul de partid Anghel

·         Balcescu (1953)

Neamul Şoimăreştilor
NEAMUL SOIMARESTILOR: http://youtu.be/3R4-LAw9v-U.

Adulter - Stefan Berciu 1993

Prea multa minte strica 1959 Alexandr Sergheevici Griboedov

Trei grasani - Iuri Olesa (teatru radiofonic)

Milionarul - Iordan Iovkov (teatru radiofonic)

GÂNDURI PESTE TIMP 19 Octombrie

Jonathan Swift - Citate: 

 Mihail Sadoveanu - Citate:

SFATURI UTILE 19 Octombrie

TRATAMENTUL ALERGIEI ALIMENTARE

Alergia alimentara este acel complex de semne si simptome care apare dupa consumul unor alimente la care o persoana este sensibila.

Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica. Alergia alimentara se manifesta foarte variat ca simptomatologie. Manifestarile alergice cunoscute sunt: paloarea, tulburarile digestive (crampe abdominale, varsaturi, diaree), tulburari respiratorii (tuse). O persoana cu alergie alimentara trebuie sa consulte medicul de familie si apoi medicul alergolog, care vor recomanda tratamentele corespunzatoare. De asemenea, medicul trebuie sa identifice exact alimentul responsabil de alergie. Specialistul naturist recomanda o serie de tratamente ce pot ameliora simptomele alergiei alimentare. Ceaiul de coada soricelului trateaza rinosinuzitele alergice. Infuzia din muguri de coacaz negru trateaza rinitele alergice, astmul alergic, precum si urticariile. Decoctul de ceapa, sucul de ceapa si, nu in ultimul rand, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic si emolient in infectiile faringiene.