MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 3 IANUARIE 2019

Bună dimineața, prieteni și mii de mulțumiri  pentru comentarii! 
Reamintesc tuturor că nu utilizez messenger decât cu familia - acesta fiind un canal de comunicații privat!
Vă invit să vedeți Concertul de Anul Nou 2019 de la Viena:

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Ianuarie

Sf Proroc Maleahi; Sf Mc Gordie 

Sfantul Proroc Maleahi a facut parte din semintia lui Levi. A trait cu patru sute de ani inainte de intruparea Domnului si a profetit in timpul lui Ezdra. Cartea profetului Maleahi reda mustrarile adresate de Dumnezeu lui Israel prin el si profetia despre Mesia, indemnand poporul la pocainta. Vremea lui Maleahi a fost una de decadere a cinstirii lui Dumnezeu.

Numele “Maleahi” se talcuieste "inger". A primit acest nume pentru ca vorbea fata in fata cu ingerul Domnului si pentru ca pazea ingereasca curatie. A murit de tanar si a fost ingropat la un loc cu parintii sai.

Sfântul Mucenic Gordie a trăit în Cezareea Capadociei pe vremea împăratului păgân Liciniu (308-324), fiind crescut în credinţa cea dreaptă creştină. Când s-a mărit a fost luat la oaste şi pus peste o sută de oameni, pentru că întrecea pe mulţi cu tăria trupească şi cu bărbăţia sufletească. Începând Liciniu prigoana aspră împotriva creştinilor, sutaşul Gordie s-a scârbit de slujba lui, a aruncat brâul ostăşesc, a părăsit toate înlesnirile vieţii din lume şi s-a dus în pustiu să locuiască mai bine cu fiarele decât cu închinătorii la idoli. Şi întărindu-se cu duhul în pustiu, ca şi altădată proorocul Ilie, a luat îndrăzneală să iasă iar în lume, să lupte împotriva rătăcirii. Şi aşa, când se ţineau în Cezareea alergări de cai în cinstea lui Marte, Gordie s-a arătat în mijlocul hipodromului, mărturisind pe Hristos, spre bucuria creştinilor şi spre supărarea păgânilor. Pe loc a fost adus înaintea eparhului, unde a mărturisit cu tărie credinţa creştină şi a murit ca martir. Pe acest sfânt mucenic Gordie l-a cinstit cu frumos cuvânt de laudă Sfântul Vasile cel Mare.

  Mucenicul lui Hristos, Gordie, era din cetatea Cezareei, născut din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă creştinească. Venind în vârstă desăvârşită, a fost chemat la oaste şi era sutaş, căci şi cu trupească tărie şi cu sufletească bărbăţie covârşea pe alţii. În acea vreme Liciniu, împăratul Romei (307-324), a vărsat otrava tiraniei asupra creştinilor şi a ridicat mâna cea luptătoare contra lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos, căci se trimiteau porunci şi cărţi împărăteşti pretutindeni, în toate târgurile şi la toate locurile cele vestite, ca oamenii să nu se închine lui Hristos. Cel care ar fi făcut împotriva poruncii împărăteşti, acela trebuia să moară.

    Deci, erau puşi înaintea lor idoli de piatră şi de lemn, ca oamenii să se închine idolilor ca lui Dumnezeu cel nezidit; iar cei ce nu se vor supune, să fie siliţi cu chinuri. În toată cetatea s-a făcut tulburare, încât se jefuiau averile creştinilor, se pustiau casele credincioşilor, iar trupurile lor se sfărâmau; femeile cele drept-credincioase erau târâte în mijlocul cetăţii, nu era milă de cei tineri, nici cinste pentru cei bătrâni, ci cei ce nu erau vinovaţi cu nimic, aceia ca nişte tâlhari pătimeau; temniţele erau pline, iar casele vestite şi bogate nu mai aveau locuitori.

    Pustietăţile se umpleau de cei izgoniţi pentru credinţa în Hristos; tatăl dădea la moarte pe fiu, fiul pe tată îl chemă la judecată, fratele se ridica asupra fratelui şi sluga asupra stăpânului; era o cumplită noapte de nebunie asupra sufletelor omeneşti, încât unul pe altul, ca în întuneric, nu se cunoşteau; iar peste toate acestea, casele de rugăciune erau risipite de mâinile necuraţilor, sfintele altare răsturnate şi nu era nici un fel de înainte aducere, nici de tămâie, nici loc spre slujba lui Dumnezeu. Pe toate le cuprinsese tristeţea, ca un nor întunecat. Plăcuţii lui Dumnezeu erau prigoniţi, creştinii tremurau de cumplita chinuire, iar diavolii dănţuiau, înşelând toată lumea cu sângele cumplitelor jertfe.

    Sfântul Gordie, văzând o primejdie că aceasta, şi-a ales izgonirea de bunăvoie, pentru că, lepădând brâul ostăşesc şi slava vieţii, precum şi toate câte erau plăcute oamenilor iubitori de lume şi de desfătări, voind mai bine să locuiască cu fiarele, în locurile pustii şi de oameni neumblate, decât cu închinătorii de idoli, râvnind în acest chip Sfântului prooroc Ilie, care văzând slujirea de idoli a Sidonului, a fugit în muntele Horeb şi a intrat în peşteră, căutând să vadă pe Dumnezeu, precum L-a şi văzut, atât cât ochiul omenesc putea să-L vadă.

    Într-acest chip Gordie a fugit de gâlcevile cetăţii, de strigătele târgului şi a scăpat de măririle boiereşti, de judecăţile clevetitorilor, vânzătorilor, cumpărătorilor, mincinoşilor, grăitorilor de ruşine, fugind de jocuri şi de glume, de risurile ce se fac prin cetăţi, având auzul şi ochii curaţi şi, mai înainte de toate, fiindu-i inima curăţită, putând să vadă pe Dumnezeu. Apoi s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri şi a învăţat mari taine, nu de la oameni şi nici prin oameni, ci câştigând învăţător pe Sfântul Duh al adevărului.

    Drept aceea, gândind la viaţa sa că este deşartă şi scurtă, ca visul şi că umbră, înseta foarte mult de veşnica petrecere de sus; şi, ca un mare luptător se pregătea mai înainte de luptă, prin foame, prin priveghere, prin rugăciune şi prin învăţăturile duhovniceşti; şi mai ales aştepta ziua aceea, în care cetatea toată avea să facă praznic necuratului zeu Marte, sau, mai bine zis, diavolului, care iubea războaiele.

    Sosind ziua aceea, s-a adunat la privelişte tot poporul să vadă alergările cailor, şi din locuri înalte priveau toţi, încât nu rămăsese în cetate nici un evreu sau elin, dar şi mulţi creştini, care vieţuiau fără de grijă, nu se fereau de adunarea deşertăciunii, ci priveau foarte mulţi la alergarea cailor şi la meşteşugul călăreţilor. Slujitorii erau liberi în acea zi şi se adunaseră acolo, iar copiii de la şcoli alergau la privelişte, unde mai erau şi femei desfrânate şi fără de ruşine; deci era plină priveliştea de mulţimea oamenilor fără de rânduiala, care priveau cu nesaţ la alergarea cailor.

    Atunci, viteazul acesta mare la suflet, Gordie, pogorându-se din munte la privelişte, nu s-a temut de popor, nici n-a gândit în câte mâini de războinici se va da singur; ci, alergând cu neînfricată inimă, cu netemător suflet - ca prin nişte pietre dese sau ca prin copaci mulţi - prin poporul cel ce şedea la privelişte, a stat în mijloc, împlinind cuvântul Scripturii: Dreptul ca leul nădăjduieşte şi de ce să se teamă mai mult? Cu atâta îndrăzneală stând în privelişte, a strigat cu mare glas cuvintele proorocului Isaia, zicând: Aflatu-m-am celor ce nu mă căutau pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine.

    Cu aceste cuvinte a arătat că nu de nevoie este dus, ci de bunăvoie se dă spre mucenicească nevoinţă; şi într-aceasta a urmat Domnului Hristos, care S-a dat Însuşi evreilor celor ce-L căutau în întunecimea nopţii. Apoi, îndată sfântul a făcut ca ochii tuturor să se întoarcă spre el, pentru că era bărbat înfricoşat la vedere; căci pentru petrecerea de multă vreme în munţi, avea capul nespălat şi plin de praf, barba lungă, îmbrăcat în haină proastă, uscat cu trupul şi purtând un toiag. Toate acestea înfricoşau pe cei ce priveau la dânsul, însă şi un dar dumnezeiesc strălucea pe faţa lui.

    După ce l-au văzut, îndată s-au ridicat de la toţi diferite glasuri: credincioşii băteau din palme de bucurie, iar necredincioşii strigau asupra judecătorului, să poruncească să-l ucidă. Deci, văzduhul umplându-se de strigăte şi de gâlceavă, caii erau defăimaţi, călăreţii de asemenea, şi în zadar umblau, căci nici unul nu voia să vadă altceva, decât numai pe Gordie şi să audă cuvintele lui. Apoi toată priveliştea se umpluse de strigăte, care, sunând ca un vânt prin văzduh, acoperiseră zgomotul cailor. După aceea, propovăduitorul poporului făcând tăcere, trâmbitele au tăcut, fluierele şi organele au încetat, numai singur Sfântul Gordie se auzea şi se vedea. Acolo la privelişte stătea şi voievodul, rânduind acele alergări şi dând plată pentru întreceri, celor ce făceau alergările; deci au adus îndată la voievod pe sfântul şi l-a întrebat cine şi de unde este, din ce parte şi neam. El a spus toate despre sine, ce fel de dregătorie a avut, pentru ce a lăsat-o şi s-a dus în pustie şi pentru ce s-a întors. "M-am întors, zicea el, să-ţi arăt că întru nimic nu socotesc poruncile tale, iar pe Iisus Hristos Îl mărturisesc că este nădejdea şi apărarea mea; apoi, auzind că tu eşti om mai cumplit decât mulţi alţii, am ales într-adins această zi şi vreme potrivită, pentru împlinirea scopului şi făgăduinţei mele".

    La aceste cuvinte s-a aprins minia eparhului ca un foc şi toată iuţimea ce era într-însul a întors-o asupra Sfântului Gordie, zicând: "Chemaţi la mine pe chinuitori! Unde sunt bicele, beţele de plumb şi roţile? Îndată să fie întins pe dânsele şi să i se zdrobească trupul, apoi să fie spânzurat pe lemn, spre chinuire. Să se aducă uneltele morţii ca să fie dat fiarelor, să fie tăiat cu sabie şi aruncat în prăpastie. Dar toate acestea sunt puţine asupra omului necurat, care nu o dată este vrednic a pieri cu o moarte, ci de multe ori". Sfântul Gordie a răspuns: "Cu adevărat mare pagubă mi-aş fi făcut de n-aş fi voit să mor pentru Hristos, cu diferite chinuri". La aceste cuvinte ale lui, voievodul s-a pornit mai mult spre mânie şi spre iuţimea sa cea firească şi cu atât s-a făcut mai cumplit, cu cât Sfântul Gordie se arăta mai îmbărbătat în chinuri; căci cu nici un fel de chinuri, nici cu arme, n-a putut să-l întoarcă de la scopul lui, ci spre cer ridicându-şi ochii, zicea cântarea psalmistului: Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, ce-mi va face omul. Şi iarăşi: Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti.

    Şi altele asemenea zicea, cum învăţase din dumnezeieştile cărţi, deşteptându-se spre bărbăţie şi răbdare. Apoi s-a arătat atât de curajos, încât singur cerea asupra sa chinurile, zicând: "Pentru ce întârziaţi? De ce staţi? Strujiţi-mi trupul şi în bucăţi zdrobiţi-l; chinuiţi-mă, precum voiţi, să nu-mi răniţi bună nădejde, căci cu cât îmi veţi înmulţi mai mult chinurile, cu atât mai multe răsplătiri voi lua de la Stăpânul meu; căci nevoia acestei vieţi mijloceşte veşnică veselie şi voi lua în locul rănilor celor puse pe trupul meu hainele luminoase, la învierea cea de obşte; în loc de necinste, îmi vor înflori cununile, în loc de osândirea cu tâlharii, voi petrece cu îngerii. Îngrozirile voastre sunt seminţele pe care voi le semănaţi în mine, ca, ducându-mă, să merg cu bucurie şi să iau cununile mele".

    Neputând voievodul ca prin mânia şi chinurile sale să întoarcă de la credinţă pe Sfântul Gordie, a început vicleanul cu cuvinte înşelătoare spre a-l amăgi; pentru că aşa s-a obişnuit diavolul, căci pe cei fricoşi îi îngrozeşte, iar pe cei tari îi slăbeşte.

    Deci, chinuitorul multe daruri dând sfântului şi alte măriri îi făgăduia de la împăratul, zicând: "Împăratul voieşte să-ţi dea un cinstit loc între ostaşi, averi multe, bogăţii, măriri şi tot ce vei voi". Sfântul, auzind de toate aceste făgăduinţe, a râs de nebunia lui, zicând: "Oare, poţi să-mi dai mie ceva care ar putea să fie mai bun decât împărăţia cerurilor?" Atunci necuratul voievod, poruncind să fie de faţă soldatul care execută sentinţa, cu mâna şi cu limba cea rea a dat răspuns pentru tăierea Sfântului Gordie.

    Deci, sfântul, având să fie tăiat înaintea adunării poporului, l-au înconjurat prietenii şi i-au dat cea din urmă sărutare; apoi plângând, îl rugau să nu se dea morţii de bunăvoie, ca să nu-şi piardă floarea vieţii sale şi să nu părăsească acest dulce soare. După aceea îl sfătuiau să se lepede de Hristos numai din gură. Şi ziceau: ''Cu un cuvânt te izbăveşti de la moarte, lepădându-te de Hristos din gură, iar din inimă să crezi într-însul, precum voieşti; pentru că nu limbă o ascultă Dumnezeu, ci mintea care gândeşte şi inimă. Şi aşa dacă vei face, şi mânia judecătorului o vei îmblânzi, iar pe Dumnezeu milostiv către tine Îl vei face''. Dar el stătea ca o piatră în mijlocul mării, care, lovindu-se şi bătându-se de valuri, rămâne neclintită; aşa era şi el nemişcat, în scopul său cel bun. Precum casa înţeleptului stă pe piatră şi nu se risipeşte de puterea vânturilor ce suflă, a ploilor şi a râurilor care năvălesc, tot astfel acest bărbat era tare şi nemişcat în credinţa sa.

     Apoi, văzând cu ochii cei duhovniceşti pe diavol, înconjurând pe cunoscuţii lui şi îndemnând pe unul cu lacrimi, pe altul spre rugăminte şi spre darea sfatului nefolositor, a zis către cei ce plângeau cuvântul Domnului: ''Nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, care prigonesc pe creştini; pentru aceia zic să plângeţi, care ne pregătesc nouă focul, iar pentru ei gheena şi îşi adună mânia în ziua judecăţii. Încetaţi a mai sfărâma inima mea, pentru că eu nu numai o dată, ci de multe ori sunt gata a muri, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos''.

    Iar către cei care îl sfătuiau să se lepede de Hristos cu cuvântul, a răspuns astfel: "Limba pe care, cu darul lui Hristos, o am nu pot s-o mişc ca să se lepede de Ziditorul său; deoarece cu inima se crede întru dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. Deci, cum mă voi lepăda de Dumnezeul meu, Căruia din pruncie mă închin, fiind crescut întru sfânta credinţă? Oare nu se va cutremura cerul dacă mă voi lepăda de Dumnezeu? Oare nu-şi vor ascunde lumina luminătorii cereşti înaintea mea? Pământul mă va suferi şi nu mă va înghiţi de viu? Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu poate fi batjocorit, ci din gurile noastre ne judecă pe noi, iar din cuvintele noastre ne îndreptează, şi tot din cuvinte ne osândeşte. Oare n-aţi auzit îngrozirea cea înfricoşată a Domnului? Cel ce se va lepăda de Mine, înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri.

    Pentru ce mă sfătuiţi să mă lepăd cu gura de Dumnezeul meu? Oare să-mi lungesc viaţa sau scap de moarte o vreme sau să adaug câteva zile vieţii mele? Atunci de viaţa veşnică mă voi lipsi. Oare ca să scap de duhurile trupeşti? Dar acolo nu este durere, nu se vor vedea bunătăţile drepţilor. Aceasta este nebunie, ca să-şi cumpere cineva viaţa trecătoare cu viaţa veşnică şi să piară cu sufletul. Aşa şi pe voi vă sfătuiesc, căci gândiţi rău.

    Învăţaţi-vă bună înţelegere şi adevărul şi, lepădând minciuna, să ziceţi: "Unul sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, amin". Pentru că aceste cuvinte le rosteşte limba, când tot genunchiul se pleacă întru numele lui Iisus: al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt".

    Acestea zicându-le Sfântul Gordie, şi făcând semnul crucii pe dânsul, mergea la moarte fără frică în suflet, neschimbându-şi faţa cea luminoasă. Apoi s-a aşezat la locul hotărât pentru moarte, fiind după sine un gelat, pe care îl vedea ca pe un înger, în mâinile căruia voia să-şi dea sufletul său. Fiind tăiat, a câştigat viaţă fericită, fiind dus ca Lazăr, în glas de bucurie, la locul de odihnă veşnică, unde, luând răsplătirea nevoinţei sale, slăveşte în veci cu îngerii pe Domnul pentru care a pătimit.

ISTORIE PE ZILE 3 Ianuarie

Evenimente

·         1472: Ștefan cel Mare acordă un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni: libertate comercială deplină în întreaga țară și garantarea securității activității lor.

·         1496: Leonardo da Vinci testeaza fara succes o inventie numita de el “masina de zburat”.

·         1521:  Papa Leon al X-lea îl excomunică pe Martin Luther prin bula papală Decet Romanum Pontificem.

·         1749: Apare la Copenhaga, cel mai vechi ziar din lume, Berlingska Tidende.

·         1777:  Generalul american George Washington îl înfrânge pe generalul britanic Charles Cornwallis, în bătălia de la Princeton.

·         1805:  Restrângerea dreptului țăranilor moldoveni asupra fânețelor, pășunilor și pădurilor.

·         1815:  Austria, Marea Britanie și Franța încheie un tratat secret de alianță defensivă, îndreptat împotriva Prusiei și Rusiei.

·         1833: Marea Britanie preia controlul asupra Insulelor Falkland.

·         1843: Are loc premiera operei “Don Pasquale” de G. Donizetti.

·         1848: Joseph Jenkins Roberts depune jurământul în funcția de președinte al statului independent Republica Africană Liberia.

·         1853: apare săptămînal la Sibiu, Transilvania, ziarul "Telegraful român", condus în primii ani de Florian Aaron şi apoi de dr. Pavel Vasici. În 1919, publicaţia a devenit organ al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia şi Sibiu. Florian Aaron (n.1805 - d.1887) a fost un istoric român, născut în satul Rod, județul Sibiu, Transilvania, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, a predat limba latină la Colegiul "Sfîntul Sava", unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București. A participat la revoluția din 1848.
Florian Aaron a fost printre primii care au subliniat necesitatea de a cunoaște istoria națională. De asemenea, Aaron a întemeiat, împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, "România" (1837).

·         1861: Războiul Civil American: Statul Delaware votează împotriva secesiunii față de Statele Unite.

·         1868: Restaurația Meiji în Japonia: Șogunatul Tokugawa este abolit; agenți din Satsuma și Chōshū pun mâna pe putere.

·         1870:  A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite.

·         1888: Este utilizat pentru prima oară telescopul de la Observatorul Lick, având 91 cm în diametru. Era cel mai mare telescop din lume, la acea dată.

·         1899:  Prima utilizare a cuvântului „automobil" a apărut într-un editorial din New York Times.

·         1918: Consiliul Dirigent din Transilvania trimite un memoriu lui Bratianu in care se spune ca vechiul Maramures se intindea pana in Slovacime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures.

·         1921: Turcia încheie un tratat de pace cu Armenia.

·         1922: Apare săptămînal apoi lunar la Bucureşti, România, revista „Contemporanul „, condusă de Ion Vinea. Revista va fi editata  pană în ianuarie 1932.

·         1924: Arheologul britanic Howard Carter descoperă sarcofagul lui Tutankhamun în Valea Regilor, lângă Luxor, Egipt.

·         1925: Benito Mussolini a scos în afara legii partidele de opoziție, Partidul Fascist devenind unicul partid activ în Italia.

·         1932:  Este declarată legea marțială în Honduras, pentru a opri revolta declanșată de muncitorii concediați de United Fruit.

·         1934: În România s-a format un guvern liberal condus de Gheorghe Tătărescu, liderul “tinerilor liberali”.

·         1936: A fost alcătuit primul top de muzică pop, pe baza vânzărilor de discuri, publicat de revista "Billboard", New York.

·         1937: Este înfiinţată Federaţia Camerelor de Comerţ din Basarabia, România.

·         1956: Scriitorul Nicolae Balota este arestat sub acuzatia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti (la data de 5 octombrie 1956) la 7 ani de inchisoare corectionala. Prima oară a fost  arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent,  judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie. Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic. După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist. Desi patru exemplare ale memoriului  elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu au  fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat. Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității. Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan” rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium. După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța). Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez. A revenit  periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București. În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a  conferit  titlul de Doctor honoris causa. În ultimii ani ai vietii a trăit la Nisa, in Franta. A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).

·         1958:  Se formează Federația Indiilor de Vest. A fost o federatie efemera formata din coloniile britanice din Insulele Antile in Marea Caraibilor, care s-a dizolvat la 31 mai 1962.

·         1959: Alaska a devenit cel de-al 49-lea stat american.

·         1961:  Statele Unite rup relațiile diplomatice cu Cuba lui Fidel Castro, ca urmare a nationalizarii bunurilor americane din aceasta tara.

·         1962: Papa Ioan al XXII-lea îl excomunică pe Fidel Castro.

·         1966: Havana – Se creează Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină la conferința celor trei continente.

·         1987: Aretha Franklin a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, devenind astfel prima femeie din lume care a primit aceasta distincție.

·         1990: Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste  patru decenii de interdictie comunista.

·         1990: Fostul lider al Panama Manuel Noriega se predă forțelor americane.

·         1990:  Frontul Salvarii Nationale  a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic, urmând a se prezenta în alegeri ca o organizaţie politică reunind personalităţi şi grupuri care s-au afirmat în Revoluţie.

·         1993: La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn au semnat Acordul de dezarmare strategică START II care prevedea diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două puteri.

·         1995:  Anthony Lake, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Bill Clinton, a declarat că Statele Unite ale Americii îşi vor menţine poziţia în privinţa planurilor de a include în NATO fostele state ale blocului sovietic, în ciuda obiecţiilor Moscovei.

·         2004:  Un Boeing 737 aparținând companiei egiptene private Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie; accidentul aviatic s-a soldat cu 148 de morți.

·         2009: Trupe israeliene au intrat în Fâşia Gaza, în cadrul celei de-a doua faze a operaţiunii din zonă, Israelul intenţionând să preia controlul asupra unor sectoare din Fâşia Gaza, de unde au fost lansate rachete către teritoriul israelian.

Nașteri

·         106 î.Hr.: Cicero, politician și filosof roman (d. 43 î.Hr.). Printre lucrarile sale cele mai importante se numara cele 58 de discursuri ciceroniene, lucrari retorice (fiind considerat unul dintre fondatorii oratoriei antice), tratate (“De oratore libri tres”, “Partitiones oratoriae”) si opere filozofice ca “De republica”, “De legibus”, “De natura deorum” („Despre natura zeilor”) sau  „Despre supremul bine si supremul rau”. La acestea se adauga si nenumarate discursuri si scrisori dintre care cele mai importante: “Ad Atticum”, “Ad Familiares”, “Ad Quintum”, “Ad Brutum”. Marcus Tullius Cicero a murit la 7 decembrie 43 i.H, fiind ucis de catre oamenii lui Marcus Antonius pe care il considera cel mai primejdios dusman al republicii.

·         1196: Împăratul Tsuchimikado al Japoniei (d. 1231)

·         1810: Antoine Thomson d'Abbadie, explorator și geograf francez (d. 1897)
* 1867: Alexandru Constantinidi - ortografiat uneori și Constantinide, (n. 3 ianuarie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.^[2]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Alexandru Constantinidi a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 10 Călărași și al Regimentului 8 Călărași.^[3][4][5][6]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 8 Călărași, Brigăzii 5 Roșiori și Diviziei 2 Cavalerie în perioada 10/23 aprilie 1916–28 octombrie/11 noiembrie 1918

·         1868 : S-a nascut Franz Valerie Marie Cumont, istoric, arheolog, epigrafist şi filolog belgian, membru de onoare străin al Academiei Române; (d.25.08.1947).

·         1876: S-a nascut Wilhelm Pieck, fostul presedinte comunist al Republicii Democrate Germane, ocupata de sovietici; (d.7.09.1960).

·         1883: S-a nascut  Clement Richard Attlee, conducător al Partidului Laburist şi premier al Marii Britanii (intre 1945-1951); (d.08.10.1967).

·         1886: Ion Grămadă, scriitor și istoric român (d. 1917)

* 1886: Grigori Nikolaevici Neuimin (în rusăГригорий Николаевич Неуймин, transliterat: Grigorij Nikolaevič Neujmin), n. 3 ianuarie1886 (22 decembrie 1885 în calendarul iulian) – m. 17 decembrie 1946, a fost un astronomsovietic/rus.

·         1887: August Macke, pictor german (d. 1914)

·         1892:  S-a nascut J.R.R. Tolkien, scriitor şi profesor britanic, autorul celebrei trilogii “Lordul Inelelor”, care a fost scrisa în 14 ani, iar în anii 60 a dat nastere unui adevarat cult “transatlantic” similar celui creat de Star Trek (“Beowulf: monstri si critici”, “The Silmarillion”); (d.02.09.1973).

·         1897:  Pola Negri, actriță americană din filmul mut de origine poloneză (d. 1987)

·         1901: Ngô Đình Diệm (pronunțat /ŋō ɗìn jîəmˀ/ ( ascultă); n. 3 ianuarie1901,^[1][2][3] Huế, Vietnam – d. 2 noiembrie 1963,^[1][2][3] Saigon, Vietnam) a fost primul președinte al Vietnamului de Sud (1955–1963). În urma retragerii franceze din Indochina ca urmare a Acordurilor din 1954 de la Geneva, Diệm s-a aflat în fruntea eforturilor de a înființa o Republică a Vietnamului. Profitând de considerabila susținere americană, acordată datorită anticomunismului său hotărât, a obținut o victorie într-un plebiscit în 1955, considerat a fi unul fraudulos. Proclamându-se președinte al republicii, a dat dovadă de bune abilități politice în procesul de consolidare a puterii sale, iar perioada sa de guvernare s-a dovedit a fi autoritară, elitistă, nepotistă și coruptă. Romano-catolic, Diệm a susținut politici de persecuție și oprimare a montagnarzilor majoritar budiști. În urma protestelor religioase care au atras atenția întregii lumi, Diệm a pierdut susținerea americană și a fost asasinat de Nguyễn Văn Nhung, adjunctul generalului de armată Dương Văn Minh în ziua de 2 noiembrie 1963, în timpul unei lovituri de stat care l-a înlăturat de la putere.

·         1902 - S-a născut Umberto Barbara, scenarist şi regizor italian de film (m.1959).

·         1905: Ray Milland (născut Alfred Reginald Jones în Țara Galilor la 3 ianuarie1905 – d. 10 martie 1986) a fost un actor englez de cinema.

·         1912: Emil Condurachi, istoric și arheolog român, Doctor Honoris Causa al Universității din Bruxelles (d. 1987). A fost căsătorit cu Florica (1909-1977), sora  matematicianului Grigore C. Moisil.

·         1912: Wolf von Aichelburg (de fapt, Wolf Freiherr von Aichelburg; n. 3 ianuarie 1912, Pola, Croația (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) – d. 24 august 1994 (înecat lângă Mallorca)), a fost un scriitor, poet, traducător și compozitor german din România. A activat între 1918 și 1981, în special la Sibiu.

În România a publicat și sub pseudonimul Toma Ralet.^[1] A fost și un bun traducător în germană a lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Basil Munteanu (Istoria literaturii moderne române)^[

Tatăl lui Wolf von Aichelburg a fost căpitan de fregată în marina Imperiului Austro-Ungar. În 1919, tatăl său a intrat în serviciul marinei române la Galați, iar în 1922, toată familia s-a mutat la Sibiu.

Primele scrieri le realizează la 16 ani. Debutează în “Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” la Sibiu.^[3]

A colaborat și la revista Klingsor a germanistului Heinrich Zillich. După 1945, numerele apărute până în 1939 ale acestei reviste au fost interzise din cauza faptului că, după emigrarea sa în Germania hitleristă, Zillich a devenit acolo o personalitate literară.^[4]

A publicat primele eseuri în limba română în „Revista Fundațiilor Regale” și a colaborat la „Revista Cercului Literar” semnând cu pseudonimul Toma Ralet.^[5]

A urmat liceul la Sibiu pe care l-a terminat în 1929. A fost apoi profesor la liceele din Sibiu și Mediaș. Între 1940 și 1944, pe timpul conducerii antonesciene, Wolf Aichelburg a fost traducător la Ministerul Propagandei din București, activitate care a devenit după 1945 un aspect sensibil din biografia sa.^[4]

A fost arestat și condamnat de două ori:

• între anii 1948 - 1952, pentru încercarea de a fugi din România. A fost prins și acuzat de deținere de devize, astfel că a fost condamnat și a petrecut trei ani (1949-1951) în penitenciarele Arad, Caransebeș și Aiud. Între 1952 și 1956 s-a aflat la Măicănești, în Moldova, cu domiciliu forțat.^[4] Datorită atmosferei create de Revoluția ungară din 1956, i-a fost ridicat domiciliul forțat.^[6]
• a doua oară în 1959, în calitate de coacuzat în lotul procesului scriitorilor germani. Pe 19 mai 1959 a fost din nou arestat, iar pe 15 septembrie 1959 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică pentru uneltire contra ordinii sociale prin agitație. A fost închis în penitenciarul Gherla. În anul 1962, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al R.P.R. a redus pedeapsa lui v. Aichelburg la 3 ani și 4 luni închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională. De asemenea a dispus punerea în libertate, deoarece pedeapsa fusese executată. Lui Wolf Aichelburg i s-a stabilit din nou domiciliu forțat, de această dată la Rubla, județul Brăila.^[4]

„Procesul scriitorilor germani”, terminat în septembrie 1959 la Brașov (pe atunci „Orașul Stalin”), a avut ca rezultat condamnarea (la un total de 95 de ani de muncă silnică și confiscarea averilor și anularea drepturilor civile) a grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru „infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație”, unul din capetele sale de acuzare fiind și poezia sa nepublicată Die rote Lüge (Minciuna roșie)^[7]. Alte probe ale acuzării privind activitatea sa literară, considerată reacționară, includeau poezia Die Mauern von Jericho (Zidurile din Jericho) și povestirile-fabulă din volumul Ratten von Hameln (Șobolanii din Hamelin”).^[4]

Martorul principal al acuzării a fost scriitorul Eginald Schlattner.^[8].

În urma curentului de „liberalizare” din anii '60, în prima etapă, în 1962, au fost eliberați din închisoare Harald Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără nici un fel de explicații.^[9]

În anii 1970 a fost din nou hărțuit de Securitate, fiind bănuit că ar fi întreținut relații homosexuale^[10] (lucru pedepsit de lege în acea perioadă), dar a putut emigra în 1981 în Republica Federală Germania și s-a stabilit la Freiburg i. Br.^[5] După emigrarea în RFG a colaborat cu numeroase reviste, inclusiv cele ale diasporei române din Occident, cu „Radio Europa Liberă” și a făcut traduceri din literatura română.^[11]

Încă din anul 1970 a purtat o vastă corespondență cu Emil Cioran, pe care l-a cunoscut dinainte de război.

Wolf von Aichelburg a murit la 24 august 1994, înecat în Marea Mediterană, la țărmul insulei Mallorca, în dreptul malului stâncos al localității Banalbufar, unde ieșise în zori să înoate.^[5][12]

Neavând urmași direcți, o parte din manuscrisele lui Wolf von Aichelburg au fost donate unei arhive din München, iar biblioteca lui din Freiburg s-a împrăștiat.^[13]

·         1918 - S-a născut Maxine Andrews, cântăreaţă americană (Andrews Sisters).

·         1926: S-a nascut  sir George Martin, producătorul englez al discurilor trupei “The Beatles”.

·         1929: Se naște  regizorul  italian Sergio Leone, devenit faimos datorita filmelor western pe care le-a  creat si care au ajuns populare sub numele de “western-spaghetti”; (a decedat în anul 1989).

·         1929: Gordon Earle Moore, fizician, chimist și om de afaceri american

·         1930: Petre Alexandrescu, istoric român (d. 2009)

* 1931: Aurel Sîntimbrean (n. 3 ianuarie 1931) este un inginer geolog român. Născut într-o familie de țărani, tatăl său a fost trimis la Canal de către comuniști, ceea ce i-a creat probleme în facultate. A studiat la Cluj. Înainte de Revoluția din 1989, a fost pentru peste 20 de ani conducătorul tehnic al exploatării de la Roșia Montană.

A publicat câteva cărți critice despre exploatarea plănuită de Roșia Montană Gold Corporation.

·         1930: S-a nascut actorul american  Robert Loggia.
* 1936: Eugenia Botnaru (n. 3 ianuarie 1936, Nădușita, jud. Soroca, Regatul României) este o actriță de teatru și cinema din Republica Moldova.^[1]

Și-a făcut studiile la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău în ani 1958–1962, în clasa profesorilor V. Gherlac, P. Baracci, V. Cupcea.^[1]

A activat în trupa Teatrului dramatic „Aleksandr Pușkin” (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău) în anii 1957–1989, după care la Teatrul folcloric „Ion Creangă” până în 1996. Din 1996, evoluează în cadrul Asociației de Creație „Buciumul”. Interpretează peste 100 de roluri pe scena teatrului Pușkin.^[1] Filmografia sa cuprinde aproximativ 20 de titluri, printre care:^[1]

• Singur în fața dragostei (1969) în rolul Mariei;
• Povârnișul (episod, 1970);
• Durata zilei (1974) în rolul Arghirei;
• Bărbații încărunțesc de tineri (1974) în rolul Catincăi Lungu;
• Bărbatul de alături (1977) în rolul Pașăi;
• Trânta (episod, 1977);
• Călătorie de nuntă (episod, 1982);
• Luceafărul (1986);
• Polobocul, (1991).

A participat la sonorizarea în limba română a peste 200 de filme. Activează ca profesoară la Institutul de Arte și Școala nr. 28 din Chișinău în anii 1973–1976 și 1993–?. În 1994, este distinsă cu titlul de Maestru în Artă din Republica Moldova. Deține, de asemenea, și Medalia „Meritul Civic”.^[1]

* 1937: Glen Albert Larson (n. 3 ianuarie 1937,^[9][5][6][7] Long Beach, California, SUA – d. 14 noiembrie 2014,^{[1][2][3][4][5][6][7]} Santa Monica, SUA^[8]) a fost un producător american de televiziune și scenarist, cel mai cunoscut pentru crearea serialelor de televiziune Battlestar Galactica, Quincy, M.E., B. J. and the Bear, The Fall Guy, Magnum, P.I. și Knight Rider.

·         1941 - S-a născut preotul Emilian Corniţescu, profesor de Studiul Vechiului Testament.

·         1941 - S-a născut Van Dyke Parks, compozitor, producător, actor şi cântăreţ american).
* 1942: Laszló Sólyom (n. 3 ianuarie 1942, Pécs) este un om politic maghiar, care a fost președinte al Ungariei din 5 august 2005 până în 5 august 2010.

·         1943 - S-a născut Michael Zager, clăpar şi compozitor american (Ten Wheel Drive).

·         1945: Petru Godja, politician român

·         1945 - S-a născut Stephen Stills, vocalist, chitarist, basist, clăpar şi compozitor american (Buffalo Springfiled, Crosby, Stills, Nash & Young).

·         1945 - S-a născut criticul de artă şi eseistul Dumitru Zaharia ("Paradoxul creaţiei ştiinţifice", "Arta sofianică").

·         1946: John Paul Jones, basist englez (Led Zeppelin)

·         1950 - S–a născut actriţa americană Victoria Principal, interpreta rolului “Pamela” din celebrul serial de televiziune “Dallas”.

·         1952: Gianfranco Fini, politician italian
* 1952: James W. Ross (n. 3 ianuarie 1952), cunoscut publicului ca J.R. sau Good Ol' J.R., este un comentator sportiv care activează în prezent în promoția World Wrestling Entertainment, comentând alături de Mick Foley galele de wrestling ale diviziei WWE Smackdown!, precum și alte evenimente pay-per-view WWE.

A fost numit "vocea World Wrestling Entertainment", fiind considerat de mulți unul dintre cei mai buni comentatori de wrestling din istorie. În 2011 a fost reangajat de Triple H (numit noul manager general al companiei după ce Vince McMahon a fost eliberat din funcție), iar acum în luna octombrie J.R. a fost concediat de noul Manager General al companiei: John Laurinatis. J.R. a avut și o dispută cu Michael Cole la începutul anului. J.R. ajutat de Jerry "the king" Lawler să câștige disputa cu Michael Cole împreună cu Managerul său Jack Swagger acestă feud sa sfârșit la Over the Limit.

·         1953: Gabriel Dorobanțu (n. 3 ianuarie 1953) este un cântăreț român de muzică ușoară. El este cunoscut mai ales pentru șlagărul „Gara noastră mică”.

* 1954: Henryk Skarżyński (n. 1954, Rosochate Kościelne) este un medic polonez, otorinolaringologist, audiologist, foniatru, fondatorul și directorul Institutului de Fiziologie și Patologie a Auzului din Varșovia și Centrului Internațional de Auz și Vorbire din Kajetany.

·         1956: Mel Gibson (n. 3 ianuarie 1956 în Peekskill, New York) este un actor, regizor, producător și scenarist american. Una din marile sale realizări o constituie filmul Patimile lui Hristos, pe care l-a regizat și finanțat.

S-a născut cu numele Mel Columcille Gerard Gibson într-o familie irlandeză catolică, împreună cu care se mută în Australia în 1968.

·         1962: Guillermo Fariñas, activist pentru drepturile omului cubanez

·         1963: Gavril Pele Balint (n. 3 ianuarie, 1963, Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud), cunoscut ca Gabi Balint, este un fost fotbalist român, devenit antrenor de fotbal după încheierea carierei de jucător. Gabi Balint a fost membru în prima echipă românească de fotbal care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei(1987), Steaua București. A jucat pentru Echipa națională de fotbal a României în perioada 1982-1992, participând ca jucător la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, și a participat în calitate de antrenor secund al naționalei la CM din 1994 și 1998. Pentru realizările sale din domeniul sportiv a primit titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bistrița^[2]. La 20 ianuarie 2010 a devenit selecționer al echipei naționale de fotbal a Republicii Moldova,^[3] iar la data de 19 decembrie 2011, la expirarea contractului a refuzat prelungirea acestuia

·         1967: Ștefan Caraman, dramaturg, prozator și publicist român

* 1968: Ștefan-Alexandru Băișanu (n. 3 ianuarie 1968) este un deputat român, ales în 2012 din partea USL Suceava

Absolvent al Facultății de Filosofie, începând din 1993 Băișanu a fost profesor la Liceul de Arte Suceava, iar din 2002 devine cadru didactic la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava.^[1] În perioada 2004-2008, Băișanu a fost subprefect al județului Suceava, iar din 2012 a devenit parlamentar.^[1]

·         1968: Marius Iriza, politician român

·         1969: Michael Schumacher (n. 3 ianuarie 1969, Hürth-Hermühlheim, Republica Federală Germania) este un fost pilot de Formula 1. Statistic, prin prisma celor șapte titluri mondiale câștigate, a celor 91 de victorii, 68 de pole position-uri și 76 de cele mai rapide tururi, Michael Schumacher este considerat drept cel mai bun pilot de Formula 1 din toate timpurile.

În 2006, în urma unui sondaj efectuat de FIA, Michael Schumacher a fost votat de către fanii Formulei 1 drept cel mai popular pilot care a evoluat vreodată în acest sport.

Faptul că de-a lungul carierei a încântat privirile spectatorilor și telespectatorilor cu evoluții de senzație, dar pe de altă parte a fost și implicat într-o serie de scandaluri cauzate de pilotajul său.^[1]

Michael Schumacher mai are un frate, Ralf Schumacher, cei doi fiind unicii frați care au câștigat curse în Formula 1, și au devenit primii frați care au terminat pe primele două poziții în aceași cursă, o performanță pe care au mai repetat-o de patru ori.

Michael este căsătorit cu Corinna și are doi copii, Gina Maria și Mick.

În decembrie 2013, Schumacher a suferit o traumă serioasă la cap în timp ce schia în stațiunea Meribel, din alpii francezi. El a fost transportat pe cale aeriană la spital, operat și indus în stare comă artificială. După ce s-a aflat în comă din 29 decembrie 2013 până pe 16 iunie 2014, el a părăsit spitalul din Grenoble pentru a se reabilita în continuare la Spitalul Universității (CHUV) din Lausanne, Elveția.^[2]

·         1972: Ghervazen Longher, politician român
* 1973: Oliver Janich (n. 3 ianuarie 1973 în München, Germania) este un autor, jurnalist și un om politic german, lider al Partei der Vernunft (pdv).
* 1975: Roxana Scarlat (n. 3 ianuarie 1975, București) este o scrimeră română, laureată cu argint pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1996 de la Atlanta. A cucerit argintul european la individual în 1997. Este și cvadruplă vicecampioană mondială și vicecampioană europeană, tot pe echipe.
* 1975: Jakob Vestergaard (n. 3 ianuarie 1975) este un antrenor de handbal din Danemarca. Vestergaard a mai antrenat în România și pe CS Oltchim Râmnicu Vâlcea. Anterior numirii la Oltchim, Jakob Vestergaard a fost antrenor secund la FC Midtjylland Håndbold, în primăvara lui 2012.^[1]

Vestergaard a fost antrenor principal la Aalborg DH, începând cu pauza competițională de vară din 2011 și până în septembrie.^[1][2] Anterior, el fusese antrenorul principal al Viborg HK, din 2008 și până în aprilie 2011, când a fost concediat de echipa daneză.^[3][4] Contractul lui expira în vara lui 2011.

De asemenea, Vestergaard a antrenat echipa națională de handbal feminin a Australiei și a fost antrenor secund la echipele daneze Ikast Boarding Elite Handball și Viborg HK.

În vara și toamna anului 2014, el a fost cooptat de clubul CSM București în poziția de director tehnic peste toate echipele de handbal feminin, pentru a avea structura completă de conducere după modelul echipelor din Danemarca.

Din 30 mai 2016 până în noiembrie 2016, a fost antrenorul campioanei României CSM București^[5], succedându-i lui Kim Rasmussen.

·         1977: Mayumi Iizuka, cântăreață japoneză
* 1980: Emil Gabriel Jula (n. 3 ianuarie 1980 în Cluj-Napoca) este un fotbalist român care joacă pentru echipa TuS Bersenbrück pe postul de atacant.

Emil Jula a debutat în prima ligă a fotbalului românesc pentru Universitatea Cluj pe 17.10.1998 în meciul pierdut de clujeni împotriva lui  FC Național București.

În 2006 a semnat cu Oțelul Galați din postura de jucător liber de contract, echipă pentru care a evoluat timp de doi ani mai apoi plecând în Germania la Energie Cottbus. După trei ani petrecuți la Cottbus acesta a plecat la MSV Duisburg gruparea la care nu a mai reușit să se impună fiind împrumutat pe rând la Anorthosis Famagusta sau VfL Osnabrück.

Din 1 iulie 2013 acesta a semnat cu Ceahlăul Piatra Neamț din postura de jucător liber de contract unde a reușit să marcheze 3 goluri în 23 de meciuri.

Din 18 iunie 2014 acesta a semnat un contract pe un an cu gruparea Universitatea Cluj.

·         1984: Andrea Cassarà (n. 3 ianuarie 1984, Passirano) este un scrimer italian specializat pe floretă.

Cassarà a fost laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena, campion mondial în 2011 la Catania și campion european în 2015 la Montreux. Cu echipa Italiei, a fost dublu campion olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 2004 și din 2012, de patru ori campion mondial (în 2003, 2008, 2013 și 2015) și dublu campion european (în 2009 și 2012). A câștigat Cupa Mondială de Scrimă la floretă masculin de un număr record de cinci ori în sezoanele 2005-2006, 2007-2008, 2010-2011, 2011-2012 și 2012-2013.

* 1986: Mattias Bjärsmyr (n. 3 ianuarie 1986 în Gislaved) este un fundașsuedez de fotbal. Din anul 1995 evoluează la clubul IFK Göteborg. Bjärsmyr și-a făcut prima apariție la IFK Göteborg pe 30 mai 2005 în meciul cu IF Elfsborg. Mai târziu, în același an, a devenit titular și a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun jucător suedez nou-venit. Și-a făcut debutul pentru naționala de fotbal a Suediei pe 13 ianuarie împotriva naționalei statului Costa Rica. Bjärsmyr a fost căpitanul naționalei de fotbal sub 21 de ani a Suediei.
* 1988: Karizma, pe numele său real Olga Fesenco (n. 3 ianuarie 1988, Chișinău), anterior cunoscută și ca Alexa, este o cântăreață de muzică pop din Republica Moldova. Olga Fesenco s-a născut pe 3 ianuarie 1988, în Chișinău, Republica Moldova și a început să cânte la o vârstă fragedă. A studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

A participat la diverse festivaluri internaționale: în România, Ucraina, Turcia, Belgia, Franța, Spania, Italia și Canada.

A obținut premii la multe festivaluri: Locul II la „Steluțele Mării”, România (2003); Locul III la „Perlele Berlinului”, Germania (2003); Locul II la „Kaunas 2004”, Lituania (2004); Locul II la „Micul Prinț”, Moldova (2004); Locul II la „Opus Buen Viaje”, Spania (2006). În septembrie 2005 a participat la Seara Basarabenilor „Cerbul de Aur”, România.

Are la activ colaborări cu compozitori și textieri binecunoscuți: Mihai Dolgan, Marian Stîrcea, Georgeta Voinovan, Corina Boahe, Andrei Strîmbeanu, Efim Krimerman ș.a.

În 2009 Olga Fesenco și-a schimbat numele scenic în Karizma. Aceasta ar fi avut loc deoarece în România numele scenic „Alexa” a fost înregistrat ca brand de către Cat Music prin certificatul de înregistrare a mărcii nr.93741.^[1] În același an a câștigat marele premiu la Festivalul de la Mamaia.^[2][3]

Tot în 2009 ea a lansat single-ul "On & On", iar în anul următor a lansat primul ei videoclip pentru piesa "On My Way". În 2011 Karizma a lansat un nou single intitulat „I'll Give It Away”.^[4][5]

Karizma este căsătorită

* 1988: Cătălin Valentin Păun (n. 3 ianuarie, 1988) este un fotbalist român care evoluează pentru echipa Alloa Atheletic.

·         1989: Alex D. Linz, actor american

·         1989: Kōhei Uchimura, gimnast japonez
* 1990: Yoichiro Kakitani (n. 3 ianuarie 1990) este un fotbalist japonez care evoluează la Cerezo Osaka.
* 1991: Candelaria Molfese (n. 3 ianuarie 1991,^[1] Buenos Aires, Argentina) este o actriță, cântăreață și dansatoare argentiniană. Este cunoscută pentru rolul personajului Camilla din serialul pentru adolescenți difuzat de Disney Channel Violetta. Candelaria este născută în zodia capricorn. A debutat în cariera artistică de la o vârstă fragedă, luând în paralel lecții de canto, pian, actorie și dans. Candelaria este mezina familiei, fiind cea mai mică dintre cele cinci fete ale familiei Molfese. Candelaria iubește animalele, în special câinii, având grijă din când în când de un câine pe nume Rocky pe care îl iubește foarte mult. Din păcate, iubitul ei, Ruggero nu își dorește un câine, deci cei doi nu și-au luat încă unul. Serialul Violetta este prima ei apariție TV, fiind cea de debut. Numele ei, „Candelaria” înseamnă lumânare. Este prietenă foarte bună cu, Lodovica Comello (Francesca), Alba Rico Navarro (Natalia) și Facundo Gambande (Maxi), pe care i-a cunoscut în timpul filmărilor pentru Violetta. Îi plac mult bijuteriile: Cande (așa cum îi spun prietenii) recunoaște că nu și-a dat niciodată jos un inel pe care l-a primit de la mama ei când a împlinit 15 ani. Candelaria declară ca s-a îndrăgostit prima dată la 15 ani, de un coleg de școală pe nume Santiago. Pe lângă muzică, dans și actorie (pe care acum, le consideră deja carieră), Cande mai are două hobby-uri: gătitul și pictura. Îi place foarte mult să gătească, mâncarea preferată a ei fiind plăcinta argentiniană cu carne. Desertul ei preferat este ciocolata cu „dulche de leche”, despre care recunoaște că este mica ei plăcere vinovată. Îi place să meargă la plajă, dar nu îi place deloc să intre în mare. Cande spune că preferă piscinele. În timpul liber joacă tenis, bowling sau merge la shopping. Vacanțele preferate ale Candelariei sunt cele din SUAși Mexic. Până să joace în Violetta, Cande a fost iubita lui Francisco Soldi, de care s-a despărțit la puțin timp după ce a început să dea viata personajului „Camila”. Între mese, Cande adoră să bea Mate, un ceai specific argentinian. Culorile ei preferate sunt roz și galben. În timp ce filma pentru Violetta, Cande s-a îndrăgostit de Ruggero Pasquarelli, frumosul italian care îl interpretează pe Federicco. Cande și Ruggero sunt și în prezent un cuplu frumos și spun că deja încep să se gândească la o posibilă nuntă, deoarece, spun ei, se iubesc extrem de mult. Cei doi formează cuplul Ruggelaria. Cande și Ruggero au împreună un canal de YouTube, care poarta numele cuplului, Ruggelaria. Acolo, postează clipuri, fac live-uri și vorbesc cu fanii. Cande spune că cea mai frumoasă întâlnire a ei cu Ruggero a fost chiar prima, care s-a sfârșit cu primul sărut al lor, într-un taxi. După apariția sa în Violetta, Ruggero a fost invitat de către producători să îl joace pe Matteo Balsano (unul dintre rolurile protagoniștilor) în noul serial Disney pentru adolescenți, Soy Luna. După ce s-a terminat Violetta, Cande nu a mai apărut în seriale o vreme. Acum, în 2017, va apărea alături de iubitul ei Ruggero în sezonul 2 al serialului Soy Luna. Cande va interpreta un rol dublu și anume rolurile surorilor gemene Adda și Eva. Cande recunoaște că a fost puțin geloasă atunci când Ruggero a sărutat-o pe Karol Sevilla în episodul 40 din Soy Luna. Din fericire, acest sentiment nu a durat mult deoarece Cande spune că are încredere în Ruggero.
* 1992: Carlotta Maggiorana (n. 3 ianuarie 1992, Montegiorgio, Italia) este o actriță și fotomodel italian, care a fost aleasă Miss Italia în 2018.^[1]

A participat la concurs în calitate de Miss Marche și a devenit cea de-a patra reprezentată a regiunii Marche care a câștigat concursul Miss Italia. Este prima câștigătoare căsătorită din istoria concursului, ea măritându-se în 2017 cu Emiliano Pierantoni.^[2]

* 1995: Ionela-Livia Lehaci (n. 3 ianuarie 1995, Câmpulung Moldovenesc) este o canotoare română legitimată în prezent la CS Dinamo București.

Decese

·         236: A murit Papa  Anterus, al 19-lea episcop al Romei  si cap al Bisericii Catolice  din 21 noiembrie 235. A avut moarte de martir, fiind ucis din ordinul  împăratului Maximin Tracul și este înmormântat în cripta Papilor din catacombele  Sf.Calist. Este venerat ca sfant atat in bisericile catolice cat si in cele ortodoxe.

·         665: A decedat patriarhul Benjamin I al Bisericii Copte (n.cca.590). A fost  papa al Bisericii Copte din anul 626 pana la moartea sa. A  devenit patriarh intr-o epoca in care Egiptul era dominat de persii condusi de regele Khosoro al II-lea. In anul 630 tara a fost recucerita de bizantini iar imparatul Heraclius l-a impus patriarh al Alexandriei si prefect al Egiptului pe episcopul Cyrus de Phase, cu sarcina de a obtine reunificarea Bisericilor Crestine prin negocieri sau prin forta. A urmat un deceniu de persecutii crunte impotriva Bisericii Copte, in cursul caruia  Benjamin a fost nevoit sa rataceasca din manastire in manastire, pentru a nu fi prins si arestat de agentii lui Cyrus de Phase (actualmente Poti, in Georgia). Cucerirea Egiptului de catre musulmani (640- 642) a pus capat acestei persecutii, iar Benjamin s-a putut intoarce in Alexandria la sfarsitul anului 643 cu permisiunea generalului musulman Amr ibnal- As. Musulmanii l-au recunoscut ca singur conducator al crestinilor egipteni.

·         1322: Filip al V-lea, rege al Franței (n. 1293). A  fost rege al Frantei și al Navarrei (ca Filip al II-lea) și Conte de Champagne, începând cu 20 noiembrie 1316 și până la moartea sa.

·         1437: Caterina de Valois (n. 27 octombrie 1401 – d. 3 ianuarie 1437^[1]) a fost regină a Angliei din 1420 până în 1422. A fost fiica regelui Carol al VI-lea al Franței, soția regelui Henric al V-lea al Angliei,^[2] mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei.^[3] Sora mai mare a Caterinei, Isabella de Valois a fost regină a Angliei din 1396 până în 1400, ca soție a lui Richard al II-lea al Angliei. Caterina de Valois a fost al șaselea copil și a patra fiică a regelui Carol al VI-lea al Franței și a soției lui, Isabella de Bavaria.^[4] S-a născut la Paris la 27 octombrie 1401.

La început au existat discuții despre o căsătorie între ea și fiul lui Henric al IV-lea al Angliei însă regele Angliei a murit înainte ca negocierile să înceapă. Noul rege, Henric al V-lea, a susținut căsătoria însă a cerut o zestre mare și recunoașterea dreptului său la tronul Franței.

Căsătoria Caterinei cu Henric al V-lea al Angliei.

Henric al V-lea a plecat la război împotriva Franței și chiar și după victoria engleză de la Agincourt, planurile de căsătorie au continuat. Se spunea că prințesa Caterina era foarte frumoasă și când în sfârșit Henric a întâlnit-o la Meulan, s-a îndrăgostit. În mai 1420, s-a semnat un tratat de pace între Anglia și Franța și Carol l-a recunoscut pe Henric al Angliei drept moștenitor al lui. Caterina și Henric s-au căsătorit la biserica parohială Sf. Ioan sau la catedrala Troyes la 2 iunie 1420.

Caterina a plecat în Anglia cu soțul ei și a fost încoronată regină la Westminster Abbey la 23 februarie 1421. În iunie 1421, Henric s-a întors în Franța pentru a-și continua campaniile. În acest timp, Caterina, care era însărcinată, l-a născut pe Prințul Henric la 6 decembrie 1421 la Windsor. Tatăl nu și-a văzut niciodată fiul. În timpul asediului de la Meaux, Henric al V-lea a contactat o boală fatală și a murit la 31 august 1422, chiar înainte de a împlini 35 de ani. Caterina a rămas văduvă la 21 de ani.

Regele Carol al VI-lea al Franței a murit două luni mai târziu, astfel tânărul rege Henric al VI-lea al Angliei a devenit rege și al nordului Franței care era ocupat de englezi.

* 1571: Joachim al II-lea Hector (13 ianuarie 1505 – 3 ianuarie 1571) a fost Prinț-elector de Brandenburg (1535–1571). Membru al Casei de Hohenzollern, Joachim al II-lea a fost fiul lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Elisabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei. 

Căsătorii și copii

Cu Magdalena de Saxonia (1507-1534):

• Johann Georg, Elector de Brandenburg (1525–1598), a avut copii
• Barbara de Brandenburg, Ducesă de Brieg (1527–1595), a avut copii
• Elisabeta (1528–1529)
• Frederic al IV-lea de Brandenburg (1530–1552), Arhiepiscop de Magdeburg și episcop de Halberstadt
• Albrecht (1532-1532)
• Georg (1532-1532)
• Paul (1534-1534)

Cu Hedwig Jagiellon (1513–1573):

• Elisabeta Magdalena (1537–1595), căsătorită cu Francis Otto, Duce de Brunswick-Lüneburg
• Sigismund de Brandenburg (1538–1566), Arhiepiscop de Magdeburg și episcop de Halberstadt
• Hedwig de Brandenburg (1540–1602), căsătorită cu Julius, Duce de Brunswick-Lüneburg,
• Sofia (1541–1564), căsătorită cu Wilhelm de Rosenberg
• Joachim (1543–1544)
• o fiică nebotezată, născută în 1545

·         1785: Baldassare Galuppi, compozitor italian (n. 1706)

·         1795: Josiah Wedgwood (n. 12 iulie 1730, Burslem, Staffordshire – d. 3 ianuarie 1795, Etruria, England) a fost un ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă.

·         1838: Maximilian de Saxonia (13 aprilie 1759 – 3 ianuarie 1838), a fost prinț german și membru al Casei de Wettin. La Parma la 22 aprilie 1792 (prin procură) și din nou la Dresda la 9 mai1792 (în persoană), Maximilian s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Caroline de Bourbon (Carolina Maria Teresa Giuseppa), fiica lui Ferdinand, Duce de Parma și a Arhiducesei Maria Amalia de Austria(cumnată a unchiului său Albert, Prinț de Saxonia și Duce de Teschen). Maxilimian și Caroline au avut șapte copii:

1. Maria Amalia Friederike Augusta Karolina Ludovica Josepha Aloysia Anna Nepomucena Philippina Vincentia Franziska de Paula Franziska de Chantal (n. Dresda, 10 august 1794 - d. Pillnitz, 18 septembrie 1870), cunoscută drept Amalia. [1]
2. Maria Ferdinanda Amalia Xaveria Theresia Josepha Anna Nepomucena Aloysia Johanna Vincentia Ignatia Dominica Franziska de Paula Franziska de Chantal (n. Dresda, 27 aprilie 1796 - d. Schloss Brandeis, Bohemia, 3 ianuarie 1865), cunoscută drept Maria; s-a căsătorit la 6 mai 1821 cu Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana (socrul surorii sale mai mici).
3. Frederick Augustus II Albert Maria Clemens Joseph Vincenz Aloys Nepomuk Johann Baptista Nikolaus Raphael Peter Xavier Franz de Paula Venantius Felix (n. Dresda, 18 mai 1797 - d. Brennbüchel, 9 august 1854), rege al Saxoniei (1836).
4. Klemens Maria Joseph Nepomuk Aloys Vincenz Xavier Franz de Paula Franz de Valois Joachim Benno Philipp Jakob (n. Dresda, 1 mai 1798 - d. Pisa, 4 ianuarie 1822), cunoscut drept Klemens.[2]
5. Maria Anna Carolina Josepha Vincentia Xaveria Nepomucena Franziska de Paula Franziska de Chantal Johanna Antonia Elisabeth Cunigunde Gertrud Leopoldina (n. Dresda, 15 noiembrie 1799 - d. Pisa, 24 martie 1832), cunoscută drept Maria Anna; s-a căsătorit la 16 noiembrie 1817 cu Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana.
6. Johann I Nepomuk Maria Joseph Anton Xaver Vincenz Aloys Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus (n. Dresda, 12 decembrie 1801 - d. Pillnitz, 29 octombrie 1873), rege al Saxoniei (1854).
7. Maria Josepha Amalia Beatrix Xaveria Vincentia Aloysia Franziska de Paula Franziska de Chantal Anna Apollonia Johanna Nepomucena Walburga Theresia Ambrosia (n. Dresda, 6 decembrie 1803 - d. Aranjuez, 17 mai 1829), cunoscută drept Maria Josepha Amalia; s-a căsătorit la 20 octombrie 1819 cu regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei.

Soția sa a murit la Dresda, la vârsta de 33 de ani de febră în martie 1804. La 15 octombrie 1825 (prin procură), la Lucca și din nou la Dresda la 7 noiembrie 1825 (în persoană), Maximilian s-a recăsătorit cu Prințesa Luise de Bourbon (Maria Luisa Carlotta), fiica regelui Louis de Etruria și nepoata primei lui soții, Caroline. Maria Luisa era cu 43 de ani mai tânără decât soțul ei. Nu au avut copii.

·         1865: Prințesa Maria Ferdinanda de Saxonia (27 aprilie 1796 – 3 ianuarie1865) a fost fiica Prințului Maximilian de Saxonia și a primei soții a acestuia, Prințesa Caroline de Parma. Prin căsătorie a devenit Mare Ducesă de Toscana din 1821 până în 1824. La 6 mai 1821, în ziua în care soțul ei împlinea 52 de ani, Maria Ferdinanda în vârstă de 25 de ani s-a căsătorit cu Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana la Florența.^[1] Ea a fost a doua soție a Marelui Duce și era verișoară primară cu prima soție a Ducelui, Prințesa Luisa a celor Două Sicilii. Prin căsătorie, Maria Ferdinanda a devenit soacra surorii sale.

Soțul ei a murit trei ani mai târziu; astfel, Leopold și Maria Anna au devenit Mare Duce și Mare Ducesă de Toscana.

În 1859, familia regală din Toscana au pierdut tronul în urma unificării Italiei. Familia regală a părăsit Palazzo Pitti din Florența pentru curtea austriacă a împăratului Franz Joseph al Austriei de la Viena. Maria Ferdinanda a trăit în special la Schlackenwerth însă adesea era invitata fratelui ei, regele Ioan al Saxoniei, la Dresda. A avut în special o relație apropiată cu sora ei Amalie.

Maria Ferdinanda a rămas văduvă timp de 41 de ani; a murit la 3 ianuarie 1865 și a fost înmormântată la Cripta Imperială din Viena.

·         1875: Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 - d. 3 ianuarie 1875) a fost un gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy. Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse^[9]. A creat o casă de editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor.

Uneori prin „Larousse” se înțelege și doar o enciclopedie editată de aceasta. Foarte cunoscută este de exemplu enciclopedia Grand Larousse encyclopédique.

·         1875 - A murit compozitorul George Bizet, unul dintre creatorii operei naţionale franceze ("Carmen", "Pescuitorii de perle").

·         1903: Moare Alois Hitler, tatăl lui Adolf Hitler (născut în 1837).  Alois Hitler (n. Schicklgruber, 7 iunie 1837, Austria) a fost fiul nelegitim al Mariei Schicklgruber și al unui evreu tânăr numit Frankenberger. Maria Schicklgruber lucra ca bucătăreasă la Frankenberger si a  întreținut o relație cu evreul mai tânăr cu 23 de ani, al cărei rezultat a fost Alois. Maria s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler, care a devenit tatăl vitreg al lui Alois. Cu toate acestea, Alois continua să primească pensie alimentară de la tatăl lui adevărat. Alois a rămas orfan de mamă la vârsta de 10 ani, iar Georg Hiedler l-a trimis la fratele său, Johann Nepomuk Hiedler, la ferma acestuia. Alois a luat în adolescență lecții de cizmărie, dar la 18 ani s-a angajat să lucreze la vamă, în Braunau. În anul 1876 Alois își schimbă numele din Schicklgruber în Hitler.

·         1914: Raoul Pugno, compozitor, organist și pianist francez (n. 1852)

·         1923: Jaroslav Hašek, romancier ceh (n. 1883)

·         1924 - A murit arheologul şi numismatul francez Ernest Babelon, membru de onoare străin al Academiei Române (n.07.11.1854).

·         1931: A încetat din viaţă Joseph-Jaques-Cesaire Joffre, mareşal, comandant şef al tuturor armatelor franceze (1915-1916); s-a remarcat în bătălia de la Marna; (n. 12.01.1852).

·         1943: Kazuo Kubokawa, astronom japonez (n. 1903)

·         1946: Carl Gustav Witt (29 octombrie 1866, Berlin – 3 ianuarie 1946) a fost un astronomgerman.

·         1960: Victor Sjöström, regizor și actor suedez (n. 1879)

·         1961: Hasso Edward Ahaz von Wedel (n. 20 noiembrie 1898 în Stargard(actualemente în Polonia) - d.3 ianuarie 1961 în Gehrden (Germania), a fost un ofițer superior al celui de-al Treilea Reich și șef al propagandei Wehrmacht-ului.

·         1961: A murit  Nicolae Hortolomei, chirurg, membru titular al Academiei Române; a fondat Laboratorul de chirurgie experimentala de la spitalul “Coltea” din Bucuresti; (n.27.11.1885, Husi).

·         1966: René Béhaine (n. 17 iunie 1880, Vervins (Aisne) - d. 2 ianuarie 1966, Villefranche-sur-Mer) a fost un romancier francez. Este autor al romanului ciclic Historie d'une société (Povestea unei societăți)

·         1967: A murit Jack Leon Ruby (născut Jack Leon Rubenstein, 25 martie 1911), proprietar de cluburi de noapte din orașul  Dallas,Texas, SUA, gasit vinovat și a fost condamnat la moarte pentru uciderea, la 24 noiembrie 1963, a lui Lee Harvey Oswald, asasinul prezumtiv al presedintelui american John F.Kennedy. Crima a fost comisă la două zile de la arestarea lui Oswald. In timpul detentiei Ruby s-a îmbolnăvit și a murit de cancer pulmonar  la 3 ianuarie 1967. Teoriile conspirației susțin că Ruby ar fi fost implicat împreună cu figurile de marcă ale crimei organizate americane într-un complot pentru asasinarea lui Kennedy, dar nu s-a putut dovedi că legăturile lui cu gangsterii erau mai mult decât minime și ca el  era genul de om care să acționeze într-o astfel de conspirație.

·         1967 - A murit scriitorul Alfred Margul Sperber.

·         1973: A murit  Gherase Dendrino, compozitor roman, autor al operetelor “Lăsaţi-mă să cânt” şi “Lysistrata”; (n. 16.09.1901). A  fost elevul profesorilor  Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi

·         1981: Prințesa Alice, Contesă de Athlone (Alice Mary Victoria Augusta Pauline; 25 februarie 1883 – 3 ianuarie 1981) a fost membră a familiei regale britanice. A deținut titlurile de Prințesă de Saxa-Coburg și Gotha și Ducesă în Saxonia de la naștere, precum și cel de Prințesă de Teck prin căsătorie, până în 1917 când a trebuit să-l cedeze din ordinul regelui George al V-lea. A fost nașa reginei Beatrix a Olandei, care era nepoata verișoarei ei, regina Wilhelmina a Olandei.

Prințesa Alice a fost prințesa de sânge regal care a trăit cel mai mult (până în acea perioadă) și ultimul nepot în viață a reginei Victoria; a murit în ianuarie 1981, la aproape 115 ani după moartea primului nepot al reginei Victoria, Prințul Sigismund al Prusiei.

La 10 februarie 1904, la Castelul Windsor, Prințesa Alice de Albany s-a căsătorit cu Prințul Alexander de Teck, fratele reginei Mary. După căsătorie, Prințesa Alice a luat titlul de Prințesa Alexander de Teck.

Prințesa Alice a purtat în gene hemofilia moștenită de la regina Victoria.

Când familia regală britanică a abandonat titlurile germanice în iunie 1917, Prințul Alexander de Teck a adoptat numele de Cambridge, și a devenit Sir Alexander Cambridge, apoi Conte de Athlone, renunțând la titlul de "Prinț de Teck".

Contele a fost numit Guvernator-General al Uniunii Africii de Sud și a servit în perioada 1924-31: Prințesa Alice l-a acompaniat și a fost viceregină în acea perioadă. Apoi, soțul ei a fost numit Guvernator-General al Canadei în perioada 1940–1946.

Contele de Athlone a murit în 1957 la Palatul Kensington din Londra. Prințesa Alice a continuat să trăiască la Kensington până în 1981, când a murit la vârsta de 97 de ani și 313 zile. În momentul morții, a fost prințesa regală cea mai longevivă. Totuși, mai târziu, regina mamă Elizabeth a depășit recodul trăind aproape 102 ani.

Prințesa Alice a trăit în timpul domniei a șase monarhi: Victoria (bunică), Eduard al VII-lea (unchi), George al V-lea (văr și cumnat), Eduard al VIII-lea (nepot), George al VI-lea (nepot) și Elisabeta a II-a (strănepoată).

·         1985: Nadia Popovici, nume la naștere Nadejda (Nadia) Ajder^[1], (n. 20 mai1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus - d. 3 ianuarie 1985, București)^[2]a fost o pictoriță din România.

Născută într-o familie aristocrată, a fost obligată, la doar 7 ani, să fugă împreună cu familia din cauza Revoluției Ruse din 1917.^[3]

Astfel, a ajuns într-o primă etapă în Japonia, iar apoi la Chișinău. De la Chișinău a venit la București, unde a studiat la Școala de Belle Arte, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck. Aici l-a cunoscut pe sculptorul Ion Grigore Popovici, cu care s-a căsătorit. Au avut un fiu, pe Constantin Popovicicare, urmând calea tatălui său, a devenit și el sculptor^[3] și o fiică, pe Eliza Popovici - Palade, pictoriță.

·         1992: Judith Anderson, AC, (n. 10 februarie 1897,^[1] Adelaide, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei^[2] – d. 3 ianuarie 1992,^{[3][4][5][6][6][6][7][8]} Santa Barbara, SUA^[9]) a fost o actriță americană de origine australiană.^[10] A câștigat două premii Emmy și un premiu Tony și a fost nominalizată la premiile Grammy și Oscar.

·         2001 - A murit inginerul agronom belgian Cyrielaugusr Maria Assche (Van Assche), membru de onoare străin al Academiei Române (n.17.08.1931).

·         2002: A murit Fredy Heineken, magnatul cunoscutei firme de bere olandeză, Heineken; (n.04.11.1923).

·         2005: William Erwin „Will” Eisner (6 martie 1917 – 3 ianuarie 2005) a fost un scriitor de benzi desenate, artist și antreprenor american. Este considerat unul dintre cei mai importanți contributori la dezvoltarea mediului și este cunoscut pentru studioul de benzi desenate pe care el l-a fondat; pentru seria The Spirit, care a avut o mare influență; pentru utilizarea benzilor desenate ca un mediu de instruire; pentru rolul principal pe care l-a avut în formarea Romanului grafic ca formă a literaturii cu cartea sa A Contract with God and Other Tenement Stories; și pentru munca sa educațională despre mediul benzilor desenate, exemplificată prin cartea sa Comics and Sequential Art.

Comunitatea benzilor desenate i-a adus un omagiu lui Eisner creând Premiul Eisner, pentru a premia realizările din fiecare an din domeniul benzilor desenate. Eisner a participat cu entuziasm la ceremonia de premiere, felicitând fiecare câștigător. În 1987, împreună cu Carl Barks și Jack Kirby a fost unul dintre cei care au inaugurat Will Eisner Comic Book Hall of Fame.

* 2007: Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.
* 2007: Michael Yeats (n. 22 august 1921 - d. 3 ianuarie 2007, Dublin, Irlanda) a fost un om politic irlandez, membru al Parlamentului European în perioada 1973 din partea Irlandei.
* 2010: Vasile Brescanu (n. 20 iulie 1940, satul Gotești, județul interbelic Cahul- d. 3 ianuarie 2010, Chișinău) a fost un cunoscut regizor de film, actor de teatru și film din Republica Moldova.

·         2013: Sergiu Florin Nicolaescu^[1] (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România^[2]) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)^[3].

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum, în semn de recunoaștere și respect, o stea pe Walk of Fame (Aleea Celebrităților) din București. Cu această ocazie, actorul Vladimir Găitan a adus un omagiu marelui regizor: "Pe Sergiu Nicolaescu, ultraperfecționist, sever, profesionist de excepție, l-a cunoscut întreaga suflare artistică a României și, de ce nu, a Europei, să nu uităm filmele sale cu marii actori ai lumii".^[4]

Sergiu Nicolaescu a debutat "fulminant" in filmele de lung metraj cu o "co-producție monumentală, cu filmul Dacii", constata Grid Modorcea^[3].Acesta continuă: "Sergiu Nicolaescu este primul cineast român care introduce în filmul românesc luptele dintre armate, mari armate, ca în legende. De fapt el reînnoadă un fir istoric, cel început cu Independența României (1912)."^[3]

A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.^[5]

După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.^[6][7] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,^[8][9] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.

Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice,^{[10][11][12][13][14][15][16]} Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.^[17][18] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie^[19] sau neajunsurilor sale ca regizor,^[20] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,^[21][22] impunând în folclorul urban^[23] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”^[24] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”^[25] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).

Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugby. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.^[32] A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el accepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.

Prima soție a lui Sergiu Nicolaescu s-a numit Mariana Nicolaescu, însă cei doi au divorțat numai după câteva luni.

A doua soție a lui Sergiu Nicolaescu a fost actrița Gabriela Nicolaescu.

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.

El a fost incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui,^[33][34] deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Controversele cu privire la dorința de a fi inmormântat sau incinerat continuă deoarece, Sergiu Nicolaescu cerea în testamentul său legalizat în 2008 la notărița Mircia Elena: „să mă înmormânteze după datinile creștinești."^[3]

Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.^[35] Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său, a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, care a decedat pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București unde văduva sa i-a construit, post-mortem, în acest scop un frumos mormânt din marmură albă.

* 2015: Muath Safi Yousef Al-Kasasbeh (în arabă: معاذ صافي يوسف الكساسبة) (n. 29 mai 1988, Kerak, Iordania^[1] - d. cca. 3 ianuarie 2015^[2]) a fost un pilot militar iordanian care a fost capturat, ținut captiv și ars de viu de către Statul Islamic.

Al-Kasasbeh a fost un locotenent de prim rang în Forțele Aeriene Regale Iordaniene. Avionul pe care îl pilota, un F-16 Fighting Falcon, s-a prăbușit la 24 decembrie 2014, după ce a avut probleme mecanice, cu toate că Statul Islamic a afirmat că ei l-au doborât.^[3] El a fost capturat de militanții statului islamic aproape de Rakka, Siria, iar mai târziu a fost amenințat cu executarea. Au existat negocieri pentru a fi eliberat. Cu toate acestea, statul islamic a decapitat prizonierul de schimb, jurnalistul japonez Kenji Goto, și, ulterior, l-a omorât prin incendiere pe Al-Kasasbeh, în timp ce acesta era închis într-o cușcă.^[4]

Sărbători

·         Sf. Proroc Maleahi; Sf. Mucenic Gordie (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Genoveva; Preasfantul Nume al Lui Isus (calendar romano-catolic)

·         Sf. Malahia; Sf. Gordiu (calendar greco-catolic)

ARTE 3 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ ȘI OPERETĂ 3 Ianuarie

Don Pasquale de Gaetano Donizetti

DON PASQUALE:  https://youtu.be/8RLi4nx7z8g.

Lysistrata de Gherase Dendrino

DORIN TEODORESCU –Tenor: http://youtu.be/Vi0XTyB4mQc;

Lysistrata Gherase Dendrino) Duet Calypso (V.Romanovski,B.Marculescu): http://youtu.be/rx7e-KT3AiY;

Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino

Lăsați-mă să cânt - Gherase Dendrino (Premiera 05.04.2015): https://youtu.be/qAC-beHkFgc.

George Bizet, unul dintre creatorii operei naţionale franceze ("Carmen", "Pescuitorii de perle")

Òpera Carmen (Georges Bizet) COMPLETA: https://youtu.be/3h-fP4zSH40.

Opera Les Pecheurs de Perles Die Perlenfischer von Bizet: https://youtu.be/5L6Jc1merLk.

Baldassare Galuppi: "Il Filosofo di Campagna" Opera: https://youtu.be/KGVgaO73f64.

Katchaturian - Spartacus

THE MARRIAGE OF FIGARO Mozart - Royal College of Music

MUZICĂ 3 Ianuarie

Baldassare Galuppi, compozitor italian

Baldassare Galuppi: Dixit Dominus: https://youtu.be/apoV6atpLMY.

Raoul Pugno, compozitor, organist și pianist francez

Raoul Pugno:

Maxine Andrews, cântăreaţă americană (Andrews Sisters)

TWO HOURS of The Andrew Sisters: https://youtu.be/npAmL15QmYM.

Van Dyke Parks, compozitor, producător, actor şi cântăreţ american)

Van Dyke Parks - Discover America [Full Album]: https://youtu.be/uszd3r4KzsI.

Michael Zager, clăpar şi compozitor american (Ten Wheel Drive)

The Michael Zager Band - Let's All Chant (Original Boosted Extended Mix) [1978 HQ]: https://youtu.be/WUDKpMeWqvA.

Stephen Stills, vocalist, chitarist, basist, clăpar şi compozitor american (Buffalo Springfiled, Crosby, Stills, Nash & Young)

Stephen Stills 

Aretha Franklin

John Paul Jones – Led Zeppelin

Gabriel Dorobanțu

Gabriel Dorobantu:

Mayumi Iizuka, cântăreață japoneză

Mayumi Iizuka: 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Winter Morning Bossa Nova and Jazz - Background Morning Coffee Music to Work, Study,Relaxing

Beautiful Romantic Love Songs Ever - Relaxing Love Songs Of All Time

Sintetiza las mejores canciones de julio iglesias | La mejor musica de julio iglesias.

ABBA Greatest Hits 2019 - ABBA Top Songs 2019

TEATRU/FILM 3 Ianuarie

Jaroslav Hasek

Peripeţiile soldatului Švejk (Teatru radiofonic-comedie): http://youtu.be/qMKYFd-Iho4.

Sergiu Nicolaescu

Biografie

Sergiu Florin Nicolaescu^[1] (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România^[2]) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)^[3].

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum, în semn de recunoaștere și respect, o stea pe Walk of Fame (Aleea Celebrităților) din București. Cu această ocazie, actorul Vladimir Găitan a adus un omagiu marelui regizor: "Pe Sergiu Nicolaescu, ultraperfecționist, sever, profesionist de excepție, l-a cunoscut întreaga suflare artistică a României și, de ce nu, a Europei, să nu uităm filmele sale cu marii actori ai lumii".^[4]

Sergiu Nicolaescu a debutat "fulminant" in filmele de lung metraj cu o "co-producție monumentală, cu filmul Dacii", constata Grid Modorcea^[3]. Acesta continuă: "Sergiu Nicolaescu este primul cineast român care introduce în filmul românesc luptele dintre armate, mari armate, ca în legende. De fapt el reînnoadă un fir istoric, cel început cu Independența României (1912)."^[3]

A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.^[5]

După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.^[6][7] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,^[8][9] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.

Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol Iși Poker au fost considerate eșecuri critice,^{[10][11][12][13][14][15][16]}Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.^[17][18] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie^[19] sau neajunsurilor sale ca regizor,^[20] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,^[21][22] impunând în folclorul urban^[23] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”^[24] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”^[25] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).

Viața

Copilăria și tinerețea

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu într-o familie de aromâni.^[26] A fost după mamă, Sevastița Cambrea, nepotul comisarului de poliție Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist în 1952 și condamnat la 15 ani închisoare la Făgăraș, devenind mai târziu modelul pentru personajul căpitanul Moldovan.^[27] Tot după mamă a fost și nepotul colonelului Nicolae Cambrea,^[28] avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker,^[29] numit de NKVD în funcția de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul roșu”. ^[30]

La vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul Târgu Jiu și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic,^[31] iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități. Era curios, inteligent, bine organizat, neobosit și dornic de invatatură. În cursul acestor ani a deprins multe dintre competențele care s-au dovedit atât de utile în realizarea filmelor sale viitoare.

Viața personală

Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugbi. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.^[32] A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el acepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.

Prima sotie a lui Sergiu Nicolaescu s-a numit Mariana Nicolaescu, insa cei doi au divortat numai dupa cateva luni.

A doua sotie a fost actrita Gabriela Nicolăescu.

Moartea și moștenirea

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.

El a fost incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui,^[33][34] deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Controversele cu privire la dorința de a fi inmormântat sau incinerat continuă deoarece, Sergiu Nicolaescu cerea în testamentul său legalizat în 2008 la notărița Mircia Elena: „să mă înmormânteze după datinile creștinești."^[3]

Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.^[35] Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său, a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, care a decedat pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București unde văduva sa i-a construit, post-mortem, în acest scop un frumos mormânt din marmură albă.

Activitatea cinematografică

Prezentare cronologică

A debutat ca regizor în 1959^[36] cu scurtmetrajul Scoicile nu au vorbit niciodată. Scurtmetrajul Memoria Trandafirului i-a atras atenția internațională, fiind un succes la Cannes.

Titus Popovici, unul dintre cei mai importanți colaboratori ai lui Nicolaescu.

Primul său film de lung metraj a fost coproducția româno-franceză Dacii (1966), care a participat la cel de-al cincilea Festival Internațional de Film de la Moscova.^[37] Filmul reprezintă debutul parteneriatului artistic dintre Sergiu Nicolaescu (regizor) și Titus Popovici (scenarist). Alături de Petre Sălcudeanu, Mircea Mohor, Malvina Urșianu, Mircea Drăgan și alții, cei doi sunt continuatori ai suitei de filme istorice declanșată de filmul Tudor (1963) al scriitorului Mihnea Gheorghiu (în calitate de scenarist).^[38]

Filmul Mihai Viteazul a fost următoarea colaborare cu Titus Popovici. A participat la cel de-al șaptelea Festival Internațional de Film de la Moscova^[39] și a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972.^[40] Criticul de film Marian Țuțui scria că „Mihai Viteazul este probabil cel mai bun film istoric românesc… De data asta scenaristul Titus Popovici și regizorul Sergiu Nicolaescu vor avea în mărturiile istorice destule elemente dramatice astfel încât deși filmul este spectaculos, respectă aproape întru totul adevărul istoric. Chiar și maniheismul inerent în asemenea filme este aici minimal căci Mihai Viteazul (Amza Pellea) are un prieten turc, Selim Pașa (interpretat chiar de regizor), și are o relație încordată cu soția sa, doamna Stanca (Ioana Bulcă)”.^[41]

Cu mîinile curate (1972) este primul film polițist din seria Comisarului Moldovan. Personajul interpretat de Nicolaescu, numit aici încă Miclovan, face tandem cu personajul Comisarul Roman, interpretat de Ilarion Ciobanu. Filmul, realizat cu concursul Ministerului de Interne, era menit să reabiliteze imaginea Securității, care suferise după dezvăluirea implicării ei în abuzurile din perioada instaurării regimului comunist în România.

Ion Besoiu, unul dintre actorii preferați de Nicolaescu pentru rolurile negative.

Filmul Un comisar acuză marchează transformarea comisarului Miclovan în comisarul Moldovan. În acest film polițist (și de aventuri) se ficționalizează evenimentele din jurul asasinării pe 27 și 28 noiembrie 1940 a foștilor demnitari de către legionari, eveniment cunoscut în istoriografie drept Masacrul de la Jilava. În film, comisarul Moldovan cercetează evenimentele de la Jilava, poliția legionară nedorindu-și aflarea adevărului. În opoziție cu legionarul Paraipan, jucat de Gheorghe Dinică. Amza Pellea îl joacă pe comunistul Pârvu, un prieten la nădejde al lui Moldovan, iar Jean Constantin este Limbă, un autor de mici găinării interlope, care devine ajutorul comisarului și o sursă de umor în film. După cum recunoaște Nicolaescu, aportul comuniștilor în evenimente este exagerat – afirmă el - la cererea lui Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din aceleași considerente ar fi fost ficționalizate numele personalităților, Nicolae Iorga devenind profesorul Jugu (!), Virgil Madgearu Costin Mărgeanu șamd.

Filmul Nemuritorii (1974) este un film de ficțiune pe fundal istoric, inspirat de scenariul „După furtună” publicat în 1968 de Titus Popovici. Mobilul este că o ceată de foști ostași ai lui Mihai Viteazul, risipiți prin Europa, se întorc în Țara Românească cu un cufăr misterios, care stârnește interesul ungurilor, austriecilor și turcilor. Filmul conține o scenă memorabilă filmată pe malul mării, în care Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Amza Pellea și ceilalți „nemuritori” sunt îngropați până la gât în nisip, iar „turcii” pun caii să joace peste capetele lor. Filmarea scenei nu a folosit trucaje vizuale. Printre actorii din distribuția extraordinară sunt și Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică și Colea Răutu, cât și copilul-vedetă Costel Băloiu, în primul rol într-un film regizat de Nicolaescu, cu care jucase anterior în Pistruiatul. Filmul este remarcabil de asemenea pentru folosirea muzicii formației Phoenix (încă decenii după lansarea sa, problema plății drepturilor de autor nu era rezolvată^[42]).

Filmul Osînda (1976) este una dintre culmile artistice ale carierei regizorale a lui Nicolaescu, fiind notat cu trei stele din cinci în Dicționarul universal de filme al criticului Tudor Caranfil.^[43] Ecranizarea după romanul Velerim și Veler Doamne (1933) al scriitorului român Victor Ion Popa (Manlache) îi are drept protagoniști pe Amza Pellea, un colaborator important al regizorului, și pe actrița Ioana Pavelescu. Este înfățișată o poveste de dragoste între doi țărani, Manlache și Ruxandra, în perioada următoare Primului Război Mondial, elementele tragice prefigurând de la început imposibilitatea unei soluționări fericite a conflictului. Caranfil remarca drept antologică scena reîntâlnirii protagoniștilor pe o culme înzăpezită.^[43] Personajul Manlache reface imaginea hristică a purtării crucii după moartea ibovnicei sale. Scena nașterii și morții în chinurile nașterii, cu camera fixându-se asupra imaginii Pantocratorului avea să fie autopastișată de Nicolaescu și în filmul 15, însă spre un efect artistic mult redus. Din acest film nu lipsesc nici elementele de propagandă, autoritățile interbelice fiind înfățișate preponderent drept răuvoitoare și incompentente (pregnanți fiind actorii Gheorghe Dinică și Mihai Mereuță), cu excepția procurorului, jucat de Nicolaescu, care asemeni lui Selim Pașa din Mihai Viteazul este singurul personaj cel puțin echivoc, dacă nu chiar simpatizabil, din tabăra negativă.

Alături de Paul Lambrino și soția acestuia

Deși Comisarul Moldovan fusese omorât cu siguranță la sfârșitul filmului Un comisar acuză (căci fusese prins între 2 șiruri de legionari cu arme automate, fără scăpare), filmul Revanșa din 1978 debutează cu Paraipan dezgropând mormântul lui Moldovan și găsind în sicriu cărămizi și o pălărie. Moldovan a supravițuit celor cinci gloanțe încasate, iar Paraipan nu mai are mult de trăit, din cauza unei boli incurabile, pe fundal desfășurându-se Revolta legionară din ianuarie 1941. În opinia criticul de film Nae Caranfil, Nicolaescu și scenariștii săi „se străduie să respecte riguros cronologia politică, într-o intrigă rocambolescă, forțând adevărul istoric până la capturarea întregii conduceri legionare, în pofida protecției germane, de către imbatabilul Moldovan”.^[44]

Nea Mărin miliardar (1979) este o comedie, prima din filmografia lui Nicolaescu (și una din puținele). Imboldul a fost dat de actorul Amza Pellea, care își dorea după o suită de roluri dramatice să interpreteze și un personaj comic. A început pe cont propriu, cu niște scheciuri, care au avut succes și la televiziune, apoi i-a abordat pe Vintilă Corbul și Eugen Burada. I-a prezentat lui Nicolaescu scenariul, care se bazează pe un qui pro quo. Regizorul a venit la filmări pe o targă, întrucât suferea la acea vreme de o sciatică. Ca o ironie, deși Nicolaescu fusese reticent să preia proiectul și era prima sa comedie, Nea Mărin miliardar a devenit cel mai vizionat film românesc al tuturor timpurilor.^[45]

Ciuleandra este un film psihologic, considerat de către criticul de film Grid Modorcea: „Cred că Ciuleandra este singurul nostru film psihologic, de calibru camilpetrescian, asociind remarcabil, la nivelul subconștientului, jocul „Ciuleandra" cu „Jocul ielelor”.^[3]

Frescele Mânăstirii Văcărești, ultimele rămășite păstrate ale mânăstirii, care a fost vandalizată de Nicolaescu înainte de a fi demolată din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Astăzi se găsesc la Palatul Mogoșoaia.

În 1985, în timpul filmărilor la Noi, cei din linia întâi (1986), Nicolaescu a adus distrugeri grave Mănăstirii Văcărești,^[46] fiind manevrate tancuri și folosite petarde și aruncătoare de flăcări în incinta mănăstirii.^[47] Un raport al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București menționa „fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; forțarea lacătelor și a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum și a ușii altarului Bisericii Mari”.^[47]

Ultimul film al lui Nicolaescu din epoca comunistă a fost Mircea, filmat în vara lui 1988, după un scenariu de Titus Popovici. Ion Besoiu joacă rolul unui preot intrigant, asemănător rolului Sigismund Bathory din filmul Mihai Viteazul. Nicolaescu îl joacă pe domnitorul Mircea cel Bătrân, care, ajuns la bătrânețe, se confruntă cu intrigile țesute de pretendenții la tronul său și cu imperativele turcilor. Personajul este prezentat într-o lumină tragic-eroică, înțelept și prea bun pentru lumea în care trăiește, delimitat prin opoziție de nevrednicia celor din jurul său. Nepotul său în film, Vlad, viitorul domnitor Vlad Țepeș, rostește replica memorabilă prin umor involuntar „Bunule, tu ești nemuritor?”.

În 1994, Nicolaescu a lansat filmul Începutul adevărului (Oglinda), o reconstituire controversată a evenimentelor legate de demiterea de la conducerea guvernului și arestarea la 23 august 1944 a mareșalului Ion Antonescu. Filmul, despre care Nicolaescu scria pe pagina sa personală de internet că nu ar fi „un film, ci un document”^[48] arată execuția mareșalului, abdicarea regelui, moartea lui Iuliu Maniu, omorârea lui Gheorghe Brătianu și a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Istoricul Neagu Djuvara a criticat insinuarea filmului că România ar fi așteptat un răspuns la Uniunea Sovietică în privința armistițiului.^[49] Și regele Mihai s-a distanțat de portretizarea sa în film.

Receptarea critică și publică

Grid Modorcea consideră: „Dacă Sergiu Nicolaescu n-ar exista, ar trebui inventat."^[3]. Tot acesta sintetizează: „sigurul cineast român care a ambiționat să împlinească un gigantic proiect: Istoria poporului român transpusă pe peliculă." și "Opera lui Sergiu Nicolaescu este un fenomen" ^[3].

Criticul de film, Iulia Blaga, remarca, în iulie 2008, că Sergiu Nicolaescu a avut „o popularitate care depășește epocile”,^[50]deși statisticile arată că după 1989 vizionările noilor sale filme nu au mai atins cifrele dinainte, când atât Dacii, cât și Mihai Viteazul, depășiseră pragul de 10 milioane de vizionări la cinematograf.^[51] Ea observa că exista „chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, așa cum au fost și spectatorii din vremea respectivă”.^[50]

În 2012, răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”.^[52]

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care are un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, a spus despre Nicolaescu că „nu a fost niciodată un cinefil. Nu l-am auzit niciodată să vorbească despre curente care l-au influențat, despre cinematografie. Dânsul vorbea doar despre filmele lui.”^[53] Despre creația sa: „Nu există nimic original acolo. El a luat tot ce credea el că e mai bine și a pus acolo. Este un polipier de clișee opera lui Sergiu Nicolaescu. A pus pe ecran clișee după clișee. Toate filmele lui sunt clișee. Nu a riscat niciodată.” Criticul de film Grid Modorcea care are un doctorat în artă nu este de acord cu genul acesta de critici pe care le consideră nefondate și bazate pe „o reacție viscerală față de om sau politician și îl ating la operă”^[3]. Modorcea continuă: "Dar opera (lui Sergiu Nicolaescu) e puternică. Nu se clintește. Dacă ei (criticii viscerali ai lui Sergiu Nicolaescu) ar vedea numai Ciuleandra, ar înțelege cât de cinefil a fost Nicolaescu. E un film profund, psihologic, floare rară la noi. Și a-l asocia cu Amadeus al lui Forman este o obligație de cinefil!".^[3]

Gheorghe Dinică la premiera filmului Carol I - 2009

Istoricul Adrian Cioflâncă observă că lui Nicolaescu, „cel mai redutabil producător de istorie populară în limbaj cinematografic”, nu i-a scăpat nici o perioadă istorică, filmele sale istorice acoperind antichitatea, evul mediu, epoca modernă și epoca contemporană.^[54]

Moștenirea spirituală

În urma marelui cineast au rămas circa 70 filme (cu serialele TV pentru marele ecran) care au fost urmărite de peste un miliard de spectatori (majoritari fiind cei din China și Rusia). Sergiu Nicolaescu se autodefinește drept un "naționalist romantic". El rămâne în istoria cinematografiei prin numeroasele sale filmele istorice care ilustrează toate perioadele istoriei poporului român (filme precum Dacii, Mircea, Mihai Viteazu, Carol I, Triunghiul morții, Noi,cei din linia întîi și Oglinda), prin seria de filme polițiste cu comisarul Moldovan, prin comediile și satirele sale (precum Nea Mărin miliardar și Poker), dar și prin excelentele sale ecranizări (Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Osânda, Ciuleandra și Orient Express).

Grid Modorcea, care cunoaste excelent cinematografia română și toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, a rezumat: „cheia concepției lui Sergiu Nicolaescu despre film" este o "concepție tipic americană, de om de acțiune, de învingător. El este Hollywood-ul filmului românesc."^[3] Modorcea consideră că: „filmul este o afacere menită să-i atragă pe spectatori, care se face pentru marele public, că nu e un capriciu personal sau o diversiune politică sau propagandistică" și "Cu excepția lui Sergiu Nicolaescu, la noi nimeni nu pare să fi înțeles acest adevăr simplu, verificat de marile cinematografii. Și-apoi filmul, înainte de a fi artă, este o industrie, nimeni nu investește fără să aibă un câștig. Nici un film semnat de Sergiu Nicolaescu nu a trădat publicul și nici pe cei care au mizat pe el."^[3]

Filmul Orient Express este considerat testamentul său spiritual: „Sergiu Nicolescu, reprezintă verticalitatea neamului românesc, aristocrația lui, așa cum o reprezintă Prințul Andrei Morudzi, pe care îl joacă."^[3]

Cinematograful din Târgu Jiu, care fusesese modernizat cu sprijnul statului român și al primăriei din localitate în urma unei investiții de câteva sute de mii de euro pentru a putea prezenta la standarde înalte și filme 3D, a fost inaugurat în prezența lui Sergiu Nicolaescu și a primului-ministru la sfârșitul anului 2012. De la aceasta inaugurare , acest cinematograf poartă numele „Sergiu Nicolaescu”, lucru de care marele cineast a fost foarte încântat.

Potrivit viceprimarului Timișoarei, Adrian Diaconu, urmează să fie amplasată o placă comemorativă pe casa de pe Strada Paris din Timișoara, în care a locuit Sergiu Nicolaescu.^[55]

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum o stea pe Walk of Fame Bucharest (Aleea Celebrităților din București).

Filmografie

Regizor

·         Dacii (1967) - coproducție franco-română

·         Lupta pentru Roma (1968-1969) - RFG, co-regizor cu Robert Siodmak, 2 serii:

- I Teil (1968);

- II Teil - Der Verrat (1969)

·         Legenda lui „Ciorap de piele”- La légende du Bas-de-Cuir(1969) - coproducție franco-germană:

- 2 ep., co-regizor cu Pierre Gaspard Huit - „Chasseur de dains” (Vanatorul de caprioare); „Le dernier des Mohicans” (Ultimul mohican);

- 1 ep. co-regizor cu Jean Dréville - „Aventures sur l'Ontario” (Aventura in Ontario);

- ep. 4, singur - „La prairie” (Preria)

·         Mihai Viteazul (1971) - 2 serii:

- 1 Calugareni

- 2 Unirea

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)

·         Cu mîinile curate (1972)

·         Lupul mărilor (1972) - coproducție româno-germană, co-regizor cu Wolfgang Staudt. Episoade:

- Ein seltsames Schiff (88 Min.) - 5 decembrie 1971

- Kurs auf Uma (96 Min.) - 12 decembrie 1971

- Das Land der kleinen Zweige (88 Min.) - 19 decembrie 1971

- Die Suche nach einer verlorenen Insel (89 Min.) - 26 decembrie 1971

·         Ultimul cartuș (1973)

·         Un comisar acuză (1974)

·         Nemuritorii (1974)

·         Deux ans de vacances- Doi ani de vacanță (1974) - serial de televiziune, de șase episoade, franco-germano-român, în regia lui Claude Desailly, Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu. Versiunea de film realizată în România s-a numit Pirații din Pacific și Insula comorilor (1976).

·         Zile fierbinți (1975)

·         Lockruf des Goldes - Cautatorii de aur (1975) - coproducție româno-germană, co-regizor cu Wolfgang Staudt. Episoade:

- Das Klondike-Fieber - 21 decembrie 1975

- Die weiße Rinne - 23 decembrie 1975

- Der wilde Mann vom Yukon - 28 decembrie 1975

- Vierauge - 30 decembrie 1975

·         Osînda (1976)

·         Accident (1977)

·         Pentru patrie (1978) - 2 serii, co-regizor cu Doru Năstase, Gh. Vitanidis

·         Revanșa (1978)

·         Nea Mărin miliardar (1979)

·         Mihail, cîine de circ (1979) - coproducție româno-germană

·         Ultima noapte de dragoste (1980)

·         Capcana mercenarilor (1981)

·         Duelul (1981)

·         Întîlnirea (1982)

·         Cucerirea Angliei (1982) - coproducție franco-română, 2 serii, co-regizor cu Gilles Grangier

·         Viraj periculos (1983)

·         Ringul (1984) - coproducție româno-germană

·         Ciuleandra (1985)

·         Ziua Z (1985)

·         Noi, cei din linia întîi (1986) - 2 serii

·         Căutătorii de aur (1986) - coproducție româno-germană, co-regizor cu Alecu Croitoru

·         François Villon - Poetul vagabond (1987) - coproducție franco-germano-română, 2 serii

·         Mircea (1989)

·         Coroana de foc (1990)

·         Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii

·         Punctul zero (1996) - coproducție româno-americană

·         Triunghiul morții (1999)

·         Orient Express (2004)

·         „15” (2005)

·         Supraviețuitorul (2008)

·         Carol I (2009)

·         Poker (2010)

·         Ultimul corupt din România (2012)

Scenarist

·         Un comisar acuză (1974)

·         Nemuritorii (1974)

·         Osînda (1976)

·         Pentru patrie (1978) - 2 serii

·         Revanșa (1978)

·         Ultima noapte de dragoste (1980)

·         Capcana mercenarilor (1981)

·         Duelul (1981)

·         Ciuleandra (1985)

·         Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii

·         Punctul zero (1996) - coproducție româno-americană

·         Triunghiul morții (1999)

·         Orient Express (2004)

·         „15” (2005)

·         Supraviețuitorul (2008)

·         Carol I (film) (2009)

Actor

·         Dacii (1967) - soldatul roman Marcus

·         Mihai Viteazul (1971) - 2 serii - Selim Pașa

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - un ofițer german

·         Felix și Otilia (1972) - Leonida Pascalopol

·         Cu mîinile curate (1972) - comisarul Tudor Miclovan

·         Dragostea începe vineri (1972) regia Virgil Calotescu

·         Ultimul cartuș (1973) - comisarul Tudor Moldovan

·         Pistruiatul (1973) regia Francisc Munteanu - Andrei

·         Un comisar acuză (1974) - comisarul Tudor Moldovan

·         Nemuritorii (1974) - căpitanul Andrei

·         Zile fierbinți (1975) - directorul Mihai Coman

·         Osînda (1976) - procurorul Marian

·         Roșcovanul (1976) - o santinelă

·         Accident (1977) - maiorul Petria

·         Pentru patrie (1978) - 2 serii - principele Carol

·         Revanșa (1978) - comisarul Tudor Moldovan

·         Mihail, cîine de circ (1979)

·         Ultima noapte de dragoste (1980) - avocatul Andrei Nicolau

·         Capcana mercenarilor (1981) - maiorul Tudor Andrei

·         Duelul (1981) - comisarul Tudor Moldovan

·         Întîlnirea (1982) - colonelul de jandarmi Filip

·         Viraj periculos (1983) - colonelul Petria

·         Ringul (1984) - Andrei

·         Ziua Z (1985) - generalul Hans Friessner

·         Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 serii

·         Mircea (1989) - voievodul Mircea cel Bătrân

·         Coroana de foc (1990) - căpitanul Gorun

·         Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii - generalul Hans Friessner

·         Triunghiul morții (1999) - generalul Alexandru Averescu

·         Orient Express (2004) - prințul Andrei Morudzi

·         Supraviețuitorul (2008) - comisarul Tudor Moldovan

·         Carol I (film) (2009) - Principele Carol I

·         Lupu (2013)^[56][57]

Filme de scurt-metraj

·         Scoicile nu au vorbit niciodată - Sahia Film (1962)

·         Legume de seră - Sahia Film (1962)

·         Primăvară obișnuită - Sahia Film (1962)

·         Memoria Trandafirului [Ce que vivent les roses] - Sahia Film (1964)

·         Lecție în infinit - Sahia Film (1965)

·         Floare de mac (Die Mohnblume) Cine TV Berlin (1981)

·         Sașii din Transilvania - Cine TV Berlin (1984)

·         One Day (Afganistan) - Cine TV Film București (2004)

·         Lipsește Amza - Cine TV Film București (2006)

Rurh Karel Capek

Rita Zimmer - Patru la un pranz cu peste

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 3 Ianuarie

De la lume adunate - glume

SFATURI UTILE 3 Ianuarie

REVENIREA LA NORMAL DUPĂ SĂRBĂTORI

De Craciun si Revelion cei mai multi dintre noi mancam mai mult decat trebuie, iar unii chiar cu mult mai mult. Daca esti istet, poti sa iti revii rapid dupa mesele copioase specifice acestei perioade si sa te intorci la obiceiurile sanatoase de dinainte.

Doi factori esentiali in revenirea la alimentatia normala sunt o ambitie de fier si evitarea unui mod de a gandi radical, in alb si negru.

Acestea fiind spuse, iata cativa pasi pe care ar trebui sa ii urmezi ca sa te refaci dupa festin:

Consuma multe lichide
Primul lucru pe care ar trebui sa il faci, cand vrei sa iti revii dupa supraalimentare, este sa bei apa, inca de dimineata. De multe ori, aproape jumatate din greutatea acumulata in urma excesului alimentar este provocata de retentia de apa, asa ca eliminarea acesteia din corp este de mare ajutor.
Deci, ca sa eviti deshidratarea, incearca sa dublezi cantitatea de bauturi fara cafeina consumate timp de o zi sau doua, dupa incheierea perioadei de supraalimentare. Nu e neaparat nevoie sa bei doar apa pentru o hidratare corespunzatoare, ci poti consuma lichide si din alte surse precum fructele si sucurile de fructe, lapte, legume, supe, ciorbe etc.
De asemenea, mare atentie trebuie acordata consumului de sare, care este responsabila pentru nivelul de sodiu din organism si pentru retentia de apa.

Evita infometarea
Primul impuls, dupa o perioada in care ai mancat peste masura, este sa urmezi cateva zile o dieta foarte saraca in calorii. Desi o astfel de abordare pare foarte rationala la prima vedere, aceasta nu va face decat sa iti dea metabolismul peste cap.

Incearca sa consumi mai multe proteine. Proteinele stimuleaza puternic metabolismul, ceea ce te va ajuta sa arzi caloriile in exces. Asa ca fii atent si la ce mananci nu doar la cat, fiindca infometarea nu este o solutie viabila pe termen lung pentru scaderea in greutate.

Exercitiile de forta sunt solutia
Dupa sarbatori, toata lumea care vrea sa scape de kilogramele in plus, se duce la sala de sport si face cardio la nesfarsit, ca un soi de pedeapsa pentru excesele culinare. Antrenamentul de forta este o modalitate mai inteligenta ca sa revii la normal, fiindca lichideaza zaharul (glicogenul) din muschi mult mai rapid decat exercitiile de tip aerobic. Asadar, daca alimentele pe care le-ai consumat au fost bogate in carbohidrati, atunci exercitiile de forta te vor ajuta sa arzi mai eficient aceste depozite de glucide.

O ora de exercitii cardio la intensitate moderata este benefica, dar nu va stimula organismul sa consume la fel de bine carbohidratii din corp si nici nu va accelera arderea caloriilor chiar si dupa incheierea antrenamentului, cum ar face un antrenament de forta.

Evita alcoolulAlcoolul nu doar ca are calorii goale, dar afecteaza judecata si in ceea ce priveste alegerea alimentelor. Daca te afli intr-o situatie in care consumul de acool nu poate fi evitat, incearca te limitezi la cel mult un pahar si bea apa dupa aceea.

Revenirea dupa sarbatori nu este usoara, dar nici atat de dificila pe cat avem impresia. Este nevoie doar de ambitie si mai multa disciplina in alimentatie. Acum ai la dispozitie cateva trucuri care te vor ajuta sa revii la silueta de anul trecut. Succes!

GÂNDURI PESTE TIMP 3 Ianuarie

 Sergiu Nicolaescu - Citate:

Jaroslav Hašek - Citate: