MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 8 NOIEMBRIE 2018
Bună
dimineața, prieteni și LA MULȚI ANI purtătorilor numelor Sfinților Arhangheli
Mihail și Gavriil printre care se numără și fiica mea Alina Mihaela! Același
călduros LA MULȚI ANI și pentru toți sărbătoriții zilei (aniversarea zilei de
naștere, a căsătoriei etc)!
ISTORIE
PE ZILE 8 Noiembrie
Evenimente
·
794: Capitala imperială
japoneză este stabilită la Kyoto (numit initial
Heiankyo – "Capitala păcii și liniștii"). Din anul 1868, Japonia își va muta
capitala la Tokio.
·
960: Bizantinii condusi de Leon Phokas cel tanar,
anihileaza oastea Emiratului Hamadanid de Alep condusa de emirul Sayf al
– Dawla. Profitând de lipsa unei mari
parti din armata bizantină aflata intr-o campanie
împotriva Emiratul Creta, prințul Hamdanid a invadat Asia
Mică și au jefuit-o pe scară largă. La întoarcere, armata sa a
fost o ambuscadă de către fortele bizantine conduse
de Leon Fokas la Andrassos. Sayf al-Dawla abia a scăpat cu
viata, dar armata sa a fost anihilată. Venita dupăo
serie de înfrângeri costisitoare în anii
precedenți, această bătălie a distrus puterea emiratului
musulman Hamdanid pentru totdeauna.
·
1476: Domnul Ştefan cel Mare al Moldovei
pune stăpînire pe Tîrgovişte. În locul voievodului Laiotă Basarab, care
fuge spre Dunăre, este instalat pe tronul Munteniei Vlad Ţepeş, care va
fi insa la scurt timp dupa revenirea sa pe tron asasinat in urma unui complot
al marilor boieri.
·
1496: Se încheie construirea bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a
manastirii din Războieni, Moldova, judeţul Neamţ, locul unde s-a dat
bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană,
în iulie 1476. Biserica mănăstirii are hramul Sfintii Arhangheli Mihail
si Gavril, sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie). Biserica mănăstirii
a fost construită în anul 1496, la 20 de ani de la Batalia de la Valea
Alba (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă.
Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Neamț din anul 2004.
·
1519: Conquistadorul spaniol Hernán Cortés intră in
capitala Imperiului Aztec, Mexico-Tenochtitlan, fiind
salutat de imparatul Moctezuma.
·
1520: Dupa invadarea Suediei de către forțele daneze
conduse de regele Christian al II-lea, începe cu execuția în masă a
nobililor suedezi, care va fi cunoscută sub numele de “Baia de sânge de la
Stockholm”. Masacrul a avut loc în perioada 7–9 noiembrie 1520, cu
punctul culminant în ziua de 8, când circa 80–90 nobili și clerici au
fost executați, în ciuda promisiunii de amnistie generală dată de rege.
Christian al II-lea (1 iulie 1481 – 25 ianuarie 1559), a fost rege
al Danemarcei, Norvegiei (1513-1523) și al Suediei (1520-1523), în timpul
Uniunii de la Kalmar.
·
1644: Împăratul Shunzhi, al treilea împărat al dinastiei Qing, este întronat
la Beijing, după
prăbușirea dinastiei Ming, ca primul împărat
Qing care domnește asupra întregii Chine.
·
1733: Testamentul
Mitropolitului-Egumen Ioanichie. Buna rinduiala este un dar
dumnezeiesc si mintuitor, din cele trebuincioase si universale si care se arata
prin insasi corpurile si alcatuirile ceresti si chiar pina in miezul pamintului
si care izbaveste si chiverniseste toate fiintele, intrucit in lume nimic nu
este intimplator si neprevazut, caci altfel nu poate dainui potrivit < celor
spuse > de invatatul Palaephotos si nu numai cele dumnezeiesti si ale firii
le impodobeste si le pastreaza, dar chiar si obiceiurile fiecarei case si
cetati si este recunoscuta ca foarte trebuincioasa imparatiilor. Asijderea
este si pentru smeritii chinovnici, carora le da putere, precum spune si dumnezeiescul
glas : � sa cinstim buna rinduiala �, care este inainte mergatoare
imparatilor, fiind un pazitor al acestora, caci in caz contrar, aduce
razvratire, neorinduiala, aici si acolo si isca cele potrivnice.
De aceea cuprinsul eclogei catre Corinteni porunceste zicind : � toate sa se faca cu buna rinduiala� si iarasi catre Coloseni de asemenea : � chiar daca plec trupeste, ramine duhul impreuna cu voi �.
Ma bucur vazind buna rinduiala a voastra si intarirea credintei, precum a zis acelasi prin dumnezeiescul glas in Hristos : � fiecare in cele ce a fost chemat, in acelea sa ramina �, poruncind ca fiecare sa pastreze buna rinduiala a lacasului. Ramine deci fiecare in cele ce a fost chemat, nu numai trupeste, dar si duhovniceste cu gindul, bunavointa, ajutorul si mila, prin faptele care ii stau in putinta.Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasind la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfinta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, linga comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stinca mare. Am imbracat schima ingereasca, m-am inchinat, precum buna rinduiala o cere, si de acolo, dupa ce a trecut destula vreme, am plecat cu voia si porunca egumenului si a celorlalti calugari pentru mila si ajutorul crestinilor si dupa o calatorie lunga am ajuns in orasul numit Bucuresti, din Ungrovlahia, prin indemnul si ajutorul domnitorului de atunci al Ungrovlahiei, prea inteleptul raposat domn, Ioan Nicolae Voevod Mavrocordat, am fost ridicat la inalta treapta de arhiereu, adica hirotonisit arhiereu al Stavropolei prin ecdosis a prea sfintitului patriarh ecumenic Kir Kir Ieremia, domnul si stapinul nostru. Pe urma, mi-am pus drept nazuinta sa ajut dupa putinta manastirea unde am imbracat schima ingereasca si in timp, prin cheltuieli proprii, am cladit din temelie abatatoarea, care se numeste han, din orasul Bucuresti, linga sfinta biserica a Sfintei Nasteri a lui Hristos, inchinata sfintei arhiepiscopii a Pogonianei ; am zidit cu caramida arsa gradina dinprejur si toate chiliile ; am ridicat linga marea intrare o biserica frumoasa cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil si a celui intre sfinti, parintelui nostru Athanasie, patriarhul Alexandriei, iar in partea dinspre han, am cladit o prea frumoasa pivnita de vinuri si o circiuma, care toate atuncea se numeau abatatoare si indeobste han, iar biserica impreuna cu cele afierosite ei, miscatoare si nemiscatoare, sfinte odajdii, vii si toate mosiile si casa intreaga, ca sa se pastreze prealaudata buna rinduiala si porunca apostolului :
� fiecare in cele ce a fost chemat, in acele sa ramina�, ca sa aibe ajutorul si sprijinul arhanghelilor netrupesti, prea sfintul lacas unde mi-am pus metania mea, cu toata rivna si am afierosit pe veci si de neclintit, numitei prea sfintei manastiri, cinstita cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil, la prea sfinta arhiepiscopie a Pogonianei, linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca. Pe linga aceste rinduieli de neclintit si de neschimbat, dupa cum aceasta < arhiepiscopie> a poruncit, unde am fost pus egumen al sfintei manastiri a Arhanghelilor si unde mi-am pus metania, sa fiu numit primul epitrop, ca sa string veniturile hanului, bisericii Sfintii Voevozi, cu toate daniile si toate cele miscatoare si nemiscatoare si casa de alaturi si acestea sa fie chivernisite, impreuna cu ceilalti frati si sa fiu epitrop impreuna cu fratii mei buni, Panait si Nicolae si acestia sa chiverniseasca si dupa moartea smereniei mele, ei avind indatorirea sa aduca din neamul nostru un epitrop, adica si dupa moartea lor sa fie numit un om evlavios si cunoscator al treburilor, avind in el sadita frica de Dumnezeu, care sa chiverniseasca daniile din timpul tuturor starostilor vremurilor, a cinstitilor negustori din Bucuresti.
Peste aceste trei parti sa fie asezati epitropi ai amintitelor danii si care sa preia grija administrarii acestora, pentru ca aceasta purtare de grija sa se faca cu evlavie si placuta lui Dumneazeu si sa fie vrednica de rasplata de la Domnul si de la Arhanghelii netrupesti, iar eu si acestia sa fim indreptatiti a alege din rindul acestor numiti epitropi pe cineva din prea cinstita manastire veche, daca este cu putinta ca acesta sa fie din neamul nostru, sa duca o viata cu evlavie pina la moarte < sa fie > cunoscator al rinduielilor bisericesti, drept si cu frica lui Dumnezeu, ca egumen, care sa conduca si sa fie inainte statator, cu buna rinduiala, ca sa se ingijeasca de toate daniile miscatoare si nemiscatoare, insufletite si neinsufletite, vii si mosii si toate celelalte. Starostele epitrop si ceilalti sa aibe voie sa ceara egumenului, numit dupa lege, socoteala amanuntita despre toate si daca acesta a condus cu folos si cu adaugire averea, sa ramina in epistasie, iar daca a condus fara pricepere, rau si nevrednic, sa fie indepartat de la epistasie chiar si inainte de sfirsitul anului si sa fie asezat altul.
I. Inainte de toate epistatul, din toate veniturile strinse de la bunurile miscatoare si nemiscatoare sa dobindeasca cele trudite si sa reinoiasca pe cele vechi, adica biserica, han si casa, acoperisul acestora putrezit sau zidul crapat sau darimat.
II. Sa trimeata in fiecare an cite grosi douazeci, simbria dascalului scolii obstesti, numit de acesta, ca sa invete copiii lectiile cele bisericesti, din patria sa Ostanita.
III. Sa dea plata tocmita, intreaga, preotilor de aici, de la sfinta biserica a Arhanghelilor si celorlalti slujitori.
IV. Sa praznuiasca ziua hramului Arhanghelilor si aceea a ctitorilor. Arhiereului care slujeste si pomeneste pe ctitori sa i se dea cite doi galbeni de aur.
V. Proestosul sa aibe indatorirea sa cheme pe unul din arhierei de trei ori pe an, adica din patru in patru luni, ca sa slujeasca sfinta liturghie si sa pomeneasca smeritul meu nume si sa citeasca rugaciunile de iertare pentru greselile pe care ca om le-am savirsit si sa ia la fiecare liturghie cite doi galbeni de aur.
VI. Nimeni sa nu indrazneasca sa vinda intregul din cele averi miscatoare sau nemiscatoare ale bisericii, ridicate de el iar cele impotriva vor fi nelegiuire. Sa stapineasca si sa pastreze intregi toate bunurile bisericii pe care le-a dobindit si le-a ridicat si sa le inmulteasca si sa le creasca daca vremurile vor ajuta, pentru pomenirea de obste.
VII. Banii ce prisosesc din venituri, dupa implinirea celor de mai sus rinduite, citi vor fi, sa fie trimisi de catre epitropi, intregi si fara lipsuri la prea sfinta manastire a Arhanghelilor de la Ostanita (unde smerenia mea m-am inchinat lui Dumnezeu) pentru pomenirea mea si ajutorul preacinstitilor parinti chinovnici de acolo, impreuna cu un catastif foarte deslusit, care sa cuprinda amanuntit toate veniturile, cheltuielile anuale ; in felul acesta se va pastra buna rinduiala : � fiecare in cele ce a fost chemat in acelea sa ramina �. Astfel am gindit smerenia mea si astfel am intocmit acestea pentru care intotdeauna m-am rugat si am cerut de la inaltatii domnitori din Ungrovlahia, din toate vremurile, de asemenea si de la prea sfintitii, care au fost arhierei, sa aiba sprijin si cautare pentru prea cinstita manastire a arhanghelilor, sa intareasca si sa pastreze neincalcate hrisoavele date, cu darnicie de fostii prea inalti domnitori si alte hrisoave de mai inainte, sa fie reintarite, ca sa aiba putere si sa aiba rasplata de la Dumnezeu si de la Arhangheli, iar acela din orice rang bisericesc sau mirean ar fi el, sa pazeasca toate cele cuprinse in aceasta danie, neschimbata si neatinsa si sa aduca tot ajutorul, care se poate, in timp si sa fie binecuvintat si iertat de Dumnezeu atottiitorul, unul si singurul din fire si sa aibe intotdeauna impreuna lucratori si ocrotitori, in toata vremea si in tot locul, pe prea maritii Voevozi Mihail si Gavriil si toate cele in chip de foc puterile ceresti si netrupesti. Daca cineva cuprins de inselaciune si stapinit de semetie va indrazni sa smulga sau sa instraineze o parte sau toate din aceste lucruri afierosite de la sfinta si prea cinstita manastire a preamaritilor Voevozi Mihail si Gavriil, de linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca sau daca va indrazni sa zdruncine sau sa rastoarne aceasta inchinare placuta lui Dumnezeu si dreapta, sau ceva din cele asezate in aceasta scrisoare de inchinare, chiar daca ar fi cineva din rudele noastre, sau ale epitropilor sau ale egumenului sau altcineva mai mare sau mai mic din orice stare sau rang ar fi el, sa fie afurisit de catre Sfinta Treime incepatoare de viata si blestemat si neiertat si dupa moarte nedezlegat, pietrele si fierul se vor topi, iar acesta nicidecum si sa nu vada procopseala in toate zilele vietii sale, minia lui Dumnezeu asupra capului sau sa fie, sa aibe blestemul sfintilor 318 parinti purtatori de Dumnezeu de la Niceea si a celorlalte sfinte sinoade si sa aibe parte cu Iuda si pe cea a iudeilor, care au rastignit pe Domnul Slavei, vaitindu-se si cutremurindu-se pe pamint ca si Cain, sa mosteneasca lepra lui Ghezi si spinzuratoarea lui Iuda si sa crape pamintul si sa-l inghita pe acesta ca pe Daton si Aviron, durerile sale sa fie ca arsura focului si sa aibe pirisi si potrivnici in orice loc si vreme pe prea slavitii sfinti Voevozi si toate ostirile ceresti, impreuna cu prea sfintul nostru parinte patriarh Athanasie cel Mare al Alexandriei.In anul 1733, noiembrie 8
Ioanichie Stavropoleanul, adeveresc.
De aceea cuprinsul eclogei catre Corinteni porunceste zicind : � toate sa se faca cu buna rinduiala� si iarasi catre Coloseni de asemenea : � chiar daca plec trupeste, ramine duhul impreuna cu voi �.
Ma bucur vazind buna rinduiala a voastra si intarirea credintei, precum a zis acelasi prin dumnezeiescul glas in Hristos : � fiecare in cele ce a fost chemat, in acelea sa ramina �, poruncind ca fiecare sa pastreze buna rinduiala a lacasului. Ramine deci fiecare in cele ce a fost chemat, nu numai trupeste, dar si duhovniceste cu gindul, bunavointa, ajutorul si mila, prin faptele care ii stau in putinta.Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasind la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfinta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, linga comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stinca mare. Am imbracat schima ingereasca, m-am inchinat, precum buna rinduiala o cere, si de acolo, dupa ce a trecut destula vreme, am plecat cu voia si porunca egumenului si a celorlalti calugari pentru mila si ajutorul crestinilor si dupa o calatorie lunga am ajuns in orasul numit Bucuresti, din Ungrovlahia, prin indemnul si ajutorul domnitorului de atunci al Ungrovlahiei, prea inteleptul raposat domn, Ioan Nicolae Voevod Mavrocordat, am fost ridicat la inalta treapta de arhiereu, adica hirotonisit arhiereu al Stavropolei prin ecdosis a prea sfintitului patriarh ecumenic Kir Kir Ieremia, domnul si stapinul nostru. Pe urma, mi-am pus drept nazuinta sa ajut dupa putinta manastirea unde am imbracat schima ingereasca si in timp, prin cheltuieli proprii, am cladit din temelie abatatoarea, care se numeste han, din orasul Bucuresti, linga sfinta biserica a Sfintei Nasteri a lui Hristos, inchinata sfintei arhiepiscopii a Pogonianei ; am zidit cu caramida arsa gradina dinprejur si toate chiliile ; am ridicat linga marea intrare o biserica frumoasa cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil si a celui intre sfinti, parintelui nostru Athanasie, patriarhul Alexandriei, iar in partea dinspre han, am cladit o prea frumoasa pivnita de vinuri si o circiuma, care toate atuncea se numeau abatatoare si indeobste han, iar biserica impreuna cu cele afierosite ei, miscatoare si nemiscatoare, sfinte odajdii, vii si toate mosiile si casa intreaga, ca sa se pastreze prealaudata buna rinduiala si porunca apostolului :
� fiecare in cele ce a fost chemat, in acele sa ramina�, ca sa aibe ajutorul si sprijinul arhanghelilor netrupesti, prea sfintul lacas unde mi-am pus metania mea, cu toata rivna si am afierosit pe veci si de neclintit, numitei prea sfintei manastiri, cinstita cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil, la prea sfinta arhiepiscopie a Pogonianei, linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca. Pe linga aceste rinduieli de neclintit si de neschimbat, dupa cum aceasta < arhiepiscopie> a poruncit, unde am fost pus egumen al sfintei manastiri a Arhanghelilor si unde mi-am pus metania, sa fiu numit primul epitrop, ca sa string veniturile hanului, bisericii Sfintii Voevozi, cu toate daniile si toate cele miscatoare si nemiscatoare si casa de alaturi si acestea sa fie chivernisite, impreuna cu ceilalti frati si sa fiu epitrop impreuna cu fratii mei buni, Panait si Nicolae si acestia sa chiverniseasca si dupa moartea smereniei mele, ei avind indatorirea sa aduca din neamul nostru un epitrop, adica si dupa moartea lor sa fie numit un om evlavios si cunoscator al treburilor, avind in el sadita frica de Dumnezeu, care sa chiverniseasca daniile din timpul tuturor starostilor vremurilor, a cinstitilor negustori din Bucuresti.
Peste aceste trei parti sa fie asezati epitropi ai amintitelor danii si care sa preia grija administrarii acestora, pentru ca aceasta purtare de grija sa se faca cu evlavie si placuta lui Dumneazeu si sa fie vrednica de rasplata de la Domnul si de la Arhanghelii netrupesti, iar eu si acestia sa fim indreptatiti a alege din rindul acestor numiti epitropi pe cineva din prea cinstita manastire veche, daca este cu putinta ca acesta sa fie din neamul nostru, sa duca o viata cu evlavie pina la moarte < sa fie > cunoscator al rinduielilor bisericesti, drept si cu frica lui Dumnezeu, ca egumen, care sa conduca si sa fie inainte statator, cu buna rinduiala, ca sa se ingijeasca de toate daniile miscatoare si nemiscatoare, insufletite si neinsufletite, vii si mosii si toate celelalte. Starostele epitrop si ceilalti sa aibe voie sa ceara egumenului, numit dupa lege, socoteala amanuntita despre toate si daca acesta a condus cu folos si cu adaugire averea, sa ramina in epistasie, iar daca a condus fara pricepere, rau si nevrednic, sa fie indepartat de la epistasie chiar si inainte de sfirsitul anului si sa fie asezat altul.
I. Inainte de toate epistatul, din toate veniturile strinse de la bunurile miscatoare si nemiscatoare sa dobindeasca cele trudite si sa reinoiasca pe cele vechi, adica biserica, han si casa, acoperisul acestora putrezit sau zidul crapat sau darimat.
II. Sa trimeata in fiecare an cite grosi douazeci, simbria dascalului scolii obstesti, numit de acesta, ca sa invete copiii lectiile cele bisericesti, din patria sa Ostanita.
III. Sa dea plata tocmita, intreaga, preotilor de aici, de la sfinta biserica a Arhanghelilor si celorlalti slujitori.
IV. Sa praznuiasca ziua hramului Arhanghelilor si aceea a ctitorilor. Arhiereului care slujeste si pomeneste pe ctitori sa i se dea cite doi galbeni de aur.
V. Proestosul sa aibe indatorirea sa cheme pe unul din arhierei de trei ori pe an, adica din patru in patru luni, ca sa slujeasca sfinta liturghie si sa pomeneasca smeritul meu nume si sa citeasca rugaciunile de iertare pentru greselile pe care ca om le-am savirsit si sa ia la fiecare liturghie cite doi galbeni de aur.
VI. Nimeni sa nu indrazneasca sa vinda intregul din cele averi miscatoare sau nemiscatoare ale bisericii, ridicate de el iar cele impotriva vor fi nelegiuire. Sa stapineasca si sa pastreze intregi toate bunurile bisericii pe care le-a dobindit si le-a ridicat si sa le inmulteasca si sa le creasca daca vremurile vor ajuta, pentru pomenirea de obste.
VII. Banii ce prisosesc din venituri, dupa implinirea celor de mai sus rinduite, citi vor fi, sa fie trimisi de catre epitropi, intregi si fara lipsuri la prea sfinta manastire a Arhanghelilor de la Ostanita (unde smerenia mea m-am inchinat lui Dumnezeu) pentru pomenirea mea si ajutorul preacinstitilor parinti chinovnici de acolo, impreuna cu un catastif foarte deslusit, care sa cuprinda amanuntit toate veniturile, cheltuielile anuale ; in felul acesta se va pastra buna rinduiala : � fiecare in cele ce a fost chemat in acelea sa ramina �. Astfel am gindit smerenia mea si astfel am intocmit acestea pentru care intotdeauna m-am rugat si am cerut de la inaltatii domnitori din Ungrovlahia, din toate vremurile, de asemenea si de la prea sfintitii, care au fost arhierei, sa aiba sprijin si cautare pentru prea cinstita manastire a arhanghelilor, sa intareasca si sa pastreze neincalcate hrisoavele date, cu darnicie de fostii prea inalti domnitori si alte hrisoave de mai inainte, sa fie reintarite, ca sa aiba putere si sa aiba rasplata de la Dumnezeu si de la Arhangheli, iar acela din orice rang bisericesc sau mirean ar fi el, sa pazeasca toate cele cuprinse in aceasta danie, neschimbata si neatinsa si sa aduca tot ajutorul, care se poate, in timp si sa fie binecuvintat si iertat de Dumnezeu atottiitorul, unul si singurul din fire si sa aibe intotdeauna impreuna lucratori si ocrotitori, in toata vremea si in tot locul, pe prea maritii Voevozi Mihail si Gavriil si toate cele in chip de foc puterile ceresti si netrupesti. Daca cineva cuprins de inselaciune si stapinit de semetie va indrazni sa smulga sau sa instraineze o parte sau toate din aceste lucruri afierosite de la sfinta si prea cinstita manastire a preamaritilor Voevozi Mihail si Gavriil, de linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca sau daca va indrazni sa zdruncine sau sa rastoarne aceasta inchinare placuta lui Dumnezeu si dreapta, sau ceva din cele asezate in aceasta scrisoare de inchinare, chiar daca ar fi cineva din rudele noastre, sau ale epitropilor sau ale egumenului sau altcineva mai mare sau mai mic din orice stare sau rang ar fi el, sa fie afurisit de catre Sfinta Treime incepatoare de viata si blestemat si neiertat si dupa moarte nedezlegat, pietrele si fierul se vor topi, iar acesta nicidecum si sa nu vada procopseala in toate zilele vietii sale, minia lui Dumnezeu asupra capului sau sa fie, sa aibe blestemul sfintilor 318 parinti purtatori de Dumnezeu de la Niceea si a celorlalte sfinte sinoade si sa aibe parte cu Iuda si pe cea a iudeilor, care au rastignit pe Domnul Slavei, vaitindu-se si cutremurindu-se pe pamint ca si Cain, sa mosteneasca lepra lui Ghezi si spinzuratoarea lui Iuda si sa crape pamintul si sa-l inghita pe acesta ca pe Daton si Aviron, durerile sale sa fie ca arsura focului si sa aibe pirisi si potrivnici in orice loc si vreme pe prea slavitii sfinti Voevozi si toate ostirile ceresti, impreuna cu prea sfintul nostru parinte patriarh Athanasie cel Mare al Alexandriei.In anul 1733, noiembrie 8
Ioanichie Stavropoleanul, adeveresc.
·
1793: A fost deschis publicului Muzeul Luvru din
Paris, unul dintre cele mai mari si faimoase din lume. Cladirea in care se afla
muzeul, fost palat regal, se afla in centrul capitalei Frantei si gazduieste
celebre opere de arta. A fost deschis in
timpul Revolutiei Franceze. Cladirea a fost in secolele XIII-XV resedinta a
regelui Francisc I, iar mai apoi inchisoare politica. In secolul XVI, castelul
a fost reconstruit de catre arhitectul Pierre Lescot in stilul Renasterii, iar
decoratiunile au fost realizate de catre artistul francez Goujon. In
perioada urmatoare, regii Frantei, in special Ludovic al XIII-lea si Ludovic al
XIV-lea, si-au lasat rand pe rand amprenta asupra cladirii. In secolul XVIII,
Percier si Fontaine au primit ordinul sa mareasca palatul cu o noua aripa, care
a fost construita in stil Empire. Colectia de arta a crescut in tot acest timp,
pentru ca, daca la inceput, in palat se aflau doar picturile stranse de catre
Francisc I, ulterior ceilalti regi au adunat o multime de obiecte antice,
precum si opere ale artistilor vremii. Primul
care a propus ca palatul sa devina muzeu national in care sa aiba acces
publicul larg a fost scriitorul francez Denis Diderot. Dupa deschiderea
muzeului, colectia Luvrului a crescut rapid, astfel incat s-a acordat un spatiu
mai mare in cladire operelor achizitionate ori donate. In secolul XX,
muzeul a fost imbogatit cu o biblioteca de arta si arheologie, precum si cu un
laborator pentru studierea stiintifica a lucrarilor si restaurarea lor. In 1993,
la cea de-a 200-a aniversare a Luvrului, intreaga cladire a fost transformata
in muzeu. Ca parte a proiectului “Marele Luvru” initiat de presedintele
francez Francois Miitterand, in fata fostului palat a fost ridicata o piramida
din sticla de catre arhitectul american de origine chineza I.M. Pei, ce a fost
inaugurata 30 martie 1989.
·
1864: Abraham Lincoln a fost reales presedinte al SUA in favoarea lui George
McClellan.
·
1874: A fost inaugurată statuia
lui Mihai Viteazul din București (Piața
Universității); statuia a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest
Carriere de Belleuse și este primul monument de această factură din Capitală.
·
1885: S-a fondat Partidul
Liberal-Democrat condus de Dimitrie C. Brătianu, unind în rândurile
sale pe toți cei nemulțumiți de guvernarea liberal a lui I.C. Brătianu, inclusiv pe Mihail Kogălniceanu și grupul
liberalilor moldoveni grupați în jurul acestuia. A funcționat până la 24 martie 1890, când s-a unificat
cu Partidul Național Liberal. Dimitrie C. Brătianu (n.1818 – d. 8
iunie 1892 ), om politic, diplomat, pentru o scurtă perioadă prim-ministru
al României, timp în care a prezidat ceremonia de încoronare a lui Carol I.
Este fratele cel mare al lui I.C. Bratianu, împreună participând la fondarea
Partidului Naţional Liberal. Între cei doi fraţi au existat dintotdeauna
disensiuni, astfel că Dumitru devine lider al disidenţilor liberali în timpul
lungii guvernări a fratelui său, poziţie din care a determinat căderea
guvernului. Spre sfârşitul vieţii are loc o împăcare istorică în sânul
familiei, iar Dimitrie C. Brătianu devine pentru scurt timp preşedinte al
Partidului Naţional Liberal, după moartea fratelui.
·
1885: Nicolae Grigorescu termină tabloul ”Atacul de la
Smîrdan“, comandat în 1878 de Primăria Bucureşti, România. Marele
pictor roman Nicolae Grigorescu, autor de icoane inca de la o
varsta foarte frageda, realizator al picturii murale de la manastirile
Agapia si Zamfira si zugrav neintrecut al satului traditional, s–a
nascut, la Pitaru-Dambovita la 15.05.1838
si a decedat la 21 iulie 1907).
·
1885: Este dezvelita statuia lui Gheorghe Lazăr în
Piaţa Universităţii din Bucureşti. Statuia lui Gheorghe Lazăr este opera
sculptorului Ion Georgescu.
·
1887: Emile Berliner patenteaza gramofonul
cu placi de vinil. Emile Berliner (n. 2o mai 1851 la Hanovra,
in Germania – d. 3 august 1929, in SUA), a fost un inginer și inventator
american de origine evreiasca. A creat unul din cel mai performant aparat
de înregistrare și redare a sunetului, gramofonul. Acest aparat,
față de fonograful lui Edison , care folosea cilindrii de
ceară pe care aveau imprimate sunetele (muzică, cântece), gramofonul lui
Berliner folosea discuri orizontale de ebonită cu riluri. Avantajul
lor era că erau mult mai fiabile și mai ușor de întreținut. Gramofonul,
este brevetul care l-a făcut celebru. Prezentarea brevetului a fost
făcută la Franklin Institutedin Philadelphia, orașul unde își
brevetase și prima sa invenție, microfonul. Comercializarea acestui
aparat a început-o să o facă în anul 1893, după ce niște prieteni fondează o
companie care a primit numele de“United States Gramophone Company”.
·
1892: Președintele
american Grover Cleveland a obținut singurul mandat
neconsecutiv la Casa Albă din
istoria SUA.
·
1892: Are loc Congresul Partidului Naţional-Liberal la Iaşi, care adoptă un
nou program şi confirmă alegerea din iunie a lui Dimitrie A.Sturdza ca
preşedinte al Partidului. Dimitrie Alexandru Sturdza -pe numele său
complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10
martie 1833, Miclăușeni, județul Iași — d. 8
octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și
de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909. A
fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între
anii 1882 – 1884.
·
1895: Wilhelm Conrad Röntgen (1845 - 1923),
profesor la Universitatea din Würzburg, Germania (laureat
al Premiului Nobelpentru Fizică pe
anul 1901), a descoperit razele
electromagnetice, cunoscute sub numele de razele X (razele
Röntgen).
·
1916: In timpul Primului Război Mondial trupele germane ocupă Craiova.
·
1923: Adolf Hitler a esuat in tentativa sa de a rasturna guvernul
german.
·
1926: Este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii
din Iaşi, cu sediul la Chişinău, România. La 8 noiembrie 1926 este inaugurată
Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, la
iniţiativa profesorului Ion Petrovici, ministrul Instrucţiunii (1926-1927) în
Guvernul Alexandru Averescu din România. Primul decan Irineu (Ioan) Mihălcescu,
viitorul mitropolit al Moldovei (1939-1947). Profesori titulari: Ştefan
Ciobanu, Constantin Fedeleş, Gala Galaction, fraţii Cicerone şi Valeriu
Iordăchescu, Iuliu Scribian, Ivan Savin. Profesori agregaţi: Toma Bulat,
Nichifor Crainic, Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Tomescu, Vasile Radu,
N.Popescu-Prahova, Dumitru Popescu Moşoae. Decani: Irineu (Ioan) Mihălcescu
(noiembrie 1926 – februarie 1928), Gala Galaction (1 martie 1928 – 1 martie
1930), C.Iordăchescu (1 martie 1930 – 1 martie 1932), N.Popescu-Prahova (1
martie 1932 – 1 martie 1938), Vasile Radu (1 martie 1938 – 1 decembrie 1938),
N.Popescu-Prahova (1 decembrie 1938 – 28 iunie 1940).
·
1926: Se înfiinţează Institutul Naţional Zootehnic din
Bucureşti, România, sub conducerea lui Gheorghe R.Constantinescu.
·
1933: In plina criza economica, presedintele american Franklin D.
Roosevelt a initiat un program care prevedea crearea rapida de locuri de munca
pentru cei peste 4 milioane de someri din SUA.
·
1934: Din iniţiativa lui Pantelimon Halippa ia fiinţă filiala
basarabeană a Institutului Social Român condus de profesorul Dimitrie Gusti.
Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca –
d. 30 aprilie 1979, București), publicist și om politic român basarabean, unul
dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în
Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România, preşedinte a Sfatului
Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27
martie 1918.
·
1939: Liderul nazist Adolf Hitler a scapat cu viata in urma tentativei de
asasinat indreptate impotriva sa.
·
1939: Are loc incidentul Venlo. Doi agenti britanici din SIS,
maiorul Richard Stevens si capitanul Paine Best sunt capturati de germani la
granita Olandei cu Germania, intr-o zona neutra. Vor ramane inchisi intr-un
lagar german pana la sfarsitul razboiului.
·
1942: Al doilea război mondial: Americanii se alătură britanicilor în războiul
din Africa. Debarcarea trupelor
britanice și americane în Maroc și Algeria.
·
1945: Manifestație
anticomunistă a tineretului PNȚ și PNL, în Piața Palatului Regal, prilejuită de ziua
onomastică a regelui Mihai I.
·
1960: John F. Kennedy a fost ales presedinte al SUA dupa ce l-a invins
pe contracandidatul sau Richard M. Nixon, devenind cel mai tinar sef de stat
din istoria tarii.
·
1971: Trupa
britanică Led Zeppelin își lansează al
patrulea album, care include una dintre cele mai cunoscute piese, Stairway to heaven.
·
1985: Adunarea
Generală a ONU adoptă, la inițiativa României, rezoluția privind
Anul Internațional al Tineretului.
·
1990: In urma alegerilor din aceasta zi, Mary Robinson este
aleasa prima femeie presedinte din istoria Republicii Irlanda . Mary Robinson a
fost o militanta de frunte pentru drepturile femeilor.
·
1991: Frontul Popular din Moldova si alte noua organizatii si ligi
pro-unioniste au lansat un apel catre presedintele Romaniei, Guvern si
Parlament in care se cerea ca in noua Constitutie a Romaniei sa se prevada
pentru populatia din Basarabia si nordul Bucovinei aceleasi drepturi si
obligatii ca pentru cetatenii romani, inclusiv dreptul la cetatenie romana.
·
1993 - A fost înfiinţată Misiunea Permanentă a
României pe lângă Consiliul Europei
·
1994: A fost inaugurat cel mai mare canal de irigatii din
lume. Fluviul Eufrat varsa 30 de metri cubi pe secunda spre una din cele mai secetoase
regiuni ale Turciei, câmpia Harran din sud–estul tarii.
·
1996: Presedintele american Bill Clinton a emis o proclamatie care
finaliza, din punct de vedere tehnic, acordarea Clauzei natiunii celei mai
favorizate (MFN) pentru Romania.
·
1996: Curtea Constitutionala a validat rezultatele obtinute de
candidatii la functia de Presedinte in urma alegerilor din 3 noiembrie. Astfel,
Ion Iliescu, care a obtinut 32,25% din voturi si Emil Constantinescu, cu
28,21%, au fost cei care au candidat la aceasta functie in turul al II-lea de
scrutin, care a avut loc la 17 noiembrie 1996.
·
1997: Liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a
devenit membru al Partidului România Mare.
·
1998: In Bucuresti, a avut loc ultimul tur al alegerilor pentru postul
de primar general al Capitalei. Viorel Lis a cistigat in fata lui Sorin
Oprescu, la numai un procent distanta. Participarea la vot a fost de
37,8%.
·
2000: Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, Fokion
Fotiadis, a prezentat, la Bucureşti, principalele concluzii ale Raportului
anual al Comisiei privind progresele înregistrate de România în vederea
aderării la UE, în care se aprecia că România continuă să aibă probleme în
privinţa situaţiei economice şi în cea privind protecţia copiilor
instituţionalizaţi.
·
2002: Consiliul de Securitate al ONU adoptă Rezoluţia nr.1441
asupra Irak-ului, prin care se decide “să acorde Irakului prin această
rezoluţie, o ultimă oportunitate de a se conforma obligaţiilor sale de
dezarmare”.Rezolutia a fost acceptată de Irak în data de 13.11.2002.
·
2006: În urma victoriei
democraților în Camera Reprezentanților, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, și-a anunțat
demisia.
·
2006 - Un proiect de lege care autorizează
clonarea umană în scopuri terapeutice a fost adoptat de Senatul Australian
·
2007: Preşedintele Tarian Băsescu a primit un avertisment de
la Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării în cazul jignirii unui reporter tv.
Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru
comercial din București, agasat de o serie de întrebări, i-a confiscat
telefonul mobil jurnalistei Andreea Pană ( de la postul de televiziune Antena
1) ; ulterior aparatul a fost restituit. Băsescu a luat telefonul cu el în
mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit
nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta
împuțită”. Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1.
Incidentul a fost larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea
mass-media și a societății civile. În urma acestui incident, Băsescu a primit
un avertisment de la Consiliul National pentru Combaterea discriminarii (CNCD).
Ulterior Băsescu și-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.
Nașteri
·
30: Nerva, împărat roman
(d. 98). Cezar Augustus
Marcus Nerva Cocceius (8 noiembrie 30 – 27 ianuarie 98), a fost
impărat roman intre anii 96 si 98 , dupa ce la 18 septembrie 96, imparatul
Domitian a fost asasinat în urma unei conspiraţii de palat in care era
implicată Garda Pretoriana. În aceeaşi zi, Nerva a fost
declarat împărat de către Senatul Roman, prima dată când Senatul a
ales un împărat roman. Noul conducător al Imperiului Roman a promis să
restabilească libertăţile care au fost reduse în timpul guvernării autocrate a
lui Domitian. Cu toate acestea, domnia scurta a lui Nerva a fost marcată de
dificultăţi financiare şi de incapacitatea sa de a-si afirma autoritatea
sa asupra armatei romane. In anul 97, l-a adoptat ca
moştenitor al tronului si succesor al său pe Traian, un
general tânăr şi popular in randurile armatei. Nerva a murit din cauze
naturale, la 27 ianuarie 98. După moarte, el a fost zeificat de Traian,
care l-a succedat la conducerea imperiului
·
1511: S-a nascut teologul si reformatorul german Paul Eber;
(d. 1569).
·
1715: Elisabeth Christine de
Brunswick-Wolfenbüttel, soția regelui Prusiei Frederic cel
Mare (d. 1797)
·
1768: Prințesa Augusta Sofia a Regatului
Unit, a doua fiică a regelui George al III-lea al Marii Britanii (d. 1840)
·
1777: Désirée Clary, regină a Suediei (d. 1860). După eșecul logodnei
sale cu Napoleon Buonaparte, s-a căsătorit în 1798 cu
generalul J.B. Bernadotte, care a devenit ulterior regele Carol al XIV-lea
al Suediei, cu care a avut un singur copil, viitorul rege Oskar I al
Suediei.
·
1823: S-a nascut Joseph Monier, un grădinar francez considerat
a fi inventatorul betonului armat modern; (d. 12 martie 1906). În tentativele
sale de a obtine ghivece de flori mai rezistente, grădinarul Joseph
Monier a incercat printre altele și betonul turnat într-o formă în
care se găsea un “schelet” din sârmă ce avea conturul aproximativ al
ghiveciului pe care dorea sa-l construiască. La Expoziția de la Paris din
1867, inginerul francez François Hennebique a studiat cu mare interes
tuburile de beton armat concepute de Joseph Monier care l-au
stimulat să găsească o soluție de aplicare a acestui procedeu la
construcția de clădiri. În același an a primit un brevet de
invenție pentru noul material, betonul armat folosit la construcția
grinzilor, plăcilor, tuburilor și stâlpilor.
·
1847: S-a nascut Bram Stoker, romancier irlandez, cunoscut ca si creator
al celebrului personaj Dracula din cartea cu acelasi nume pe care a publicat-o
in 1897. In romanul sau, “Dracula”, Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir
ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces
și la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann
Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce
i-a dat probabil ideea să-l ia pe printul Valahiei ca
model pentru personajul sau fictiv “Dracula”. Unii istorici au propus ideea că
Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la
Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), și este
posibil ca acesta să- i fi dat informații despre Vlad Țepeș.
·
1857: S-a nascut omul politic patriot roman Alexandru C.
Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, membru titular
al Academiei Române din 1936; (m. d. 04.11.1947).Tatăl său a fost membru al
familiei boierilor Cuzeşti. A.C. Cuza fiind şi un nepot al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza. A infiintat in 1922, împreună cu doctorul Nicolae
Paulescu, Uniunea National Crestina publicând totodată
revista. În 1895 împreună cu Iorga devine inițiatorul Alianței
Antisemite Universale (Universal Antisemitic alliance). La 4 martie
1923, înființează Liga Apararii Mational Crestine , care
la 14 iulie 1935 fuzionează cu Partidul National Agrar a lui
Octavian Goga, formand Partidul Naţional Creştin, chemat să
guverneze câteva luni în 1938. În anul 1943 părăseşte casa din Iaşi din
cauza invaziei sovietice şi se autoexilează nu prea departe, tot în Ţara pe
care a iubit-o până în ultima clipă a vieţii sale, în Ardeal, la Sibiu. La data
de 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat titlul de
profesor onorific al lui Alexandru Cuza. A murit în anul 1947 la Sibiu şi
este înmormântat în Cimitirul Central.
·
1866: S-a nascut Herbert Austin, inginer englez, pionier in domeniul
automobilismului.
·
1869: S-a născut medicul român Nicolae Paulescu,
descoperitorul pancreinei (insulina), membru de onoare post-mortem al Academiei
Române; (m. 19 iulie 1931). Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie sau 30
octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București), om de știință
român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a
contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit
mai târziu insulină.
·
1893: S-a nascut regele Siamului, Rama al VII-lea; (d. 30 mai
1941). Phra Bat Somdet Phra Poramintharamaha Prajadhipok Phra Chao Yu Pok Klao
sau Rama VII, a fost ultimul monarh absolut și primul monarh constituțional al
țării. . De asemenea, el a fost singurul monarh siamez silit să abdice.
·
1900 - S-a născut scriitoarea americană
Margaret Mitchell: “Pe aripile vântului” (m. 1949)
·
1908: Martha Gellhorn, ziaristă, prima
femeie corespondent de război. A fost a treia soție a lui Ernest Hemingway (d. 1998)
·
1916 - S–a născut scriitorul suedez de origine germana Peter
Weiss, grafician si pictor totodata. El se numara printre cei mai importanti
dramaturgi de expresie germana din perioada postbelica (“Ancheta”, “Discurs
despre Vietnam”, “Noul proces”) (m.10.05.1982).
·
1916: S-a născut, la Zalău, filozoful român Alexandru Dragomir.
A făcut liceul la Cluj, iar apoi a absolvit Facultatea de Drept în 1937 şi
Facultatea de Litere şi Filozofie în 1939, ambele la Universitatea din
Bucureşti; (d. 13.11.2002). În 1941, timp de patru
luni, a urmat în Germania, la Universitatea din Breslau (astăzi Wroclaw),
cursuri şi seminarii de elină, latină şi germană. A fost doctorandul lui Martin
Heidegger, fiind înscris la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filozofie)
al Universităţii “Albert-Ludwig” din Freiburg. A făcut prima traducere în limba
română a unui text heideggerian – “Was ist Metaphysik?” (“Ce este
metafizica?”). În 1943, pe când Dragomir pregătea dizertaţia privind metafizica
lui Hegel, în preajma susţinerii doctoratului este rechemat în ţară, fiind
mobilizat şi trimis pe front. Instaurarea regimului comunist în România a oprit
evoluţia firească în mediul universitar a lui Alexandru Dragomir, care a fost
înlăturat şi marginalizat, ca mulţi alţi oameni de valoare. În 1946, Constantin
Noica l-a invitat să ţină prelegeri despre Hegel la “Şcoala de înţelepciune” de
la Andronache. După anul 1948 a devenit un “filozof clandestin”, cunoscut doar
într-un cerc restrâns. A fost nevoit să facă tot felul de activităţi fără
legătură cu filozofia şi competenţele sale: funcţionar la serviciul vânzări,
corector, merceolog, achizitor la hidrocentrala de la Bicaz. Începând cu anul
1984, în locuinţa lui Gabriel Liiceanu, Dragomir a ţinut o serie de prelegeri
pe teme diverse: “O interpretare platoniciană la “O scrisoare pierdută””,
“Întrebare şi răspuns”, “Modalităţi de autoînşelare”, “Socrate – Înfruntarea
filozofiei cu cetatea”, “Despre lumea în care trăim”. Auditoriul restrâns, dar
elitist, era format din Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru, Andrei Pleşu şi,
începând cu anul 1995, Horia-Roman Patapievici. Conţinutul prelegerilor sale
s-a păstrat prin notiţele luate de auditorii săi, iar după moartea sa din 2002
au fost tipărite parţial. Din opera sa apărută postum amintim: “Crase
banalităţi metafizice”, 2004, 2008; “Cinci plecări din prezent. Exerciţii
fenomenologice”, 2005; “Caietele timpului”, 2006; “Seminţe”, 2008.
·
1922: Christian
Barnard, medic sud-african. A realizat, la 3 decembrie 1967, primul transplant de
inimă (d. 2001)
·
1927 - S-a născut Chris Connor, cântăreaţă americană.
·
1928 - S-a născut scriitorul Dumitru Micu.
·
1929 - S-a născut ION BRAD, poet, prozator şi dramaturg.
·
1929 - S-a născut Ken Dodd, actor şi cântăreţ britanic.
·
1931: S-a nascut Darla Hood, actrita americanca.
·
1935: S-a nascut Alain Delon, actor, regizor si
producator francez. Fara sa aiba o pregatire de specialitate, si-a facut
aparitia pe marile ecrane in 1957. De atunci actorul a
aparut in aproape 90 de productii, lucrand cu cei mai mari regizori din lume. La un an de la debut, Delon a intalnit-o pe actrita Romy Schneider
careia i-a dat replica intr-o piesa de teatru. A devenit cu adevarat star de
cinema in 1960 dupa ce a avut rolul principal in productia “In plin soare”
(“Plein soleil”), o adaptare dupa romanul “Mr. Ripley” de Patricia
Highsmith.
Anul urmator a fost distribuit in “Rocco si fratii sai” (“Rocco e i suoi fratelli”), in regia lui Visconti, obtinand un premiu special din partea juriului Festivalului de Film de la Venetia. Au venit apoi alte si alte distinctii pentru actorul francez la Cannes si in SUA. S-a castorit cu Francine Canovas, cuplul avand un copil, botezat Anthony, in 1964. Patru ani mai tarziu a divortat, dupa care s-a recasatorit cu actrita Mireille Darc, cu care a stat pana in 1984, iar mai apoi cu Rosalie Van Bremen, cu ultima avand inca doi copii.
Anul urmator a fost distribuit in “Rocco si fratii sai” (“Rocco e i suoi fratelli”), in regia lui Visconti, obtinand un premiu special din partea juriului Festivalului de Film de la Venetia. Au venit apoi alte si alte distinctii pentru actorul francez la Cannes si in SUA. S-a castorit cu Francine Canovas, cuplul avand un copil, botezat Anthony, in 1964. Patru ani mai tarziu a divortat, dupa care s-a recasatorit cu actrita Mireille Darc, cu care a stat pana in 1984, iar mai apoi cu Rosalie Van Bremen, cu ultima avand inca doi copii.
·
1942: S-a nascut Alessandro Mazzola, fotbalist italian.
·
1942 - S-a născut Gerald Alston, vocalist american
(Manhattans).
·
1944 - S-a născut Bonnie Bramlett, vocalistă americană
(Delaney & Bonnie).
·
1944 - S-a născut Robert Nix, baterist american (Atlanta
Rhythm Section).
·
1949: S-a nascut Bonnie Raitt, solista americana.
·
1949 - S-a născut Alan Berger, basist american (Southside
Johnny & The Asbury Jukes).
·
1951 - S-a născut Larry Burnett, chitarist, vocalist şi
compozitor american (Firefall).
·
1954: S-a nascut Jeanette McGruder, muzician american, membra in P
Funk.
·
1954 - S-a născut Ricky Lee Jones, cântăreaţă şi
compozitoare americană.
·
1957 - S-a născut Porl Thompson, chitarist şi clăpar
britanic (The Cure).
·
1958 - S-a născut Terry Lee Miall, baterist britanic (Adam
& The Ants).
·
1959 - S-a născut Alan Graham Frew, vocalis şi compozitor britanic
(Glass Tiger).
·
1961 - S-a născut Leif Garrett, actor şi cântăreţ american.
·
1965: S-a nascut Jahn Ivar "Mini" Jakobsen, fotbalist
·
1967: S-a nascut Courtney Thorne-Smith, actrita americana.
·
1968: S-a nascut Sergio Porrini, fotbalist italian.
Decese
·
618: A murit Papa Deusdedit. Numele său a avut și alte două
variante: “Adeodatus” și “Deodatus”. Numele consacrat este echivalent cu “Dumnezeu a dat”, iar variantele
sunt foarte apropiate ca idee și chiar ca sens literal.
A fost Papa al Romei de la 19 octombrie 615 si pana la moartea sa. Conform tradiției, Papa Deusdedit ar fi fost primul care a sigilat documentele papale cu un sigiliu specific (“bulla”).
A fost Papa al Romei de la 19 octombrie 615 si pana la moartea sa. Conform tradiției, Papa Deusdedit ar fi fost primul care a sigilat documentele papale cu un sigiliu specific (“bulla”).
·
1599: A decedat compozitorul spaniol Francisco
Guerrero (n.4 octombrie 1528 in Sevilla). A fost alaturi de Tomas Luis de
Victoria si Cristobal de Morales, unul dintre cei mai importanti compozitori
spanioli ai Renasteri.
·
1928 - A murit actorul, scenaristul si regizorul suedez
Mauritz Stiller. A ramas în istoria cinematografului prin ecranizarile dupa
Selma Lagerlöf si ca descoperitor al actritei Greta Garbo (“Comoara lui Arne”,
“Zarul ursitei”, “Mama si fiica, “Hotel imperial”) (n.17.07.1883).
·
1953 - A murit Ştefan Bazilescu, compozitor şi folclorist
(n.04.03.1864).
·
1972 - A murit filosoful si logicianul Athanase Joja, membru
fondator si primul presedinte al Asociatiei “România”, vicepresedinte al
Comitetului Executiv al UNESCO, presedinte al Academiei Române (1966–1972)
(n.03.06.1904).
·
1988 - A încetat din viaţă fizicianul Theodor
Ionescu, membru al Academiei Române (n. 1899)
·
1992 - A murit Alexander Dubcek, om politic, prim secretar
al Partidului Comunist din Cehoslovacia (5.01.1968–17.04.1969), iniţiatorul
„Primăverii de la Praga” din 1968 (n.27.11.1921).
·
1998 - A încetat din viaţă actorul francez Jean
Marais (“Elena şi bărbaţii”, “Contele de Monte Cristo”, “Fantomas”, “Nopţi
albe”)
·
2001 - A murit George Munteanu, critic şi istoric literar
(n.14.04.1924).
·
2006: A încetat din viaţă dirijorul roman Iosif Conta; (n.14
septembrie 1924). Din 1954, Conta a fost dirijor principal al Orchestrei
Naţionale Radio, împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate.
Din 1982 s-a dedicat și pedagogiei în cadrul Universității Naționale de Muzică,
optând apoi, până în 1992, pentru postul de dirijor al Orchestrei din Izmir –
Turcia.
·
2011 - A încetat din viaţă rapperul american
Heavy D, celebru în anii 1990 graţie piesei "Now That We Found Love";
a făcut parte din trupa Heavy D & The Boyz cu care a lansat albumele
"Mr. Big Stuff" şi "The Overweight Lover's in the House"; a
jucat şi în filme ca "The Cider House Rules", "Step Up" şi
"Big Trouble" (n. 24 mai 1967)
Sărbători
·
Calendar
religios 8 noiembrie:
·
- Calendar crestin ortodox:
Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.
Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.
·
Calendar
crestin greco-catolic:
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril
·
Calendar
crestin romano-catolic:
Fer. Elisabeta a Sfintei Treimi; Fer. John Duns Scotus († 1308, Köln)
Fer. Elisabeta a Sfintei Treimi; Fer. John Duns Scotus († 1308, Köln)
·
România: Ziua
Înzestrarii Armatei
RELIGIE
ORTODOXĂ 8 Noiembrie
+) Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor
cereștilor puteri
Soborul Sfinţilor îngeri se prăznuieşte de Biserică
cu bună cinste după predaniile părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, care au
lepădat de mult credinţa cea rea a închinării de îngeri care era la eretici şi
la închinătorii de idoli. Căci încă în Legea Veche, când poporul ales s-a
depărtat de la Dumnezeu, a început a se închina idolilor făcuţi după asemănarea
făpturilor văzute, câte sunt în cer, sus şi pe pământ, jos. Atunci oamenii
aduceau soarelui jertfă de închinăciune ca lui Dumnezeu, precum şi lunii şi
stelelor, pe care le socoteau că au suflet viu.
Tot cu astfel de închinăciune şi cu jertfe se
închinau ei şi îngerilor, despre care lucru se pomeneşte în cărţile
împăraţilor, unde zice: "Se cade a aduce tămâie lui Baal şi soarelui,
lunii, planetelor şi la toată puterea cerului, adică îngerilor, căci aceştia
sunt ostaşii cereşti". Acea credinţă rătăcită a închinării de îngeri se
înmulţise şi în zilele Sfinţilor Apostoli, pe care dezrădăcinând-o Sfântul
Apostol Pavel, grăieşte astfel în Epistola sa către Coloseni: "Nimeni să
nu vă amăgească pe voi, vrând aceasta în smerita cugetare şi în slujba
îngerilor, învăţând cele ce nu ştiu, în deşert fiind îngâmfat de gândirea
trupului său şi neţinând capul (adică pe Hristos)".
Căci erau în acea vreme oarecare eretici
care, arătându-se smeriţi şi cu mândrie lăudându-se că urmează îngerilor prin
înfrânare şi prin viaţa lor cea curată, învăţau a da asemenea închinăciune
îngerilor ca şi lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alţii, care ziceau că
îngerii sunt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus şi mai cinstiţi decât
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nişte fiinţe fără de trupuri; iar despre Mihail
ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alţii dându-se vrăjitoriilor, chemau pe
diavoli şi le slujeau lor, numindu-i pe ei îngeri.
Mai ales între coloseni, care erau sub
Mitropolia Laodiceei, se înmulţise un asemenea eres; şi de către mulţi se
săvârşea în taină păgâneasca închinare de îngeri, asemenea cu închinarea de
idoli, pe care Soborul Sfinţilor Părinţi din Laodiceea a blestemat-o, dând-o
anatemei. Deci, blestemată şi lepădată fiind credinţa rătăcită a închinării la
îngeri, s-a legiuit dreapta credinţă şi vrednica cinstire a prăznuirii
sfinţilor îngeri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului
omenesc.
Chiar şi în Colose, unde la început se aducea
închinăciune îngerilor, a început a se săvârşi cu dreaptă mărire prăznuirea
soborului îngeresc, zidindu-se biserici preafrumoase în numele Sfântului
Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor. Astfel s-a zidit şi în Hone o mărită şi
preafrumoasă biserică, în care însuşi Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat
Sfântului Arhip. Apoi s-a aşezat a se prăznui soborul Sfinţilor îngeri în a
opta zi a lunii noiembrie, care este a nouă după lună martie - ce este întâia
de la zidirea lumii -, spre închipuirea numărului cetelor îngereşti, în număr
de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului
Apostol Pavel. Căci, răpit fiind Sfântul Pavel până la al treilea cer şi văzând
acolo deosebirile cetelor sfinţilor îngeri, a spus aceasta şi lui Dionisie, ca
unui ucenic al său. Iar acele nouă cete sunt despărţite în trei ierarhii, care
cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc şi cea mai de jos.
În cea dintâi ierarhie, mai sus şi mai
aproape de Preasfânta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii şi Scaunele. Cei care
stau mai întâi înaintea Făcătorului şi Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu
Serafimi, cei cu câte şase aripi, precum a văzut Isaia proorocul, care a zis:
Serafimii stau împrejurul Lui, având câte şase aripi. Ei sunt în chipul
focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui pară de
foc, iar îmbrăcămintea slavei Domnului este ca focul. Şi în alt loc zice: Cel
ce faci pe îngerii tăi duhuri şi pe slugile tale pară de foc. Ei aprind pe
oameni cu focul dumnezeieştii iubiri, precum şi numele lor îi arată, căci în
limba evreiască serafim se tâlcuieşte cel ce aprinde sau încălzeşte.
După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu
Celui Atoatevăzător, Care vieţuieşte în lumina cea neapropiată, înţelepţii
Heruvimi cei cu ochi mulţi, care mai mult decât alte cete mai de jos,
strălucesc totdeauna cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei lui Dumnezeu. Căci,
fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu şi ale ştiinţei adâncului înţelepciunii,
luminează şi pe alţii, pentru care numele heruvim, în aceeaşi limbă evreiască,
se tâlcuieşte multă înţelegere sau revărsare de înţelepciune. Căci prin
Heruvimi se revarsă înţelepciunea şi se dă ochilor sufleteşti lumânare pentru
vederea şi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Apoi, înaintea Celui ce şade pe scaun înalt,
stau purtătorii de Dumnezeu - precum îi numeşte Sfântul Dionisie -, adică
Scaunele; căci pe dânşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte
Dumnezeu gânditor - precum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar purtători de
Dumnezeu se înţeleg nu cu fiinţa, ci cu darul şi cu slujirea; căci scrie
Sfântul Vasile cel Mare că şi trupul lui Hristos a fost purtător de Dumnezeu.
Dar trupul Domnului era unit după fiinţă şi după ipostas cu Însuşi Dumnezeu
Cuvântul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, după unire nedespărţită. Iar Scaunele se
socotesc aşa, nu după fiinţă, ci după darul cel dat pentru o slujire ca
aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purtătoare de Dumnezeu.
Deci, cu negrăit chip odihnindu-Se Dumnezeu
pe dânsele, rânduieşte judecăţile Sale cele drepte, după cuvintele lui David:
Şezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, străluceşte în ele
mai ales dreptatea judecăţilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecăţii lui Dumnezeu
celei drepte şi o preamăresc pe dânsa, revărsând puterea dreptei Sale judecăţi
peste scaunele judecătorilor acestora de jos, dând împăraţilor şi
stăpânitorilor, duhul dreptei judecăţi.
În ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot
trei cete ale sfinţilor îngeri, Domniile, Puterile şi Stăpâniile. Se numesc
Domnii pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sunt sub dânşii şi care,
fiind slobozi şi lepădând - după Dionisie - toată temerea de rob, de bunăvoie
şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului. Ei revarsă acestora de jos, adică
oamenilor care sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună
înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, pentru ca să domnească bine şi cu dreptate
peste ţările ce le sunt încredinţate. Apoi învaţă a stăpâni simţirile, a smeri
poftele, cele fără de rânduialăşi patimile; iar pe trup îl face rob duhului,
adică a domni peste voia sa şi a fi mai presus de orice ispită.
Iar Puterile, umplându-se de dumnezeiasca
putere, slujesc voii celei tari şi puternice a Domnului Celui Preatare şi
Atotputernic, fără zăbavă şi fără osteneală săvârşind slujba. Apoi fac minuni
mari şi acelaşi dar al facerii de minuni îl revarsă peste plăcuţii lui Dumnezeu
care sunt vrednici de acest dar, ca să tămăduiască toată durerea şi să spună
mai înainte cele viitoare. După aceea, sfintele Puteri ajută oamenilor ce se
ostenesc şi sunt însărcinaţi cu purtarea jugului cel pus asupra lor, în orice
fel de ascultare, ca să fie puternici a împlini chemarea şi a purta sarcina
celor neputincioşi. Ele întăresc pe tot omul cu răbdare, ca să nu
deznădăjduiască în necazuri, ci să rabde cu tărie, cu mărime de suflet şi cu
bărbăţie puternică, toate cele ce vin asupră-i şi să mulţumească lui Dumnezeu
cu smerenie, căci El toate le rânduieşte spre folosul nostru.
Stăpâniile se numesc aşa, pentru că au
stăpânire peste diavoli, ca să potolească stăpânirea cea drăcească şi să ne
ferească de ispitele aduse de ei asupra oamenilor şi a nu-i lăsa să vatăme pe
cineva atât cât ar voi ei. Apoi întăresc pe nevoitorii cei buni în nevoinţele
şi ostenelile lor cele duhovniceşti, păzindu-i ca să nu piardă împărăţia
cerească. Iar celor ce se luptă cu patimile şi cu poftele, le ajută în ceasul
ispitei pentru a izgoni gândurile cele rele şi asupririle vrăjmaşului şi a
birui pe diavolul. Însă toate acestea le săvârşesc ei prin sfintele
Începătorii, Arhangheli şi Îngeri, după cum spune marele Dionisie Areopagitul,
în capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc şi după cum zice şi Sfântul
Maxim Mărturisitorul la tâlcuirea dumnezeieştilor nume: "Că aceasta este
ierarhia cea mai de jos şi mai aproape de noi".
Asemenea şi în ierarhia cea mai de jos, după
cum s-a spus, sunt trei cete: Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii.
Începătorii se numesc pentru că sunt mai mari
peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i pe dânşii spre împlinirea
dumnezeieştilor porunci. Lor le este încredinţată îndreptarea a toată lumea şi
păzirea împărăţiilor şi a domniilor, a ţinuturilor, a popoarelor, a neamurilor
şi a limbilor. Căci fiecare împărăţie, neam şi limbă are deosebit păzitor şi
îndreptător al întregii sale lături pe un înger dintr-această ceată cerească ce
se zice Începătorie. Slujba acestei cete, după înţelegerea lui Grigorie, este a
învăţa pe oameni ca să dea cuviincioasă cinste la tot dregătorul, după
vrednicia slujirii lui. Aceşti îngeri înalţă pe cei vrednici la treptele
ierarhiilor celor mai cinstite şi-i povăţuiesc pe dânşii ca să nu caute
dregătoria pentru câştigul şi chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste şi
mărirea cea deşartă, ci pentru cinstea lui Dumnezeu şi pentru creşterea şi
înmulţirea laudei Lui şi pentru folosul celor de aproape, slujind de obşte
tuturor treburilor celor ce sunt sub stăpânirea lor.
Arhangheli se numesc cei mari şi vestitori de
bine, adică cei care vestesc tainele cele mari şi preamărite şi aceştia au
slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunoştinţa voii
lui Dumnezeu şi înţelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de
sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos şi printr-înşii
oamenilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice: "Aceştia înmulţesc sfânta
credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei
Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".
Îngerii, în orânduielile cele cereşti, sunt
mai jos decât toate rânduielile şi mai aproape de oameni. Aceştia vestesc
oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voile Lui cele mai mici, povăţuindu-i să
vieţuiască cu fapte bune şi cu dreptate după Dumnezeu. Apoi sunt puşi să ne
păzească pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne ţin ca
să nu cădem, iar pe cei care cădem, ne ridică. Ei niciodată nu ne lasă, deşi
uneori greşim şi sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai să voim şi noi.
Cu acelaşi nume se numesc toate cetele cele
mai presus de cer, adică îngeri, cu toate că au şi alte nume, după rânduiala şi
iconomia lui Dumnezeu şi după numirile darului de la Dânsul, precum: Serafimi,
Heruvimi, Scaune, şi celelalte cete. Însă toţi de obşte se numesc îngeri, căci
numele înger nu arată însăşi natura lor, ci numai slujba. Deci, toţi sunt
îngeri pentru că toţi slujesc lui Dumnezeu, după cele scrise: Au nu sunt toţi
duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?
Numai slujbele lor sunt despărţite şi nu-s la
fel; ci fiecare ceată are slujbă rânduielii sale ce i se cuvine. Pentru că
Preaînţeleptul Ziditor nu descoperă deopotrivă tuturor tainele dumnezeieştii
Sale voinţe, ci prin mijlocitori, adică prin cetele cele mai de sus, luminând
pe cele mai de jos; arătându-le astfel voia Sa cea sfântă, le poruncesc să o
îndeplinească, precum se vede arătat în cartea Proorocului Zaharia. Când
îngerul vorbea cu proorocul, alt înger ieşea în întâmpinarea îngerului aceluia,
poruncindu-i să meargă la prooroc şi să-i vestească cele ce aveau să fie pentru
Ierusalim. Astfel, se scrie: "Iar îngerul stătea grăind către mine şi un
alt înger ieşea în întâmpinarea sa şi a zis către dânsul, grăind: Aleargă şi
spune tânărului aceluia - adică către proorocul Zaharia: Fără zid vor locui în
Ierusalim, pentru mulţimea oamenilor şi Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc
împrejur".
La aceste cuvinte, Sfântul Grigorie zice:
"Când înger către înger grăieşte: "aleargă şi spune către tânărul acela",
nu este îndoială că îngerii unul pe altul se trimit, adică cei mai de sus
trimit pe cei mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimişi şi mai mari cei ce
trimit". La fel şi în proorocia lui Daniil, se spune că un înger
porunceşte îngerului să-i spună proorocului vedenia. Deci, de aici este arătat
că îngerii cetelor celor mai de jos se vestesc şi se luminează de îngerii
cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca voinţă a Făcătorului lor.
De aceea, în a opta zi a lunii noiembrie,
care este a nouă după lună martie, când a fost creată lumea, Sfânta noastră
Biserică luptătoare, căreia îi trebuie ajutor, prăznuieşte cu cântări minunate
soborul celor nouă cete ale sfinţilor îngeri. Toate aceste cete îngereşti se
vor aduna în ziua cea înfricoşată a judecăţii Domnului, care se socoteşte de
dumnezeieştii învăţători ai Bisericii, ziua a opta: după veacul acesta, va veni
Fiul Omului, Judecătorul cel drept, întru slava Sa şi toţi sfinţii Îngeri cu
Dânsul, precum Domnul singur a zis în Evanghelia Sa: Şi va trimite pe îngerii
Săi cu glas de trâmbita şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi,
adică de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte.
Deci atunci şi pe noi, cei ce prăznuim
soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna în ceata aleşilor Domnului. Iar
începătorii şi voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul
Maxim Mărturisitorul, sunt rânduiţi de Dumnezeu Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil, ca nişte credincioşi slujitori ai lui Dumnezeu, care în vremea căderii
satanei, din pricina mândriei şi a depărtării lui de la Dumnezeu, au adunat
aceste trei cete şi oşti îngereşti şi arhanghelul Mihail a strigat cu mare
glas: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce
ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindcă
dintre aceştia au fost şi cei ce au căzut, şi din îngeri luminaţi, s-au făcut
diavoli întunecaţi, pentru mândria lor). Să luăm aminte ce au pătimit cei ce
erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca
lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric
pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm
aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat
pe pământ".
Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot
soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintii cu Serafimii, cu
Heruvimii şi cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfânta cea de o fiinţă şi
nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prăznuire: Sfânt,
sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta!
Deci această conglăsuire a sfinţilor îngeri
s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire;
căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe
Sfânta Treime, Căreia şi noi cei de ţarină să-I aducem mărire în veci. Amin.
Notă. Biserica, după credinţa noastră, se
împarte în două: Biserica luptătoare, adică aceea care cuprinde pe credincioşii
care sunt încă în viaţă şi luptă împotriva tuturor relelor; şi Biserica
biruitoare sau triumfătoare, care cuprinde pe credincioşii care au trecut din
viaţă şi au biruit toate uneltirile cele rele, şi împărăţesc cu Domnul în cer.
Ev. Luca 10, 16-21
Zis-a Domnul
ucenicilor Săi: cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine şi cel ce se leapădă
de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel care
M-a trimis pe Mine. Iar cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând: Doamne,
şi diavolii se pleacă nouă în numele Tău. Atunci Iisus le-a răspuns: am văzut
pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste
şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va
putea vătăma. Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă
bucuraţi mai ales pentru că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul
acela s-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne
al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi
şi le-ai descoperit copiilor. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
bunăvoinţa Ta.
Ap. Evrei 2, 2-10
Fraţilor, dacă
s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice
neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi
nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea
Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, împreună mărturisind şi
Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului
Sfânt, împărţite după a Sa voinţă? Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu
lumea viitoare, despre care vorbim. Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: «Ce
este omul, că-l pomeneşti pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? L-ai
micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu mărire şi cu cinste l-ai
încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub
picioarele lui». Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic nu
i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum că toate i-au fost supuse. Ci
pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă
şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui
Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Căci ducând pe mulţi fii la
mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate şi prin Care sunt toate, ca
să desăvârşească prin pătimire pe începătorul mântuirii lor.
Predică la Soborul Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri - Pr. Ilie Cleopa
Iubiţi
credincioşi,
Biserica lui Hristos
dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvântul
"arhanghel" înţelegem "mai mare peste îngeri" sau "cel
dintâi dintre îngeri". Iar "înger" înseamnă "vestitor",
pentru că îngerii vestesc pe pământ şi fac cunoscută oamenilor voia lui
Dumnezeu. Îngerii sunt "duhuri slujitoare" cum spune proorocul David: Cela
ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost
creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvânt,
ci numai cât a gândit, Dumnezeu i-a şi creat.
Îngerii sunt împărţiţi,
după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de
împlinit în cer şi pe pământ. Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri
nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfântul Apostol Pavel, au "trupuri
cereşti" adică trupuri îngereşti, care sunt deosebite de cele pământeşti
şi sufleteşti ale oamenilor, care sunt muritoare. Scopul principal pentru care
au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi
neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a
face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să
împlinească poruncile Lui.
Au fost cazuri atât în
Legea Veche, cât şi în legea Darului, când oamenii au făcut din îngeri idoli şi
îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica
din început a combătut acest eres, învăţând că îngerii nu sunt creatorii lumii,
ci sunt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.
Sfintii Părinţi au fixat,
însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne
ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi
8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice, iar noiembrie
este a noua lună de la creaţie, care s-a săvârşit în luna martie, ca un simbol
al celor nouă cete îngereşti.
Dintre toţi Sfinţii
Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfântul Dionisie Areopagitul,
ucenicul Sfântului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete,
fiecare având numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sunt împărţite în trei
ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfânta
Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui
Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de
mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpânii, cum îi numeşte şi Sfântul
Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai
jos şi stăpânesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos
este formată din Începătorii, Arhangheliişi Îngeri. Aceştia sunt cei mai aproape de
oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de
cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.
Marele Prooroc Isaia spune
că serafimii stau împrejurul Lui având câte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sunt în chipul
focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe
slugile Tale pară de foc (Psalm
103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi
numele lor îi arată, că în limba evreiască "Serafim" se tălmăceşte
"cel ce aprinde" sau "încălzeşte" .
După Serafimi, stau
înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai
mult decât alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi
a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu,
ale cunoştinţei adâncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe altii, căci
însuşi numele de "Heruvim", în aceeaşi limbă evreiască, se tâlcuieşte
"multă înţelegere" sau "revărsare de înţelepciune". Prin
Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti
luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.
Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe
scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dânşii, ca pe
nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gânditor, precum scrie
Sfântul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.
În ierarhia din mijloc,
prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri
care sunt sub dânşii. Ei "fiind liberi şi lepădând toată temerea de rob,
de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului". Ei revarsă
oamenilor, care sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu
bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu
dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi
stăpânească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rânduială,
supunând pe trup duhului.
Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă
voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpâneşte planetele şi stelele
universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi
ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile
lui Hristos.
Ceata Stăpâniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti
îngeri au mare stăpânire peste diavoli. Ei risipesc stăpânirea lor şi izbăvesc
pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la
osânda iadului.
În ierarhia cea mai de jos
prima ceată este a Începătoriilor.
Se numesc aşa pentru că ei
stăpânesc pe îngerii care sunt sub ascultarea lor, făcându-le cunoscută voia
lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările,
tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile,
satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce
conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei
de sub ascultarea lor.
Arhanghelii au
misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a
descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfântul
Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: "Aceştia sunt cei care înmulţesc
sfânta credinţă între oameni luminând înaintea lor cu lumina Sfintei
Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".
Ultima ceată şi mai
apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor
tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să
trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia
Domnului. Îngerii sunt rânduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la
botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu
cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu
ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sunt gata să ne ajute întotdeauna
numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Iubiţi
credincioşi,
Până aici am vorbit mai pe
larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucât,
ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti
taine, care au înlesnit mântuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui
Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror
pomenire o avem astăzi.
Sfinţii Arhangheli sunt în
număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune
însuşi Sfântul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sunt în
Asia... şi de la cele şapte Duhuri care stau
înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sunt: Mihail,
Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită
misiune divină de îndeplinit.
Mihail, ce
se tâlcuieşte "puterea lui Dumnezeu", este voievodul oştilor cereşti
şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are
slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Când
Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate
puterile cereşti tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a
strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat
căderea îngerilor, căci toţi luând aminte de glasul lui şi la greşeala
îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui.
Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise,
zicând: Certe-le pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a
însoţit pe poporul ales din Egipt în pământul fădăduinţei. El a adus cele zece
pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor
oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sunt Voievodul oştilor Domnului şi
acum am venit (Iosua
5, 14).
El a stins cuptorul celor
trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a
adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat
biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut
multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mănăstirea Dochiarul (Sfântul
Munte) etc. Iar la sfârşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor,
va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la
judecată, după mărturia Sfântului Apostol Pavel care zice: Că
Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va
pogori din cer (I
Tesaloniceni 4, 16).
Gavriil, ce
se tâlcuieşte "bărbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri de
bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti.
El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte
dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales
şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a
întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului
dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului
Zaharia că soţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a
dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.
Sfântul Arhanghel Gavriil
a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i se arăta
adesea şi-i descoperea taine grăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor.
El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decât
toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume
Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut
Mesia. El a cântat cel dintâi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ
pace, între oameni bunăvoire (Luca
2, 14). El a învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina
întrupării. El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a
poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.
Sfântul Gavriil ocroteşte
pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele
fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. EI slujeşte
tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.
Rafail, al
treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.
Uriil este
luminător al celor întunecaţi.
Salatiil este
rugător fierbinte pentru neamul omenesc.
Gudiil este
slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.
Varahiil, ultimul
arhanghel, este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ.
Dintre toţi Sfinţii
îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi
cântări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă
păcătoşilor, ce suntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi
să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerând
ajutorul lor.
Să nu uităm că Sfinţii
Arhangheli sunt cei dintâi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii.
Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii mai mult decât
ceilalţi îngeri. Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al
armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana
Marelui Arhanghel. Sfântul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor
creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi
protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de
Hristos.
În ţara noastră cultul Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspândit. Numeroase sunt bisericile
cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sunt şi credincioşii români care le
poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini
din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare
evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se
îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe
îngerii buni.
Înaintaşii noştri iubeau
rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne
scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot
lucrul sfânt şi plăcut lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,
Bun lucru este a lăuda pe
îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face
dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfântă, neîntinată, îngerească.
Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i
imita prin fapte bune, după putere.
Sfinţii îngeri neîncetat
slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, Iăudând ziua şi noaptea pe
Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sunt într-o veşnică mişcare,
împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din
somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu
bucurie, iar nu din silă, nici cu cârtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri
se iubesc desăvârşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi
cei de pe pământ. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsând ura,
mânia, bătăile, judecăţile, minciunile.
Sfinţii îngeri ascultă
unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi
noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne
învaţă şi ne ajută la mântuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei când ne
mustră pentru păcate, când ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele
bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot
felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mântuirea noastră (Luca 15, 10),
ajută la îndreptarea noastră şi plâng când noi păcătuim sau suntem aruncaţi în
gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să
plângem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim
pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi
rugăciune.
Sfinţii îngeri nu se
bârfesc, nu se răzvrătesc, nu se mânie, trăiesc în bună rânduială. La fel şi
noi, să nu ne mâncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare,
de mânie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în
dragoste unii cu alţii, că suntem fiii Tatălui ceresc.
De vom trăi în armonie, în
iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni
creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu
acoperământul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.
Să rugăm, deci, pe sfinţii
îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile
cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mântuirea
sufletelor noastre. Amin.
ARTE
8 Noiembrie
MUZICĂ 8 Noiembrie
Compozitorul spaniol Francisco Guerrero
Missa pro Defunctis- FRANCISCO GUERRERO: https://youtu.be/HOnWV1QZgaQ?list=PLtfdPy27RvRGVZUy_4TylL1uX1dk0ZAus.
Arnold Bax, compozitor englez
Patti Page, cântăreață americană
Patti Page – Melodii îndrăgite: https://youtu.be/buyhWifynes?list=PLtwIHoxA55YZJS_QJvgCNaJhI3zgkUSLJ.
Iosif Conta, dirijor român
BRAHMS Violin Concerto | I.Gitlis, Romanian RNO, I.Conta | live 1980
*remaster* [HQ]: https://youtu.be/-NY60wARACU.
Roy Wood, muzician, cântăreț și textier britanic
Led
Zeppelin - Stairway to heaven
Bonnie Raitt, solista americana
Jeanette McGruder, muzician american, membra in P
Funk
Rapperul american Heavy D
Heavy D & The Boyz: https://youtu.be/NNEgUPKxk7A?list=PL12295A33BF9F58F6.
ÎNREGISTRĂRI NOI:
ÎNREGISTRĂRI NOI:
3 Hours Beautiful Romantic Guitar Love Songs - Top 50 Spanish Guitar Collection
Bosa Nova Copacabana (High Quality - Remastered) 320kbps GMB
Liszt: A Liszt Recital
Instrumental Piano Guitar Music Relaxing – Peaceful Tranquil Music Sleep – Soothing Music Love Songs
Good Morning Jazz - Uplifting & Relaxing Jazz Music for Work, Study, Happiness
POEZIE 8 Noiembrie
ION BRAD, poet
Biografie
Nastere: 8 noiembrie 1929, Panade, județul Tarnava-Mare
Deces:
S-a nascut la 8 noiembrie 1929 in satul Panade de langa Blaj, judetul Alba, intr-o familie de tarani cu multi copii.
Face scoala primara in satul natal, apoi continua studiile la liceul de baieti din Blaj, pe care il absolva in 1948. Debuteaza inca de pe bancile liceului, in martie 1947, cu poezie, in revista „ Gand tineresc" din Alba Iulia.
Din 1948 urmeaza Facultatea de Filologie din Cluj; este o perioada de intensa activitate culturala in urbea transilvana, la care participa din plin si poetul. in 1952 absolva facultatea si debuteaza in volum cu poemul -nereusit. Cincisutistul, integrat dealtfel momentului literar al epocii. Colaboreaza in acest timp la diverse reviste din Cluj si Bucuresti, iar din 1955 incepe o lunga activitate pe linie culturala, politica, diplomatica etc, ocupand functii importante, fiind mult timp ambasador in Grecia.
Se manifesta deopotriva ca poet, romancier, dramaturg, editor, creator de poezie pentru copii, traducator (indeosebi din literatura elina), coscenarist, realizator de evocari monografice. Pentru volumul Cu timpul meu a fost distins cu Premiul de Poezie al Academiei Romane pe anul 1958.
Poezia lui Ion Brad si-ar trage sevele dintr-o boare mediteraneana de tip neoclasic, exprimata prin pasiunea pentru rigoarea si arhitectura constructiei textului si solaritatea imaginii; insa principala structura lirica a poetului se regaseste, in buna traditie transilvana, in redescoperirea lumii matrice, a spatiului tutelar rural. Mai ales ultimele sale volume de poezii etaleaza, cum observa criticul literar Mircea Zaciu, cateva coordonate: „contemplatie senina a lumii, certitudine a traditiei, confruntare cu miturile, nostalgie a originilor si melos elegiac".
Volume de versuri:
Cu sufletul deschis, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Balada impuscatilor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1955;
Cantecele pamantului natal, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956;
Cu timpul meu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
In luna mai, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Fantani si stele, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Eccetempus, culegere retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Orga de mesteceni, Cluj, Editura Dacia, 1970;
Poeme, Bucuresti, Editura Albatros, 1970 (colectia „Cele mai frumoase poezii");
Zapezile de acasa, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Noapte cu privighetori, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Templul dinafara, editie bilingva, Cluj, Editura Dacia, 1975;
Transilvane cetati fara somn. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
Ora intrebarilor, (colectia „Biblioteca pentru toti"), Bucuresti, Editura Minerva, 1979;
Cartea zodiilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Oracole, Bucuresti, Editura Eminescu, 1987;
Radacinile cerului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1989;
Vase de Tanagra, Bucuresti, Editura Iriana, 1993.
Rascrucea aparut in volumul Noapte cu privighetori, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
Amiaza mediterana a aparut in volumul Templul dinafara, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975.
Deces:
S-a nascut la 8 noiembrie 1929 in satul Panade de langa Blaj, judetul Alba, intr-o familie de tarani cu multi copii.
Face scoala primara in satul natal, apoi continua studiile la liceul de baieti din Blaj, pe care il absolva in 1948. Debuteaza inca de pe bancile liceului, in martie 1947, cu poezie, in revista „ Gand tineresc" din Alba Iulia.
Din 1948 urmeaza Facultatea de Filologie din Cluj; este o perioada de intensa activitate culturala in urbea transilvana, la care participa din plin si poetul. in 1952 absolva facultatea si debuteaza in volum cu poemul -nereusit. Cincisutistul, integrat dealtfel momentului literar al epocii. Colaboreaza in acest timp la diverse reviste din Cluj si Bucuresti, iar din 1955 incepe o lunga activitate pe linie culturala, politica, diplomatica etc, ocupand functii importante, fiind mult timp ambasador in Grecia.
Se manifesta deopotriva ca poet, romancier, dramaturg, editor, creator de poezie pentru copii, traducator (indeosebi din literatura elina), coscenarist, realizator de evocari monografice. Pentru volumul Cu timpul meu a fost distins cu Premiul de Poezie al Academiei Romane pe anul 1958.
Poezia lui Ion Brad si-ar trage sevele dintr-o boare mediteraneana de tip neoclasic, exprimata prin pasiunea pentru rigoarea si arhitectura constructiei textului si solaritatea imaginii; insa principala structura lirica a poetului se regaseste, in buna traditie transilvana, in redescoperirea lumii matrice, a spatiului tutelar rural. Mai ales ultimele sale volume de poezii etaleaza, cum observa criticul literar Mircea Zaciu, cateva coordonate: „contemplatie senina a lumii, certitudine a traditiei, confruntare cu miturile, nostalgie a originilor si melos elegiac".
Volume de versuri:
Cu sufletul deschis, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Balada impuscatilor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1955;
Cantecele pamantului natal, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956;
Cu timpul meu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
In luna mai, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Fantani si stele, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Eccetempus, culegere retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Orga de mesteceni, Cluj, Editura Dacia, 1970;
Poeme, Bucuresti, Editura Albatros, 1970 (colectia „Cele mai frumoase poezii");
Zapezile de acasa, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Noapte cu privighetori, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Templul dinafara, editie bilingva, Cluj, Editura Dacia, 1975;
Transilvane cetati fara somn. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
Ora intrebarilor, (colectia „Biblioteca pentru toti"), Bucuresti, Editura Minerva, 1979;
Cartea zodiilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Oracole, Bucuresti, Editura Eminescu, 1987;
Radacinile cerului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1989;
Vase de Tanagra, Bucuresti, Editura Iriana, 1993.
Rascrucea aparut in volumul Noapte cu privighetori, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
Amiaza mediterana a aparut in volumul Templul dinafara, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975.
Amiază mediterană
De-atata
lumina
Toti am ajuns transparenti.
Ziua e-o simpla radiografie
Cu umbre fierbinti.
Numai coloanele negre ale chiparosilor
Vesnic prezenti
Mai masoara distanta pustie
Dintre noi si parinti.
In lumina cautam cuvintele lor.
Ochii lor, mainile lor,
Ca pescarii stele de mare,
Vietati fantomatice, de duhuri altoi.
Adancul de sus, amagitor,
Are gust de iod si de sare,
De sarutul cu care suntem datori
Parintilor ce-au evadat din noi
in marile-acestea solare.
Toti am ajuns transparenti.
Ziua e-o simpla radiografie
Cu umbre fierbinti.
Numai coloanele negre ale chiparosilor
Vesnic prezenti
Mai masoara distanta pustie
Dintre noi si parinti.
In lumina cautam cuvintele lor.
Ochii lor, mainile lor,
Ca pescarii stele de mare,
Vietati fantomatice, de duhuri altoi.
Adancul de sus, amagitor,
Are gust de iod si de sare,
De sarutul cu care suntem datori
Parintilor ce-au evadat din noi
in marile-acestea solare.
Răscruce
Drumuri de
tara.
Troite.
Rascruci
Te-ntampina cand vii si cand te duci
in satul din copilarie
Ce-ntoarce capul de batran mirat
Ca nu te-a mai vazut, nu te mai stie.
Pe cine cauti?
Unde ai umblat?
Cu el odata plang in urma ta
Hristosii rastigniti, de tinichea,
Cu lacrimi de rugina rosii
Ce cad pe flori uscate, pe vechile piroane.
A treia oara n-au cantat cocosii,
De ce te-ai lepadat si tu,
Ioane?
Cine ma striga?
Cine reinvie?
E numai satul din copilarie
Troite.
Rascruci
Te-ntampina cand vii si cand te duci
in satul din copilarie
Ce-ntoarce capul de batran mirat
Ca nu te-a mai vazut, nu te mai stie.
Pe cine cauti?
Unde ai umblat?
Cu el odata plang in urma ta
Hristosii rastigniti, de tinichea,
Cu lacrimi de rugina rosii
Ce cad pe flori uscate, pe vechile piroane.
A treia oara n-au cantat cocosii,
De ce te-ai lepadat si tu,
Ioane?
Cine ma striga?
Cine reinvie?
E numai satul din copilarie
Gâlceava Noua Intre Faust Si Mefisto
Faust:
Tinere domn, prieten si dusman,
Prea bine stiu, ma ispitesti de-o viata
Sa batem palma întru nemurire.
Totusi te rog, mai prelungeste-un an,
Si daca poti pe dascal îl învata
Sa nu se mire ca un proaspat mire
De tot ce-n viata singur s-a mintit…
Mefisto:
Te pomenesti, Maestre, ca esti îndragostit!
Nu prea cunosc viata ta secreta
Ca sa-ti gasesc vreo noua Margareta…
Vrei sincer, adevaru-ntreg sa-ti spun?
Batrâne Faust, esti nebun!
Din limpezimea gândurilor reci,
în valurile tulburi vrei sa treci?
Faust:
Cinic te stiu si cinic ai ramas!
M-ai vaduvit de tot ce, tinereste,
Stârnea în mine îngerescul glas
De dragoste ce lumea o-nfloreste.
“Opreste clipa!” am strigat ades,
Când tu, cu duhuri rele împrejururi
Rastalmacirati orice înteles.
Doar tineretea poate fi de-a pururi
Al vietii noastre prim si ultim prag!…
Mefisto (doar pentru el):
E-ndragostit lulea acest mosneag!
Faust (asteptând):
Ai zis ceva? Nu vrei sa îmi raspunzi?
Mefisto (tot pentru sine):
Doarme cu capul între sâni rotunzi…
Faust:
Tacerea ta îmi spune iar ca dracul
Ascuns printre iubitii mei adepti
Ne poate da pe toti de-a berbeleacul
Crezându-i doar nebuni pe întelepti!
Mefisto (cu voce tare):
T;i-am auzit aceste gânduri sumbre.
Dar ia priveste-n jur, sa vezi, Maestre,
Ca-n loc de tineri, un convoi de umbre
Care-au deprins amorul prin palestre
Navala dau acum sa-ti faca placul!
Faust (pentru sine):
Stiam de mult ca-i mare mester dracul!
Mefisto:
Taci? Nu-mi raspunzi? Dovada clara
Ca te-ai îndragostit a suta oara!
Faut:
Daca zici tu, asa poate sa fie!
O dragoste ca focul care trece
De la o casa, scrum facând o mie…
Iar vinovatul, ca o stânca rece
Si rob al tau, supus pentru vecie…
Hai, sterge-o, ca privirea ta miroasa
A misticism si rânceda pucioasa!
Mefisto (diabolic):
Fa cum îti place! Poti sa te întorci
La toate preacuratele femei
Pierdute înc-odata printre porci
Si grohaind în febre ca si ei…
Faust:
Asa vezi lumea? Dragoste sublima
La tine doar cu mâzga face rima!
Hai, lasa-ma sa plec!
Mefisto:
Nebun barbat,
Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat!
Un an ziceai sa-ti dau? Poftim, o mie!
Du-i, daca poti, pe toti în vesnicie…
Goethe (apare, abia stapânindu-si mânia):
îmi încurcati prea rau filosofia!
Plecati si-mi mai cititi o data cartea!
E dragostea mai tare decât moartea!
I-am prea gustat dulceata si amarul!
Acum când toti deplâng octogenarul,
Cu ea în brate vreau sa trec hotarul…
Faust (revine):
Care hotar? Nu-i lantul nesfârsit
Al celor ce frumosul în lume l-au iubit?
Mefisto (îndraznet):
În dragoste, poetii ca vandalii-s!
O pot lua pe urma lui Novalis,
Pot fi luntrasii de pe Rin… Si, vai,
Cum pier privind spre stânci la Lorelei!
Goethe (suparat):
Plecati! v-am spus. Voi judecati poetii?
Dar cine oare sufera ca ei
Când se trezesc în roua diminetii
Desculti, damnati, dar murmurând idei
De fericire, de mister, de-o alta
Minune a iubirii, mai înalta!
Desi nu se cuvine, îi întrerup, le strig:
- Îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig!
Cât soarele-si mai joaca amurgul în feresti,
Suflet batrân, ai grija sa nu întineresti!
POETUL
FLUVIU – ADRIAN PĂUNESCU
20.06.1943 – 05.11.2010
După
comemorarea plecării din această lume a lui Adrian Păunescu, ne este dor de
marea lui personalitate, de tot ce făcea aici pentru noi, contemporanii săi!
Vreau
să spun câteva cuvinte despre viaţa şi activitatea sa, dar voi ocoli
activitatea sa politică:
Adrian Păunescu (n. Adrian
Păun, 20 iulie
1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica
Moldova — d. 5 noiembrie
2010, București)
a fost un poet, publicist, textier și om politic român.
Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre
cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire
desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României,
unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața
unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă
îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia
de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică
tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar
nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk
și rock.
Păunescu și-a început activitatea
publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei
Flacăra.
Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost
scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise
cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul
„Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a
permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în
toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de
publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul
Sportul românesc,
și a realizat emisiuni de fotbal
la postul de televiziune Antena 1.
În Cenaclului Flacăra
- 17 septembrie 1973 - înființează Cenaclul „Flacăra”,
adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la interzicerea sa, în 16
iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie și dialog, în fața a mai
mult de 6 milioane de spectatori
- Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre
marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere românești,
poeți și alți creatori
- În 1982, apare triplul album de discuri LP,
„Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea
fi cuprinse decat puține filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul
Flacăra - Te salut, generație în blugi”, interzisă imediat de autorități
- În urma unor incidente înregistrate la un concert al
Cenaclului Flacăra la Ploiești, activitatea cenaclului este interzisă până
în 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte condițiilor meteo
(furtună) care au făcut să fie oprit curentul electric pe Stadionul
Petrolul, iar pe de altă parte faptului că unii participanți au profitat
de această ocazie și au creat o busculadă, soldată, se pare cu victime. La
acel moment incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile
comuniste.
- 7 mai 1990 - înființează Cenaclul „Totuși iubirea”,
pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub
impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de
activitate, noul cenaclu susține concerte de mare succes, în țară și
dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău.
O parte din activitatea de excepție a Cenaclului „Totuși iubirea” se
regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația Iubirea,
între 1995 și 1999
Zecile de volume de poezie ale
lui Adrian Păunescu, însumând peste 300.000 de versuri, așadar depășind cea mai
întinsă epopee a lumii, Mahabharata (215.000 de versuri), realitate
lirică fără asemănare, nu numai în istoria literaturii române, ci și în
literatura universală, creează impresia / certitudinea că ne aflăm în fața unei
impresionante uzine de poezie, a cărei „producție”, potrivit concepției
păunesciene despre misiunea poetului / poeziei, înseamnă „armonie în
sălbăticie”: Că omenirea-i un ciudat amestec / De violență și de duioșie, /
Răget de leu în ou de ciocârlie, / Dar toată lumea trebuie să știe / Că nu-i
poetul animal domestic, / Ci armonie în sălbăticie. Poetul trebuie să fie
în stare de orice sacrificiu, pentru Patria sa, pentru semenii săi, să-și
uimească mesianic poporul prin biruințele sale: Dacă mi-aș da pentru gloria
țării o mână, / Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu, / Poate numai atunci
v-ar fi limpede într-un târziu / Cine sunt și ce-nsemn în cultura română. //
[…] // Sunt Poet ce-nvinge, armonie a sălbăticiei spontane, / Mă simt ca o
țeavă de tun pregătită-ntre două icoane. («Eu, cel care vă irită» –PTiub,
454). Mai nuanțat decât în alte texte pe aceeași temă, în lungul poem, Poetul
ca totalitate, datând din 28 iulie 1989, Adrian Păunescu își exprimă crezul
său literar, concepția despre misia / misiunea creatorului de artă a
cuvântului. Mai întâi subliniază că Poetul este înzestrat cu un alt tip de
privire, amendabilă dinspre ens-ul comun pentru estomparea granițelor, a
spațiilor dintre obiecte, ceea ce s-ar tălmăci prin capacitatea de a observa
„numitorul comun” al celor ce alcătuiesc universul nostru, conștientizând că
respectiva „calitate” este semn al adevăratei poezii: Poetul trece printre
lucruri cu o privire imprecisă / și simte-n el vinovăția de-a nu putea deosebi
/ o stea din cer, de o ulcică, de pe pământ, sau de-o caisă / și află azi că
viciul ăsta e semnul marii poezii. (PPcenz, 526); apoi, poetul este
totalitate, structură-paradox, în care se îngemănează extremele până „la
confuzie”, tot ceea ce ține de sfera binelui și de sfera răului, cum, de
altfel, și în ceilalți indivizi umani, numai că îl deosebesc de aceștia
mesianismul său, convingerea, credința că este un Iisus Hristos al unei noi
Învieri; are înaltul spirit justițiar, fericindu-l «puterea de-a nu nedreptăți
pe nimeni», poate, și din perspectiva științei sale de a se face nemuritor,
pregătindu-se pentru o viață de dincolo de moarte, chiar dacă în această viață
trăiește „strâmb”, cu bacoviene aripi de plumb:Poetul e totalitate cu
fiecare gest al său, / e avocatul din oficiu, mereu al cauzelor toate. / Există
binele și răul ? Poetul e și bun și rău ! / Poetul nu se cantonează,
poetul e totalitate. // […] // Pentru poet nu prea există nici adunări și nici
scăderi, / iar împărțirea și-nmulțirea degeaba trag în el cu tunul, / el
creditează amănuntul, Hristos al altei învieri... Poetul trebuie înțeles ca
totalitate, nu ca sinteză ori ca rest, fiind – la „stricarea” ordinii lumii –
«o formă de protest», deoarece fiecare rost adevărat al lumii s-a conservat
într-unul dintre versurile sale; este „mereu cinstit cu sine”, fiind de partea
lumii în întregul ei; are luciditatea de a se oferi drept jertfă de sânge
pentru menținerea părților în sacrul întreg cosmic, ceea ce îl determină să
cânte jertfa întru înnobilarea lumii / universului […] Din perspectiva poetului
trăind ca om liber, în «hemoragia libertăților inutile», înțelege absoluta
necesitate a libertății sale în armonie cu celelalte libertăți, pledând pentru
ordine, nu pentru haos, pentru legea ca formă a libertății, deoarece «bronzul
fără formă / nu va fi niciodată monument»; libertatea de creație înseamnă și
destinație; poetul declină liric raportul libertate – necesitate cu deosebit
patos: Nici o libertate / n-are nici un rost / singură, / fără setea de ea,
/ […] // Bronzul fără formă / nu va fi niciodată monument, / libertatea fără
necesitate / nu va fi niciodată creație... («Sunt un om liber» – PS, 5
sqq.). Poetul este „magazinul” lacrimilor / durerilor lumii, poezia fiind
transcriere de „stări care dor”, versul – „plâns” al condiției umane:
«transcriu doar niște stări care mă dor / și scriu un vers atunci când nu-l pot
plânge» (Inevitabila poezie – PS, 311). Trupul poetului nu este barbiana
«foșnire mătăsoasă a mărilor cu sare», ci «un port la stranii mări»; poetul nu
are «vreo pretenție de a urca / pe scări ierarhice, în veacu-acesta», în vârful
piramidei sociale, dar el este mai mare decât împăratul, regele, președintele,
decât omenirea toată, pentru că oamenii, poporul sălășluiesc în spațiile
poeziei / versurilor sale: Eu pot să mă-ndoiesc, dar nu mă-ndoi, / și ca
poet, voi toți luați aminte, / oricum, eu sunt mai mare decât voi / că v-am
închis la mine în cuvinte. // În viața tuturor la fel tresar, / de ieși în fața
lumii cu trufie, / șef de birou, sau șef de aprozar, / de rangul tău, deloc
nu-mi pasă mie. Este conștient de adevărul că fără poeți omenirea „s-ar
înanimaliza”, ar recădea în regnul necuvântătoarelor; poezia înseamnă ieșire
din regn, calea spre Dumnezeire, spre mirabilele puteri ale Logosului creator
de universuri: Fără poeți, pământul ar mugi, / și casele s-ar stinge fără
teatre, / și noaptea nu s-ar mai sfârși în zi / și pruncii ar putea atât, să
latre. // Desprinderea de regnul animal, / intrarea în limbuta noastră oază, /
ca și proiecția în ideal, / prin poezie se realizează ! / Și orice literă
pe care-o scriu / la voi adânc în sânge se resimte, / ca un ceresc, nedezmințit
pariu / de din¬colo de legi și de cuvinte. // Eu simt că am puterea să vă
schimb / cu un poem al meu, fără de moarte... (PS, 312). Poezia înseamnă viață,
triumf al omului în fața morții universale; și de aceea o dăruiește semenilor,
o lasă testamentar poporului său, omenirii întregi, generațiilor prezente și
vii¬toare, chiar sub blestem: Asupra voastră las acest blestem, / ca-n viața
voastră, orice-ar fi să fie, / prin orice răni ar fi să-ntârziem, / să nu vă
despărțiți de poezie(«27 august 1988, Năsăud-Bistrița» – PS, 313). Poetul
Adrian Păunescu a reușit, în anii totalitarismului, „să mobilizeze masele”,
îndeosebi noua generație, întru receptarea „poeziei și muzicii tinere”, umplând
până la refuz stadioanele României, realitate fără asemănare la scară
planetară; căci văzută ca „spital de urgență” al sinelui, poezia devine și
„spital de urgență” al ens-ului ce se regăsește în ea, al omenirii
întregi […].
«Puterea de a dăinui a unui popor
prin istorii – după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu
– nu o constituie „banii”, ci constă în cultivarea „sfintei grădini” a limbii
sale, a valorilor poeziei sale și ale tuturor artelor sale, în capodoperele /
monumentele sale culturale, pe care le lasă moștenire urmașilor și, astfel,
întregii umanități» (TGrp, 443):Și forța ni-i aici, nu nicăierea, / În artă
și-n altare, nu-n monede. // Sunt niște maici în jurul turlei sfinte, / Și-n
jurul Operei de Artă Pură, / Păzește-le și ține-le, Părinte, / La câte văd și
simt și știu și-ndură. // Ca la o limpede răscruce-a soartei, / aflăm aici ce
adevăr ia ființă: / credința crește prin puterea artei, / iar Arta izvorăște
din Credință. («Credință și artă» –PPcenz, 310).
Începând cu Istoria unei
secunde (1972) și continuând cu volumele: Repetabila povară (1974), Pământul
deocamdată(1976), Manifest pentru sănătatea pământului (1980), Iubiți-vă
pe tunuri (1981), Rezervația de zimbri (1982), Totuși, iubirea
(1983), Manifest pentru mileniul trei (1984), Sunt un om liber
(1989), Poezii cenzurate (1990), Trilogia căruntă (1994) etc.,
Adrian Păunescu pune în lumina istoriei literaturii noastre cel mai puternic
filon de poezie socială, de poezie politică „la zi”, unde mesianismul cunoaște
cea mai incandescentă încărcătură lirică înregistrată vreodată de la Octavian
Goga și până în prezent. Nu există problemă socială / politică importantă, din
țară, ori de pe planetă, care să nu fie conjugată cu patosul caracteristic, la
moduri epico-lirice, în autentice registre stilistice păunesciene, de la
problema părinților din perioada socialismului, cărora fiii – cu câștigurile /
salariile lor – nu le puteau asigura o bătrânețe liniștită (situația
neschimbându-se nici dincoace de 1989), cum, de pildă, în memorabila, în
sfâșietoarea elegie, ce poartă titlul „Repetabila povară” – Cine are părinți
pe pământ nu în gând, / mai aude și-n somn ochii lumii plângând. // […] //
Umiliți de nevoi și cu capul plecat, / Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
// […] // Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, / Te întreabă de știi pe
vreun șef de spital... –, până la problema „vânătorii de Români” (...Mareșalii
stelei sângerânde / Ies la vânătoare de români. // […] // Circ pe Prut și
cimitir pe Nistru, / Sânge nou năzare în fântâni... – «Vânătoarea de
români», 26 mai 1993, în vol. «Româniada» / PTC, I, 137 sq.), ori a îngrijirii
cimitirelor de eroi-români din străinătate (din poemul «Cimitir de români la
Haguenau»: Hei, soldați români fără de rude / Nimeni nu-i așa sărman ca voi,
/ Dumnezeu din ceruri nu aude / Dorul vostru de-a pleca 'napoi. // Nimeni nu vă
face parastasul, / Mulți rămân soldați necunoscuți, / Moartea nu vă-ntreabă cât
e ceasul / Nici de rangul marilor virtuți. // Pentru voi istoria e oarbă... //
... Cu pământ străin sucit pe oase / Voi de-abia înaintați prin cer / Tragice
morminte glorioase / Vameșii nici acte nu vă cer. // […] // Peste neștiuta
noastră moarte, / Viața e un cinic paradox, / Auziți și voi cum, de departe, /
Bate-același clopot ortodox. – PTC, II, 190 sq.). Nu scapă ochiului cu
laser liric nici chestiunea „democrației pe stomacul gol”:Cu noi biografii
și alte nume, / Ne-mpleticim grețos în temenea, / Nu-i libertate în această
lume, / […] / Nu mai avem nici apă și nici pâine, / Democrație pe stomacul gol.
// Se-aude, de aproape, de departe, / Un ordin fără drept la alt apel, / Acest
popor e condamnat la moarte, / L-au anesteziat în chip și fel. // Teroare,
prostituție și ură, / Corupție, trădare și incest / Și toți se umilesc și se
înjură. / Suntem, probabil, cei mai triști din Est. // Partidele se bat în târg
cu pietre. / […] // Ne însoțesc tentațiile toate, / Dar nu mai vrem, oricât
ne-ar amăgi, / Acest import-export de libertate, / În schimbul ieftinitei
Românii.(«Democrație pe stomacul gol», în volumul «Bieți lampagii» / PTC,
III, 109 – 113) etc. Galaxia lirică a lui Adrian Păunescu, îndeosebi prin
poezia socială / politică, profund reverberatoare de suflet românesc, de
conștiință de neam, de etică națională, se relevă într-un veritabil și
incendiar „manifest” pentru mileniul al III-lea. (TGrp, 440 – 449).
Cărți publicate
- Ultrasentimente (1965, poezii, debut
editorial)
- Mieii primi (1966, poezii)
- Fântâna somnambulă (1968, poezii)
- Cărțile poștale ale morții (1970, proză
fantastică)
- Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustrații de Constanța Buzea, prima lui soție)
- Viață de excepții (1971, antologie de
poezii)
- Sub semnul întrebării (1971, interviuri)
- Istoria unei secunde (1971, poezii, trei
ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid)
- Lumea ca altă lume (1973, publicistică)
- Repetabila povară (1974, poezii)
- Pământul deocamdată (1976, poezii, două
ediții)
- Poezii de până azi (1978, antologie de
poezii, record mondial de tiraj pentru poezie, 155.000 exemplare, în
colectia BPT, cu o prefață de Eugen
Barbu și o postfață de Șerban Cioculescu)
- Sub semnul întrebării (1979, ediție
revăzută și adăugită, interviuri)
- Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)
- Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii)
- De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu)
- Rezervația de zimbri (1982, poezii, cu
ilustrații de Ioana Păunescu)
- Totuși iubirea (1983, antologie de
poezii)
- Manifest pentru mileniul trei - volumul 1 (1984, antologie de poezii)
- Manifest pentru mileniul trei - volumul 2 (1986, antologie de poezii, care conține un capitol de poeme inedite
și unul de referințe critice)
- Locuri comune (1986, poezii)
- Viața mea e un roman(1987, poezii)
- Într-adevăr (1988, poezii,
ilustrate de Andrei Paunescu)
- Sunt un om liber (1989, poezii).
Această carte a fost retrasă de pe piață, în septembrie 1989, de îndată ce
a apărut și a revenit printre cititori în martie 1990.
- Poezii cenzurate (1990, poezii, cu
ilustrații de Andrei Păunescu, două ediții)
- Româniada (1993-1994, poezii, Trilogia
căruntă)
- Bieți lampagii (1993-1994, poezii,
Trilogia căruntă)
- Noaptea marii beții (1993-1994, poezii,
Trilogia căruntă)
- Front fără învingători (1995, poezii)
- Infracțiunea de a fi (1996, poezii, cu o
prezentare și o bibliografie de Andrei Păunescu)
- Tragedia națională (1997, poezii,
referințe critice de Constantin Noica)
- Deromânizarea României (1998, poezii, texte
introductive de Nichita Stănescu, Fănuș Neagu și Grigore Vieru)
- Cartea Cărților de Poezie (1999, ediția
I, integrala poeziilor apărute în volume, și un capitol de versuri
inedite. Cartea cuprinde toate cărțile de versuri publicate de Adrian
Păunescu, de la debutul din 1965, până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul
a reconstituit și a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care,
în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu
titluri sau versuri schimbate)
- Meserie mizarabilă, sufletul (2000,
poezii)
- Măștile însîngerate (2001, proze)
- Nemuritor la zidul morții (2001,
poezii)
- Până la capăt (2002, poezii, 3 ediții)
- Liber să sufăr (2003, poezii, 3
ediții)
- Din doi în doi (2003, poezii)
- Eminamente (2003, poezii, 2 ediții)
- Cartea Cărților de Poezie (2003, ediție
revăzută, adăugită și actualizată)
- Întoarcerea pe Atlantida (2003, traducere
în limba sârbă de Adam Puslojici
și Radomir Andri, Belgrad, antologie de poezii)
- Logica avalanșei (2005, poezii,
ciclul Zi de zi)
- Antiprimăvara (2005, poezii,
ciclul Zi de zi)
- Muguri pe ruguri (2005, poezii,
ciclul Zi de zi)
- Ninsoarea de adio (2005, poezii,
ciclul Zi de zi)
- Încă viu (2005/2008, poezii, ciclul Zi de
zi)
- Un om pe niște scări (2006, poezii,
ciclul Zi de zi)
- De mamă și de foaie verde (2006,
poezii, ciclul Zi de zi)
- Copaci fără pădure (2006, poezii,
ciclul Zi de zi)
- Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
- Doamne, ocrotește-i pe români! (2006, antologie de poezii 1968-1990)
- Suntem pe mâna unor nebuni (2006/2008,
poezii, ciclul Zi de zi)
- Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007,
poezii, ciclul Zi de zi)
- Rugă pentru părinți (2007-2008,
antologie de poezii)
- Generația '60 - Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru (2007, teză de doctorat)
- Libertatea de unică folosință (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
- Poezia patriotică în luptă cu homunculii (2009, studii critice)
- Vinovat de iubire (2010, roman)
- Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi și noi (2010)
Câteva
versuri:
1. Cu tine
Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.
Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.
Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.
Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.
Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
2. Noapte de unul singur
Aud un pian
prin zăpezi cristaline
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
De iarnă mă
satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Se-aud
ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-o
dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.
Pendula ca
streangul de moarte e gata
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.
Şi uite ce
grabnic se-arată şi trece
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.
Un mut pianist
se răsfiră în stele
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată
Şi când lângă
focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară.
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară.
Aşa cum acum
eşti dusă departe
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.
Şi cad în
genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Te-aş
cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.
3. Cineva mă ascultă!
În veac cu
putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
Iubirea mi-o
suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice că
apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.
Dar nu el
ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
Prin mări,
electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.
Ascultă
fereastra deschisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.
În veac cu
poliţie multă,
din zid, cineva mă ascultă.
din zid, cineva mă ascultă.
4. Eu sunt eu
Trenuri
somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i
lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Şi pe zi ce
trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Încordarea-n
lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Am cocoaşă-n spate
şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n
masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n
ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după
acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt;
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt;
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
5. O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Mi
se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.
Uneori ea spune
şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Legea ei e
depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.
Îmi păstrez în
drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.
Şi mi-e frig,
dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.
Turture
înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.
6. Târziu
Când v-am rugat
să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Şi-am fost
ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.
Şi eu v-am zis
că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
Şi-acum de ce
vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?
O locuinţă v-am
cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.
Acum, e gata
casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.
Târziu răspuns
şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.
7. Dor de Eminescu
Intr-o lume
relativa,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.
Daca unu si cu
unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.
Eminescuuuuuuuuuuuu...
Fara el oricare
lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.
Pe pamantul
vechii Decii,
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.
Eminescuuuuu....
El Moldovei ii
e fiul
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume
relativa
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.
Eminescuuuuu...
8. Un pachet de biscuiti
Nu stiu daca
ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.
Totusi cat de rea
esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
Nu stia sa
minta si sa fure, a trait in cinste din putin
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.
Totusi cat de
rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
S-au furat
averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.
Totusi cat de
rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti
9. Murim de neciteaţa noastră viaţă
Murim de-atâţia
ani şi-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca şi zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim degeaba, noapte ca şi zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de
ştreanguri şi murim de tunuri,
Murim absurd de miere şi venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri şi murim de bunuri.
Murim absurd de miere şi venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri şi murim de bunuri.
Nu ne putem
ascunde nicăierea,
În gaură de şarpe sau în cer,
În faţa morţii, picotind stingher,
Cădem şi ne acoperă tăcerea.
În gaură de şarpe sau în cer,
În faţa morţii, picotind stingher,
Cădem şi ne acoperă tăcerea.
Murim de
moartea noastră neciteaţă,
Murim de neciteaţa noastră viaţă.
Murim de neciteaţa noastră viaţă.
10. Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Să ne iubim pe
ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât
ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Ca un barbar ce
ţine o tanagră
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim
hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
Să ne iubim,
păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.
Să ne iubim pe
ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.
Să ne iubim
etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.
11. Veac de tacere
Am să fug cu
tine-n munte să uităm cuvîntul „dacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „nu”
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „nu”
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu
tine-n munte să uităm cuvîntul „însă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi rîsă, vei fi plînsă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi rîsă, vei fi plînsă.
Am să fug cu
tine-n munte să uităm cuvîntul „pleacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă „totuşi”, să uităm ce-nseamnă „dacă”.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă „totuşi”, să uităm ce-nseamnă „dacă”.
Să uităm
academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cînd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cînd vor susura izvoare află c-a murit mînia.
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cînd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cînd vor susura izvoare află c-a murit mînia.
Şi de unde pînă
unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfîrşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfîrşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.
Vai, sînt rîuri
pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.
Sînt sătul de
vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.
Să uităm
ce-nseamnă „lume”, şi „avere”, şi „putere”
Să uităm cuvîntul „dacă”, să uităm cuvîntul „da”,
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.
Să uităm cuvîntul „dacă”, să uităm cuvîntul „da”,
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.
12. Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi
cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne
înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce
ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu
viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i
cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli
şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot
mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce
priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna,
tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu,
băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
Mama mea, fetiţa mea.
13. Iubire silnica pe viata
Eu o iubesc.
Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.
Si de s-ar da
si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.
Eu o iubesc.
Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.
M-au condamnat
juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.
La o iubire silnica, pe viata.
14. Niciodată
Un cântec nu-i
nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Niciodată,
niciodată
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.
Dezmoşteniţii-şi
caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
Şi dacă toate
cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimïc.
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimïc.
15. Repetabila povară
Cine are
părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi?
Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi?
Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma,
când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are
părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii
plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de
nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are
părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai
avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Cenaclul Flacăra:
Cenaclul Flacăra 35---Editia
2008---Partea I ( 1 ): http://www.youtube.com/watch?v=0L1vZ_0zDHk&feature=share&list=PLDA7F700E0F18C885;
Cenaclul Flacăra 35---Editia
2008---Partea I ( 2 ): http://www.youtube.com/watch?v=ckBf5NMtHw4&feature=share&list=PLDA7F700E0F18C885;
Cenaclul Flacăra 35---Editia
2008---Partea I ( 3 ): http://www.youtube.com/watch?v=c8isAb0GEJs&feature=share&list=PLDA7F700E0F18C885;
Mulţumesc, iubiţi prieteni,
pentru atenţia acordată acestui fenomen!
Păstraţi în inimile voastre
amintirea a tot ce a fost bun în această ţară!
TEATRU/FILM 8 Noiembrie
Substituire de persoana Stefan Berciu
lanturi Allan Laughton Martin
SFATURI
UTILE 8 Noiembrie
SPONDILOZA
CERVICALĂ TRATATĂ PRIN KINETOTERAPIE
Spondiloza
cervicala este o afectiune degenerativa a coloanei vertebrale, localizata la
nivelul vertebrelor cervicale si a discurilor intervertebrale. Afectiunea
survine in general la persoanele cu varsta inaintata (peste 45 ani) si
evolueaza in timp. Statistic vorbind aceasta afectiuni afecteaza ambele sexe in
mod egal, dar survine la barbati mai devreme decat la femei. Cand pronuntam
cuvantul spondiloza cervicala ne gandim imediat la o forma de reumatism
degenerativ, localizata in zona cervicala a coloanei vertebrale, care apare in
urma uzurii discurilor sau articulatiilor intervertebrale, insotita de reactii
de reparare (osteofite) la nivelul corpilor vertebrali. Aceasta proliferare
anormală a ţesutului osos (ma refer la osteofite) poate duce la cresterea
presiunii exercitate asupra nervilor spinali si, uneori, asupra maduvei
spinarii. Multi dintre cercetatori considera ca principala cauza a acestei
afectiuni este datorata imbatranirii tesutului ceea ce este corect insa putin
conservator intrucat nu trebuie marginalizate urmatoarele cauze:
-reducerea mobilitatii articulare datorate obezitatii;
-adoptarea unei pozitii vicioase a coloanei cervicale (statul prelungit in fata calculatorului sau la birou)
-scaderea tonusului muscular din diferite cauze (sedentarismul)
-anomalii congenitale
-traumatisme
Toate aceste situatii „ajuta” la uzura progresiva a discurilor intervertebrale si instaurarea spondilozei cervicale, care se caracterizeaza prin redoare articulara matinala, dureri in zona cervicala si a centurii scapulare, sindrom vertiginos (ameteli).
Oamenii in varsta sunt expusi la reumatismele degenerative din cauza intreruperii activitatii profesionale, acceptarii sedentarismului, cresterii in greutate si diminuarii considerabile a activitatii aparatului locomotor. In aceste cazuri se produc diminuari ale tonusului muscular, apar atrofii musculare, muschii isi pierd functiile, apar modificari in axele extremitatilor osoase modificand raporturile de contact ale suprafetelor osoase ale unei articulatii, provocand tulburari in nutritia articulara si modificari biochimice la nivelul cartilajelor articulare.
Tratamentul in spondiloza cervicala este unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu administrare de analgezice recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este singurul tratament cu care invingem boala (bineinteles excluzand cazurile foarte grave care necesita o interventie chirurgicala). Imi permit sa adaug ca si fizioterapia are cu siguranta rezultate remarcabile in tratarea spondilozei si artrozei in general (in cazul afectiunilor reumatice – artroze, discopatii etc- procedurile de fizioterapie se fac de 2 ori pe an la un interval de 6 luni; in cazurile mai grave se pot repeta mai des la recomandarea medicului specialist)
In final doresc sa recapitulez urmatoarele:
1.Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicatie de tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile iar efectele ei sunt, asa cum spuneam limitate deoarece se trateaza efectul (durerea) si nu cauza (de aceea in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).
2.Fizioterapia asociata cu masajul terapeutic actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontracturarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele fizioterapiei sunt mult mai benefice si mai de lunga durata daca aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.
3. Kinetoterapia ationeaza direct asupra cauzei (asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora). Ea conduce la redobandirea mobilitatii articulare, cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative ale osteofitelor si imbunateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motric. Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terapeutic.
Nu pot sa-mi permit sa nu accentuez urmatoarele: KINETOTERAPIA nu se face la domiciliu, fara supraveghere medicala, fara aparatura corespunzatoare (spalier, sistem de scripeti, bicicleta ergonometrica, greutati etc.) si fara un program de recuperare medicala individualizat pe afectiunea respectiva, elaborat de un kinetoterapeut.
-reducerea mobilitatii articulare datorate obezitatii;
-adoptarea unei pozitii vicioase a coloanei cervicale (statul prelungit in fata calculatorului sau la birou)
-scaderea tonusului muscular din diferite cauze (sedentarismul)
-anomalii congenitale
-traumatisme
Toate aceste situatii „ajuta” la uzura progresiva a discurilor intervertebrale si instaurarea spondilozei cervicale, care se caracterizeaza prin redoare articulara matinala, dureri in zona cervicala si a centurii scapulare, sindrom vertiginos (ameteli).
Oamenii in varsta sunt expusi la reumatismele degenerative din cauza intreruperii activitatii profesionale, acceptarii sedentarismului, cresterii in greutate si diminuarii considerabile a activitatii aparatului locomotor. In aceste cazuri se produc diminuari ale tonusului muscular, apar atrofii musculare, muschii isi pierd functiile, apar modificari in axele extremitatilor osoase modificand raporturile de contact ale suprafetelor osoase ale unei articulatii, provocand tulburari in nutritia articulara si modificari biochimice la nivelul cartilajelor articulare.
Tratamentul in spondiloza cervicala este unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu administrare de analgezice recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este singurul tratament cu care invingem boala (bineinteles excluzand cazurile foarte grave care necesita o interventie chirurgicala). Imi permit sa adaug ca si fizioterapia are cu siguranta rezultate remarcabile in tratarea spondilozei si artrozei in general (in cazul afectiunilor reumatice – artroze, discopatii etc- procedurile de fizioterapie se fac de 2 ori pe an la un interval de 6 luni; in cazurile mai grave se pot repeta mai des la recomandarea medicului specialist)
In final doresc sa recapitulez urmatoarele:
1.Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicatie de tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile iar efectele ei sunt, asa cum spuneam limitate deoarece se trateaza efectul (durerea) si nu cauza (de aceea in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).
2.Fizioterapia asociata cu masajul terapeutic actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontracturarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele fizioterapiei sunt mult mai benefice si mai de lunga durata daca aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.
3. Kinetoterapia ationeaza direct asupra cauzei (asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora). Ea conduce la redobandirea mobilitatii articulare, cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative ale osteofitelor si imbunateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motric. Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terapeutic.
Nu pot sa-mi permit sa nu accentuez urmatoarele: KINETOTERAPIA nu se face la domiciliu, fara supraveghere medicala, fara aparatura corespunzatoare (spalier, sistem de scripeti, bicicleta ergonometrica, greutati etc.) si fara un program de recuperare medicala individualizat pe afectiunea respectiva, elaborat de un kinetoterapeut.
GÂNDURI PESTE TIMP 8 Noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu