miercuri, 14 noiembrie 2018


MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 17 NOIEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni - cei care mă mai vizitați!
ACEASTA ESTE PENULTIMA CULEGERE DE MATERIALE SELECȚIONATE!
În ultimul timp am reflectat mult dacă va trebui să continuăm selecționarea materialelor și postarea lor pentru toți prietenii mei; se pare că, pe zi ce trece, sunt tot mai puțini cei ce văd aceste materiale, ba mai mult, am de suferit din partea Facebook, care, în mod sistematic îmi șterge munca pe motiv că este spam; atunci de ce atâta chin și muncă ce devin inutile?
Am hotărât să continuu publicarea materialelor selecționate până la sfârșitul acestei săptămâni, adică, inclusiv Duminică 18 Noiembrie 2018, după care, gata!
Pot și eu posta gen: bună dimineața, bună ziua, bună seara, cu cafele, flori și pahare colorate, dar nu cred că aceasta este esența, nu cred că acestea sunt folositoare și aduc ceva nou și util!
Nu aș fi renunțat la munca istovitoare pe care am depus-o zilnic dacă nu ar fi fost aceste două aspecte: numărul mic al vizitatorilor paginii mele și indicațiile medicale de protejare a vederii precare pe care o am - de altfel în săptămâna care începe cu 19 NOIEMBRIE 2018 mă voi interna și mă voi opera la un ochi, după care va trebui să iau o pauză totală de calculator, o vreme, apoi va urma o a doua operație, dar, pe cine interesează asta?!
Bănuiesc să mai fie printre prietenii mei numeroși oameni adevărați care nu mă vor uita și se vor interesa de sănătatea mea!
Soția mea, Sanda Elena Dicu vă va spune care este starea mea!
Rugați-vă Domnului pentru sănătatea mea! Doamne ajută!

Vă propun să ascultați Mozart:

Mozart - Sonatas for Two Pianos




ISTORIE PE ZILE 17 Noiembrie
Evenimente
·         284: Armata il proclama imparat al Romei pe Diocleţian. A condus imperiul de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. După bătălia de la Margus (primăvara anului 285) și dispariția lui Carinus, rămâne unicul împărat, desemnându-l Caesar pe tovarășul său de arme, Maximian,  la 1 aprilie 285. Apoi, la 1 martie 286 îl numește Augustus (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius și Constanțiu I. Dioclețian, cu reședința la Nicomedia, răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe Caesarul Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian, vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant. Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient. Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreștine, care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian. Imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza prin care a trecut in secolul III. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase castella și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată, sub numele de Scythia (cu reședința în orașul Tomis), aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis. În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croația).
·         794:  Impăratul japonez Kammu schimbă reşedinţa imperiala de la Nara la Kyoto.
·         1292: John Balliol (n. cca.1249 –  m. 25 noiembrie 1314 ), devine rege al Scoţiei, ramanand pe tron pana in anul 1296.  Se cunosc puține din viața sa timpurie. După ce moștenitorul prezumtiv al regelui Alexandru al III- lea  a murit, Balliol a fost ales rege al Scotiei de către un grup de sustinatori. Edward I al Angliei a  încercat în mod constant să-i  submineze domnia si trata Scoția ca pe un stat vasal. Ca urmare, un consiliu de doisprezece notabilitati ale regatului  care a semnat un tratat cu Franța cunoscut sub numele de Alianța Auld, menit sa sustina independenta Scotiei. Drept represalii, armatele engleze ale lui Edward au  invadat Scoția, ceea ce a declansat  începutul  războaielor de independență scoțiene. După o înfrângere în 1296, Balliol a abdicat și a fost închis în Turnul Londrei. În cele din urmă, a fost trimis in Franța, tara ramanand fără monarh, până pana la incoronarea lui Robert Bruce  în 1306.
·         1538: Prima atestare documentară a aşezării Caracal din Oltenia, conţinută în actul emis de cancelaria lui Radu Vodă Paisie. Localitatea se află situata între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia). Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu.


·         1558:  Regina Elisabeta I urcă pe tronul Marii Britanii. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca „Regina Fecioară”, „Buna regină”, „Bess” sau „Gloriana”. Elisabeta I  (n.7 septembrie 1533 – d.24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558,  până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553, când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard a fost  ignorată, Jane Grey fiind  executată iar la tron a urmat  Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani. S-a înconjurat de un grup de consilieri de încredere, conduși de William Cecil, I Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele sau  sora sa. Unul din motto-urile sale era „video ed taceo” (Văd și nu spun nimic). A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei. Domnia reginei Elisabeta este denumită era elisabetană sau epoca de aur, a fost marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial., si in acelasi timp o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale.
·         1561: Are loc lupta de la Verbia în care Despot-Vodă Iacob Heraclide, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. Despot Vodă, de fapt Ioan Iacob Heraclid sau Iacob Eraclide (1511-1563), domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 – 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar. Alexandru Lăpușneanu, domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568. La 17-18 noiembrie 1561 are loc lupta de la Verbia. Iacob Heraclide Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, domn al Principatului Moldova.
După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii (martie 1562).


·         1603: Începe procesul lui sir Walter Raleigh, faimosul explorator și om de stat englez. Sir Walter Raleigh (n. 1552 sau 1554 – d. 29 octombrie 1618), a fost un faimos scriitor, poet, soldat, politician, corsar și explorator englez. Este binecunoscut și datorită faptului că a adus tutunul și cartoful în Irlanda. A avut un rol esențial în colonizarea engleză a Americii de Nord. În 1594 Raleigh a auzit de „Orașul de Aur”, în America de Sud și a plecat să-l găsească; publicând apoi o relatare exagerată despre experiența sa în cartea sa, a contribuit la nașterea legendei despre Eldorado. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei, în 1603, a fost acuzat de conspirație împotriva noului rege Iacob I, închis în Turnul Londrei aproape treisprezece ani și eliberat în 1616. A plecat în o a doua expediție în căutarea miticului Eldorado. Expediția nu a avut succes, iar pentru că oamenii săi, sub comanda sa au jefuit un avanpost spaniol, la întoarcerea în Anglia în 1618, a fost decapitat. Raleigh a fost una din cele mai remarcabile figuri din era elisabetană. Un sondaj făcut în 2002 de BBC, l-a inclus pe lista celor 100 mari personalități britanice.
·         1839: Prima opera a compozitorului italian Giuseppe Verdi, “Oberto, conte di San Bonifacio”, a avut premiera la Milano, in teatrul “La Scala”. 
·         1855: Exploratorul britanic David Livingstone a devenit primul european care a văzut cascada Victoria, una dintre cele mai mari cascade din lume, aflată la granița actuală dintre Zambia și Zimbabwe.
·         1864: A fost înfiinţată prin Decretul nr. 1617 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Episcopia Dunării de Jos,  prin care i s-a recunoscut acestei eparhii jurisdicţia asupra judeţelor Ismail, Bolgrad, Covurlui şi Brăila. Primul chiriarh al Episcopiei Dunării de Jos a fost episcopul Melchisedec Ştefănescu (1823-1892), ctitor al acestei eparhii, pe care a condus-o vreme de 15 ani. După încheierea Războiului de Independenţă, la 1878, judeţele din sudul Basarabiei vor intra în componenţa Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galaţi. Eparhia primea, în schimb, judeţele Tulcea şi Constanţa (1879). Pentru o scurtă perioadă de timp, Episcopia va administra şi judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Constanţei, în 1923, teritoriul canonic se reducea la zonele Galaţi şi Tulcea. După 1950, jurisdicţia eparhiei se va întinde din nou asupra judeţelor Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Din 1990, episcopia cuprinde judeţele Galaţi şi Brăila. În anul 2009, eparhia a fost ridicată la rang de arhiepiscopie.


·         1869: a fost inaugurat Canalul Suez care leaga Marea Mediterană de Marea Roşie. Ceremonia de inaugurare a fost fastuoasă, la ea luînd parte înalţi demnitari, iar invitata specială a fost împărăteasa Eugénie, soţia împăratului Franţei Napoleon al III-lea. Construcţia canalului, care are acum lungimea de 162 de kilometri, lăţimea de 70-125 de metri şi adîncimea de 8 metri, a durat 10 ani. Ideea deschiderii canalului în istmul cu acelaşi nume a fost avansată de către Ferdinand de Lesseps, consulul francez din Cairo, care a încheiat un document în acest sens cu guvernatorul otoman al Egiptului. O echipa de ingineri a început să realizeze proiectul, iar în 1856 a fost înfiinţată o companie care a primit dreptul să exploateze canalul vreme de 99 de ani după deschiderea lui. În aprilie 1859 a început şi construcţia, dar din cauza uneltelor rudimentare a avansat foarte încet. Impasul a fost depăşit abia după ce au fost aduse instalaţii moderne din Europa. Cu toate acestea lucrarea nu a putut fi predată la timp, o epidemie de holeră izbucnită în zonă a dat peste cap planurile iniţiale. Inaugurarea canalului s-a făcut cu o întîrziere de patru ani, în primul an de exploatare 500 de nave traversînd Suezul. În 1876 s-au efectuat lucrări de modernizare pentru lărgirea lui, iar din 1887 prin calea de navigaţie s-a putut circula şi noaptea. Marea Britanie a preluat pachetul majoritar de actiuni al companei care exploata Canalul Suez în 1875, iar sapte ani mai tîrziu englezii au invadat şi ocupat Egiptul. Deşi statul arab a obtinut independenţa în 1936, Canalul Suez a rămas în exploatarea britanicilor pînă în 1956 cînd compania de administrare a acestuia a fost naţionalizată de guvernul egiptean. Un an mai tîrziu, calea de navigaţie a fost blocată în urma conflictului militar cu Israelul, a fost redeschisă, pentru ca peste alţi zece ani să fie din nou închisă. Canalul Suez a fost din nou deschis în 1975, cînd a fost iniţiat şi un nou plan de extindere.
·         1872: Este înființată Academia Navală Mircea cel Bătrân, din Constanța.


·         1872: A fost infiintata la Galati, prima scoala de instruire a ofițerilor de marină din România cu numele de „Școala Flotilei”, predecesoarea actualei Academii Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Pe parcusul a doi ani de studiu, în această instituție s-au pregătit ofițeri și subofițeri, care au îndeplinit diferite funcții la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române. „Școala Flotilei” a luat nastere prin Decizia Ministerului de Război nr.15/17 noiembrie 1872 cu sediul la Galați. Cursurile aveau o durată de doi ani, iar ofițeri și subofițeri pregătiți aici au îndeplinit diferite funcții  la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române. Ideea apariției unei școli superioare de profil a fost susținută multă vreme, iar materializarea a venit în anul 1909, prin înființarea Școlii Navale Superioare, la Constanța. Începând cu anul 1910 denumirea școlii s-a schimbat în „Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină”, iar planul de învățământ a cuprins explicit disciplina „Navigație”.Ulterior, învăţământul superior de marină a evoluat sub diferite denumiri conform organizărilor şi reorganizărilor învăţământului militar. În 1938 a fost înființată Secția Marină de Comerț, în cadrul aceleiași instituții. Începând cu anul 1948, Școala Navală primește numele de Școlile Marinei Militare, având în compunere atât școala de ofițeri, cât și pe cea de maiștri militari. Din 1950 instituția devine Școala de Ofițeri de Marină, apoi din 1954 Școala Superioară de Ofițeri de Marină, moment în care a fost inclusă în sistemul învățământului politehnic românesc. În anul 1969, școala a primit numele voievodului „Mircea cel Bătrân”. Flota comercială proiectată la începutul anilor ’70 avea nevoie de un număr sporit de ofițeri. De aceea, la sfârșitul anului 1971, s-a luat decizia înființării, la Constanța, a Institutului de Marină Civilă. La 29 august 1973, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marină Civilă, noii instituţii de învăţământ superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”. Prin Hotărârile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie şi 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marină a fost reorganizat ca urmare a consecinţelor Revoluţiei din decembrie 1989, înfiinţându-se Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituţie militară de învăţământ superior de specialitate.
·         1918: Consfătuirea fruntașilor politici, membri ai Partidului Național și ai Partidului Social-Democrat, sub președinția lui Ștefan Cicio-Pop, la care se discută proiectul în opt puncte întocmit de Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop și Ioan Suciu, proiect ce conținea hotărârea de unire cu România.

·         1918: Apare la București, săptămânal sau bisăptămânal Socialismul, organul Partidului Socialist și al Uniunii sindicale.
·         1920: România a semnat la Madrid, Conventia Postala Universala.
·         1922: Fostul sultan otoman Mehmed al VI-lea pleacă în exil în Italia.
·         1933Statele Unite recunosc Uniunea Sovietică.
·         1939: Nouă studenţi cehi sunt executati in urma  demonstratiilor  anti- naziste din Praga. În plus, toate universităţile cehe sunt închise şi peste 1200 de studenţi  sunt  trimisi in  lagăre de concentrare. Ziua de 17 noiembrie a  devenit Ziua Internaţională a Studenţilor fiind  celebrată în multe ţări, incepand cu Republica Cehă.
·         1941: Ambasadorul american in Japonia, Joseph Grew, a informat Departamentul de Stat al SUA ca niponii intentioneaza sa lanseze un atac impotriva bazei Pearl Harbor din Hawaii.
·         1950Organizația Națiunilor Unite decide acordarea independenței Libiei.
·         1970Elton John participă la un concert la A&R Studios în New York, care mai târziu va deveni albumul 11-17-70.
·         1970Douglas Engelbart primește patentul pentru primul maus de calculator.
·         1989: O ampla demonstratie a studentilor cehi in Praga a fost inabusita de fortele de ordine din ordinul conducerii comuniste si mai multi protestatari au fost arestati. Revolta tinerilor a marcat inceputul “Revolutiei de catifea” din Cehoslovacia.
·         1992: Este parafat la Bruxelles acordul european de asociere între C.E.E. si România, acord prin care tara noastra devenea a 4–a tara din Europa de Est, dupa Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, care obtinea statutul de asociat al C.E.E. La 1.02.1993 acordul a fost semnat, din partea româna, de catre premierul Nicolae Vacaroiu si de ministrul de Externe, Teodor Melescanu.
·         1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României. Anul 1996 stă sub semnul schimbării. Emil Constantinescu şi CDR sunt desemnaţi câştigătorii alegerilor legislative şi prezidenţiale, fiind pentru prima oară, după 1989, când dreapta politică ajunge democratic la Putere, unde va rămâne timp de patru ani, perioadă în care s-au succedat trei guverne (Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu). Este startul unor noi reforme şi convulsii sociale care vor marca următorii ani. Totuşi schimbarea de putere a fost un semnal clar că în România democraţia este ireversibilă şi că reformele vor continua. Semnalul schimbării a fost dat în iunie. Alegerile locale, când CDR a câştigat Capitala şi marile oraşe, au prefigurat succesul ce avea să fie înregistrat de Opoziţie în câştigarea puterii centrale, precum şi a celei mai înalte funcţii în stat. În turul întâi al alegerilor prezidenţiale din 3 noiembrie 1996, au fost înscrişi pe liste 17.218.654 de alegători şi au votat at 13.088.388 (76,01%) – 12.652.900 voturi au fost validate, iar 435.488 voturi au fost anulate. Alegerile prezidenţiale din 1996 au adus o inflaţie de candidaţi, o competiţie acerbă şi prima schimbare democratică de putere după Revoluţie. În cursă au intrat pentru prima oară un reprezentant al minorităţii maghiare György Frunda (UDMR), dar şi un reprezentant al unui partid de extremă dreapta, naţionalist, Corneliu Vadim Tudor (PRM). S-au înscris mulţi candidaţi fără şanse şi chiar neobişnuiţi, printre care doctorul Ion Pop de Popa, bioenergeticianul Constantin Mudava, diaconul Nuţu Anghelina, Constantin Niculescu (Partidul Naţional al Automobiliştilor), etc. Dintre cei 16 candidaţi, trei au obţinut rezultate mai importante : Ion Iliescu (32,25%), Emil Constantinescu (28,51%) şi Petre Roman (20,54%). Diferenţa dintre primii doi clasaţi a fost cea mai strânsă de după 1989, de 511.152 voturi. Atât rezultatele din primul tur al alegerilor prezidenţiale, cât şi cele ale alegerilor parlamentare îi determină pe Emil Constantinescu şi Petre Roman să semneze, între cele două tururi de scrutin, Acordul de colaborare electorală, parlamentară şi guvernamentală între CDR şi USD. Confruntarea finală dintre Emil Constatinescu, preşedinte al CDR, şi Ion Iliescu, preşedinte în funcţie, a fost cea mai strânsă şi disputată de până atunci, Iliescu pierzând şi din cauza acuzelor de corupţie aduse Guvernului Văcăroiu, aflat în funcţie în perioada 1992-1996. Decisivă pentru lupta electorală a fost emisiunea „Turneul candidaţilor” în care mediatorul le-a cerut celor doi candidaţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, să îşi adreseze reciproc câte o întrebare, „pentru a rămâne într-o tonalitate optimistă”. Ion Iliescu alege să îl întrebe pe Constantinescu dacă îşi menţine criticile referitoare la guvernarea Roman, pe care le făcuse înainte de primul tur de scrutin, când a susţinut că Guvernul Roman a produs „o catastrofă şii un haos”. „În aceste momente trebuie să ne îndreptam spre viitor. Au existat greşeli ale trecutului, au existat greşeli ale tuturor”, a răspuns Constantinescu, care a susţinut că o a stfel de întrebare „face parte dintr-o tehnică foarte abilă şi care este specifică” lui Iliescu, care, „timp de şapte ani, a reuşit, în mod minunat, să-i pună pe toţi unii împotriva altora: muncitori împotriva intelectualilor, mineri împotriva celorlalţi”. Emil Constantinescu l-a mai acuzat pe contracandidatul său că încearcă să creeze o disensiune între CDR şi USD”, între el şi guvern. Însă, întrebarea memorabilă a dost cea pe care Emil Constantinescu i-a adresat-o lui Ion Iliescu: „Credeţi în Dumnezeu, dle Iliescu?”.
·         1997: A fost adoptată Legea 199/1997 privind ratificarea de către Parlamentul României a Cartei europene a autonomiei locale (Carta a fost adoptată la 15 octombrie 1985, la Strasbourg).
·         2000 - Vizita preşedintelui SUA, la acea dată Bill Clinton, în R.S.Vietnam, prima vizită a unui şef de stat american de la unificarea Vietnamului, în urmă cu un sfert de secol (16-19).
·         2000:  Alberto Fujimori este îndepărtat din funcția de președinte al Peru.
·         2003: Actorul american de origine austriaca, Arnold Schwarzenegger, devine Guvernatorul Californiei. Arnold Alois Schwarzenegger (n. 30 iulie 1947) fost culturist și actor american originar din Austria, politician republican, care a servit ca cel de-al treizeci și optulea guvernator al statului California.
·         2006 - Prima vizită a lui George W. Bush în Vietnam.
·         2007 - Consiliul Fondator al Agenţiei Mondiale Antidoping (WADA) a adoptat la Conferinţa de la Madrid, noul Cod Mondial Antidoping.


Nașteri

·         9: S-a nascut imparatul roman  Vespasian, fondator al Dinastiei Flavilor; (d. 23.06.79). A fost  însărcinat de Nero in anul 67 sa reprime răscoala antiromana a iudeilor (Primului război evreo-roman, sau Marea Revoltă a Evreilor din anii 66-67, una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea împotriva imperiului roman). Legiunile din Orient l-au proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 si  a fost recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius; (20 decembrie 69).
·         1503Agnolo Bronzino, pictor florentin (d. 1572)
·         1681: S-a nascut Pierre Francois le Courayer, teolog francez. 
·         1717 - S–a născut Jean Le Rond d`Alembert, matematician, filosof si scriitor francez, coautor si editor al faimoasei „Enciclopedii franceze”, alaturi de Diderot (m.29.10.1783).
·         1729Maria Antonia a Spaniei, regină a Sardiniei (d. 1785)
·         1749: S-a nascut inventatorul francez Nicolas Appert. A inventat metoda de păstrare a alimentelor mai mult timp prin închiderea ermetică a acestora în ambalaj; (d. 01.06.1841).
·         1755: S-a nascut Regele Ludovic al XVIII-lea al Franţei (1814-1824); (d. 1824).
·         1790: S-a nascut August Ferdinand Mobius, matematician german. 
·         1793: S-a nascut  Sir Charles Lock Eastlake, pictor englez. 
·         1816: S-a nascut August Wilhelm Ambros, compozitor austriac.
·         1844: S-a născut la Curtea de Argeş, astronomul şi geodezul Constantin Căpităneanu; a determinat coordonatele geografice a numeroase localităţi şi a contribuit la realizarea triangulaţiei generale a României (m. 1893). NOTĂ: Unele surse (enciclopediaromaniei.ro) dau moartea sa la 13/25 iunie 1893. A absolvit Şcoala de ofiţeri din Bucureşti, la 20 iulie 1864, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent. Este avansat la gradul de locotenent şi figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcţionează mai departe ca profesor la Şcoala militară de ofiţeri de geniu din Bucureşti, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredinţează conducerea catedrei de cosmografie. Tot în anul 1868, la recomandarea Ministerului de război, pleacă în Franţa pentru specializare, unde lucrează, sub îndrumarea savantului francez Maurice Loewy. Revine în ţară în 1871 şi este avansat căpitan şi numit şef al Serviciului geodezic din cadrul Depozitului de război. Reluarea, la Paris, în 1872, a lucrărilor Comisiei internaţionale de metrologie, a determinat autorităţile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei şi cartografiei şi deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franţa. De numele argeşeanului Constantin Căpităneanu sunt legate principalele realizări ale ştiinţei româneşti în domeniile astronomiei, geodeziei şi catografiei. A adus o contribuţie importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României şi tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iaşi amenajată în 1875 şi considerată a fi primul observator astronomic de la noi şi cea de la Bucureşti construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferenţa de longitudine dintre Bucureşti şi Braşov. A participat la luptele purtate de armatele române în timpul războiului de independenţă din 1817-1878 în calitate de ofiţer în cadrul Secţiei topografice a Marelui Stat Major şi director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei. După terminarea războiului îşi continuă cercetările pe teren, împreună cu C. Brătianu, Moise Groza şi alţi ofiţeri sub conducerea lui C. Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporţii, care a fost Harta României. Publică numeroase studii şi articole incă de la apariţia acestuia în 1875 in Buletinul Societăţii Geografice Române, al cărei membru fondator a fost. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Constantin Căpităneanu rămâne contribuţia pe care acesta a avut-o la întocmirea hărţii României, denumită de academicianul Ştefan Hepites „Harta celor trei Constantini: Constantin Barozzi, întemeietorul, Constantin Căpităneanu, astronomul şi geodezul şi Constantin Brătianu, cartograful“. Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale ale Moldovei. Pentru meritele sale, argeşeanul Căpităneanu a primit ordine şi medalii, între care „Virtutea Militară“, „Coroana României“ şi „Crucea trecerii Dunării“. Meritele ştiinţifice ale locotenent-colonelului Constantin Căpităneanu, pionier al astronomiei şi geodeziei româneşti, au fost recunoscute nu numai în ţara noastră, ci şi peste hotare.

·         1857Joseph Babiński, neurolog francez (d. 1932)
·         1870: S-a născut Enrico Mezzetti, pianist, compozitor, dirijor şi pedagog român de origine italiană, unicul fiu al lui Pietro Mezzetti unul dintre primii profesori ai conservatorului din Iaşi, pe atunci proaspăt înfiinţata „Școala de muzică şi artă dramatică”; se numără printre marii animatori ai vieţii muzicale ieşene de la începutul secolului al XX-lea; (m. 1930). In calitate de profesor şi director (1903 – 1905, 1912 – 1914, 1921 – 1923) al Conservatorului din Iaşi, a contribuit la dezvoltarea şcolii româneşti de canto, la înfiinţarea unei orchestre permanente studenţeşti care se destrămase  odată cu moartea lui Muzicescu si care a constituit nucleul Societăţii Simfonice „George Enescu”.

·         1878Lise Meitner, fiziciană austriacă-suedeză (d. 1968)
·         1887: S-a nascut maresalul britanic Bernard Law Montgomery; (d. 24.03.1976). Tatăl mamei sale, Maud, a fost un personaj important al Bisericii anglicane, Frederic William Farrar.
·         1895: S-a nascut Gregorio Lopez y Fuentes, scriitor mexican
·         1899Ștefan Vencov, fizician român (d. 1955)
·         1902Constantin Baraschi, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1966)

·         1902Eugene Wigner, fizician maghiar, laureat Nobel (d. 1995)
·         1905: Regina Astrid a Belgiei (d. 1935)
·         1906 - S-a născut Soichiro Honda, inginer, fondatorul firmei de motociclete "Honda" (m. 5 august 1991)
·         1907: S-a născut istoricul de naţionalitate maghiară Ladislau Banyai; şi-a orientat cercetarea îndeosebi asupra unor momente ale istoriei moderne şi contemporane, precum şi asupra istoriei minorităţilor din România; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1981).
·         1909: S-a născut baritonul român de renume european, Şerban Tassian; (m. 8 august 1983). A studiat la conservatorul din Bucuresti cu Gheorghe Folescu. Debuteaza in 1932,pe scena operei bucurestene in Trubadurul de Verdi. In acelasi an,obtine Premiul I,la primul concurs international de la Viena. Apoi urmeaza turnee atît in tara cît si in strainatate (Polonia, Viena, Frankfurt…). Din 1941 pina in 1944, are un angajament la Opera din Viena, unde, împreuna cu Valentina Cretoiu si Dinu Bădescu, constitue un trio celebru in Boema de Puccini, opera care s-a numit atunci „Boema de aur”. Directiunea Operei din Viena a trimis o telegrama Operei române in revista „Timpul” din 27 mai 1941 in care spunea: „Cei trei artisti ai dumneavoastra-Valentina Cretoiu,Dinu Badescu si Serban Tassian, au avut aci, gratie calitatilor proeminente, succese senzationale. Va felicit pentru asemenea cîntareti”.

·         1925Rock Hudson, actor american (d. 1985)
·         1926 - S-a născut IPS Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, unul dintre marii ecumenişti contemporani, prozator şi eseist (romanul "Trei ceasuri în iad") Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române (d. 29 august 2005Sibiu).

·         1928: S-a născut soprana Teodora Lucaciu; (m. 1986).

·         1938: S-a nascut Gordon Lightfoot, cantaret american. 
·         1941 - S-a născut Gene Clark, chitarist, vocalist şi compozitor american (The Byrds).
·         1941 - S-a născut George Littera, critic şi istoric de film (m.03.04.2000).

·         1942: S-a nascut  in Flushing, New York, regizorul de film si producatorul american Martin Scorsese. In adolescenta a dorit sa devina preot, insa dupa ce a inceput cursurile seminarului si-a dat seama ca ar dori sa faca film. A absolvit Universitatea New York in 1964 si nu i-a luat prea mult timp sa se impuna ca unul dintre cei mai buni regizori ai tinerei generatii. Din 1973 a inceput sa isi contureze stilul cu productia “Mean Streets” (“Crimele din «Mica Italie»”), cu Robert De Niro si Harvey Keitel in rolurile principale. Au urmat apoi filme de referinta, ca “Alice Doesn’t Live Here Anymore” (Alice nu mai locuieste aici”), care i-a adus actritei Ellen Burstyn un Oscar pentru interpretare, “Taxi Driver” (“Soferul de taxi”) – pentru care a primit cea mai inalta distinctie la Festivalul de la Cannes, in 1976, “New York, New York”. In 1980, “Raging Bull” (“Taurul furios”) i-a adus indirect un Oscar, actorul Robert de Niro fiind recompensat cu un premiu pentru interpretare. A inceput sa fie recompensat pentru meritele sale regizorale in 1990, cand „Goodfellas” („Baieti buni”) a luat premiul BAFTA pentru cel mai bun film si pentru cel mai bun regizor, apoi in 2002 cu „Gangs of New York” („Bandele din New York”) – Globul de Aur pentru regie. Nu a reusit insa sa – si treaca Oscarul in CV, productia „The Aviator” („Aviatorul”), pe care a realizat-o in 2004, desi a avut 11 nominalizari si a plecat ca favorita la Oscaruri, nu a reusit sa ii aduca premiul.
·         1942: S-a nascut Bob Gaudio, muzician, component al formatiei Four Seasons. 
·         1944: S-a nascut regizorul  şi actorul  american Danny DeVito (“Gravidul”, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”).
·         1944: S-a nascut Gene Clark, muzician american, co-fondator al trupei Byrds 
·         1946 - S-a născut Martin Barre, chitarist britanic (Jethro Tull)
·         1947 - S-a născut Rod Clements, basist, violonist şi vocalist britanic (Lindisfarne).
·         1948 - S-a născut Ian Sutherland, chitarist, vocalist şi compozitor britanic
·         1955 - S-a născut Peter Cox, vocalist, chitarist, pianist şi compozitor britanic (Go West).
·         1958: S-a nascut Mary Elizabeth Mastrantonio, actrita de origine americana.
·         1960: S-a nascut RuPaul, pe numele intreg Andre Charles Rupaul, travestit celebru, actor si cintaret american. 
·         1966: S-a nascut actrita  Sophie Marceau (Sophie Maupu); (“Braveheart”).
·         1966: S-a nascut Jeff Buckley, muzician american. 
·         1967: S-a nascut Ronnie DeVoe, muzician, membru in Bell Biv DeVoe. 
·         1987Kat DeLuna, cântăreață din S.U.A., cu origini dominicane


Decese

·         375: A murit imparatul roman Valentinian I; (n.321). Flavius Valentinianus  a fost împărat roman intre anii 364 - 375. Proclamat, la Niceea, împărat de către armată, la moartea lui Iovianus, Valentinian îl numește împărat pe fratele său mai tânăr, Flavius Valens, căruia îi încredințează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier) a provinciilor occidentale , astfel ca cele două părți ale imperiului încep  să fie administrate separat).  Adept al ortodoxismului nicean, Valentinian a manifestat în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367îl numește pe fiul său minor Gratian  coîmpărat.
·         474: Imparatul bizantin Leon al II-lea moare dupa o domnie de 10 luni si este succedat pe tron de Zenon,tatal sau. Flavius Leon era fiul lui Zenon si Ariadnei, fiica lui Leon I. A  fost numit împărat la moartea bunicului său si a murit în circumstanțe necunoscute după 10 luni de domnie, probabil otrăvit de mama sa, care voia ca soțul ei să fie împărat.
·         1231: A decedat Elisabeta de Turingia, cunoscută și ca Elisabeta a Ungariei  (n. 7 iulie 1207, Sárospatak, Regatul Ungariei). A fost o descendentă a dinastiei arpadiene, fiică a regelui Andrei al II-lea, trimisă la vârsta de 4 ani în Turingia, unde s-a căsătorit în anul 1221 cu landgraful Ludovic al IV-lea de Turingia. S-a remarcat prin activități caritabile în ajutorul  bolnavilor și săracilor, iar după moartea soțului ei a intrat în ordinul terțiar franciscan. A murit la vârsta de 24 de ani, fiind  canonizată în anul 1235 de Rusalii. Este patroana landului Turingia si este sărbătorita  în data de 19 noiembrie în spațiul de limbă germană (data așezării în mormânt), iar în calendarul roman universal în data de 17 noiembrie (data morții). Numeroase spitale, deopotrivă catolice și protestante, îi poartă numele.
·         1494: A încetat din viaţă umanistul italian Giovani Pico della Mirandola, membru în Academia Platoniciană din Florenţa (“Despre demnitatea omului”); (n. 24 februarie 1463). Contele Giovanni Pico della Mirandola (n. 24 februarie 1463, Mirandola – – 17 noiembrie 1494, Florența), filozof și învățat umanist italian din perioada Renașterii. Eruditia sa i–a transformat numele într–un simbol al cunoasterii nelimitate (“Despre demnitatea omului”).
·         1558: A încetat din viaţă regina Maria Tudor a Angliei, cunoscută ca “Maria cea sângeroasă – “Bloody Mary” – pentru persecuţiile la care i-a supus pe protestanţi; (n. 18 februarie 1516). Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.
·         1624: A murit filosoful german Jakob Böhme; (n. 1575). Jakob Böhme (probabil 24 aprilie 1575 – 17 noiembrie 1624, Görlitz), filosof german, fiind cel mai important reprezentant al filosofiei mistice germane după Meister Eckhart. Principala sa lucrare este „Aurora” (1612).
·         1681Tito Livio Burattini, arhitect, matematician și om de știință italian (n. 1617)
·         1757Maria Josepha de Austria, soția regelui Augustus al III-lea al Poloniei (n. 1699)
·         1789Charlotte Stuart, Ducesă de Albany (n. 1753)
·         1796: A murit Ţarina Ecaterina cea Mare a Rusiei; (n. 02.05.1729). Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
·         1888: A murit la Florenta, in Italia, scriitoarea Dora d’Istria (pseudonimul literar al prinţesei Elena Ghica); nepoată a lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), primul domn pământean al Ţării Româneşti, după un secol de domnii fanariote; ultimii 20 de ani din viaţă şi i-a petrecut în Italia; (n. 1828). S-a născut în Bucureşti pe 3 februarie 1828, fiind prima dintre cei cinci copii ai banului Mihalache Ghica şi nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei, Caterina Ghica, fostă Faca, a fost  prima femeie de origine română care a publicat o carte, “Pentru educaţia copiilor”.  Familia a trimis-o în străinătate: la Dresda, Viena, Veneţia şi Berlin. Intoarsă la Iaşi la vârsta de 21 de ani, îl cunoaşte pe ofiţerul rus, Alexandr Kolţov Masalski, în cadrul unui bal. Rusul rămâne vrăjit de frumuseţea şi inteligenţa prinţesei românce.Nunta celor doi are loc în 1849, la Iaşi, şi se stabilesc ulterior în Sankt Petersburg, capitala Rusiei. Ideile liberale ale prinţesei şi susţinerea principiilor revoluţionare ale anului 1848 nu au ajutat-o prea mult în a se acomoda într-o ţarã al cãrei vis imperialist nu s-a stins niciodatã. Ironia, glumele înţepãtoare şi intervenţia în discuţiile politice au deranjat societatea ruseascã. Urmarea acestui fapt a fost chiar biciuirea ei la Prefecturã, când i s-a spus clar „politica, dacã se poate, sã nu vã mai intereseze”, fapt care a determinat-o pe Elena Ghica Masalski sã pãrãseascã definitiv Rusia, împreunã cu pruncul ce va muri mai târziu, la Bruxelles. Ea nu a divorţat, a rãmas în continuare principesa Kolţov-Masalski, dar în lumea culturalã s-a prezentat cu numele literar, Dora D`Istria, sub acest nume devenind şi celebrã. A  legat prietenii cu marile personaje ale timpului sãu: regele Frederic Wilhelm IV, Don Pedro II D`Alcantara, împãtarul Braziliei, Edgar Quinet, dar şi cu patrioţi albanezi cunoscuţi: Dimitrie Camarada, Zef Serembe, Leonardo de Martino. Prinţesa a avut o personalitate complexă, a fost scriitoare, pictoriţă, feministă, vorbea mai multe limbi străine, cânta şi compunea muzică, un om de o inteligenţă remarcabilă. Cea mai mare pare a vieţii şi-a petrecut-o în străinătate, dar nu a încetat niciodată să aparţinã ţării natale. Celebra sa lucrare apărută în 1869, “Despre femei de o femeie” tratează statutul femeii şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. Scriitoarea analizează situaţia materială şi socială a femeilor din ţările romanice şi germanice. O altă lucrare ce are în centrul său femeia este tratatul “Les femmes en Orient”, apărut în 1859. Cititorul occidental intră în contact cu lumea femeilor din Orient, o zonă foarte puţin cunoscută la acea vreme. Paginile de etnografie, istorie si folclor balcanic le-a scris şi publicat în nu mai puţin de şase limbi, din cele pe care le cunoştea la perfecţie: franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza. Dora D`Istria, personaj emblematic pentru secolul sãu, a fost descrisã de cãtre Nicolae Iorga: ”e de uimit câte cunoştinţe se adunaserã în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtã uşurinţã le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bãtãlie de dat”.

·         1917Auguste Rodin, sculptor și grafician francez (n. 1840)
·         1939: Nouă studenţi cehi sunt executati in urma demonstratiilor anti- naziste din Praga.
De asemenea, toate universităţile cehe sunt închise şi peste 1200 de studenţi sunt trimisi in lagăre de concentrare. Ziua de 17 noiembrie a devenit Ziua Internaţională a Studenţilor fiind celebrată în multe ţări, incepand cu Republica Cehă.
·         1944: A murit la Bucuresti,  poeta română Magda Isanoş, soția scriitorului Eusebiu Camilar; (n.17 aprilie 1916, Iasi). S-a născut la Iași si a  urmat școala primară la Costiujeni, unde lucrau ca medici părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia si a fost licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.

·         1947Emil Racoviță, biolog, membru al Academiei Române, fondatorul biospeologiei, explorator al Antarticii (n.1868)

·         1957: A decedat George Murnu, scriitor şi istoric român, membru al Academiei Române; (“Românii din Bulgaria medievală”,”Studiu asupra elementului grec ante-fanariot în limba română”); (n.01.01.1868).

·         1959Heitor Villa-Lobos, compozitor brazilian (n. 1887)
·         1962: A murit ieroschimonahul Daniil Teodorescu („Sandu Tudor”), gazetar, poet, teolog, iniţiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, martir în temniţele comuniste; (n. 1896). Părintele a fost arestat în noaptea de 13 spre 14 iulie 1958, şi acuzat de „activitate «mistică» duşmănoasă împotriva clasei muncitoreşti” şi condamnat la douăzeci şi cinci de ani de temniţă grea.

·         1984: A încetat din viaţă actorul Constantin Rauţchi, (filmele “Bădăranii”, “Ciprian Porumbescu”) (n. 22 mai 1934).

·         1985: Era ucis, prin tortură, în arestul securităţii, disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. A fost denunţat la Securitate că ţine un jurnal de către două tinere îndoctrinate. I se face o percheziţie la domiciliu şi i se ridică 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise.

·         1990Robert Hofstadter, fizician american (n. 1915)
·         2000Louis Néel, fizician francez, Premiul nobel pentru Fizică 1970 (n. 1904)
·         2002Abba Eban, diplomat și om politic israelian (n. 1915)
·         2006: A murit fotbalistul maghiar de renume mondial Ferenc Puskas; (n. 2 aprilie 1927).
·         2013Doris Lessing, scriitoare britanică, laureată Nobel (n. 1919)
·         2016: A decedat in urma unui infart miocardic, la numai 44 de ani, fotbalistul român Daniel Prodan. S-a născut în martie 1972 și a fost unul dintre cei mai importanți jucători români. Și-a început cariera la Olimpia Satu Mare, iar în 1993 a fost cumpărat de Steaua, unde a jucat 3 ani. Atletico Madrid l-a transferat în 1996 și a jucat doi ani în capitala Spaniei. A mai evoluat la Rocar și la FC Național. Pentru națională a strâns 54 de meciuri și a participat la Campionatul Mondial de din 1994 și la Campionatul European din 1996. Palmares:
Steaua: 5 titluri de campion, 2 Cupe ale României, 2 Supercupe ale României

Rangers: 2 titluri de campion, 2 Cupe ale Scoției, 1 Cupă a Ligii



Sărbători
·         Ziua internațională a studenților
·         Calendar religios 17 noiembrie 
- Calendar crestin ortodox: 
Sfantul Ier Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Cuviosul Lazar Zugravul  
- Calendar greco-catolic: 
Sfantul Grigorie Taumaturgul episcopul Neocezareii 
- Calendar crestin romano-catolic: 
Sfanta Elisabeta a Ungariei, calugarita



RELIGIE ORTODOXĂ 17 Noiembrie

Sf Ier Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf Cuv Lazăr Zugravul

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul 

S-a născut în Neocezareea Pontului, aproape de Armenia, din părinţi bogaţi. Sfântul Grigorie a trăit în timpul împăratului Aurelian (270-275). După moartea tatălui său, când Grigorie avea 14 ani, creşterea lui a rămas în grija mamei, care l-a trimis la dascăli de seamă, unde a învăţat limba latină şi arta oratoriei. În Alexandria, Grigorie şi fratele său, Atinodor, au fost, timp de trei ani, ucenicii lui Origen (185-254). Tot aici, Grigorie a învăţat medicina. După ce s-a convertit la creştinism şi s-a botezat, s-a retras într-un loc pustiu. Pentru calităţile sale deosebite, Grigorie a fost ales şi hirotonit episcop al Neocezareei.
În timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Deciu (250-253), Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creştini să fugă şi să se ascundă, ca nu cumva, înfricoşându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credinţă. Pentru credinţa lui puternică şi viaţa curată, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni şi de aceea a primit numele de Taumaturgul, adică făcătorul de minuni. Nu se ştie anul în care a murit (270 sau 27l), dar pe patul de moarte a zis: ‘Slavă lui Dumnezeu, că numai şaptesprezece creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâţia necredincioşi rămân, câţi credincioşi am aflat întâi!’.
Acesta a trăit în zilele împăratului Aurelian şi era din părinţi elini şi de tânăr a ales partea cea bună, cunoscând adevărata credinţă în Hristos. Crescând el în vârsta, creştea şi dreapta credinţă într-însul. Iar din pricina mărimii şi mulţimii minunilor ce făcea, a dobândit numele său, căci a fost chemat făcător de minuni.
Aflându-se încă la scoală în Alexandria, după obicei învăţând filozofia, a venit la el o femeie desfrânată cu gândul ca apoi să-l clevetească, îndemnată fiind de alţi ucenici ce erau cu dânsul. Însă cuprinsă fiind de demon care o zbuciuma, sfântul a tămăduit-o cu rugăciunea sa.
A văzut sfântul şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, aievea învăţându-l taina Sfintei Treimi. Şi după ce a fost hirotonit episcop al Neocezareii de Fedim, episcopul Amasiei, şi după ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune că a făcut multe minuni, care nu s-au auzit, şi mai mari decât se pot crede.
Că a pornit cu rugăciunea o piatră mare cât un munte şi a mutat-o în altă parte. Şi fiind sfântul călător s-a abătut de a intrat într-o capişte idolească, unde a gonit demonii de acolo şi după ce s-a dus sfântul, n-au mai cutezat să intre demonii acolo. Aceasta aflând cel ce purta grija capiştei, s-a mâniat pe sfântul. Iar sfântul a scris pe o hârtie: „Eu, Grigorie, poruncesc ţie, satano, intră”, şi punând-o în capişte, au intrat iarăşi demonii în ea. Iar mai-marele capiştei s-a îngrozit de această minune şi a devenit ucenic lui Hristos, apropiindu-se de marele Grigorie. Şi un lac mare, ce făcea valuri ca marea, l-a secat şi l-a făcut uscat, secând împreună şi vrajba pe care doi fraţi o aveau între dânşii, zicând fiecare că a fost lacul lui.
Oprit-a şi calea unui râu, rugat fiind de locuitorii de acolo, înfigându-şi toiagul în udătura pământului cea repede, făcând atunci minuni peste minuni. Căci se vedea unde se întorcea apa înapoi, ca şi cum s-ar fi temut a se atinge de toiag, care toiag, uscat fiind şi lipsit fiind de firească umezeală, s-a făcut copac verde şi frumos, şi nici îndelungarea vremii n-a stricat minunea, ci şi acum, precum se spune, apa ocoleşte pe departe, iar copacul stând de atâţia ani propovăduieşte puterea lui Hristos arătată prin marele Grigorie.
Afară de aceasta, pe un evreu, ce se prefăcea că este mort zăcând răsturnat, l-a făcut cu adevărat mort, precum el se prefăcea.
Altădată iarăşi făcând rugăciune în munte, s-a arătat ca fiind copac celor ce căutau să-i facă rău. Deci, venind vremea trecerii către Domnul, a mulţumit lui Dumnezeu că, primind cetatea sa cu mulţi oameni şi fiind plină de necredincioşi şi păgânătate, a lăsat-o cu toţi aşezaţi în credinţă.

Sfântul Ierarh Ghenadie, patriarhul Constantinopolului. 

Cel între sfinți, părintele nostru Ghenadie I a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca Patriarh al Constantinopolului între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al școlii antiohiene de exegeză. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie

Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul 

A trăit în timpul împăratului iconoclast Teofil. A venit din ţara Cazarilor, de lângă Muntele Caucaz, unde se născuse, la Constantinopol şi a intrat într-o mănăstire. Datorită talentului său artistic, în scurt timp a ajuns un pictor desăvârşit. În anul 829, împăratul Teofil a poruncit să fie ucişi toţi pictorii din împărăţie. Astfel, Lazăr a fost supus supliciilor şi întemniţat. Auzind de suferinţa lui Lazăr, împărăteasa Teodora a mijlocit pentru scăparea lui, fiind un pictor cunoscut şi la curtea împărătească. Împăratul Mihail l-a trimis la Roma să ducă papei Benedict al III-lea mai multe daruri pentru biserica ‘Sfinţii Apostoli’ şi se pare că acolo a şi murit.
Acest sfânt de mic copil s-a făcut monah şi a învăţat meşteşugul zugrăvirii (al iconografiei, picturii icoanelor şi frescelor). Iar pe lângă viaţa aspră şi înfrânarea ce întrebuinţa, se silea fericitul încă şi spre milostenie. Pentru care a şi primit harul preoţiei. Iar după ce s-a făcut preot, a dat război împotriva tuturor eresurilor, şi atât de multe necazuri a suferit, nu numai de la nestorieni şi eutihieni şi dioscoreni, ci şi de la luptătorii împotriva icoanelor, încât este cu neputinţă prin cuvânt a se spune. Ci şi la Roma cea veche a fost trimis ca să ajute părinteştile şi apostoleştile dogme, cărora le dau război luptătorii împotriva icoanelor. Şi, întorcându-se de la Roma la Constantinopol, iarăşi a fost trimis la Roma pentru aceeaşi pricina; şi în drumul său de a doua oară la Roma, pe la mijlocul căii, s-a îmbolnăvit din tulburările vremii, şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, fiind adus la împărăteasa cetăţilor, a fost aşezat în mănăstirea ce se numea a lui Evandru.


ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 17 Noiembrie

A.  PLĂCINTE, GUSTĂRI
Spanac în foi de plăcintă
·       1 kg spanac
·       2 linguri margarină
·       ½ kg foi de plăcintă
·       Sare piper măcinat
Spanacul fiert, scurs şi tocat se înăbuşe în margarină cu sarea şi piperul.
        Foile de plăcintă se ung cu ulei şi se împart în patru părţi, la fel şi spanacul.
        Se pune la marginea fiecărui grup de foi de plăcintă spanac sub formă de sul şi apoi se rulează foile, obţinând patru rulouri care se aşază în tava unsă cu margarină sau cu ulei şi se dau la cuptor la foc potrivit să se rumenească.


B. SALATE
Salată de andive
·       500 g andive
·       40 g ulei
·       75 g lămâie
·       Sare
Andivele se spală, se îndepărtează frunzele veştede, se desfac frunzele sănătoase şi se taie fâşii.
        Din ulei, zeamă de lămâie şi sare se prepară un sos ce se toarnă peste andive, într-o salatieră.
        Atenţie, salata de andive se va consuma imediat ce a fost pregătită.


C. SOSURI
Sos vinegret
Într-un castron se pun 3 linguri ulei, 1 lingură oţet, sare şi piper după gust şi se amestecă cu furculiţa sau cu telul până se emulsionează şi devine lăptos.
    Se poate adăuga şi pătrunjel verde.
    Se utilizează la salate de legume crude sau fierte.


D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Ciorbă oltenească de praz cu zeamă de varză
·       1,5 kg praz
·       300 g roşii
·       100 g morcovi
·       100 g albitură
·       100 g fidea de post (fără ou)
·       2 legături verdeaţă
·       50 g făină
·       200 g ulei
·       1,5 l zeamă de varză
·       Sare
Prazul se toacă mărunt şi se căleşte în ulei.
        Se adaugă zarzavatul tăiat julien şi se mai călesc împreună câteva minute.
        Se stinge cu apă şi se pune la fiert.
        Făina se rumeneşte într-o cratiţă cu restul de ulei, se stinge cu roşiile curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cuburi şi se adaugă la ciorbă.
        Când zarzavatul este aproape fiert se pune fideaua şi se mai fierbe cam 20 minute.
        Se adaugă zeama de varză ce a fost strecurată şi fiartă separat.
        Se potriveşte gustul de sare, iar la sfârşit se adaugă verdeaţa tocată.


E.  MÂNCĂRURI
Musaca de vinete
·       ½ kg vinete
·       5 roşii coapte
·       1 ceapă tăiată mărunt
·       5 căţei usturoi tăiaţi mărunt
·       ½ ceaşcă ulei
·       Sare
·       Piper
·       1 linguriţă zahăr
·       1 legătură pătrunjel
·       ½ kg macaroane groase
·       Sos beşamel conform reţetei date
Se spală şi se taie vinetele în bucăţi lungi şi groase.
        Se sărează şi se lasă 30 minute în strecurătoare pentru a se scurge sucul dăunător.
        Se decojesc şi se taie mărunt roşiile.
        Se călesc ceapa cu usturoiul şi pătrunjelul în ulei şi se adaugă roşiile.
Se spală din nou vinetele şi se lasă să se scurgă bine, după care se prăjesc uşor în ulei încins.
        Se fierb macaroanele în apă sărată şi se strecoară bine.
Se pun jumătate din macaroane într-o formă tapetată cu ulei, peste ele o parte din sosul sosul beşamel, vinetele prăjite, restul de macaroane şi se acoperă cu restul de sos beşamel.
Se dă la cuptor potrivit 30 – 40 minute.

F.  DULCIURI
Desert din fructe crude
·       4 mere
·       1 pumn de stafide
·       4 linguri de zahăr
·       20 nuci măcinate
·       Lămâie
·       Frişcă vegetală
Se rad merele pe răzătoare fără coajă, se amestecă cu stafidele, zahărul, nucile măcinate, zeama de lămâie şi sucul de fructe.
        Compoziţia se pune în cupe şi se acoperă cu frişcă vegetală.
        Se serveşte rece.



ARTE 17 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 17 Noiembrie

Giuseppe Verdi
Giuseppe Verdi (*10 octombrie 1813, Roncole di Busseto / Parma - †27 ianuarie 1901, Milano) a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru creatiile sale in muzica de opera.

Inca de copil ia lectii de muzica de la organistul din comuna, facand exercitii acasa la o spinetta dezacordata (un fel de clavecin). Continua in felul acesta pana cand Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzica, prieten al familiei Verdi, il ia la el in casa si-i plateste lectii de muzica la un nivel mai ridicat.
In 1832 se prezinta la conservatorul din Milano, dar este respins pentru ca depasise limita de varsta pentru un student de conservator. Reintors la Busseto primeste postul de maestru de muzica al comunei si se casatoreste in 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia si Icilio. Intre timp, Verdi incepe sa compuna, orientat inca de acum in directia muzicii de opera.
In 1839 debuteaza la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obtinand un oarecare succes, umbrit insa in 1840 de moartea Margheritei, apoi si a celor doi copii. Indurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege si isi continua activitatea componistica cu opera Un giorno di regno, care inregistreaza insa un total fiasco. Descurajat, se gandea deja sa abandoneze muzica, dar numai doi ani mai tarziu, in 1842, obtine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorit in parte si interpretarii magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea sa-l insoteasca pana catre sfarsitul vietii.
 Cantareata Maria Moreanu in rolul lui Amneris din opera "Aida"Incepe o perioada in care Verdi munceste "ca un ocnas", cum spunea el insusi, pentru a satisface cererile diverselor teatre de opera din Italia. Intre anii 1842 si 1848 compune intr-un ritm sustinut I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due foscari, Macbeth si Luisa Miller. Tot in acest timp ia nastere relatia sa cu Giuseppina Strepponi.
Giuseppe Verdi pe patul de moarte intr-un hotel din Milano, noaptea de 26 ianuarie 1901In 1848 se muta la Paris. Forta lui creativa este tot mai fecunda, in asa masura ca, din 1851 pana in 1853, compune una dupa alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populara", si anume: Rigoletto, Il Trovatore si La Traviata, la care se mai adauga si I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris.
Impodobit cu faima dobandita, Verdi se stabileste impreuna cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. In 1857 se pune in scena opera Simone Boccanegra iar in 1859 se reprezinta Un ballo in maschera („Bal mascat”). In acelasi an se casatoreste cu Giuseppina Strepponi.

In 1874 este numit senator in parlamentul italian. Nu-si intrerupe activitatea muzicala si da la iveala opera La forza del destino („Forta destinului”) si Messa di Requiem, celebrata in 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitatile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez in 1869 compune opera Aida. In 1887, este reprezentata capodopera sa Otello iar in 1893, la varsta de 80 de ani, se inspira din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffa Falstaff, dupa care se retrage la "Sant'Agata" si isi ia adio de la activitatea componistica. In 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge din viata la Milano, la 27 ianuarie 1901.

Giuseppe Verdi, “Oberto, conte di San Bonifacio”
Oberto, Conte di San Bonifacio este o operă în 2 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Antonio Piazza și Temistocle Solera. A fost prima operă pusă în scenă a compozitorului.
Premiera operei a avut loc la „Teatro alla Scala” din Milano, în ziua de 17 noiembrie1839.
Durata operei: cca 150 minute.
Locul si anul de desfășurare a acțiunii
Palatul Ezzelino (Castello degli Ezzelini), lângă Bassano del Grappa (provincia VicenzaItalia), 1228.
Personajele principale
·         Oberto, Conte de San Bonifacio[1] (bas)
·         Leonora, fiica sa (soprană)
·         Cuniza, sora lui Ezzelino da Romano[2], principesă de Bassano (soprană)
·         Imelda, confidenta sa (mezzosoprană)
·         Riccardo, Conte de Salinguerra (tenor)
Acțiunea
Ezzelino da Romano intră în anul 1228 în posesia Palatului Ezzelino (Castello degli Ezzelini) de lângă Bassano del Grappa (provincia Vicenza), palat în care se desfășoară acțiunea operei. Anterior, cu ajutorul familiei Salinguerra din Verona, Ezzelino îl învinsese pe Oberto, Conte de San Bonifacio. Acesta, alungat din Verona de Ezzelino, fugise la Mantova, dar lăsase pe fiica sa Leonora la sora lui din Verona. Riccardo, Conte de Salinguerra, sub un nume fals, face avansuri Leonorei, reușește chiar s-o seducă, dar o părăsește, atras și îndrăgostit fiind de Cuniza, sora lui Ezzelino, principesă de Bassano. Ezzelino se declară de acord cu nunta lui Riccardo (și el unul dintre conducătorii ghibelini) cu sora sa Leonora. Leonora, care află de intențiile matrimoniale ale fostului ei iubit, se deplasează la Palatul Ezzelino, spre a dezvălui public încălcarea jurământului de fidelitate pe care i-l făcuse Riccardo.
Acțiunea operei are loc în ziua nunții planificate dintre Riccardo și Cuniza.
Succesul operei a fost suficient de mare pentru a-i asigura compozitorului comanda altor trei opere pentru același teatru de operă.[3]

Giuseppe Verdi, “Oberto, conte di San Bonifacio”: 



Șerban Tassian, bariton


Șerban Tassian (n. 17 noiembrie 1909 - d. 8 august 1983) a fost un bariton român de renume european.
A studiat la conservatorul din București cu Gheorghe Folescu. Debutează în 1932, pe scena operei bucureștene în Trubadurul, de Verdi. În același an obține Premiul I la primul concurs internațional de la Viena. Apoi urmează turnee atât în țară, cât și în străinătate (Polonia, Viena, Frankfurt...).
Din 1941 până în 1944, are un angajament la Opera din Viena, unde, împreună cu Valentina Crețoiu și Dinu Bădescu, constituie un trio celebru în Boema, de Puccini, operă care s-a numit atunci "Boema de aur". Direcțiunea Operei din Viena a trimis o telegramă Operei române în revista "Timpul" din 27 mai 1941 în care spunea: "Cei trei artiști ai dumneavoastră-Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu și Șerban Tassian, au avut aci, grație calităților proeminente, succese senzaționale. Vă felicit pentru asemenea cântăreți".
A apărut în foarte multe roluri principale în opere printre care Boema, Tosca, Trubadurul, Traviata, Evgheni Oneghin, Lucia din Lammermoor, Don Pasquale, Faust, Don Giovanni, Flautul fermecat, Bărbierul din Sevilla, Rigoletto, Otello, Maeștrii cântăreți din Nüremberg etc.






Soprana Teodora Lucaciu

Am văzut-o numai în spectacole şi, mai ales, în cele în care îl avea printre parteneri şi pe Nicolae Constantinescu. Plecam impresionată de impactul emoţional pe care îl avea asupra mea. Era feminină şi caldă în Mimi din Boema, inocentă şi fragilă în Margareta din Faust, pasională şi hotărâtă în Nedda din Paiaţe,tulburătoare în Liù  din Turandot,  înduioşătoare în Cio-Cio-San din Madama Butterfly. Gingaşa gheişă din opera pucciniană – trăită de ea – îmi seca izvorul lacrimilor.
 Am admirat-o de la distanţă, până în anul 1976 când a cântat pentru ultima oară în Bucureşti Faust de Gounod. Am aflat ulterior că Tolica (aşa i se spunea) fusese invitată de Edgar Palacios (directorul unui Conservator din Ecuador) să cânte în oraşul Loja. Un simplu concert s-a transformat într-o şedere definitivă, deoarece Teodora Lucaciu se stabileşte la Machala (capitala provinciei El Oro) unde înfiinţează Institutul de Muzică “W.A. Mozart”, la care preda canto, pian şi istoria muzicii.Cu opt zile înainte de a împlini 60 de ani, adică în 9 noiembrie 1986, moare suspect şi fulgerător. Se pare că nu un infarct i-a fost fatal ci otrava pe care securitatea i-a turnat-o în timpul unei recepţii, la Ambasada Română din Quito. Această idee este susţinută şi de balerinul şi coregraful Gelu Barbu în cartea Ritmul sentimentelor, iscălită de Antonio Pita Cardenes. Pe cine supărase această femeie frumoasă, această soprană sensibilă şi emoţionantă?…
 Teodora Lucaciu s-a născut la 17 noiembrie 1926, în comuna Vulcan de lângă Hunedoara, ca strănepoată a lui Vasile Lucaciu, rămas în istorie sub numele de „Leul din Şişeşti” pentru contribuţiile aduse la Unirea din 1918.Tatăl (Vasile) era revizor şcolar şi violonist, iar mama, funcţionară PTTR, cu o voce superbă. Atât Tolicăi cât şi fraţilor ei, Vasile şi Kato, părinţii le-au sădit, de mici, dragostea pentru muzică. Aşa se face că, în final, fratele cel mare ajunge pianist, compozitor şi dirijorul primei orchestre simfonice din Petroşani; celălalt, violoncelist, renunţă la instrument pentru Facultatea de Agronomie.Talentul său vocal este descoperit după liceu, de o Comisie de depistare a tinerelor talente, trimisă în Valea Jiului din partea Ministerului Afacerilor Interne. Aşadar, este angajată la Ansamblul M.A.I.; paralel începe studiile de canto la clasa lui Constantin Stroescu, la Conservatorul Ciprian Porumbescu. Teodora Lucaciu a fost laureata a cinci concursuri naţionale şi internaţionale de canto: Bucureşti 1954 (premiul I, Festivalul Mondial al Tineretului), Geneva 1956 (premiul al II-lea), Toulouse 1957 (premiul al II-lea), Moscova 1957 (Marele Premiu şi Medalia de Aur), Sofia 1961 (Marele Premiu şi Medalia de Aur). A absolvit cu nota 10 la toate disciplinele universitare şi a debutat în anul 1958, în Faust de Gounod. Glasul său intens şi dulce, armonios pe toată întinderea, cu nebănuite inflexiuni dramatice şi stări expresive, atrage publicul, numele ei fiind căutat pe afişele Operei, în distribuţiile vocal-simfonice sau în programele de radio şi televiziune. Erau prilejuri de întâlnire cu o muzica însufleţită, redată de o fiinţă naturală, cultivată şi de bun-gust. Alături de ea, orice partener era stimulat să-şi depăşească limitele, să devină mai implicat, mai cald, mai bun actor. A lăsat amintiri încă vii în toate rolurile amintite la început dar şi în: Micaela din Carmen, Tatiana din Evgheni Oneghin, Violetta din Traviata, Cherubino din Nunta lui Figaro, Desdemona din Otello, operetele Văduva veselă, Liliacul sau Frumoasa mea Doamnă. Colegele mele mai vechi din Televiziunea Română îmi povesteau că era o colaboratoare ideală în operă, operetă, muzică uşoară şi romanţe, extrem de telegenică, cu care se muncea uşor şi repede pentru că era harnică, ambiţioasă, inteligentă şi rafinată. Nimeni nu ştia să poarte o pălărie ca Teodora Lucaciu! Exemplele alb-negru găsite cu ea în arhiva de televiziune, în anul 2004 pentru o emisiune In memoriam, m-au fascinat. N-am mai găsit însă pe nimeni din famile sau dintre prietenii buni care să mi-o evoce. Aflasem că şi fratele ei Vasile Lucaciu o însoţise după un an de la plecarea ei, în Ecuador, devenindu-i acompaniator şi că, din familie, nu mai rămăsese în ţara decât fata acestuia, Cristina. Când scriu aceste rânduri, tocmai am citit cele câteva amintiri pe care nepoata le mai are despre celebra sa mătuşă, pe care a văzut-o în 1981 pentru ultima oară:
  • Teodora Lucaciu a fost o fiinţă retrasă, fără prea mulţi prieteni, a cărei viaţă era necunoscută chiar şi familiei.
  • Trăia intr-un apartament din cartierul Berceni.
  • Îl iubea mult pe Codiţă, câinele său sârmos, fără de care nu pleca nicăieri, nici măcar în turnee.
  • A condus cu plăcere un Ford Taunus vişiniu, până când un cal s-a năpustit asupra parbrizului său.
  • A avut un ataşament deosebit pentru fratele Vasile cu care forma un duo renumit, Tola şi Ticu.
  • Venea în fiecare an în România, numai în perioada vacanţelor.
Deşi două şcoli din Valea Jiului, o stradă din Petroşani  şi Casa de Căsătorii din acest oraş îi poartă numele, este aproape de necrezut că despre o interpretă atât de talentată şi iubită ca Teodora Lucaciu se găsesc atât de puţine informaţii în revistele şi dicţionarele de specialitate.
 Tare mi-aş fi dorit ca acest articol să fie mult mai lung!…
Luminiţa Constantinescu





MUZICĂ 17 Noiembrie

Gordon Lightfoot, cantaret american
Gordon Lightfoot @ Ottawa Folk Festival 2013: https://youtu.be/6G84Vaks_gU.




Bob Gaudio, muzician, component al formatiei Four Seasons



Gene Clark, muzician american, co-fondator al trupei Byrds
Gene Clark & Friends – 1985: https://youtu.be/YVrkOXlfwM4.




Martin Barre, chitarist britanic (Jethro Tull)
Jethro Tull's Martin Barre - Full Concert (Pro-shot) Live in Spain 2015 (Enhanced Audio): https://youtu.be/delglQIUOn8.




Rod Clements, basist, violonist şi vocalist britanic (Lindisfarne
Rod Clements, basist, violonist şi vocalist britanic (Lindisfarne): https://youtu.be/MYPBF4s8m_Y?list=PLgm3NBDE5FyFRYWHKKVRo9bVBiB0KeBTN.




Ian Sutherland, chitarist, vocalist şi compozitor
Rain Cloud Ian Sutherland: https://youtu.be/wX2kDc5YhRk.




Peter Cox, vocalist, chitarist, pianist şi compozitor britanic (Go West)




Jeff Buckley, muzician american
Jeff Buckley - Grace (1994) - Full Album: https://youtu.be/95mMOEmQ0WI.




Ronnie DeVoe, muzician, membru in Bell Biv DeVoe:  https://youtu.be/sb2np1HGqxg?list=PLU_sSbj6aou2p8AI2j0wyc-JVSNAXQQsf.



Elton John
Album - Elton John - Love Songs: http://youtu.be/2avJnVsVBlg;








Heitor Villa-Lobos "Floresta do Amazonas": http://youtu.be/LscWPBPKLhY;

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Música ITALIANA instrumental - The 100 Most Beautiful Melodies in History Beautiful, Relax, Sleep




Abel: Music for flute and strings





Chopin - Etude Op. 25



Tchaikovsky: Symphony No. 4 - Arctic Philharmonic Orchestra - Live Concert HD



Coffee Bossa Nova Music - Happy Jazz Music - Relaxing Cafe Music For Work, Study







POEZIE 17 Noiembrie

Magda Isanos

Biografie
Nastere: 17 aprilie 1916, Iași
Deces: 17 noiembrie 1944, București)

Magda Isanos a fost o poeta, prozatoare și publicista romana.

S-a nascut in anul 1916, aprilie, 17, la Iasi, intr-o familie de medici. Se imbolnaveste la un an si sase luni de poliomielita, salvandu-se numai prin grija neistovita a mamei sale, dar ramanand cu o sensibilitate a sanatatii si o dificultate vizibila la mers.

Urmeaza Liceul Eparhial din Chisinau, dovedind o mare pasiune pentru limba romana, istorie si filosofie. in clasa a sasea a liceului, in 1932, publica primele poezii intr-o revista scolara, dar adevaratul debut este marcat de publicarea, in 3 martie 1934, in „Viata Basarabiei", a poeziei Ploaie.

Din toamna aceluiasi an incepe la Iasi studiile universitare; se inscrie initial la Facultatea de Litere si Filosofie, urmand in acelasi timp si cursurile Facultatii de Drept. Se consacra apoi definitiv acestei din urma facultati, pe care o incheie in 1938. in toata aceasta perioada a studentiei publica mult in „ Viata Basarabiei", „insemnari iesene", „ Cuget moldovenesc", „Pagini basarabene", mai ales poezie, dar si cronici literare. in anul 1939 se inscrie in Baroul de Iasi ca avocat stagiar. Ramane legata de poezie, de activitatea culturala si artistica in general, numele ei fiind ades intalnit in paginile diferitelor reviste, participand chiar nemijlocit la aparitia, la Iasi, a ziarului de informatii „Vointa", in 1941.

Este si anul cand suferinta poetei se agraveaza: la inceput certificatele medicale constata o boala de plamani, pentru ca, mai tarziu, sa fie specificata si o afectare cardiaca. Poeta isi continua totusi cu febrilitate activitatea, concretizata si prin aparitia primului volum, intitulat simplu Poezii, in 1943, la Iasi.

Se stinge din viata in Bucuresti, la 17 noiembrie 1944. in 1945 Editura Fundatiilor ofera Premiul pentru Dramaturgie acordat scriitorilor tineri cuplului Magda Isanos- Eusebiu Camilar pentru drama Focurile.

Intr-o fulguranta viata de om Magda Isanos a incercat implinirea prin poezie, proza scurta, tablete, critica literara, drama, traduceri. Poezia ei, parte dominanta si rezistenta a operei, este un permanent pariu cu timpul, pe care, inexorabil stiin-du-l, il provoaca mereu. Cu o constiinta a destinului asumata, ea incearca sa-l depaseasca prin poezie, si de aici se naste nota cea mai acuta, cea mai grava si mai maltator-umana a liricii sale. Este in poezia ei marea taina care trebuie mereu spusa, mereu rescrisa, spre impartasire, adresandu-se celor din jurul ei. Notele dramatice ale suferintei sunt mereu estompate, caci poeta si-a asumat responsabilitatea de a invata oamenii sa priveasca mereu in sus. Este o voce lirica distincta, feminina, care deschide o directie a liricii moderne in acest sens.

Volume de versuri:

Poezii, Iasi, Editura Institutului de Arte Grafice, 1943;
Cantarea muntilor, Bucuresti, Editura Ministerului Artelor, 1945;
Tara luminii, Bucuresti, F.P.L.A., 1946;
Poezii, Bucuresti, Editura Casei Scoalelor, 1947;
Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Cantarea muntilor, versuri, proza si publicistica, editie selectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1988 (colectia B.P.T.).

Toamna a aparut in volumul Tara luminii, Bucuresti, F.P.L.A., 1946. Copilul meu, sa nu ma cauti a aparut in volumul Tara luminii, Bucuresti, F.P.L.A., 1946.
Echinox a aparut in volumul Tara luminii, Bucuresti, F.P.L.A., 1946.

Eu nu regret 

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.


Gândeste-te, n-ar fi păcat... 

Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rămas.

Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga, 
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o să murim si noi odata, 
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara, 
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, 
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.


Mâna ta 

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.


Cântecul deşertăciunii

Îmi risipesc ca o miliardarã
comoara mea de zâmbete si versuri,
si-n toate aflu proaspete-ntelesuri,
cum aflã flori o zi de primãvarã.

Asemenea fãrâmelor de stele
în august, eu alunec cãtre moarte,
de care numai clipa mã desparte,
si scrumu-i taina strãlucirii mele.

De la un loc cu pulberea si iarba
am legãnat sub soare câte-un vis
si tânãrã si mândrã l-am si scris,
ca vremea sã-si împidece-n el graba.

Eu voi trãi putin, însã prea mult
când cuget cât cules-am din durere,
si-adesea-mi par si mie cã-s pãrere,
si nu mã cred, cu toate cã m-ascult.

M-am copt asemeni spicelor si-astept
sã vie secerisul si sã cad
într-un hambar de scândurã de brad,
în care stai cu mâinile pe piept.

Si, iatã, de nimica rãu nu-mi pare,
la gândul cã m-apropii de-acel ceas,
ca de iubirea câtã mi-a rãmas
necheltuitã-n suflet, si de soare.






TEATRU/FILM 17 Noiembrie

Cu Constantin Rauţchi :

Biografie Constantin Rauțchi
Actorul Constantin Rauţchi s-a născut la 22 mai 1934, în Cazaci, Basarabia, iar după alți istorici, în București. A învățat la Liceul industrial Polizu din capitală și a absolvit în 1956 Institutul de Artă teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Alexandru Finţi și Nicolae N. Bălţăţeanu, făcând parte din generația de "AUR" a teatrului românesc: Amza Pellea, George Cozorici, Dumitru Rucareanu, regizorul Vlad Mugur, Silvia Popovici, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Draga Olteanu.Iată cum descrie anii de studenție și de teatru, colegul său de generație, Dumitru Titi Rucăreanu : " Eram săraci, dar eram tineri, optimiști, cam inconștienți, nu prea știam noi ce timpuri trăim și mai ales nu bănuiam ce grozăvii comuniste ni se pregăteau. Mâncam fericiți la cantina, unde desertul nostru mult iubit era "crepul"... Mai ții minte? Erau un fel de prăjituri patrate, înalte de două degete, făcute din griș cu apa și niscai zahăr. Semănau la culoare cu talpa de crep a pantofilor ce se purtau pe atunci. Cantina noastră se afla la subsolul de la cinematograful "Patria", acolo unde mulți ani a funcționat și mai este și azi barul "Melody". Cum zic, am avut parte de niște superbi ani de studenție, desi timpurile aveau cerul destul de intunecat. Apoi am fost repartizați, toți cei din "generația de aur", la Craiova, cum ți-am mai spus. Acolo, îndrumați de Vlad Mugur, am făcut câteva spectacole de referință. Îti dau un singur exemplu: "Bărbierul din Sevilla". ...ce distribuție: Eu - Figaro, Rebengiuc - Contele de Almaviva, Sanda Toma - Rosine, Rautchi - Bartolo, George Constantin - Don Basile!"Prin urmare, după absolvire a fost repartizat la Teatrul National din Craiova și a interpretat pe aceasta scenă roluri ca Bartholo din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Lane din Bunbury de Oscar Wilde, Kolakolnikov din O chestiune personală de Al. Stein, Pleşoianu- Ultima generaţie de V. Niţulescu, Şandor- (Nopţile tăcerii de Teofil Buşecan, Pafnutie- Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Marinarul răguşit- Tragedia optimistă de V. Vişnevski, Fortunato- Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, Oprişan- Arcul de triumf de Aurel Baranga.I s-a decernat în 1957 premiul concursului republican al tinerilor actori pentru rolul lui Pleșoianu din piesa Ultima generaţie. S-a mutat la Bucuresti, la Teatrul National, în urma solicitării directorului acestei instituţii, scriitorul Zaharia Stancu. Aici a jucat în Nora de Ibsen (Krogstad), Richard al III-lea de W, Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Musatescu, Livada cu vișine de Cehov, Patima roşie de M. Sorbul. Ultimul rol a fost al lui Hagi Tudose din piesa cu acelaşi nume a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea.Interesanta mi s-a părut informatia găsita în volumul „Boema“, scris de George Astaloş, volum apărut la Editura Capitol în 2009  despre cum petrecea elita boemă bucureşteană a anilor ’50-’60 în subsolul de la  „Peştera“, o grotă luxoasă, împodobită cu stâlpi de beton armat. Restaurantul " Pestera" era fosta " taverna " Singapore"..situată imediat după „borcanul miliţianului de la circulaţie“ făceai stânga, stânga şi iar stânga şi intrai drept Singapore / Pestera. Acolo „dădea fericirea peste tine“..."" viata era ușoară și ieftină: o vodcă mare (100 de grame) costa 2 lei, un kilogram de vin se cumpăra la 6-8 lei, un rom mare era 1,80 de lei, iar o halbă de bere - 1,70. Prin urmare, o zi ... îi costa pe boemii acelei perioade în jur de 5-6 lei.(si )să nu uităm că localul se afla în buricul târgului, unde preţurile nu erau chiar de neglijat...și îi călcau pragul şi actori mai tineri: Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi sau Gheorghe Dinică..." (Povesti de Bucuresti/ Adevarul) 
În film, a debutat  în 1958, cu rolul studentului Nae din filmul Alo? Ati greşit numărul, personajele sale din Brigada Diverse, Roscovanul, Hagi Tudose au rămas nemuritoare iar ultimul film a fost Căutătorii de aur, apărut pe ecrane după moartea sa, în 1986. Constantin Rauţchi a murit la 17 noiembrie 1984, în Bucureşti.

·         Cautatorii de aur (1986)
·         Capcana mercenarilor (1981)
·         Hagi Tudose / (1980) - Hagi Tudose
·         Drumuri în cumpănă (1979)
·         Dincolo de orizont (1978)
·         Osânda (1977)
·         Prin cenușa imperiului (1976)
·         Roșcovanul (1976) - Instructor la Scoala de Corectie
·         Serenada pentru etajul XII (1976)
·         Aventurile lui Babușcă (1975)
·         Cadavrul viu / (1975)
·         Mastodontul (1975) - Mutul
·         Muschetarul roman (1975)
·         Balcescu / (1974)
·         Dincolo de nisipuri (1974) - lemnarul Petrea Duna
·         Muntele ascuns (1974)
·         Sub pecetea tainei (1974)
·         Dimitrie Cantemir (1973)
·         Ciprian Porumbescu (1972)
·         Cavalerul Tristei Figuri / (1971)
·         Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Dumitru Procop
·         Itelet / Sentinţa (1970)
·         Oameni sarmani (1969) - Makar Alekseyevich
·         Ziaristii / (1969) - Leu
·         Om de treaba / (1968)
·         Zile de vara (1968)
·         Interpretari la cleptomanie / (1967)
·         Maiorul și moartea (1967) - Strainul
·         Vremea zapezilor (1966)
·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Ilun
·         Răscoala (1965)
·         Titanic Vals / Titanic vals (1965)
·         Camera alba (1964)
·         Strainul / Străinul (1964)
·         Liniste (1963)
·         Celebrul 702 (1962)
·         La tribunal / (1962) - Mosierul Pomaev / mujicul Harmalov / maiurul Prisibeev
·         Lupeni 29 (1962)
·         Bădăranii (1960) - bucatar
·         Alo? Ati gresit numarul! / Alo? Ați greșit numărul! (1958) - studentul Nae







Ultima zi de concediu (1973) - Vitali Sergheev





Comedia zorilor 1974 Mircea Stefanescu






SFATURI UTILE 17 Noiembrie

INCREDIBIL DESPRE SFECLA ROȘIE

Sfecla roşie, proprietăţi • Sucul de sfeclă roşie • Recomandată în combaterea afecţiunilor ficatului • Sfecla roşie antigripal natural
Cercetătorii spun că sucul de sfeclă roşie este unul dintre cele mai puternice remedii în tratarea cancerului şi a leucemiei. Sfecla roşie conţine vitaminele A, C, E, vitaminele din complexul B, şi minerale precum fier, cupru, zinc, iod, calciu, potasiu, amidon şi hidrocarburi. Cel care luptă împotriva cancerului şi a leucemiei este pigmentul din sfecla roşie, care nu este toxic, nu se distruge prin prelucrare termică şi nici în timpul digestiei. Persoanele suferinde trebuie să bea suc de sfeclă roşie în fiecare zi. Două kilograme de sfeclă roşie se împart în trei şi, din fiecare porţie, se prepară sucul necesar unei zile, cam 200 de ml. Consumul regulat de sfeclă sub formă de suc, gătită sau crudă, în salată, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiaţii, reechilibrează  apetitul, normalizează  viteza de sedimentare a hematiilor.
Sfecla roşie, combustibil pentru vârsta a treia
Pentru persoanele vârstnice, sfecla roşie este un adevărat elixir al vieţii, ajutându-le să ducă o existenţă mai activă, după cum arată un studiu recent. În cadrul testelor derulate s-a arătat că sfecla roşie face ca vârstnicii să aibă nevoie de mai puţin oxigen atunci când fac mişcare, exerciţii de mică intensitate, relatează Daily Mail. În plus, după ce au consumat sucul de sfeclă, aceştia au fost capabili să facă mişcări pe care altfel nu ar fi reuşit să le ducă la bun sfârşit.  Concret, după cum au constatat cercetatorii, vârstnicii au depus cu 12% mai puţin efort pentru mişcările realizate. Sucul de sfeclă roşie lărgeşte vasele de sânge, reducând cantitatea de oxigen necesară pentru activitatea muşchilor. În cadrul testelor, o grupă de voluntari a primit suc de sfeclă roşie, iar o alta suc din care nitraţii fuseseră îndepărtaţi, concluzionându-se că tocmai aceştia reprezintă ingredientul-cheie.
Sucul de sfeclă roşie scade tensiunea şi previne bolile de inimă
Sucul de sfeclă roşie reduce presiunea arterială, micşorând riscul de boli de inimă şi atac cerebral, arată un studiu recent. În cadrul unei cercetări realizate la Universitatea Queen Mary din Londra s-a arătat că persoanele care beau zilnic câte un pahar de suc de sfeclă roşie au tensiunea mai mică decât cele care nu recurg la acest „tratament”, relatează Daily Mail. Iar schimbarea se vede după  numai un pahar, efectul fiind aproape imediat. Cercetătorii au pus acest efect pe seama nitratului. În cadrul studiului, pacienţilor li s-au administrat ba tablete de nitraţi, ba suc de sfeclă roşie, observându-se un efect similar în ambele cazuri, respectiv scăderea tensiunii arteriale. Nitraţii acţionează asupra organismului dilatând vasele de sânge şi scăzând tensiunea. În cadrul cercetării, s-a arătat că, cu cât tensiunea era mai mare la începutul tratamentului, cu atât mai vizibile erau rezultatele la finele tratamentului.
Recomandată în combaterea afecţiunilor ficatului
Consumată zilnic, sfecla roşie protejează ficatul, ajută la detoxifierea organismului şi întăreşte echilibrul psihic. Sfecla roşie are un ridicat conţinut de vitamine, îmbunătăţeşte metabolismul, previne apariţia bolilor de inimă şi are un efect miraculos asupra ficatului. Ce este de reţinut şi ce deosebeşte această legumă de restul legumelor precum roşiile, varza sau conopida este faptul că îşi păstrează aproape toate proprietăţile prin fierbere, iar pusă la murat  îşi îmbogăţeşte doza de vitamine. Sfecla roşie este o comoară pentru organism datorită vitaminelor şi mineralelor pe care le conţine: vitaminele A, C, B6, calciu, magneziu, fier, fosfor, zinc, tiamină, potasiu (are mai mult decât drojdia de bere), acid folic, mangan. O dietă care conţine zilnic o astfel de legumă este una sănătoasă, deoarece sfecla roşie nu are colesterol şi este cât se poate de recomandată în curele de slăbire şi femeilor însărcinate, reducând riscul apariţiei malformaţiilor congenitale.
UZ INTERN
Sfecla roşie nu conţine multe calorii, ci din contră ajută la eliminarea stratului de ţesut adipos. Ea este cunoscută şi pentru proprietăţile sale benefice asupra unor afecţiuni digestive, renale, pulmonare, hepatice, cancerigene dar şi a bolilor de sânge. Luptă împotriva colesterolului şi este un aliment minunat recomandat persoanelor care suferă de osteoporoză, anemie, imunitate scăzută, nevroze, hipertensiune, arteroscleroză, cu tulburări ale glandei tiroide, constipaţie. De asemenea, sucul de sfeclă roşie combate numeroase afecţiuni precum amigdalita, alcoolismul, bronşita, constipaţia, hemoroizii, ocluziile intestinale, reface flora intestinală, ajută la eliminarea pietrelor din colecist, tuberculozei, paradontozei şi este bun în lupta împotriva răcelii şi a gripei. Sfecla roşie nu este recomandată diabeticilor datorită conţinutului de zaharuri şi glutamină. Câte un pahar de suc de sfeclă roşie băut dimineaţa pe stomacul gol îţi va regenera celulele hepatice şi în timp, vei avea o stare de sănătate a organismului mult mai bună. Sfecla roşie poate fi consumată gătită, murată sau coaptă.
Sfecla roşie este un antigripal natural
În cazuri de răceală şi gripă, sucul de sfeclă este un medicament naturist pe care nu ar trebui să îl ocoleşti în caz că ai aceste simptome. El are proprietăţi antigripale şi antiinfecţioase. Se poate bea suc de sfeclă simplu sau în combinaţie cu suc de mere, cel puţin un pahar pe zi.


GÂNDURI PESTE TIMP 17 Noiembrie

Doris Lessing - Citate














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...