MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 16 IANUARIE 2019

Bună dimineața, prieteni!
Vă invit să ascultați muzică bună: 

Yiruma Piano Full Album - Best Of Yiruma - Yiruma Greatest Hits 2019

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Ianuarie

Cinstirea lanțului Sf Ap Petru; Sf Mc Danact citețul

În această zi Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene.

Închinarea cinstitului lanţ al Sfântului Apostol Petru – În această zi se face pomenirea lanţului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru din porunca tetrarhului Irod, după cum aflăm în cartea Faptele Apostolilor 12, 1-12. Lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfinţitul său trup putere tămăduitoare, pentru cei ce se apropiau de el cu credinţă. Creştinii l-au luat şi l-au ascuns. A fost păstrat ascuns până în anul 439 când Sfântul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (420-450), l-a dăruit împărătesei Evdochia, soţia lui Teodosie al II-lea (408-458) în semn de recunoştinţă pentru că zidise multe biserici în Sfânta Cetate. Împărăteasa l-a dus în vechea biserică Sfânta Sofia din Constantinopol, în locul căreia, împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreaţa biserică cu acelaşi nume. O parte din acest lanţ a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale Eudoxia, soţia împăratului Valentinian al III-lea. Acesta l-a aşezat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. Acolo se mai află şi un alt lanţ cu care Sfântul Apostol Petru fusese legat în timpul prigonirii lui Neron (54-68). Sărbătorirea închinării lanţului Sfântului Petru este foarte veche. S-a constat a fi chiar de la începutul secolului al II-lea. Astăzi se sărbătoreşte nu numai amintirea minunii prin care Sfântul Apostol Petru a fost scăpat de la moarte de îngerul Domnului, ci şi închinarea lanţului cu care a fost legat în temniţă de Irod şi a lanţului cu care a fost legat în timpul persecuţiei împăratului Neron.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Danact, citeţul.

Acest sfânt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind citeţ al bisericii de acolo. Năvălind păgânii, el a luat veşmintele bisericii ca să le scape şi a fugit cu ele; dar într-un sat a fost prins de păgâni şi silit să jertfească idolului Dionis. Şi neplecându-se la aceasta, a fost omorât cu sabia.


ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 16 Ianuarie

A.  PLĂCINTE, GUSTĂRI

Măsline aperitiv

Se spală măslinele în apă caldă, apoi se răcesc cu apă, după care se stropesc cu ulei.

Se aranjează pe un platou şi se decorează pe margine cu felii de lămâie.

B.  SALATE

 Ardei orientali

Se spală ardeii, se îndepărtează cotorul şi seminţele şi se spală din nou.

Se taie ardeii în bucăţi mari.

Se toacă 1 – 2 cepe şi se înăbuşe cu ulei.

Se adaugă ardeii, 1 – 2 căţei de usturoi tăiaţi feliuţe şi 1 – 2 ceşti apă.

Se fierb la foc mic până se pătrund ardeii şi se reduce zeama.

Se servesc reci.

C.  SOSURI

Sos alb

Se prepară un rântaş necolorat din 50 g ulei şi 75 g făină. Se stinge cu ½ litri zeamă de legume fierte, se adaugă sare şi se amestecă până se obţine o compoziţie cremoasă fără cocoloaşe de făină.

Se fiebe circa 40 minute la foc domol, apoi se trece prin sită.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Cremă de fasole uscată

Se fierbe fasolea cu zarzavat.

Când e fiartă se pasează.

Se lasă să mai dea câteva clocote.

După ce se ia de pe foc se adaugă o lingură de ulei.

Se serveşte cu crutoane din pâine prăjită.

E.  MÂNCĂRURI

Mâncare de cartofi

Se curăţă cartofii de coajă şi se spală.

Se taie în sferturi şi se pun într-o cratiţă, împreună cu o ceapă tocată, un ardei verde tăiat fileuri, apă cât să acopere cartofii, o ceaşcă de ulei şi puțină sare.

Se acoperă cratiţa şi se pune la foc moderat.

Când cartofii sunt pătrunşi se adaugă 2 – 3 roşii curăţate de pieliţă şi tăiate în bucăţi mici sau conținutul unei cutii de conservă de cuburi de roșii şi se mai fierbe 10 – 15 minute fără capac.

Se serveşte răcorită, presărată cu pătrunjel verde tocat.

F.  DULCIURI

Covrigei cu amoniac

·       1 pahar ulei;

·       1 pahar zahăr;

·       Zeama de la o lămâie;

·       ½ pahar coniac;

·       1 lingură bicarbonat;

·       Făină cât cuprinde

Se topeşte zahărul în apă şi ulei, se adaugă zeama de lămâie şi bicarbonatul dizolvat în ea, făina şi se frământă bine.

Aluatul nu trebuie să fie tare.

Se modelează covrigei, se presară cu mac sau susan şi se coc la cuptor bine încins.

ISTORIE PE ZILE 16 Ianuarie

Evenimente

·         27 î.Hr.: Gaius Julius Caesar Octavianus (n.23 septembrie 62 i.Hr.- d. 19 august 14 d.Hr. ), a primit titulatura sacrală de “Augustus”(cel venerat), intitulandu-se “Imperator Caesar Augustus divi filius”. A fost primul  imparat roman. Deși a păstrat in aparenta republica, a condus ca un dictator  mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol  de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. În 23 î.Hr. Augustus și-a asumat funcția de Împărat al Romei. Totuși, el folosea adesea ca titlu, Princeps, sau “Primul Cetățean.”

·         929: Emirul Abd ar-Rahman al III-lea s-a proclamat calif, înființând pe teritoriul actual al Spaniei, Califatul Córdoba.  Califatul Córdoba (Khilāfat Qurṭuba) a fost un stat din peninsula Iberică (Al-Andalus) și Africa de Nord, cu capitala în orașul Córdoba, stat existent între 929 și 1031. Această perioadă s-a caracterizat printr-o remarcabilă înflorire a comerțului și a culturii; multe dintre capodoperele artistice ale Iberiei musulmane s-au construit în această perioadă, inclusiv celebra Mare Moschee din Córdoba, La Mesquita. Abd-ar-Rahman al III-lea făcea parte din dinastia Umayyad; aceeași dinastie deținea titlul de Emir de Córdoba încă din 756. În ianuarie 929,  s-a proclamat calif  de Córdoba, în locul titlului de Emir de Córdoba. Perioada califatului a fost apogeul prezenței musulmane în peninsula Iberică. Califatul s-a dezintegrat din cauza războiului civil (fitna) dintre descendenții ultimului calif Hisham al II-lea și succesorii primului său ministru (hayib) Al-Mansur. O rămășiță a califatului a continuat să existe până în 1031 când, după ani de lupte intestine, s-a dezmembrat în mai multe regate Taifa independente

·         1120: S-a desfasurat Conciliul de Nablus, o consfatuire  a conducatorilor bisericesti si laici ai Regatului cruciatilor de la Ierusalim. Acesta a  fost convocat la Nablus de catre Warmund, patriarhul Ierusalimului si de regele Baldwin al II-lea a l Ierusalimului. Acesta a stabilit douăzeci și cinci de canoane  atât religioase și laice si  poate fi considerat atât un un Sinod ecleziastic  cat si un Parlament. Acordului rezultat între patriarh și rege a fost un concordat, similar celui de la Worms,doi ani mai târziu.

·         1547: Ivan cel Groaznic a fost încoronat țar al Rusiei. Ivan al IV-lea, numit și Ivan cel Groaznic, a fost primul  cneaz moscovit care s-a intitulat “ţar”.

·         1556: Urca pe tronul Spaniei regele Filip al II-lea. Filip al II-lea (spaniolă Felipe II de Habsburgo; portugheză Filipe I; n. 21 mai 1527 – d. 13 septembrie 1598) a fost rege al Spaniei în perioada 1556 – 1598, rege al Neapolelui și al Siciliei în perioada 1554 – 1598, rege al Angliei și Irlandei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 – 1558, rege al Portugaliei și al Algarvelor (ca Filip I) în perioada 1580 – 1598 și rege al Capitanatului general Chile (Regatul Chile) în perioada 1554 – 1556. A fost prinț suveran al Celor Șaptesprezece Provincii din 1556 până în 1581 și a deținut numeroase titluri de duce și conte pentru anumite teritori – in imagine, Filip al II-lea, portret de Sofonisba Anguissola Cunoscut sub numele Filip cel Prudent, a domnit asupra unuia dintre cele mai mari imperii, care deținea teritorii pe toate continentele cunoscute atunci de europeni.

·         1581: Parlamentul englez adoptă legi împotriva catolicismului.

·         1605: Prima ediție a El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes este publicată la Madrid, Spania. Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547, Alcalá de Henares – d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale.

·         1632: Are loc ședința de anatomie ținută la Amsterdam, între breasla chirurgilor; corpul este al unui criminal executat prin spânzurare (Adriaan Adriaanszoon, sub pseudonimul de “Aris Kindt”). Rembrandt va picta în același an “Ora de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp”.

·         1707: Parlamentul Scotiei  a ratificat Act of the Union, prin care s-a deschis calea spre constituirea Marii Britanii.

·         1809: In timpul asa numitului Razboi Peninsular, armatele britanice inving trupele franceze in Batalia de la Coruna.

·         1878: In timpul razboiului ruso-turc (1877-1878) are loc batalia de la Filipopolis, in timpul careia un escadron al armatei imperiale ruse condus de capitanul Aleksandr Burago, elibereaza orasul bulgar  Plovdiv de sub ocupatia turca.

·         1885:   Apare noul organ de presă junimist "România liberă", ce reflectă grupul junimist intrat în Camere la alegerile din noiembrie 1884.

·         1909:  Exploratorul britanic Ernest Shackleton a descoperit polul sudic magnetic al planetei. Sir Ernest Henry Shackleton (n. 15 februarie 1874, Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda – d. 5 ianuarie 1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901–04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca pe un eșec personal, s-a întors în Antarctica în 1907 la conducerea expediției Nimrod. În ianuarie 1909, împreună cu trei tovarăși, a efectuat un marș spre sud prin care a stabilit un record la acel moment pentru cea mai mare apropiere de polul sud, la latitudinea de 88°23′S, apropiindu-se la 190 km de Polul Sud, de departe cea mai mare apropiere de pol până la acea vreme. Pentru această realizare, Shackleton a fost înnobilat de regele Edward VII-lea la întoarcerea acasă.

·         1919: In Statele Unite este ratificat al XVIII-lea Amendament la Contitutia SUA ceea ce va permite in anul urmator autorizarea Prohibitiei pe teritoriul tarii.

·         1920: Intră în vigoare un amendament la Constituția SUA care interzice fabricarea și consumul băuturilor alcoolice ("Legea prohibiției"), în vigoare până la 5 decembrie 1933.

·         1924: Eleftherios Venizelos devine prim-ministru al Greciei pentru a patra oară. Eleftherios Venizelos (numele complet Elefthérios Kyriákou Venizélos, * 23 august 1864 – † 18 martie 1936) a fost un remarcabil revoluționar elen, om de stat remarcabil și lider carismatic de la începutul secolului al XX-lea. Venizelos a ocupat funcția de premier al Greciei în perioadele 1910 – 1920 și 1928 – 1932. Venizelos a avut o asemenea influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât este considerat „făuritorul Greciei moderne”[4] și a fost supranumit „Ethnarchul”.

·         1927: Filarmonica de Stat din Oradea găzduiește prima audiție mondială a capodoperei – Sonata nr. 3 în la minor pentru pian și vioară în caracter popular românesc op.25 de George Enescu, în interpretarea lui Nicolae Caravia și a autorului, în cadrul unuia din multele sale turnee de „re-romanizare culturală” a Transilvaniei.

·         1945: În urma Convenției de Armistițiu, care stabilea, la articolul 11, reparațiile de război datorate de România Uniunii Sovietice (300 de milioane de dolari), s-a semnat Convenția economică „asupra mărfurilor pe care România urmează să le livreze în compensarea daunelor cauzate de către România Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și ocuparea teritoriului sovietic"

·         1945: Adolf Hitler se mută în  așa-numitul Führerbunker (buncarul fuhrerului) din Berlin, o rețea complexă de încăperi de sub cancelaria nazistă care l-a adăpostit  în ultimele trei luni de viață ale sale, pana la sinuciderea sa in 30 aprilie 1945. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·         1946:  George Călinescu începe la Facultatea de Litere din Universitatea București, cursul "Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică" cu lecția de deschidere intitulată "Sensul clasicismului". George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.

·         1948: Este semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală bulgaro-română.

·         1965: Reprezentanțele diplomatice ale României și Danemarcei sunt ridicate la nivel de ambasadă.

·         1967: A avut loc la Monterey festivalul considerat astazi primul mare concert rock. 50.000 de spectatori i-au ascultat pe Janis Joplin, Otis Redding, The Who Mamas & Papas, The Byrds si Jefferson Airplan.

·         1969: Studentul ceh Jan Palach în vârstă de 20 de ani își dă foc, la Praga, lângă clădirea Muzeului Național, pentru a protesta împotriva invaziei armatei sovietice (n. 1948). Jan Palach (n. 11 august 1948, Mělník; d. 19 ianuarie 1969, Praga) a fost un student (la Universitatea Carolină) din Cehoslovacia, care şi-a dat foc în Piaţa Wenceslas din Praga pe 16 ianuarie 1969 în semn de protest faţă de invazia Cehoslovaciei de către trupe ale Tratatului de la Varşovia. Invazia militară a trupelor conduse de URSS din august 1968 a avut intenţia de a opri liberalizarea pe care începuse să o introducă guvernul lui Alexander Dubček, prin aşa-numita Primăvară de la Praga. Palach a fost primul dintr-un grup de studenţi care făcuseră un pact de a se autoimola, dar majoritatea studenţilor din grup s-au răzgândit când Jan Palach le-a spus de pe patul de moarte ce dureri vor suferi. Ceilalţi doi studenţi care totuşi au respectat pactul şi s-au autoimolat au fost Jan Zajíc (pe 25 februarie, 1969, tot în Piaţa Wenceslas) şi Evžen Plocek (pe 4 aprile, 1969 în oraşul Jihlava). Jan Palach a fost un martir şi, în timpul regimului comunist, era un simbol pentru o Cehoslovacie liberă. Astronomul Luboš Kohoutek a numit un asteroid în cinstea lui (1834 Palach). Actualmente o piaţă din centrul Pragăi îi poartă numele.

·         1979: În urma unor puternice manifestații, șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a părăsit Iranul, ceea ce a dus la sfârșitul monarhiei în Iran. Mohammad Reza Șah Pahlavi (n. 26 octombrie 1919 în Teheran; d. 27 iulie 1980 în Cairo), fiul Șahului Reza Pahlavi al Persiei (Iran) și ultimul monarh al Iranului.

·         1991: Este declansata operaţiunea militara ”Furtună în deşert” (ora 3.00, ora Bagdadului) pentru eliberarea Kuwaitului, invadat la 2 august 1990 de Irak. Are loc primul atac aerian al coaliţiei internaţionalăe(SUA, Marea Britanie, Arabia Saudită, Kuwait) împotriva Irakului.

·         2000: Eclipsă totală de soare. Vizibilitate maximă: SUA, Canada, America de Sud.

·         2005: Românca Adriana Iliescu, în vârstă de 67 de ani, a dat nastere unei  fetiţe, devenind cea mai vârstnica mamă din lume. Nascuta pe  31 mai 1938, la  Craiova  a fost până la 29 decembrie 2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârsta de 66 de ani și 320 zile. Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie 2005, la Maternitatea Giulești din București, România. Fetița nu este totuși  copilul său biologic, ținând cont că ovulul  fecundat provine de la un donator anonim, Adriana Iliescu fiind practic o mamă purtătoare.   Inainte de pensionare a lucrat ca profesor universitar de literatură română și scriitor de povești pentru copii. Eliza Maria a primit și prenumele Bogdana, nume care era destinat surorii sale gemene, care nu a supraviețuit sarcinii.

·         2006: Ellen Johnson Sirleaf depune jurământul ca noul președinte al Liberiei. Ea devine prima femeie din Africa aleasă ca șef al statului.

Nașteri

* 1735: Karl Christian, Prinț de Nassau-Weilburg (16 ianuarie 1735 – 28 noiembrie 1788), a fost conte de Nassau-Weilburg până în 1753, apoi primul conducător al principatului de Nassau-Weilburg între 1753 și 1788.
A fost fiul contelui Karl August, Prinț de Nassau-Weilburg și a Augusta Frederika Wilhelmina de Nassau-Idstein. Și-a succedat tatăl în 1753 și a unit teritoriile sale în 1783 cu Nassau-Saarbrücken, Nassau-Usingen și Nassau-Dietz.

La 5 martie 1760, la Haga, el s-a căsătorit cu Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau.^[1] Soția lui era fiica lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania, Stadtholder al Țărilor de Jos și a soției acestuia, Anne, Prințesă Regală.

Cuplul a avut 15 copii dintre care 7 au atins vârsta adultă:

• Georg Wilhelm Belgicus de Nassau-Weilburg (18 decembrie 1760 - 27 mai 1762)
• Wilhelm Ludwig Karl Flamand de Nassau-Weilburg (12 decembrie 1761 - 16 aprilie/26 aprilie 1770)
• Augusta Carolina Maria de Nassau-Weilburg (5 februarie 1764 - 25 ianuarie 1802). Călugăriță la Quedlinburg și Herford.
• Wilhelmine Luise de Nassau-Weilburg (28 septembrie 1765 - 10 octombrie 1837), căsătorită la Kirchheim la 9 ianuarie 1786 cu Heinrich al XIII-lea, Prinț Reuss de Greiz (16 februarie 1747 - 29 ianuarie 1817), a avut copii
• Frederic Wilhelm, Duce de Nassau (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816).
• Karoline Luise Friederike de Nassau-Weilburg (14 februarie 1770 - 8 iulie 1828), căsătorită la Kirchheim la 4 septembrie 1787 cu Karl Ludwig Fürst zu Wied (1763-1824), fără copii
• Karl Ludwig of Nassau-Weilburg (19 iulie 1772 - 27 iulie 1772)
• Karl Wilhelm Friedrich de Nassau-Weilburg (1 mai 1775 - 11 mai 1807), necăsătorită și fără copii
• Amalie Charlotte Wilhelmine Louise de Nassau-Weilburg (7 august 1776 - 19 februarie 1841), căsătorită prima dată la Weilburg la 29 octombrie 1793 cu Victor al II-lea, Prinț de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym; au avut copii. S-a căsătorit a doua oară la Schaumburg la 15 februarie 1813 cu Friedrich Freiherr von Stein-Liebenstein zu Barchfeld (1777-1849); au avut copii
• Henriette de Nassau-Weilburg (22 aprilie 1780 - 2 ianuarie 1857). Căsătorită cu Ducele Louis de Württemberg, al doilea fiu al lui Friedrich al II-lea Eugen, Duce de Württemberg.
• Karl de Nassau-Weilburg (1784 - la scură vreme după)
• Patru copii care nu au apucat să fie botezați (1767, 1778, 1779, 1785)

După decesul soției sale, el a făcut o căsătorie morganatică cu Barbara Giessen von Kirchheim. A murit în 1788 și a fost succedat de fiul său cel mare în viață, Frederic Wilhelm.

·         1749: Vittorio Alfieri (n. 16 ianuarie 1749, Asti, Piemont - d. 8 octombrie 1803, Florența) a fost un poet, dramaturg și filosof italian. A fost foarte influențat de cultura clasică și de spiritul romantic. Este considerat părintele tragediei italiene.

Contele Vittorio Alfieri s-a născut într-o veche familie nobilă. A studiat la Academia Militară din Torino. Pierzându-și tatăl la o vârstă fragedă, educația sa a fost neglijată și a avut o tinerețe foarte dezordonată.

Și-a petrecut mulți ani cutreierând prin aproape toată Europa (Italia, Franța, Olanda, Austria, Spania, Portugalia, Anglia, Suedia, Finlanda și Rusia), în căutare de aventuri; dar la vârsta de 25 de ani, a suferit o subită metamorfoză a stilului său de viață. Dorința de a plăcut unei femei distinse atât prin spiritul său cât și prin rang, contesa de Albany^[13], soția ultimului bărbat din familia Stuart^[14]. Față de aceasta, Alfieri a conceput cea mai vie pasiune, inspirându-i gustul pentru litere și pentru poezie, pe care le disprețuise până atunci. A exersat în scrierea de tragedii și a creat un sistem de compoziție, cu totul nou pentru Italia acelei epoci, substituind un dialog strâns, un stil bărbătesc și concis, manierei efeminate și lipsite de vigoare folosite de înaintașii săi, suprimând personaje inutile de îndrăgostiți sau de confidenți.

Lucrând cu o ardoare de necrezut, Alfieri a compus, în mai puțin de șapte ani (1775 – 1782), paisprezece tragedii, dintre care mai multe capodopere. În același timp, a scris în proză lucrări care trebuiau să-l plaseze alături de Machiavelli, un „Tratat despre Tiranie”, și „Prințul și Literatura”, în autorul care se arată un republican ardent. În aceeași epocă, a compus poemul „Etruria răzbunată”.

Contesa de Albany, devenind văduvă în 1788, Vittorio Alfieri s-a unit cu ea printr-o căsătorie secretă, apoi a mers în Franța, cu dorința de a-și da la tipărit mai multe din lucrările sale și chiar de a se stabili în această țară, pe care o numea atunci „patrie a libertății”. Dar înspăimântat de excesele de la 10 august 1792, s-a grăbit să fugă și s-a retras la Florența. Guvernul revoluționar^[15] instalat la Paris l-a tratat de emigrat și l-a deposedat cea mai mare parte din averea pe care o adunase și pe care o plasase în fondurile franceze. Toate acestea cauze reunite au sfârșit prin a-i inspira, față de Franța și pentru revoluție o ură implacabilă, ură pe care nu a încetat să o difuzeze în toate scrierile sale.

În ultimii ani ai vieții, Alfieri a învățat limba greacă, cu scopul de a studia, în original, marii tragici pe care îi luase drept modele. A tradus și a imitat mai multe dintre cele mai frumoase tragedii de Eschil, de Sofocle și de Euripide.

Epuizat de lucrările sale, a murit, la vârsta de 54 de ani, în 1803, la Florența, lăsând un mare număr de opere postume, printre care se remarcă o autobiografie deosebit de celebră, care este considerată adesea drept cea mai mare operă a sa: „Vita”^[16].

În literatura italiană, Vittorio Alfieri est cel mai mare poet tragic, inamicul neînduplecat al tiranilor, al sclaviei al convenționalismului. Tragediile sale Saul, Filippo, Virginia, Mirra, Bruto secondo sunt, pentru Alfieri, ocazii de luptă pentru libertate și constituie simboluri de voință și de iubire de patrie.

* 1794: Antoni Oleszczyński (n. 16 ianuarie 1794, Krasnystaw - d. 28 februarie1879, Paris) a fost un gravor polonez. În anii 1818-1824 a studiat la Academia Imperială de Arte Frumoase din Sankt Petersburg. În 1824 i s-a acordat medalia de aur pentru Portretul lui A. F. Kokorinov.

În Muzeul Național din Varșovia se află Portretul lui Nicolaus Copernicus(1841), de A. Oleszczyński. În 1858 a primit titlul de academician al Academiei Imperiale de Arte Frumoase din Sankt Petersburg.

* 1822: Henri Eugène Philippe Louis d'Orléans, duce de Aumale (16 ianuarie1822 – 7 mai 1897) a fost al cincilea și cel mai mic fiu din cei zece copii ai regelui Ludovic-Filip al Franței și ai reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. A fost un lider al cauzei orleaniste în Franța.

Prințul Henri s-a născut la Palais Royal din Paris. La vârsta de opt ani a moștenit o avere estimată la 66 de milioane de livre (aproximativ 200 de milioane de £ astăzi) și terenuri de la nașul său, Louis al VI-lea Henri de Bourbon-Condé, ultimul prinț de Condé. De asemenea, Henri a moștenit faimosul Castel Chantilly și domeniile Saint-Leu, Taverny, Enghien, Montmorency și Mortefontaine. Și-a făcut studiile la colegiul "Henri IV" din Paris înainte de a intra în armată la 16 ani cu rangul de căpitan de infanterie.

La 25 noiembrie 1844, la Neapole, s-a căsătorit cu Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii, fiica lui Leopold, Prinț de Salerno și a soției lui, Arhiducesa Maria Clementina de Austria. Cuplul a avut patru copii, dintre care doar doi au supraviețuit adolescenței:

• Louis Philippe Marie Léopold de Orléans, Prinț de Condé (1845–1866); născut la Saint-Cloud.
• François Louis de Orléans, Duce de Guise (1854–1872); născut la Twickenham.

S-a distins în timpul invaziei franceze din Algeria. În 1847 a devenit locotenent-general și a fost numit guvernator general al Algeriei, poziție pe care a deținut din 27 septembrie 1847 până la 24 februarie 1848.

Portret al Ducelui de Orléans Henri-Eugène-Philippe-Emmanuel, 1866.

După Revoluția de la 1848 din Franța, a fost înlocuit de Thomas-Robert Bugeaud în funcția de guvernator și s-a retras în Anglia pentru 23 de ani unde s-a îndeletnicit cu studii istorice și militare. Este autorul Histoire des princes de Condé, a cercerărilor asupra La Captivité du roi Jean Le Siège d'Alésia și a studiilor privind infanteria ușoară și Austria publicate de "Revue des Deux Mondes".

În 1861, într-o broșură intitulată Scrisoare despre istoria Franței adresată prințului Napoléon, el a răspuns vehement Prințului Napoléon, vărul împăratului Napoleon al III-lea, care într-un discurs la Senat pe 1 martie a atacat violent membri ai familiilor regale acuzându-i de trădarea "steagului lor, cauzei lor și a prințului lor pentru o popularitate personală falsă". Broșura a fost confiscată și editorul și cel care a imprimat-o au fost condamnați. În 1865, guvernul imperial s-a opus, de asemenea, publicării Histoire des princes de Condé, care totuși a fost publicat în 1869.

La izbucnirea războiului franco-prusac, și-a oferit voluntar serviciile pentru armata franceză, dar oferta sa a fost refuzată. Ales deputat de Oise la 8 februarie 1871 s-a întors în Franța. La 6 octombrie 1873 a prezidat în calitate de decan al generalilor de divizie, la Marele Trianon de la Versailles, consiliul de război care l-a condamnat la moarte pe mareșalul Bazaine - comandant șef al armatei la 13 august 1870 - care la 17 octombrie a încercat să explice capitularea de la Metz din 27 octombrie 1870: "Nu am avut nici un guvern (legal); nu m-am condus decât de conștiința mea".

A fost numit comandant al corpului VII de armată la Besançon și s-a retras din viața politică; în 1879 a devenit inspector-general al armatei. Actul excepțiilor care a trecut în 1883 a lipsit toți membrii familiilor care au domnit în Franța de pozițiile lor militare. În consecință, ducele de Aumale a fost pus pe lista de șomeri.

În primăvara anului 1897 la vârsta de 75 de ani s-a dus să-și petreacă câteva zile la Zucco, Sicilia unde a decedat.

·         1836: S-a nascut Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii (d. 1894). Francisc al II-lea (italiană Francesco II, botezat Francesco d’Assisi Maria Leopoldo, 16 ianuarie 1836 – 27 decembrie 1894), a fost rege al Regatului celor Două Sicilii din 1859 până în 1861. A fost ultimul rege al Regatului celor Două Sicilii. Invaziile succesive ale lui Giuseppe Garibaldi și Victor Emmanuel al II-lea al Sardiniei au dus la sfârșitul domniei sale și la marcarea primului eveniment major din unificarea Italiei. După ce a fost detronat, regatul celor Două Sicilii și regatul Sardiniei s-au unit cu nou formatul regat al Italiei.

·         1838: Franz Brentano, filosof german (d. 1917). Franz Clemens Brentano (n. 16 ianuarie 1838 în localitatea Marienberg de lângă Boppard de la Rin, Germania – d. 17 martie 1917, Zürich) a fost un filozof și psiholog de limbă germană, profesor la Universitatea din Viena. Totodată, prin a sa „Școală Brentano” (die Brentano-Schule) și prin numeroșii săi elevi marcanți, printre care Edmund Husserl și Sigmund Freud, Brentano este considerat a fi precursorul psihologiei moderne precum și al fenomenologiei.
* 1846: Iacob N. Lahovari (n. 16 ianuarie 1846, București – d. 7 februarie 1907, Paris) a fost un general și politician român. A fost ministru al afacerilor străine, ministru de război și șef al Marelui Stat Major. A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Ion N. Lahovari.
* 1890: Virgil Alexandru Dragalina (n. 16 ianuarie 1890, București; d. 06 martie1980, Toledo, Ohio) a fost un ofițer de marină român și scriitor, fiul generalului Ioan Dragalina.
* 1901: Generalul Fulgencio Batista (pronunțat fəlˈhɛnsio bəˈtistə sau [fulˈxensio baˈtihta̩]) y Zaldívar (16 ianuarie 1901 – 6 august 1973) a fost un ofițer militar, politician și dictator cubanez.

Batista a fost conducătorul militar de facto al Cubei între 1933 și 1940 și președinte de jure al Cubei între 1940 și 1944, după câștigarea alegerilor. După succesul din cursa prezidențială din 1952, Batista a participat din nou la alegeri în anul 1954, fără a avea un contra-candidat, și a condus țara până la înmânarea puterii din ultima zi a anului 1958. Cauza acestui eveniment a fost agitația politică cauzată de o insurgență multi partidă, compusă preponderent din studenți. Mișcarea de guerilă a lui Fidel Castroa fost unul dintre grupurile implicate în Revoluția cubaneză. S-a aproximat la 20 000 numărul oamenilor uciși în timpul regimului Batista ca urmare a represiunii politice, majoritatea lor fiind torturați.

·         1911 - S-a născut economistul american George Joseph Stigler, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1982.
* 1920: Ioan M. Bota (n. 16 ianuarie 1920, Rona de Jos, Maramureș) este un preot greco-catolic român, istoric, profesor universitar, prelat papal, veteran de război, colonel în rezervă, deținut politic.

* 1928: Virgil Calotescu (n. 16 ianuarie 1928, Dobroteasa, județul Argeș - d. 6 mai1991, București) a fost un prolific regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu.
Filmografie:

• 1952 -- Daruri smulse naturii;
• 1954 -- Aurul alb;
• 1957 -- Pe urmele lui 1907;
• 1957 -- Însemnări din Portul Roșu;
• 1958 -- Ultima generație de săraci;
• 1960 -- Reconstituirea, scenariul Gheorghe Enoiu, imaginea Pantelie Țuțuleasa; ^[1]
• 1961 -- Negru pe alb;
• 1962 -- Scoicile nu au vorbit niciodată;
• 1963 -- Ochii orașului meu;
• 1963 -- Mărturiile unei mese de restaurant;
• 1963 -- Afacerea Splaiul;
• 1964 -- România orizont '64;
• 1964 -- Diferite imagini;
• 1964 -- Camera albă;
• 1966 -- Ritmuri și imagini;
• 1966 -- Insula sclavilor;
• 1967 -- Românii și Marele Octombrie;
• Subteranul (1967)
• Sâmbătă morților (1968)
• Colegialitate (1968)
• Roadele pământului (1969)
• Războiul domnițelor (1969)
• Eroii nu mor niciodată (1970)
• Evocări (1971)
• O sută de gloanțe (1972)
• Necazurile Sfintei Fecioare (1972)
• Dragostea începe vineri (1973)
• Trei scrisori secrete (1974)
• Doftana (1974)
• Transfăgărășanul (1975)
• Mastodontul (1975)
• Ultima noapte a singurătății (1976)
• Pagini de istorie (1976)
• Cetăți și biserici fortificate în Transilvania (1976)
• O viață închinată fericirii poporului (1978)
• Drumuri în cumpănă (1978)
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Ultima frontieră a morții (1979)
• Rețeaua “S” (1980)
• Portretul unei generații (1980)
• Partidul, inima țării (1981)
• Ana și "hoțul" (1981)
• Buletin de București (1983)
• Amurgul fântânilor (1983)
• Al patriei erou între eroi (1983)
• Căsătorie cu repetiție (1985)
• Partidul, patria, poporul (1986)
• Păstrează-mă doar pentru tine (1987)
• Misiunea serial tv (1989)

·         1931 - S-a născut Johannes Rau, preşedintele Germaniei între 1999 şi 2004 (d. 27 ianuarie 2006)

·         1932: S-a nascut la Bucuresti, campionul român de sah Victor Ciocâltea (d. 10 septembrie 1983, Manresa, Spania). A devenit  „Maestru internațional” în 1957 și „Mare maestru internațional” în 1978. Una din partidele sale memorabile este cea de la a XVI-a Olimpiadă de șah, de la Varna, in Bulgaria, din anul 1962, în care l-a învins pe Bobby Fischer, viitorul campion mondial. Victor Ciocâltea a câștigat Campionatul național de șah al României în 1952, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 și 1979. A reprezentat România la 11 Olimpiade de șah între 1956-1982. A decedat la masa de șah în timpul unei partide din cadrul unui turneu de șah din Spania în 1983. Începând cu 1984, Asociația RATB organizează la București anual un turneu memorial numit în cinstea lui.

·         1933:  S-a nascut Susan Sontag, scriitoare americana. A fost singurul scriitor al generatiei sale care a cistigat principlalele premii literare: National Book Award, National Book Critics Circle Award („Note despre „camp””, „The Benefactor”). Susan Sontag născută Susan Rosenblatt (n. 16 ianuarie 1933, New York – d. 29 decembrie 2004, New York) a fost un critic literar, scenarist și un gânditor american. Cartea care a consacrat-o este Împotriva interpretării, o pledoarie pentru relativismul filosofic din epoca postmodernismului. A decedat la 28.12.2004, la varsta de 71 de ani, într-un spital din New York.
* 1833: Jules Seigneur Saussine de Seynes (n. 16 ianuarie 1833, Lyon – d. 18 octombrie 1912, Paris, înmormântat la Nîmes) a fost un profesor universitarla Universitatea din Paris, medic, botanist, micolog și naturalist francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este De Seynes.
* 1935: Udo Lattek (n. 16 ianuarie 1935) este un fost fotbalist și antrenor german, și actual comentator sportiv.

Cu 14 titluri majore la activ, Udo Lattek este unul din cei mai de succes antrenori din istorie, și cel mai de succes antrenor cu cluburi germane, în special cu Bayern Munchen. El a mai câștigat trofee importante cu Borussia Mönchengladbach și FC Barcelona. Înainte de asta a mai antrenat Borussia Dortmund, Schalke 04 și 1. FC Köln. Alături de italianul Giovanni Trapattoni, el este unicul antrenor care a câștigat toate cele trei competiții de club europene majore, și este unicul care a realizat asta cu trei echipe diferite

* 1836: Francisc al II-lea (italiană Francesco II, botezat Francesco d'Assisi Maria Leopoldo, 16 ianuarie 1836 – 27 decembrie 1894), a fost rege al Regatului celor Două Sicilii din 1859 până în 1861. A fost ultimul rege al Regatului celor Două Sicilii. Invaziile succesive ale lui Giuseppe Garibaldi și Victor Emmanuel al II-lea al Sardiniei au dus la sfârșitul domniei sale și la marcarea primului eveniment major din unificarea Italiei. După ce a fost detronat, regatul celor Două Sicilii și regatul Sardiniei s-au unit cu nou formatul regat al Italiei.

Singurul fiu și moștenitor al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Siciliiși al primei lui soții, Maria Christina de Savoia, Francisc al II-lea a fost ultimul rege bourbon al Neapolelui. Educația lui a fost neglijată și s-a dovedit un om de caracter slab, puternic influențat de mama lui vitregă, Maria Tereza de Austria, de care se temea.

La 3 februarie 1859 la Bari, Francisc s-a căsătorit cu prințesa Maria Sophie a Bavariei din casa regală de Wittelsbach (sora mai mică a împărătesei Sissi a Austriei). Singura lor fiică, Prințesa Maria Cristina Pia, a trăit doar trei luni (24 decembrie 1869 - 28 martie 1870).

Francisc al II-lea a urcat pe tron la vârsta de 23 de ani, după decesul tatălui său (22 mai 1859). Pentru postul de prim ministru el l-a numit pe Carlo Filangieri, care conștient de importanța victoriei franco-piemonteze din Lombardia l-a sfătuit pe Francisc al II-lea să accepte alianța cu regatul Sardiniei propusă de Camillo Benso, conte di Cavour. La 7 iunie, o parte din Garda Elvețiană s-a revoltat, și în timp ce regele le-a promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene.

Cavour a propus din nou o alianță între Piemont și Neapole pentru a diviza Statele Papale dar Francisc a respins o idee care i se părea ca erezie. Filangieri a susținut insistent o Constituție ca singura măsură care ar putea salva dinastia, dar la refuzul regelui, a demisionat.

Între timp, partidele revoluționare conspirau pentru răsturnarea bourbonilor în Calabria și Sicilia și Giuseppe Garibaldi a fost pregătit pentru un raid în sudul Italiei. O conspirație în Sicilia a fost descoperită și complotiștii pedepsiți cu severitate brutală însă Rosalino Pilo și Francesco Crispi, care au organizat mișcarea, au scăpat de execuție. Când Garibaldi a ajuns la Marsala(mai 1860) cu Expediția celor O Mie, el a cucerit insula cu ușurință uimitoare.

Aceste evenimente l-au determinat pe Francisc al II-lea să garanteze constituția dar promulgarea ei a fost urmată de tulburări în Neapole și de demisia mai multor miniștri; Liborio Romano a devenit șef al guvernului. Dezintegrarea armatei și marinei a urmat rapid. Garibaldi, care a traversat strâmtoarea Messina, avansa spre nord și era primit pretutindeni de către oameni ca un eliberator. După lungi ezitări și chiar un apel la Garibaldi și la sfatul lui Romano, Francisc al II-lea a părăsit Neapole la 6 septembrie împreună cu soția sa, Maria Sophia, curtea și corpurile diplomatice (cu excepția miniștrilor francezi și englezi), și a plecat pe mare la Gaeta, unde se afla concentrată o mare parte a armatei sale.

Ziua următoare Garibaldi a intrat în Neapole unde a fost primit cu entuziasm și a format un guvern provizoriu.

Regele Victor Emanuel al II-lea a decis o invazie a Statelor Papale și după ocuparea regiunilor Umbria și Marche a intrat în regat napolitan. Trupele lui Garibaldi i-au învins pe regaliști în bătălia de la Volturno (care a avut loc la 1 și 2 octombrie), în timp ce piemontezi au capturat Capua.

Regatul celor două Sicilii a încetat să existe și teritoriul său a fost încorporat în cel al Regatului Sardiniei (redenumit curând în Regatul Italiei) iar Francisc al II-lea a fost detronat. Francisc și Maria Sophia, acum fără coroană, au dus de atunci o viață rătăcitoare trăind în Austria, Franța și Bavaria. în 1894, Francisc a murit la Arco în Trentino (acum nord-estul Italiei, în acel moment făcea parte din Austro-Ungaria). Văduva sa i-a supraviețuit 31 de ani și a murit la Munchen. La moartea lui Francisc al II-lea, fratele său vitreg, Prințul Alfonso, a devenit pretendent la tronul Regatului celor două Sicilii.

* 1907: Alexander Knox (16 ianuarie 1907 – 25 aprilie 1995) a fost un actor canadian. Este autorul romanelor de aventură care au acțiunea în secolul al XIX-lea în zona Marilor Lacuri.

·         1937 - S-a născut Bob Bogle, basist, chitarist şi compozitor american (The Ventures).
* 1938: Infantele Carlos al Spaniei, Prinț al celor Două Sicilii, Duce de Calabria(Carlos Maria Alfonso Marcel de Borbón-Dos Sicilias y de Borbón-Parma; 16 ianuarie 1938 - 5 octombrie 2015) a fost fiul lui Don Alfonso de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria (1901–1964) și al Prințesei Alicia de Bourbon-Parma (n. 1917).

La 12 mai 1965, la Dreux, Franța, Infantele Carlos s-a căsătorit cu Prințesa Anne a Franței, fiica Prințului Henri, Conte de Paris și a soției acestuia, Isabela, contesă de Paris.^[1] Deși se cunoșteau încă din copilărie, relația lor a început la Atena în 1962, la nunta viitorului rege Juan Carlos al Spanieicu Prințesa Sofía a Greciei.^[1] Ducele și Ducesa de Calabria au decis să trăiască în Spania.^[1]

Anne și Carlos au avut cinci copii:

• Prințesa Cristina de Bourbon-Două Sicilii (n. 1966 la Madrid), căsătorită în 1994 cu Pedro López-Quesada y Fernández Urrutia (n. 1964). Au doi copii.
• Prințesa María de Bourbon-Două Sicilii (n. 1967 la Madrid), căsătorită în 1996 cu Arhiducele Simeon de Austria (n. 1958), un nepot al împăratului Carol I al Austriei. Au cinci copii.
• Prințul Pedro de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Noto (n. 1968 la Madrid), căsătorit morganatic cu Sofia Landaluce y Melgarejo (n. 1973) în 2001. S-a căsătorit fără consimțământul dinastic al tatălui și copii săi nu se bucură de drepturile sau titlurile dinastice. Au șase copii.
• Prințesa Inés María de Bourbon-Două Sicilii (n. 1971 la Madrid), căsătorită în 2001 cu aristocratul napolitan Michele Carrelli Palombi dei Marchesi di Raiano (n. 1965). Au doi copii.
• Prințesa Victoria de Bourbon-Două Sicilii (n. 1976 la Madrid), căsătorită cu armatorul grec Markos Nomikos (n. 1965) în 2003. Au trei copii.

·         1940 - S-a născut actriţa Melania Ursu ("Pădureanca", "Mere roşii", "Flăcări pe comori").

* 1941: Radu Homescu (n. 16 ianuarie 1941, Arad, România) este un diplomat român. A fost și senator român în legislatura 1990-1992 ales pe listele partidului FSN de la data de 18 iunie 1990 până la data de 13 februarie 1992, când a demisionat și a fost înlocuit de senatorul Spiridon Groza. În cadrul activității sale parlamentare, Radu Homescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia, Republica Italiană, Republica Portugheză, Republica Federală Germania și Statul Israel.

·         1942: S-a născut în Lăpușna, județul Lăpușna, România, astăzi în Republica Moldova, prozatorul şi eseistul român Aurel Dragoş Munteanu; („După-amiaza neliniştită”, „Scarabeul sacru”, „Oraş în profil”, „Opera şi destinul scriitorului”).  A fost  primul director al TVR post-decembriste, ambasador al României în SUA, ambasador al României reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite și președinte al Consiliului de Securitate ONU. La data de 9 februarie 1990, Aurel Dragoș Munteanu a fost eliberat, la cerere, din funcția de președinte al Radioteleviziunii Române. S-a stabilit în SUA in anul  1994, a  decedat la 30 mai 2005 la New York, si este înmormântat în orașul Washington D.C., SUA.

·         1942 - S-a născut William Francis, clăpar american (Dr. Hook & The Medicine Show).

·         1942 - S-a născut Barbara Lynn (Barbara Lynn Ozen), cântăreţă, chitaristă şi compozitoare R&B americană.

·         1944: Radu Boruzescu, scenograf. Din 1975, este stabilit în Franța

·         1944: Elena Ghirvu-Călin, scriitoare română

·         1944 - S-a născut Jim Stafford, cântăreţ, chitarist şi compozitor country/pop american.

·         1946 - S-a născut Ronnie Milsap, cântăreţ, pianist şi chitarist country american.

·         1948: John Carpenter, regizor american

·         1948 - S-a născut actriţa Catrinel Paraschivescu ("Lisca", "Baloane de curcubeu").

* 1948: Giorgio Demetrio Gallaro (n. 16 ianuarie 1948, Pozzallo) este un clericitalian, episcop greco-catolic albanez al eparhiei Piana degli Albanesi(Sicilia) din 31 martie 2015

Născut în Pozzallo^[2] în 1948, Giorgio Demetrio Gallaro a studiat la Seminarul din Noto. A continuat studiile teologice la Los Angeles și a fost hirotonit preot în 1972. Din 1987 a slujit la eparhia din Newton (Massachusetts).

La 31 martie 2015 Papa Francisc^[3][4] l-a numit pe Giorgio Demetrio Gallaro episcop de Piana degli Albanesi, înlocuindu-l pe episcopul Sotìr Ferrararetras din motivul de vârstei înaintate.

* 1950: Kenji Suzuki (鈴木健二 Suzuki Kenji^?, n. 16 ianuarie 1950, Prefectura Kanagawa, Japonia), cunoscut ca Damo Suzuki (ダモ鈴木), este un cântăreț cunoscut pentru activitatea în formația germană de krautrock Can.

·         1951: S-a născut la Tulcea Radu Gheorghe, actorul  român Radu Gheorghe; („Grăbeşte-te încet”, „Rămăşagul”). Modalitățile sale de exprimare artistică cuprind actoria, pantomima, interpretarea muzicală vocală și instrumentală (vioară, chitară și flaut). A absolvit IATC în 1975, la clasa prof. Sanda Manu, fiind coleg de grupă cu Vlad Rădescu și de generație cu Horațiu Mălăele, Dan Condurache, Maria Ploae. A interpretat numeroase roluri în teatru, film, teatrul de televiziune și teatrul radiofonic. Maestru al improvizației, este unul din promotorii genului Stand-Up Comedy în România.

* 1957: Ricardo Darín (n. 16 ianuarie 1957) este un actor din Argentina.

* 1959: Helen Folasade Adu (n. 16 ianuarie 1959), cunoscută sub numele de Sade (pronunțat [Șadei]), este o cântăreață, compozitoare, aranjoare și producătoare muzicală britanico-nigeriană.^[1] A atins succesul în anii '80, ca vocalistă a grupului britanic laureat al premiilor Grammy, Sade.
* 1961: Roy Jones, Jr. (n. 16 ianuarie 1969) este un boxer profesionist, rapper și actor american. Ca boxer el a câștigat numeroase titluri mondiale, fiind unicul boxer din istorie care și-a început cariera în categoria semi-mijlocie, ajungând până în categoria grea și câștigând tiluri mondiale în 4 categorii diferite.

Asociția americană a jurnaliștilor din box l-a numit pe Jones "Boxerul deceniului" pentru anii 1990

·         1962 - S-a născut Paul Webb, basist american (Talk Talk).
* 1963: James Daniel May (n. 16 ianuarie 1963, în Bristol), este cunoscut în calitate de prezentator al emisiunii Top Gear, Grand Tour și a site-ului Drive Tribe împreună cu Richard Hammond și Jeremy Clarkson. De asemenea are în fiecare săptămână un articol în secțiunea auto a The Daily Telegraph.

May își spune deseori "celălalt individ din Top Gear". Se știe că a ieșit ultimul în aproape toate concursurile organizate între prezentatorii Top Gear, lucru care pe lângă faptul că are un stil de condus mai lent i-a adus porecla de "Captain Slow" (Căpitanul Încet).

·         1964 - S-a născut Ionuţ Calotă (Floare Albastră).

* 1965: Gabriela Crețu (n. 16 ianuarie 1965, Târgu Frumos, România) este o politiciană română, membră a Parlamentului României și a Partidului Social Democrat (PSD), parte a Partidului Socialiștilor Europeni. A fost aleasă pentru Camera Deputaților din România pentru județul Vaslui în alegerile parlamentare din 2004. A devenit membră a Parlamentului European pe 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. În prezent, este președinta Comisiei pentru Afaceri Europene a Senatului României. Conform biografiei sale oficiale, Gabriela Crețu a fost membru al PCR în perioada 1984 - 1989.^[1] În legislatura 2004-2008, Gabriela Crețu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză, Republica Socialistă Vietnam și Regatul Danemarcei. În legislatura 2012-2016, Gabriela Crețu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie Republica Cuba și Republica Argentina iar în legislatura 2016-2020 este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Spaniei, Regatul Belgiei și Republica Arabă Egipt.

·         1965: Gabriela Crețu, politician român

·         1969: Per Yngve Ohlin (n. 16 ianuarie 1969 - d. 8 aprilie 1991), mai bine cunoscut sub numele de scenă Dead, a fost solistul vocal și textierul formației norvegiene de black metal, Mayhem. De asemenea a fost, pentru puțin timp, și solistul vocal al formației suedeze de death metal, Morbid.

Roadrunner Records l-a clasat pe locul 48 în lista "Cei mai buni 50 de vocaliști metal ai tuturor timpurilor"

* 1974: Katherine Ann "Kate" Moss (n. 16 ianuarie 1974, Croydon, Londra)^[4] este un fotomodel britanic.
* 1979: Aaliyah Dana Haughton (n. 16 ianuarie 1979 - d. 25 august 2001), cunoscută mult mai bine sub numele Aaliyah, a fost o cântăreață și actriță americană. Deși cariera sa muzicală a durat doar șapte ani, materialele sale discografice au fost comercializate în peste 32 de milioane de exemplare.

Viața cântăreței a fost curmată de un tragic accident aviatic, în care au fost implicate 9 persoane, printre care se afla și Aaliyah. Deși a părăsit scena internațională a muzicii lăsând în urmă șapte ani de carieră, cântăreața este încă numită una dintre cele mai importante personalități ale muzicii R&B.

* 1980:  Seydou Keita (n. 16 ianuarie1980, Bamako) este un fotbalist din Mali retras din activitate.

* 1981: Aruna Abrams (n. 16 Ianuarie 1981) este o cântăreață, textieră, DJ, producătoare și pianista americană

* 1981: Vlad Munteanu (n. 16 ianuarie 1981) este un fotbalist român, component al echipei FC Concordia Chiajna.

* 1982: Tuncay Volkan Şanlı (pronunțare în turcă: /tunˈd͡ʒaj ˈʃanɫɯ/, n. 16 ianuarie 1982), sau simplu Tuncay, este un fotbalist turc care evoluează la clubul Umm Salal SC în Qatar Stars League.^[2]Postul său de bază este cel de atacant, dar adesea joacă și ca mijlocaș ofensiv sau extremă. Între 2002 și 2010, Tuncay Șanlı a jucat 80 de meciuri la echipa națională de fotbal a Turciei, marcând 22 de goluri. El este al doilea marcator după numărul de goluri pentru națională și al optulea cel mai selecționat fotbalist turc. Cu naționala Turciei s-a clasat pe locul trei la Cupa Confederațiilor FIFA 2003 și la Euro 2008.

* 1983: Traian Alexandru Marc (n. 16 ianuarie 1983, Brașov) este un fotbalist românretras din activitate^[2]și care a evoluat pe postul de portar.

* 1983: Daisuke Sakata (n. 16 ianuarie 1983) este un fotbalist japonez.

* 1984: Pierre Boya (n. 16 ianuarie 1984) este un jucător camerunez de fotbal, în prezent legitimat la clubul francez Grenoble Foot 38, transferându-se în Ligue 1de la Rapid București.

* 1984: Stephan Lichtsteiner (n. 16 ianuarie 1984) este un fotbalist elvețian care evoluează la clubul Arsenal FC și la echipa națională de fotbal a Elveției.

Un fundaș dreapata ofensiv, Lichtsteiner este cunoscut pentru aportul său destul de energic în cadrul jocului, cu incursiuni în atac pe flancul drept și un atletism deosebit, fapt pentru care este poreclit "Forrest Gump" și "Expresul elvețian"

* 1985: Gintaras (sau Ghintaras) Janusevicius (n. 1985, Moscova) este un pianist lituanian.

* 1985: Pablo Javier Zabaleta Girod (n. 16 ianuarie 1985) este un fotbalist argentinian care evoluează pe poziția de fundaș la clubul englez West Ham United și la echipa națională de fotbal a Argentinei.

* 1986: Aija Andrejeva (n. 16 ianuarie 1986 la Ogre), cunoscută și ca Aisha, este o cântăreațădin Letonia. A participat din partea țării sale la Concursul Muzical Eurovision 2010 cu melodia „What For?”.

* 1986: Dmîtro Boiko (ucraineană Дмитро Бойко; n. 16 ianuarie 1986, Poleana, regiunea Hmelnîțkîi, Ucraina) este un scrimer ucrainean specializat pe sabie, laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2006 și la Campionatul European de Scrimă din 2010.

A participat la proba individuală la Jocurile Olimpice de vară din 2012. A fost învins în turul întâi de românul Rareș Dumitrescu.

În luna august 2014 s-a căsătorit cu campioana olimpică de sabie Olha Harlan

* 1986: Daiki Niwa (n. 16 ianuarie 1986) este un fotbalist japonez.

* 1988: Nicklas Bendtner (n. 16 ianuarie 1988) este un fotbalist danez liber de contract care evoluează la echipa națională de fotbal a Danemarcei. Poziția sa preferată este cea de atacant central, dar a jucat pe partea dreaptă de atac în sistemul 4-3-3 al antrenorului Arsène Wenger

* 1988: Tahliah Debrett Barnett (n. 16 ianuarie 1988), cunoscută sub numele de scenă FKA twigs, este o cântăreață, compozitoare, producătoare și dansatoare britanică. Născută și crescută în Gloucestershire, ea a devenit dansatoare de rezervă după ce s-a mutat la Londra, atunci când avea 17 ani. Barnett a intrat prima dată în industria muzicală cu lansarea EP-urilor EP1 (2012) și EP2 (2013). Albumul de studio de debut LP1 (2014) a fost lansat cu o apreciere universală din partea criticilor, ajungând pe locul 16 în UK Albums Chart și numărul 30 în Billboard 200. Al treilea extended play, M3LL155X, a fost lansat pe data de 13 august 2015.

* 1989: Kiesa Rae Ellestad^[4][5] (n. 16 ianuarie 1989), cunoscută sub numele său de scenă Kiesza, (pronunțare: Caiza)^[6] este o cântăreață, cantautoare, multi-instrumentistă și dansatoare din Calgary, Canada,^[7] care a lucrat cel mai recent în New York City^[8][9][10] și Londra.^[11][12] Este cunoscută în principal pentru single-ul său „Hideaway”.

* 1990: Cornel Râpă (n. 16 ianuarie 1990, Galați, România) este un fotbalist româncare în prezent joacă pentru Pogoń Szczecin.

* 1992: Alin Cârstocea (n. 16 ianuarie 1992, Năvodari) este un fotbalistromân, care evoluează pe postul de mijlocaș stânga.

* 1996: Andreea Voicu (n. 16 ianuarie 1996,^[1] Râmnicu Vâlcea, România) este o jucătoare română de fotbal, ce joacă în prezent ca mijlocaș în Superliga pentru Olimpia Cluj,^[2] cu care a jucat de asemenea în Liga Campionilor. Și-a făcut debutul pentru naționala României la 16 ani, în calificările pentru Campionatul European de Fotbal Feminin din 2013 împotriva Elveției

Decese

* 1160: Herman al III-lea de Baden (d. 16 ianuarie 1160) (supranumit cel Mare) a fost markgraf de Verona și de Baden.

El a fost fiul markgrafului Herman al II-lea de Baden cu Iudit de Hohenberg. El a servit ca regent pentru marca de Baden de la 1130 până la moarte.

Credincios devotat față de Hohenstaufeni, Hermann al III-lea a intrat în conflict cu rudele sale din Zähringen-Suabia. În 1140, el a participat la asediul asupra castelului Weibtreu și a primit stăpânirea asupra Selz, în Alsacia.

În 1151, Marca de Verona a fost preluată de Ottokar al III-lea de Stiria și conferită lui Herman. Un act de donație există din 1153, prin care se statuează că împăratul Frederic I Barbarossa a cumpărat castelul Besigheim de la Hermann al III-lea.

Herman a luptat în Lombardia în 1154 și l-a sprijinit pe Frederic Barbarossa în asediul asupra Milanului.

Herman al III-lea a luat parte la Cruciada a doua și a luptat în prima campanie din Italia a împăratului.

El a fost căsătorit cu Bertha von Lothringen (d. după 1162), din 1134. A doua sa căsătorie a fost cu Maria de Boemia după 1141, care era fiica ducelui Sobeslav I de Boemia.

Herman a avut următorii copii:

• Herman (d. 13 septembrie 1190)
• Gertruda (d. înainte de 1225), căsătorită în 1180 cu Graf Albrecht von Dagsburg (d. 1211)

Herman al III-lea a fost înmormântat în mănăstirea augustiniană din Backnang.

·         1471: În Moldova sunt executati marii boieri: Isaia-vornicul, Negrilă-paharnicul şi Alexa-stolnicul, care complotaseră împotriva domnitorului Ştefan cel Mare. Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

·         1547: A decedat astronomul și cartograful german Johannes Schonner (n.1477).

·         1710: A decedat Împăratul Higashiyama (n.21 octombrie 1675) ,al al 113-lea împărat al Japoniei, potrivit ordinii tradiționale de succesiune. Domnia lui Higashiyama a durat din 1687 până în 1709.

·         1794: A decedat istoricul englez Edward Gibbon; (n.1737). Cea mai cunoscută lucrare a sa este Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, care a fost publicată în șase volume între anii 1776 si 1788. Datorită succesului de care s-a bucurat în epocă opera sa istorică, era considerat „marele monarh al literaturii”, iar Adam Smith scria despre Gibbon că „este în fruntea întregului trib literar care există astăzi în Europa.
* 1844: Roxandra Edling (născută Sturdza; n. 12 octombrie 1786, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 16 ianuarie 1844, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost o scriitoare, contesă și filantropă din Basarabia, Imperiul Rus.

Roxandra este membră a familiei Sturdza. A fost fiica primului guvernator al Basarabiei Scarlat Sturdza, sora filozofului Alexandru Sturdza și verișoara domnitorului Moldovei Mihail Sturza. A fost căsătorită cu contele Albert-Gaetan Edling (1774–1841). În decembrie 1812 pleacă în Germania, însoțind-o pe Elizaveta Alekseevna. La Weimar, Roxandra face cunoștință cu Goethe. În anii 1830 întreprinde o altă călătorie în Europa și cunoaște mai multe personalități.^[1]

A avut o rezonanță notorie în regalitatea vremii, fiind domnișoara de onoare a împărătesei Elizaveta, o persoană de încredere a împăratului Alexandru I al Rusiei și lansându-l în politică pe contele Capo d'Istria. A avut și o activitate filantropică prolifică. Împreună cu fratele său Alexandru, a ctitorit în 1828 biserica, casa pentru preoți, școala și spitalul din Mânzari, județul Tighina. La Odesa, printre altele, a înființat un orfelinat și a donat unei mănăstiri de bărbați.^[2] În 1829 a fondat Societatea de Binefacere a Femeilor, fiind unul din liderii mișcării feministe din Basarabia și sudul Imperiului Rus. Această societate a salvat mai multe vieți în timpul foametei din 1833 din Odesa.^[1]

Roxandra Edling a avut o activitate literară, excelând în domeniul epistolar și cel memorialistic. Din opera sa pot fi amintite lucrările Impresiile la 18 ani(Odesa, 1849), Memoires de la contesse Edling, née Stourdza, demoiselle d'honneur de Sa Majesté l'Impératrice Elisabeth Alexeevna (Moscova, 1888).

* 1853: Rainer Joseph de Austria (30 septembrie 1783 – 16 ianuarie 1853) a fost vicerege al regatului Lombardia-Veneția din 1818 până în 1848. De asemenea, a fost arhiduce de Austria, prinț regal al Ungariei și Boemiei.

·         1879: Octave Crémazie, poet canadian (n. 1827)

·         1886: Amilcare Ponchielli (n. 31 august 1834, Paderno Fasolaro, astăzi Paderno Ponchielli - d. 16 ianuarie 1886, Milano), cunoscut mai ales în calitate de compozitor de operă, a rămas în programele spectacolelor din secolele XX - XXI doar cu opera La Gioconda (foarte cunoscut este baletul „Dansul Orelor” din actul III), după o tragedie de Victor Hugo. Cu toate acestea, el este autorul a unsprezece opere, dintre care una neterminată și a unui monolog pentru un bariton.

Ca pedagog la Conservatorul din Milano i-a avut ca elevi pe Giacomo Puccini și Pietro Mascagni, viitori reprezentanți ai curentului „verist”.

Opere: 

• 1851 - Il sindaco babbeo, proiect studențesc
• 1856 - I promessi sposi, Cremona, ignorată de presa muzicală
• 1858 - Bertrando del Bornio, programată la Torino, dar ne-jucată
• 1861 - La Savoiarda, revizuită ca Lina, în 1877
• 1863 - Roderico, re dei Goti
• 1872 - I promessi sposi, Milano, Teatro Dal Verme, succes avut ulterior cu versiunea revizuită
• 1873 - Il parlatore eterno, monolog pentru bariton
• 1874 - I Lituani, revizuită în 1875
• 1876 - La Gioconda, Milano, punerea în scenă, Julian Gayarre; versiuni revizuite în 1876 și 1880
• 1880 - Il figliuol prodigo, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno
• 1885 - Marion Delorme, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno; revizuită, prezentată la Brescia, 1885
• I Mori di Valenza (neterminată) - terminată de Arturo Cadore și prezentată în premieră la Monte Carlo, 17 martie 1914, punerea în scenă de Giovanni Martinelli

·         1891: Léo Delibes, compozitor francez (n. 1836). Léo Delibes s-a născut în ziua de 21 februarie 1836, la Saint-Germain du Val (Franța). Prima sa compoziție de balet “La source” (“Izvorul”), îi va aduce primul mare succes. În anul 1870 urmează Coppélia – baletul său cel mai popular – apoi Sylvia  (în 1876).  Cunoaște un triumf copleșitor în 1881 cu capodopera sa Lakmé (prezentată în premieră  la Opéra-Comique). În 1881 este numit profesor de compoziție la Conservatorul din Paris, unde îi va succeda lui Henri Reber. Delibes moare la Paris în ziua de 16 ianuarie 1891.

·         1901: Arnold Böcklin, pictor elvețian (n. 1827)
* 1928: Bernhard al III-lea Frederick Wilhelm Albrecht Georg, Duce de Saxa-Meiningen (1 aprilie 1851 – 16 ianuarie 1928), a fost ultimul duce care a condus ducatul de Saxa-Meiningen.

A fost cel mai mare fiu al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a primei lui soții, Charlotte Frederica a Prusiei. A mai avut o soră, Prințesa Maria Elisabeta și doi frați vitregi din a doua căsătorie a tatălui său.

Bernhard i-a succedat tatălui său după decesul acestuia în 1914. Scurta sa domnie a fost afectată de Primul Război Mondial. Când Germani a pierdut războiul, toți prinții germani și-au pierdut titlurile și statele. Bernhard a fost forțat să abdice ca duce la 10 noiembrie 1918 și și-a petrecut restul vieții în fosta sa țară ca cetățean privat.

S-a căsătorit la Berlin la 18 februarie 1878 cu Prințesa Charlotte a Prusiei, fiica lui Frederic al III-lea al Germaniei și nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Au avut o fiică:

• Prințesa Feodora Victoria Auguste Marie Marianne (12 mai 1879 - 26 august 1945); s-a căsătorit la 24 septembrie 1898 cu Heinrich XXX de Reuss-Köstritz.

*  1931: Vasile Osvadă (n. 9 septembrie 1875, Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria - d. 16 ianuarie 1931, municipiul Cluj)^[1] a fost un economist și înalt funcționar bancar român,^[2] precum și publicist în domeniul financiar-bancar,^[3] cunoscut pentru contribuțiile sale în planul managementului financiar bancar și în cel al literaturii de specialitate.^[4]

A fost un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” ^[2] și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești.^[5]

S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX,^[6] precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial.

·         1942: A murit Carole Lombard, actriță americană (n. 1908). Carole Lombard (n. 6 octombrie 1908; d. 16 ianuarie 1942), născută Jane Alice Peters în Foer Wayne, Indiana, actriță de origine americană.

·         1942: Prințul Arthur, Duce de Connaught, fiu al reginei Victoria (n. 1850). Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn (Arthur William Patrick Albert; 1 mai 1850 – 16 ianuarie 1942) a fost membru al familiei regale britanice, al treilea fiu și al șaptelea copil al reginei Victoria. Arthur a fost Guvernator General al Canadei din 1911 până în 1916. A fost numit Duce de Connaught și Strathearn și Conte de Sussex în 1874. La data de 6 martie 1911, regele George al V-lea a aprobat recomandarea primului ministru britanic Herbert Henry Asquith de a-l numi pe Prințul Arthur Guvernator General al Canadei. Astfel, Arthur William Patrick Albert a devenit cel de-al 53-lea Guvernator General al Canadei și cel de-al 10-lea de la independența Canadei din 1867.

·         1957: A murit Arturo Toscanini, unul dintre cei mai mari dirijori din prima jumătate a secolului XX. A condus mai multe orchestre celebre (La Scala, Milano; Metropolitan Opera şi Filarmonica, New York), a format National Broadcasting Company Orchestra; (n.25.03.1867). Arturo Toscanini (n. 25 martie 1867; d. 16 ianuarie 1957) a fost un renumit dirijor italian. Sub bagheta sa au cântat, printre alții, celebrele Maria Callas și Renata Tebaldi.

·         1957: Alexander Cambridge, Conte de Athlone (Alexander Augustus Frederick William Alfred George; 14 aprilie 1874 – 16 ianuarie 1957), a fost rudă apropiată a familiie regale britanice, comandant militar britanic, maior general care a servit ca Guvernator General în Africa de Sud și în Canada.

·         1961 - A fost asasinat omul politic Patrice Lumumba din Republica Democratică Congo (n.02.07.1925).

·         1962: A murit Ivan Mestrovic, sculptor, pictor şi gravor croat din Iugoslavia; a realizat la Bucureşti statuile lui Carol I, Ferdinand II şi monumentul lui I. C. Brătianu; ( n.15 august 1883). Ivan Meštrović (n. 1882 – d. 1962) a fost un sculptor croat. Este autor printre altele al statuii ecvestre ce-l reprezenta pe regele Carol I al românilor ridicat în 1939 la București și a statuii lui Brătianu din aceeași capitală.

·         1969: Studentul ceh Jan Palach în vârstă de 20 de ani îşi dă foc, la Praga, lângă clădirea Muzeului Naţional, pentru a protesta împotriva invaziei armatei sovietice; (n. 1948). Jan Palach (n. 11 august 1948, Mělník; d. 19 ianuarie 1969, Praga) a fost un student (la Universitatea Carolină) din Cehoslovacia, care și-a dat foc în Piața Wenceslas din Praga pe 16 ianuarie 1969 în semn de protest față de invazia Cehoslovaciei de către trupe ale Tratatului de la Varșovia. Invazia militară a trupelor conduse de URSS din august 1968 a avut intenția de a opri liberalizarea pe care începuse să o introducă guvernul lui Alexander Dubček, prin așa-numita Primăvară de la Praga. Palach a fost primul dintr-un grup de studenți care făcuseră un pact de a se automutila, dar majoritatea studenților din grup s-au răzgândit când Jan Palach le-a spus de pe patul de moarte ce dureri vor suferi.  Ceilalți doi studenți care totuși au respectat pactul și s-au autoimolat au fost Jan Zajíc (pe 25 februarie, 1969, tot în Piața Wenceslas) și Evžen Plocek (pe 4 aprile, 1969 în orașul Jihlava). Jan Palach a fost un martir și, în timpul regimului comunist, era un simbol pentru o Cehoslovacie liberă. Astronomul Luboš Kohoutek a numit un asteroid în cinstea lui (1834 Palach). Actualmente o piață din centrul Pragăi îi poartă numele.

·         1981: A decedat actorul român Cornel Coman („Buzduganul cu trei peceţi”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Cireşarii”); (n.14 iunie 1936, localitatea Vizantea, jud. Vrancea).

·         2001: Laurent-Désiré Kabila, președinte al Republicii Democrate Congo (n. 1939)
* 2003: Christopher John (Chris) Mead (n. 1 mai 1940 – d. 16 ianuarie 2003) a fost un cunoscut ornitolog, autor de cărți de specialitate și realizator de programe de radio și televiziune britanic, un important membru al organizației profesionale British Trust for Ornithology (BTO).

Chris Mead a fost un entuziast al lumii naturale, făcând foarte mult în direcția comunicării cunoștințelor și rezultatelor sale. A scris cărți despre lumea naturală, păsări, migrațiile acestora și a avut o serie de emisiuni de radio și televiziune dedicate acestor subiecte.

Printre preferințele sale în afara ornitologiei se numărau jazz-ul, rugby, cursele de mașini, respectiv istoria și arheologia locală. Conform unei surse biografice din 1994, Mead a afirmat că punctele sale de interes în ornitologie sunt "marcarea, migrarea, longevitatea și dinamica populațiilor", conform originalului, "bird ringing, migration, longevity and population dynamics

·         2008: Sorin Stati (n. 1 februarie 1932, București - d. 16 ianuarie 2008) a fost un lingvist român. S-a stabilit în Italia în 1971 unde obține cetățenia italiană (1978).

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității București, secția "filologie clasică", în 1954.

Doctor în filologie la Universitatea București, titlu obținut în 1967 cu o teză de lingvistică generală ("Sistemul sintactic al limbii"), publicată la Editura Academiei Române sub titloul "Teorie și metodă în sintaxă" și tradusă în limba italiană ("Teoria e metodo nella sintassi", Bologna, Il Mulino, 1972). Predă limba și literatura română la Facultatea din Padova și ține cursuri la Facultatea de Litere din Veneția.

Doctorat de stat, cu mențiunea "très honorable", la Universitatea Sorbona(Paris) în 1978, cu o teză intitulată "Le système sémantique des adjectifs dans les langues romanes", ulterior publicată la Paris (editura Jean Fayard, 1979). În 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. După 1990 a colaborat la redactarea "Dicționarului limbii române", "Dicționarului ortoepic și de punctuație" și "Gramaticii limbii române" și a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române.

* 2014: Hiroo Onoda (小野田 寛郎 Onoda Hirō^?, 19 martie 1922 – 16 ianuarie 2014) a fost un japonez devenit celebru datorită neobișnuitei sale povești de viață: a continuat să lupte în cel de-al II-lea Război Mondial încă 29 de ani, pentru că nu a știut că acesta se terminase. Când avea 20 de ani, a fost chemat să se alăture armatei japoneze. A renunțat la slujba de o avea și s-a reîntors în Japonia, pentru antrenamente militare. La un moment dat, Onoda a fost ales pentru a-și continua antrenamentele în cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofițer de spionaj. În cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informațiilor și a învățat cum să poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic de soldați și să fie eficient în hărțuirea inamicilor Japoniei, adunând informații în paralel.

Pe 26 decembrie 1944, Onoda a fost trimis pe insula Lubang din Filipine, co ordine clare din partea ofițerului superior, Yoshimi Taniguchi, de a nu capitula indiferent de circumstanțe și de a nu comite suicid, cu promisiunea că, într-un moment sau altul, însă cu certitudine, Onoda și alți soldați detașați pe insulă vor fi recuperați de către armata japoneză.

Onoda s-a alăturat, așadar, soldaților japonezi deja staționați pe insulă și la puțin timp dupa aceasta, insula a fost invadată de trupe inamice, ca urmare a nesecurizării eficiente a portului și a aeroportului de pe insulă. Trupele Aliaților au debarcat în data de 28 februarie 1945 și au cucerit insula cu usurință. La puțin timp după aceasta, soldații japonezi rămași s-au divizat în grupuri mici, de 3, 4 oameni și s-au refugiat în jungla densă și în munții insulei.

Majoritatea acestor grupuri mici au fost anihilate rapid, însă grupul lui Onoda, format din Yuichi Akatsu, Siochi Shimada și Kinshichi Kozuka si bineînteles, Onoda, a reușit să supraviețuiască. Aceștia au continuat să folosească tehnici ale luptei de gherilă pentru a hărțui trupele inamice, în timp ce și-au raționalizat strict proviziile de mâncare și muniții, prin suplimentarea rațiilor mici de orez cu banane, nuci de cocos și alte surse de hrană din jungla, precum și prin ceea ce obțineau prin raiduri sporadice asupra fermelor locale.

În octombrie 1945, după ce au ucis o vacă dintr-o fermă locală, pentru mâncare, grupul lui Onoda a găsit o foaie volantă adresată lor, din partea localnicilor, în care li se spunea că războiul a luat sfârșit pe 15 august și li se cerea să coboare din munți. Grupul lui Onoda și celelalte câteva celule de gherilă rămase au discutat intensiv pe baza foii volante și au decis că aceasta nu este altceva decât propaganda Aliaților, cu scopul de a-i determina să se predea. Oamenii lui Onoda simțeau că este imposibil ca Japonia să fi pierdut războiul într-o perioadă așa de scurtă de la detașarea lor pe insulă, fiind în necunoștință de cauză privitor la bombele atomice aruncate asupra localităților Hiroshima și Nagasaki. Pe deasupra, s-au tras focuri de armă asupra unei alte celule similară cu cea a lui Onoda, cu câteva zile inainte, fapt pe care l-au considerat că nu s-ar fi întamplat dacă războiul într-adevăr se terminase.

Aproape de sfârșitul aceluiași an - 1945 -, localnicii filipinezi, sătui de focuri de armă și raiduri, au folosit un avion Boeing B-17 pentru a lansa foi volante deasupra junglei. Pe aceste foi era tipărit ordinul de a se preda, semnat de generalul Yamashita. Cele câteva celule rămase, analizând încă o dată foile pentru a le determina autenticitatea, au tras o concluzie similară celei dintâi: formularea ordinului dădea de înțeles că Japonia pierduse războiul, ceea ce ei nu puteau concepe. Așadar, încă o dată, au pus foile pe seama propagandisticii Aliaților, care încercau să-i determine să se predea, sătui fiind de hărțuirea eficientă a celulelor de gherilă.

Când foile volante cu ordinul generalului japonez n-au avut efect, din avioane au fost imprăștiate ziare din Japonia, fotografii și scrisori din partea familiilor soldaților. Delegații venite din Japonia au început să străbată jungla și munții, vorbind în amplificatoare, anunțând terminarea războiului, implorând soldații să se predea. În fiecare din aceste situații, Hiroo Onoda și ceilalți găseau câte ceva suspicios și mereu atribuiau evenimentele ca fiind parte a unei înșelătorii regizate de trupele Aliaților.

După 5 ani petrecuți în junglă, Akatsu – unul dintre oamenii lui Onoda – a decis că se va preda, însă nu a împărtășit gândurile sale cu ceilalți trei camarazi. Astfel, în 1949, Akatsu a părăsit grupul pe ascuns și după 6 luni petrecute singur în junglă, s-a predat cu succes celor ce încă îi cosidera că ar fi trupele Aliaților. Din cauza acestui eveniment, celula lui Onoda a devenit și mai precaută, ascunzându-se mai adânc în junglă și asumându-și mai puține riscuri, considerând că Akatsu a fost capturat și acesta reprezintă acum o amenințare în plus la adresa siguranței grupului.

Cinci ani mai târziu, un alt membru al grupului, Shimada, a fost ucis într-un schimb de focuri pe plaja din Gontin. Acum mai rămăseseră doar doi: Onoda și Kozuka.

Pentru încă 17 ani, cei doi au continuat să trăiască în junglă, adunând informații cum puteau ei mai bine și atacând “trupele inamice” atunci când puteau risca o astfel de acțiune. Cei doi încă erau convinși că, într-un târziu, Japonia va trimite mai multe trupe pe frontul lor și că ei vor antrena aceste trupe în stilul luptei de gherilă și că, folosindu-se de informațiile adunate în toți acești ani, vor recuceri insula.

În octombrie 1972, după 27 de ani de stat ascuns, Kozuka a fost ucis în timpul unui incident avut cu o patrulă filipineză. Japonezii îl credeau mort deja, neputându-și imagina că acesta a reușit să supraviețuiască în junglă toți acești ani. Însă acum, când aveau cadavrul lui Kozuka, au început să se întrebe dacă nu cumva Hiroo Onoda este încă în viață, chiar dacă și acesta fusese declarat oficial decedat cu mult timp în urmă.

Japonezii au trimis la scurt timp o echipă de căutare, pentru a-l găsi pe Onoda. Din păcate, acesta era foarte eficient în a se ascunde, mai ales că avea 27 de ani de practică. Așadar, echipa nu l-a putut găsi – Onoda rămânea să-și continue misiunea.

În 1974, un student japonez, Nario Suzuki, a decis să pornească într-un tur al lumii. Pe lista sa de obiective în calătoriile sale, studentul își propusese, printre altele, să-l găsească pe Onoda. Studentul a călătorit pe insula filipineză și a încercat să-i dea de urmă lui Onoda. Șocant, unde literalmente alții au eșuat lamentabil timp de 29 de ani, Suzuki a reușit. A găsit ascunzătoarea lui Onoda și pe Onoda în persoană.

Acum, bineînțeles, pentru student au început eforturile de a-l convinge pe Onoda să vină cu el înapoi în Japonia. Onoda, desigur, a refuzat. Nu dorea să se predea, nici să creadă că războiul s-a terminat, până când superiorii lui nu s-ar fi întors și i-ar fi ordonat să-și înceteze misiunea. În acest moment, Onoda considera că nu-i este permis pur și simplu să plece acasă, ci că va trebui să se predea și să se arunce la mila inamicului, ceea ce considera de neconceput. De-a lungul anilor avusese prea mare succes în folosirea tehnicilor de gherilă pe care le-a perfecționat, ucigând 30 de filipinezi, rănind peste 100 alții și distrugând multe recolte și ferme, de-a lungul a aproape 30 de ani.

Suzuki nu a văzut altă posibilitate decât să călătorească înapoi în Japonia cu știrea că l-a găsit pe Onoda. Maiorul Taniguchi, fostul ofițer superior direct al lui Onoda, acum pensionat și lucrător într-o librărie, a fost adus pe insula din Filipine și pus față în față cu Onoda, pentru a-i spune acestuia din urmă că Japonia a pierdut războiul și că va trebui să lase armele și să se predea filipinezilor.

Pe 10 martie 1975, la vârsta de 52 de ani, Onoda a ieșit din junglă ce-i fusese cămin atâția ani și și-a predat sabia de samurai președintelui filipinez Ferdinand Marcos. Marcos, într-un gest blamat de fiilipinezi dar imens apreciat de japonezi, l-a iertat pe Onoda pentru crimele sale, considerând faptul că Onoda a crezut că este în război în tot acest timp.

Când Onoda s-a reîntors în Japonia, a fost primit ca un erou. A primit chiar și plata pentru ultimii 30 de ani petrecuți în serviciu. Viața în Japonia era acum diferită de ceea ce știa el și nu toată îi era pe plac. Multe dintre virtuțile tradiționale japoneze, precum patriotismul, erau acum aproape inexistente în cultura poporului. În accepțiunea lui Onoda, acum Japonia se aliniase într-un mod nociv restului lumii și își pierduse mândria ce-o avusese odată. Așa că Onoda a decis să se mute în Brazilia, unde și-a cumpărat o fermă și s-a căsătorit.

Onoda a publicat o autobiografie: No Surrender, My Thirty-Year War, în care detaliază viața sa ca și luptător de gherilă.

După ce a citit în presă despre un adolescent japonez ce și-a ucis părinții, în 1980, Onoda a devenit și mai preocupat de starea țării sale și a tinerilor din Japonia. S-a reîntors în Japonia în 1984 și a înființat o școală pentru tineri, unde îi invăța pe aceștia diverse tehnici de supraviețuire, cum să fie mai independenți și mai buni cetățeni japonezi.

În mai 1996, Onoda s-a întors în Filipine, pe insula pe care trăise 30 de ani, donând 10.000 de dolari școlilor locale. Așa cum era de așteptat, Onoda nu este prea popular printre localnicii de acolo, în ciuda donațiilor sale.

* 2017: Eugene Andrew Cernan (n. 14 martie 1934,^[1][2][3][4] Bellwood, Illinois[*], SUA – d. 16 ianuarie 2017,^[5][6][4] Houston, SUA^[6]) a fost un astronaut american, membru al echipajului spațial Apollo 17, al 11-lea om care a pășit pe suprafața Lunii.

Sărbători

·         Cinstirea lanțului  Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Danact citețul (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Marcel I; Priscilla (calendar romano-catolic)

·         Cinstirea Lantului Sf. Ap. Petru (calendar Greco-Catolic)

ARTE 16 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Ianuarie

Conducerea muzicală Arturo Toscanini

Verdi - Aida

Amilcare Ponchieli

Opere: Opere: 

• 1851 - Il sindaco babbeo, proiect studențesc
• 1856 - I promessi sposi, Cremona, ignorată de presa muzicală
• 1858 - Bertrando del Bornio, programată la Torino, dar ne-jucată
• 1861 - La Savoiarda, revizuită ca Lina, în 1877
• 1863 - Roderico, re dei Goti
• 1872 - I promessi sposi, Milano, Teatro Dal Verme, succes avut ulterior cu versiunea revizuită
• 1873 - Il parlatore eterno, monolog pentru bariton
• 1874 - I Lituani, revizuită în 1875
• 1876 - La Gioconda, Milano, punerea în scenă, Julian Gayarre; versiuni revizuite în 1876 și 1880
• 1880 - Il figliuol prodigo, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno
• 1885 - Marion Delorme, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno; revizuită, prezentată la Brescia, 1885
• I Mori di Valenza (neterminată) - terminată de Arturo Cadore și prezentată în premieră la Monte Carlo, 17 martie 1914, punerea în scenă de Giovanni Martinelli

La Gioconda - Ponchieli

Marion Delorme - Ponchieli:

Lakmé este o operă în 3 acte de Léo Delibes, după un libret de Edmond Gondinet și Philippe Gille, bazat pe romanul "Rarahu ou Le Mariage de Loti" de Pierre Loti.

Premiera operei a avut loc la “Opéra-Comique” din Paris în ziua de 14 aprilie 1883.

Durata operei: cca 2 ¼ ore.

Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: India, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Personajele principale:

• Gérald, ofițer englez (tenor)
• Frédéric, alt ofițer englez (bariton)
• Nilakantha, preot brahman (bas)
• Lakmé, fiica lui Nilakantha (soprană)
• Mallika, însoțitoarea ei (alto)
• Hadji, servitorul lui Nilakantha (tenor)
• Ellen, logodnica lui Gérald (soprană)
• Rose, verișoara ei (mezzo-soprană)

INVITAȚIE LA BALET  16 Ianuarie

Scenă din baletul „Coppélia”

Coppélia este numele unui balet pe muzica lui Léo Delibes.

Libretul: Charles Nuitter și Arthur Saint-Léon.

Premiera baletului "Coppélia" a avut loc la “Théatre Imperial de L'Opéra” din Paris, în ziua de 25 mai 1870.

În limba greacă, κοπελιά înseamnă fată, fecioară, domnișoară.

Acțiunea

Actul I

Bancherul Hoffmann este unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Fiul său, Franz, se va căsători în curând cu tânăra Swanilda. Cu ocazia nunții, Hoffmann s-a hotărât să ofere invitaților săi o petrecere de neuitat. El i-a comandat lui Coppélius, inventator celebru, o mașinărie nemaîntâlnita, o nouă minune a lumii: o păpușă mecanică ce poate seduce orice bărbat. Lucrând zi și noapte, Coppélius își desăvârșește intenția până la perfecțiune, astfel încât se îndrăgostește de propria-i plăsmuire, pe care o numește „Coppélia”. Acum își dorește ca păpușa să rămână numai a lui și păstrează pentru el secretul prin care mecanismul capătă viață: sacrificarea unui om, pentru a-i "fura" sufletul.

Suntem în ziua nunții dintre Swanilda și Franz. Coppélius nu mai poate amâna momentul despărțirii de creația vieții sale. Hoffmann îi poruncește să o aducă pe Coppélia în fata invitaților curioși. Pentru a-l compromite pe Hoffmann și a-l aduce în pragul falimentului, unul dintre invitați se furișează în laboratorul lui Coppélius și se travestește în păpușa seducătoare. Spre deliciul asistenței, presupusa Coppélia cucerește bărbații, unul după altul. Distracția continua până când Franz cade și el "victima" păpușii, stârnind gelozia proaspetei sale soții și supărarea tatălui. La rândul său, Coppélius devine gelos. El smulge "păpușa", care tocmai îl îmbrățișa pe Franz, și dispare cu ea în mulțime, ducând-o în laboratorul său printr-o ușă secretă. Petrecerea s-a stricat. Dezamăgiți, invitații pleacă rând pe rând.

Rămași în familie, bancherul încearcă să o împace pe Swanilda, care este încă furioasă pe Franz. El îi promite că îl va pedepsi pe Coppélius și trimite doi oameni de încredere să-l caute. Apoi îi îndeamnă pe cei doi tineri căsătoriți să meargă la culcare și, amețit de băutură, este scos din încăpere. Nu după multă vreme, Franz revine în locul unde a cunoscut-o pe Coppélia, căutând-o în zadar. Preocupat, nu își da seama că Swanilda l-a urmărit până aici. Supărată, ea privește cum Franz, aflat încă în puterea vrăjii, rememorează întâlnirea cu păpușa seducătoare. Intrat pe ușa secretă, Coppélius reapare, căutând o batistă pierdută de Coppélia. Franz și Coppélius se întâlnesc. Franz îi mărturisește inventatorului că s-a îndrăgostit de Coppélia și că și-ar da chiar și viața să o mai vadă o dată. Swanilda profită de neatenția lui Coppélius și intră în laboratorul acestuia, hotărâtă să afle secretul păpușii mecanice. Coppélius își dă seama ca Franz este următoarea victimă cu ajutorul căreia păpușa ar putea să capete din nou viață și îl atrage în laborator, făgăduindu-i că o va revedea pe Coppélia.

Actul II

În timp ce o caută pe Coppélia, "rivala" sa, Swanilda pătrunde, o dată cu publicul, în laboratorul lui Coppélius. Aici, ea îl întâlnește pe invitatul-impostor care tocmai se dezbrăcase de hainele păpușii. Pentru a nu fi surprins și de către Coppélius, acesta reușește să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorința de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius trebuie să se pregătească pentru întâlnirea cu femeia perfectă. "Servitorii" săi îl ajută. Îi lustruiesc pantofii, îl piaptănă, îl parfumează. Mulțumit că totul a decurs conform planului, el o aduce în centru pe Coppélia și își execută magia prin care sufletul lui Franz trece în corpul păpușii. Încetul cu încetul, păpușa "prinde viață" și începe să danseze cu Coppélius, care e cuprins de frenezie că miracolul s-a produs. Coppélia-Swanilda încearcă să se apropie de Franz pentru a-l scoate din starea de hipnoză. Disperată că nu reușește să-l trezească și luptându-se cu Coppélius care încearcă, gelos, să o îndepărteze, Swanilda o arată pe adevărata Coppélia, pe care o distruge. Coppélius înțelege acum că a fost păcălit, iar singurul lucru pe care îl mai poate face este să plângă pe ceea ce a mai rămas din iubita sa. Odată cu distrugerea Coppéliei, Franz și personajele star-uri se rup de vraja lui Coppélius.

Întreaga casă a inventatorului - magician se "dezmembrează" și dispare, în timp ce lumea, atrasă de vedetele care pozează fotografilor în atitudini binecunoscute, intră în scenă și se bucură împreună cu cei doi îndrăgostiți. Bancherul Hoffmann vine să-și recupereze copiii. Disprețuitor, îi aruncă lui Coppélius un teanc de bancnote: prețul Coppéliei. Înainte de a pleca cu ceilalți, Swanilda se apropie de Coppélius, martor trist la fericirea generală. Nu îndrăznește parcă să-i ceară iertare acestui om. Abia acum știe că tot ce își dorea Coppélius era doar un suflet care să-l iubească și să-i fie mereu alături. Și mai știe că el nu va renunța decât atunci când va găsi un alt timp și un alt spațiu în care visul său va deveni realitate.

MUZICĂ 16 Ianuarie

Monterey festival pop 1967

Monterey festival 1967: https://youtu.be/hVmw9U5p0yk?list=PL5688062981A33F4A.

Bob Bogle, basist, chitarist şi compozitor american (The Ventures)

William Francis, clăpar american (Dr. Hook & The Medicine Show)

Barbara Lynn (Barbara Lynn Ozen), cântăreţă, chitaristă şi compozitoare R&B americană

Barbara Lynn 

Jim Stafford, cântăreţ, chitarist şi compozitor country/pop american

Jim Stafford: 

Ronnie Milsap, cântăreţ, pianist şi chitarist country american

Ronnie Milsap: 

Sade (Helen Folasade Adu), cântăreaţă şi compozitoare nigeriană

Sade : https://youtu.be/C8QJmI_V3j4?list=PL047C128695BD9036.

Paul Webb, basist american (Talk Talk)

Talk Talk:

Per Yngve Ohlin, solist vocal suedez

Per Yngve Ohlin:

Arturo Toscanini

TOSCANINI: 

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

The Greatest Classical Composers

The Most Love Songs Instrumental Music 2019 - Sweet Romantic Instrumental Love Songs

Love Songs Violin Music – Romantic Violin & Piano Instrumental Music – Slow Relaxing Music For Sleep

ABBA Greatest Hits 2019 _ the best Of Songs ABBA (NEW)

Winter Jazz & Bossa Nova - Relaxing Background Instrumental Jazz

Best Of Oldies But Goodies - Greatest Oldies But Goodies Songs Of All Time

POEZIE 16 Ianuarie

Mihai Eminescu (continuare)

CELE MAI FRUMOASE, RARE SI ULUITOARE POEZII DE MIHAI EMINESCU:

Mihai Eminescu - Amor pierdut, viata pierduta 1977

TEATRU/FILM 16 Ianuarie

Regizorul Virgil Calotescu ("Căsătorie cu repetiţie")

Biografie

Locul naşterii: Dobroteasa, Argeş · Data naşterii: 16.01.1928 · Data decesului: 06.05.1991 · Ocupaţie: Regizor · Zodia: Capricorn

Virgil Calotescu (n. 16 ianuarie 1928, Dobroteasa, județul Argeș - d. 6 mai 1991, București) a fost un prolific regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu. A absolvit în anul 1950 Facultatea de Istorie a Universității din București.

Filme regizate de Virgil Calotescu

Vezi filme

·         Păstrează-mă doar pentru tine (1987)

·         Partidul, patria, poporul (1986)

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Al patriei erou intre eroi (1983)

·         Amurgul fantanilor (1983)

·         Buletin de București (1982)

·         Ana și "hoțul" (1981)

·         Partidul, inima tarii (1981)

·         Portretul unei generatii (1980)

·         Reteaua "S" (1980)

·         Drumuri în cumpănă (1979)

·         Ultima frontiera a mortii (1979)

·         Acțiunea Autobuzul (1978)

·         O viata inchinata fericirii poporului (1978)

·         Cetati si biserici fortificate in Transilvania (1976)

·         Pagini de istorie (1976)

·         Ultima noapte a singuratatii (1976)

·         Mastodontul (1975)

·         Transfagarasanul (1975)

·         Doftana (1974)

·         Trei scrisori secrete (1974)

·         Dragostea începe vineri (1972)

·         Necazurile Sfintei Fecioare (1972)

·         O suta de gloante (1972)

·         Evocari (1971)

·         Eroii nu mor niciodata (1970)

·         Războiul domnițelor (1969)

·         Roadele pamantului (1969)

·         Colegialitate (1968)

·         Romanii si Marele Octombrie (1967)

Casatorie cu repetitie(1985),HD: https://youtu.be/J6h_vfvw4eg.

Cu actrița Melania Ursu ("Pădureanca", "Mere roşii", "Flăcări pe comori")

Biografie

Melania Ursu (n. 16 iunie 1940, Sibiu  – d. 12 ianuarie 2016, Cluj-Napoca) a fost o actriță română.

A absolvit IATC I.L. Caragiale" București, promoția 1961, în clasa prof. univ. Moni Ghelerter.

Între 1977 și 1979 a jucat la teatrul din Târgu-Mureș.

În perioada 1968-1970 a fost profesor de actorie la Liceul de coregrafie Cluj, apoi în 1976-1978 a fost profesor asociat la catedra de arta actorului - Institutul de teatru Tg.Mureș. A continuat în perioada 1988-1991 ca profesor asociat la cursurile de actorie, mișcare scenică, machiaj, Secția canto la Conservatorul "Gh. Dima".

Melania Ursu a fost actriță a Teatrului Național din Cluj și cadru didactic la secția de actorie a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică "Octavian Stroia", A predat cursuri de actorie și la Facultatea de Teatru și Televiziune a universității clujene^].

Filmografie

·         Misterul lui Herodot (1976)

·         Mere roșii (1976)

·         Iarba verde de acasă (1977)

·         Vis de ianuarie (1979)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

·         Munții în flăcări (1980)

·         Dragostea mea călătoare (1980)

·         Pădureanca (1986)

·         Flăcări pe comori (1987)

·         Meditație lacustră (1995)

·         Feedback (2006)

·         Caravana cinematografică (2009)

Teatru

·         Tudor Mușatescu - Geamandura ca Luna

·         Henrik Ibsen - Constructorul Solness - Kaja Fosli

·         Ifigenia în Aulis de Euripide - Corifeea

·         "Un vis în noaptea miezului de vară" după Shakespeare, de Vlad Mugur

·         "Vara imposibilei iubiri" de Dumitru Radu Popescu

·         "Rochia" de Dumitru Radu Popescu

·         "O femeie fără importanță" de Oscar Wilde

·         "Evantaiul doamnei Windermere" de Oscar Wilde

·         "Avram Iancu" de Alexandru Voitin

Padureanca HQ: https://youtu.be/lrZHdJHQj7Q;

Flacari pe comori HQ: https://youtu.be/PbyTy0-KN1k.

Cu actriţa Catrinel Paraschivescu ("Lisca", "Baloane de curcubeu")

Biografie

Nume real: Ecaterina Paraschivescu · Locul naşterii: Bucureşti · Data naşterii: 16.01.1948 (68 ani) · Zodia: Capricorn

Filme

·         Ochii care nu se văd (1994) - Manuela

·         Ochii care nu se vad (1986) - Manuela

·         Lișca (1983)

·         Baloane de curcubeu (1982)

·         La rascrucea marilor furtuni (1980) - Ana Ipatescu

·         Fântâna Blanduziei (1979) - Geta

·         Cei din urma / (1972) - Nadejda

·         Răpirea fecioarelor (1968)

Baloane de curcubeu (1982) 

Cu actorul roman  Radu Gheorghe (“Grăbeşte-te încet”, “Rămăşagul”)

Biografie

Actor român de teatru și film, nascut pe 16 ianuarie 1951 in Tulcea, langa apa, actorul a fost mereu atras de activitati nautice, pictura, poezie (Broasca testoasa), muzica si tot ce inseamna arta.

Desi cu un numar impresionant de aparitii cinematografice, el a stralucit mai mult in teatru si radio/televiziune fiind un as al improvizației, unul din promotorii genului Stand-Up Comedy în România, cu modalități de exprimare artistică ce imbina actoria, pantomima, interpretarea muzicală .  vocală și instrumentală (pian, vioară, chitară și flaut), el absolvind o scoala de muzica (inclinația spre artă era evidentă din copilărie, deoarece a urmat școala de muzică din clasa întâi. A studiat 12 ani la vioară și pian tehnic, iar celelalte au venit firesc). 

In liceu, a avut primele experiente scenice sub regia profesoarei de limba romana, apoi a urmat primul rol adevarat, cu o trupa de actori amatori, pe scena Teatrului Popular din Tulcea.

A absolvit Institutul de artă teatrală și cinematografică I. L. Caragiale din București, în 1975, la clasa prof. Sanda Manu și Octavian Cotescu. Diplomat în Arte, cu specializarea actorie teatru și film. Suplimentar, a absolvit cursurile de pantomimă și music-hall, ale aceluiași institut. Cunoștințele muzicale căpătate în 12 ani de studiu al viorii, precum și ușurința de a cânta la alte instrumente, cum sunt chitara și flautul, l-au situat pe Radu Gheorghe, de la începutul carierei actoricești, într-o poziție unică. 

Aparițiile artistice ulterioare sunt grăitoare în acest sens și impresionează prin diversitate și originalitate. Debutează încă înainte de a termina facultatea, în spectacole la modă în vremea aceea, de muzică și poezie.

Din 1975, Radu Gheorghe juca la unul dintre cele mai bune teatre din tara, Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, avandu-i colegi pe Marin Moraru, Mariana Mihut, Florian Pittis, Gheorghe Dinica, Victor Rebengiuc etc. Activitatea teatrală a fost și este completată din plin cu numeroase apariții pe micul și marele ecran. Au rămas memorabile rolurile din filme ca: Mireasa din tren, Căsătorie cu repetiție, Grăbește-te încet, Alegerea, Căruța cu mere, și ultimul din filmul lui Ion Cărmăzan, Lotus.
Sau, în televiziune, piesele, Nunta lui Figaro, Institutorii și Actorul care l-a jucat pe Hamlet, filmul Trenul de noapte, serialul Un trio formidabil și numeroase emisiuni de varietați.

Radu Gheorghe consideră că pentru a face meseria de actor este necesar să fii înzestrat cu simțul umorului, cu atât mai mult dacă te axezi pe roluri comice, după cum și spectatorii trebuie să aibă simțul umorului : „Felul cum mă privea publicul la începutul carierei mele se datora noutății, dar recunosc că era o noutate convingătoare. O abordare nouă pe care personalitatea mea a impus-o spectatorilor. Am confirmat și am rezistat, iar cel mai valoros lucru în afara educației și a talentului înnăscut este dorința și ușurința mea de a rămâne veșnic proaspăt, precum și dorința de a păstra lucrul ăsta cât mai mult. Capacitatea de a improviza cere o anumită relaxare și curajul de a te arunca în valurile genului, cu riscul de a te îneca. Nu e ușor, e o responsabilitate pe care ți-o asumi, pentru că nu știi cum va reacționa publicul. Asta cere siguranță și încredere. Puterea de a răspunde la orice provocare venită din partea spectatorilor și credința că poți să treci peste posibilele probleme. Secretul este că niciodată nu aștept din partea publicului o reacție anume, tocmai ca să nu fiu surprins. Totuși te aștepți, îți dorești ca publicul să reacționeze civilizat. Cea mai neplăcută surpriză este să nu fie așa. În cariera mea de actor improvizator s-a întâmplat să întâlnesc reacții dintre cele mai ciudate, cu toate astea, am supraviețuit și totdeauna spectatorii au plecat mulțumiți. Un lucru care ține, cred, de talentul meu de actor și de improvizator este că pot să transform un moment delicat într-unul comic, fără să jignesc pe nimeni.” 
Emigrant in America - In 1991, cand Radu Gheorghe a fost invitat, alaturi de alti colegi, sa mearga intr-un turneu pe coasta de est a Americii, pentru doua-trei saptamani, nimeni nu se astepta ca spectacolul sa se bucure de un succes atat de mare. Placut surprins de gradul de civilizatie al "Lumii noi", dar si de caldura cu care a fost primit, Radu s-a hotarat sa isi prelungeasca sederea, constient ca in viata nu se intalneste de doua ori cu o astfel de sansa. Spectacolele au continuat, iar actorul roman a luat decizia sa ramana si sa cunoasca "Tara tuturor posibilitatilor", stabilindu-se in Chicago. Aici, din actor si profesor, Radu Gheorghe a trebuit sa se reprofileze catre o alta meserie. Asa a ajuns sa se angajeze intr-un studio de procesare foto si video, unde s-a bucurat de o mai mare libertate. Aceasta noua ocupatie, mai aproape de formarea sa profesionala, i-a adus mari satisfactii, amintindu-i de una dintre pasiunile sale mai vechi: arta plastica.

Parintii lui Radu Gheorghe, veniti in Bucuresti chiar inainte de plecarea fiului in "Marea Aventura", si fiica acestuia, Stanca, (astazi detinatoarea a două premii importante, CineMaIubit și Next-ul (Festivalul Next Film, n.r.) ceeace pentru un tânăr absolvent de UNATC, este un lucru extraordinar, iar mai nou, la radio a fost prezentată ca bărbat, în felul acesta: "Regizorul de talent Radu Stanca"...) din casatoria sa, cu fiica adoptiva a Stelei Popescu, au avut un rol important in revenirea lui pe pamant romanesc. 

Iata ce declara actorul revenit dupa sase ani in tara "A fost o experiență extraordinară. Am învățat limba engleză, pe care nu o știam din țară și încă multe alte lucruri care îmi vor folosi mai mult ca sigur în viață. Printre care și acela de a fi LIBER. Poate nu știți că și asta se învață... Să muncești și să trăiești acolo este altceva decât să fii turist. Mie unuia mi-a plăcut America și sunt sigur că i-ar plăcea oricui dorește să o cunoască. Dacă într-o țară mică, cum este România, găsești o mulțime de lucruri care să-ți placă, ce să mai spui despre un continent cum e America?! La noi găsești munte, mare, deltă, câmpie, Dunăre, unguri, nemți, Ardealul, Dobrogea, o mare diversitate într-un singur stat. America are 51 de state și cu asta am spus tot.” 

In prezent, om de afaceri, producator, scenarist si actor joaca pe cele mai mari scene ale teatrelor din Bucuresti.

Filme cu Radu Gheorghe

·         Interpretul (2016)

·         Tata este gras... şi alte povestiri (2016)

·         Adevărul gol, golutz! (2015)

·         E bine și la 60! (2015)

·         Fața nevăzută a... Lunii (2015)

·         Femeia, eterna poveste (2015)

·         Vine, vine primăvara! (2015)

·         Lotus (2004) - Racau

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Promisiuni (1985)

·         Un trio formidabil (1985) - cosar

·         Caruta cu mere (1983)

·         De dragul tău, Anca! (1983)

·         Ana și "hoțul" (1981)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Semnul Șarpelui (1981)

·         Un echipaj pentru Singapore (1981) - Sandu

·         Mireasa din tren (1980) - muncitorul Filimon

·         Palaria florentina / (1976)

·         Decolarea (1971)

Filme regizate de Radu Gheorghe

·         E bine și la 60! (2015)

·         Fața nevăzută a... Lunii (2015)

·         Femeia, eterna poveste (2015)

Grabeste te incet [ FILM RO ]: https://youtu.be/ugNZvk_-SPY;

Rămășagul

Ramasagul film https://youtu.be/uHrpAkyoIsg.

Cu actorul Cornel Coman ("Buzduganul cu trei peceţi", "Ecaterina Teodoroiu", "Cireşarii")

Biografie

Actorul Cornel Coman s-a născut la 14 iunie 1936, în comuna Livezi, județul Vrancea. A studiat la Liceul Unirea din Focșani, după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie din București în 1963.Și-a început cariera actoricească pe scena Teatrului de Stat din Brașov, pe care o continuă cu strălucire la Teatrul Lucia Sturza Bulandra din capitală, unde a jucat în piese ca Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de William Shakespeare etc.Debutează pe marele ecran în 1966 în pelicula "Un film cu o fată fermecată" în regia lui Lucian Bratu unde a jucat alături de Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache, Marin Moraru, relevând un stil de joc elegant, calm și destins, care îi va influența mai târziu cariera artistică. A fost unul dintre ce mai solicitați actori români de film din anii ' 70, realizând roluri memorabile în filme din care amintim: Pădurea pierdută, Drum în penumbră, Trei scrisori secrete, Trecătoarele iubiri, Comedie fantastică, Prin cenușa imperiului și altele. Joacă alături de mari nume ale ecranului și scenei românești printre care se numără Amza Pellea, Emanoil Petruț, Octavian Cotescu, Silviu Stănculescu, Ștefan Iordache, Dem Radulescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, Ilarion Ciobanu, Margareta Pogonat, Irina Gărdescu, Vasilica Tastaman, Ana Szeles, Violeta Andrei și alții. A fost căsătorit cu Letiția Maria Coman și a avut un fiu. O boală necruțătoare i-a întrerupt brusc cariera artistică într-un moment de mare succes și în plină putere de creație. A murit la 5 mai 1980 la vârsta de numai 44 de ani. După moartea sa, actorul Ion Besoiu scria în ''Revista noastră'', următoarele: "A fost actorul care a străfulgerat scena și ecranul românesc cu o lumină specială, aproape unică în melancolia ei. Ceva ce seamănă cu amurgurile din Vrancea atât de dragă lui si atât de des evocată în conversațiile fugare sau lungi de o noapte cu colegii și prietenii. A fost actorul care s-a prăbușit pe scena ca un albatros pe nava pe care o iubea... A fost o pasăre cântătoare rară, care a zburat din pomul constelației noastre prea devreme, dureros de devreme.''

Buzduganul cu trei peceţi(1977): https://youtu.be/yExi-fsKHac;

CIRESARII-Partea:1 Pestera neagra Serial tv 1972: https://youtu.be/Gv_UBE-s0fQ;

Cireșarii - Partea:2. Cetatea vulturilor- Serial tv 1972: https://youtu.be/X0D7yt4BJe8.

Trenurile mele - Tudor Musatescu 1985

In noaptea asta nu cistiga nimeni 2001 Mircea Radu Iacoban

Gordon Daviet - Stiloul bunicii mele 1973

Ciocarlia 1988 Jean Anouilh

SFATURI UTILE 16 Iaqnuarie

DETOXIFIEREA PLĂMÂNILOR FUMĂTORILOR

Pentru o buna desfasurarea a activitatilor de zi cu zi, detoxifierea plamanilor are o importanta deosebita, deoarece plamanii asigura o functie vitala a organismului, respiratia!

Daca fumati, pentru ca acestia sa ramana sanatosi si sa aiba o buna functionare trebuie sa introducem in viata noastra detoxifierea plamanilor dupa fumat.

Detoxifierea plamanilor dupa fumat are scopul principal in primul rand de a elimina nicotina din organism. Bolile pulmonare, cele ale cailor respiratorii, ale circulatiei de la nivelul plamanilor sunt prezente in procente mari in societatea de azi.

In cazul in care esti fumator si stii ca acest lucru iti dauneaa grav sanatatii dar nu poti sa renunti la acest viciu, iti recomandam sa consumi, timp de 4 saptamani, un preparat care iti va curata aceste organe de orice urma de tutun.

Urmatoarele ingrediente sunt suficiente pentru un tratament care dureaza 7-8 zile.

Iata ce ingrediente sunt necesare la prepararea acestei bauturi miraculoase care te va ajuta sa iti mentii sanatosi plamanii:

– 150 de grame de orez

- 100 de grame de zahar

- 750 de ml de apa

Mod de preparare:

Orezul se pune intr-o oala, impreuna cu zaharul. Peste aceste ingrediente se toarna apa. Se pune acest mix pe foc. Se lasa la fiert timp de 15-20 de minute. Apoi, se lasa asa timp de 12 ore. Dupa aceasta perioada, se strecoara, iar zeama care a ramas se pune intr-o sticla (sticla de sticla, nu din plastic) si se pune la rece, la frigider.

Consuma 2-3 linguri din lichidul ramas inainte de fiecare masa.

In perioada "tratamentului", evita consumul de sare, bea multa apa, deoarece aceasta elimina toxinele din organism si ajuta plamanii!

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 16 Ianuarie

Scheciuri umoristice

Glume în reluare:

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 16 Ianuarie

Rapsozi populari în straie tradiționale

GÂNDURI PESTE TIMP 16 Ianuarie