MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 28 DECEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni!

Se pare că astăzi, după amiază voi fi deblocat - pentru cât timp?!

RELIGIE ORTODOXĂ 28 Decembrie

Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia (Harți)

   Maximian, având al doilea an la împărăţie şi pregătindu-se prigoana cea cumplită împotriva creştinilor, sfânta credinţă în Hristos înflorea, cum înfloresc primăvara multe flori; iar rândunelele şi privighetorile duhovniceşti, păstorii şi învăţătorii Bisericii, cântau dogmele dreptei-credinţe. Între aceştia, cel mai împodobit cu cuvântul şi cu viaţa, a fost Sfântul Chiril, episcopul Bisericii Nicomidiei, care împodobea eparhia sa cu faptele bune, mai mult decât cu vrednicia arhieriei lui; cu a cărui propovăduire lăţindu-se dreapta-credinţă creştinească, ajunsese până şi la palatul împărătesc, vieţuind în acel timp Maximian în Nicomidia.

    Atunci începuse mulţime din slugile cele mai apropiate ale împăratului a se întoarce de la idoli şi a veni la Hristos Dumnezeu. De acest lucru înştiinţându-se Maximian, plănuia ca îndată să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, dar îi stătea înainte un război ce îl avea contra barbarilor. De aceia a voit ca mai întâi să meargă împotriva vrăjmaşilor din afară şi să-i biruiască, apoi să ridice război şi înăuntru, nu asupra vrăjmaşilor, ci asupra casnicilor şi ajutătorilor împărăţiei, adică asupra creştinilor, care cu rugăciune şi cu credinţă dreaptă întăreau patria.

    Ieşind el din Nicomidia la război, împotriva etiopienilor, mai mult strălucea lumina sfintei credinţe, luminând pe cei necredincioşi şi numărul oştilor lui Hristos se înmulţea şi se pregătea pentru nevoinţa ce avea să vină.

    În acea vreme era o fecioară foarte frumoasă, care fusese crescută în palatul împărătesc, cu numele Doamnă, pe care o dăduse împăratul necuraţilor zei, pentru paza fecioriei şi o făcuse cea dintâi preoteasă a idolilor din palatul său. Acelei fecioare, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i-a intrat în mâini cartea Faptelor Sfinţilor Apostoli şi Epistolele Sfântului Apostol Pavel, pe care citindu-le, a început a se lumina cu sufletul. Deci, se bucura că a aflat atâta visterie duhovnicească şi se minună de credinţa cea tare a credincioşilor creştini întru unul Dumnezeu; dar se mâhnea cu sufletul că a petrecut atâta vreme în întunericul necunoştinţei şi în noaptea rătăcirii.

    Dorind cu desăvârşire să cunoască dreapta-credinţă şi cu aceea să se facă părtaşă, a chemat îndată pe una din fetele alese, care era fecioară creştină, şi de ea fiind povăţuită, s-a dus noaptea la Sfântul episcop Chiril, neştiind nimeni. Iar el, învăţând-o multe din dumnezeiasca Scriptură şi însemnând-o cu semnul crucii, a încredinţat-o unui diacon sfânt, cu numele Agapie, ca prin povăţuirea lui să se pregătească cu post şi cu rugăciune pentru Botez. Dar ea, toate cele poruncite le săvârşea în taină; şi nimeni nu ştia de aceasta, decât numai un famen, care era asemenea cu ea în obiceiurile cele bune, cu numele Indis, şi care s-a apropiat de sfânta credinţă împreună cu Doamna şi se pregătea pentru Botez.

    Sfârşindu-se vremea cea rânduită de episcop, au fost botezaţi Doamna şi Indis. Astfel fecioară, după naşterea sa cea trupească, degrabă s-a născut în cea duhovnicească, căci nu avea mai mult decât paisprezece ani de la naşterea sa. Întorcându-se în palat cu nimic nu se îndeletnicea, decât numai în rugăciuni, în post şi în citirea dumnezeieştii Scripturi. Odată, citind Faptele Apostolilor, a ajuns la locul unde este scris: Că cei ce aveau moşii sau case, vânzându-le aduceau preţul celor vândute şi-l puneau la picioarele Apostolilor. Deci, a gândit şi Sfânta Doamnă, să facă acelaşi lucru, adunând toate ale sale ce avea. Aur, argint, pietre scumpe şi mărgăritare, haine de mare preţ şi toată podoaba feciorească, le-a dus în taină la părintele său duhovnicesc, Sfântul Chiril şi, punându-le înaintea picioarelor lui, ca înaintea picioarelor apostoleşti, îl rugă ca să le împartă cu mâinile sale celor ce le trebuiesc, care lucru s-a şi făcut.

    După aceasta, Sfântul Chiril a murit, iar Sfânta Doamnă punând toate învăţăturile sale în inima sa, ziua şi noaptea se sârguia a plăcea Domnului, slujîndu-I cu osârdie împreună cu cel de un gând al său duhovnicesc frate, Indis, famenul, cu care împreună s-a născut din apă şi din Duh. Deci postea în toate zilele până seara, învăţându-se în Legea Domnului, iar seara târziu, masa lor era pâine uscată şi apă. Iar cu bucăţele cele rânduite de la împărat ce li se dădea lor în toate zilele, săturau pântecele flămânzilor, căci pe toate le împărţeau săracilor în ascuns.

    O viaţă ca aceasta cu plăcere de Dumnezeu având ei, nu a fost cu putinţă a se tăinui, ca şi cetatea ce stă în vârful muntelui; deşi în tot chipul se tăinuiau. Dar, precum se arată făclia sub obroc şi comoara cea aflată în ţarină, astfel s-a arătat şi dreapta lor credinţă, Dumnezeu voind astfel, ca această sfântă doime să fie pildă credincioşilor, iar necredincioşilor spre ruşinare. Pentru că s-a înştiinţat despre postirea lor din toate zilele, cel mai mare peste toate palatele, adică începătorul eunucilor şi cel mai mare peste bucatele împărăteşti şi în loc ca el să se minuneze de o asprime ca aceea a vieţii lor, mai mult s-a pornit spre tiranie şi-i bătea pe dânşii silindu-i să spună unde duc bucatele ce li se dădeau. Ei tăinuind fapta cea bună, nevrând nicidecum a spune, s-a apropiat un famen, păgân şi de neam pers, şi a început a spune acelui ispravnic fapta lor cea bună, ca pe o facere de rău, spunând cu defăimare şi cu clevetire, că vieţuiesc blânzi şi curaţi, se înfrânează de bucăţele ce li se dau, le împart potrivnicilor împărăteşti adică creştinilor celor săraci. "Dacă voieşti, zicea el, să ştii cu adevărat, apoi deschide cămările lor şi vei cunoaşte că nu sunt minciuni cele grăite de mine".

    Mai marele eunucilor şi ispravnicul palatelor împărăteşti, luând cheia de la dânşii, s-a dus în locuinţele şi cămările lor şi, deschizându-le, le-au aflat pe toate deşarte. Înăuntru nu era decât numai cinstita cruce, cartea Sfinţilor Apostoli, două rogojini pe pământ, un vas de lut şi o făclie, cum şi un alt vas mic de lemn, în care erau Prea Curatele Taine. Ispravnicul îi întreabă: "Unde sunt, aurul, hainele de preţ, precum şi alte lucruri prea minunate şi scumpe?" Ei, însă, nerăspunzând nimic, iarăşi îi munciră şi nimic nu folosiră. Apoi au poruncit să-i închidă, până ce vor veşti despre dânşii împăratului. Fecioară, fiind dusă la închisoare, a luat cu ea cârtea Sfinţilor Apostoli şi a ascuns-o în hainele sale, pentru că era mică. Asemenea şi Indis a luat văsciorul cel mic cu dumnezeieştile Taine şi fiind închişi, au fost torturaţi cu foamea şi cu setea multă vreme, căci astfel a judecat nedreptul muncitor, ca cei ce hrăneau pe cei flămânzi să moară de foame.

    Apoi s-a întâmplat tinerei fecioare să cadă în boală trupească din nemâncare. Dar Cel ce se îngrijeşte de păsări şi de fiare, Care deschide mâna Sa şi satură toată fiinţa cu bunăvoinţă, Purtătorul de grijă al tuturor, n-a trecut cu vederea pe robii Săi, care se topeau îndelung cu foamea. Ci a trimis pe îngerii Săi într-una din nopţi şi cu lumină cerească, strălucindu-i în întuneric, le-au pus înainte masă minunată, cu hrană cerească şi băutură neobişnuită, apoi s-au dus. Iar ei mâncând şi bând ceea ce li se puse înainte, s-au întărit şi au uitat reaua pătimire dinainte.

    Deci, pe de o parte mângâindu-se pentru arătarea cea îngerească, iar pe de alta fiind îndestulaţi cu hrana cea îngerească, străluceau cu feţele ca şi cum ar fi stat într-o casă plină de bucurie, cântând cântarea lui David: Ca din seu şi din grăsime să se umple sufletul meu, şi cu buze de bucurie te va lăuda gura mea. După această a venit mai marele eunucilor, ca să vadă de sunt biruiţi de foame - că doar astfel i-ar avea pe dânşii supuşi lui. Dar văzându-i bucurându-se cu feţele luminate şi pline de bucurie, a lăsat iuţimea, de vreme ce cu aceea nimic nu făcea şi, prefăcând-o în blândeţe vicleană, le-a poruncit să vieţuiască în casă, în orânduiala lor cea dintâi, căci le va da cu îndestulare toate cele de trebuinţă: hrană, haine, aur, argint, podoabe fecioreşti, nu mai puţine decât cele dintâi.

    Sfânta Doamnă iarăşi pe toate acelea le dădea în taină săracilor, nu numai hrana, ci şi hainele cele de mult preţ. Văzând pe mulţi săraci alergând la dânsa ca la hrănitoarea lor, brâul ei care era făcut din pietre scumpe şi din mărgăritare, precum şi alte podoabe le-a trimis lui Alimpie, diaconul, ca să le vândă, iar preţul să-l împartă spre hrană flămânzilor. Apoi, gândind în ce chip ar face ca să scape de petrecerea cea cu păcătoşii şi de lăcaşurile cele pline de urâciune, şi-a adus aminte de dumnezeiescul părinte David, care, fugind din faţa lui Saul, s-a făcut nebun înaintea lui Anhus, împăratul geţilor. Deci s-a prefăcut şi ea nebună, căzând, spunând, tremurând şi strigând. De acest lucru înştiinţându-se ispravnicul palatelor împărăteşti, mai marele eunucilor, s-a mâhnit pentru dânsa şi nu se pricepea cum ar putea s-o vindece. Aflând că o asemenea boală o vindecă creştinii, a chemat pe episcopul creştinesc, pe Sfântul Antim, care era după Sfântul Chiril şi i-a încredinţat pe fecioară ca s-o vindece, până se va întoarce împăratul de la război, apoi a pus şi pe Indis să-i slujească. Episcopul, pricepând cu duhul gândul Doamnei, a luat-o cu dragoste părintească şi a trimis-o într-o mănăstire de fecioare, bucurându-se şi veselindu-se, căci izbăvindu-se de petrecerea cea împreună cu păgânii, s-a învrednicit a vieţui împreună cu creştinii.

    După o vreme s-a întors Maximian de la război cu biruinţă. Dar biruinţa sa asupra vrăjmaşilor nu o atribuia lui Dumnezeu Cel preaînalt şi tare în războaie, ci zeilor săi fără de suflet. De aceea a voit a le aduce mulţumire cu jertfe şi apoi să înceapă prigoana asupra creştinilor. Deci a gătit privelişte în mijlocul cetăţii şi în acea privelişte a scos din palat idolii cei de aur şi de argint şi, punându-i pe scaune împărăteşti şi încununându-i cu cununi, le jertfea viţei graşi, apoi a poruncit popilor ca să stropească cu sânge de viţel poporul ce stătea împrejur. Îndată, cei ce erau creştini au început a ieşi din privelişte, ca să nu se spurce cu acea necurată stropire. Acest lucru văzându-l împăratul a început a striga cu glas mare: "Unde vă duceţi, o! oameni, cinstind mai mult întunericul decât lumina şi nesocotind zeii aceştia, care ţin întreaga lume? Oare nu vedeţi biruinţa şi prăznuirea, nu vedeţi marile bunătăţi adăugindu-se celor buni şi cum sunt toate în linişte şi se adaugă în fiecare zi unele laturi peste care n-am fost domni şi acum le stăpânim? Nu vedeţi slava înmulţindu-se şi împărăţia lăţindu-se, cetăţile supunându-se, iar altele au să ni se supună? Nu vedeţi împărăţiile limbilor supunându-se şi slujindu-ne şi toate făcându-se după inima noastră? Cu a cui ocârmuire se fac acestea toate, dacă nu cu a acestor zei cărora le slujim? Să vă înveţe bună aşezare a vremilor, măsura ploilor, îndestularea rodurilor care se dă de la zei".

    Astfel vorbind împăratul cel fărădelege şi cele ce nu sunt socotindu-le ca cele ce sunt şi multe altele voind a spune, îndată Domnul de sus, ale Cărui judecăţi sunt adevărate, n-a lăsat mai mult minciună a se lăuda şi a se înălţa peste adevăr, ci deodată, ziua fiind luminată şi soarele strălucind la miezul zilei, s-au auzit glasuri de tunete mari şi înfricoşate. Şi s-a întunecat văzduhul cu nori întunecoşi, apoi s-au făcut fulgere şi a venit piatră cu vânt mare şi cu vifor foarte tare, precum şi multă vărsare de ploaie, prin care se arăta mânia lui Dumnezeu asupra păgânilor. Apoi glas din cer s-a auzit: "Dumnezeu s-a mâniat şi v-a urgisit". Unii de frica tunetelor au căzut la pământ, ca morţi, iar alţii, voind să fugă, se călcau unii pe alţii în picioare, împăratul umplându-se de frică şi de spaimă, a fugit la palat cu ruşine. Astfel s-a risipit acea privelişte şi s-a stricat acel praznic urât lui Dumnezeu, cu necuratele jertfe.

    Apoi s-au umplut râurile de apă multă, din ploaia cea mare şi, înecând ţarinile, a prăpădit toată osteneala lucrătorilor de pământ, căci era vremea secerişului şi toate acestea s-au făcut ca să cunoască paginii mâna cea tare a lui Dumnezeu, Care este în ceruri. Dar n-a priceput aceasta împăratul cel orbit cu răutatea şi împietrit cu inima. Pentru că în loc să cunoască puterea adevărului, a lui Dumnezeu, a înnebunit mai mult, ridicând război împotriva Celui înfricoşat şi a Celui ce ia duhurile împăraţilor. Apoi, nevăzând pe Doamna şi pe Indis în mijlocul slujitorilor idoleşti, care se închinau celor doisprezece zei mincinoşi ai săi şi care erau mai mari în palate, a întrebat despre dânşii unde sunt. Aflând că Doamna şi-a pierdut mintea şi se găseşte la cei ce ştiu a tămădui acea neputinţă, iar Indis este pus s-o păzească şi să-i slujească, s-a mâniat tare asupra mai marelui eunucilor, căci i-a despărţit de la slujba zeilor. De aceea l-a lepădat din dregătoria sa şi l-a necinstit cu cea mai de pe urmă ocară, orânduindu-l să slujească cămilelor, care erau în Clavdiopoli. Iar pe Indis, chemându-l, l-a rânduit să slujească ca la început zeilor care erau în palatele împărăteşti, dar el slujea unui adevărat Dumnezeu, în Care crezuse, neştiind împăratul despre aceasta.

    Maximian începuse a prigoni Biserica lui Hristos, risipind sfintele biserici şi zidind capişti idoleşti. Deci a trimis ighemoni cumpliţi prin toate laturile împărăţiei ca să muncească fără milostivire pe creştini; iar el era cel dintâi şi mai cumplit muncitor, ucigând şi pierzând şi vărsând sânge nevinovat. Uneori înşela cu cuvinte viclene şi dacă cineva nu s-ar fi plecat vicleniilor lui, poruncea să-l muncească cumplit. Căutând pe Sfinţitul episcop Antim nu l-a găsit, pentru că se ascunsese undeva. Iar el a intrat în biserica creştinească cu mulţime de ostaşi înarmaţi, ca un lup în turmă şi grăind poporului, îi momea şi-i îngrozea atrăgându-i pe toţi la rătăcirea sa. Apoi, la sfârşit, a zis: "Depărtaţi-vă de la credinţa voastră cea deşartă, că de nu veţi asculta, pedeapsa nu va zăbovi. Vedeţi acest locaş, în care v-aţi adunat, degrabă îl voi arde împreună cu voi".

    Un preot creştin înţelept şi fierbinte cu râvnă bunei-credinţe, mare la suflet cu îndrăzneala, preadulce cu numele şi cu fapta, Sfântul Glicherie, stând împotriva lui cu bărbăţie şi spunând cuvânt cu îndrăzneală, a ruşinat pe acel fărădelege, zicându-i:

    "Nici darurile tale cele făgăduite nu le poftim, o! împărate, nici de îngrozirile tale nu ne temem, pentru că toate câte sunt în lume, le avem ca pe un vis, iar muncă şi pierzare socotim aceasta, adică a nu răbda pentru Hristos muncile cele mai cumplite. Te lauzi cu biruinţa asupra barbarilor, pe când de femeile şi de copiii creştini te biruieşti, pentru că este arătată puterea cea nebiruită a Hristosului nostru. Cine nu-şi va aduce aminte de tunetele şi fulgerele cele înfricoşate, care nu demult au fost, de grindină şi de ploaia cea neobişnuită? Când mulţi dintre voi deodată au murit şi toate roadele pământului cu înecarea neaşteptată au pierit. Acest lucru a fost adevărată arătare a mâniei lui Dumnezeu, pe care ai întărâtat-o tu, socotind că toate lucrurile sunt ale mincinoşilor tăi zei, iar nu ale adevăratului Dumnezeu. Deci nu ne temem de ridicarea ta asupra noastră, pentru că avem arme de sus, de la Împăratul a toate, cu care ne înarmăm şi ne îngrădim, precum te înarmezi tu acum. Nădăjduim, că stând împotrivă ţie, vom dobândi minunată biruinţă, pentru că fiind bătuţi de ţine noi biruim".

    Împăratul, auzind aceasta, deşi se iuţea în mânia să, încă nefăcând nici un rău, a ieşit de acolo. Poporul creştin care era în biserică, dând slavă lui Dumnezeu, lăuda pe fericitul Glicherie pentru o îndrăzneală ca aceea. Iar împăratul, neputând îndelung a stăpâni mânia ce o avea înăuntrul său, a poruncit să prindă pe Glicherie şi să-l aducă înaintea divanului său cel nedrept şi, neîntrebîndu-l ceva, a poruncit să-l bată tare. Până într-atât l-au bătut, încât au slăbit cei ce-l băteau, iar chinuitorul striga: "Grăieşte o Glicherie, nu fi mândru, nici gâlcevitor, nici fără de rânduiala, cinsteşte pe împăratul şi obiceiurile romanilor". Mucenicul fiind mai tare decât cei ce-l munceau pe el, striga către împăratul său, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, precum m-ai întărit a grăi pentru Tine, aşa mă întăreşte a şi pătimi, ca prin aceste pătimiri de mai multă răsplătire să mă învredniceşti".

    Cu aceste cuvinte, precum focul se atâta, aşa s-a adăugat lui Maximian cruzimea. Deci singur muncitorul poruncea să lovească mai tare şi să rănească trupul mucenicului, până ce s-a umplut pământul de sânge şi, căzându-i carnea, se vedeau oasele goale şi toate mădularele lui, încât abia mai era duhul într-însul. Dar limba cu uşurinţă vorbea, zicând: "Sunt creştin, rob al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, unul îmi este mie Domn, unul Împărat". Tiranul, neputând mai mult să rabde, a poruncit să-l ardă afară din cetate şi s-a făcut lui Dumnezeu jertfă de bună mireasmă de ardere de tot, bineprimită.

    După aceasta iarăşi a sosit un praznic păgânesc, urât de Dumnezeu, când se aduceau jertfe celor doisprezece zei mai aleşi din capiştea palatului. Slujitorii lor mergeau îmbrăcaţi în haine albe, spre care, uitându-se împăratul şi nevăzând între dânşii pe Indis, a întrebat unde este? Pentru că acela, îmbrăcându-se în haine proaste, s-a închis în casa sa, mîhnindu-se şi plângând pentru pierzarea păgânilor şi s-a spus împăratului despre dânsul. Deci, îndată l-a adus înaintea sa şi, văzându-l în haine de mâhnire şi de plângere, a cunoscut pricina şi, nemai întrebându-l despre credinţă şi despre viaţa lui, a poruncit să-i pună lanţuri la mâini, la picioare şi la grumazul său şi să-l arunce în temniţă. Apoi cu multă mânie a întrebat de Doamnă, ca un om beat uitând că i se spusese mai înainte despre dânsa şi zicea deseori: "Unde este Doamna? Unde este preoteasă Dianei şi a Minervei?" Deci s-a spus lui iarăşi că şi-a pierdut mintea şi pentru aceea a trimis-o de la palat mai marele eunucilor, iar el, aducându-şi aminte de mai marele eunucilor, a trimis să-i taie capul, iar pe Doamna să o caute pretutindeni. Atunci s-a făcut cunoscută această poruncă a împăratului, în mănăstirea unde era Doamna.

    Stareţa, cu numele Agatia, văzând că nu este cu putinţă ca să o ascundă într-alt chip, a tuns-o şi, îmbrăcând-o în haine bărbăteşti şi cu rugăciuni şi cu lacrimi îngrădind-o, a scos-o din acea sfântă cămară, să fie ca un bărbat în mijlocul bărbaţilor şi aşa să nu fie cunoscută. Neaflându-se nicăieri Doamna de către cei ce o căutau, mai mult s-a mâniat împăratul şi a poruncit ca toate mănăstirile să le risipească, iar pe fecioare să le batjocorească şi să le ruşineze. Îndată a început a se face risipire şi nevoie prin cetate, ca o robie de barbari. Fecioarele cele mai tari cu trupul au fugit prin munţi şi prin pustietăţi şi se ascundeau prin peşteri şi prin prăpăstiile pământului, voind mai bine a vieţui cu fiarele, decât a cădea în mâinile oamenilor celor necuraţi. Iar care nu s-au sârguit a fugi, acelea au fost prinse şi unele se aduceau în divanuri la munci, iar altele la necinstirea poporului. Dar puterea lui Hristos pe toate fecioarele acelea le întărea şi le păzea neruşinate şi nebatjocorite. Între ele era una mai vestită, care strălucea ca luna în mijlocul stelelor, luminând în mijlocul fecioarelor, cu frumuseţea şi cu podoabă, cu neamul şi cu viaţa cea bună, cu numele Teofila.

    Aceasta fiind târâta cu silă de ostaşii cei fără de ruşine la casa cea de desfrânare, ridicându-şi mâinile şi ochii către cer, a strigat: "Iisuse al meu, dragostea mea, lumina mea, suflarea mea, păzitorul fecioriei şi al vieţii mele, vezi pe aceea care s-a făcut Ţie mireasă. Caută, o! Mirele meu cel fără prihană şi degrabă sîrguieşte-Te şi-mi ajută. Pentru că acum nici vreme de rugăciune nu este - ca să nu se risipească aşezământul fecioriei celei logodite Ţie. Nu da fiarelor sufletul ce ţi se mărturiseşte Ţie, să nu răpească lupii pe oaia Ta. Păzeşte, Mire, pe mireasă Ta, păzeşte fecioria mea, izvorule al curăţiei, ca să se slăvească numele Tău cel mărit de îngeri".

    Astfel rugându-se ea, Dumnezeu pregătea împlinirea cererii ei, căci ea fiind dusă în locaşurile necurate ale celor ce păcătuiesc la arătare, a intrat unul din ostaşi plin de pofta necurăţiei, ca să întineze pe mireasă lui Hristos cea fără de prihană. Dar, când s-a apropiat de dânsa, îndată l-a lovit cutremur înfricoşat, încât a căzut la pământ mort şi zăcea la picioarele ei fără suflet. Ceilalţi, stând afară şi aşteptând ieşirea lui, se supărară că nu iese mai degrabă, vrând ca să intre şi ei acolo. Atunci altul, nerăbdînd, fiind aprins cu pofta, a intrat şi îndată a căzut peste dânsul spaimă, căci a văzut pe tovarăşul său mort zăcând la pământ şi o lumină neapropiată a văzut strălucind lângă fecioară. Apoi, îndată şi-a pierdut vederea sa şi, rămânând orb, pipăia cu mâinile peretele ca să iasă afară şi nu putea. Asemenea au pătimit şi mulţi alţii, care intrau fără de ruşine cu poftă necurată. Apoi s-au înştiinţat despre aceea toţi câţi erau acolo şi au intrat să vadă ceea ce se petrecea. Şi au văzut pe fecioară şezând şi citind pe o cărticică mică, care era Sfânta Evanghelie, - că pe aceea o avea în sânul său - şi un tânăr preafrumos stătea lângă dânsa, strălucind cu lumină negrăită şi căutând cu ochii ca de fulger. Pe acela văzându-l paginii, îndată cu mare frică au fugit înapoi. Alţii strigau: Mare este Dumnezeul creştinilor!, şi toţi au crezut. Făcându-se noapte a scos-o pe ea de acolo tânărul cel purtător de lumină şi ducând-o la biserica cea mare, au aşezat-o în pridvor, zicând: "Pace ţie!" Apoi s-a dus.

    Sfânta fecioară Teofilia s-a cuprins de frică şi bucurie. De frică pentru că a lăsat-o apărătorul ei; iar de bucurie pentru că a scăpat întreagă de mâinile celor fărădelege. Apropiindu-se de uşă, a început a bate ca să-i deschidă, pentru că era poporul creştinesc înăuntru, aducând lui Dumnezeu rugăciuni de toată noaptea şi încuiaseră uşile de frica păgânilor. Diaconii dinăuntru întrebând cine este şi auzind glasul Teofilei şi cunoscând-o, au spus poporului care stătea în biserică. Deci, deschizând uşile, toţi s-au strâns pe lângă dânsa, căci tuturor era cunoscută, ca aceea ce era mai însemnată cu neamul bun şi cu viaţa cea sfântă. Înştiinţându-se de toate cele despre dânsa, cum s-a izbăvit de păgâni şi cită milă a făcut Domnul cu dânsa, cu mână tare păzind nevătămată fecioria ei; pentru că nu tăinuia minunile lui Dumnezeu cele preaslăvite, pe care nu se cuvine a le tăinui, ci a le propovădui, înălţând cu lacrimi laudă lui Dumnezeu, cu glasuri de bucurie. Iar această sfântă fecioară, căzând cu faţa la pământ, îl uda cu lacrimi de bucurie şi s-a făcut de către toţi mulţumire de obşte Stăpânului Hristos.

    În acea vreme, prearăul Maximian nu a încetat a munci pe mucenici şi a trimis slujitorii săi să caute ca la o vânătoare de iepuri, pe creştini şi să-i aducă la dânsul. Şi era unul din boierii lui cu dregătoria prepozit al Italiei, cu numele Dorotei, de neam strălucit cu credinţa preaarătat şi alţi doi, care se numeau Mardonie şi Migdonie. Pe aceştia i-a pârât la împărat un oarecare că sunt creştini; zicând: "Dacă pe aceia care locuiesc în palatele împărăteşti şi se cinstesc şi se hrănesc de tine, o! împărate, nu poţi să-i duci la voia ta, apoi cum vei putea să-i biruieşti pe vrăjmaşii tăi? Înşişi prietenii tăi îndeamnă pe cei străini prin scrisori şi cuvânt a se împotrivi ţie şi apoi cum se vor înfricoşa ceilalţi potrivnici?"

    Auzind aceasta, s-a mâniat împăratul şi întrebând pe pârâtori cine sunt aceştia, apoi, aflându-i, a poruncit să-i aducă pe dânşii în divan, către care a zis: "O! nemulţumitorilor, cita dragoste şi iubire de oameni am arătat eu vouă şi voi v-aţi făcut către mine nerecunoscători! Nu vă aduceţi aminte de facerile de bine cele multe, pe care le-am făcut vouă, ci v-aţi lepădat de mântuitorii zei, neruşinaţilor". Dar sfinţii tăceau, lăsându-l să latre ca un câine fără de rânduiala, iar el mai mult se mânia, zicând: "Pe nemuritorii zei, nu vă voi ierta pe voi, nici nu-mi va fi milă de voi nicidecum, ci vă voi chinui cu multe feluri de munci, voi zdrobi oasele voastre. Fiarelor şi păsărilor le voi da să le mănânce ca şi alţii să se înfricoşeze". Dar sfinţii nicidecum nu s-au temut, ci, dezlegându-şi brâiele şi dezbrăcându-se de hainele lor, într-un gând cu toţii au mărturisit că sunt creştini şi pe idoli fără de nici o frică i-au batjocorit.

    Atunci tiranul a poruncit să le întindă mâinile şi picioarele şi să-i bată fără de milă cu vine crude, până va apune soarele. Făcându-se aceasta, pământul s-a înroşit de sângele lor, dar sfinţii răbdau fără cârteala cu vitejie, fără grai, numai cu gândul îl slăveau pe Dumnezeu în taină. Apoi, legându-i, i-a aruncat în temniţă. Tiranul cu cât află alţi credincioşi, cu atât se tulbura asupra lui Hristos şi se îndrăcea, poruncind ighemonilor săi să facă şi ei asemenea. Pentru aceea în toate zilele trimitea la Hristos vase de bună treabă şi jertfe cuvântătoare, omorând pe creştini.

    Sosind praznicul Naşterii lui Hristos, se cuvenea să se aducă Celui de curînd născut jertfă îndestulată. Deci s-au adunat toţi credincioşii în biserică, iar necuratele slugi ale paginilor au zis împăratului: "De vreme ce o! împărate, acum creştinii au praznic mare, căci zic că este naşterea Mântuitorului lor şi toţi s-au adunat în biserica lor pentru rugăciune, fă ca să nu scape vinatul din mijlocul năvodului, ci porunceşte ostaşilor să deschidă uşile bisericilor şi să se ducă jertfelnicul zeilor noştri înaintea uşii bisericii lor, ca îndată, ieşind de acolo, să aducă negreşit jertfă zeilor. Dacă nu vor asculta, apoi vei face după judecata ta cea împărătească, iar şi de vei voi a asculta sfatul nostru, vei porunci ostaşilor să înconjoare biserica, să-i dea foc şi se vor pierde până la unul toţi cei ce nu se pleacă ţie. Asfel poporul cel pierzător şi vătămător împărăţiei tale, într-un ceas prăpădindu-se, cealaltă vreme fără de mâhnire va fi".

    Acestea grăindu-se, Maximian, luând cuvântul, a zis: "Mă jur pe marii idoli, că eu de mult m-am gândit la aceasta, dar nu ştiu ce mi s-a întâmplat de n-am săvârşit până acum ceea ce am gândit. Însă vouă, o! zeilor, mare mulţumire se cuvine, că aţi rânduit să vie şi acestora în minte ceea ce este de folos împărăţiei noastre". Şi îndată a poruncit să meargă cel mai mare dintre boieri cu mulţime de ostaşi, cu lemne, câlţi şi cu alte materii care sunt lesnicioase de ars, să le aşeze împrejurul bisericii creştine, iar uşile să le păzească bine cu săbiile, ca să nu scape nici unul afară. Aceasta făcându-se, a intrat în biserică unul din trimişii împăratului şi, stând în mijloc, a strigat: "O! oameni, Maximian, stăpânul a toată lumea, trimiţându-mă către voi, două lucruri vă pune înainte, ca din două să alegeţi una: sau să ieşiţi şi îndată să jertfiţi zeilor, pentru că şi jertfelnicul este gata înaintea uşilor şi astfel să fiţi vii, sau, neascultînd, toţi veţi pieri cumplit că şi focul acum este gata şi lemnele stau împrejur; deci, alegeţi mai degrabă ceea ce voiţi". Aceasta zicând, a tăcut.

    Arhidiaconul, a cărui inimă era aprinsă cu focul lui Dumnezeu, stând lângă altar, a zis către popor: "O! iubiţii mei fraţi de un gând, nu ştiţi ce au făcut cei trei tineri în Babilon, de a căror bărbăţie şi tărie neclintită întru buna-credinţă, cu puţin mai înainte de aceste zile săvârşind pomenirea lor, ne-a minunat cum au stat, nu ca în mijlocul focului, ci că în mijlocul unui câmp de rouă, alcătuind dans şi cântau singuri şi toată firea o chemau spre lauda lui Dumnezeu. Pe aceştia noi, nu numai îi fericeam, dar şi doream a fi părtaşi ai cununilor lor. Deci, de vreme ce şi pe noi către aceeaşi soartă ne cheamă această vreme de acum - pentru că şi împăratul acesta este asemenea lui Nabucodonosor; măcar că se deosebesc cu numele, dar cu tirania şi cu nedumnezeirea sunt asemenea şi uniţi.

    Deci, să ne facem şi noi asemenea celor trei tineri din Babilon. Căci cum nu ne va fi nouă ruşine, când aceştia, fiind tineri şi numai trei şi neavând încă nici o pildă spre a se nevoi cu mărime de suflet pentru buna-credinţă, aşa de slăvit s-au nevoit, iar noi şi cu numărul suntem mai mulţi, ca şi cum am fi fără de număr, între care mulţi sunt acum bătrâni şi având înaintea noastră atât de multe pilde, adică ale celor ce au pătimit cu bărbăţie pentru Hristos. De aceea noi, fiind atâţia şi într-acest chip, nu ne va fi oare ruşine a fi iubitori de viaţa această scurtă şi vremelnică, fricoşi şi cu împuţinare de suflet? Vremea aceasta de acum, care ne cheamă către nevoinţă, să o socotim ca pe un câştig mare şi să trecem cu vederea viaţa cea vremelnică, pentru Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit şi sufletul Său l-a dat la moarte pentru noi. Apoi a nu da mărturie credinţei noastre celei tari şi neclintite prin moartea noastră, cu adevărat ar fi o ruşine fără de măsură.

    Acestea le zic, măcar că nu urmează nici o răsplătire pătimirilor noastre. Dar când sunt foarte mici pătimirile veacului acestuia, în faţa răsplătirilor găsite acolo, unde viaţa este fără de durere şi veşnică, pentru această viaţă scurtă şi cu multe nevoi cum şi pentru trecerea cu vederea a slavei care degrabă piere, pe când bogăţiile nejefuite, ca şi veselia, niciodată nu se schimbă în mâhnire. Oare mai voim a vieţui aici încă? Sau ne vom sârgui a trece mai degrabă către slava aceea, murind pentru Hristos, pentru Care avem acum vreme cu bun prilej? Căutaţi, fraţilor, la altarul Domnului şi înţelegeţi că Domnul nostru, adevăratul Dumnezeu este jertfit acum pentru noi. Oare nu ne vom pune şi noi sufletele noastre pentru El în acest loc sfânt şi pe acestea nu le vom aduce Lui prin foc, ca o jertfă întru ardere de tot?".

    Zicând acestea sfântul arhidiacon, toţi s-au hotărât a muri pentru Hristos şi cu toţii au răspuns: "Suntem creştini şi pe zeii tăi cei mincinoşi, o! împărate, nu-i cinstim". Vestindu-se aceasta lui Maximian, a poruncit ca îndată să aprindă focul în jurul bisericii. În acea vreme credincioşii au adunat în biserică pe toţi cei ce erau între dânşii chemaţi şi i-au împărţit în patru părţi, ca să se poată boteza mai degrabă. După botez şi după ungerea cu Sfântul Mir s-au împărtăşit cu toţii cu Sfintele Taine.

    Astfel, sfârşindu-se aceasta, ostaşii, după porunca împăratului, au aprins vreascurile din jurul bisericii, câlţii şi pereţii ei şi, ajungând flacăra cea mare până la vârf şi intrând înăuntru, a mistuit toate degrabă. Iar poporul creştin arzând de viu, cu mare bucurie striga către Dumnezeu, glăsuind cântarea celor trei tineri şi chemând toată făptura lui Dumnezeu spre laudă. Mai înainte de a sfârşi cântărea, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile Domnului şi au făcut jertfă bine-primită Mielului Celui fără de prihană, Cel înjunghiat pentru lume; iar numărul celor arşi a fost cam la douăzeci de mii.

    Astfel, ceata cea minunată a sfinţilor mucenici a trecut de la Biserica ce se luptă, la Biserica ce prăznuieşte, ca să facă praznicul nesfârşitei bucurii. Trecând cinci zile, iar focul încă arzând şi fumul ieşind, nu era nici un fel de miros rău din trupurile cele arse, ci şi fumul era neobişnuit, căci era cu bun miros şi risipea prin văzduh o bună mireasmă, care ieşea de la locul cel ars şi se arăta o rază în chipul aurului, ca şi cum se arăta soarele la răsărit. Maximian, socotind că acum a pierdut pe toţi creştinii citi erau în cetate, se îndeletnicea cu jocuri şi cu alergarea cailor, cum şi cu diferite feluri de privelişti.

    În Nicomidia, aproape de locul de privelişte, era o capişte mare a zeiţei pagine care se numea Ceres. Venind odată împăratul Maximian la acea capişte, cu toată oastea şi cu tot poporul, aducea jertfă. Iar unul din rânduiala ostăşească, cu numele Zinon, având dregătoria de voievod, pornindu-se cu râvna spre buna-credinţă şi nerăbdînd să vadă o păgânătate ca aceea, stând la un loc înalt a strigat: "Rătăceşti, o, împărate, jertfind pietrelor celor nesimţitoare şi lemnelor celor mute, pentru că această jertfă este adevărată înşelăciune diavolească, care duce la pierzare pe închinătorii ei! Înţelege, o! Maximiane, şi întoarce ochii tăi trupeşti, cum şi pe cei dinăuntru către cer şi din cele văzute cunoaşte pe Ziditorul. Din făpturi cunoaşte în ce chip este Făcătorul şi te învaţă cu dreaptă credinţă a cinsti pe Dumnezeu, Care nu se împacă cu sângele dobitoacelor necuvântătoare, ci cu sufletele cele fără prihană ale oamenilor şi cu inimile cele curate".

    Auzind acestea, Maximian a poruncit să-i sfarme gura şi faţa cu pietre, să-i zdrobească dinţii, apoi, fiind încă viu, a poruncit să-l taie cu sabia şi să-l scoată afară din cetate. Aşa s-a încununat Sfântul Mucenic Zinon, iar Sfântul Dorotei cu Indis şi cu ceilalţi tovarăşi şedeau la închisoare. Fericitul episcop Antim, din locul unde se ascunsese, îi cercetă cu dese scrisori, îi întărea în credinţă şi-i deştepta către nevoinţa cea cu bărbăţie. Odată paginii au prins pe diaconul Sfântului Antim, cu numele de Teofil, care mergea cu scrisori de la episcop către sfinţii mucenici şi l-au adus la împăratul.

    Citind împăratul scrisoarea episcopului s-a umplut de mânie, pentru că erau scrise nu cele ce-i plăceau lui, ci cele ce erau de folos sfinţilor. Deci, a poruncit să aducă înaintea sa îndată pe Dorotei, cu soţii săi şi cu mânie căutând la dânşii i-a batjocorit şi le-a dat să citească scrisoarea episcopului Antim. Văzându-l pe diacon, s-au bucurat cu sufletul şi stând de departe i se închinau lui cu privire luminoasă şi cu feţe pline de bucurie; iar cuvintele arhiereului, cele ce se citeau, le puneau în inimile lor.

    Împăratul, căutând cu mânie asupra diaconului, i-a zis cu groază: "Spune-mi, ticălosule, cine este cel ce ţi-a dat această scrisoare şi în ce loc este ascuns?" Diaconul, mai întâi rugându-se în inima sa lui Dumnezeu, şi-a deschis gura cu îndrăzneală şi a zis: "Cel ce mi-a dat această scrisoare este păstor şi acum, stând departe de turma să, o sfătuieşte şi o deşteaptă către bună credinţă. Iar când simte năvălirea lupilor şi a fiarelor, atunci cu glas mare grăieşte turmei sale şi o sfătuieşte a face cele ce se cuvin. Cuvintele care le grăieşte nu sunt ale lui, ci sunt luate de la Păstorul cel Mare, Care a zis: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, că sufletul nu-l pot ucide. Iată acum ţi-am spus cine mi-a dat scrisoarea, însă unde este el nu-ţi voi spune, pentru că ar fi o adevărată nebunie dacă aş fi eu vânzătorul păstorului nostru, care m-a folosit mult şi care şi fără spunerea noastră se va arăta. Pentru că nu poate cetatea să se ascundă stând în vârful muntelui, cum a zis dumnezeiescul glas".

    Împăratul, nerăbdînd mai mult cuvintele cele pline de curaj ale diaconului, a poruncit să i se taie acea sfântă limbă, apoi să-l omoare afară din cetate, cu săgeţi şi cu pietre. După aceasta şi pe ceilalţi sfinţi mucenici i-a pierdut cu diferite munci: Sfântului Dorotei i-a tăiat capul, pe Mardonie l-a ars în foc, pe Migdonie l-a astupat cu ţărâna de viu într-o groapă, lui Gorgonie, lui Indis şi lui Petru, legându-le câte o piatră mare de grumaz, i-a aruncat în mare. Astfel, minunaţii mucenici ai lui Hristos, săvârşindu-şi nevoinţa prin felurite chinuri, pe aceeaşi cale s-au suit către Dumnezeul lor.

    Sfânta Doamnă era ascunsă într-o peşteră dintr-un munte, având ca hrană buruienile pustiei ce creşteau împrejurul peşterii şi auzind de moartea sfinţilor mucenici s-a bucurat cu duhul, că au trecut din valea aceasta a plângerii, către marginea cea dorită a veseliei celei veşnice. Dar mai vârtos se bucura de Indis, fratele ei cel duhovnicesc, care era un suflet cu dânsa şi părtaş al naşterii celei duhovniceşti prin Botez. Însă, plângea pentru sine că a rămas dintre toţi necălătorind împreună cu dânşii pe acea cale şi se pregătea către nevoinţă, cerând ajutor de sus. Apoi, pogorându-se din munte a intrat în cetate, cu acele haine bărbăteşti cu care o îmbrăcase maica ei cea duhovnicească Agatia şi o căuta pe aceasta. Dar neaflând-o, a priceput că a ars în biserică împreună cu celelalte fecioare şi a plâns foarte mult, nu fiindu-i jale de moartea ei, ci pentru că nu s-a învrednicit şi ea să moară împreună cu dânsa pentru Hristos. Stând în locul bisericii celei arse amesteca cenuşa cu lacrimi, plângând şi tânguindu-se.

    Făcându-se noapte, s-a dus la malul mării, unde Indis împreună cu ceilalţi au fost înecaţi şi iată nişte pescari stând, îşi găteau mrejele pentru vânat; dar văzând pe sfânta fecioară şi din haine socotind-o că este bărbat, au zis: "Vino de ne ajută, tânărule, şi de vom prinde ceva apoi şi ţie îţi vom face parte". Ea cu sârguinţă a mers să le ajute, şi după ce au aruncat mrejele şi le trăgeau la mal se simţea greutate mare în mreje, încât abia au putut să le tragă la mal; şi fiind lună în acea noapte, au putut vedea mulţime de peşte, iar în mijlocul vinatului stăteau cele trei trupuri ale sfinţilor mucenici: Gorgonie, Indis şi Petru şi s-au înspăimântat foarte tare. Adunând degrabă mrejele şi peştele, iar trupurile punându-le pe pământ, se grăbeau către caiac, vrând să înoate la alt mal şi-l chemau şi pe tânăr, dar ea n-a voit. Dându-i pentru osteneală o parte din peşte şi puţină pâine, au plecat de acolo.

    Sfânta fecioară Doamnă, apropiindu-se de trupurile sfinţilor mucenici, cunoscând pe fiecare şi mai vârtos cunoscând pe iubitul Indis, cu nespusă bucurie îl cuprindea, îl săruta şi vărsa lacrimi fierbinţi deasupra lui. Apoi, privind pe mare a văzut o corabie sosind cu pânzele lăsate şi vâslind încetişor, iar Doamna, depărtându-se de trupurile mucenicilor, s-a dus către corabia aceea şi strigând către corăbieri le-a arătat peştele ce-l avea. Îndată cârmaciul, socotind că este de vânzare, a întrebat de preţ ca să-l cumpere. Iar ea îi zicea să-l ia fără preţ. Dar acela, nepricepând, a zis: "Te jur pe Hristos, spune adevărul, cu cât îl vinzi?" Sfânta, auzind numele lui Hristos, a cunoscut că aceia sunt creştini, deci le-a spus şi despre tinerii mucenici, despre trupurile lor şi numele lor. Iar cârmaciul, cu soţii îndată sosind, au scos pânze subţiri cu aromate i-au înfăşurat şi ducându-i la zidurile cetăţii, care era aproape de pârâu şi unde murise şi Sfântul Dorotei, au îngropat cu cinste trupurile acestora.

    Mai marele corabiei cunoscând pe Doamnă, că este de o credinţă cu dânsul şi socotind-o că este tânăr, a rugat-o să meargă cu el în corabie, zicând: "Să petrecem împreună nedespărţiţi, în toată viaţa noastră". Dar ea n-a vrut, ci a zis să meargă în calea sa. "Iar eu, zise ea, voi petrece aici de vreme ce şi sfârşitul vieţii mele este aproape şi nu voiesc ca să se despartă trupul meu de trupurile sfinţilor, cu care în viaţa aceasta, cu credinţa şi cu duhul am fost însoţită".

    Mai marele corabiei i-a dat aur îndestul nu pentru vreo trebuinţă trupească, căci nu-i trebuia, ci ca să cumpere aromate şi tămâie, cu care să cinstească mormintele sfinţilor; apoi s-au dus în calea lor. Iar Sfânta Doamnă, ziua şi noaptea stătea lângă mormintele lor, tămâindu-le, miresmîndu-le şi cu lacrimi rugându-se. Şi n-a putut ca lucrul luminii să fie tăinuit înaintea celor ce erau în întuneric, nici să se săvârşească dorinţa de mucenicie a Sfintei Doamnă, pentru că pe faţă făcea cele ce se cuveneau dreptei-credinţe şi cinstei sfinţilor.

    Împăratului i s-a vestit că un tânăr tămâiază mormintele creştinilor, iar el a râs, zicând: "Se cuvine dar ca şi el să piară cu asemenea moarte ca aceia, ca astfel cu singur lucru să se înveţe, că oamenilor celor ce nu ştiu nimic despre moarte, în deşert li se face o cinste ca aceea". Acestea zicând îndată a trimis ca să-i taie capul. Deci a fost ucisă cu sabia şi Sfânta Doamnă, rugându-se lângă mormintele sfinţilor mucenici, iar cinstitul ei trup l-au ars păgânii cu foc.

    În acea vreme şi Sfinţitul episcop Antim, îndemnând pe mulţi către cunoştinţa lui Dumnezeu cu preaînţeleptele sale învăţături şi scrisori şi pe mulţi îndemnând către pătimire, s-a sfârşit şi el cu sfârşit mucenicesc. Căci tiranul a cercetat cu dinadinsul până l-a aflat, dar, muncindu-l mai întâi cu amar şi cu multe feluri de munci, n-a putut să-l biruiască, ci mai ales el a obosit mai mult, muncindu-l cu multe măiestrii, decât Sfântul Antim, care răbda chinurile şi bătăile. Pentru aceea a dat hotărârea ca să-i taie capul. Şi aşa s-a dus şi el către Domnul, împodobit cu îndoită cunună, a arhieriei şi a pătimirii.

    Astfel Nicomidia s-a împodobit cu stelele sfinţilor mucenici, în număr de două zeci de mii, mai adăugându-se minunatul Glicherie şi preafericitul Zinon şi cu Teofil, Dorotei, Mardonie, Migdonie, Indis, Gorgonie, Petru şi cele trei sfinte fecioare: Agapia, Teofila şi preafrumoasa Doamnă. Iar sfârşitul a toată ceata este Sfântul Antim, întru slava lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh I se cuvine cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ISTORIE PE ZILE 28 Decembrie

Evenimente

·       418: Sfântul Bonifaciu I devine papă. Bonifaciu I a fost Papă  al Bisericii Romei pana la 4 septembrie 422.L-a susținut pe Sfântul Augustin în lupta cu pelagianismul, iar acesta din urmă i-a dedicat o parte din lucrări.Erezia  pelagianista a fost  promovata  de teologul Pelagius (354 – c.420). Papa Bonifaciu I l-a convins pe impăratul   bizantin Teodosiu al II-lea   să returneze provincia  Illyricum , apărându-și astfel drepturile asupra acestei provincii, pe care impăratul Teodosiu al II-lea o atașase în anul 421 Constantinopolului — „Noua Romă”.

·       457: Majorian (Iulius Valerius Maiorianus), este incoronat imparat al Imperiului Roman de Apus si este recunoscut de Papa Leon I. Iulius Valerius Maiorianus (n.cca 420 – d.7 august 461)  a stat in fruntea imperiului din anul 457 până la moartea sa.

·       484: Alaric al II-lea ii succede tatalui sau Euric, devenind rege al vizigotilor . Isi stabileste capitale la Aire sur l’Adour, in sudul Galiei.

·       893: Un puternic cutremur distruge orasul Dvin din Armenia.

·       1065: A fost inaugurată Catedrala Westminster din Londra, construită de Eduard Confesorul între 1045 și 1050. Westminster Abbey este cea mai veche și mai faimoasă dintre catedralele din Londra. Acolo a fost un locaș de cult încă din secolul al VII-lea, când conform legendei, Sf Petru a fondat o biserică care purta numele lui. Clădirea actuală este rezultatul reconstrucției care a fost începută de Henry III în 1245, apoi continuată în 1745.  Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această biserica,de la încoronarea lui Harold al II-lea în 1066, iar biserica adăpostește mormintele multor regi și regine incluzându-i pe  Elizabeth I, Mary, Regina Scoției și Henry VII. De asemenea aici se afla și morminte de poeți, polticieni și eroi de război, printre care “Soldatul Necunoscut”, care a luptat în primul Război Mondial.

·       1308: Incepe  domnia împăratului Hanazono (Tomihito) ,al 95 – lea imparat al Japoniei, potrivit succesiunii traditionale. A domnit pana in anul 1318, cand a abdicat fiind inlocuit de varul sau Go-Daigo.In 1335  devine calugar budist in secta Zen.

·       1612: Planeta Pluto este pentru prima dată observată de către Galileo Galilei, dar este catalogată doar ca o stea fixă. Abia peste 234 de ani, această planetă va fi considerată o nouă planetă a sistemului solar. În 2006 a primit statutul de planetă pitică.

·         1836: Spania recunoaște independența Mexicului.

·         1836: La Adelaide, contraamiralul britanic John Hindmarsh a proclamat provincia Australia de Sud.

·         1846: Iowa devine al 29- lea  stat al SUA.

·         1872:  Intră în exploatare la Bucureşti, România, prima linie de tramvai cu cai pe traseul Calea Tîrgoviştei, Podul Mogoşoaiei, Teatrul Naţional, străzile Biserica Enei, Colţei, Academiei, Piaţa Sfîntul Gheorghe, Moşi. Un calator francez, Ulysse de Marsilac, trecand prin tara noastra descrie astfel acest mijloc de transport: “Aceste omnibuzuri americane, cum le zice, sunt intr-adevar- cu bancile lor din catifea rosie- de o rara elegant si foarte confortabile. Fara zguduituri, aluneci pe sinele de tren, ceea ce este un fel de voluptate cand esti obisnuit cu scuturaturile birjei pe caldaram. Cu cinzeci de bani poti face o plimbare incantatoare pana la capul  Podului (Calea Victoriei, n.a.), trecand pe la Sfantul Gheorge, Biserica Enei, strada Academiei, Teatrul National, strazile Stirbei Voda, Luterana, Fantana Rosie si Targusor, pana la bariera Mogosoaiei, si ce de felurime de pasageri! Oboreni, pana la Sfantul Gheorge, bancheri si samsari!, pana la piata Teatrului si apoi plimbareti care se duc pe sosea.”

·         1879: Podul Tay din Dundee, Scoția, de aproape 2 mile lungime, la acea vreme cel mai lung pod din lume, s-a prăbușit în timp ce un tren îl traversa, ucigând 75 de oameni. Prăbușirea podului, deschis timp de doar 19 luni, a produs unde de șoc în profesia victoriană a ingineriei și în rândul publicului.

·         1895 - Prima reprezentaţie publică a cinematografului fraţilor Lumičre, la Paris, în “salonul indian” de la Grand Café, moment ce marchează naşterea cinematografului.

·         1897: Piesa "Cyrano de Bergerac", de Edmond Rostand, are premiera la Paris.

·         1903: S–a înființat „Societatea numismatică română”. Societatea a luat naştere  la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline. Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare, M.C. Sutzu, preşedinte activ, Gr. Tocilescu, vicepreşedinte, Al. Cantacuzino, secretar, lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil, dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. Odată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România

·         1908: Un violent cutremur de a provocat în orașul italian Messina, Sicilia peste 75.000 de victime.

·         1937: în România, are loc demisia guvernului liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Se formează un guvern naţional-creştin, în frunte cu Octavian Goga, secondat de A.C.Cuza. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova - d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale.Gheorghe Tătărescu a fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară (şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia Richard Franasovici). A fost căsătorit cu Aretia Tătărăscu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial.

·         1954: La aproape 10 ani de la terminarea războiului, se desfiinţa sistemul de aprovizionare a populaţiei României pe bază de cartele şi raţii.

·         1972: Kim Ir-sen, deja prim-ministru al Coreei de Nord și Secretar General al Partidului Muncitorilor din Coreea, a devenit primul președinte al Coreei de Nord.

·         1973: Aleksandr Soljenițîn publică Arhipelagul Gulag.

·         1989: Pentru prima dată, după o lungă pauză, se întrunește Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor, președinte fiind Mircea Dinescu.

·         1989: Se constituia la Sibiu, Forumul Democrat al Germanilor din România; în prezent preşedintele FDGR este Paul-Jürgen Porr.

·         1989: S-au constituit primele sindicate libere din România postcomunistă.

·         2000: Social – democratul Adrian Năstase îşi începe mandatul de prim – ministru al României. Adrian Năstase, (n. 22 iunie 1950, București), politician social-democrat român, fost profesor de drept public internațional. Între 1990-1992 a fost ministru de externe al României din partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR respectiv PSD. Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al României

·         2004: Liberalul Călin Popescu-Tăriceanu își începe mandatul de prim-ministru al României. Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, (n. 14 ianuarie 1952, București), om politic român, prim-ministru al României între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008, președinte al Partidului Național Liberal din 2005 până în 2009

·         2005 - A fost lansat satelitul Giove A, destinat testării condiţiilor reale ale tehnologiilor sistemului european de localizare Galileo. Sistemul Galileo, ce va permite Europei să-şi câştige independenţa faţă de celebrul sistem de poziţionare globală (GPS), controlat de americani, riscă, în opinia observatorilor, să ducă, în scurtă vreme, la o noua tensionare a relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană. In timp ce ţările europene susţin că au nevoie de un sistem care să le asigure independenţa fata de GPS, Washingtonul consideră că un asemenea sistem ar pune în pericol securitatea naţională a SUA, oferind potenţialilor terorişti un mijloc eficient de a ataca obiective americane.

·         2010: Primăvara arabă: Protestele populare încep în Algeria împotriva guvernului. Primăvara arabă au fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar. Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman. În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon. Scânteia care a declanșat mișcările de protest a fost larg recunoscută ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi în Tunisia la data de 17 decembrie 2010. Acest act a declanșat demonstrații pe scară largă împotriva regimului, care ulterior s-au extins în mai multe țări din zonă. În Egipt, Yemen și Tunisia, demonstrațiile au devenit adevărate revoluții care au dus la înlăturarea președinților tunisian (Zine El Abidine Ben Ali) și egiptean (Hosni Mubarak), iar ulterior și a președintelui yemenit Ali Abdullah Saleh. În Iordania și Cisiordania guvernele au fost dizolvate de către regele Abdullah, respectiv președintele Autorității Palestiniene Mahmud Abbas. Existența mijloacelor de comunicație modernă precum Facebook sau Twitter au înlesnit organizarea revoltei, fapt pentru care guvernele din mai multe țări afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la întregul Internet. Accesul mass-media internaționale în mai multe țări a fost sever restricționat, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți.

·         2015: În data de 28 decembrie începând cu ora 10.00, pensionarii militari în stradă! Manifestatie de protest in fata Guvernului, organizata de SCMD.

Nașteri

·         1522: Margareta de Parma (d. 1583)
* 1619: Antoine Furetière (n. 28 decembrie 1619 - d. 14 mai 1688) a fost un savant și scriitor francez. Adversar al prețiozității și artificialității, este considerat precursor al prozei realiste. A scris: 

• 1659: Călătoria lui Mercur ("Le voyage de Mercure"), rechizitoriu în versuri la adresa pedantismului
• 1666: Romanul burghez ("Le roman bourgeois"), satiră a moravurilor pariziene ale timpului, dar și parodie a romanelor artificiale la modă în acea vreme
• 1690: Dicționar universal cuprinzând în genere toate cuvintele franceze, atât vechi cât și moderne și termenii științelor și artelor("Dictionnaire universel contenant généralement tous les mots français tant vieux que modernes des sciences et des arts").

Furetière a mai scris fabule, pamflete, satire.

·         1805: S-a născut Eftimie Murgu, filolog, filosof, lingvist, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească; (m. 12 mai 1870).

·         1840: Ioan Lazăr Kalinderu (născut Calenderoglu,^[1] cunoscut ca Iancu Kalinderu, Ioan Kelenderu, Ioanŭ Calenderu sau Jean Kalindéro;^[2] n. 28 sau 29 decembrie 1840, București – d. 11 decembrie 1913) a fost un jurist, silvicultor și publicist român, confident al regelui Carol I, care a slujit timp de treizeci de ani ca administrator al domeniilor coroanei și timp de trei ani ca președinte al Academiei Române.^[3] Educat în Franța, el a fost fiul unui bancher bogat și influent, Lazăr Kalenderoglu, și fratele medicului Nicolae Kalinderu. Ca și ei, a fost simpatizant al Partidului Național Liberal, cu care a debutat în politică în anii 1880.

Kalinderu a fost expert în Drept Roman, dar încercările sale în domeniu, precum și studiile sale ulterioare de istoria Romei antice, sunt în general văzute ca niște contribuții minore. Competența sa generală în calitate de interpret de lege a fost pusă la îndoială după ce s-a ocupat de Afacerea Strousberg, deși a lucrat la Curtea de Casație și la organisme internaționale de experți. Kalinderu a rămas în calitate de consilier juridic al lui Carol, ajutându-l și în negocieri directe cu naționali liberali și conservatori și a fost luat în considerare de mai multe ori pentru funcția de prim-ministru.

În calitate de administrator al domeniilor coroanei, Kalinderu și-a impus viziunea de îmbunătățire a spațiului rural, a înființat ferme model și industria căminelor, promovând alfabetizarea și artele și încurajând antreprenoriatul. El a privit aceste metode ca o alternativă de lucru la reforma agrară, apărarea drepturilor de proprietate în timpul și după răscoala țărănească din 1907. A fost lăudat pentru pasiunea și dedicarea sa, dar și criticat pentru incertitudinea rezultatului lor. Pe lângă proiectul său agrar și munca sa socială, Kalinderu a jucat un rol semnificativ în promovarea alpinismului și o silvicultură modernă, a înființat stațiunea Bușteni și a creat propriul său muzeu de artă. O figură pitorească cu obiceiuri excentrice, adesea considerată ca fiind snoabă și servilă, a devenit un caracter stereotip pentru scriitori și pentru caricaturiștii de la revista Furnica. Promisiunea lui neîmplinită de a-și dona averea publicului a sfârșit într-un scandal postum care a durat în anii interbelici.

Ioan Kalinderu a fost președinte al Academiei Române în perioada 1904-1907.

·         1856 - S-a născut preşedintele SUA, Thomas Woodrow, politician reformator în plan intern, care a contribuit fundamental la grăbirea deznodămîntului Primului Război Mondial prin decizia luată asupra participării SUA la operaţiunile militare de partea Antantei (începînd cu anul 1917). Programul său în 14 puncte a pus bazele ordinii mondiale postbelice, chiar dacă în propria ţară a fost criticat aspru şi respins. Angajamentul personal în favoarea păcii depus de cel de-al 28-lea preşedinte american a fost răsplătit în anul 1919 cu decernarea Premiului Nobel pentru Pace (m.03.02.1924).

·         1868 - S-a născut Bucura Dumbravă, prozatoare. Născută la Bratislava, s-a stabilit în România de la vârsta de cinci ani. Pasionată excursionistă, a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Omul. Unul dintre romanele ei, "Pandurul", a fost pus în scenă de Ion Şahighian, în 1942 (m.30.01.1926). S-a născut la Bratislava în 1868, având numele real Fany Seculici. Limba sa maternă era limba germană. Familia ei s-a mutat la Bucureștiîn 1873.

A învățat carte la Sinaia și apoi la București. Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română. ^[1]

Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial.

Sub pseudonimul Bucura Dumbravă, ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”. Din aceasta au apărut două romane scrise în limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”; "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - o carte despre Tudor Vladimirescu, tradusă în același an de Elisa Brătianu cu o precuvântare de Carmen Sylva și o prefață în română de Bucura Dumbravă, iar ulterior a fost tradus chiar de scriitoare. Cel de-al treilea roman al trilogiei, "Sarea Norodului", evoca figura lui Gheorghe Lazăr, dar manuscrisul în limba germană s-a pierdut. ^[1]

Pasionată de munte, pleca în fiecare primăvară la Sinaia, făcând excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș, alături de prieteni și prietene și călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă și de iarnă studia colecția de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuța și alți prieteni, a înființat "Hanul Drumeților". ^[2]

Sub influența drumețiilor montane, Bucura Dumbravă scrie prima carte în limba română, "Cartea munților" (București, 1920), care este un amestec poetic de îndrumări pentru organizarea și efectuarea de drumeții și de note de călătorie. Această carte a fost scrisă la îndemnul lui Emanoil Bucuța. ^[3] Această carte a fost denumită de Perpessicius un "adevărat vademecum al drumețiilor". În cel de-al doilea anuar al Bucegilor publicat în 1927, Emanoil Bucuța caracteriza astfel această carte: "Cartea munților e cea mai frumoasă floare sădită în grădina literaturii românești, pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani. Cu ea, scriitoarea ne însoțește de acum neîntrerupt și va mai însoți multe rânduri de oameni, după noi, atât în cățărările pe piatră, cât și în citirile din ceasurile de odihnă". ^[4]

În ultimii ani de viață a început să se preocupe de studiul teozofiei. A publicat culegerea "Ceasuri sfinte" (București, 1921), apoi a tradus cartea "La picioarele învățătorului" (1924) a lui Krishnamurti. În anul 1925 a înființat loja teozofică din România, pe care a condus-o până la moarte. A fost de asemenea membră a lojei masonice „Steaua Orientului”. A participat la mai multe congrese teozofice, printre care două în India. S-a îmbolnăvit de malarie pe vaporul cu care se întorcea din India, unde participase la un congres de teosofie și îl cunoscuse pe Krishnamurti, și a murit în ianuarie 1926 într-un spital din Port Said. Înainte de a muri, a spus îngrijitoarelor ei că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși.^[1]

În anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi.

* 1870: Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române. Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu. ^[1] În jurul anului 1877, familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voineștipentru că cultiva schița și momentul.

·         1874: S-a născut (la Rohozna, azi în R. Moldova) Francisc Iosif Rainer, medic şi antropolog; de numele său se leagă înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Antropologie, al cărui prim director a fost între 1940 şi 1944, şi a Societăţii de Anatomie din Bucureşi (1900); membru de onoare al Academiei Române din 1943; (m. 1944)

* 1875: Marele Duce Alexei Mihailovici al Rusiei (rusă Алексей Михайлович; 28 decembrie 1875 – 2 martie 1895) a fost cel mai mic copil al Marelui Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei și verișor primar al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. A murit la vârsta de 19 ani de tuberculoză.^[1]
* 1882: Lili Ilse Elvenes cunoscută ca Lili Elbe (28 decembrie 1882 – 13 septembrie 1931), a fost o artistă daneză cunoscută a fi prima persoană care a suferit o interventie chirurgicală de schimbare de sex, în 1930. Potrivit unor surse, a fost o persoană intersexuală.^[1][2] Elbe s-a născut ca Einar Magnus Andreas Wegener^[3] și a fost un artist de succes sub acest nume. De asemenea, ea se prezenta ca Lili, uneori scris Lily, și a fost prezentată în mod public ca sora lui Einar. Și-a schimbat legal numele în Lili Ilse Elvenes^[4] și a încetat să mai picteze.

Autobiografia ei Man into Woman, a fost publicată în 1933.^[5]

În iunie 1931, Elbe a suferit cea de-a patra operație care a constat în implantarea uterului și construcția vaginului, ambele fiind proceduri noi și experimentale la acel moment.^[12] A murit la trei luni după operație din cauza paraliziei inimii cauzată de respingerea uterului de sistemul imunitar și infecția rezultată.^{[12][13][15][16]}

Gottlieb s-a căsătorit cu un ofițer militar, aviator și diplomat italian, maiorul Fernando "Nando" Porta, și s-a mutat în Maroc. Fernando a cheltuit toate economiile Gerdei și după ce au trăit mai mulți ani la Marrakech și Casablanca, cei doi au divorțat. Gottlieb s-a întors în Danemarca, unde a murit fără nici un ban, în 1940.^[13]

·         1884 - S-a născut Ioan Cristu Danielescu, compozitor (m.28.09.1966).

* 1887: Spiridon Georgescu (n. 28 decembrie 1887, București, România – d. 1974) a fost un sculptor român. Spiridon Georgescu s-a născut la 28 decembrie 1887, în București. Părinții săi, Gheorghe și Elena, erau originari din comuna Posești, Prahova. La vârsta de 7 ani, Spiridon a rămas orfan de tată.^[1]

După ce a absolvit patru clase primare la Școala Golescu din București, mama sa l-a înscris la „Școala Superioară de Arte și Meserii“, deoarece fostul său director de școală susținea că „avea un talent deosebit la desen“. Cursurile au durat 6 ani, timp în care a avut ca profesori de desen pe sculptorul Ștefan Ionescu-Valbudea și pe Arcangelo Figini.^[1]

În 1906 a absolvit școala, la vârsta de 19 ani, și, la sfatul profesorilor săi, în iunie 1907 a plecat în Italia pentru perfecționare. După numai 6 luni, rămas fără bani, s-a întors acasă, unde a început să lucreze întâi sculptură în lemn și apoi modelaj în gips.^[1]

La 1 august 1911 a plecat din nou în Italia, unde s-a înscris la Academia de Belle-Arte din Carrara. Aici, timp de un an - în anul școlar 1911-1912 - la clasa profesorului sculptor Augusto Polina a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, atât în cadrul Academiei, cât și în atelierul profesorului. După absolvirea primului an, s-a înscris la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani a studiat în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, unde s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în iunie 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. Intenția de a se întoarce în Italia i-a fost zădărnicită de izbucnirea Primului Război Mondial^[1].

În vara anului 1915, arhitectul Nicolae Nenciulescu, care realiza atunci Teatrul de vară - cinema Alhambra - i-a încredințat lui Spiridon Georgescu executarea celor două cariatide din dreapta și din stânga scenei. Deși au fost modelate din gips, la peste 80 de ani de la realizare, cariatidele executate ireproșabil de Spiridon Georgescu încadrează și în prezent scena fostului teatru Alhambra^[1].

În vara anului 1916 a fost încorporat, rămânând în armată până în 1918, perioadă în care a făcut schițe cu scene din război. Pe baza lor, a realizat peste 25 de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“^[1].

Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, 1923

A participat la Expoziția Națională a Armatei, din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul „Capturarea unui tun“. În primăvara anului 1921, la invitația lui Carol Storck, care era președintele 'Societății „Cercul Artistic“ din București, sculptorul Spiridon Georgescu a expus lucrările cu caracter social „Parfumul“, „Internaționala“ și „În repaus“. Impresionat de lucrări, Comandantul Regimentului 21 Infanterie București - care vizitase expoziția - i-a propus comandarea unei lucrări monumentale în memoria eroilor din acest regiment. Sculptorul a prezentat macheta acestui monument la 2 iulie 1922. Dar pentru turnarea ei mai întâi în gips și apoi în bronz, era necesar avizul Ministerului Artelor. În acest scop, trei zile mai târziu, din partea acestui minister s-a prezent sculptorul Dimitrie Paciurea, care a elogiat modul în care a fost realizat monumentul. Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, reprezentând un ostaș având într-o mână steagul desfășurat, iar în cealaltă arma cu baioneta în sus, a fost inaugurat cu mult fast în ziua de 9 ianuarie 1923^[1]. (În clădirea regimentului se află acum Muzeul Militar Național^[2]).

Monumentul Infanteristului, 1930

Macheta soldatului ce înfățișează „Avântul” a fost refolosită pentru „Monumentul Infanteristului“, statuie realizată de sculptor în 1930 și amplasată în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Statuia reprezintă un soldat în poziție de luptă, ținând cu ambele mâini pușca și pregătindu-se să lovească cu patul ei. Pe soclul din piatră este fixată o placă de bronz cu o sabie pe ea, iar pe sabie un vultur cu ciocul deschis și aripile întinse, gata să se repeadă înainte^[1]. Pe placa soclului era gravată inscripția: „Eroilor căzuți în luptele de la Mărășești 1916-1918"^[3], dar în prezent se mai văd doar două găuri în piatră, unde se aflau șuruburile de fixare. "Întreprinzători privați" au valorificat bronzul la vreun centru de reciclare a metalelor.

Monumentul a fost închinat jertfei eroilor din Regimentul 9 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei“ care s-au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești. Monumentul a fost construit la inițiativa generalului Gabriel Marinescu, pe timpul cât s-a aflat la comanda acestui regiment, din solda sa și a militarilor din subordine^[4].

Monumentul Infanteristului a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931^[5].

În aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile: Dorohoi, Găiceana, Alexandria etc., precum și alte lucrări în Lugoj, Govora, Fundulea, Tămădău, Lehliu, Valea Voievozilor, Botoșani, Făgăraș, dar și lucrări statuare și busturi funerare în cimitire din București etc^[1].

În lunile iunie-iulie 1963, în Parcul Herăstrău a fost organizată o expoziție retrospectivă, cu peste 100 de lucrări ale artistului^[1].

·         1888 - S-a născut Wilhelm Friedrich Murnau, regizor de film german (m.11.03.1931).

·         1893: S-a nascut Ana Pauker, militantă și politiciană comunistă româncă, evreică de origine (d. 1960). Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, (n. 28 decembrie 1893, Codăeşti, Vaslui – d. 3 iunie 1960, Bucureşti) a fost o militantă şi politiciană comunistă româncă, evreică de origine. Ea a ocupat cea mai înaltă funcţie politică deţinută de o femeie în istoria României; a fost prima femeie vicepremier şi ministru de externe atât din istoria României cât şi din lume şi una dintre puţinele femei din epoca stalinistă ajunsă în funcţii înalte. În septembrie 1948 fotografia ei a apărut pe coperta revistei „Time” cu eticheta „Cea mai puternică femeie în viaţă” A fost o activistă comunistă „ilegalistă”, lideră a grupării „moscovite” a Partidului Comunist Român, vicepremier şi ministru de externe al României între 1947-1952. În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej a înlăturat-o de la putere şi din partid, în acelaşi timp cu Vasile Luca şi Teohari Georgescu, cei trei fiind acuzaţi că fac parte dintr-un „grup antipartinic”.

·         1898: S-a născut căpitanul Gheorghe Bănciulescu, primul aviator din lume care a zburat cu proteze la ambele picioare (fracturate într-un accident de aviaţie la Hibrun-Cehoslovacia, la 12.IX.1926, şi amputate ulterior); la 20.V.1928 va obţine locul I la concursul internaţional de la Băneasa; (m. 1935).

* 1899: Eugeniusz Bodo (n. 28 decembrie 1899, Geneva, Elveția - d. 7 octombrie 1943, Kotlas) a fost un actor polonez de teatru și film, regizor, scenarist, dansator, cîntăreț și producător de filme.

·         1900 - S-a născut compozitorul Eugen Cuteanu (m.18.03.1968).

·         1902: Mortimer Adler, filosof american (d. 2001)

·         1903: S-a născut Nicolae Kirculescu, compozitor român de muzică ușoară, de film și teatru (d. 1985)

* 1903: Mihail Kalatozov (n. 28 decembrie 1903, Tbilisi, Georgia, Imperiul Rus — d. 27 martie 1973, Moscova, U.R.S.S.) a fost un regizor de film sovietic. Peliculele sale sunt puțin cunoscute, excepție făcând Zboară cocorii (1957), considerat o capodoperă,^[1] câștigător al marelui premiu în cadrul ediției din 1958 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes.^[2]

·         1903: John von Neumann (născut Margittai Neumann János Lajos; n. 28 decembrie 1903,^{[3][4][5][6][7][8]} Budapesta, Austro-Ungaria^[9] – d. 8 februarie 1957,^{[3][10][5][6][7][8]} Walter Reed Army Medical Center[*], Washington, SUA^[11][12][13]) a fost un matematician american evreu de origine austro-ungară cu importante contribuții în fizica cuantică, analiza funcțională, teoria mulțimilor, topologie, economie, informatică, analiza numerică, hidrodinamica exploziilor, statistică și în multe alte domenii ale matematicii, fiind unul din cei mai importanți matematicieni din istorie.^[14]

·         1907: Nicolae Brânzeu, compozitor și dirijor român (d. 1983)

·         1915 - S-a născut Roebuck "Pop" Staples, chitarist şi vocalist american (The Staples Singers).

·         1921 - S-a născut Johnny Otis (John Veliotes), cântăreţ, baterist, pianist şi compozitor american de origine greacă.

·         1925: Baruțu T. Arghezi (n. 28 decembrie 1925, București - d. 26 august2010, Arad) a fost un prozator, eseist și publicist român, fiul lui Tudor Arghezi,^[1] frate cu Mitzura Arghezi. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și autor a peste douăzeci de volume și numeroase studii literare și politice publicate în țară și străinătate.^[1]. Subiectul principal al scrierilor sale este satul, sătenii, arta și cultura autentic țărănească.^[1]

·         1932 - S-a născut Dorsey Burnette, cântăreţ, basist şi compozitor rockabilly american.
* 1934: Dame Maggie Smith (n. 28 decembrie 1934, Ilford, Londra, Anglia) este o actriță britanică de teatru, film și televiziune, dublă laureată a premiului Oscar.

·         1938 - S-a născut Charles Neville, saxofonist, flautist şi percuţionist american (Neville Brothers).
* 1939: Conny Andersson (n. 28 decembrie 1939) a fost un pilot suedez de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1976 și 1977.

·         1941 - S–a născut Ioana Em. Petrescu, istoric, teoretician şi critic literar.

* 1944: Kary Banks Mullis (n. 28 decembrie 1944, Lenoir, Carolina de Nord) este un biochimist american. Mullis a fost recompensat în anul 1993, cu Premiului Nobel pentru chimie, împreună cu Michael Smith, obținut pentru dezvoltarea Reacției de polimerizare în lanț (cunoscută sub acronimul PCR, pentru expresia Polymerade Chain Reaction). Kary Mullis este inventatorul Reacției de polimerizare în lanț (Polymerase Chain Reaction sau PCR în engleză), despre care astăzi se spune că ar fi cea mai sigură metodă de a dovedi prezența virusului HIV în sângele uman. Curios este însa că, chiar Kary Mullis este unul dintre acei mulți oameni de știință care neagă existența HIV. La o conferință în anul 1994 la Toledo Spania, Mullis și-a schimbat topicul discursului sau din PCR în ideea sa, precum HIV nu cauzează SIDA. Mullis a scris în cartea publicată de Dr. Duesberg „Inventing the AIDS Virus” (1997) ). "Nimeni nu a dovedit că HIV cauzează SIDA. Noi nu am putut înca să gasim un motiv plauzibil de ce majoritatea populației globului crede că SIDA este o boala provocată de un virus pe numele HIV.".
* 1949: Hamad Bin Isa Al Khalifa, KCMG (Arabă: حمد بن عيسى آل خليفة) (născut la 28 ianuarie 1949 în Riffa, Bahrain) este actualul rege al Bahrain (din 2002), care au fost anterior Emir (din 1999). El este fiul lui Isa bin Salman al Khalifa.

A urmat Facultatea de drept de la Cambridge, Anglia, iar mai târziu colegiile militare din Regatul Unit (inclusiv Sandhurst) și Statele Unite ale Americii (inclusiv Fort Leavenworth).

Hamad Bin Isa Al Khalifa are un mare interes pentru păstrarea patrimoniului și continuă să participe la o serie de activități sportive și de hobby-uri, inclusiv vânătoare de șoimi, golf, pescuit, tenis si fotbal.

·         1953: S-a nascut Richard Clayderman, renumit pianist și compozitor francez contemporan.

·         1954: S-a nascut Denzel Washington, actor american, considerat de critica de film un fel de Sidney Poitier al anilor ’90. Washington și-a făcut debutul profesional jucând în 1977 în filmul făcut pentru televiziune, Wilma. Debutul în filme de cinema și l-a făcut în 1981 cu filmul Carbon Copy.

Succesul său a căpătat amploare odată cu rolul din serialul de televiziune St.Elsewhere, difuzat din 1982 până în 1988. El a fost unul dintre puținii actori care au apărut în întregul serial pe perioada celor șase ani cât a rulat. În 1987 Washington a jucat rolul lui Steve Biko în Cry Freedom, un rol pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar". În 1989, Washington a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar" pentru rolul unui obraznic fost sclav în filmul Glory. De asemenea, în același an, a jucat rolul unui soldat Caribian (nâscut englez) cu probleme de personalitate, Reuben James, în For Queen and Country.

În martie 1990 a jucat în filmul Mo' Better Blues ca Bleek Gilliam. În vara anului 1992 a jucat în filmul Mississippi Masala ca Demetrius Williams. Washington a jucat în 1992 în unul din cele mai criticate roluri ale lui, în filmul Malcolm X, regizat de Spike Lee. Rolul său ca un mare lider naționalist negru, i-a adus o nominalizare la Oscar. Criticul de film Roger Ebert și regizorul Martin Scorsese au numit filmul unul din cele mai bune zece filme realizate în anii '90.

Anul următor, în 1993, și-a asumat, iarăși, un risc în carieră jucând rolul Joe Miller, un avocat homofob al unui homosexual care suferea de SIDA în filmul Philadelphia. Până la mijlocul anilor '90 a devenit unul din cei mai respectați actori de la Hollywood jucând în câteva thrillere de succes, printre care The Pelican Brief și Crimson Tide, de asemenea în comedia Much Ado About Nothing alături de legendara Whitney Houston, în drama romantică The Preacher's Wife.

În 1999, Washington a jucat în The Hurricane, un film despre boxerul Rubin 'Hurricane' Carter, rol pentru care Washington a primit un premiu Golden Globe în 2000 și un premiu 'Silberner Bär' (Silver Berlin Bear) la Festivalul internațional de film de la Berlin.

În 2000, Washington a apărut în filmul Remember the Titans, care a strâns peste 100 de milioane de dolari la box office-ul United States. A fost nominalizat și a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor" pentru următorul său film în 2001, Training Day, ca Det. Alonzo Harris.

Washington deține recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar ale unui actor afroamerican; până acum reușind acest lucru de cinci ori.

După ce a jucat în 2002 în filmul de succes, John Q., Washington a regizat primul său film, drama Antwone Fisher, în care a și jucat.

Între 2003 și 2004, Washington a apărut în câteva thrillere care au ieșit destul de bine la box office, dintre care Out of Time, Man on Fire și The Manchurian Candidate. În 2006 a jucat în Inside Man (alături de Jodie Foster și Clive Owen) și Déjà Vulansat în noiembrie 2006.

În 2007, a jucat alături de Russell Crowe în American Gangster. Mai târziu, Denzel a regizat drama The Great Debaters în care a și jucat alături de Forest Whitaker. Următorul rol a lui Washington a fost ca șef de pază la un metrou din New York City - Walter Garber în The Taking of Pelham 1 2 3, un remake a thriller-ului din '70, The Taking of Pelham One, Two Three, alături de John Travolta; filmul a apărut în iunie 2009.

·         1955: Magda Cârneci (n. 28 decembrie 1955, Gârleni, județul Bacău) este o poetă, critic de artă și publicistă română. A utilizat și pseudonimul Magdalena Ghica, până în anul 1989.

Poet, eseist, critic și teoretician de artă român. Este fiica lui Radu Cârneci, poet, publicist și traducător, și a Emiliei Cârneci (născută Romaniuc), inginer silvic. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu" din București în 1979. În 1997 a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A obținut de asemenea numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. În epoca studenției a frecventat cenaclurile literale Amfiteatru și Cenaclul de luni din București, condus de criticul Nicolae Manolescu. A activat ca cercetător științific la Institutul de Istoria Artei din București și ca președintă a boardului Centrului Internațional pentru Artă Contemporană (CIAC) din București. A fost și co-director al revistei de arte vizuale Artelier. Între 2001-2005 a fost lector invitat la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris.

Între 2007-2010 a condus Institutul Cultural Român din Paris. În prezent este profesor asociat la Universitatea Națională de Artă din București, redactor cultural la Revista 22 și redactor-șef al revistei de arte vizuale ARTA din București.

Debutul poetic are loc în 1975 în revista România literară, sub pseudonimul "Magdalena Ghica", pe care îl va folosi până în 1989. Debutul editorial se produce în 1980 cu volumul Hipermateria, apărut la Cartea Românească. A publicat numeroase grupaje de versuri în revistele literare din țară și în diferite reviste din străinătate.

·         1955: Liu Xiaobo (chineză: 刘晓波); n. 28 decembrie 1955,^[1][2][3]Changchun, Republica Populară Chineză^[4] – d. 13 iulie2017,^[5][1][2][3] Shenyang, Republica Populară Chineză) a fost un activist chinez pentru democrație și drepturile omului, căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2010.^[8][9] A fost președintele centrului PEN din China între 2003-2007, iar ulterior membru al Consiliului de conducere.^[10]

Pe data de 8 decembrie 2008, Liu Xiaobo a fost deținut pentru participarea sa la mișcarea pentru democrație Carta 08. Arestarea oficială a avut loc pe data de 24 iunie 2009, fiind acuzat de „incitare la subversiune a puterii de stat”.^[11][12] Procesul a avut loc pe 23 decembrie 2009, iar pe 25 decembrie 2009 a primit o sentință de 11 ani închisoare și doi ani privare a drepturilor politice. Liu Xiaobo și încă vreo 300 de cetățeni chinezi au semnat Carta 08, un manifest publicat cu ocazia aniversării a 60 de ani a adoptării Declarației universale a drepturilor omului (10 decembrie 2008), scrisă în stilul Cartei 77 din Cehoslovacia. În ea se cere mai multă libertate de exprimare, respectarea drepturilor omului și alegeri libere.^[17] Până în mai 2009, Carta fusese semnată de peste 8.600 de chinezi.^[18]

Pe data de 8 decembrie 2008, cu două zile înainte de lansarea oficială a Cartei, Liu Xiaobo a fost luat de acasă de către poliție.^[19] Un alt semnatar al Cartei, Zhan Zuhua, a fost și el luat atunci de poliție. Conform lui Zhang, au fost deținuți fiind suspectați că încearcă să culeagă semnături pentru Cartă.^[20]

Liu a fost ținut în izolare,^[21] și nu i s-a permis să se întâlnească cu un avocat sau cu familia, singura concesie fiind permisiunea de a mânca prânzul cu soția, Liu Xia, în prezența a doi polițiști în ziua de Anul Nou 2009.^[22] pe 23 iunie 2009, procuratura a aprobat arestarea lui Liu pe baza acuzației de „suspiciune de incitare de subversiune a puterii de stat”, o crimă care cade sub incidența articolului 105 a Codului penal chinez.^[23]

Pe data de 1 decembrie 2009, poliția din Beijing a transferat cazul procuraturii de stat.^[24] Pe data de 10 decembrie 2009, procuratura l-a pus sub acuzație formală, trimițând avocaților lui documentele de acuzare.^[24] Procesul a avut loc pe 23 decembrie 2009 la Tribunalul Intermediar nr. 1 din Beijing. Soției nu i s-a permis să participe la proces, dar cumnatului lui i s-a permis.^[24][25][26] Diplomați din mai multe țări (SUA, Marea Britanie, Canada, Suedia, Australia și Noua Zeelandă), cărora nu li s-a permis să participe, au stat afară, în fața tribunalului, tot timpul procesului.^[27] Pe data de 25 decembrie 2009, după un proces care a durat mai puțin de trei ore,^[10] Liu Xiaobo a primit sentința de 11 ani închisoare și doi ani de privare a drepturilor politice.

SUA și Uniunea Europeană au cerut în mod formal eliberarea necondiționată a lui Liu.^[28][29]

Pe data de 24 mai 2010 a fost transferat la închisoarea Jinzhou din provincia Liaoning.^[10]

Nu i s-a permis de către autoritățile chinezești să călătorească la Oslo să participe la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace pe 2010 ca să-și ia în primire diploma și medalia.^[30]

·         1956: Nigel Kennedy, violonist englez

·         1957: Laurențiu Cazan (n. 28 decembrie 1957, Buzău) este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.

Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).

* 1957: Dumitru Braghiș (n. 28 decembrie 1957, satul Grătiești, astăzi suburbie a municipiului Chișinău) este un om politic moldovean, care din 27 noiembrie 2015 este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. În perioada 1999–2001 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. A fost președinte al Partidului Democrației Sociale și deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005 - 2009).
* 1958: Gilles Leroy (n. 28 decembrie 1958, Bagneux, Hauts-de-Seine) este un scriitor francez. Leroy a primit în anul 2007 pentru romanul Alabama Song renumitul premiu literar Prix Goncourt.
* 1959: Maria Kemenceji (născută Merciuc; n. 28 decembrie 1959, Etulia, Moldova) este o sportivă moldoveancă.

A studiat la Colegiul de Educație Fizică din Donețk, RSSU, absolvindu-l în 1977, după care a urmat cursuri la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”din Chișinău, până în 1985. Lucrează ca profesoară la Colegiul Republican de Fizică din Chișinău în anii 1986-1988.

Practică atletica ușoară din 1971, când avea 12 ani. A fost antrenată la Donețk de antrenorii Boris Petrov (1971-1973) și Vasili Soloviov (1973-1978) și la Chișinău de Eugeniu Proșin (1979-1984). Se specializează în probele de 50 m, 80 m, 100 m, 200 m, 800 m (simplu și garduri) și pentatlon. Participă la competiții internaționale, acumulând în palmares locul II la proba 50 m garduri la Campionatul european din 1981^⁠(d) (Grenoble, Franța), locul I la Campionatul URSS din 1981^⁠(d) (Moscova, URSS), Cupa Europei din 1981 (Norvegia), Competițiile URSS–SUA din 1982 (Indianapolis, SUA), Campionatele URSS din 1982^⁠(d) (Kiev) și 1984^⁠(d)(Donețk), locul II la Jocurile internaționale studențești din 1981 (București, România), titlul de multiplă campioană a RSSM.

A fost decorată cu titlul de Maestru al sportului de categorie internațională. Către anul 2000, locuia la Moscova.

* 1960: Shinichi Morishita (n. 28 decembrie 1960) este un fost fotbalist japonez.

* 1960: S-a născut Zisu Stanciu: este un fost deputat român în legislatura 2000-2004 pe listele PRM dar din iunie 2001 a trecut la PSD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Coreea. În legislatura 2012-2016, Zisu Stanciu a fost ales deputat pe listele PSD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Islanda și Republica Croația.

·         1962 - S-a născut pianistul şi compozitorul francez de jazz Michel Petrucciani (m.06.01.1999).
* 1965: Abdul Carrupt (n. 28 decembrie 1985, Geneva, Elveția) este un fotbalistcare evoluează la echipa națională de fotbal a Guineei-Bissau și la Nyon. De-a lungul carierei a mai evoluat la FC Sion și la Lausanne.
* 1965: Kazuo Echigo (n. 28 decembrie 1965) este un fost fotbalist japonez.
* 1966: Kaliopi Bukle (n. 28 decembrie 1966) este o cântăreață din Republica Macedonia.
* 1968: Brian Steen Nielsen (n. 28 decembrie 1968) este un fost fotbalistdanez.

·         1969: Linus Torvalds, informatician finlandez, creatorul nucleului de sistem de operare Linux

·         1971: Cristina Maria Dogaru, căsătorită Cucuian (n. 28 decembrie 1971, în Râmnicu Vâlcea) este o fostă handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. Ea a evoluat în 115 partide^[1] și a participat la Campionatul Mondial din 1995, Campionatele Europene din 1994 și 1998, precum și la Jocurile Olimpice de vară din 2000.^[2]

Ultimul club la care a fost legitimată este Universitatea Jolidon Cluj.^[3]

·         1972: S-a născut Shinobu Terajima este o actriță de teatru și film japoneză.

Născută într-o familie de actori (tatăl este actor kabuki, iar mama actriță de film), Terajima a studiat literatura (și a jucat handbal) la Universitatea Aoyama Gakuin din Tokio. În 1996 a fost angajată ca actriță la unul din cele mai vechi teatre de dramă modernă din Japonia, Teatrul Bungakuza.

* 1978: Alejandro Campano Hernando (n 28 decembrie, 1978, Sevilla, Andaluzia, Spania) este un fotbalist spaniol retras din activitate, care a evoluat pe postul de mijlocaș dreapta la clubul FC Vaslui.^[1]
* 1978: John Roger Stephens (n. 28 decembrie 1978), cunoscut sub numele de scenă John Legend, este un cântăreț, textier și actor american, câștigător a zece premii Grammy,^[4] un Glob de Aur și un premiu Oscar pentru piesa „Glory” din Selma.

·         1979: Noomi Rapace (pronunțat în română [noʊmi rəpɑːs]^[2] născută Norén; n. 28 decembrie 1979) este o actriță suedeză.^[3] Ea a căpătat faima internațională prin portretizarea lui Lisbeth Salander în filmele suedezo-daneze din Trilogia Millennium: The Girl with the Dragon Tattoo, The Girl Who Played with Fire și The Girl Who Kicked the Hornets' Nest.^[4] De asemenea ea mai este cunoscută pentru rolul lui Leena în Beyond(2010), Anna în The Monitor (2011), Madame Simza Heron în Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011), rolul principal al Dr. Elizabeth Shaw în filmul science-fiction al lui Ridley Scott Prometheus (2012), și Beatrice în Dead Man Down (2013).

·         1979 - S–a născut gimnasta Claudia Presecan.

* 1980: Valeriu Munteanu (n. 28 decembrie 1980, Floreni, raionul Anenii Noi) este un politician din Republica Moldova, fost ministru, deputat și primar. Din 30 iulie 2015 până la 30 mai 2017 a exercitat funcția de Ministru al Mediului al Republicii Moldova. A fost și deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 30 noiembrie 2009 până în 30 iulie 2015, primar al satului Floreni din raionul Anenii Noi din partea Partidului Liberal în perioada iunie 2007 — noiembrie 2009,^[1] vicepreședinte al Partidului Liberal din 26 septembrie 2010 și membru al Biroului Politic al Partidului Liberal până la 11 decembrie 2018.
* 1981: Khalid Boulahrouz (n. 28 decembrie 1981, Maassluis, Olanda) este un jucător de fotbal retras din activitate care a jucat pentru echipa națională de fotbal a Olandei. Este poreclit „Khalid canibalul” datorită abilității sale de „a mânca” apărarea adversă.

·         1981: Alexandra Ungureanu (n. 28 decembrie 1981, Gheorghe Gheorghiu-Dej, România) este o cântăreață de muzică pop/house/dance și vedetădin România. La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, iar în adolescență a urmat cursuri de chitară. Ulterior, Alexandra a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu cu piese compuse pentru ea de Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate.

Începând cu anul 2001, ea a colaborat alături de formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Ungureanu obține locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision cu piesa „Make this love come true” și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur.

În 2004, interpreta a concertat în douăsprezece orașe mari ale României alături de formații precum Holograf, Vița de Vie sau Taxi. În toamna aceluiași an, Ungureanu a semnat un contract împreună cu grupul de muzică house/dance Crush, pentru a deveni vocea principală a formației. În această formulă, proiectul a produs două albume de studio: Crush + Alexandra Ungureanu (2005) și Hello (2007).

* 1987: Andreas Lubitz (n. 18 decembrie 1987 – d. 24 martie 2015, Prads-Haute-Bléone, Franța) a fost un pilot german, care a lucrat pentru compania low-cost Germanwings. A fost co-pilotul Zborului 9525, care s-a prăbușit la 24 martie 2015 în Alpii francezi, soldându-se cu moartea tuturor celor 149 de persoane aflate la bord. Ancheta preliminară a autorităților franceze și germane a găsit indicii concludente că Lubitz ar fi provocat intenționat accidentul, pe fondul unor probleme psihice.
* 1987: Yui Okada (n. 28 decembrie 1987, Osaka, Japonia) este un model, race queen și o vedetă de televiziune. De asemenea, ea a fost membră a trupei de fete V-u-den, împreună cu Rika Ishikawa și Erika Miyoshi, ea s-a retras din viață publică din 2010 pentru să studieze frumușetii și cosmetice. După activitatea cu V-u-den, Okada a devenit o vedetă de televiziune și un gravure idol. A absolvit Hello! Project în 2009 cu Elder Club.
* 1988: Inès Boubakri (în arabă إيناس بوبكري; n. 28 decembrie 1988, Tunis) este o scrimeră tunisiană specializată pe floretă, laureată cu bronz la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014 și la Jocurile Olimpice de vară din 2016.
* 1989: Harry Nicholas Arther (n. 28 decembrie 1989, Eltham, Londra, Anglia) este un fotbalist aflat sub contract cu A.F.C. Bournemouth.
* 1990: Marcos Alonso de Mendoza (Madrid, Spania, 28 decembrie 1990), cunoscut sub numele Marcos Alonso este un fotbalist spaniol. Este un jucător versatil, care poate acționa în orice poziție pe bandă stânga, și actualul său club este Chelsea din Premier League.

Marcos Alonso Mendoza este fiul și nepotul a jucători de fotbal din Cantabria. Bunicul său a fost Marcos Alonso Imaz, "Marquitos", de cinci ori campion al Europei cu Real Madrid, și tatăl lui Marcos Alonso Pena, a jucat pentru treisprezece sezoane cu patru echipe din Prima Divizie: Racing Santander, Atlético Madrid, FC Barcelonași CD Logroñes.

* 1992: Sheryl Rubio (n. 28 decembrie 1992) este o actriță, cântăreață, fotomodel și dansatoare venezuelană. Este cunoscută datorită serialului Somos tú y yo, găzduit de Boomerang, în care este protagonistă.

·         1998: Paris Berelc, actriță americană
* 2001: Madison "Maddie" De La Garza (n. 28 decembrie 2001) este un copil actor american, sora binecunoscutei Demi Lovato. Ea este cunoscută mai ales pentru rolul lui Juanita Solis în Desperate Housewives. Părinții lui Madison sunt Eddie De La Garza și Dianna Lovato (née Hart).Prieteni,familia și cei foarte apropiați de fetiță îi spun Maddie,ca un alint pentru ea.

Decese

*  1503: Piero de' Medici (n. 15 februarie 1472 - d. 28 decembrie 1503), cunoscut și sub numele de „Piero Nefericitul” sau „Ghinionistul”, a fost conducătorul Florenței din anul 1492 până la exilul său din 1494. Născut în Florența, Piero de'Medici a fost fiul cel mare al lui Lorenzo de' Medici și a soției sale Clarice Orsini, și fratele mai mare al viitorului Papa Leon al X-lea.

A fost educat pentru a reuși să-l succeadă pe tatăl său în calitate de cap al familiei Medici precum și în calitate de conducător de facto al statului florentin. Cu toate acestea, caracterul său slab, arogant și indisciplinat s-a dovedit a fi nepotrivit pentru acest rol.

Piero a preluat funcția de lider al Florenței în anul 1492. După o scurtă perioadă de un relativ calm în Republică, echilibrul fragil dintre statele italiene, construite laborios de tatăl său, Piero a prăbușit pacea în anul 1494, atunci când a luat decizia să susțină drepturile regelui Carol al VIII-lea al Franței de a trece Alpii împreună cu armata sa, pentru a prelua puterea Regatului Napoli. Carol a fost atras în Italia de către Ludovico Sforza (Ludovico il Moro), fost conducător al regatului Milano, ca o modalitate de a-i prelua Ducatul Milano de la nepotului său, Gian Galeazzo Sforza.

După soluționarea problemelor din Milano, Carol și-a mutat atenția către Napoli. Acesta avea nevoie să treacă prin Toscana și să-și lase câteva din trupe acolo, pentru a asigura liniile sale de comunicare cu Milano. Piero a încercat să rămână neutru însă acest lucru a fost inacceptabil pentru Carol, care intenționa să traverseze Toscana cu orice preț. Piero a încercat să construiască o rezistență, însă nu a primit suficient sprijin de la elitele florentine, care căzuseră sub influența fanaticului Dominican, Girolamo Savonarola.

Piero s-a predat atunci când armata lui Carol s-a apropiat de Florența și, de asemenea, a predat cetățile principale ale Toscanei, oferindu-i lui Carol tot ceea ce ceruse. Manipularea sa slabă în fața situației și eșecul de a negocia condițiile, a dus la un scandal în Florența. Familia Medici a fugit, familia Pazzi a fost jefuită, iar Republica Florentină a fost refăcută cu familia Medici aflată în exil. Nici un alt membru al familiei nu s-a mai întors în Florența până în anul 1512.

Piero și familia sa au fugit prima dată în Veneția, cu ajutorul lui Philippe de Commines. În anul 1503, în timp ce armata franceză și cea spaniolă au continuat lupta cu Italia pentru Regatul Napoli, Piero a murit înecat în râul Garigliano, în timp ce încerca să fugă din fața bătăliilor.

Piero s-a căsători cu Alfonsina Orsini în anul 1488. Aceasta a fost fiica lui Roberto Orsini, Conte de Tagliacozzo și a soției sale Caterina Sanseverino. Cei doi au avut împreună patru copiii:

• Lorenzo de' Medici (9 septembrie 1492 - a murit timpuriu).
• Lorenzo al II-lea, Duce de Urbino (4 septembrie 1493 - 4 mai 1519).
• Clarice de' Medici (1493 - 3 mai 1528). S-a căsătorit cu Filippo Strozzi cel Tânăr (1488–1538).
• Cosimo de' Medici (a murit la o vârstă fragedă).

* 1547: Konrad sau Conrad Peutinger (pronunțat în germană /Pɔɪ̯tɪŋɐ/, n. Augsburg, 14 octombrie 1465 - 28 decembrie 1547) a fost un umanist, jurist și amator german de antichități.

Peutinger era apropiat al împăratului Maximilian al Austriei. A fost unul dintre primii care au publicat inscripții romane. Numele său a rămas asociat îndeosebi cu Tabula Peutingeriana, copie a unei hărți care arată Imperiul Roman și drumurile militare care îl traversau. Moștenise harta la decesul prietenului său Conrad Celtes (Konrad Bickel, 1459-1508), bibliotecarul lui Maximilian, care pretindea că o descoperise în bibliotecă în 1494. Peutinger ar fi vrut să o publice, însă a murit înainte ca să-și fi dus la bun sfârșit această sarcină. Tabula Peutingeriana a fost în sfârșit publicată în 1753 de către Franz Christoph von Scheyb. Peutinger a publicat și Historia Gothorum de Jordanes, și Historia gentis Langobardorum de Paulus Diaconus.

·         1585: Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie1524,^[1] La Possonnière castle[*], Franța – d. 27 decembrie 1585,^[1][2][3]La Riche, Franța) a fost un poet francez.

A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa Discours de la Misère de ce Temps(1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.

Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în epocă sub denumirea de Pleiada maestrului Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând, Remi Belleu.

Maestrul Ronsard avea un proiect literar măreț, La Franciade, o epopeededicată însuși regelui, dar, după moartea acestuia, survenită la 1574, poetul avea să își piardă întreaga inspirație.

În tot timpul festivităților s-a aflat la Curte, elogiindu-l pe rege în versuri și sonete, compuse pe placul invitaților. Din nefericire, el nu avea cum să audă aprecierile celor prezenți, suferind de surzenie.

·         1663: Francesco Maria Grimaldi, preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian (n. 1618). Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis.^[3]

Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665 menționează în lucrarea Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că

„... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă.”

Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. Grimaldi a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă Lunii (selenografie). Harta respectivă a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC).

Din 1640 până în 1650 Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, Almagestum novum (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru.

Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.

·         1694: Regina Maria a II-a a Angliei (n. 1662). A  domnit ca regină a Angliei și a Irlandei din 13 februarie  și ca regină a Scoției din 11 aprilie 1689  până la moartea sa. Maria a fost cea mai mare fiică a lui Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II- lea al Angliei) și a primei lui soții, Lady Anne Hyde si era de religie protestanta. A suit pe tron in urma „Glorioasei Revolutii” conduse de sotul sau, printul olandez  William de Orania , in urma careia a fost rasturnat de pe tron tatal sau care era de religie catolica.

·         1706: Pierre Bayle, filosof francez (n. 1647)
* 1728: Ducesa Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg (22 decembrie 1670 – 28 decembrie 1728) a fost prințesă de Saxa-Gotha-Altenburg și ducesă în Saxonia. A fost fiica cea mare a lui Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg(1646–1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels(1648–1680). Tatăl ei a fost descendent de a patra generație din Johann Frederick, Elector de Saxonia pe linie masculină directă.

S-a căsătorit cu Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (15 octombrie 1667 - 24 iunie 1718) și au avut 13 copii. Prin fiica ei omonimă, Anna Sophie a fost strămoașa atât a reginei Victoria și a Prințului Albert cât și a Charlottei a Belgiei și a lui Leopold al II-lea al Belgiei.

·        1157: Prințesa Caroline a Marii Britanii (Caroline Elizabeth; 10 iunie 1713 – 28 decembrie 1757) a fost membră a familiei regale britanice, al patrulea copil și a treia fiică a regelui George al II-lea. Prințesa Caroline^[1] s-a născut la Palatul Herrenhausen în Hanovra, Germania, la 10 iunie 1713 (stil nou). Tatăl ei era Prințul Ereditar de Hanovra, fiul cel mare al Electorului de Hanovra. Mama ei era Caroline de Ansbach, fiica lui Johann Friedrich, Margraf de Brandenburg-Ansbach. A fost botezată a doua zi după naștere la Palatul Herrenhausen.^[2]

În urma "Act of Settlement" (1701), ea a devenit a șaptea în linia de succesiune la tronul britanic. În 1714, regina Anne a murit și bunicul Carolinei a devenit regele George I în timp ce tatăl ei a devenit Prinț de Wales. La vârsta de un an, Caroline și-a însoțit mama și surorile mai mari (Prințesa Anne și Prințesa Amelia) în Marea Britanie iar familia s-a stabilit la Palatul St James din Londra.

În 1722, la indicația mamei sale s-a imunizat de variolă prin variolizare, un tip de imunizare timpuriu popularizat de Lady Mary Wortley Montagu și Charles Maitland.^[3]

Prințesa Caroline a fost favorita mamei ei,^[4] și i se spunea "adevărul spus de Caroline Elizabeth" (sau "iubitoarea de adevăr").^[5] Când avea loc un dezacord printre copiii regali, părinții ei o chemau pe Caroline pentru a afla adevărul.^[6]

Potrivit credinței contemporanilor, Prințesa era nefericită din cauza iubirii ei pentru un curtean căsătorit, Lordul Hervey. Când Hervey a murit în 1743, Caroline s-a retras la Palatul St. James cu mulți ani înaintea morții și se vedea doar cu familia și câțiva prieteni apropiați.^[7]

Era atât de nefericită încât își dorea să moară. Prinșesa Caroline a murit necăsătorită și fără copii la 28 decembrie 1757 la vârsta de 44 de ani la Palatul St James. A fost înmormântată la Westminster Abbey.

* 1782: Maria Carolina de Savoia (Maria Carolina Antonietta Adelaide; 17 ianuarie 1764 – 28 decembrie 1782) a fost prin naștere prințesă de Savoia. A fost fiica cea mică a regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și s-a căsătorit în 1781 cu Anton, Prinț de Saxonia. A murit de variolă la vârsta de 18 ani.

* 1796: Prințul Louis Carol al Prusiei (germană Friedrich Ludwig Karl von Preußen) (5 noiembrie 1773 - 28 decembrie 1796) a fost al doilea fiu al regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și a celei de-a doua soții, Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt.

A murit la vârsta de 23 de ani de difterie.

·         1814: A murit József (Iosif) Benkő, preot şi profesor de teologie; istoric (studii privind istoria medievală a Transilvaniei), botanist şi geograf secui; (n. 1740).
* 1849: Antoine Chrysostome Quatremère de Quincy (n. 21 octombrie 1755, la Paris - d. 28 decembrie 1849, la Paris) a fost un arheolog, filosof, istoric de artă, critic de artă și om politic francez.

·         1889:  Teresa Cristina (14 martie 1822 – 28 decembrie 1889), supranumită "Mamă a brazilienilor",^[1][2][3][4] a fost soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei, care a domnit din 1831 până în 1889. Numele ei complet a fost Teresa Cristina Maria Giuseppa Gaspare Baltassare Melchiore Gennara Francesca de Padova Donata Bonosa Andrea d'Avelino Rita Luitgarda Geltruda Venancia Taddea Spiridione Rocca Matilde.^[5] Născută Prințesă a Regatului celor Două Sicilii, în prezent în sudul Italiei, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a infantei Doña Maria Isabella a Spaniei. A fost membră a ramurei italiene a Casei de Bourbon, numită Bourbon-Două Sicilii. Teresa Cristina a fost fiica Ducelui de Calabria, care mai târziu a condus Regatul celor Două Sicilii ca regele Francisc I. Prin tatăl ei, a fost membră a Casei de Bourbon-Două Sicilii, ramura italiană a bourbonilor spanioli. Teresa Cristina a fost descendentă a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței pe linia masculină a nepotului său, Filip al V-lea al Spaniei.^[6]Mama Teresei Cristina a fost infanta Maria Isabel, fiica regelui Carol al IV-lea al Spaniei și sora mai mică a Carlota a Spaniei care s-a căsătorit cu regele Ioan al VI-lea al Portugaliei și deci bunica paternă a viitorului soț al Teresei Cristina.^[6]

Născută la 14 martie 1822 la Neapole,^[7] Teresa Cristina a devenit orfană când tatăl ei a murit în 1830. Mama ei a neglijat-o după ce s-a căsătorit cu un tânăr ofițer în 1839.^[5] A fost crescută în izolare, într-un mediu de superstiții religioase, intoleranță și conservatorism.^[5]

* 1903: George Robert Gissing (n. 22 noiembrie 1857,^{[1][2][3][4][5]} Wakefield, Regatul Unit^[6] – d. 28 decembrie 1903,^{[1][2][3][4][5]} Saint-Jean-Pied-de-Port, Franța) a fost un romancier englez. Romanele sale sunt în maniera lui Charles Dickens, de un realism cu valențe naturaliste înfățișând medii și ambianțe degradate.

·         1904 - A murit Milton Waldo Hanchett, inventator american al scaunului de dentist (n.12.07.1822).
* 1922: Ahmed Midhat Efendi (n. 1844 - d. 28 decembrie 1922) a fost un ilustru scriitor de origine turcă din perioada Tanzimatului, în operele sale oglindindu-se dorința de modernizare a societății turce.

·         1923 - A murit inginerul francez Alexandre Gustave Eiffel, cel care a construit vestitul Turn Eiffel, simbol al Franţei (n.15.12.1832).

·         1937: A încetat din viaţă Maurice Ravel, compozitor şi pianist, autorul celebrului “Bolero”; (n. 7 martie 1875). Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure – d. 28 decembrie 1937, Paris), compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere.

·         1945: A încetat din viaţă scriitorul  american Theodore Dreiser;  (“O tragedie americană”, “Sora Carrie”); (n. 27 august 1871).

·         1947: Victor Emmanuel al III-lea (cu numele întreg Il Principe Vittorio Emanuele Ferdinando Maria Gennaro di Savoia, Principe Ereditario d’Italia; italiană Vittorio Emanuele III.; n. 11 noiembrie 1869, Napoli, Italia – d. 28 decembrie 1947, Alexandria, Egipt) a fost membru al Casei de Savoia și rege al Italiei (1900-1946). În plus, el a pretins coroanele Etiopiei și Albaniei și titlurile de împărat al Etiopiei (1936-43) și rege al Albaniei (1939-43) care au fost recunoscute de marile puteri în 1937 și 1939. În timpul lungii sale domnii, Victor Emanuel al III-lea a văzut două războaie mondiale și nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei. Victor Emmanuel s-a născut la Neapole, Regatul Italiei. A fost singurul copil al regelui Umberto I al Italiei și a soției lui Margherita de Savoia.

Spre deosebire de fiul vărului său patern care avea 1,98 m, Victor Emanuel era mic de statură chiar și după standardele secolului al XIX-lea, avea numai 1,53 m.^[3] De la naștere, Victor Emanuel a primit titlul de Prinț de Neapole.

La 24 octombrie 1896, Prințul Victor Emmanuel s-a căsătorit cu Elena de Muntenegru, fiica regelui Nicolae I de Muntenegru.

La 29 iulie 1900, după asasinarea tatălui său, Victor Emmanuel în vârstă de 30 de ani, i-a succedat la tron. A devenit Victor Emanuel al III-lea al Italiei iar Elena, regina Elena a Italiei.

Când a început Primul Război Mondial, inițial Italia a rămas neutră, în ciuda faptului că făcea parte din Tripla Alianță. Totuși, în 1915, Italia a semnat câteva tratate secrete prin care s-a angajat să intre în război de partea Triplei Antante. Cei mai mulți oameni s-au opus războiului însă Camera italiană a deputaților l-a forțat pe primul ministrul Antonio Salandra să demisioneze.

Victor Emmanuel a refuzat demisia lui Salandra și a luat el însuși decizia pentru Italia de a intra în război. În mod legal el a avut dreptul de a lua această decizie în conformitate cu "Statuto Albertino". Corupția, eforturile dezorganizate ale războiului, pierderea imensă de vieți suferită de armata italiană în special în marea bătălie de la Caporetto, depresia economică care a urmat războiului a întors regele împotriva a ceea ce el a perceput ca o burghezie ineficientă politic.

Regele Victor Emmanuel al III-lea al Italiei și regina Elena au avut 5 copii:

1. Yolanda Margherita Milena Elisabetta Romana Maria (1901-1986), căsătorită cu Giorgio Carlo Calvi, Cobte de Bergolo;
2. Mafalda Maria Elisabetta Anna Romana (1902–44), căsătorită cu Prințul Filip de Hesse; ea a murit în lagărul de concentrare de la Buchenwald;
3. Umberto Nicola Tommaso Giovanni Maria, mai târziu Umberto II, rege al Italiei (1904–1983) s-a căsătorit cu Prințesa Marie José a Belgiei (după abolirea monarhiei s-au despărțit)
4. Giovanna Elisabetta Antonia Romana Maria (1907–2000), căsătorită cu Boris al III-lea al Bulgariei și mama lui Simeon, rege și mai târziu prim-ministru al Bulgariei.
5. Maria Francesca Anna Romana (1914–2001), căsătorită cu Prințul Luigi de Bourbon-Parma.

* 1950: Constantin Karadja (nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n. 24 noiembrie 1889, Haga – d. 28 decembrie 1950, București) a fost un diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil român, membru de onoare (1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948). La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”.

·         1952: Alexandrine Auguste de Mecklenburg-Schwerin (24 decembrie 1879– 28 decembrie 1952) a fost soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei. S-a născut ducesă de Mecklenburg-Schwerin în orașul Schwerin. Tatăl ei a fost Frederick Francis al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin. Mama ei a fost Marea Ducesă Anastasia Mikhailovna a Rusiei, nepoată a împăratului Nicolae I al Rusiei. Prințesa Alexandrine s-a căsătorit cu Prințul Christian al Danemarcei la 26 aprilie 1898, la Cannes, Franța, la vârsta de 18 ani. Ei au avut doi copii:

• Prințul Frederick (1899–1972), mai târziu regele Frederic al IX-lea al Danemarcei; s-a căsătorit cu Prințesa Ingrid a Suediei
• Prințul Knud (1900–1976), mai târziu Knud, Prinț Ereditar al Danemarcei; s-a căsătorit cu Prințesa Caroline-Mathilde a Danemarcei

A murit la Copenhaga în 1952 și a fost înmormântată lângă soțul ei la Catedrala Roskilde.

Singurul frate al reginei Alexandrine a fost Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg și singura soră a fost Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin, soția lui Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, fiul cel mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

* 1959: Ante Pavelić (n. 14 iulie 1889, Bradina, Bosnia și Herțegovina, Austro-Ungaria – d. 28 decembrie 1959, Madrid, Spania) a fost un politician fascist croat, criminal de război și colaborator al Axei.^[1] El a condus sub titulatura de Poglavnik^{[note 1]} al Statului Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă al Germaniei Naziste existent în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei.^[2] În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate fasciste^[3]ultranaționaliste și separatiste, Ustaše. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică rasistă care a dus la genocidul a sute de mii de sârbi, evrei și romi, precum și a adversarilor politici croați în lagărele de concentrare ale NDH. După război, Pavelić a fugit în străinătate. A murit în urma rănilor cauzate de o tentativă de asasinat la Madrid la 28 decembrie 1959. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns de membri ai Bisericii Romano-Catolice (conform unor documente americane declasificate.)^[25]

La șase luni după sosirea la Roma, Pavelić a plecat în America de Sud. Sosind în Argentina cu ajutorul rețelelor de refugiu ale naziștilor, a devenit consilier pe probleme de securitate al lui Juan Perón.^[26] Perón a emis 34.000 de vize croaților, inclusiv celor ce colaboraseră cu naziștii și fugiseră de Aliați.^[26]

La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare a înființării Statului Independent al Croației, Pavelić a fost împușcat și grav rănit de un atacator necunoscut la Buenos Aires.^[27] Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Deși un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, Pavelić nu a vrut să fie spitalizat.

La două săptămâni după atentat, autoritățile argentiniene au acceptat cererea guvernului iugoslav de a-l extrăda pe Pavelić, dar el s-a ascuns înainte de a putea fi trimis în Iugoslavia. Deși s-a spus că Pavelić ar fi plecat în Paraguay să lucreze pentru regimul Stroessner, locul unde se afla el exact a rămas necunoscut până la sfârșitul lui 1959, când s-a aflat că i se acordase azil politic în Spania. Pavelić a murit la 28 decembrie 1959, la spitalul german din Madrid, probabil din cauza complicațiilor cauzate de glonțul din coloana vertebrală.^[28] Pavelić a fost înmormântat în cimitirul San Isidro din Madrid.

* 1980: Marcel Langiller (născut în Charenton-le-Pont, Val-de-Marne, 2 iunie 1908 – decedat 28 decembrie 1980) a fost un jucător francez de fotbal. A jucat pe postul de atacant și a fost poreclit „La Caille”.

·         1986: Andrei Tarkovsky, regizor rus (n. 1932)

·         1989: Fizicianul Herman Oberth, inventator german născut la Sibiu, supranumit “părintele aviaţiei spaţiale”, a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. S-a născut pe 25 iunie 1894, iar şcoala primară a urmat-o in localitatea natală unde a şi facut primele sale experimente, studiind efectele imponderabilitatii şi acceleraţiei asupra corpului uman. Pasiunea pentru zborul cosmic i-a fost inspirată de carţile lui Jules Verne, în special de volumul “De la Pământ la Lună”. Şi-a continuat studiile in Germania – la Munchen, Gottingen şi Heidelberg – la absolvire prezentand o lucrare cu tema “zborurile spatiale”, dar care a fost respinsa pe motiv ca era utopică. In ciuda ridiculizării teoriilor sale, Herman Oberth a realizat in 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid şi a continuat apoi cu şi mai multa determinare să lucreze la teoriile sale revoluţionare. Pe 23 iulie 1930, a testat motorul de rachetă, care a funcţionat 90 de secunde, ceea ce a reprezentat un adevarat succes. In perioada cât şi-a desfăşurat activitatea la Mediaş (1935) a reuşit lansarea primei rachete cu combustibil lichid, fapt care a deschis noi perspective omenirii. Trei ani mai tarziu s-a mutat in Germania, pe tot parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondial familia sa avand de suferit din cauza nazistilor. Cat a lucrat la Peenemunde, si-a pus in aplicare idei mai vechi, cum ar fi combinatia oxigenului lichid cu alcoolul si racirea regenerativa, astfel incat in 1944 impreuna cu echipa sa a experimentat noi modele de rachete. Dupa razboi, a lucrat pentru marina italiana, la dezvoltarea unor rachete antiaeriene, si la modernizarea arsenalului armatei SUA, in Huntsville-Alabama. S-a pensionat la varsta de 68 de ani, insa si-a continuat studiile. Criza energetica din SUA, din 1977, l-a facut sa proiecteze o statie eoliana. Cercetarile sale acopera o mare parte a problemelor cosmonauticii: propulsia cu combustibil lichid, racheta electrica, studiul materialelor, oglinda cosmica. In 1958, a scris o carte despre automobilul lunar. Multe din ideile sale au facut ca omul sa ajunga in spatiul cosmic.

* 1995: Gheorghe Cunescu (n. 3 august 1914, Susleni – d. 28 decembrie 1995, București) a fost un preot, publicist, scriitor, critic literar și istoric literar, istoriograf muzical, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din București.

·         1997: A încetat din viaţă pictorul roman  Corneliu Baba; (n. 18 noiembrie 1906, Craiova).

·         2004 - A încetat din viaţă scriitoarea americană Susan Sontag, considerată drept cea mai europeană dintre scriitorii americani, cunoscută pentru eseurile sale despre artă şi literatură, pentru analizele critice la adresa Occidentului şi pentru părerile sale de stânga.(n. ianuarie 1933)

·         2004 - A murit pictorul Vasile Chinschi, preşedinte al Secţiei de Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici (n.01.01.1939).

·         2007: A decedat  la varsta de 94 de ani Clody Bertola, cunoscută actriţă romană de teatru şi film; (n.12 august 1913). S-a născut la București într-o familie de religie catolică. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Cariera actriței a fost evocată în volumul „La vie en rose” de Ludmila Patlanjoglu. A fost prietenă cu Jeni Acterian.

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[1]

Clody Bertola a decedat în București la 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 ani. Corpul neînsuflețit a fost depus în capela din cimitirul Bellu catolic, după care a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești, potrivit dorinței testamentare a răposatei.^[2] A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soții săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, și Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani.^{[3] A jucat în:} 

• 1957 -- Ciulinii Bărăganului,
• 1971 -- Facerea lumii,
• 1972 -- Felix și Otilia - Aglae Tulea
• 1973 -- Ciprian Porumbescu - soția pastorului
• 1978 -- Profetul, aurul și ardelenii (1978)

·         2008: A murit scriitorul Haralamb Zincă (numele real: Hary Isac Zilberman), unul dintre pionierii romanului poliţist românesc; (n. 1923).

·         2008 - A încetat din viaţă interpretul şi compozitorul de rock, Delaney Bramlett (n. 1 iulie 1939)
* 2009: James Owen Sullivan (n. 9 februarie 1981 – d. 28 decembrie 2009), cunoscut ca și The Rev, a fost un cunoscut toboșar american, membru al trupei de metal americane Avenged Sevenfold. A fost și vocalistul trupei Pinkly Smooth, un proiect în care el era cunoscut drept Rat Head, împreună cu un alt membru al Avenged Sevenfold, chitaristul Synyster Gates.

·         2010 - A încetat din viaţă muzicianul de jazz Billy Taylor; cântecul său "I Wish I Knew How It Would Feel to Be Free" a devenit un imn al mişcării pentru drepturile civile din Statele Unite ale Americii (n. 24 iulie 1921)

·         2010 - A încetat din viaţă Agathe von Trapp, fiica cea mare a familiei von Trapp, care a inspirat scenariul filmului "Sunetul Muzicii" (n. 12 martie 1913)

·         2012: Andrei Andrieș (n. 24 octombrie 1933, Chișinău, Regatul României – d. 4 iulie 2012, Chișinău, Moldova) a fost un fizician din Republica Moldova, care a fost ales membru corespondent (1978) și apoi membru titular (1984) al Academiei de Științe a Moldovei. Membru PCUS, secretar al organizației de partid a Academiei de științe din RSSM în perioada sovietică.

Între anii 1984-1989 a îndeplinit funcția de secretar științific general și apoi în perioada 9 noiembrie 1989 - 5 februarie 2004 pe cea de președinte al Academiei de Științe a Moldovei.

În anul 1991, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

·         2012: A murit economistul Bogdan Baltazar, unul dinte bancherii influenţi din România (preşedinte al Băncii Române pentru Dezvoltare între anii 1998 şi 2004); a fost o personalitate publică marcantă, care a influenţat poziţionarea României în contextul economic mondial şi care a pus bazele şi a consolidat relaţia cu instituţiile financiare mondiale (n. 1939).

* 2012: Emmanuel Scheffer (ebraică עמנואל שפר‎; n. 1 februarie 1924 – d. 28 decembrie 2012^[3]) a fost un fotbalist și antrenor născut în Germania.^[4] A fost antrenorul echipei naționale de fotbal a Israelului în două mandate, între anii 1968–1970 și 1978–1979, conducând echipa la Jocurile Olimpice de vară din 1968,^[5] și la singurul Campionat Mondial la care a luat parte, cel din 1970.^[4][6]
* 2015: Ian Fraser Kilmister (n. 24 decembrie 1945, Burslem, Stoke-on-Trent, Anglia – d. 28 decembrie 2015), cunoscut după numele de scenă Lemmy, a fost un muzician și basist englez fiind cel mai cunoscut pentru faptul că a fondat formația de muzică rock Motörhead. Înfățișarea și vocea gravă l-au făcut o persoană cult de neconfundat.

Muzicianul a decedat la 28 decembrie 2015, la doar două zile după ce aflase că are o formă avansată de cancer. Lemmy locuia într-un apartament din Los Angeles, statul California, care era aproape de barul unde se întâlnea cu alți muzicieni. La începutul anului 2016, fusese programat un turneu împreuna cu trupa sa.

* 2017: Rose Marie Mazzetta (15 august 1923 – 28 decembrie 2017) a fost o actriță americană de film, televiziune și voce. La 28 decembrie 2017, Rose Marie a decedat în Van Nuys, California.^[1]Actrița avea 94 de ani.

Sărbători

·         Sfinții 20.000 mucenici din Nicomidia; harți (Calendar Creștin Ortodox)

·         Sfinții Prunci Nevinovați, martiri. (Calendarul Romano-Catolic)

ARTE 28 Decembrie

MUZICĂ 28 Decembrie

Nicolae Kirculescu, compozitor român de muzică ușoară, de film și teatru

Nicolae Kirculescu 

Nicolae Brânzeu, compozitor și dirijor român

Nicolae Branzeu Simfonia III: https://youtu.be/UyskxXZ1tJI.

Roebuck "Pop" Staples, chitarist şi vocalist american (The Staples Singers)

Staple Singers:

Johnny Otis (John Veliotes), cântăreţ, baterist, pianist şi compozitor american de origine greacă

Dorsey Burnette, cântăreţ, basist şi compozitor rockabilly american

Dorsey Burnette 

Charles Neville, saxofonist, flautist şi percuţionist american (Neville Brothers)

Richard Clayderman, pianist francez

Nigel Kennedy, violonist englez

Laurențiu Cazan

Pianistul şi compozitorul francez de jazz Michel Petrucciani

Alexandra Ungureanu, cântăreață

Alexandra Ungureanu: https://youtu.be/0yi_TS8gh2A?list=PLuq40ZQ8_XPs6BqZDmLHl34mo4VSKudDq.

Maurice Ravel

The Best of Ravel: https://youtu.be/1_WmavzeFh4.

Interpretul şi compozitorul de rock, Delaney Bramlett

Muzicianul de jazz Billy Taylor

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best French Songs Of All Times - Nos Souvenirs Collection

Schubert: Complete String Quartets

Relaxing Blues Music | Love & Blues | Rock Music 2019 HiFi (4K)

POEZIE 28 Decembrie

Magda Cârneci

Biografie

Nastere: 1 ianuarie 1956 in Garleni, Bacau


Fiica poetului Radu Carneci, cunoscuta un timp sub pseudonimul literar Magdalena Ghica, s-a nascut la 1 ianuarie 1956 in Garleni, Bacau. 

A terminat scoala generala in Bacau, apoi a continuat studiile liceale la Bacau si Bucuresti (Liceul „N. N. Tonitza). intre 1974 si 1979 urmeaza cursurile Facultatii de Istoria si Teoria Artei din cadrul Institutului „Nicolae Grigorescu din Capitala, facand apoi doi ani de specializare postuniversitara. 

Din 1991 este doctorand la „Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris, cu doctoratul in istoria artei sustinut in 1996. A debutat in noiembrie 1975 cu o pagina de poeme in „Romania literara. Dupa absolvirea facultatii a fost un timp muzeograf la Muzeul National de Arta, apoi, intre 198l-1990, cercetator stiintific la Institutul de Istoria Artei din Bucuresti. in 1990 este, pentru un timp, director al Departamentului Arte Vizuale in Ministerul Culturii condus de Andrei Plesu. intre 1990 si 1992 ocupa functia de directoare a Institutului de Istoria Artei; din 1993 este presedinta Grupului pentru Dialog Social. Scrie eseuri, editeaza carti cu profil cultural si de arta, este traducatoare, se manifesta in forme publicistice variate.

Aparitie singulara in peisajul liric al generatiei sale, Magda Carneci are obsesia totalului, a perfectului, a rotundului; un model totalizant, care sa poata intruni toate directiile, tendintele, formele de manifestare, temporal si spatial. intr-un text teoretic programatic propune „o formula sincretica bazata pe ratiunea polimorfului si a contradictoriului, (,..) care valorifica experimentalismul modernist si nostalgiile retrospective ale traditionalismului, coincidenta contrariilor - dupa cum sintetizeaza criticul literar Eugen Simion. Unui asemenea program teoretic poeta ii raspunde printr-un text conceptual, in care evenimentul autobiografic nu are loc (sau este subiacent), realitatea patrunde aparent incolora, iar conceptul se intalneste uneori cu ludicul in imaginarea derizoriului. Poeta se detaseaza in cadrul generatiei sale „prin aceasta dorinta de asceza in lumea conceptelor (Eugen Simion). Ultimul volum al sau, remarcabil in contextul liric actual, cu titlul anticipat de creatia poetica anterioara, vine sa continue constructia modelului totalizant dorit depoeta. „Haosmosul, o „nemarginire in nemarginire, este construit de creatoare ca un paradis bulversat, ilogic in logica sa. Programatic si liric, poeta este in plin efort de construire. Criticul literar Marin Mincu vede, cu indreptatire, in Magda Carneci, „ una din vocile autentice din cadrul generatiei sale, „ interogandu-se grav asupra cailor de exprimare poetica.

Pentru a sugera o poietica proprie, Magda Carneci inventeaza sau adopta sintagma hipermateria, care s-ar putea traduce in cazul de fata cu o exacerbare a procesului de accelerare a particulelor din care se constituie existenta si lumea in coordonatele lor corporale, materiale triviale, abjecte. Dar ce, va intreba cineva, poeticile anterioare nu vizau acelasi deziderat? Posibil, insa acestea aveau ca obiectiv principal, implicit sau explicit, transcenderea "materiei" prin medierea tot atator retorici.Metoda Magdei Carneci nu-si transcende obiectul, sau in orice caz, nu acesta este imperativul poeziei de care se lasa tentata in Hipermateria (1980), ci incearca o apropiere concreta, palpabila, "hipermateriala" de real printr-un impact hiperlucid, traumatizant. "Poemul" nu are nimic transcendent in sine pentru ca a fost facut de o "fiinta" materiala cu o "ereditate-ncarcata" ("Prietene / care acum ma citesti / nu-ti fa iluzii, aminteste-ti tot timpul / ca sunt o fiinta asemeni cu tine / ma nasc, ma-nmultesc, pot gresi, mint adesea, exagerez, fabulez, nu ma slavi, n-are rost II Am cap, trunchi si membre, inceput si sfarsit, / o ereditate-ncarcata") si, in esenta, trebuie sa se stie ca emitentul de text se confunda cu receptorul intr-o simbioza viscerala: "Stau in tine. / Stau si vorbesc din pantecul tau. / Limba mea asteapta in tine. / Poate sunt tu, poate esti eu, / Poate acesta-i cuvantul / pe care haosul / de o eternitate / se screme, se chinuie, se abtine, / sa-1 rosteasca cu greu".

Desacralizarea mitului feminin decurge chiar din aplicarea preceptelor interioare ale acestei poietici hipermateriale; pentru a se institui, pentru a se "textualiza", audaleul incepe punand "in discutie", rastignind in primul rand chiar conditia feminitatii gracile impusa de o retorica falsa. 

Volume de versuri: 

Hipermateria, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980; 
O tacere asurzitoare, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985 (ambele publicate sub pseudonimul Magdalena Ghica); 
Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.

Blitz. Instantaneu. Lenta developare a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
in lumina finala a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Haosmos a aparut in volumul cu acelasi titlu, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Un amfiteatru in Grecia a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.

Femeie

Te cunosc, femeie,
stiu bine mizeriile trupului tau de nimic "imperiu de aur" cumparat pe doi bani,
pamant batut de atatea picioare spalat
de atatea valuri de sange

de parca ai fi vrei
Istorie ori
vreo patrie a tuturora.
Tu esti asemeni vechii iluzii, oglinda,
semn obscen si simbolicpe toate obiectele, reclama pentru cosmetice si
pentru imaginea cosmosului, trupul gol si fragil in pesteri, in veceele publice,
in sistemele de idei pure si reci, un obiect de lux stralucitor si umil
expus in vitrinele universale ca o biblie a tuturora,
desfranat memento mori cu dragoste
Nu ai chip, ai prea multa substanta, prea esti totul, nu esti nimic.
Iti cunosc prea bine sanii, sexul, durerile,
dar la gunoi cu aceste certificate de pace la gunoi cu centurile de castitate, cu centurile de siguranta, cu fecioara
Maria, si cu pudoarea,
nu mai ai ce ascunde, nu mai ai ce pazi
Un lujer gros de porumb poate creste oricand in orice pustiu din coapsele tale fierbinti
si puternice care pot salva lumea uterul tau
e un loc prea bun pentru intreg universul
Ce-ai zice atunci de-un "om nou"?

O, generatia mea Nu exista idee nevinovata despre nimic : barbat, femeie, copil gura ta care tace Nimic -. a trai e o afacere pe cont propriu care priveste lumea intreaga (ai grija cum mananci, cum ranjesti, cum pronunti cuvantul amor, universul se ia dupa tine, te judeca) Fata in fata cu tine, razboiul mondial al lui Este cu Poate cu Trebuie cu A nu fi o singuratate totala, alege, tu impreuna cu tine, dezbracat in mijlocul multimii A vorbi ! ori a scoate in vazul tuturora, in lumina viscerele insangerate ale zilei de azi : ale mele, ale tale, ale nostre. Dezgoleste-te. Proba adevarului este rana care esti tu intreg : drapele, litere, cifre, limba materna. Creierul tau, cale a absolutului mic, sexul tau, dovada rabdarii de-a fi ultima arma : razi pana la lacrimi. O bucata din lumea ce se deschide asupra insasi acest gatlej, aceasta gura croita cu arma care vrea sa trezeasca, strigandu-se. Si totdeauna numai fragmente, tandari, chistoace ale unei realitati care intrece toate masurile, femeia aceasta si-a pierdut hainele si-si cauta flamanda altele noi, si umbla sa-si iasa din piele si e senzationala Haide, canta, slaveste, cuvanta ! O, generatia mea, generatie, de ce te tii de palavre atat ? Zambetul fotogenic Mi s-a spus ca eternitatea nu mai exista. M-am spalat, am mancat, m-am impodobit. Mi s-a spus ca nu voi scapa: gol stau sub cearceafuri, asteptand. Vor veni. Si azi soarele a rasarit mai devreme: Mi-au explicat cum sunt facute masinile de taiat verdeturi sau carne si masinile de razboi, florile de vara si cele rosii de hartie subtire, cum sunt eu, o masa de pranz incarcata peste care zboara muste betive, cum e lumea, copiii spun ei s-ar naste din impreunarea barbatului cu femeia, (si cancerul, o, bucuria!) Mi-au spus, mi s-a spus, mi s-a spus. Stiu totul. Am invatat pe de rost cele de mai sus si insasi memoria mea personala (e adevarat, n-am avut timp pentru detalii, spre exemplu "a mangaia fara mana o broasca testoasa", in general insa n-am facut mari greseli de la text) Dar despre momentul acesta atat de festiv, iata nimic! afisele vorbeau despre o frumoasa excursie in oceanul Pacific. Ce se face, ce se spune, ce se gandeste? Vor veni. Ma va vedea toata lumea, mama, tata, prietenii, pretentiosii, toata lumea, alb pe masa de disectie lucitoare, toata lumea, emisiune in direct pentru tot universul, o lectie, gol foarte gol stau sub cearceafuri si-astept. Un zambet fotogenic e bun?

TEATRU/FILM 28 Decembrie

Cyrano de Bergerac - Edmond Rostand: 

Cu Clody Bertola:

Biografie

Celebra actrita a teatrului si filmului romanesc, Clody Bertola actrita cu origini italiene, franceze si germane s-a nascut pe 12 august 1913 in Bucuresti. Cu un nume predestinat scenei, Clody a ales arta de la inceput. "De mica, imi doream sa fiu dansatoare, insa pana la urma am ajuns sa fac teatru", declara actrita. 

A primit o educatie religioasa la pensionul catolic din Paris, unde a fost trimisa dupa sinuciderea tatalui sau, a absolvit cursurile Conservatorului de Arta Dramatica si a avut o exceptionala cariera teatrala la Teatrul Bulandra, scena care a consacrat-o si unde a obtinut cele mai mari succese. 1936 - sustine examenul de absolvire al Conservatorului, cu piesa "Sfanta Ioana"

1937 - Ditirambele amoroase ale poetului (EMIL BOTTA) au rămas fără ecou. Citez doar cîteva frînturi patetice ale poetului nespus de amorezat, dar atunci fără succes.
Emil Botta către Clody: „Nu-ti scrie cineva îndrăgostit de farmecul tău – tineretele mele – Si multe au fost, Doamne, le acuz ci scrie Raiului. Paradis Lost.Să mă ia dracu, sunt amorezat, ca un smintit de tine, Clody scumpa mea.Eu nu voi mai trăi decît pentru tine, Clody scumpa mea.
Eu nu voi mai trăi decît pentru tine. Încolo nu mai am pentru ce să exist.
Scumpă Clody, înteleg foarte clar că nu mă iubesti; e limpede asta. Eu continui totusi să mă topesc de dragul tău si, iată, în clipa cînd scriu, mi se pare că toată viata mea e suspendată aici, într-un moment unic. E straniu că mie experientele nu mi-au servit la nimic, n-am învătat nimic, n-am primit sau n-am înteles nici o lectie.
Îmi închipui cît e de penibil, de dificil, de delicat, să scriu cuiva care nu ti-e nici iubit, nici frate, nici prieten, nimic, nimic, nici măcar amant si care ar vrea să cumuleze functiile sale.” 

1940 Primul sau mariaj s-a consumat alaturi de pictorul Stefan Constantinescu. "Credea in mine. Era un mare admirator al meu. Cu toate acestea, ii suportam greu gelozia si independenta. Stiam ca daca voi ramane cu el, n-o sa pot sa fac teatru", declara actrita cu privire la primul sau sot. Motiv pentru care cei doi s-au despartit

1945 In momentul in care s-a casatorit cu Liviu Ciulei, Clody s-a mutat in noua casa cu tot cu fostul sot, pictorul Stefan Constantinescu, care a ramas acolo pana in ultimele zile ale vietii. "Stefan mi-a fost sot, prieten si tata. Liviu il admira mult pentru gustul sau rafinat. Obisnuia sa-l consulte intotdeauna cand lucra la un spectacol."

Alaturi de Ciulei a format, in 1947, prima trupa a teatrului Odeon. Au trait impreuna o frumoasa poveste de dragoste, marcata atat de succese profesionale, cat si de repercusiunile regimului comunist. Cu toate acestea, nici acest mariaj nu a durat. Ruptura dintre cei doi s-a datorat slabiciunii lui Ciulei pentru o alta femeie, "care de fapt nu a contat deloc in viata lui. Atunci a aparut in viata mea o fiinta puternica, care m-a cucerit si m-a dominat total: Lucian Pintilie", avea sa sublinieze mai tarziu Bertola, intr-un interviu publicat in 1997, in cartea Ludmilei Patlanjoglu, "La vie en rose cu Clody Bertola".


Intalnirea ei cu scena s-a datorat unor personalitati radiante: Marietta Sadova, Maria Filotti, Alice Voinescu, Haig Acterian, Lucia Sturdza Bulandra

In cinematografie actrita nu a prea avut noroc. Doar cinci filme in 20 de ani. Primul film a fost, in 1957, co-productia romano-franceza "Ciulinii Baraganului", in regia lui Louis Daquin. Au urmat "Facerea lumii" de Gheorghe Vitanidis, Felix si Otilia" de Iulian Mihu, in 1971, apoi "Ciprian Porumbescu" de acelasi Vitanidis, in 1972, si "Profetul, aurul si ardelenii" de Dan Pita in 1977.

Lucian Pintilie a fost cel din urma iubit al actritei, alaturi de care a trait mai bine de 40 de ani. "Eu am avut relatii ciudate cu barbatii. Stefan Constantinescu a fost mult mai in varsta. „ Liviu Ciulei si Lucian Pintilie erau mult mai tineri", afirma Bertola. Cu toate acestea, niciun obstacol nu a reusit sa o desparta de Pintilie. Legatura dintre cei doi a inceput tot pe scena. Cu douazeci de ani mai tanar decat Bertola, Pintilie conducea echipa responsabila cu filmarea piesei de teatru "Omul care aduce ploaia", in care viitoarea lui sotie detinea rolul principal. La fel ca la primele intalniri cu iubitii din trecut, nu a simtit niciun fior special, ceva care sa o anunte ca va petrece alaturi de acel barbat cei mai frumosi ani din viata. Cu toate acestea, actrita a fost mai tarziu pe deplin fermecata de Pintilie: "M-a fascinat lipsa lui totala de formalism, aproape de proasta crestere. Ma atragea la el nebunia, "golania" lui plina de spiritualitate. Felul de a gandi original despre arta, despre oameni. Felul de a trai fara compromisuri", declara Clody.

Însă iubirile ei n-au urmărit câştiguri financiare şi au fost atât de speciale încât cei trei bărbaţi cu care s-a căsătorit de-a lungul timpului, au avut puterea să-i rămână alături dincolo de orice convenienţă socială.

Ba mai mult, timp de 10 ani, a petrecut Anul Nou alături de toţi trei. soţul numărul unu, pictorul Ştefan Constantinescu, a fost cu 15 ani mai mare, soţul numărul doi, regizorul Liviu Ciulei era cu 10 ani mai mic, iar soţul numărul trei, regizorul Lucian Pintilie, cu 20 de ani mai tânăr. "Suntem la un loc, trei bărbaţi stând alături de femeia pe care o iubim profund. Este ceva sublim în această imagine, un bărbat de 80 de ani, altul de 60, al treilea de 50 şi o femeie a cărei vârstă nu are importanţă. "

A venit apoi caderea ingrozitoare - pierderea vederii despartind-o brutal de scena. S-a simtit uimirea si spaima atunci cand nu a mai recunoscut orasul, drumul ei fiind, ani de-a randul, doar intre casa din Piata Kogalniceanu si Teatrul Bulandra. Am asistat, cu toti, neputinciosi, cum cobora tot mai adanc in intuneric, in timp ce o boala necrutatoare (suferinta groaznică (nevralgie de trigemen) ii pricinuia dureri cumplite pe care nu le mai putea indura decat cu puterea rugaciunii iar cand Clody Bertola a lăsat scris în testamentul ei o dorinţă mai specială: ea a vrut ca la înmormântarea ei să vorbească doi colegi la care a ţinut enorm şi pe care i-a admirat ca profesionişti: Victor Rebengiuc şi Florian Pittiş am plans!

Cei doi ”fii”, cum îi numea actriţa în testamentul lăsat familiei, i-au fost alături în distribuţia spectacolului care a făcut istorie în teatrul românesc, Lungul drum al zilei către noapte, de Eugene O’ Neill, montat în 1976 de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra. Cei doi actori jucau în spectacol chiar rolurile fiilor eroinei principale.

Cu cativa ani inainte de a muri, actrita a cerut ca, dupa moarte, cenusa ei sa fie dusa in oraselul Assisi, din Italia. "I-am spus (lui Lucian Pintilie) ca atunci cand am sa mor as vrea sa-mi arunce cenusa peste dealurile inverzite de acolo." 

Clody Bertola s-a stins din viata in noaptea de 27 spre 28 decembrie, la varsta de 94 de ani

Cadavrul viu: http://youtu.be/iOBWKX1AMuY;

Teatru Radiofonic - APUS DE SOARE: http://youtu.be/u8-DrJJxXo4.

Care pe care (1982) - Milan Materak

badaranii 1958 Carlo Goldoni

Filmul Casablanca 1983 Cristina Corciovescu

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 28 Decembrie

96 glume vă așteaptă pentru a vă crea o bună dispoziție!

1.     Un ardelean intră într-un bar la New York . Barmanul îl ia tare, din prima şi îi spune că în acest bar se bea numai pe pariu.
- Domnule, pun pariu cu ţine că nu poţi să bei o sticlă de Whisky în 30 de minute.
Ardeleanul îşi cere scuze, iese din bar şi apare peste 10 minute înapoi, pune banu pe tejghea şi acceptă provocarea. Barman-ul îi dă sticlă, ardeleanul o termină în 10 minute. Barmanul, stupefiat.
- Domnule, dar n-am crezut că aşa ceva e posibil. N-am crezut că sunteţi in stare de aşa ceva. Nimeni nu a mai reuşit!
Ardeleanul:
- Nici io n-am crezut, da' m-am dus la baru de vis-a-vis să verific! 

2.     Din cauza ca nu avea berbec pentru oile lui, Badea Gheorge merge la doctorul satului si il intreaba ce sa faca. Doctorul ii spune ca poate sa ia el locul berbecului si daca se reuseste atunci a doua zi oile or sa stea la umbra, iar daca nu, la soare.
Merge Gheorge al nostru acasa, urca toate oile in tractor si merge cu ele la padure sa le rezolve.
Le trage la toate cate un numar si le aduce acasa. Peste doua zile cand se trezeste o cheama pe Maria:
-Marie, unde stau oile, la soare sau la umbra?
-La soare.
Le urca Gheorge iar in remorca si merge la padure. La fiecare cate 3 numere si acasa cu ele. Dupa 4 zile si 4 nopti de somn se trezeste si intreaba unde sunt oile. Maria se uita si le vede tot la soare. Gheorghe le urca iar în remorca si le duce la padure unde in doua zile le trage la fiecare 7 numere. Ajunge acasa si dupa 5 zile de somn o intreba pe Maria? 
-Marie, unde is oile?
-Ma Gheorge, nici la soare nici la umbra, ca toate is in remorca numai una e la volan si clanxoneaza. 

3.     O femeie, la poarta Raiului, îl întreabă pe Sf.Petru:
-Sfinte, nu s-ar putea să mă îndrumi către soțul meu, care s-a dus de mult timp, dar mi-e atât de dor de el…
-De ce nu? Cum îl chema?
-John Smith.
-Hmm…cam mulți cu numele ăsta. Dar dacă v-ați aminti ultimele lui cuvinte, ne-ar fi ușor…
-Cum să nu-mi amintesc! A zis:„-Femeie, de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”
-Aha..ha-ha..hmm..scuzați!…noi aici îi zicem Johnny Titirezul…

4.      Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, iart-o! 

5.     O blonda intra disperata intr-o benzinarie.-Va rog sa ma ajutati.. ! Mi-am inchis cheile masinii in masina.. ce ma fac acum???
Benzinarul se abtine cu greu sa nu rada...-Macar ati lasat gemul deschis de doua degete?" o intreaba pe blondina.-Da, da, desigur... zice aceasta "
-Bine, spune benzinarul, atunci incercati sa trageti butonul de blocajul usi in sus cu acest lat de sarma.
-Sunteti o COMOARA , zice blonda iesind cu latzul de sarma.
Dupa 10 minute intra un client in benzinarie care nu se putea stapani de ras.
-Ce sa intamplat? De ce razi asa? intreaba benzinarul.
-Ce va spun acum nu veti crede niciodata! zice omul. Afara, langa o masina, sta o blonda care incearca sa deblocheze usa cu un lat de sarma.
-Bine si ce-i de ras in asta ? intreaba benzinarul. Asta i se poate intampla oricui!...
-Desigur, zice omul "dar in masina mai era o blonda care zicea: ,,mai la stanga, mai la dreapta, mai sus ..!"

6.     Intra iepurasul in bar si spune hotarat:

- Cine-i cel mai tare de-aici?
Dupa cateva secunde de liniste nedumerita se ridica leul:
– Eu!
– Vino aici langa mine! Si acum: cine-i al doilea cel mai tare de-aici?
Se ridica ursul:
– Eu!
– Vino aici langa mine!
Acestea fiind spuse, iepurasul, aflat intre leu si urs, se umfla si zice:
– Cine se pune cu noi trei?

7.     Perle de la Bacul din 2014:

·       "Rolul verbelor la imperfect e sa intelegem ca autorul era la inceput si nu scria chiar grozav. Mai tarziu in opera artistica criticii au observat ca totul a devenit perfect, mai ales verbele",

·       "O secventa temporala este cand omul se uita la ceas. Daca se uita la o harta era o secventa spatiala si daca punea o muzica era o secventa auditiva

·       "O expresie moderna cu cuvantul "os" este "i-os". I vine de la internet", a scris elevul, facand aluzie la sistemul iOS al Apple. Unde i-ul vine de fapt de la iPhone :)

·       "Rolul cratimei e sa arate mai frumos pe hartie expresia. Daca era sa scriem "sin semne", era prea inghesuit"

·       "Doua motive literare sunt ca scriitorul e talentat si ca n-are servici, asa ca scrie si vinde romanele."

·       "Rolul interogatiilor retorice e sa-ti raspunda cineva cand nu stii unele lucruri. Doar ca nu te aude nimeni, intrebarea e doar de design. "

·       "Elementele de prozodie nu exista, pentru ca ne-ati cerut o poezie, nu o proza. "

·       "Solicit comisiei sa ia in calcul ca acest subiect este o capcana si sa ii ajute pe elevi sa nu cadem in ea. "

·       "Straniu- sinonim uschit"

·       "Laitmotivul operei lui Arghezi este copilaria, cu veselie si jocuri. Jocuri in poienite, ca pe vremea lui, nu online, ca acum. "

·       "As vrea sa comentez, dar nu stiu ce inseamna talazurile. Consider ca la romana puteam fi lasati cu dictionare si la matematica cu calculator. In alte tari asa e. "

·       "Propozitie cu expresia os: Cand i-am zis ca imi trebuie mai multi BANI  de buzunar, tata mi-a spus ca ofticosu roade osu."

·       "In poezia ''Leoaica tanara iubirea'' autorul vede dragostea asa nelinistita si agitata ca un animal fioros inainte sa se repeada la prada lui"

·       "Verbele la imperfect sunt imprumutate de poeti de la olteni ca ei spun cu invatai, fusei, mancai. Si au impresia ca sunt mai smecheri daca le scriu in textele lor."

·       "Nu inteleg de ce avem poezie cand toti copiii au zis ca nu le place poezia. Doar asa ca sa luam note mici"

·       "Daca as putea sa imi scriu punctul de vedere si sa fiu sincer cu aceste activitati de indrumare a lecturii elevilor as spune ca ele nu au niciun rost pentru ca oricum nu mai citeste nimeni carti. Toti preferam sa ne jucam jocul ala cu pasarile pe telefon (nu pot sa i dau numele ca se considera reclama)"

·       "Promovarea stilului de viata sanatos este asa ca sa mai faca unii niste BANI , dar eu cred ca esti sanatos cand mananci ce iti place. Mai repede ma imbolnavesc cand mananc ceva ce nu-mi place decat o shaorma"

8.     O femeie la vreo 30 ani, dupa ce si-a rezolvat treburile in resedinta de judet voia sa ajunga acum acasa si nu mai avea BANI . Se apropie de un taximetrist si ii spune:
- Uite, tre’ s-ajung si eu in Trescovenii de Sus, dar nu am BANI . Cum ajungem acolo ne socotim noi.
- Bine, las’ ca ne socotim noi pe drum! zice taximetristul.
Dupa vreo ora, taximetristul opreste pe un camp, ia o patura din portbagaj si o asterne pe iarba.
Femeia ingrijorata ii zice:
- Vai dar nu pot, sunt maritata, am acasa doi copii!
- Si ce? Si eu sunt insurat, am femeie, am copii, dar am si 40 de iepuri de hranit, asa ca taci si rupe iarba!

9.     Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui. 
La un moment dat, tipul o intreaba: 
- Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea? 
- Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca... adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place. 
- Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca de-o ia naiba...

10.  La masa intr-o carciuma:
- Ba, Vasile, cine te-a batut in halul asta ?
- Lasa-ma, ma, in pace, ca sunt suparat. Nevasta-mea mi-a tras-o !
- Nevasta-ta... ?!?!
- Da, ma, nevasta-mea !
- De ce, ba ?
- I-am spus TU !
- ????????
- Pai ieri, cand am venit acasa, mi-a Zis "Ba, Vasile, dar noi nu ne-am mai ..... de o luna !!!"
- Si eu i-am raspuns ...poate TU

11. Un bătrânel se plimba prin parc fluturând nedumerit în mana rețeta pe care tocmai o primise de la medicul de familie. Vede o tânăra mămica ce tocmai își alăpta sugarul și se apropie timid:
- Doamna, va rog, citiți- mi rețeta, ca mi-am uitat acasă ochelarii…
Amabila, tânăra se conformează și tresare, privindu-l pe bătrân lung, cu mila:
- Ce ai sa faci, tataie, ca uite, doctorul ți-a prescris lapte de mama?
- Pai, nu ne-am putea înțelege? Poftiți doua sute de mii, ar trebui sa ajungă, eu sunt pensionar militar și Boc tocmai ne-a tăiat pensia la jumătate…
- Bine, cred ca se poate, dar nu aici, în public. Haideți la mine, locuiesc în apropiere și soțul e plecat la serviciu. Si apoi, pe criza asta, orice bănuț contează
Ajunși la destinație, tânăra culca bebelușul, vine lângă mos, își dezvelește sânul și omul începe sa sugă cu sete, plescăind de placere. Înnebunita de senzații, ea îl mângăie pe cap și îl întreabă:
- Tataie, nu vrei și altceva?…
- Ba da. Un corn …

12. Fiica in vasta de 16 ani isi invita tatal si mama sa se aseze pe canapeaua din sufragerie pentru a le spune ceva:
- Mama, tata,….sunt insarcinata !
- Cine a putut fi porcul ordinar care si-a batut joc de tine? Daca pun mana pe el in clipa asta ii arat eu !!!!! explodeaza mama fetei.
Foarte calma, tanara ia un celular si formeaza un numar. In mai putin de 15 minute in fata casei franeaza energic un Ferrarri Scaglieti 512 argintiu si, in mai putin de 2 minute, in cadrul usii apare un barbat elegant cu parul usor grizonant, imbracat intr-un costum Armani impecabil, cu un imens buchet de trandafiri in brate:
- Iubita doamna, stimate domn, va rog….
- Ce sa ne mai rogi nenorocitule….Incepe mama….
- ….sa ma ascultati….
- ….care ti-ai batut joc de copilului nostru adauga tatal…!!!
- Conditia si pozitia mea sociala nu-mi permit sa o iau de sotie pe fiica dumneavoastra. Dar, daca copilul nascut de aceasta va fi baiat, va primi cadou de botez o fabrica de piese auto, un supermarket, un restaurant de lux, un apartament de 300 mp in centrul Bucuresti-ului, o vila pe litoral si o vila la munte. Daca va fi fata, va primi la botez o fabrica de confectii, o casa de moda “haute couture”, un supermarket si de asemeni un apartament si cate o vila la mare si la munte. Daca vor fi gemeni, vor primi cate o fabrica de procesare a carnii, cate o fabrica de produse lactate, cate un apartament si cate un pachet de ACTIUNI  Gazprom fiecare in valoare de 5 milioane EUR. Daca va pierde sarcina…
- Mai incercati odata ! Sa fie clar !!! Interveni tatal …

13.  Cineva sună la uşă. Tipu deschide uşa. Pe preş o moarte mică, cam de douăzeci de centimetri înălţime, cu coasă, parpalac negru, tot tacâmul.
- Văi doamne, vaaai!
- Stai liniştit, am venit după hamster! 

14. Un tip cu masina darama garduri, omoara persoane, proiecteaza un camion in zid si se opreste intr-un copac… Dupa doua zile, se trezeste la spital..
- Ei, doctore, cum e?
- Am rezultatele analizelor: In alcoolul dumneavoastra am gasit picaturi de sange!!!

15. Un tip la farmacie:

-      Dați-mi și mie o cutie de prezervative că merg la prietena mea și o comit în seara asta, e buna rău…
Mai stă un pic și zice…
– De fapt, dați-mi două cutii de prezervative, ca are o mamă… auuuu bună rău… și pe aia o ard…
Se mai gândește un pic..
– Știți ceva? Dați-mi 3 cutii de prezervative, că are și o sora și aia bună rău.
Ii dă farmacistul prezervativele, merge el la prietena lui, se așează toți la masă. Vine si ta-so, se așează în capul mesei și iși apleacă toți capetele sa facă rugăciunea dinainte de masa. După un sfert de oră, tipul încă iși făcea rugăciunea cu capul sub masa, iar prietena lui ii șoptește:
– Vai, dragule, dar nu știam ca ești asa de credincios …
– Nici eu nu știam ca taică-tu e farmacist.

16. Alinuta era la spovedanie. Preotul o intreaba cu ce a pacatuit.
Alinuta spune:
- Eram singura acasa.Preotul:
- Si?
- Si a venit prietenul meu.
- Si?
- Ne-am dus in camera de sus.
- Si?
- M-a dezbracat.
- Si?
- A venit mama.Preotul:
- Ah, fir-ar sa fie

17. Doi prieteni care nu s-au vazut de multa vreme se intalnesc intr-un bar. Unul dintre ei este tare suparat, si incearca sa isi ascunda lacrimile ce i se scurg pe obraz.
- Ce ti s-a intamplat? il intreaba amicul sau.
- Nimic, nu pot sa-ti povestesc!
- Te feresti tocmai de mine, cel mai bun prieten al tau? Poate te pot ajuta...
- Nu, acum nimeni nu ma mai poate ajuta!
- Dar ce s-a intamplat?
- Tocmai m-am intors de la o vanatoare in Africa.
- Si?
- Am fost violat de o gorila, masculul cel mai puternic din grup...
- Si?
- Cinci zile am facut s-x fara pauza, stii cum... pur si simplu fara sa se opreasca!
Si incepe sa planga in hohote.
- Hai incearca sa te linistesti, il consoleaza prietenul, bine c-ai scapat cu viata. Esti intreg, asta conteaza. Eu n-o sa spun nimic nimanui, iar gorila aia nu vorbeste!
- Pai, tocmai asta este problema, ca nu vorbeste, nu scrie, nu telefoneaza, nu mail, nu SMS, nu nimic...

18. Adunaţi într-o seară la o bere, trei bărbaţi discutau despre cele mai interesante poziţii pe care le-au experimentat. Unul dintre ei zice:

- Mie îmi place cel mai mult 69!

Altul:

- Este beton atunci când femeia acceptă să fie legată de pat!

Ultimul zice:

- Nu e nimic mai provocator decât rodeo sălbatic!

Unul dintre cei doi prieteni îl priveşte surprins:

- Rodeo sălbatic?! Ce mai este şi asta? N-am auzit niciodată despre aşa ceva!

- Imaginează-ţi: eşti în pat cu soţia, te afli deasupra ei, o săruţi pe spate când lucrurile se încălzesc, îţi lipeşti pieptul de spatele ei şi îi şopteşti delicat la ureche: ?Poziţia asta o înnebuneşte pe secretara mea!?. Iar după aceea, tot ce ai de făcut este să încerci să te menţii deasupra mai mult de opt secunde.

19. Soţia lui Luis Felipe Scolari încearcă să îl trezească, a doua zi după Germania-Brazilia 7-1:

- Luis, trezeşte-te, e 8!

- Ce, au mai dat unul?!

20. Doi ardeleni în gară, la ghişeul de bilete:
- Domnişoară, două belete.
- Da, sigur, până unde?
- Gheorghe, îi spuniem?
- Nu.
- Domnişoară, două belete, va rog.
- Sigur, dar dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu cât să vă cer.
- Gheorghe, îi spuniem?
- Apăi, spune-i.
- Noi merem la nuntă.

21. Doi betivi intr-un bar, unul dintre ei zice:
- De două saptamani nevasta ma tot da afara din casa cind vin beat. Ce sa fac?
- Cand ajungi in fata usii te dezbraci, si ea nu poate sa te lase afara ca doar vecinii ce or sa zica?
- OK
Zis si facut. Dupa cateva zile se reintalnesc la bar:
- Ba, am facut cum ai zis tu…
- Da, si?
- Stai sa-ti zic, am ajuns in fata usii, m-am dezbracat, s-a deschis usa ,
am intrat si am auzit ‘Urmeaza statia Piata Sudului, cu peronul pe partea
dreapta’.

22. O femeie pleaca, fara sotul ei, in vacanta in Caraibe. Abia ce ajunge si face cunostinta cu un negru aratos. Dupa o noapte de amor inflacarat ea il intreaba:
- Cum te cheama?
- Nu pot sa-ti spun, ii raspunde el. In fiecare seara ei se intalnesc, fac dragoste, ea il intreaba acelasi lucru iar el ii raspunde la fel.

Intr-o seara ea ii spune: 

- Este ultima mea seara aici, maine plec acasa. O sa-mi spui totusi cum te cheama?
- Nu pot sa-ti spun, ca o sa razi de mine, zice negrul.
- Hai zi, ca nu rad, nu am de ce!
- Binee... Pe mine ma cheama Zapada.

Tipa incepe sa rada mai sa se sparga, la care negrul furios: 

- Eram sigur ca o sa razi de mine, mai bine nu-ti ziceam...!
- Nuuu, ma gandeam ca sotul meu nu o sa creada cand o sa-i spun ca am avut 30 cm de zapada in fiecare zi in Caraibe!

23. O tipa ii scrie iubitului aflat in armata:
“Draga John”
“Nu mai pot continua aceasta relatie. Distanta dintre noi este prea mare.
Trebuie sa recunosc ca deja te-am inselat de 2 ori de cand ai plecat si nu cred ca este corect pentru nici unul dintre noi. Imi pare rau. Te rog sa imi trimiti inapoi poza cu mine pe care ti-am trimis-o acum ceva vreme. Cu dragoste, Becky.”
Soldatul cu sentimentele ranite si ochii inlacrimati le-a cerut tuturor camarazilor sai orice fel de poze pe care le au cu iubite, surori sau foste iubite si amante. Pe langa poza cu Becky, John i-a trimis toate
celelalte fotografii cu femei frumoase pe care le-a strans de la prietenii lui. In total erau 53 de fotografii alaturi de scrisoarea care spunea:
“Draga Becky, imi pare rau dar nu-mi pot aminti cine dracu esti. Te rog sa iti cauti poza in teancul de fotografii si sa ti-o iei.”

24. Un ardelean în călătorie în Japonia îşi cumpără nişte ochelari revoluţionari care permit să vezi complet goale persoanele îmbrăcate. Iese în stradă, şi-şi pune ochelarii. Vede pe toată lumea în pielea goală. E în extaz! Îşi scoate ochelarii: îmbrăcate!

Îşi pune ochelarii: dezbrăcate! Incredibil! La întoarcere, în avion, îl apucă nebunia văzându-le pe toate stewardesele în pielea goală! Ajuns acasă, înainte de a intra, îşi pune ochelarii ca să-şi vadă soţia goală.

Deschide uşa, şi o vede pe nevastă-sa cu cel mai bun prieten al lui întinşi pe canapea şi complet goi. Îşi scoate ochelarii: tot goi. Îşi pune iar ochelarii: goi! Îşi scoate ochelarii: tot goi! Furios, aruncă ochelarii şi urlă: NO, n-am pic de noroc! Abia mi-am cumpărat ochelarii ăştia şi deja nu mai funcţionează!

25. Dupa 25 de ani de casatorie, intr-o zi mi-am privit sotia si i-am spus:
- Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14` alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar dorm acum cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca avem o problema!
Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:
- Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea…

26. Doi nebuni mergeau prin pustiu. Un nebun il intreaba pe celalalt:
- Tu de ce duci butoiul ala in spate?
- Pai mai beau cate un gat de apa cand imi este sete. Dar tu de ce tarai usa aia de masina in spate? 
- Pai cand imi este cald, mai deschid fereastra

27. O tipă superbă se prezintă la doctor.
-Domnule doctor am o problemă, am arsuri la stomac.
-Bine doamnă, vă rog să vă dezbrăcaţi, spuse doctorul.Tipa se dezbracă până la brâu şi-l aşteaptă pe doctor pentru consultaţie.
Văzând că tipa s-a dezbrăcat doar până la brâu doctorul îi spune:
-Vă rog să vă dezbrăcaţi complet.
La care tipa contrariată întreabă:
-Dar este necesar să mă dezbrac complet?
-Sigur că da, zise doctorul.
S-a dezbrăcat complet şi aştepta pentru a fi consultată.
Doctorul îi spune:
-Acum doamnă vă rog să mergeţi până la calorifer, apucaţi de calorifer cu mâinile şi aplecaţi-vă uşor ca să vă pot vedea fundul.
Tipa a urmat întocmai indicaţiile medicului. După câtva timp doctorul îi spune.
-Gata doamnă puteţi reveni nu aveţi nici o problemă la stomac.
La care tipa, enervată:
-Dar cum va-ţi dat seama domnule doctor?
Doctorul îi răspunde cu calm:
-Doamnă, dacă aveaţi arsuri la stomac atunci trebuia să vă iasă fum pe fund.

28. Doua blonde, dupa noaptea de Revelion, se intorceau acasa. Afara, un frig de inghetau pietrele, ele imbracate subtirel, ca de la petrecere…ce sa mai, erau deja blocuri de gheata. Taxiuri, nici gand, toti taximetristii acasa, cu familia, transportul in comun era inexistent, pana acasa cale lunga…
In drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovita din senin de o idee geniala… Nu sta mult pe ganduri si ii spune celeilalte:
- Fata, pe buna dreptate se spune ca suntem proaste. Hai sa furam un autobuz sa mergem pana acasa!
- Ca bine zici, fata! Hai! Eu intru in depou sa fur unul, tu tine de sase!
Zis si facut, prima ramane afara sa supravegheze zona, cealalta intra sa fure autobuzul. Si sta cea de-afara un sfert de ora…o jumatate de ora…o ora… Rebegita de frig, intra sa vada ce s-a intamplat, de ce dureaza in halul asta?! Intra si o vede pe a doua blonda stand in fund pe jos intre autobuze si plangand…
- Ce s-a intamplat, fata, de ce plangi?
- Uite, nu gasesc nici un 135 sa ne duca acasa
Sta pe ganduri prima blonda si zice:
- Draga, dar tu esti chiar proasta rau. Nu puteai sa furi un 226 si mai mergeam 2 statii pe jos?

29. Trei ingineri, un japonez, un american si un român la o licitatie pentru construirea unui pod.
Japonezul:
- Domnule, noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul GPS-ului, cu eroare de centimetri.
Americanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul LASER-ului, cu eroare de cativa milimetri.
Romanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp.
- Pai si? Spune comisia. Cum va intalniti la mijloc?
- Pai daca ne intalnim bine. Daca nu, o sa aveti doua poduri.

30. România joacă finala Campionatului Mondial. Intră Piţurcă în vestiar înaintea marelui meci cu Germania:
- Băieţi, astăzi e ziua mea de naştere, făceţi-mi un cadou frumos şi câştigaţi şi voi meciul ăsta!
- Prea târziu, nea Piţi, ţi-am luat deja o cravată.

31. Bula suna in mijlocul noptii la bibliotecara. 
-Alo, va rog frumos sa imi spuneti la ce ora deschideti la biblioteca. 
Bibliotecara, obosita:
-Bula, dar e 2 noaptea!!
-Nu conteaza, vreau sa stiu la ce ora deschideti biblioteca!!
-Pai, deschidem la 9! Dar de ce vreti sa intrati in biblioteca asa devreme?
La care Bula:
-Eu nu vreau sa intru in biblioteca. Am ramas inauntru si vreau sa ies naibii de aici!!!!

32. Miezul nopţii. Un beţiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un poliţist.
 - Actele la control, vă rog şi să-mi spuneţi unde mergeţi!
 Beţivul se uită lung şi răspunde:
 - Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.
 Poliţistul se uită la el fix şi întreabă:
 - La oră asta? Cine ţine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?
 - Nevastă-mea şi mai mult ca sigur şi soacră-mea.

33. Ştrul şi Iţic intră într-un magazin. Profitând de neatenţia vânzătorului,Ştrul fură 3 ciocolate. După ce părăsesc magazinul, Ştrul îi spune lui Iţic:
- Frate, sunt cel mai tare hoţ! Am furat 3 ciocolate şi nu m-a văzut nimeni!
- Dacă vrei să vezi ceva mai tare, hai înapoi la magazin şi-am să-ţi arăt eu un furt adevărat! replică Iţic.
Aşa că se întorc amândoi la magazin şi Iţic îl întreabă pe vânzător:
- Vrei să-ţi arăt o magie?
- Da, răspunde vânzătorul.
- În regulă. Dă-mi o ciocolată.
Vânzătorul îi dă o ciocolată, iar Iţic o mănâncă. Mai cere una, o mănâncă şi pe aceea, o cere şi pe a treia, pe care, la fel, o mănâncă.
Vânzătorul îl întreabă:
- Şi unde e magia?
- Caută şi le vei găsi în buzunarul prietenului meu, îi spune Iţic.

34. - Domnule doctor, ma simt ca un animal.
- Cum asa?
- Muncesc ca un bou, mananc ca un lup si dorm ca un urs.
- E mai mult de atat: aratati ca un porc si mirositi ca un sconcs!

35. La o petrecere, invitaţii se contrazic pe tema: bărbaţii sau femeile, care sunt mai de încredere?
- Nici o femeie, spune un bărbat de-a dreptul supărat, nu poate păstra un secret.
- Nu prea cred că lucrurile stau asa, spune o femeie blondă. Eu am reuşit să păstrez secretul în ceea ce priveşte vârstă mea, de când aveam 21 de ani.
- Nu-ţi face griji, ai să-l spui cuiva într-o zi, insistă bărbatul.
- Ma îndoiesc, răspunde femeia cea blonda. Dacă o femeie reuşeşte sa păstreze un secret timp de 27 de ani, atunci poate să-l păstreze pentru totdeauna.

36. Un elefant calcă pe un muşuroi. 1000 de furnici pornesc la atac pe spatele elefantului. Elefantul se scutură o dată şi 999 de furnici cad la pământ.
Doar una rămâne.
Furnicile de jos încep să strige:
- Strânge-l de gât! Strânge-l pe gât!

37. Două râme la o cafea:
- Unde ţi-e bărbatul, dragă?
- La pescuit...

38. O batrână stătea amărâtă pe un balansoar, ţinându-l în braţe pe motanul ei, Gicuţă. Deodată apare o zână:
- Pentru că ai dus o viaţă cinstită şi ai un suflet bun, iţi voi indeplini 3 dorinţe!
Bătrâna:
- Vreau sa fiu foarte bogata! Zâna-i transformă casa în palat.
- Acum vreau să fiu tânără şi frumoasă! O face zana tânără şi frumoasă.
- Şi ultima dorinţă: vreau să-l transformi pe motanul Gicuţă în cel mai frumos bărbat din lume!
Zâna îi îndeplineşte şi ultima dorinţă şi dispare.
Câteva minute, femeia şi Gicuţă se privesc in ochi. La care Gicuta se ridică şi îi şopteste la ureche:
- Nu-ţi pare rău acum ca m-ai castrat?!

39. Ion si Gheorghe merg la pescuit pe baltă şi cum era de aşteptat încep să se laude cu isprăvile lor. Gheorghe:
- Măi, Ioane! Tu ştii că eu am dezgropat cu lanseta un tanc rusesc care încă avea farurile aprinse?
- Ştiu mă Gheorrghe, dar tu ştii că eu am prins un peşte ce nu încăpea într-un camion?!
- Hai că sting farurile dar mai taie şi tu din coada de la peşte!

40. Soţia către soţ:
- M-ai neglijat tot weekendul, ai stat numai pe calculator socotind pe acolo grafice, indici de producţie, cifre de afaceri, statistici şi procente! Tu îţi dai seama cât afectează asta relaţia noastră?
- Cam 81%

41. La un interviu pentru angajare:
- Imaginează-ţi că eşti la etajul zece şi clădirea este în flăcări. Cum scapi?
- Simplu, mă opresc din imaginat!

42. Un avocat era bucuros că fiul său terminase avocatura şi astfel putea să-i calce pe urme. Trece ceva timp şi avocatul cel tânăr preia clienţii şi cazurile tatălui său, acesta ieşind la pensie. Într-o zi vine bucuros acasă şi îi zice tatălui:
- Tată, ştii cazul ăla care n-ai putut tu să-l rezolvi în peste douăzeci de ani!?
- Da, fiule!
- Păi eu l-am rezolvat într-o săptămână!
- Foarte bine fiule, dar să nu uiţi că acel caz te-a ţinut pe tine la şcoală, la liceu, la facultate şi mai rămânea şi de-o vacanţă!

43. O femeie mergea pe stradă şi observă un bătrânel care stătea pe o bancă.
- Mă scuzaţi, nu am putut să nu observ ce fericit arătaţi, care este secretul dv. pentru o viaţă lungă şi fericită?
- Fumez trei pachete de ţigări pe zi, beau şase sticle de whisky pe săptămînă, mănânc numai mâncăruri cu multă grăsime şi nu fac niciodată sport.
- Nemaipomenit, dar câţi ani aveţi?
- 26.

44. Un şofer beat este oprit de un poliţist… beat şi el. Poliţistul:
- Dom’le ştiţi că nu aveţi voie doi la volan?
Şoferul:
-Păi dom’le şi pentru asta tre’ să vii cu toată secţia?

45. Părinţii îşi ceartă copilul şi-l pedepsesc că a luat nota 4 la geografie.
Tatăl: – Băi, noi am certat copilul ăsta că n-a ştiut unde-i Marocul, dar noi ştim?
Mama: – Nu ştim, dar nu poate fi departe. Am la muncă unul care e din Maroc şi vine cu bicicleta

46. Bula avea o colega de birou buna în draci, dar din pacate nedisponibila.
O sorbea din priviri în fiecare zi si crapa de necaz ca nu-i poate face nimic. Într-o zi ajunge atât de frustrat încât se duce direct la ea si îi spune deschis în fata:
- Esti o femeie superba si îmi doresc foarte mult sa te am macar o data. Uite, daca ma lasi o singura data sa ti-o pun, îti dau 500 de euro.
Tipa refuza fara sa stea pe gânduri.Bula insista, explicându-i ca totul se va termina repede:
– Eu stau în spatele tau, arunc banii pe podea, tu te apleci sa-i iei si pâna i-ai ridicat eu ti-o trag si am si terminat treaba.
Tipa sta si se gândeste o secunda, dupa care spune ca trebuie sa se consulte cu prietenul ei care când aude despre ce e vorba, îi sticlesc ochii si-i vine o idee:
- Cere-i 1000 EURO si ridica rapid banii de jos, asa nu va avea timp nici macar sa-si dea pantalonii jos.
Gagica e de acord si accepta propunerea. Dupa vreo jumatate de ora prietenul ei începe sa-si faca griji nemaiprimind nici o veste si la un moment dat o suna el s-o întrebe ce s-a întâmplat.Tipa raspunde gâfâind si, printre gemete, îi spune:
- Nemernicul a folosit monede…

47. O blonda, o bruneta si o roscata, toate trei gravide, se intalnesc in sala de asteptare a unui cabinet ginecologic.
Bruneta spune:
- Cred ca al meu va fi baiat!
- De ce? intreaba roscata si blonda.
- Pentru ca am stat deasupra cand l-am conceput si se spune ca atunci va fi baiat.
- Ooo, zise roscata, atunci eu voi avea o fetita pentru ca a stat el deasupra!
Blonda se gandeste si, cu o privire ingrijorata, intreaba:
- Al meu va fi ied?

48. Soțul revine din deplasare – și direct în dormitor. 

După două ore de iubire nebună, se ridică și pleacă la bucătărie, iar acolo…. Soția! 

El în stare de șoc:

- Doamne, dar pe cine am f..ut eu două ore în dormitor ????

Soția alergând în dormitor strigă:

- Mamă, de ce ai tăcut și nu i-ai spus că, nu sunt eu în pat??

- Draga mea, tu doar știi că eu deja de doi ani nu discut cu el!

49. Vine o tipa la un popa si ii spune:
- Parinte stiti, am pacatuit, am facut si eu cu barbatu', asa cum se face acuma, stiti, s...  anal.
Popa:
- Zece matanii repede.
Tipa le face si continua:
- Parinte, asta nu e tot, stiti am facut si s... normal cu amantu' meu.
Popa: 
- Cinzeci de matanii repede.
Tipa le face si continua:
- Dar parinte, stiti, am facut si s... oral cu barbatu' meu.
Popa cauta la catastife, si negasind nimic isi suna superiorul:
- Pre-Inalte, am aici pe una care a facut s... oral, ce sa-i dau? 
- Bai, descurca-te si tu, ca eu i-am dat cinzeci de mii.

50. Ion si Gheorghe isi fac vacantele separat.
Ion se intoarce din vacanta de iarna multumit.
- Ei, pe unde ai umblat, Ioane?
- Prin Suedia!
- Si cum sunt scandinavele?Ion da din colt in colt, nu da un raspuns clar. Acasa, cauta in dictionar. "Aha, scandinave, adica femeile de acolo! Cum de nu am stiut, sa ma fi laudat, ca aveam cu ce!"
Anul urmator, Ion se intoarce din vacanta bronzat.
- Ei, Ioane, pe unde ai mai fost?
- Grecia, tara frumoasa!
- Ei, dar elenele?
Ion ramane iar mut. Nervos, acasa, cauta din nou in dictionar: "Aha, femeile de acolo!"
Un an mai tarziu, Ion se intoarce iar bronzat.
- Si cum a fost in Egipt, Ioane?
- Frumos, cald, camile, nisip, soare...
- Si piramidele?
- Niste curve

51. Sunt inca in pat si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta ... Mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate ... si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Ai aparut de nicaieri si fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol ... mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma ... ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit ... Astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit ... cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. In noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa reapari ... tantar nenorocit!!! 

52. Doamna , stiti ca sotul dumneavoastra va inseala?
- Bineinteles ca stiu! Stiu cu cine,unde si cand , dar nu-mi dau seama cu ce?! 

53. De ce pe masina de politie scrie “112″?
Sa stie cum sa se bage politaii in masina adica: 1 la volan,1 in dreapta si 2 in spate. 

54. Un Maybach mare la stop.
Un Tico vine cu viteza din spatele lui si il busheste.Pe ecranul computerului de bord apare:
New hardware found. Install?

55.  Un colonel ii spune generalului:
-Domnule general, aveti pantalonii descheiati.
-Experimentez, colonele! Aseara am avut camasa descheiata si mi-a intepenit gatul. 

56. Cum a fost intalnirea pe nevazute? il intreaba un student pe colegul de camera.
Nasoala! Tipa a aparut intr-un Rolls Royce din 1932.
Pai asta-i o masina foarte scumpa. Ce e rau in asta?Ea este primul proprietar...

57.  Sotul:-Draga azi e foarte cald,ce ar zice vecinii daca m-as duce sa tai iarba gol pusca?
Ea:-Ar zice ca te-am luat pentru bani ! 

58. Doua prietene se intalnesc la o terasa si, la un moment dat, una o intreaba foarte curioasa pe cealalta:
"Tu ii spui iubitului tau de fiecare data cand ai orgasm?"
Cealalta ii raspunde linistita:
"A, nu. Mai ales ca nu-i place sa-l sun prea des cand este la birou" 

59. O doamnă intră in farmacie şi îi cere farmacistului un flacon cu arsenic. Farmacistul intrigat întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Vreau să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv,îmi pare rău,
spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte zgomotos în poşetă şi scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului.
Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-mă, n-am ştiut că aveţi reţetă...

60. Domnule judecator, spune soţia la divorţ, eu şi soţul meu nu am mai avut relaţii intime de foarte mult timp.
- Este adevarat ? De ce ? îl întreaba judecătorul pe soţ.
- Este adevarat, domnule judecator, pentru ca nu mai pot, recunoaşte soţul umilit.
- Auzi la el, spune soţia, jumatate din oraş poate şi el – nu! 

61. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul! 

62. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul! 

63. O blondă făcea dragoste pe bancheta din spate a unui Maybach. În timpul desfăşurării acţiunii, aceasta îi zice bărbatului:
- Ştii, nu îmi pasă de bogăţia ta, nu îmi pasă că ai Maybach, nu mă interesează luxul!
Bărbatul:
- Să ştii că nici pe mine nu mă interesează, eu sunt şoferul! 

64. Intr-un tren, un tip si-o tipa stateau fata-n fata . Tipa, misto tare, pulpe, sani, minijup, fara chilotei . 
Tipul incerca din greu sa-si dezlipeasca privirea dintre picioarele ei … 
Fata observa si zice :
- Vad ca te uiti la pasarica mea . Iti place ?!!!
Tipul se inroseste :
- Pai…eu…stiti… nu …
- Lasa ca nu-i nici o problema, imi face placere… Ia zi, vrei sa-ti dea pasarica o bezea ?
- Pai… Da !!
Tipa se isi desface picioarele si pasarica, foarte natural, ii da tipului o bezea . Tipul foarte incintat :
- Suuuuper fain !!!
- Da stai sa vezi, vrei sa o fac sa clipeasca ?
- Sigur …Si pasarica clipeste de citeva ori …
Tipul, incintat la culme : Wauuuu !!!
- Hai vino linga mine , zice ea . Vrei sa-ti bagi doua degete in pasarica ?!!
Tipul zice uluit :
- Hai da-o naibii, sa nu-mi spui ca poate si sa fluiere !!!

65. Două capre fac conversaţie. Zice una:
- Vii diseară cu mine la o petrecere?
- Bere au?
- Da.
- La sticlă?
- Probabil.
- Eu nu beau decât la ţap..

66. Poliţistul îl opreşte pe Ion în prima zi, îi dă amendă, Ion plăteşte şi-i zice poliţistului "Căldură mare, dom'poliţist." 
A doua zi la fel, amendă, Ion plăteşte după care zice: "Căldură mare, dom'le poliţist". 
A treia zi poliţistul îl opreşte iar pe Ion şi-i zice:
- Azi nu-ţi mai dau amendă, dar spune-mi şi mie de ce tot spui "căldură mare" ? 
Ion îi răspunde:
- Păi cum altfel să-ţi spun "arde-te-ar focu'" ?

67. A murit un bărbat și a ajuns în rai. După o lună de plictiseală totală se adresează Domnului:
-Doamne, vreau să văd și iadul.
Se uită în iad, iar acolo – fete, distracții, băutură…etc
-Doamne, vreau și eu în iad.
-Imposibil, tu ai trăit o viață fără păcate, nu pot să te trimit în iad,  ce pot să fac, e să te învii pentru o săptămână.
A înviat bărbatul și imediat s-a apucat de băut, să se distreze cu fetele, să înjure, să bată pe oricare prinde, iar pentru siguranță, la sfârșitul săptămânii a violat și o băbuță de vreo 80 de ani. Moare și iar se trezește în rai.
Dumnezeu:
-Tu desigur ai păcătuit foarte mult și ai dus o viață în desfrâu, dar nu te pot trimite în iad.
-De ce Doamne?
-Băbuța, o ții minte? Și acum îmi mulțumește că te-am trimis.

68. Scrisoarea a III-a (parodie)
Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur..."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai
rezista si il suna pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..." -Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador" ?
"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau
nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un
"buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
"Si zicand acestea Mircea, il lasa pe
Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis".. ."
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?""-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"- uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o
sa facem cale-ntoarsa" ...
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"- ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...

69. In armata, soldatii sunt scosi la program administrativ in gradina unitatii. Caporalul, cu un aer satisfacut:
- Asa, toata lumea ia cate o lopata si treceti la sapat! Inainte de asta... E vreunul printre voi care se pricepe la algebra?
- Eu, sa traiti ... Sunt student la mate-fizica, dom caporal.
- Bravo, ma. Atunci arunca dracului lopata aia, ca nu-i de tine.
Soldatul, usurat, arunca lopata.
Caporalul continua: - Si pune mana pe harlet. Tu vei extrage radacinile!

70. Într-un apartament al unui bloc select de locuinţe locuieşte o fată bătrînă. O vecină o întreabă mereu de ce nu se căsătoreşte, de ce nu-şi găseşte şi ea un bărbat cumsecade.
- De ce? răspunde bătrîna domnişoară. Doar am un cîine, un papagal şi o pisică. Astea-mi sînt destule pînă peste cap.
- Dar, totuşi, aceste animale nu pot ţine loc de soţ.
- Cum să nu? Cîinele miriie mereu, papagalul înjură toată ziua, iar pisica-i plecată toată noaptea.

71. Un tip îşi parcheaza calul în faţa barului şi intră şi el la un pahar. Când iese, îşi găseşte calul vopsit in verde. Intră nervos înapoi şi întreabă:
-Cine mi-a vopsit calul în verde?
Se ridică unul solid şi zice:
-Eu.
-A, da, bine, bine am venit sa iti spun ca s-a uscat vopseaua.

72. Doi olteni în vacanţă. La ora 3 dimineaţa, unul îl trezeşte pe celălalt: 
- Marine!
- Ce?
- Deschide ochii şi spune-mi ce vezi?
- Cerul.
-Şi?
-Şi luna.
-Şi?
-Şi Carul Mare. 
-Şi?
-Şi Carul Mic.
-Şi?
-Şi... Ioaneee!...ăştia ne-au furat cortul!

73. Un tip se duce la doctor :
- Dum’le doctor, am o problemã …
- Ce ai mã ?
- Nu mi se scoalã .
- Aha. Fi atent : o iei în mânã si tragi de ea pânã ajunge cam pe la genunchi. Apoi mai vii pe la mine.
- Bine, dom’ doctor.
Vine ãsta dupã 2 zile :
- Dom’ doctor, degeaba, tot nu se scoalã .
- Mai trage de ea pâna ajunge la cãlcâie si mai vino pe la mine.
- Bine dom’ doctor.
Vine ãsta peste alte 2 zile :
- Degeaba, nu merge.
- Trage’o pâna ajunge la cur apoi mai vino p’aci.
- Bine dom’ doctor.
Vine ãsta din nou :
- Nu merge, tot nu mi se scoalã p*la.
- Acuma poti sã te caci pe ea !

74. Judecătorul:
-Tu, primul din stânga, povesteşte cum ai abuzat de
victimă?
-Domnule judecător, am fixat-o pe covor, cu faţa în sus
şi am regulat-o în poziţie normală.
-5 ani închisoare!
- Tu, de la mijoc, cum ai abuzat?
-I-am pus picioarele la umăr, domnle judecător.
-8 ani închisoare.
-Şi tu, al treilea, cum ai abuzat?
-Eu am luat-o pe la spate, domnule judecător.
-Eşti achitat!!
Murmur în sală, proteste din partea celorlalţi acuzaţi, avocaţii apărării cer explicaţii.
-Simplu! zice judecătorul. Din poziţia “pe la spate” putea să fugă, dar nu a făcut-o!

75. Televizorul 3D: Nevasta lui Ion este surprinsă cu un alt bărbat. Panicată, ea ii spune amantului:
- Ascunde-te în spatele televizorului, repede!
Ion deschide televizorul se aşează în fotoliu şi îşi savurează berea la meci şi se uită cu ochelarii 3D. Nevasta nu ştie cum să-l facă să iasă din camera. În cele din urmă îi strigă din bucătărie:
- Ioane, vino repede să vezi ce ciudăţenie mi s-a întâmplat. Am scăpat jos o farfurie de porţelan şi mi-a sărit înapoi în mână intactă!
- Asta-i nimic, striga Ion din cameră. Adineauri, un jucător a luat cartonaş roşu, a fost eliminat de pe teren şi a ieşit tocmai pe aici, pe lângă mine!

76. Intr-o zi istoricul Adrian Cioroianu se plimba prin parcul IOR. La un moment dat, vede un om mancand iarba. Oripilat, il intreaba de ce face asta.
- Pentru ca nu am bani de mancare, raspunde omul. 
- Poftim 1.000.000 de lei, du-te si mananca ceva, ii raspunde istoricul, dandu-i banii.
Dupa o luna, tot in IOR apare si Adrian Nastase, intr-o vizita 'de lucru'. Acelasi om manca iarba. Nastase il intreaba de ce face asta si primeste acelasi raspuns: 
- N-am bani!.
La care Nastase scoate 15.000 de lei din buzunar, ii da omului si-i spune: 
- Tine banii, ia metroul si du-te in Herastrau. Acolo este iarba mai buna!

77. Doua blonde calatoresc cu trenul. In acelasi compartiment cu ele calatoreste si un barbat mai in varsta, cu barba. Sopteste una la alta:
- Fata Uita-te! Asta-i Mircea cel Batran…
- Esti proasta fata?? E mort de vreo 6-700 ani…
In secunda doi intra alt barbat in compartiment, si-l saluta pe barbos.
- Ciao, Mircea, ce faci? Nu te-am mai vazut de sute de ani…
Prima blonda:
- Na fa.. cine-i proasta???

78. Doi copii, un baiat si o fetita se certau. Fiecare se lauda cu ce ii cumparase ma-sa sau ta-su. El zicea ca are masinute, ea ca are papusi si tot asa. La un moment dat el, nemaistiind cu ce sa se laude, isi scoate p…a si, mandru de el, spune: “Na, din asta chiar ca n-ai!”
Ea insa raspunde: “Da, dar peste 15 ani tu o sa ai tot una, pe cand eu o sa am cate vreau!”

79. Un barbat era foarte fericit ca sotia i-a nascut un baiat dupa 7 fete. Va puteti inchipui ce mandrie avea el. Doar un barbat poate sa inteleaga ce inseamna sa ai un baiat .mai ales dupa atatea fete. Si iata ca el a chemat toti prietenii si rudele sa sarbatoreasca asta. Dupa ce au chefuit toata noaptea
 se apropie unul de el si ii spune:
- Ce tu chiar crezi ca baiatul e al tau??? Fii serios, doar ai atatea fete…. e imposibil sa fie al tau…. gandeste-te bine la ce ti-am spus.
Barbatul pleaca acasa la sotie si striga:
- Spune repede al cui e baiatul asta!
- E al tau, mai.
- Spune mai repede al cui e baiatul!!!
- E al tau.
- Spune al cui e baiatul ca te omor aici!
- Stai putin….. baiatul e al tau, fetele nu.

80. Sotul se plange medicului:
-Domn doctor, sotia mea ramane insarcinata intr-o veselie!
-Nu folositi metoda calendarului?
-Ba da ,dar fara efect!
-Anticonceptionale?
-I-am dat, dar tot ramane!
-Ia-ti prezervative!
-Am luat dar degeaba.
exasperat doctorul il sfatueste:
-Atunci n-o mai f..e!
-Am incercat si metoda asta ,dar tot ramane!!!

81. O profesoara (cam chioara) strigă:
“Hei tu, ala de acolo din spate de langa calorifer, recita poezia!!! V-am rugat pe toţi să o învaţati!”
“Imi pare rau dar nu pot”
“Pot să te întreb ce naiba ai facut aseara?” intreaba profesoara
“Am baut cateva halbe cu colegii mei, am jucat un poker, am tras cateva linii de coca si am facut dragoste cu prietena mea.”
“Pfffffffff, Incredibil!! Încep să mă întreb de ce te-ai mai deranjat sa vii azi şcoală.!”“Pai eu sunt aici ca sa va repar caloriferul…..”

82. O tanara casatorita de curand se plange mamei sale la telefon:
-Nu-l mai suport deloc pe Jim.E tot timpul asa de prost dispus incat am devenit si eu teribil de nervoasa ….am si slabit foarte tare din cauza asta.
-De ce nu-l parasesti atunci?,intreba mama.
- Asa voi face,dar mai intai astept sa ajung la 50 de kg.

83. Domnule doctor, am innebunit, am innebunit, AM INNEBUNIT!!!!!
- Stati domnule, linistiti-va totul va fi bine; spuneti-mi ce s-a intamplat?
- Aseara am fost la iubita mea …..
- Si atunci ati innebunit….???
- Nu domnule, nu… si ne-am iubit si ne-am sarutat si….
- Atunci ati innebunit….?????
- Nu, domnule nu… si a venit barba-su, si….
- Ati innebunit….????
- Nu nene, nu, si am sarit de la balcon
- Si ati innebunit….???
- Nu,nu, si ma tineam de balustrada, atarnam in jos si a venit cu ciocanul si mi-a dat peste fiecare deget
- Si atunci ati innebunit..?????
- Nu, a venit cu fierul de calcat si mi-a dat peste fiecare degetel si…
- Atunci ati innebunit?????
- Nu nene, nu… si a venit cu apa fiarta si mi-a turnat in cap
- Atunci ati innebunit ?????
- Am innebunit cand m-am uitat in jos .
- Si ce ati vazut????
- ERAM LA PARTER!!!

84. Un vas cu marinari a ancorat pe o insula. Un marinar il intreaba pe un localnic:
- Sunt rechini pe-aici?
- Nici unul.
Intra in apa si simte o prezenta.
- Domnule ati spus ca nu sunt rechini.
- Pai nu-s ca le e frica de crocodili!

85. Calul îşi invită un prieten măgar la un pahar. La cal acasă, pe perete, măgarul vede un tablou al calului, cu o coroană mare, verde, în jurul gâtului.
- Calule, ce-i cu tablou'?
- Ei, măgare, am fost un mare campion, sărituri, trap...
A doua zi merge calul la măgar în vizită. Măgarul cumpără un tablou cu o zebră şi îl agaţă pe perete, ca să-l vadă calul, care urma să vină în vizită.
- Măgare, cine-i în tablou?
- Ei! Eu, când jucam la Juventus

86. Un bărbat merge cu liftul. La un moment dat, intră o femeie. După două etaje, femeia opreşte liftul, se uită cochet la el, îşi dezbracă bluza şi sutienul şi le aruncă pe jos.
- Hai, fă-mă ca să mă simt ca o femeie.
Bărbatul se gîndeşte puţin, îşi dezbracă cămaşa, o aruncă pe jos şi spune:
- Hai, spal-o şi calc-o.

87. La ora de matematica învatatoarea îi întreaba pe copii:
– Trei vrabii stau pe o craca. Pe una o împuscam. Cîte ramîn atunci pe craca?
– Nici una, pentru ca celalalte îsi iau zborul.
– Matematic nu este corect, Gigele, dar îti apreciez totusi logica.
– Doamna învatatoare! As dori sa întreb si eu ceva: trei femei manînca înghetata pe strada. Una o musca, una o linge iar cealalta o suge. Care dintre ele este casatorita?
Învatatoarea se gîndeste.
– Cea care o suge.
– Din pacate nu, e vorba de cea care poarta verigheta, dar va apreciez totusi logica!!..))

88. Maria era fata batrana a satului si era foarte mandra de conditia ei. Stiindu-se cu o varsta inaintata, se duce la pietrar si ii spune:
- Cand oi muri, sa-mi faci o cruce de piatra pe care sa scrie:
"Sub aceasta pietrisoara
Doarme-a noastra Marioara.
S-a nascut fecioara,
A trait fecioara,
Si-a murit fecioara."
Dupa cateva luni, moare Maria. Pietrarul nu mai tinea minte ce ii spusese femeia sa scrie dar cam tinea minte ce voia sa spuna, asa ca a sapat pe cruce:
"E Maria dedesubt; si n-are sigiliul rupt."

89. Bula vroia sa se urce in avion cu un pui de gaina, mic, galben si piuitor, ca sa il aduca cadou lui Bulisor.
- Domnule, zise stewardesa cea urita si batrina a Taromului, nu e voie cu animale in avion!!!
Se intoarse Bula in aeroport, se duse la WC, puse puisorul in chiloti si urca liber in avion.
Locul lui era linga o calugarita tinara si frumoasa.
De atita uitat la calugarita, adormi Bula, visind la ea.
Deodata, puisorul iese din chilotii lu' Bula, scoate capul prin slitul pantalonilor si incepu sa piuie.
Calugarita, speriata, incepu sa-l zgiltie pe Bula:
- Scoala domnule, scoala repede.Speriat, Bula tresari, uitandu-se in toate directiile:
- Ce e, unde, ce...ce s-a intimplat!!???
Calugarita:
- Nu am deloc experienta in problemele astea, dar am impresia ca vi s-a spart un ou.

90. Un soţ şi soţia sa au încercat să puna o nouă parolă pentru computerul lor. Sotul pune MYPENIS. In clipa urmatoare sotia cazu pe jos de ras.Aparuse o eroare: “Nu este suficient de lunga”

91. Intr-un autobuz aglomerat, unei blonde i se pare ca un tip ii tot pune mana pe fund.La un moment dat, blonda se intoarce nervoasa si spune:
- Domnule, n-ai unde sa-ti pui mana aia in alta parte? 
- Ba da, dar nu indrazneam...

92. Un poliţai opreşte o Dacie şi îl da jos pe şofer:
– Bună ziua! Plutonier major X-ulescu. Vă felicit! Sunteţi singurul conducator auto pe care l-am găsit purtând centura de siguranţă! Ca să încurajăm şi noi cumva obiceiul acesta atât de bun totuşi, Ministerul de Interne vă oferă un premiu de 50 milioane lei. Dar, auziţi, ca de la om la om, ce faceţi cu banii?
– Pai… cred ca am să fac şi eu şcoala de şoferi…
Mama şoferului:
– Dom’ poliţai! Nu-l luaţi în seamă, e beat mort, vorbeşte prostii!
Tatăl şoferului, de pe bancheta din spate:
– Băi nenorocitule, ne faci numai probleme, ţi-am spus de atâtea ori să nu mai furi maşini care bat la ochi!Fratele soferului, ieşind tiptil din portbagaj:
– Băi, care-i treaba, am trecut graniţa?

93. Mami, tu esti alba, tati-i alb… eu de ce sunt neagra?
– Fata mamii, la ce petrecere a fost in noaptea aia sa-i multumesti lu’ Dumnezeu ca nu latri!

94. Soţul, întorcându-se seara de la serviciu, este întâmpinat de soţie cu un afiş în mâini: „Nu vreau să vorbesc cu tine!”.
Soţul ridică din umeri, îşi deschide o bere şi se aşează în faţa televizorului.
Peste cinci minute apare soţia cu un nou afiş: „Dar ştii de ce?”

95. Plictisit de viata de la oras, Tom si-a cumparat o casa la tara, inconjurata de vai si paduri. Dupa sase luni de singuratate, la usa lui apare un tip barbos, neingrijit, care ii spune:
– Sunt vecinul tau, Bill, si locuiesc peste vale. Dau o petrecere diseara si m-am gandit sa te invit si pe tine.
– A, ce bine! spune Tom. Chiar ma plictisisem.
– Va fi ceva de baut, poate si ceva lupte. Sper ca nu te deranjeaza.
– E OK, cred ca pot face fata.
– Si se va face si sex.
– A…ce bine! Sunt un tip deschis oricaror provocari. Cum crezi ca ar trebui sa ma imbrac?
– Nu conteaza. Oricum vom fi numai noi doi.

96. Înainte de înmormântare, soţul intră în cameră pentru a-şi vedea soacra pentru ultima dată şi bufneşte în plâns.
Soţia:
-De ce naiba plângi, n-ai plăcut-o pe mama niciodată!Soţul:
-Ştiu, da’ mi s-a părut că mişcă!

GÂNDURI PESTE TIMP 28 Decembrie

Citate diverse: 

Pierre de Ronsard - citate