MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 31 DECEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni în această ultimă zi a acestui an! Sunteți pregătiți pentru trecerea în Anul Nou 2019?

Să-i mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat în anul 2018 și să ne rugăm Lui pentru un an mai bun, cu pace, sănătate și bucurii! Doamne ajută! LA MULȚI ANI 2019!

RELIGIE ORTODOXĂ 31 Decembrie

Odovania praznicului Nașterii Domnului; Df Cuv Melania Romana; Sf Mc Hermes; ( Slujba în noaptea trecerii dintre ani)

Sfânta Cuvioasă Melania Romana († 439) 

 Provenea dintr-o familie bogată, părinții ei fiind Publicola și Albina. Astfel, părinții Melaniei dorind nepoți care să le moștenească averea, au căsătorit-o pe Melania de la vârsta de 14 ani cu tânărul Apelian, fiul prefectului Romei, în vârstă de 17 ani. Deși, Apelian și Melania au fost binecuvântați cu doi copii nu s-au putut bucura de ei deoarece au murit rând pe rând. Melania credea că moartea copiilor este pedeapsă de la Dumnezeu pentru că nu a urmat pilda bunicii care îmbrățișase viața monahală. După moartea tatălui ei, Melania a renunțat la averile materiale împărțind săracilor și ajutând bisericile și mănăstirile din Cartagina. După o călătorie în Egipt, Melania, Apelian și Albina s-au oprit în Ierusalim unde s-au călugărit cu toții. Au mai zidit o biserică în care au adus moaștele Proorocului Zaharia și o mănăstire de maici în care Melania a fost stareță. Bătrâna Albina a zidit o casă lângă muntele Eleonului, care după moartea ei a fost transformată în mănăstire. La 14 ani după așezarea lor în Ierusalim, bătrâna Albina a murit, iar mai târziu și Apelian. Cât privește pe Melania, i-a fost rânduit să îl aducă la Hristos pe unchiul ei Volusian. Acesta era comandantul oștilor din Roma și pe când se afla la Constantinopol i-a trimis Melaniei o scrisoare la Ierusalim în care îi spunea că ar vrea să o vadă. În urma acestei întâlniri, Melania a reușit să îl convingă pe unchiul ei să se boteze și să accepte credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. La câteva zile Volusian a murit, Melania îngropându-l în Constantinopol. După ce s-a întors la mănăstirea ei, în Ierusalim, Melania a trecut și ea la Domnul.

Sfântul Mucenic Hermes 

 A slujit cu smerenie și adâncă evlavie lui Hristos în biserica din orașul Bononia. Aici exista un locaș sfânt și mulți închinători dintre băștinașii daco-romani, trăitori ca și acesta cu multă evlavie creștină și ascultând și urmând poruncilor adevăratului Dumnezeu. Neînfricoșându-se de asprele măsuri de prigonire a închinătorilor și slujitorilor lui Hristos, luate de împăratul Dioclețian și aduse la îndeplinire de către demnitarii săi, exorcistul Hermes primea în biserică pe cei stăpâniți de duhuri rele și prin harul și puterea rugăciunii sale le alunga și-i tămăduia pe aceștia. Totodată el pregătea pe cei care aveau să se boteze, citind rugăciunile de lepădare și de curățire de întinare a demonilor, după care se oficia taina Botezului de către episcop sau de către preot. Sfântul Mucenic Hermes a primit cununa muceniciei în timpul persecuțiilor asupra creștinilor neascunzând faptul că este creștin.

REȚETE PENTRU ANUL NOU 2019

Salată de Boeuf

·       1 kg cartofi

·       250 g carne de vită

·       300 g morcovi

·       300 g castraveţi muraţi

·       350 g mazăre verde – conservă

·       2 ouă

·       300 g gogoşari în oţet

·       300 g ulei

·       2 g sare de lămâie

·       2 g piper

·       40 g muştar

·       Sare

Carnea se fierbe în apă cu sare.

Îndată ce carnea este fiartă se lasă să se răcească şi se taie în cuburi.

Cartofii se fierb în coajă, se curăţă şi se taie cubuleţe.

Morcovii se fierb separat şi se taie cubuleţe.

Castraveţii se curăţă de coajă, se taie ştraifuri, se scot seminţele şi apoi se taie feliuţe.

Mazărea se scurge de zeamă şi se trece printr-un jet de apă rece.

Gogoşarii se taie cubuleţe.

Se separă gălbenuşurile de albuşuri.

Se pun gălbenuşurile într-un castron, se adaugă puţină apă şi puţină sare, apoi se pune puţin ulei şi se amestecă cu o lingură de lemn.

Se pune castronul la frigider pentru 20-30 minute, apoi se reia amestecarea până ce se înglobează tot uleiul.

Se acreşte maioneza cu puţină sare de lămâie dizolvată în puţină apă şi se potriveşte gustul cu sare şi piper.

În cazul în care maioneza s-a tăiat, se pune în alt castron puţină maioneză tăiată, se adaugă puţină apă şi se amestecă din nou, adăugându-se câte puţin din maioneza tăiată până la epuizarea ei.

Dacă maioneza se taie din nou, atunci se pune într-un castron un gălbenuş cu puţină apă rece, se amestecă cu puţină maioneză tăiată, se lasă să stea la rece şi apoi se continuă amestecarea şi încorporarea maionezei tăiate până ce toată maioneza a fost refăcută.

Se amestecă carnea, legumele şi muştarul cu două treimi din cantitatea de maioneză, se anjează salata pe un platou şi se decorează cu restul de maioneză.

Peste maioneză se pot face ornamente florale din fâşii de gogoşari şi de albuşuri de ou.

Se mai poate orna şi cu măsline umplute şi frunze de pătrunjel verde.

Maioneza se poate pregăti şi cu ajutorul mixerului.

Muşchi de porc împănat cu cârnaţi şi costiţă

·       750 g muşchi de porc

·       175 g cârnaţi olteneşti

·       75 g costiţă afumată

·       25 g untură

·       200 ml supă de oase

·       1 g piper

·       Sare

Muşchiul de porc se înţeapă cu un cuţit de tranşat cu lama îngustă şi se împănează cu cârnaţi olteneşti şi costiţă tăiată ştraifuri.

Se sărează muşchiul şi se prăjeşte pe toate părţile în untură fierbinte circa 20 minute.

Se adaugă supa de oase şi se fierbe înăbuşit o jumătate de oră, apoi se ridică capacul şi se mai fierbe câteva minute ca să scadă sosul.

Când este gata se taie felii şi se serveşte cu garnituri de legume şi salată.

Escalop de porc cu sos de vin

*750 g pulpă de porc

*50 g făină

*125 g ulei

* 400 g sos brun

*100 ml vin

*200 g smântână

*sare

Sos brun sau sos spaniol:

*600 g oase de vacă

*75 g morcovi

*50 g pătrunjel

*50 g ţelină

*50 g ceapă

*10 g usturoi

* 100 g ulei

* 75 g făină

* 50 g bulion de tomate

* 2-3 foi de dafin

* cimbru

* 5 g chimen

* 2 g piper

* sare

Făina se rumeneşte într-o tigaie cu ulei.

Se adaugă zarzavatul şi ceapa tăiate felii şi se călesc împreună.

Se pune usturoiul tocat şi se stinge cu bulion diluat cu apă.

Se adaugă oasele ce au fost rumenite la cuptor şi condimentele.

Se umple vasul cu apă şi se lasă să fiarbă 3-4 ore, apoi se pasează printr-o sită şi se potriveşte gustul de sare.

Pentru escalop reţinem 400 g din acest sos brun.

Carnea de porc se taie în felii subţiri de cca 75 g fiecare şi se socotesc câte 2 bucăţi la porţie, se bat bine ca pentru şniţel, se sărează, se trec prin făină şi se prăjesc în ulei.

În uleiul rămas se adaugă sosul brun, vinul şi făina rămasă, se amestecă bine, se fierbe 10 minute, se toarnă peste escalop şi se fierb împreună încă 30 minute.

La servit se adaugă smântână la fiecare porţie.

Se serveşte cu piure şi salată.

Friptură de porc la tavă

·       1 kg pulpă de porc

·       50 g ulei

·       50 g ceapă

·       100 g morcovi

·       10 g usturoi

·       Sare

Pulpa de porc se sărează, se unge cu ulei şi se aşază într-o tavă cu restul de ulei şi se frige la cuptor.

Alături de carne se pune ceapa tocată, morcovii raşi şi usturoiul tăiat feliuţe.

În timpul frigerii carnea se stropeşte cu sosul format în tavă.

După ce carnea s-a fript se scoate pe un fund de lemn şi se taie felii.

Se pune carnea tăiată pe platou.

Legumele şi sosul rămas în tavă se pasează şi se toarnă peste carne.

Se cserveşte cu garnitură de cartofi natur şi cu salată.

Sarmale Revelion

·       400 g carne de vacă

·       350 g carne de porc

·       200 g ceapă

·       200 g ulei

·       175 g orez

·       400 g costiţă

·       100 g bulion

·       500 g roşii în bulion

·       50 g usturoi

·       4 kg varză murată

·       2 fire cimbru

·       200 ml vin alb

·       1 g piper

·       Sare

Carnea se dă de două ori prin maşina de tocat.

Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în ulei.

Se adaugă orezul ales şi spălat şi se călesc împreună încă circa 20 minute, adăugându-se din când în când câte puţină apă.

Se stinge cu bulion şi se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu carnera şi se condimentează cu sare şi cu piper.

Se aleg foile de varză, se lasă să stea câteva ore în apă, apoi se formează sarmalele.

Restul de varză se toacă mărunt.

Costiţa se taie în felii subţiri.

Se aşază într-o cratiţă un strat de felii de costiţă, peste costiţă se pune un strat de varză tocată, urmat de un rând de sarmale, pe care se pun câţiva căţei de usturoi întregi şi un fir de cimbru, se continuă apoi cu un nou strat de costiţă, peste care se pune al doilea strat de varză, apoi al doilea rând de sarmale, pe care se pun căţei de usturoi şi al doilea fir de cimbru şi se continuă aşa până ce se epuizează cantitatea de sarmale, având grijă ca ultimul strat să fie de varză tocată.

Se toarnă peste sarmale sucul de la roşii, amestecat cu apă, se pune cratiţa la foc şi imediat ce a început să fiarbă se dă vasul la cuptor timp de 3 ore.

Când sarmalele sunt aproape gata se ă vinul şi se mai dă cratiţa la cuptor pentru 20 minute.

Curcan fript

Se curăţă curcanul şi se spală în mai multe ape.

Se scurge bine şi se sărează, apoi se lasă să stea o oră.

De obicei se taie vârful aripilor şi picioarele, din care se pregătesc împreună cu celălalte măruntaie, piftii sau altă mâncare.

Se aşază într-o tavă potrivită ca mărime, cu 2-3 linguri de apă şi se dă la cuptor.

Se unge mereu cu sosul din tavă.

La început se lasă focul mai mic, ca să se frăgezească cu încetul, apoi se iuţeşte focul, iar curcanul se unge cu puţin ulei amestecat cu rom, sau numai cu untură, ca să se rumenească.

Cu jumătate de oră înainte de a fi gata nu se mai unge deloc.

Un curcan potrivit de mare se ţine cam 2 ore şi jumătate la cuptor.

Curcanul fript se scoate pe un fund de lemn şi se taie. Se desprinde piciorul şi aripa de la încheietură, iar pieptul se taie în felii subţiri şi anume, puţin oblice pe coşul pieptului.

Se aşază pe platou.

Se scurge grăsimea din tavă, se adaugă puţină apă, se dă un clocot, se strecoară şi se pune într-o sosieră.

Friptura poate fi servită caldă sau rece.

Plăcintă poale-n brâu cu brânză şi mărar

·       1 kg făină

·       50 g drojdie de bere

·       300 ml lapte

·       150 g ulei

·       3 ouă

·       50 g zahăr

·       200 g brănză Dorna (burduf)

·       800 g brânză de vaci

·       2 legături mărar

·       Sare

Din făină, drojdie, lapte, ulei, un ou şi zahăr se prepară o cocă ce se lasă să dospească.

          Se întinde o foaie ce se taie în pătrate cu latura de 14 – 15 cm.

          Brânza de Dorna se dă prin maşina de tocat, se adaugă brânza de vaci, mărarul tocat şi un ou şi se amestecă bine.

          Se aşază această compoziţie pe bucăţile de cocă, se unesc cele patru colţuri şi se lipesc la mijloc.

          Se aşază plăcintele în tăvi şi se lasă o oră să crească.

          Se ung apoi cu ou şi se coc la foc potrivit.

ISTORIE PE ZILE 31 Decembrie 

Evenimente

·         192: Împăratul Commodus este asasinat; Pertinax este proclamat împărat. Marcus Aurelius Commodus Antoninus  fost împărat roman din anul 180, până în 192. A fost  fiul lui Marcus Aurelius și al Faustinei, născut la Roma (“primul moștenitor al tronului născut în purpură”), si a fost ridicat la rang de caesar în 166 si  la cel de Augustus (și coregent) în 177. La moartea tatălui său, Commodus  este proclamat imparat si instituie un regim absolutist. Puterea este exercitată de favoriții săi, Tigidius Perennius și M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius Laetus, prefecți ai pretoriului. Cultele orientale cunosc in timpul domniei sale o largă răspândire. La 31 decembrie 192, cade victimă unei conspirații  inițiată de Q. Aemilius Laetus, Eclectus și de Marcia (amanta împăratului). Pe tron a urcat la 1 ianuarie 193  Publius Helvius Pertinax. Odata cu Commodus s-a  stins dinastia Antoninilor (96-192).

·         406: Triburile Vandalilor, Alanilor si Suebienilor trec Rinul si incep invazia Galiei romane.

·         535: Trupele generalului bizantin Belisarius incheie cucerirea Siciliei, infrangand garnizoana gota a cetatii Palermo (Panormos).

·         1225: In Vietnam, Dinastia Lý ia sfarsit, după 216 de ani de la urcarea pe tron aîmpăratului  Trần Thái Tong, si  începe dinastia Trần. Dinastia Lý a pierdut puterea în momentul in care  regina Lý Chieu Hoang (8ani) a fost forțata să abdice de la tron în favoarea soțului ei, TRAN Cảnh. În timpul domniei lui Lý Thanh Tông, denumirea oficială a Vietnamului a devenit Đại Việt.

·         1229: Recucerirea creștină a insulei Mallorca. Jaime I de Aragón el Conquistador (Cuceritorul), intră Medinao Mayurqa (acum cunoscuta sub numele de Palma, Spania). O parte dintre musulmani se refugiaza in nordul Africii. Insula este repopulata cu catalani, italieni, provensali, Occitani, din sudul Franței. Mallorca devine un teritoriu al Coroanei de Aragon.

·         1660: Iacob al II-lea al Angliei este numit Duce de Normandia de Ludovic al XIV-lea al Franței.

·         1695: În Anglia regelui William al III-lea se introduce impozitul pe ferestre, pe care populația învață repede cum să-l ocolească: pur și simplu se zidesc ferestrele cu cărămizi. De precizat că fiscul ia în calcul pentru plată numai geamurile dinspre stradă. Proprietarii se vor adapta situației, folosind la maximum curțile interioare și grădinile. Taxa pe ochiul de geam a fost abrogată în 1851.

·         1757: Împărăteasa Elisabeta I a Rusiei emite ucazul prin care incorporează Königsbergul în Rusia.

·         1775: În timpul războiului de independență al SUA, în bătălia de la Quebec, forțele britanice au respins un atac al Armatei Continentale, capturând orașul Quebec City și obținând susținerea canadienilor francofoni.

·         1805: Ultima zi de valabilitate a calendarului Revoluției Franceze. Calendarul republican francez a fost un calendar propus pe timpul Revoluției Franceze și adoptat de către Convenția Națională din Franța și care s-a folosit între anii 1792 și 1806. Prin acest calendar se încerca adoptarea sistemului zecimal și eliminarea referințelor religioase. Anul începea la 22 septembrie odată cu echinocțiul de toamnă. Schema calendarului a fost creată de matematicianul Gilbert Romme cu ajutorul astronomilor Joseph-Jerôme de Lalande, Jean-Baptiste-Joseph Delambre și Pierre-Simon Laplace, iar numele lunilor și zilelor poetului Fabre d’Églantine. În calendarul republican anul începea în echinocţiul de toamnă, anul avea 12 luni a câte 30 zile. Lunile se împărţeau în 3 decade astfel dispărând săptămânile. Numele lunilor fuseseră alese din fenomene ale naturii şi agricultură. Lunile încep de la începutul anotimpurilor astronomice precum în zodiacul grec În loc să poarte nume de sfânt, ca în calendarele creştine, fiecare zi este asociată unui mineral, plantă,animal (zilele terminate în cifra 5), sau unei unelte (zile terminate în cifra 0)

·         1852: Este inaugurat solemn Teatrul cel Mare (Teatrul Naţional) din Bucureşti, Muntenia, cu piesa Zoe, sau Amor românesc.  Primul director al teatrului a fost  Costache Caragiale. În 1864, Teatrul cel Mare din Bucureşti, devine instituţie publică de cultură cînd, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărît să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională ”. În anii 1916 – 1918, în timpul Primului Război Mondial, Trupa Teatrului Naţional s-a refugiat la Iaşi. La data de 24 august 1944, clădirea Teatrului Naţional din Calea Victoriei a fost  distrusă în timpul bombardamentelor aviatiei germane.

·         1857: Regina Victoria a ales Ottawa, drept capitală a Canadei.

·         1866: Avocatul român Ioan Raţiu  a prezentat  la Viena împăratului Austriei, o petiţie  (redactată de George Bariţiu şi semnată de 1493 de intelectuali, negustori, industriaşi şi agricultori români), în care exprima protestul împotriva votării de către Dietă a alipirii Transilvaniei la Ungaria.

·         1879: Inventatorul Thomas Edison a facut prima demonstratie publica a modului in care functioneaza lampa electrica, aceasta aducandu-I porecla de “vrajitorul din Menlo Park”, dupa numele localitatii unde isi avea laboratorul

·         1913: În România, guvernul condus de Titu Maiorescu demisionează.

·         1925: Consiliul de Coroană a ratificat renunțarea prințului Carol al II–lea la succesiunea tronului în favoarea fiului său, Mihai de Hohenzollern. Carol al II–lea s–a stabilit în Franța, sub numele de Carol Caraiman.

·         1930: Este promulgată în România Legea pentru reducerea lefurilor salariaţilor publici în valoare de circa 10%, aplicată începând din ianuarie 1931. Legea este cunoscută ca “prima curbă de sacrificiu“.

·         1936: A fost descoperit cortizonul de către biochimistul american John Cowdery Kendall (Premiul Nobel pentru Chimie, 1962).

·         1938: Celebrul test cu fiolă, efectuat pentru depistarea șoferilor aflați în stare de ebrietate, a fost introdus, pentru prima dată, în Indianapolis (SUA).

·         1944: Al Doilea Război Mondial: Ungaria declară război Germaniei naziste.

·         1946: Era livrat statului primul tractor fabricat în întregime la „Uzinele Tractorul” din Braşov (fabrica de tractoare a început să producă în fostele „Uzine IAR” de avioane, înfiinţate în 1925 şi desfiinţate de Guvernul dr. Petru Groza, la ordinul ocupanţilor sovietici). Primul tractor 100% românesc s-a numit IAR 22 și a copiat modelul german Hanomag, un fost constructor nemțesc de automobile și tractoare. Tractorul cu nr. 1000 a ieşit pe portile uzinei la începutul lui 1949.

·         1946: Președintele SUA, Harry Truman declară oficial sfârșitul celui de–al Doilea Război Mondial.

·         1956: Oficial, TVR transmite, prima emisiune de televiziune din România. A fost prima transmisiune alb-negru  a Televiziunii Române (la început cu un timp de emisie de 21 de ore pe lună); primele emisiuni (alb-negru) au fost transmise în direct cu prilejul Revelionului dintr-un studio improvizat din Str. Moliere, aflată în apropierea sediului actual al TVR. Postul funcţiona în cadrul Radioteleviziunii Române, conduse de un comitet numit de Consiliul de Miniştri. Televiziunea avea în jur de 150 de angajaţi şi un singur car de reportaj. Pe 23 august 1983, cu ocazia festivităţilor prilejuite de Ziua Naţională, Televiziunea Română făcea prima transmisie color oficială.

·         1989: Un comitet de iniţiaivă format din membri PCR, a lansat un apel catre toti românii care au avut “carnet roșu”, să sprijine convocarea unui congres extraordinar care să hotarască autodizolvarea acestei formaţiuni politice şi predarea patrimoniului acesteia.

·         1989: Este abolită pedeapsa cu moartea pe teritoriul României.

·         1989: A fost emis Decretul-lege nr. 8, privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania; a fost emis Decretul-lege nr. 10, privind constituirea, organizarea si functionarea Guvernului Romaniei.

·         1989: Este constituită, la Bucureşti, prima organizație a societății civile din România constituită legal după căderea comunismului, Grupul pentru Dialog Social (GDS), asociaţie independentă, neguvernamentală, cu caracter nepatrimonial, care şi-a propus să apere şi să promoveze valorile democraţiei, libertăţile şi drepturile omului. Grupul pentru Dialog Social intervine activ în viața publică și culturală prin intermediul Revistei 22, organizând întâlniri, mese rotunde, simpozioane cu o tematică deopotrivă diversă și unitară axată pe conflictele sociale, inițiative legislative, libertatea presei și a televiziunii, minorități, alegeri locale și generale.

·         1991: Uniunea Sovietică este dizolvată în mod oficial.

·         1992: Cehoslovacia se dizolvă. Rezultatul este formarea a două state independente: Republica Cehă, cu capitala la Praga și Slovacia cu capitala la Bratislava.

·         1999: Președintele Federației Ruse, Boris Elțin, a demisionat și l-a numit pe Vladimir Putin ca președinte interimar.

·         1999: Canalul Panama a trecut complet sub jurisdictia statului Panama (inclusiv toate terenurile adiacente canalului cunoscute sub numele de Zona Canalului Panama). Retrocedarea  s-a facut in baza acordului din anul 1977 dintre cele doua tari, cunoscut sub numele de Tratatul Torrijos- Carter.

·         2004: Este inaugurat  oficial la Taipei, in Taiwan, cel mai mare  zgarie-nori din lume  la acea data, inalt de 509 metri. A fost depasit in anul 2010 de cladirea Burj Khalifa din Dubai, care a ajuns la 829,8 m în înălțime.

Nașteri

·         1378: S-a nascut Papa Calixt al III-lea, primul papă spaniol al Romei; (d. 06.08.1458).
* 1514: Andreas Vesalius Bruxellensis (formă latinizată pentru Andreas van Wesel din Bruxelles) sau Andreas Vesal (n. 31 decembrie 1514, Bruxelles — d. 15 octombrie 1564, Zakynthos) a fost un anatomist de origine flamandă, medicul personal al lui Carol Quintul. Este autorul uneia dintre primele cărți de anatomie umană bazată pe disecții și observații originale, De humani corporis Fabrica (română Funcționarea corpului uman).

Vesalius este considerat ca inițiator al studiului modern al anatomiei umane. Anatomia umană antică se baza pe observațiile pe animale și păsări și pe scriptele sfinte, corpul uman fiind considerat sfânt și, deci, trebuia înhumat intact, pentru a nu se prezenta alterat la învierea morților. Artiștii plastici ai renașterii (Leonardo da Vinci, Michelangelo ș.a.) au încercat să reducă decalajul dintre anatomia scrisă, oficială, și realitatea corpului uman prin efectuarea de disecții pe cadavre umane în condiții de ilegalitate și în secret, departe de ochii inchiziției.

Opera lui Vesalius, De humani corporis Fabrica (în română Constituția/Funcțiile corpului uman), deși se reclamă a fi un tratat de anatomie funcțională, este un atlas de anatomie descriptivă bazat pe disecții de cadavre și pe observații personale, prezentate pe planșe-gravuri de înaltă valoare științifică și artistică.

·         1572: Împăratul Go-Yōzei al Japoniei (d. 1617)
* 1586: Magdalene Sibylle a Prusiei (31 decembrie 1586 – 12 februarie 1659) a fost soția Electorului Johann Georg I de Saxonia. S-a născut la Königsberg și a fost fiica lui Albert Frederic, Duce de Prusia și a Marie Eleonore de Cleves. Magdalene Sibylle a fost o strănepoată a împăratului Ferdinand I.

S-a căsătorit la 19 iulie 1607, la Torgau, cu Johann Georg I, Elector de Saxonia. A fost a doua soție a Electorului, prima lui soție a murit la nașterea singurului lor copil.

Magdalene Sibylle a fost prietenă cu regina Maria Eleonora de Brandenburg, nepoata ei, și a fost interesată de pictură, poezie și grădinărit. A folosit prizonieri de război suedezi pe care i-a pus să lucreze la Dresdner Festungsbau ("fortăreața Dresda"). A devenit văduvă în 1656 și s-a retras la Dresdner Frau Kurfürstin-Haus. A murit trei ani mai târziu la Dresda, la vârsta de 72 de ani. Magdalene Sibylle și Johann Georg I au avut următorii copii:

1. Sophie Eleonore (n. 23 noiembrie 1609, Dresda – d. 2 iunie 1671, Darmstadt), s-a căsătorit la 1 aprilie 1627 cu Georg al II-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt.
2. Marie Elisabeth (n. 22 noiembrie 1610, Dresda – d. 24 octombrie 1684, Husum), s-a căsătorit la 21 februarie 1630 cu Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp.
3. Christian Albert (n. 4 martie 1612, Dresda – d. 9 august 1612, Dresda).
4. Johan Georg al II-lea (n. 31 mai 1613, Dresda – d. 22 august 1680, Freiberg), succesor al tatălui său ca Elector de Saxonia.
5. Augustus (n. 13 august 1614, Dresda – d. 4 august 1680, Halle), a moștenit Weissenfels ca Duce.
6. Christian I (n. 27 octombrie 1615, Dresd – d. 18 octombrie 1691, Merseburg), a moștenit Merseburg ca Duce.
7. Magdalene Sibylle (n. 23 decembrie 1617 – d. 6 ianuarie 1668, Schloss Altenburg), s-a căsătorit la 5 octombrie 1634 cu Prințul Moștenitor Christian, fiul cel mare al regelui Christian al IV-lea al Danemarcei; a doua oară la 11 octombrie 1652 cu Frederic Wilhelm al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg.
8. Maurice (n. 28 martie 1619 – d. 4 decembrie 1681, Moritzburg), a moștenit Zeitz ca Duce.
9. Henric (n. 27 iunie 1622, Dresda – d. 15 august 1622, Dresda).

Ea a fost de trei ori strămoașa Augustei de Saxa-Gotha, mama regelui George al III-lea al Marii Britanii.

·         1617: S-a nascut pictorul spaniol Bartolome Esteban Murillo. A pictat, printre altele, ”Imaculata Concepţie”, ”Viziunea Sf. Anton”, ”Fuga din Egipt”); (d.03.04.1682).

* 1720: Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei. Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart s-a născut la Palazzo Muti din Roma, Italia, la 31 decembrie 1720,^[2] unde tatălui său i s-a permis șederea de către Papa Clement al XI-lea. Și-a petrecut aproape întreaga copilărie la Roma și Bologna. Prințul Charles Edward a fost fiul cel mare al lui James Francis Edward Stuartși nepot al regelui Iacob al II-lea al Angliei. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan al III-lea Sobieski.

Fiind, în opinia lor, ultimii moștenitorii legitimi ai Casei Stuart, familia sa a trăit cu un sentiment de mândrie și a crezut neclintit în dreptul divin al regilor. Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a fost un subiect constant de conversație în casă.^[3]

Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688^[2], apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688.

În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles Edward a călătorit în Franța, cu unicul scop de a comanda unei armate franceze, care l-ar duce într-o invazie a Angliei. Invazia nu s-a materializat niciodată, pentru că flota de invazie a fost împrăștiată de o furtună. În momentul în care flota s-a regrupat, flota britanică a realizat diversiunea și și-a preluat din nou poziția pe Canal.^[4] Fără să fie descurajat, Charles Edward era hotărât să continue în lupta lui pentru restaurarea Stuarților.

·         1741: Prințesa Isabella Maria de Parma (d. 1763)
* 1828: Fitz James O'Brien (n. 31 decembrie 1828, Comitatul Cork, Irlanda – d. 6 aprilie 1962, Cumberland, Maryland, Statele Unite) a fost un scriitor irlandez. De origine irlandeză, Fitz James O'Brien se stabilește la New York în 1852, reușind să se facă repede cunoscut în cercurile literare și teatrale.

Numit "un Poe în miniatură" și "un scriitor proeminent de povestiri supranaturale al timpului său", Fitz-James O'Brien este cel mai bine reținut pentru trei povestiri antologice recunoscute pe scară largă ca fiind la granița cu științifico-fantasticul precum și pentru poemul său supranatural.

Piesa A Gentleman from Ireland s-a jucat cu mult succes vreme de câteva stagiuni. S-a înrolat de timpuriu în Războiul Civil, de partea nordiștilor, murind în urma rănilor suferite în luptă.

Povestirile sale dovedesc o fantezie vie, originală, în interes personal pentru speculațiile științifice, dar și pentru supranatural, un stil rafinat. Cele mai cunoscute sunt "The Lost Room" (Camera dispărută); "Făcătorul de minuni", în care o legiune de soldăției de plumb sunt însuflețiți cu scopul de a ucide copii adunați la sărbătorile de iarnă. O altă povestire cunoscută este Himera, în care eroii obțin mulajul unui animal fantastic și periculos, dar, în spiritul fantasticului realist pe care autorul îl practică, propune două explicații verosimile: una este o extrapolare a teoriei refracției, încurajând ipoteza existenței obiectelor și ființelor invizibile, cealaltă, eventualitatea ca toată întâmplarea să nu fie decât un vis al eroului, aflat sub influența drogurilor.

Lentila de diamant (1858) figurează în mai toate antologiile de proză scurtă americană. Un microscopist descoperă într-o picătură de apă o făptură încântătoare, dar explorarea altor coridoare ale materiei îl pune în conflict cu lumea acesteia. Viziunea universurilor paralele, tragic separate, speculațiile în jurul eticii și legitimității științei îi apropie cel mai mult autorului eticheta propusă de unii exegeți: autor de anticipație.

·         1842: Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași - d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române. Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. 

În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863).

Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie.

În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească.

Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură.

Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921).

Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de Companion și Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886.^[2]

Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.

Membru titular (1881) al Academiei Române, fiind de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte (25 mai 1910 - 25 mai 1913; 6 iunie 1923 - 12 iunie 1926) și secretar general (28 mai 1915 - 6 iunie 1925).

Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iași și președinte al Academiei Române. Membru fondator al societății Junimea a condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare.

* 1846: Achille Lemot (n. 31 decembrie 1846, Reims - d. 20 septembrie 1909, Asnières-sur-Seine (Hauts-de-Seine) a fost un ilustrator și caricaturist francez, cunoscut și sub pseudonimele Uzès sau Lilio1.

·         1849: Kornél Ábrányi (fiul), romancier, poet și jurnalist maghiar (d. 1913)

·         1850: Emil Ábrányi, poet, jurnalist, traducător și politician maghiar (d. 1920)

·         1855: Giovanni Pascoli, poet italian (d. 1912)

·         1858: Enea Hodoș, folclorist și scriitor român (d. 1945)

* 1860: Louis Pierre Blanc (n. 31 decembrie 1860, Geneva — d. 26 aprilie1903, București) a fost un arhitect elvețian, proiectantul unor clădiri publice monumentale, reprezentative pentru arhitectura urbană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.^[1] Cele mai numeroase clădiri proiectate de către el au fost construite în București. Cele mai importante clădiri proiectate:

• Institutul de Bacteriologie Victor Babeș^[2], București
• Casa Ion Lahovary^[3], Calea Dorobanților, 1889, București
• Casa Nicolae Filipescu, 1888, București, construită pe strada Scaune, nr. 26, fostă Batiștei, nr. 15, actualmente Batiștei, nr. 13. Casa spațioasă, compusă din subsol, parter și etaj, cu ferestre canelate și cu ancadramente, a fost construită între 1888-1890.^[4]
• Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 1895, București
• Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, 1893–1897, Iași
• Casa Take Ionescu ^[5], București
• Palatul H. Spayer, 1900,București
• Palatul Facultății de Medicină, 1895 - 1902, București

·         1869: S-a nascut Henri Matisse, pictor impresionist, sculptor şi desenator francez, maestru al ilustraţiei de carte, iniţiatorul fovismului; este autorul celebrului tablou “Ie românească” (d.03.11.1954). Fiu al unui negustor de grane, Matisse  s-a nascut in localitatea Chateu-Cambresis, si si-a descoperit pasiunea pentru desen la varsta de 20 de ani, astfel ca s-a inscris la Academia Julian din Paris, chiar daca initial se gandea sa studieze Dreptul. S-a perfectionat  la Scoala de Arte Frumoase, unde l-a avut ca dascal pe pictorul Gustave Moreau.  In 1905 isi expune lucrarile la Salonul de Toamna de la Paris, alaturi de Andre Derain, Maurice de Vlaminck, Albert Marquet, reusind sa scandalizeze criticii din cauza stilului abordat. Louis Vauxcelles, unul dintre critici, a denumit sala in care au fost expuse tablourile “cusca fiarelor salbatice” (“la cage aux fauves”), care a dat si numele curentului initiat de pictori: fauvism. Prietenia care l-a legat de artistul roman Theodor Pallady i-a inspirat lucrarea “Bluza romaneasca”, care infatiseaza o tanara imbracata cu ie. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial a continuat sa experimenteze noi stiluri si, chiar daca era slabit din cauza bolii, a lucrat pina in ultimele clipe de viata.A murit in toamna anului 1954 in urma unui atac de cord.

·         1869: Constantin Hamangiu, jurist român (d. 1932)

·         1877: István Auer, scriitor, poet și traducător maghiar (d.1938)
* 1878: Horacio Silvestre Quiroga Forteza (n. 31 decembrie 1878, Uruguay – d. 19 februarie 1937, Buenos Aires, Argentina) a fost un scriitor argentinian de origine uruguayană. Influențele lui Quiroga pot fi observate în operele lui Gabriel García Márquez și Julio Cortázar. A înfățișat cu mare forță realistă natura regiunilor subtropicale ale Argentinei și viața dramatică a lucrătorilor de pe plantații.

·         1880: George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall(n. 31 decembrie 1880 - d. 1959) a fost un general, diplomat și politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA.

·         1885: Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein (Viktoria Adelheid Helene Luise Marie Friederike; n. 31 decembrie 1885 – d. 3 octombrie1970) a fost soția lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. La 11 octombrie 1905, la Castelul Glücksburg, Schleswig, ea s-a căsătorit cu Charles Eduard, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Charles Edward era singurul fiu al Prințului Leopold, Duce de Albany și a Prințesei Helena de Waldeck și nepot al reginei Victoria. De asemenea, soțul ei era verișor primar cu împăratul german Wilhelm al II-lea, și interesul mare a lui Wilhelm arătat în educația tânărului său văr l-a făcut cunoscut pe Charles Edward sub numele "al șaptelea fiu al împăratului".^[1] Prințeasa Victoria Adelaide era nepoată a împăratului Wilhelm și căsătoria s-a făcut la intervenția acestuia.

Familia de Saxa-Coburg și Gotha.

La cinci ani după căsătorie, el a succedat la conducerea ducatului de Saxa-Coburg și Gotha după decesul unchiului său patern, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha în 1900.^[2][3] Victoria Adelaide și Charles Edward au avut cinci copii:

• Prințul Johann Leopold (2 august 1906 - 4 mai 1972); prin prima sa căsătorie morganatică cu baronesa Feodora von der Horst a renunțat la drepturile sale ca Șef al Casei de Saxa-Coburg și Gotha; au avut copii. În 1963 s-a căsătorit a doua oară cu Maria Theresia Reindl; fără copii.
• Prințesa Sibylla (18 ianuarie 1908 - 28 noiembrie 1972); s-a căsătorit la 20 octombrie 1932 cu Prințul Gustaf Adolf al Suediei, Duce de Västerbotten; au avut copii
• Prințul Hubertus (24 august 1909 - 26 noiembrie 1943) necăsătorit.
• Prințesa Caroline Mathilde (22 iunie 1912 - 5 septembrie 1983); căsătorită prima dată în 1931 cu Friedrich Wolfgang Otto, Conte de Castell-Rüdenhausen; au divorțat la 2 mai 1938; au avut copii; a doua căsătorie în 1938 cu căpitanul Max Schnirring care a murit în 1944; au avut copii; a treia căsătorie în 1946 cu Karl Andree; au divorțat la 27 decembrie 1947; fără copii
• Prințul Friedrich Josias (29 noiembrie 1918 - 23 ianuarie 1998); căsătorit prima dată la 25 ianuarie 1942 cu Contesa Viktoria-Luise de Solms-Baruth; au divorțat la 19 septembrie 1947; au avut copii; a doua căsătorie la 14 februarie 1948 cu Denyse Henrietta de Muralt; au divorțat la 17 septembrie 1964; au avut copii; a treia căsătorie la 30 octombrie 1964 cu Katrin Bremme; fără copii

Prin fiica sa Sibylla, Victoria Adelaide a fost bunica maternă a regelui Carl al XVI-lea Gustav al Suediei.

La 18 noiembrie 1918, Consiliul muncitorilor și soldaților din Gotha l-a detronat pe Ducele de Saxa-Coburg și Gotha. Cinci zile mai târziu, Ducele a semnat o declarație prin care a renunțat la drepturile sale la tron. Al doilea fiu al lor, Hubertus, a fost ucis în misiune în 1943 pe frontul de est într-un accident de avion. După război, deoarece Gotha era parte a Turingiei și deci în zona de ocupație sovietică, armata rusă a confiscat mare parte din proprietățile familiei.

Cuplul și-a petrecut ultimii ani ai vieții în izolare. Soțul ei a murit în 1954, la vârsta de 69 de ani iar ea a murit 16 ani mai târziu.

·         1892: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) sculptoriţa Miliţa Petraşcu (numele la naştere: Melania Nicolaevici) (m. 1976). NOTĂ: În legătură cu data naşterii sale, există mai multe opinii. Artista însăşi, într-o convorbire avută cu scriitorul Victor Crăciun (vezi Victor Crăciun, Portretul-Autoportret Brâncuşi de Miliţa Pătraşcu şi Brâncuşi, Editura Semne, 2011, p. 20) precizează că s-ar fi născut cu 10 ani mai devreme, respectiv în anul 1882. Ar fi optat pentru varianta naşterii sale în anul 1892 pentru a evita o atitudine de respingere, pe criteriul diferenţei de vârstă, din partea familiei soţului ei Emil Pătraşcu, născut în anul 1890. Potrivit mentalităţii vremii, era greu de acceptat o diferenţă atât de mare între soţi, îndeosebi când cel mai în vârstă era soţia.

* 1893: Friedrich Christian, Margraf de Meissen (31 decembrie 1893 – 9 august 1968) a fost Șeful Casei Regale de Saxonia. S-a născut la Dresda ca al doilea fiu al regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Luise de Austria, Prințesă de Toscana. La 13 noiembrie 1918 tatăl său a abdicat în urma înfrângerii Imperiului german în Primul Război Mondial.

Friedrich Christian a devenit moștenitor aparent al Casei regale a Saxoniei după decizia fratelui mai mare, Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei, de a renunța la drepturile sale de succesiune în 1923. Friedrich Christian a devenit Șef al Casei Regale la 12 februarie 1932 după moartea tatălui său.

În 1933 guvernul polonez a vrut să-i propună să devină noul rege al Poloniei însă creștera puterii lui Adolf Hitler și viitorul al doilea război mondial au prevenit ca acest lucru să se întâmple.^[1]

Friedrich Christian a murit la 9 august 1968 la Samedan, la vârsta de 74 de ani. Friedrich Christian s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis (1903–1976) la 16 iunie 1923 la Regensburg. Cuplul a avut cinci copii:

• Maria Emanuel, Margraf de Meissen (1926 – 2012), căsătorit cu Prințesa Anastasia de Anhalt, fără copii
• Prințesa Maria Josepha de Saxonia (n. 1928), necăsătorită
• Prințesa Anna de Saxonia (n. 1929 – 2012), căsătorită cu Roberto de Afif, trei copii
• Prințul Albert de Saxonia (n. 1934 – 2012), căsătorit cu Elmira Henke, fără copii
• Prințesa Matilda de Saxonia (n. 1936), căsătorită și divorțată de Prințul Johannes Heinrich de Saxa-Coburg și Gotha; au avut un fiu care a decedat la 18 ani într-un accident de ski

·         1894: Alexandru Marcu (n. 31 decembrie 1894 Burdujeni-Suceava – d. 27 februarie 1955, Văcărești-București) a fost un profesor român, savant italienist, traducător, membru corespondent (1940) al Academiei Române, subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei, în Guvernul condus de Ion Antonescu (3). A murit în închisoarea Văcărești. Alexandru Marcu s-a născut la 31 decembrie 1894, la Burdujeni-Suceava.

A fost absolvent al Colegiului Național Carol I din Craiova. A fost licențiat în litere, în 1919, al Facultății de Litere și Filosofie din București. La recomandarea profesorului Ramiro Ortiz, a studiat la Roma, la Accademia di Romania (1923-1924). A obținut titlul de doctor în litere la Florența (Italia).

Alexandru Marcu a fost profesor la Universitatea din București, specialist în italienistică, membru corespondent (1940) al Academiei Române. A tradus din literatura italiană.

A fost subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei, în Guvernul condus de Ion Antonescu (3). După răsturnarea Regimului lui Ion Antonescu^[1], Alexandru Marcu a fost arestat. Conform deciziei criminală cu nr. 27 din 6 februarie 1948, Alexandru Marcu, deținut în penitenciarul Văcărești, a fost condamnat la 12 (doisprezece) ani temniță grea și la cinci ani detențiune riguroasă […], urmînd să execute numai pedeapsa de doisprezece ani temniță grea cu degradare civică pe același termen [...]. ^[2]

·         1903: S-a nascut  Ilarie Voronca, poet avangardist (“Ulise”, “Zodiac”, “Act de prezenţă”); (d.05.04.1946).

·         1905: Tadeusz Breza, romancier polonez (d. 1970)

·         1908: Simon Wiesenthal, supraviețuitor austriac al holocaustului și denunțător al acestuia (d. 2005)

·         1915: Nell Cobar, regizor de filme de animație și caricaturist român (d. 1993)

* 1915: Vintilă Horia (pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu, n. 18 decembrie 1915 (S.N. 31 decembrie), Segarcea – d. 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier român, care a scris în special în limbile română și franceză, cunoscând consacrarea internațională după exilul său. S-a născut în 1915, în localitatea Segarcea, județul Dolj - Oltenia. A început școala primară la Râmnicu Sărat și a terminat-o la București. A absolvit Colegiul Sfântul Sava. A studiat la Facultatea de Drept, în paralel cu cea de Litere și Filozofie.

Aidoma altor intelectuali români de calibru mondial cu traiectorii similare, Cioran, Eliade și Noica, Horia a fost atras de extrema dreaptǎ. A fost, timp de șase luni, cuzist și a colaborat în perioada 1937-1941 cu revista antisemită Sfarmă-Piatră.

În anii 1940 - 1945, când Vintilă Horia a locuit la Roma și Viena, a fost parte a diplomației românești, ca șef de cabinet la Ministerul Propagandei și, ulterior, atașat de presă la Roma. Reprezentarea la Roma a fost întreruptă în anii conducerii statului român de alianța dintre guvernul mareșalului Ion Antonescu și legionari. A revenit în diplomație, de data aceasta la Viena. Când România întoarce armele împotriva Germaniei (august 1944), Vintilă Horia și soția lui, Olguța (n. Teohari), sunt internați într-un lagăr german. La sfârșitul războiului, cei doi soți pleacă în Italia. Aici, Vintilă Horia îl cunoaște pe Giovanni Papini, scrie și publică în reviste italiene, dar situația economică grea a Italiei postbelice îl determină să plece mai departe, în Argentina (primăvara 1948). Va sta la Buenos Aires până în martie 1953, când se întoarce în Europa, și anume în Spania, unde are o activitate literară susținută și se face cunoscut.

În 1946, Tribunalul Poporului din România l-a condamnat în contumacie la 25 ani muncă silnică, pentru crime de război, în baza legii 312/1945, art 2: "s-au pus în slujba hitlerismului sau fascismului și au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieții economice a țării în detrimentul intereselor poporului român". Completul de judecată care l-a condamnat pe Vintilă Horia era format din : președinte: Al. Voitinovici; membri: 2 „judecători ai poporului”, 2 învățători, 1 muncitor CFR, 1 comerciant, 1 fost consilier la Camera de Muncă, 1 „judecător delegat”, 1 grefier, 1 acuzator public și unul singur magistrat. Fiica scriitorului, Cristina Horia, a inițiat o acțiune judiciară în vedera abolirii acestei sentințe emise de un tribunal politic de tip sovietic ^[6]

Vintilă Horia se stinge din viață în 1992.

·         1920 - S-a născut Rex Allen, cântăreţ şi compozitor country american.
* 1929: Victor Kovarski (n. 31 decembrie 1929, Harkov, URSS – d. 4 iulie 2000, Chișinău, Moldova) a fost un fizician din Republica Moldova de origine evreiască, membru titular al Academiei de Științe din Republica Moldova.

·         1930: Odetta (Odetta Holmes Felious Gorden), cântăreață, chitaristă și compozitoare de folk-blues americană (d. 2008)

·         1937: S-a nascut Anthony Hopkins, actor actor englez (Premiul Oscar pentru filmul ”Tăcerea mieilor”; “Legendele Toamnei”, Rămăşiţele zilei”). Anthony Hopkins s-a născut în ultima zi a anului 1937, în Margam, o suburbie a Port Talbot, Glamorgan.^[2][3] Părinții săi au fost Annie Muriel (n. Yeates) și Richard Arthur Hopkins, un brutar.^[4] Anthony Hopkins nu s-a dovedit un elev strălucit, ci mai degrabă unul mediocru. Prefera să se uite la câteva filme pe săptămână în loc să învețe pentru școală.^[2] A schimbat chiar și câteva colegii până când s-a înscris, într-un final, sub influența lui Richard Burton, la un colegiu de muzică și dramă, pe care l-a absolvit în 1957.^[5] Cariera sa a fost influențată, direct sau indirect, de câteva nume importante din lumea teatrului și cinematografiei. În anul 1965 se mută la Londra, la Teatrul Național, la invitația lui Laurence Olivier,^[5] care văzuse în tânărul Hopkins ceva promițător chiar de la prima audiție. Din acest moment, cariera lui prinde contur. Debutul în film îl face cu The White Bus (Autobusul Alb) în 1966. Filmul nu a avut ecou în lumea cinematografică. Tânărul Hopkins repurta însă succese deosebite ca actor de teatru. Momentul de răscruce al carierei sale l-a constituit rolul lui Edgar din Dansul morții de August Strindberg, în care, inițial, fusese doar dublura lui Lawrence Olivier. Soarta însă a vrut ca Olivier să se îmbolnăvească de apendicită și Hopkins să fie nevoit să îi ia locul pe scenă.^[6] A fost remarcat și rolurile au început să curgă. În 1971 a jucat primul rol principal, în filmul When Eight Bells Toll.

·         1939: John Brian Alford, cântăreț britanic
* 1941: Sir Alexander Chapman "Alex" Ferguson, CBE (n. 31 decembrie1941, Govan, Glasgow) este un antrenor scoțian de fotbal, fost atacant, fost antrenor al echipei Manchester United F.C. și în prezent retras din activitate. A câștigat mai multe trofee decât oricare alt antrenor din istoria fotbalului englez, și a condus de pe bancă pe Manchester United în peste 1000 de meciuri. Cu 20 de ani petrecuți la acest club, este al doilea antrenor ca longevitate în istoria lui Manchester United, în urma unui alt „Sir”, Matt Busby, și este considerat unul dintre cei mai mari antrenori ai fotbalului modern.

A mai antrenat pe East Stirlingshire și St. Mirren, înainte de o perioadă foarte bună la echipa scoțiană Aberdeen F.C.. A fost pentru scurt timp antrenorul echipei naționale de fotbal a Scoției, fiind numit interimar după moartea lui Jock Stein, iar în 1986 a fost numit antrenor la Manchester United.

La Manchester, Sir Alex a devenit cel mai de succes antrenor din istoria fotbalului englez, câștigând nouă titluri de campioană. În 1999, a devenit primul antrenor care a condus o echipă din Anglia spre o triplă Premiership-Cupă FA-Liga Campionilor. Pe lângă faptul că e singurul antrenor care a câștigat de cinci ori Cupa FA, este de asemenea singurul antrenor din istorie care a câștigat trei campionate la rând în Anglia cu aceeași echipă (1998-1999, 1999-2000, 2000-2001).

Un leitmotiv al carierei lui Ferguson la Manchester United a fost faptul că nici un jucător nu a fost considerat mai important decât echipa. A fost foarte intransigent în relațiile sale cu jucătorii, și presiunea acestei tactici manageriale a determinat multe vedete să plece. De-a lungul anilor, jucători precum Gordon Strachan, Paul McGrath, Paul Ince, Jaap Stam, Dwight Yorke, David Beckham, și, mai recent, Ruud van Nistelrooy sau Gabriel Heinze, au plecat de la club în urma unor conflicte mai mult sau mai puțin grave cu Ferguson. Se consideră că disciplina impusă unor jucători foarte bine cunoscuți și plătiți a fost un factor determinant în succesul constant al lui Manchester în era Ferguson.

În 2011 a fost numit cel mai titrat antrenor de fotbal (47 de trofee) de către postul de televiziune ESPN.^[5]

Pe 23 noiembrie 2012 a fost dezvelită în fața stadionului Old Traffordo statuie dedicată lui.^[6]

La 24 octombrie 2013, Ferguson și-a publicat a doua autobiografie, intitulată Alex Ferguson: My Autobiography, unde relatează atât experiența sa ca manager, cât și aspecte din cadrul familiei sale.^[7][8]

·         1942: Andy Summers, chitarist și compozitor englez (The Police)
* 1943: John Denver (născut Henry John Deutschendorf Jr. la 31 decembrie1943, Roswell,  New Mexico - d. † 12 octombrie 1997, Monterey Bay,  California) a fost un cântăreț și compozitor american de muzică country și folk. Denver este cunoscut publicului din România indirect prin faimoasa interpretare a melodiei "Country roads" ("Drumuri de țară") de către Gil Dobrică în varianta intitulată "Hai acasă".
* 1943: Ben Kingsley (n. 31 decembrie 1943) este un actor britanic. Este cunoscut în special pentru rolul lui Mahatma Gandhi din filmul Gandhi(1982).

·         1945: Leonard Adleman, informatician american, coautor al algoritmului RSA
* 1945: Constance Elaine Trimmer Willis (n. 31 decembrie 1945) este o scriitoare americană de literatură științifico-fantastică.

Willis a câștigat, printre alte premii, unsprezece premii Hugo și șapte Premii Nebula. Cel mai recent a câștigat premiile Hugo și Nebula pentru romanu Blackout/All Clear (august 2010)^[7]. În anul 2009 a intrat în Science Fiction Hall of Fame^[8][9], iar în 2011 Science Fiction Writers of America a desemnat-o al 28-lea Grand Master.^[10]

Unele dintre operele sale vorbesc despre călătoria în timp a unor studenți la istorie în cadrul unei facultăți de la Universitatea Oxford — considerate parte a unei serii intitulată Călătoria în timp.^[11] Seria cuprinde povestirea "Cei care pândesc focul" (1982, care a apărut și în câteva antologii), romanele Cartea Judecății de Apoi și To Say Nothing of the Dog (1992 și 1998), precum și romanul în două părți Blackout/All Clear (2010).^[11] Toate patru au câștigat premiul Hugo și, în afară de To Say Nothing of the Dog, premiul Nebula.^[7]

·         1946 - S–a născut Mihai Dascăl, critic şi istoric literar.

·         1947 - S-a născut Burton Cummings, vocalist, clăpar şi compozitor canadian (Guess Who).

·         1948: LaDonna Adrian Gaines (n. 31 decembrie 1948 - d. 17 mai 2012), cunoscută sub numele de scenă Donna Summer, a fost o cântăreață și textieră americană, care a dobândit o puternică notorietate în perioada disco de la sfârșitul anilor '70.

Printre cele mai apreciate cântece interpretate se pot enumera: Hot Stuff, She Works Hard for the Money, I Feel Love, Last Dance, Heaven Knows.

* 1949: Ellen Datlow (n. 31 decembrie 1949) este un editor american de literatură științifico-fantastică, fantezie, de groază și antologist. A fost editorul revistei de ficțiune Omni și Omni Online din 1981 până în 1998. A editat cele zece antologii Omni asociate.

Datlow a câștigat premiul Hugo pentru cel mai bun editor profesional în 2002 și 2005 și premiul Hugo pentru cel mai bun editor de proză scurtă în în 2009 și 2010.

·         1950 - S-a născut Willy Ray Ingram, saxofonist american (Spider Murphy Gang).

·         1951 - S-a născut Tom Hamilton, basist american (Aerosmith).

·         1956: Val Kilmer, actor american
* 1966: Maddie Taylor (născută Matthew William Taylor, n. 31 decembrie1966, Flint, SUA) este un actor de film, televiziune și voce american.
* 1969: Cristian Popovici este un antrenor român de fotbal. El antrenează în prezent Aerostar Bacău, club din Liga a II-a.^[1]
* 1972: Grégory Coupet (n. 31 decembrie 1972, Le Puy-en-Velay, Franța) este un fost fotbalist francez, care a jucat pe postul de portar, pentru echipe precum Olympique Lyonnais sau Paris Saint-Germain, echipă la care s-a retras în 2011.
* 1973: Amir Karič (n. 31 decembrie 1973) este un fost fotbalist sloven.
* 1973: Sinnamon Love (născută Kamilah Rouse pe 31 decembrie 1973 în Flint, Michigan) este o actriță porno americană. Ea este cunoscută sub nume diferite ca Sinnamen, Sinamon, Sinemon Love, Sinnamon Love, Cinnamon Love, Sinnamone, Sinnamon și Cinnamon.
* 1974: Joe Abercrombie (n. 31 decembrie 1974) este un scriitor britanic de fantasy și editor de film. Abercrombie este autorul trilogiei Prima Lege. Abercrombie a lucrat ca producător de televiziune înainte de a deveni editor de film liber profesionist. În timpul unei pauze între servicii a început să scrie Tăișul sabiei în 2002, carte pe care a finalizat-o în 2004. În 2006, ea a apărut la editura Gollancz, fiind urmată de alte două cărți din trilogia Prima Lege, Before They Are Hanged și Last Argument of Kings. La începutul anului 2008, Abercrombie a fost unul dintre cei care au contribuit la seria BBC Worlds of Fantasy, alături de Michael Moorcock, Terry Pratchett și China Miéville, printre alții.^[2] În 2009, Abercrombie a publicat romanul Best Served Cold, a cărui acțiune se petrece în universul Primei Legi, dar este un roman de sine stătător. A urmat The Heroes(2011), care aparține tot aceluiași univers. Abercrombie trăiește în Bath, Somerset, cu soția și cei trei copii.

În 2011, Abercrombie a semnat un contract cu Gollancz pentru încă 4 cărți a căror acțiune se petrece în lumea Primei Legi^[3]. În 2013, divizia fantasy și de copii a celor de la HarperCollins a anunțat că a obținut drepturile pentru trei cărți ale lui Abercrombie, al căror public țintă în constituie publicul tânăr. Cele trei romane de sine stătătoare dar interconectate formează o „poveste clasică de maturizare”, primul volum fiind publicat în vara anului 2014 sub titlul Jumătate de rege^[4].

* 1975: Dan-Cristian Popescu (n. 31 decembrie 1975) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Democrat Liberal.

În timpului mandatului a trecut la grupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

* 1978: Peter Majerník (n. 31 decembrie 1978) este fundașul central al lui Inter Bratislava. Anterior acesta a jucat la FC Brașov în Liga I.^[1][2]

·         1982: Angélico Vieira, actor și cântăreț portughez (d. 2011)
* 1986: Emmanuel Koné (n. 31 decembrie 1986 în Abongoua, Coasta de Fildeș) este un fotbalistivorian care evoluează la echipa Apollon Smyrni pe postul de mijlocaș. De asemenea este și component al echipei naționale de fotbal a Coastei de Fildeș.
* 1986: Salif Nogo (n. 31 decembrie 1986 în Ouagadougou) este un fotbalist din Burkina Faso, care joacă pe postul de fundaș central. A mai jucat la Astra.^[1]
* 1986: Florent Rouamba (n. 31 decembrie 1986, Ouagadougou, Burkina Faso) este un fotbalist aflat sub contract cu Sheriff.
* 1987: Seydou Doumbia (n. 31 decembrie 1987, Abidjan) este un fotbalist ivorian care evoluează la clubul Girona pe postul de atacant.
* 1989: Line Anna Ryborg Jørgensen (n. 31 decembrie 1989)^[1] este o handbalistădaneză care joacă pentru echipa națională a Danemarcei, al cărei căpitan este.^[2] Jørgensen evoluează pe postul de inter dreapta și a fost componentă a echipei daneze la Jocurile Olimpice din 2012, desfășurate la Londra.

Pe 26 ianuarie 2015, Jørgensen a semnat un contract pe doi ani, începând din vara anului 2015, cu clubul românesc CSM București, care joacă în Liga Națională.^[3] În vara anului 2018, după dispute și negocieri care au implicat și reprezentanții CSM București^[4][5], Jørgensen s-a transferat la echipa daneză Team Esbjerg^[6][7].

* 1990: Patrik Chan (n. 31 decembrie 1990) este un patinator din Canada. Este triplu Campion Mondial la patinaj artistic proba masculina (2011-2013), dublu campion la Finala Grand Prix (2010–2011 & 2011–2012), de doua ori campion al turneului Patru Continente (2009 & 2012) si de 6 ori campion national al Canadei (2008-2013).

La Campionatul National al Canadei din 2010 a fost ales sa reprezinte Canada la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, unde s-a plasat pe locul 5 la proba masculina.

La campionatul mondial de patinaj artistic din 2011, pe 27 Aprilie 2011, a câștigat medalia de aur cu un record mondial de puncte: 93,02 (programul scurt), 187,96 (programul liber) și 280,98 (total).

Decese

·         192: Commodus, împărat roman. Marcus Aurelius Commodus Antoninus (n. 31 august 161 – d. 31 decembrie 192), a fost împărat roman din 180 până în 192. A fost fiul lui Marcus Aurelius și al Faustinei, născut la Roma (“primul moștenitor al tronului născut în purpură”), Commodus este ridicat la rang de caesar în 166 si la cel de Augustus (și coregent) în 177. La moartea tatălui său, Commodus este proclamat imparat si instituie un regim absolutist. Puterea este exercitată de favoriții săi, Tigidius Perennius și M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius Laetus, prefecți ai pretoriului. Cultele orientale cunosc in timpul domniei sale o largă răspândire. La 31 decembrie 192, cade victimă unei conspirații inițiată de Q. Aemilius Laetus, Eclectus și de Marcia (amanta împăratului). Pe tron a urcat la 1 ianuarie 193 Publius Helvius Pertinax. Odata cu Commodus s-a stins dinastia Antoninilor (96-192). Publius Helvius Pertinax (1 august 126 – 28 martie 193) proclamat împărat roman la 1 ianuarie 193 și a domnit până în 28 martie 193.

·         335: A murit la Roma Papa Silvestru I, al carui pontificat a inceput in anul 314. Conform legendei, papa Silvestru l-a vindecat pe împăratul Constantin cel Mare de lepra. În spațiul central-european de limba germana, ceha, polona, maghiara etc. petrecerea de rebelion este  numită Silvester, după numele sfântului zilei de 31 decembrie. Despre sfântul papă Silvestru I se cunosc foarte puține date, afară de faptul că a condus Biserica Romei de la anul 314, ca urmaș al sfântului Miltidate si ca a avut un pontificat de lungă durată, care a mers paralel cu domnia împăratului Constantin cel Mare (306-377), într-o perioadă de mare importanță pentru Biserică. Prin Edictul de la Milano (312), persecuțiile au luat sfârșit și s-a început organizarea vieții bisericești, operă la care Constantin a avut o contributie importanta. Pentru a-și putea arăta simpatia față de Papa Silvestru, Constantin i-a dăruit  Palatul Lteran, care de atunci a fost timp de multe secole locuința Papilor. Cartea «Deposito episcoporum», scrisă în 354, notează că Papa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul   Priscilla de pe Via Salaria din Roma.
* 406: Godigisel a fost regele vandalilor hasdingi până la moartea sa în 406. El a fost ucis în luptă în ultima zi a anului 406 (31 decembrie), la scurt timp înainte ca oamenii să traverseze râul Rin pe teritoriul Imperiului Roman.

Godigisel a fost succedat de fiul cel mare al lui care a supraviețuit luptei, și anume Gunderic, care a condus vandalii în Galia și mai târziu în Hispania. Dar el a fost cel mai bine cunoscut ca tatăl lui Genseric, care l-a succedat pe Gunderic la domnie în 428 și a domnit timp de 49 ani, instituind un regat puternic în Africa de Nord.

·         1384: John Wycliff, teolog englez (n. ca. 1320)

·         1510: Bianca Maria Sforza, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman (n. 1472)

·         1659: A murit János Apáczai Csere, cărturar umanist ardelean, cu preocupări în domenii ca filosofie, matematică şi fizică, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai filosofiei carteziene în Ardeal, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic;(n. 1625).

·         1679: A murit la Roma, Giovanni Alfonso Borelli; (n. 28 ianuarie 1608 la Castelnuovo),  fizician, matematician și astronom renascentist italian. Este considerat întemeietorul biomecanicii.

·         1705: Caterina de Braganza, soția regelui Carol al II-lea al Angliei (n. 1638). Caterina a introdus obiceiul de a bea ceai în Anglia, un obicei care era deja foarte popular printre nobilimea portugheză la momentul respectiv. De-a lungul domniei sale, Carol a respins ferm ideea de a divorța de Catherine , care era catolica, chiar și atunci când Parlamentul a exercitat o presiune pentru a da naștere sau de a declara un succesor protestant. La moartea lui Carol al II-lea la 16 februarie 1685, Caterina a rămas în Anglia în timpul domniei lui Iacob al II-lea al Angliei și s-a întors în Portugalia în timpul domniei lui William al III-lea și Maria a II-a, după Revoluția glorioasă. Caterina s-a îmbarcat la 29 martie 1692 spre Spania. S-a stabilit la Lisabona în 1693, la palatul Bemposta. Și-a asumat regența de două ori: în 1704 când Petru al II-lea al Portugaliei s-a dus la război pentru succesiunea la tronul Spaniei și în 1705 când regele a fost bolnav. A murit la Lisabona în 31 decembrie 1705 și a fost înmormântată la Mănăstirea Jerónimos, în Belém, Lisabona. S-a căsătorit prin proxy la Lisabona la 23 aprilie 1662. După ce a ajuns la Portsmouth la 14 mai 1662, cuplul s-a căsătorit în încă două ceremonii – una catolică oficiată în secret urmată de una publică, anglicană - la 21 mai. Caterina la vârsta de 23 de ani s-a căsătorit târziu pentru femeile din timpul său. Zestrea ei a adus orașele porturi Tanger și Bombay sub control englez.

Catherine a rămas însărcinată și a pierdut sarcina de cel puțin de două ori și, în timpul unei boli grave, în 1663, ea a crezut pentru un timp că a născut. Poziția sa era una dificilă, Carol a continuat să aibă copii cu numeroasele sale metrese însă el a insistat ca regina să fie tratată cu respect.

De-a lungul domniei sale, Carol a respins ferm ideea de a divorța de Catherine, chiar și atunci când Parlamentul a exercitat o presiune pentru a da naștere sau de a declara un succesor protestant.

Caterina a introdus obiceiul de a bea ceai în Anglia, un obicei care era deja foarte popular printre nobilimea portugheză la momentul respectiv. Ceaiul era importat în Portugalia de la posesiunile portugheze din Asia precum și prin intermediul negustorilor portughezi care făceau comerț în China și Japonia.

La moartea lui Carol al II-lea la 16 februarie 1685, Caterina a rămas în Anglia în timpul domniei lui Iacob al II-lea al Anglieiși s-a întors în Portugalia în timpul domniei lui William al III-lea și Maria a II-a, după Revoluția glorioasă.

Caterina s-a îmbarcat la 29 martie 1692 spre Spania. S-a stabilit la Lisabona în 1693, la palatul Bemposta. Și-a asumat regența de două ori: în 1704 când Petru al II-lea al Portugaliei s-a dus la război pentru succesiunea la tronul Spaniei și în 1705 când regele a fost bolnav.

A murit la Lisabona în 31 decembrie 1705 și a fost înmormântată la Mănăstirea Jerónimos, în Belém, Lisabona.^[1]

·         1719: A murit John Flamsteed, primul astronom regal englez, cel care a organizat Observatorul din Greenwich şi a alcătuit primul mare catalog modern al stelelor, în care erau notate peste 3 000 de poziţii ale astrelor; (n.19.08.1646).
* 1775: Richard Montgomery (n. 2 decembrie 1738 – d. 31 decembrie 1775) a fost un ofițer de origine irlandeză, care a luptat mai întâi în Armata Britanică. Ulterior a devenit general-maior în Armata Continentală în timpul Războiului American de Independență și a rămas celebru pentru conducerea Invazia Canadei^⁠(en) din 1775.

Montgomery s-a născut și a crescut în Irlanda. În 1754, s-a înscris la Trinity College, Dublin^⁠(en), și după doi ani s-a înrolat în armata britanică pentru a lupta în Războiul Francez și Indian. A înaintat constant în grad, luptând în America de Nord și apoi în Caraibe. După război, a fost încartiruit la Fort Detroit în timpul Războiului lui Pontiac^⁠(en), după care a revenit în Marea Britanie din motive de sănătate. În 1773, Montgomery a revenit în cele treisprezece colonii, s-a căsătorit cu Janet Livingston, și s-a apucat de agricultură.

Când a izbucnit Războiul American de Independență, Montgomery a luptat de partea coloniștilor, și a fost ales în Congresul Provincial New York în mai 1775. În iunie 1775, el a fost numit general de brigadă în Armata Continentală. După ce Phillip Schuyler^⁠(en) a devenit prea bolnav pentru a conduce invazia Canadei, Montgomery a preluat comanda. El a cucerit Fort St. Johns și apoi Montrealul în noiembrie 1775, după care a înaintat spre Quebec City unde s-a alăturat altei forțe aflate sub comanda lui Benedict Arnold. La 31 decembrie, el a condus atacul asupra orașului, dar a fost ucis în luptă. Britanicii i-au găsit trupul și l-au înmormântat cu respect, rămășițele fiind însă transferate la New York City în 1818.

·         1877: Gustave Courbet, pictor, desenator și litograf francez (n. 1819)
* 1877: Franz Hübner(n. 18 noiembrie 1846 Drossen, lângă Frankfurt an der Oder - d. 31 decembrie 1877) a fost un entomolog german.

Între anii 1875 și 1877, el a colecționat insecte pentru Muzeul Godeffroy în Samoa, Tonga și Insula Noua Britanie.

·         1882: Leon Gambetta, unul dintre fondatorii celei de a treia Republici Franceze (1875) (n. 1830)

·         1889: Ion Creangă, scriitor român (n. 1839) se stinge din viață la Iași.  Ion Creangă  s-a nascut la 1 martie 1837 la Humuleşti, jud.Neamţ, in  Moldova,  in  ziua de 10 iunie 1839 (1 martie 1837, conform altor surse) si a fost primul copil al lui Stefan a Petrei Ciubotariu si al Smarandei Creanga. Dupa ce a absolvit scoala primara, in 1854 s-a inscris la Seminarul teologic de la Socola – Iasi, iar cinci ani mai tarziu a devenit diacon, insa, in paralel, a fost si invatator. In 1871, a fost raspopit din cauza unui conflict cu autoritatea bisericeasca si, tot atunci, a inceput sa scrie la insistentele prietenul sau Mihai Eminescu, care l-a si introdus in societatea „Junimea”. Experienta de la catedra l-a determinat sa scrie o serie de manuale scolare si povestiri didactice, pentru ca incepand din 1876 sa isi publice lucrarile care l-au consacrat. Starea sanatatii sale s-a deteriorat brusc in 1885, iar scriitorul s-a retras la Ticau, in Iasi, unde s-a si stins din viata. A fost  foarte popular  datorită măiestriei cu care a scris basmele și povestirile sale si mai ales opera  sa autobiografica  Amintiri din copilărie. Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române.

* 1891: Victor Ferdinand Franz Eugen Gustaf Adolf Constantin Friedrich de Hohenlohe-Langenburg (11 decembrie 1833 – 31 decembrie 1891), cunoscut drept Contele Gleichen, a fost ofițer în Royal Navy și sculptor. S-a născut la Langenburg în Württemberg, ca al patrulea copil și al treilea fiu al lui Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1794–1860) și al Prințesei Feodora de Leiningen (1807–1872). Mama lui a fost sora vitregă a reginei Victoria, și familia lui a fost apropiată de familia regală britanică.

Victor a devenit ofițer în Royal Navy în 1848 și a fost promovat locotenent în 1854. În 1859 a devenit căpitan; a preluat comanda corvetei Racoon de la punerea ei în funcțiune în anul 1863 până în 1866, timp în care al doilea fiu al reginei Victoria, Alfred, Duce de Edinburgh(1844-1900) a servit la bord ca locotenent. S-a retras din serviciul activ în 1866 și a fost numit KCB în acel an (avansat la GCB în 1887).

S-a căsătorit cu Laura Williamina Seymour, fiica cea mică a amiralului Sir George Francis Seymour la 24 ianuarie 1861 la Londra.^[1] La scurt timp după acestă căsătorie morganatică soția sa a fost numită contesă Gleichen. Cuplul a avut patru copii.

·         1905: Aleksandr Popov, fizician și inventator rus (n. 1859)

·         1931: Iacov Antonovici, episcop ortodox român (n. 1856)

·         1936: Miguel de Unamuno, scriitor și filosof spaniol (n. 1864)

·         1940: Arsène d'Arsonval, medic, fizician și inventator francez (n. 1851)
* 1942: Ivan Pavlovici Ciuvelev (în rusă Иван Павлович Чувелев, n. 1897, Moscova, Imperiul Rus – d. 31 decembrie 1942) a fost un actor sovietic, ce a primit titlul de Artist emerit al RSFSR (1935).

·         1950: Charles Koechlin, compozitor francez (n. 1867)

·         1956: Eugen Herovanu, scriitor și om politic român (n. 1874)

·         1963: A murit cântăreţul Rudolf Steiner; a contribuit, în 1919, la înfiinţarea Societăţii lirice „Opera” şi la transformarea ei în „Opera Română”, printre ai cărei membri fondatori se numără; (n. 1887).

* 1964: Henry Maitland Wilson (n. 5 septembrie 1881,^[1][2][3] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 31 decembrie 1964,^[1][2][3][4]Chilton[*], Regatul Unit), cunoscut de asemenea ca "Jumbo" Wilson, a fost un general britanic în cel de-al Doilea Război Mondial, activând în luptele din Orientul Mijlociu și din zona mediteraneană. Descris drept „competent, dar nu spectaculos”, el s-a bucurat de încrederea lui Winston Churchill. La 21 august 1944, în cursul unei întâlniri secrete avute la Palatul Regal din București, grupul reprezentanților politici care pregăteau lovitura pentru ieșirea României din război, grup condus de M.S. Regele Mihai, a aprobat textul unei telegrame ce urma a fi trimisă șefului Înaltului Comandament Aliat de la Cairo, generalul britanic Maitland Wilson. Prin telegramă se cerea sprijinirea schimbării de regim prin bombardarea simultană a unităților germane din nordul Capitalei (la nord de Aeroportul Băneasa) și a centrelor feroviare aflate la granița cu Ungaria și Iugoslavia. Ioan Mocsony-Stârcea, care era funcționar la Ministerul Afacerilor Străine, s-a deplasat în aceeași seară la Snagov, la sediul ministerului, unde a petrecut noaptea criptând cele două telegrame ale complotiștilor pentru Ankara (pentru siguranță, transmiterea telegramelor către Aliați se făcea pe două căi, atât prin Ankara, cât și printr-un aparat de emisie-recepție deținut de Iuliu Maniu).

·         1968: A murit Sabin V. Drăgoi, compozitor şi folclorist; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1894). S-a născut la data de 6 iunie la Seliște, județul Arad. Și-a petrecut copilăria în satul natal, crescând în apropierea mamei, de la care a deprins dragostea pentru folclor și cântece populare. Începe școala în sat, dar este nevoit să urmeze școala maghiară de la Petriș.

În 1906, odată cu absolvirea clasei a V-a, este trimis la școala civilă din Arad, unde va studia muzica.

În 1908 absolvă cu bine clasele gimnaziale și se hotărăște să urmeze Școala normală de stat din Arad, pentru a ajunge învățător.

Între 1909-1912 începe cursurile unde va studia cu profesorul de muzică, Matyas Zoltai. Termină școala primind și un certificat oficial de muzică.

În 1914 primește numirea ca învățător într-un sat, lângă Budapesta. Este înrolat în armată pentru satisfacerea stagiului militar. Este luat prizonier și transferat în lagărul de la Tașkent timp de doi ani.

În 1920 este mobilizat la Cluj, are ocazia să susțină examen la Conservatorul de muzică și artă dramatică, unde studiază cu profesorii A. Bena (teorie-solfegiu), Herman Klee (contrapunct). Pleacă la București pentru a obține o bursă, iar aici îi cunoaște pe Victor Eftimiu și pe Octavian Goga (pe atunci ministru al artelor). Obține o sumă care îi facilitează plecarea la Praga pentru a-și continua studiile.

În 1922 obține Premiul II la concursul de creație Enescu și termină studiile la Conservatorul de Stat din Praga, unde studiase cu Vítězslav Novák (compoziție, orchestrație), Otakar Ostrčil (dirijat), Vaclav Stephan (istoria muzicii). Se căsătorește pe 6 august cu Livia Munteanu. Primește, la Deva un post de maestru suplinitor de muzică la Școala normală de învățători. Începe să culeagă folclor, mai întâi din zona Devei, apoi din Lipova.

În 1923 obține Premiul II „Enescu” cu „Suită de dansuri populare românești pentru pian”. Se naște fiica sa, Florica, care se stinge din viață un an mai târziu.

În 1924 se mută la Timișoara, fiind numit profesor la Conservator municipal din oraș și dirijor al corurilor bărbătești „Doina” și „Banatul” (până în 1932). În acest timp continuă să culeagă folclor din zona Hunedoarei.

În 1926 i se naște un fiu, Virgil Mihai, și câțiva ani mai târziu cel de-al treilea copil, Sabina.

În 1928 are loc premierea operei „Năpasta”, după piesa lui I. L. Caragiale, fapt care îl consacră definitiv pe compozitor. Primește Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român, acordat de Consiliul de administrație al Operei Române din București și Premiul I „George Enescu” pentru „Divertisment rustic.”

Între 1936-1940 este dirijor al corului mixt „Crai nou” din Timișoara.

Între 1940-1944 este director al Operei din Cluj-Timișoara.

În 1942 apare Monografia muzicală a comunei Belinț. 90 melodii cu texte culese, notate și explicate, iar un an mai târziu se stinge din viață soția compozitorului.

În 1944 se recăsătorește cu solista Ana Sidonia Varna, iar un an mai târziu i se naște cel de-al patrulea copil. Demisionează din funcțiile ocupate, se mută la Timișoara și se angajează la „Corala Banatului.”

În 1946 se înființează Conservatorul de muzică și artă dramatică din Timișoara, unde este transferat ca profesor de armonie și contrapunct (până în 1949), după care va fi numit rector și profesor de compoziție (1949-1950), odată cu transformarea Conservatorului în Institut de artă. Este ales membru în comitetul Uniunii compozitorilor.

În 1950 este numit profesor la catedra de folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (până în 1952). Tot acum devine director al Institutului de Folclor, după arestarea lui Harry Brauner (până în 1964).

În 2 iulie 1955 devine membru corespondent al Academiei Române.

În 1957 devine membru, iar mai apoi membru executiv (din 1961), la The International Folk Music Council din Londra.

Între 1965-1968 este membru în colegiul redacțional al Revistei de folclor.

* 1976: Teohari Georgescu (n. 31 ianuarie 1908, București - d. 31 decembrie1976, București)^[1] a fost un lider comunist român, care a îndeplinit funcția de ministru de interne al României între anii 1945-1952. S-a născut la București, in 1908, a urmat primele două clase la liceul "Sf. Sava" din capitală și la Școala Profesională de Arte Grafice. După serviciul militar (școala de subofițeri din Oradea) a lucrat la atelierele tipografice "Cartea Românească".

În anul 1940 a fost instruit la Moscova, sub coordonarea lui Gheorghi Dimitrov, ca activist al Internaționalei Comuniste. După unele surse, după ocuparea României de către armata sovietică, primea instrucțiuni direct de la generalul Fedicikin, șeful agenturii sovietice din România după 1944, având ca obiectiv să se infiltreze și să "comunizeze" Siguranța, Jandarmeria și Serviciul Special de Informații. Deoarece s-a considerat că și-a dus la îndeplinire misiunea, la 6 martie 1945 a fost răsplătit, devenind ministru de interne în guvernul Groza.

A fost membru al Partidului Comunist din 1929.

Siguranța îl arestează în 1933 pentru activitățile sale, dar reușește să scape doar cu două luni de închisoare.^[2] După aceea lucrează ca tipograf la "Adevarul" și Imprimeriile Naționale.^[2]

În 1940 a ajuns la Moscova, unde a fost instruit de agenții NKVD sub coordonarea lui Georgi Dimitrov, secretarul general al Internaționalei Comuniste, în tactici de codificare și a transmiterii mesajelor secrete.^[2]Se întoarce în țară și în aprilie 1941 este arestat din nou.^[2] De data aceasta este condamnat la zece ani de închisoare.^[2]

După 23 august 1944 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, iar de la 6 martie 1945 titularul acestui departament, până în 1952.

În ziua de 27 octombrie 1948 a condus ședința de la Ministerul de Interne în care a fost luată decizia arestării episcopilor catolici din România și desființarea Bisericii Române Unite cu Roma.^[3]

"Pe linie de partid" - a fost membru al Secretariatului, al Biroului Politic și al Comitetului Central al PCR. Încă din 1952, trei din cei patru membri ai Secretariatului Biroului Politic al PCR au fost criticați în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie - 1 martie, fiind „demascați” ca „deviatori de dreapta”.

La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de dreapta” (acuzații aduse în principal Anei Pauker și lui Vasile Luca), însă nu a fost condamnat. În schimb nu a mai ocupat de atunci nici o funcție de conducere în partid și a devenit director la "Cartea Românească", numită "Întreprinderea poligrafică 13 Decembrie 1918", după venirea la putere a comuniștilor. A fost director al întreprinderii între 1953-1972.

A decedat la 31 decembrie 1976, la București.

·         1980: Raoul Walsh, regizor de filme

·         1981: A murit  Constantin Rădulescu, fotbalist și antrenor de fotbal român, care a antrenat Echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1930, 1934 și 1938. A avut un rol important în cadrul Federației Române de Fotbal între anii 1923 și 1938; (n. 05.10.1896).

·         1985: Nicolae Kirculescu, compozitor român (n. 1903)

·         1988: Arnold Hauser, scriitor german din România (n. 1929)

·         1997: A murit intr-un  accident de ski, Michael Le Moyne Kennedy, fiul lui Robert F. Kennedy; (n.27.02.1958).

·         1998: Gheorghe Șerban (n. 25 iunie 1954, Buzău, România – n. 31 decembrie1998^[2]) a fost un ziarist, scriitor și om politic român. A fost ales deputatîn legislatura 1996-2000, în județul Timiș, pe listele PNȚCD iar după deces a fost înlocuit de deputatul Vasile Dănilă. Gheorghe Șerban a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu India.

Este cunoscut mai ales datorită faptului că a fost unul din principalii alcătuitori ai Proclamației de la Timișoara din martie 1990.^[3] După revoluție, a devenit redactor la ziarul Timișoara, care pe vremea aceea era foarte răspîndit. S-a situat pe poziții critice față de Frontul Salvării Naționale, iar Societatea Timișoara, din conducerea căreia făcea parte, a organizat în 1990 mai multe mitinguri populare împotriva politicii FSN. La aceste mitinguri Gheorghe Șerban era unul din vorbitorii obișnuiți.

În 16 decembrie 1994 s-a înscris în PNȚCD.

·         2001: A murit istoricul de teatru Ion Zamfirescu, personalitate de frunte a culturii române, („Istoria universală a teatrului”, „Teatrul european în secolului european în secolul luminilor”);(n.07.08.1907).

·         2006: Dorimedont Cecan, episcop ortodox din Republica Moldova (n. 1961)

* 2010: Per Oscarsson (n. 28 ianuarie 1927 — d. 31 decembre 2010) a fost un actor suedez. 
* 2015: William Wayne McMillan Rogers III. cunoscut mai ales ca Wayne Rogers ^[5] (n. 7 aprilie 1933 - d. 31 decembrie 2015) a fost un actor american de film și televiziune, cel mai bine cunoscut pentru că a jucat rolul lui, Trapper John' McIntyre, în serialul american, M*A*S*H.

Devenit ulterior un investitor și manager american de fonduri de mare succes, Wayne Rogers a apărut frecvent la emisiunea "Your World w/ Neil Cavuto" a canalului Fox Business Network și respectiv la Cashin' Ina canalului Fox News Channel.

* 2016: Dimitri Romanovici Romanov (rusă Дмитрий Романович Романов; n. 17 mai 1926^[1], d. 31 decembrie 2016) a fost un prinț rus, bancher, filantrop și autor. A fost, de asemenea, pretendent la șefia Casei Imperiale Ruse. Dimitri Romanovici Romanov s-a născut la 17 mai 1926 la Cap d'Antibes, Franța, ca al doilea fiu al Prințului Roman Petrovici și a soției acestuia, prințesa Praskovia Dmitrievna Sheremeteva (născută contesă Sheremeteva). Fratele său mai mare a fost Prințul Nicolae Romanov. Pe linie paternă el este stră-strănepot al împăratului Nicolae I al Rusiei(1796–1855).

Dimitri și-a petrecut primii zece ani la Antibes, Franța unde a primit o educație tradițională rusă.^[2] În 1936 familia sa s-a mutat în Italia unde și-a continuat educația și unde, pentru un timp, a locuit la palatul regal din Roma. În 1946 familia s-a mutat în Egipt unde a trăit un număr de ani înainte de a se întoarce în Italia. În 1960 el s-a mutat în Danemarcaunde a lucrat pentru un număr de bănci până la pensionarea sa în 1993.^[2] Vorbește fluent rusa, franceza, engleza, daneza și italiana.^[2]

Dimitri s-a căsătorit de două ori. Prima lui soție a fost Johanna von Kauffmann (1936–1989), cu care s-a căsătorit la Copenhaga la 21 ianuarie 1959. După ce a devenit văduv în 1989 el s-a căsătorit cu Dorrit Reventlow (n. 1942) la Kostroma la 28 iulie 1993. A doua căsătorie a fost prima căsătorie a unui Romanov pe teritoriul rus după căderea dinastiei.^[3]

Sărbători

·         În calendarul Creștin Ortodox: Odovania praznicului Nașterii Domnului; Df Cuv Melania Romana; Sf Mc Hermes; ( Slujba în noaptea trecerii dintre ani)

·         Sfântul Silvestru I, papă și Sf. Melania (calendar romano-catolic). Silvestru I, (d. 31 decembrie 335, Roma), papă al Romei din 314 și până în 335. Conform legendei, papa Silvestru l-a vindecat pe împăratul Constantin cel Mare de lepră și l-a botezat. În spațiul central-european (de limbă germană, polonă, cehă, maghiară etc.) petrecerea de revelion este numită Silvester, după numele sfântului zilei de 31 decembrie

ARTE 31 Decembrie

MUZICĂ 31 Decembrie

Valsuri și tangouri

One Hour of Music - The Greatest Waltzes of All Time: https://youtu.be/csZj-jRds38;

One Hour of Music - The Greatest Waltzes of All Time 2: https://youtu.be/G8he2xlvn64.

Muzică de petrecere

Nathan Milstein, violonist ucrainean

Nathan Milstein 

Rex Allen, cântăreţ şi compozitor country american

Rex Allen - Voice Of The West (Bear Family Records GmbH) [Full Album]: https://youtu.be/ze2PZbjsyuw.

Odetta (Odetta Holmes Felious Gorden), cântăreață, chitaristă și compozitoare de folk-blues americană

Odetta 

John Brian Alford, cântăreţ britanic

John Alford - Smoke Gets In Your Eyes (Official Video): https://youtu.be/OR1lsmz7VmE.

Andy Summers, chitarist și compozitor englez (The Police)

John Denver, muzician american

John Denver Greatest Hits 

Peter Quaife, basist britanic (The Kinks)

Pete Quaife

Burton Cummings, muzician canadian, component al trupei The Guess Who

the GUESS WHO 

Charles Koechlin, compozitor francez

Charles Koechlin:

Sabin Drăgoi, compozitor și folklorist

Donna Summer, cântăreață pop americană

Donna Summer 

Willy Ray Ingram, saxofonist american (Spider Murphy Gang)

Spider Murphy Gang 

Tom Hamilton, muzician american, membru in trupa rock Aerosmith

Aerosmith:

Scott Ian, solist american, component al trupei Anthrax

Scott Ian

Angélico Vieira, actor și cântăreț portughez

 ÎNREGISTRĂRI NOI: 

JULIO IGLESIAS, LO MEJOR DE LOS GRANDES ÉXITOS 2019

Best Elegant Love Melodies Cocktail - The New Year Collection

Famous Oboe Concertos (Heinz Holliger, Vittorio Negri)

Top 100 Romantic Saxophone , Piano, Guitar, Pan Flute, Harmonica Love Songs

Top 100 Sweet Love Songs Instrument - Best Sax, Piano, Guitar, PanFlute Love Songs

POEZIE 31 Decembrie

Ilarie Voronca, poet avangardist

Biografie Ilarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP şi Integral şi al mişcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat şi Roneiro Valcia.

Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, şi de revista acestuia Sburătorul literar, unde şi debutează în 1922 cu versuri simboliste influenţate de George Bacovia şi de lirismul melodios şi maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiaşi factură în revistele Flacăra, Năzuinţa şi Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restrişti. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristeţile şi deznădejdea omului condamnat la existenţa cenuşie a oraşelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea şi sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentaţiei asociaţiilor insolite, nu anunţă viitoarea evoluţie a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate faţă de doctrinele avangardiste.

Astfel, la numai un an de la apariţia volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuşi în 1924, împreună cu Victor Brauner şi Stephan Roll, publicaţia de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial şi tehnic probează orientarea poetului în această etapă.


Ilarie Voronca văzut de Robert DelaunayÎn 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendinţă în scrisul lui Voronca. Poetul părăseşte constructivismul şi intră în sfera de influenţă a suprarealismului, mişcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susţinut şi el nu încetineşte nici după stabilirea poetului în Franţa, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viaţa literară din România. După această dată, creaţia sa aparţine spaţiului literar de adopţie: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..

Naturalizat francez în 1938, va participa la mişcarea de rezistenţă, ca scriitor şi luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în ţară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în acelaşi an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.

La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 şi 1965, tânărul grup de literaţi "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din Bucureşti apar, sub îngriţirea lui Saşa Pană, două volume de Poeme alese.


Opere

Restrişti, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă şi desene de Victor Brauner) 
Colomba, Colecţia Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay şi portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare) 
Ulise, Colecţia Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare) 
Plante şi animale. Terase, Colecţia Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuşi) 
Brăţara nopţilor, editura unu, Bucureşti, 1929 (cu un desen de Victor Brauner) 
A doua lumină, editura unu, Bucureşti, 1930 (tiraj de 250 de exemplare) 
Zodiac, editura unu, Bucureşti, (1930) (desen şi copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare) 
Invitaţie la bal, editura unu, Bucureşti, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare) 
Incantaţii, Editura "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931 (cu portret de Miliţa Petraşcu pe frontispiciu) 
Act de prezenţă, Colecţia "Carte cu Semne", Bucureşti, 1932 
Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1932 (ilustraţii de Victor Brauner, Jules Perahim şi Michonze; tiraj de 230 de exemplare) 
Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefaţă de Georges Ribemont-Dessaignes şi portret de Marc Chagall) 
Patmos şi alte şase poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1933 
Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934 
Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934 
Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate) 
La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate) 
La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare) 
Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937 
Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937 
Oisiveté, Editions Sagesse, 1938 
Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938 
L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce) 
Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939 
Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941 
Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare) 
La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942 
La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944 
L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka) 
Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade) 
Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945 
Contre-solitude, Editions Bordas, 1946 
Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne şi de autor) 
Diner, Editions PAS, 1952 (conţine colaje de Jeanne Coppel) 
Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate) 
Poeme, Editura Univers, Bucureşti, 1961 (traducere de Saşa Pană şi prefaţă de Eugen Simion) 
Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine) 
Onze récits, Rougerie, 1968 
Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 (copertă de Constantin Guluţă şi prefaţă de Saşa Pană) 
Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, Bucureşti, 1973 (traducere şi prefaţă de Saşa Pană) 
Interviul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu şi Barbu Brezianu şi prefaţă de Ion Pop şi Barbu Brezianu) 
Perméables, Le trident Neuf, 2005 

Lanterna magică

lui Mircea Grigorescu


Aminteşte-ţi:
Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă
Şi sub carnea fragedă a caisei simţeai osul viitor al soarelui
Simţeai
Oasele, ca peştii, în sângele din noi,
Şi spuneai:
Din schelete vor creşte florile
Şi din flori lemnele
Pentru armele viitoare.

Golfuri atâtea-n care ca o algă aurora
Se va prelinge neagră prin bărcile poroase
Uleiul sfânt al umbrei amestecat cu roua
În timp ce dimineaţa cu ştiucile în plasă,

Sau printre jnepi aminte ţi-aduci cu vânătorul
Dimineaţa speriată ca-n cremene o ciută?
Răceala tăind ochiul ca un erete zborul
Abur pe care noaptea peste creste îl uită.

Fără de somn cu visul rezemat într-o mână
Cu urechea spre pulsul podgoriei plecată
Pământu-n ziua coaptă îşi va deschide-o vână
În gâlgâit de struguri toamnă desferecată.

O! Viaţa în corăbii pântecoase,
Sau în sălile reci ale închisorii,
Sau într-o insulă nouă cu ierburile în incendiu
Sau între dosare; între voi, dosare care sunteţi
Sângele vâscos al marilor Capitale
Ca şi al micilor primării de provincie.

Viaţa care ne scapă din mâini ca nişte hăţuri
Când în cazanul verii fierb stelele şi vinul
Pe-opac zidul tristeţii cu iedera te căţări
În timp ce soarele-ţi cere sângele şi imnul.

Aminteşte-ţi
Beteala atâtor anotimpuri
Sprâncenele pădurii răcorite de vânturi
Auzul ca o frunte învăluită-n nimburi
Plutind dintotdeauna sau de acum prin cânturi.

Prin zgomote în goană ca printre mlaştini pline
Şi vuietul te stropeşte alăturea de frunze
Lumina ce deodată s-a coborât în tine
Ca pasărea slăbită poposind între pânze.

Deodată,
E flacăra în tine venită din natură
Cum un profil pătrunde cu ploile în frunză
Secretul ca o spumă va înflori pe gură
Va fi magica vorbă ca o cheie ascunsă.

Dar spune-mi:
Care va fi ochiul şi care va fi urechea
Ce-ţi vor primi fiinţa adânc ca pe o esenţă?
Vei fi tu prin tăcere, fără memorie-n vechea
Cetate, călătorind prin umbra mult mai densă?

Sau vei mai şti cuvântul curea de transmisiune
Care va da mişcare roţilor mari din inimi?
Lumina care-n vorbe a-nchis on misiune
Sau prin ecou, în noapte, nu va răspunde nimeni?

Atunci,
Pe buza ta surâsul îl voi reda luminii
Mă voi urca spre suflul eliberat în spaţii
Şi soarele pe creste ca o floare-a reginii
Pentru tine-l voi rupe ţi-l voi aduce în braţe.

Şi tot de acolo
Şerpii şi lianele amiezii vor răzbate în flaut
Tot de acolo
O adiere vine până în pădurile somnului
Şi astralele vestminte atârnă peste poduri
Simetric
Cu procesiune de cristale trecând pe dedesubt.

La-ncrucişări de vise spasmul ca o troiţă
Sângele meu spre tine ca mările spre lună
În împletire astru şi val ca o cosiţă
Fără să poată încă s-alunece-mpreună.

Dar când se vor atinge ca două minutare
Astru şi val?
Şi când mă voi apropia de tine
Ca o pădure călătorind spre eternul fluviu?

Şi când, un flux de oameni cu braţele-amestecate
Mă va zvârli-ntre melcii de pe ţărm în nisip?
În timp ce mai departe
Ca un sânge atras de inimă
Ultima lumină se revarsă în gâtlejul privighetoarei
Unde
Se va preface în triluri.

Şi mai departe
Cu o lactee scamă pe rănile crude încă,
Să nu închizi ochii
Şi vei vedea cum ziua se prăbuşeşte ca un tavan
Praf înălţat din ruină spre lămpile plăpânde
Şi vei vedea cum vântul îmi smulge vocea
Ca de pe gard o rufă
Şi-o duce mai departe
Până la melancolia albă
A zăpezii.

Să nu-nchizi ochii şi vei vedea
Prin carnea mea transparentă armatele de mâine,
Plantaţiile toride,
Oraşele virtuale,
Grânele viitoare le vei vedea în mine
Ca un diluviu oglindit în picătura de ploaie

Va fi un aliagiu şi-amestecatul sânge
Din care în iubire vom bate o monedă
Oprind umana goană cu îmbrăţişarea stâncii
Când, ca auzul, marea ne va ghici atentă.

Pe umărul meu cofă pentru o stelară apă
Zi după zi filtrată în stalactită, în pâine,
Voce care răzbate ca o rază mai slabă
Peretele ce-n seară dintr-un amurg rămâne,

Şi vei vedea cum capul înaintează în timp,
Ca în pământ o rădăcină,
Vei vedea cum capul întâlneşte alte capete
Ca o rădăcină care întâlneşte alte rădăcini

Şi-n jurul lor fecunda recoltă pune o aureolă
Prin succesivele uşi ale anotimpului
O horă de capete,
O horă de rădăcini,
O horă de cranii
O horă de corăbii.

Şi-n timpul acesta viaţa
Ca un lignit în locomotiva puternică,
Viaţa în patul strâmt al azilului de noapte.
Viaţa în sala de dans a marelui transatlantic
Până ce ochii se amestecă
Asemenea frunzelor veştede.

Şi vei vedea
Cum un om cuprinde alţi oameni
Ca o pădure care cuprinde alte pădurio
Şi inima mea va putea fi lupa
Care atrage razele de întuneric ale tristeţei
Solitudine,
Şi botul vântului în sacul cu ovăz,
Solitudine,
Şi între construcţii în schele de metale luminând ca un curcubeu.

Peretele care urcă încet
Ca o sevă în arbore
Şi în ciment răsfierbe o sinucidere, o iubire
Până ce zvonul vine între odăi
Aievea.

Îţi aminteşti,
Cu faţa întoarsă spre mâine sau spre ieri.

Balul coralilor

somnul presară rubine pe frunzele ochilor
cum izbucneşte deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetaţia de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt peşti cu aripele crestate în întuneric tăişuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule de sânge,
arcuşul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peştilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a peştilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietăţile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie
peştii fosforescenţi ca afişe luminoase.

Fuga poetului

Viu mânzul. Plajă. Spumă în zăbală
Şi-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în braţul stâng
În braţul drept o lună pală.

Lance rotită-n cer sau în adânc
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
În sare, câte, mările le spală
Lumini, atâtea, în mărgean se strâng.

E zi? E noapte? Unanimă apă
Făptură-umbră. Cântec e sau prinţ.
Copit-atinge nevăzuta clapă.

Vocea s-aude răsunând cu zimţi.
Pe margini fuga în şopârlă scapă:
Amurguri, zori s-au sfărâmat în dinţi.

George Bacovia - Umbra

George Bacovia - Nocturnă I -III

TEATRU/FILM 31 Decembrie

AMINTIRI DIN COPILARIE-ION CREANGA-1964-: https://youtu.be/msGOwwheXDg;

DANILA PREPELEAC, de Ion Creanga, POVESTI PENTRU COPII: https://youtu.be/eynBKuqZ1tI;

FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI, de Ion Creangă, POVESTI NEMURITOARE PENTRU COPII, 2014: https://youtu.be/a-Lb7X11Rzg;

CINCI PAINI, de Ion Creanga, POVESTI NEMURITOARE PENTRU COPII: https://youtu.be/hujDzQQBztc;

POVESTEA UNUI OM LENES, de Ion Creanga, POVESTI PENTRU COPII: https://youtu.be/TU80RND_YL4;

Ion Creanga-Povestea Porcului: https://youtu.be/jGT-tVoEJ6k;

Capra cu trei iezi de Ion Creangă: https://youtu.be/0zYePUtIpYM.

 Povestea pulii de Ion Creangă

Sarbatorile boierului Melentie - Dominic Stanca

STELA POPESCU GEORGE CONSTANTIN RODICA POPESCU BITANESCU Fetele Didinei 1986 VICTOR EFTINIU

Gheorghe Stefan - Povestea Zamfirei

SFATURI UTILE 31 Decembrie

DESPRE FIBRILAȚIA ATRIALĂ

Generalitati

Fibrilatia atriala este un tip de aritmie in urma careia pot rezulta complicatii, cum ar fi accidentul vascular cerebral, dar si infarctul. Conditia poate afecta pe oricine, dar mai ales persoanele care au probleme cardiace si cele care sunt supuse unui stres accentuat.

Daca ati fost diagnosticati cu fibrilatie atriala, exista o serie de informatii pe care trebuie sa le cunoasteti, dar si masuri pe care sa le luati pentru a va pastra inima sanatoasa. In mod normal, ritmul cardiac trebuie sa fie controlat de structura numita nodul sinoatrial, situat in partea dreapta-sus a inimii, cunoscut si sub denumirea de atriul drept. Nodulul sinoatrial genereaza un impuls electric care se propaga in mod concentric la nivelul atriilor stang si drept.

Fenomenul determina contractia atriilor si sustine circulatia sangelui in partile inferioare ale inimii (ventriculi). Daca suferiti de fibrilatie atriala, impulsul electric, in loc sa porneasca din atriul drept, este declansat in acelasi timp in alte zone ale inimii si va fi foarte dezorganizat. Acest lucru determina fibrilatia atriilor intr-un mod necontrolat si bataile inimii vor deveni slabe si rapide. Multi dintre oamenii care sufera de fibrilatie atriala considera ca aceasta este o afectiune grava si ca trebuie sa se menajeze in mod exagerat. Conditia poate fi gestionata destul de eficient prin modificarea stilului de viata.

Diagnosticul fibrilatiei atriale

Pentru a diagnostica fibrilatia atriala, medicul poate considera necesar sa va recomande urmatoarele investigatii:

- electrocardiograma - rolul acesteia este de a masura impulsurile electrice emise de inima dumneavoastra

- monitorizarea holter - acesta este un aparat portabil care inregistreaza toate bataile inimii dumneavoastra. Monitorul va fi purtat sub haine. Acesta va inregistra informatiile legate de activitatea electrica a inimii, in timp ce bolnavul desfasoara activitatile normale, pe parcursul unei zile. Daca apar simptomele, se va apasa un buton pentru ca medicul sa faca legatura intre ritmul cardiac din acel moment si manifestarile asociate.

- analize de sange - acestea ajuta medicul sa excluda anumite tulburari hormonale sau ale sangelui care pot determina fibrilatia atriala

- radiografie toracica - ajuta medicul sa evalueze starea plamanilor si a inimii. Medicul poate considera necesara utilizarea radiografiei toracice pentru diagnosticarea altor conditii (cu exceptia fibrilatiei artriale), care pot justifica semnele si simptomele.

- test la efort - are rolul de a evalua eficienta terapiei de control a ritmului cardiac (daca pacientul urmeaza deja tratament) si declanseaza fibrilatia atriala, indusa de exercitiile fizice, in scopul excluderii patologiei ischemice.

Alte informatii pe care trebuie sa le stiti despre fibrilatia atriala

- Tipuri de fibrilatie atriala - Exista doua tipuri de fibrilatie atriala. Daca fibrilatia atriala se manifesta si dispare de la sine, poarta denumirea de fibrilatie atriala paroxistica. Acest tip poate dura minute sau zile. In cazul in care fibrilatia atriala persista mai mult de sapte zile, se numeste fibrilatie atriala persistenta sau cronica. Acest tip de fibrilatie atriala necesita tratament.

- Simptomele fibriliatiei atriale - Conditia poate fi prezenta fara sa apara vreun simptom. Va puteti simti obositi fara sa realizati ca aveti un ritm cardiac neregulat. Cele mai frecvente manifestari ale fibrilatiei atriale includ prezenta unor tremuraturi in piept, prezenta unor palpitatii, lipsa de energie, senzatie de ameteala, dureri toracice, dificultati de respiratie, puls rapid si emotii.

- Pericolele fibrilatiei atriale - Cei mai multi dintre oamei pot trai destul de bine, chiar daca au fost diagnosticati cu fibrilatie atriala, atata timp cat se supun tratamentului specific. Fibrilatia atriala ar putea fi periculoasa in cazul in care aceasta se va manifesta atunci cand sofati. Aceasta poate provoca lesin si ati putea provoca un accident.

Cel mai mare pericol este formarea unor cheaguri de sange la nivelul inimii. Un cheag de sange se poate forma in zona inimii, intrucat sangele se acumuleaza acolo unde au loc fibrilatiile. Daca un cheag de sange se deplaseaza spre creier, poate avea loc un accident vascular cerebral.

- Complicatiile fibrilatiei atriale - accidentul vascular cerebral este cea mai periculoasa complicatie a fibrilatiei atriale. In cazul bolnavilor cu fibrilatie atriala, riscul declansarii accidentelor vasculare cerebrale este de sase ori mai mare decat in cazul persoanelor sanatoase. Fibrilatia atriala slabeste inima de-a lungul timpului. Atunci cand inima devine mai slaba, se poate acumula lichid in partile inferioare ale corpului si in plamani (afectiune numita insuficienta cardiaca congestiva).

- Tratamentul fibrilatiei atriale - Tratamentul fibrilatiei atriale poate include cardioversia care ajuta la restabilirea normalitatii ritmului cardiac. Acest lucru se poate face cu ajutorul medicamentelor sau prin intermediul socurilor electrice. Medicamentele pot incetini bataile inimii, pot aduce la normal ritmul acestora sau pot ajuta la prevenirea palpitatiilor.

In unele cazuri, medicul va recomanda si medicamente care au rolul de a impiedica formarea cheagurilor de sange. Procedura numita ablatie de cateter precum si altele similare, pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor pe termen lung, daca nu se obtine un raspuns pozitiv in cazul utilizarii medicamentelor.

- Masuri de protectie - In multe dintre cazuri nu exista nici o cauza evidenta a prezentei fibrilatiei atriale. Desi nu exista nici o modalitate precisa de a preveni fibrilatia atriala, riscul aparitiei acesteia poate fi scazut prin anumite schimbari in stilul de viata, care pot contribui la declansarea aritmiei.

In acest scop, se va evita consumul excesiv de cafea, alcool, tutun, se va incerca mentinerea in limite normale a tensiunii arteriale si a nivelului de colesterol, se va adopta o dieta sanatoasa, se va mentine o greutate normala, se vor face exercitii fizice si se va consulta medicul in mod regulat.

Este foarte important ca bolnavii sa isi urmeze tratamentul prescris de medic si sa trateze si alte boli care pot inrautati fibrilatia atriala (cum ar fi de exemplu diabetul, obezitatea).

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 31 Decembrie

Câteva scheciuri:

Și câteva ziceri ce se vor glume

GÂNDURI PESTE TIMP 31 Decembrie

Câteva citate: 

“Omul este condamnat sa fie liber”

JEAN PAUL SARTRE

PUȚINI SUNT CEI CE CAD FĂRĂ SĂ SE ÎNTINEZE!

VICTOR HUGO

NEPĂSAREA E PARALIZIA SUFLETULUI, E MOARTE PREMATURĂ!

ANTON PAVLOVICI CEHOV

NIMENI NU E ÎN STARE SĂ SUPORTE PE CINEVA ÎNZESTRAT CU ACELEAȘI DEFECTE CA ȘI EL ÎNSUȘI!

OSCAR WILDE

MUNCA ESTE CONDIȚIA VIEȚII, SCOPUL ÎI ESTE ÎNȚELEPCIUNEA, IAR FERICIREA, RĂSPLATA!

FRIEDRICH von SCHILLER

DEȘI IUBIM ȘI PRIETENIA ȘI ADEVĂRUL, TOTUȘI E O DATORIE SFÂNTĂ SĂ PREȚUIM MAI MULT ADEVĂRUL!

ARISTOTEL

FAVOAREA DĂ NAȘTERE LA INVIDIE ȘI INVIDIA LA BÂRFEALĂ!

GEORGE CĂLINESCU

CEL MAI URÂT DINTRE SENTIMENTELE OMENEȘTI ESTE INVIDIA!

CHARLES BAUDELAIRE

INVIDIOȘII SUFERĂ DE SUCCESUL ALTORA CA DE O UMILINȚĂ, CA DE O OFENSĂ NEIERTATĂ ADUSĂ SLĂBICIUNII LOR!

ALEXANDRU VLAHUȚĂ

NU EXISTĂ PRILEJ MAI MINUNAT PENTRU DĂRUIRE DECÂT SĂ POȚI DA, ZI DE ZI, TOT CE AI MAI BUN ȘI MAI ADEVĂRAT UNEI FIINȚE CU SUFLETUL DESCHIS!

RABINDRANATH TAGORE

CELE MAI FRUMOASE ZILE DIN VIAȚA NOASTRĂ SUNT ACELEA PE CARE LE ÎNGROPĂM ÎN CRIPTA AMINTIRILOR!

VASILE CONTA

NU POȚI SĂ FACI VREUN RĂU CÂND AI DOAR DRAGOSTE ÎN SUFLET!

ANATOLE FRANCE

DACĂ AI ADUNA LA UN LOC TOATE RELELE CÂTE EXISTĂ PE LUME ȘI LE-AI PORNI SĂ ACȚIONEZE LAOLALTĂ, TOT N-AI PUTEA SATISFACE DORINȚA SUFLETULUI HAIN AL OMULUI!

LEONARDO DA VINCI

OAMENII ÎȘI FAC RĂU UNII ALTORA, FIE DIN FRICĂ, FIE DIN URĂ!

Niccolo  Machiavelli

OAMENILOR TREBUIE SĂ LE FACI BINELE FĂRĂ VOIA LOR!

ROMAIN  ROLLAND

SUPREMA ÎNȚELEPCIUNE ESTE A DISTINGE BINELE DE RĂU!

SOCRATE

RĂNILE MORALE SE DEOSEBESC DE CELELALTE PRIN ACEEA CĂ SE ACOPERĂ, DAR NU SE ÎNCHID; MEREU DUREROASE, MERU GATA SĂ SÂNGEREZE CÂND LE ATINGI, ELE RĂMÂN ÎN INIMĂ VII ȘI DESCHISE!

ALEXANDRE DUMAS TATĂL

SINGURUL TEMEI CE POATE JUSTIFICA O ACȚIUNE OMENEASCĂ ESTE PLĂCEREA PE CARE FAPTA O HĂRĂZEȘTE FĂPTUITORULUI. DE ÎNDATĂ CE UN OM CU PERSONALITATE ÎNVESTEȘTE ÎN EA UN GRAM DE PLĂCERE, ORICE TREABĂ SEARBĂDĂ DEVINE ÎNFLĂCĂRATĂ!

LION FEUCHTWANGER

MARILE DURERI ȘI PASIUNILE VIOLENTE SCHIMBĂ PROFUND SUFLETUL OMULUI!

Madame de LA FAYETTE

BUCURIILE SE UITĂ, DURERILE NICIODATĂ!

MIHAIL IUREVICI LERMONTOV

ORICE PLĂCERE ÎN LUME E UN VIS SCURT!

FRANCESCO PETRARCA

ADEVĂRATELE DURERI SUNT CELE PE CARE LE DUCI ÎN TĂCEREȘI DE CARE NU VREI SĂ FII NICI COMPĂTIMIT, NICI MÂNGÂIAT!

GEORGE SAND

BUCURIA SE POATE NĂPUSTI ASUPRA TA CA O FIARĂ SĂLBATICĂ, DOBORÂNDU-TE!

HENRYK SIENKIEWICZ

NU EXISTĂ AMĂNUNT DE PRISOS CÂND VREI SĂ ZUGRĂVEȘTI CARACTERUL UNOR OAMENI!

CHARLES BAUDELAIRE

CARACTERUL ESTE ORDINEA MORALĂ PRIVITĂ PRIN PRISMA FIRIIPERSONALE...OAMENII DE CARACTER SUNT CONȘTIINȚA SOCIETĂȚII CĂREIA ÎI  APARȚIN!

RALPH WALDO EMERSON

NU IMPORTĂ CE FACE NATURA DIN OM, CI CEEA CE EL ÎNSUȘI FACE DIN SINE!

IMMANUEL KANT

SENINĂTATEA DEPLINĂ NU SĂLĂȘLUIEȘTE DECÂT ÎN SUFLETUL OMULUI CINSTIT; ÎN SUFLETUL CELUI RĂU, E NOAPTE!

DENIS DIDEROT

NOI NU VREM CA CEILALȚI SĂ NE ÎNȘELE; NU GĂSIM DREPT CA EI SĂ VREA SĂ FIE STIMAȚI DE NOI MAI MULT DECÂT MERITĂ. NU ESTE DREPT SĂ-I ÎNȘELĂM NICI NOI ȘI NICI CA EI SĂ NE STIMEZE MAI MULT DECÂT MERITĂM!

BLAISE PASCAL

FAȚĂ DE NIȘTE NETREBNICI, FAȚĂ DE TRĂDĂTORI, CUVÂNTUL DAT NU TREBUIE NEAPĂRAT ȚINUT!

FRIEDRICH SCHILLER

SĂ NU AI ÎNCREDERE ÎN ACELA CARE ȘI-A CĂLCAT O DATĂ CUVÂNTUL!

WILLIAM SHAKESPEARE

CONȘTIINȚA E O FACLĂ CARE LUMINEAZĂ INIMA ȘI UN JUDECĂTOR NEADORMIT PE CARE OMUL ÎL POARTĂ ÎNTOTDEAUNA CU EL!

ESCHIL

CRED NUMAI ÎN CONȘTIINȚA MEA, SINGURĂ ÎN DREPT SĂ-MI ARATE DACĂ AM GREȘIT SAU NU!

OCTAVIAN GOGA

AVEM FIECARE ÎN INIMĂ UN DUMNEZEU – CONȘTIINȚA NOASTRĂ!

MENANDRU

CONȘTIINȚA E LUCRUL CEL MAI DUMNEZEIESC DIN NOI!

OSCAR WILDE

CE POATE DOVEDI MAI BINE FRUMUSEȚEA, ORI ALTĂ ÎNSUȘIRE, DECÂT TOCMAI OPUSUL EI?

HENRY FIELDING

ÎNCHIPUIREA NU ESTE ÎN STARE SĂ NĂSCOCEASCĂ ATÂTEA VARIATE CONTRADICȚII CÂTE EXISTĂ ÎN SUFLETUL FIECĂRUI OM!

FRANCOIS DE LA ROCHEFOUCAULD

CEI MAI MULȚI OAMENI NU ȘTIU CE VOR, IAR ALȚII, ÎN MARE NUMĂR, NU ȘTIU CE POT!

IOVAN DUCICI

TREBUIE SĂ-ȚI CLĂDEȘTI VIAȚA PE CEEA CE ESTE SĂNĂTOS ÎN TINE!

JENS PETER JACOBSEN

NE TEMEM SĂ CERCETĂM PROPRIA NOASTRĂ NFIINȚĂ LĂUNTRICĂ, PENTRU CĂ O ASEMENEA CERCETARE NE-AR PUTEA ARĂTA CĂ SUNTEM ALTFEL DECÂT NE PLACE SĂ NE CREDEM, SAU SĂ FIM CREZUȚI. DE CELE MAI MULTE ORI NE ÎNȘELĂM PE NOI ÎNȘINE, AȘA CUM ÎI ÎNȘELĂM ȘI PE CEILALȚI!

LUIGI PIRANDELLO

NU E TOTUL SĂ TRĂIEȘTI, FIE ȘI ÎNTR-UN FEL INTERESANT. TREBUIE SĂ AI RĂGAZ PENTRU A-ȚI CONTEMPLA VIAȚA!

ROMAIN ROLLAND

MULT FACE PENTRU LINIȘTEA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ȘI OBICEIUL DE A TE CERCETA PE TINE ÎNSUȚI ȘI ALE TALE!

PLUTARH

VIAȚA N-AR FI POSIBILĂ DACĂ N-AM ÎNFRUMUSEȚA-O PUȚIN ȘI N-AM ÎNCĂLZI-O CU ILUZIA SIMȚIRII!

THOMAS MANN

CINE NU PREȚUIEȘTE VIAȚA, N-O MERITĂ!

LEONARDO da VINCI

NEPĂSAREA E PARALIZIA SUFLETULUI; E MOARTE PREMATURĂ!

ANTON PAVLOVICI CEHOV

ÎN FAȚA UNUI OM CARE NU ȘOVĂIE CÂND ÎȘI URMĂREȘTE ȚELUL SOARTA SE PREDĂ!

MIHAIL IURIEVICI LERMONTOV

A VOI ÎNSEAMNĂ A PUTEA!

C A ROSETTI

NIMENI NU POATE SĂ FIE LIBER, DACĂ NU SE STĂPÂNEȘTE PE SINE DEPLIN!

PITAGORA

CA SĂ TRĂIEȘTI TREBUIE SĂ AI UN SCOP ȘI SĂ TE AGĂȚI DE EL!

ANTON PAVLOVICI CEHOV

VIAȚA OMULUI NUMAI ATUNCI ESTE PREȚIOASĂ CÂND URMĂREȘTE UN IDEAL!

LIVIU REBREANU

RĂZBUNÂNDU-TE, TE FACI EGALUL ADVERSARULUI; IERTÂNDU-L, TE ARĂȚI SUPEROR LUI!

FRANCIS BACON

Acţiunea este consecinţa gândirii, iar bucuria sau suferinţa sunt consecinţele ale acesteia. Astfel, noi culegem ce am semănat, iar fructele sunt dulci sau amare.

JAMES ALLEN

Ion Creangă - citate:

Iubiți prieteni virtuali, dacă nu ne mai intâlnim până la anul să fiți convinși că mă gândesc la voi și vă urez să aveți un an nou minunat, cu pace, sănătate și bucurii!