MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 3 MARTIE 2019

La Mulți Ani, Adrian Nicolae Dicu la cei 38 ani pe care îi împlinești astăzi!!! E timpul realizării proiectelor tale de viață! Îți dorim deplin succes în viață! Părinții!

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Martie

Sf Mc Eutropie, Cleonic și Vasilisc; Duminica Înfricoșătoarei Judecăți - a Lăsatului sec de carne

Sfintii Mucenici Eutropiu si Cleonic au fost frati si prieteni cu Vasilisc, nepotul Sfantului Teodor Tiron. Cei trei ajung in inchisoare pentru ca nu au renuntat la credinta in Hristos. Se aveau unul pe altul ca niste frati. Devenisera rude in Hristos.

Asclepiodot, conducatorul orasului Amasea, va incerca sa-l ademeneasca pe Eutropie mai intai prin invitatia la o receptie bogata, pe care Sfantul o va refuza prin cuvintele Psalmistului: "Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor” (Ps. 1:1), iar mai tarziu prin oferirea unei sume de bani, pe care Eutropie a refuzat-o amintindu-i guvernatorului ca din cauza argintilor, Iuda si-a pierdut sufletul. Ighemonul vazand ca nu reuseste sa-l faca pe Eutropiu sa aduca jertfa zeilor, le va cere lui Cleonic si Vasilisc acest lucru. Insa, acestia au raspuns: "Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel intarit pe piatra credintei in Iisus Hristos, astfel si noi credem si ne intarim in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Si, precum Eutropiu patimeste pentru Hristos, asa si noi impreuna cu dansul, voim a patimi. Ca nu va putea diavolul sa ne desparta pe noi, pe care ne-a insotit Hristos cu sfanta credinta si cu dragostea Sa. Caci precum o sfoara, fiind impletita in trei, nu se rupe, astfel si noi, acesti trei, vom ramane tari. Si, precum Preasfanta Treime este nedespartita, asemenea si noi suntem nedespartiti cu credinta si nedeosebiti cu dragostea.” Pentru acesta marturisire vor fi supusi la multe chinuri.

In timpul suferintelor, Sfantul Eutropiu se ruga: “Ajuta-ne, Doamne sa putem indura aceste rani pentru cununa muceniciei, asa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tau, Teodor.” Ca raspuns, Insusi Hristos li s-a infatisat mucenicilor impreuna cu ingerii Sai si cu Sfantul Teodor Tiron, spunandu-le: “Priviti, a venit Mantuitorul sa va ajute, ca sa aveti viata vesnica.” Soldatii impreuna cu alti martori ai viziunii au fost invredniciti sa vada si ei pe Mantuitorul si au cerut ighemonului sa inceteze torturile.

Dupa mai multe tentative de corupere, cei trei nu au renuntat la credinta in Hristos, fapt pentru care Sfintii Eutropiu si Cleonic au fost crucificati in orasul Pontine Amasea (Asia Mica) pe 3 martie 308. Trupul Sfantului Eutropiu a fost luat de Velonic, uns cu mir si dus intr-un sat, departe ca la optsprezece stadii de la cetate, iar trupul Sfantului Cleonic a fost luat de Conit si dus in satul Chima. Sfantul Vasilisc a fost executat mai tarziu, pe 22 mai in orasul Komana.

Din Sinaxar:

Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc au fost martirizaţi în oraşul Pontine Amasea (Asia Mică) în anul 308.

Fraţii după sânge Eutropiu şi Cleonic, erau camarazi cu Vasilisc, nepotul Marelui Mucenic Teodor Tiron (prăznuit în 17 februarie). După moartea martirică a Sf. Teodor, ei au ajuns în închisoare, unde, prin predicile lor au întors mulţi prizonieri păgâni la credinţa creştină.

Când l-a torturat pe Sf. Teodor, Publius a pierit ruşinos, lovit de mânia divină. Asclepiodot a fost ales ca următorul conducător al oraşului Amaseea şi s-a dovedit a fi mai crud decât predecesorul său. Ştiind că prietenii Sf. Teodor Tiron se aflau în închisoare, a cerut să fie aduşi în faţa lui. Sfinţii Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc şi-au mărturisit cu tărie credinţa în faţa noului ighemon. Pentru aceasta au fost crunt bătuţi, până li s-a învineţit tot corpul.

În timpul suferinţelor, Sf. Eutropiu se ruga cu glas tare la Dumnezeu, „Ajută-ne, Doamne să putem îndura aceste răni pentru cununa muceniciei, aşa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tău, Teodor.” Ca răspuns, Însuşi Domnul li s-a înfăţişat mucenicilor împreună cu îngerii Săi şi cu Sf. Teodor Tiron, spunându-le: „Priviţi, a venit Mântuitorul să vă ajute, ca să aveţi viaţă veşnică.”

Soldaţii împreună cu alţi martori ai viziunii au fost învredniciţi să vadă şi ei pe Mântuitorul. Aceştia l-au sfătuit pe Asclepiodot să oprească torturile. Văzând că oamenii sunt gata să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu, ighemonul a ordonat ca mucenicii să fie duşi în închisoare, după care l-a invitat pe Sf. Eutropiu la cină, cerându-i să se închine idolilor dar să rămână creştin în suflet, lucru pe care sfântul l-a refuzat.

În ziua următoare, mucenicii au fost duşi la un templu păgân şi puşi să se închine idolilor. Eutropiu s-a rugat lui Dumnezeu: „Doamne, fii cu noi şi alungă mânia păgânilor. Primeşte în acest loc sacrificiul nesângeros al creştinilor, în numele Tău, adevăratul Dumnezeu.” Nu bine a terminat rugăciunea şi s-a pornit un cutremur care a năruit pereţii templului şi statuia zeiţei Artemis a fost făcută bucăţi. Toţi au fugit din templu de frică să nu fie prinşi sub dărâmături. În rumoarea cutremurului s-a auzit o voce de sus: „Rugăciunea ta a fost ascultată şi în acest loc se va înălţa un lăcaş de rugăciune al creştinilor.” După cutremur, ighemonul Asclepiodot şi-a revenit greu din şoc şi a dat ordin să se bată stâlpi în pământ, mucenicii să fie legaţi şi să li se toarne pe corp smoală fierbinte. Sfinţii au început să se roage lui Dumnezeu şi Eutropiu striga către păgâni: „Fie ca Domnul să întoarcă faptele voastre împotriva voastră!”

Smoala a început să curgă pe lângă corpul sfinţilor ca apa, arzând corpurile torţionarilor. Martorii văzând acestea, au fugit îngroziţi dar ighemonul în răutatea sa a poruncit să rănească corpurile sfinţilor cu gheare de fier şi să presare rănile cu un amestec de muştar, sare şi oţet, chinuri pe care sfinţii le-au îndurat cu deosebită tărie.

În noaptea dinaintea execuţiei lor, sfinţii au petrecut în rugăciune iar Domnul le-a apărut din nou şi i-a îmbărbătat. În dimineaţa de 3 martie, Sf. Eutropiu şi Cleonic au fost crucificaţi dar Vasilisc a fost lăsat în închisoare.

Sf. Vasilisc a fost executat în 22 mai în oraşul Komana. Mucenicului i s-a tăiat capul şi i-au aruncat corpul în râu dar creştinii au găsit moaştele şi le-au îngropat într-un câmp arat. Mai târziu s-a construit la Komana o biserică cu hramul Sf. Vasilisc.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți - a Lăsatului sec de carne

Duminica, 3 martie, crestinii ortodocsi vor lasa sec de carne. Astfel, in saptamana care urmeaza acestei duminici, se va consuma pe langa produsele de post, numai lapte, branza, oua si peste. Este o saptamana cunoscuta in popor si sub denumirea de Saptamana Alba, o saptamana de pregatire pentru Postul Sfintelor Pasti, post care incepe pe 11 martie. Miercurea si vinerea din Saptamana Alba sunt zile aliturgice. In Biserici nu se oficiaza Sfanta Liturghie. Randuiala liturgica de la Vecernia si Utrenia din aceste zile este asemanatoare cu cea din Postul Mare, la sfarsit rostindu-se rugaciunea Sfantului Efrem Sirul ‘Doamne si Stapanul vietii mele…’. In aceste doua zile se face randuiala celor 7 Laude, amintind de perioada pocaintei in care intram.

Postul Sfintelor Pasti dureaza 6 saptamani. La aceasta perioada se adauga Saptamana Patimilor care are randuieli speciale. Deci, sunt practic 7 saptamani de post.

In aceasta duminica, in bisericile ortodoxe la Sfanta Liturghie se citeste pericopa evanghelica de la Matei, cap. 25, versetele 31-46, unde sunt prezentate criteriile Judecatii de Apoi. Sfintii Parinti au randuit ca ea sa fie citita inaintea Postului Mare, ca fiecare crestin sa fie cu luare aminte cum trebuie sa-si traiasca viata si sa tina post.

In duminica aceasta intelegem cat de importanta este milostenia pentru mantuirea noastra. Cei care au fost milostivi fata de oameni in aceasta lume, vor fi binecuvantati de Dumnezeu in vesnicie. Trebuie sa stim ca nu putem intra in Imparatia lui Dumnezeu ocolind pe aproapele nostru. Oamenii vor fi judecati nu numai pentru faptele rele, ci si pentru binele pe care puteau sa-l faca, dar nu l-au facut. Preaferictul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica: Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multora.

Dumnezeu nu ne cere nimic peste puterea noastra. Minunat interpreteaza Sfantul Ioan Gura de Aur acest aspect: “Mantuitorul nu a spus: am fost bolnav si nu m-ati vindecat sau am fost in temnita si nu m-ati eliberat, ci am fost bolnav si in temnita si nu m-ati cercetat”. Deci nu ne cere sa-l vindecam pe cel bolnav, ci sa fim alaturi de suferinta sa. Aceeasi atitudine trebuie avuta si fata de cei din inchisori sau fata de cei straini. In concluzie, viata vesnica intru fericire depinde si de faptele iubirii milostive savarsite in aceasta lume.

Pericopa Evanghelica de la Sfantul Evanghelist Matei (cap. 25, vs. 31-46) in care ne este prezentat Infricosatoarea Judecata: "Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua: Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica".

Ev. Matei 25, 31-46

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci, drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Ap. I Corinteni 8, 8-13; 9, 1-2

Fraţilor, nu mâncarea ne va aşeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Fiindcă, de te-ar vedea cineva pe tine, cel ce ai cunoştinţă, că şezi la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. Oare, nu sunt eu liber? Nu sunt eu Apostol? N-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea întru Domnul? Dacă altora nu le sunt Apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Pentru că voi sunteţi pecetea apostoliei mele întru Domnul.

Predică la Duminica lasatului sec de carne - a înfricoșatei Judecăți - Despre Judecata de apoi - Pr. Ilie Cleopa

Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricoșătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbește despre sfârșitul lumii care este tot mai apropiat și de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor și a îngerilor răi. Aceasta este a treia și ultima Duminică pregătitoare pentru Sfântul și marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfârșitul veacurilor, de Judecată, de osânda veșnică a păcătoșilor și de răsplătirea drepților în împărăția Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfântului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căință de păcatele sale și va primi cu mare evlavie Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici.

“Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea Judecății lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (II Corinteni 5, 10)

Iubiți credincioși,

Astăzi am auzit toți cei de față cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea înfricoșata Judecată de apoi. Să știți că nici un lucru de la întemeierea lumii și până la sfârșitul veacurilor nu este mai înfricoșat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamănuntul despre acea preaânfricoșată venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam și până la sfârșitul lumii. Noi, fiind prea neputincioși și nepricepuți, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă și înfricoșătoare venire a Domnului.

Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie și din cele ce arată dumnezeiasca Scriptură, precum și din învățăturile Sfinților Părinți despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici câteva învățături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Și vom arăta mai întâi cu mărturii din Sfânta Scriptură, în ce chip va veni Domnul și care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trâmbițele cele cerești. Acest adevăr ni-l arată Mântuitorul, zicând: “Și va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiță” (Matei 24, 31). De aceea și Sfântul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecății de apoi "ziua trâmbiței și a strigării" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea morților și glasul trâmbiței cerești, zice: “Deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbița cea de apoi; căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși”. Și în alt loc, arătând că trâmbițele vor însoți pe Domnul la Judecată, zice că: “Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, se va pogorî din cer” (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arătând tăria glasului și puterea acelor trâmbițe care vor anunța venirea Domnului, zice: "Înfricoșat este glasul trâmbițelor, la care se supun stihiile, care despică pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi și vor sfărâma porți de aramă și vor dezlega și vor risipi legăturile morții".

Al doilea semn, care se va arăta după sunarea cea cu mare strigare a trâmbițelor, va fi învierea morților. Dar oare, frații mei, în ce fel vor fi trupurile drepților și ale păcătoșilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia așa cum le punem noi în sicrie și în morminte? Nu, căci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile drepților, în vremea Judecății de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al ușurimii, al subțirătății și al nepătimirii. Deci fiecare trup al celor drepți, cu nemăsurată rază ca soarele va străluci, după cum și însuși Stăpânul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: “Atunci drepții vor străluci ca soarele întru împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43).

Prea minunată va fi atunci acea ușurime și lesne mișcare a trupurilor drepților încât să poată umbla în fiecare parte a lumii după voia lor, fiindcă nici o întârziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arată și înțeleptul Solomon care zice: “Ca niște scântei care se lasă pe miriște așa vor fi” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 7) căci scânteile când sunt purtate de vânt, pretutindeni cu mare ușurință se răspândesc. Trupurile drepților vor avea și subțirătate, încât cu toată lesnirea să poată trece prin celelalte materii. Așa a trecut trupul Stăpânului nostru Iisus Hristos după înviere, prin acea piatră mare care zăcea deasupra mormântului, fără a rupe pecețile și a intrat prin ușile încuiate în casa în care erau ucenicii adunați de frica iudeilor, ca un duh preasubțire care nici în ziduri nu se ține, nici în uși nu se împiedică.

Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfântul Apostol Pavel zice: “Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune” (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepătimirii. “Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă”. Iată darul strălucirii. “Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere”. Iată darul ușurimii. “Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc" (I Corinteni 15, 43-44). Iată darul subțirătății.

Să arătăm pe scurt și în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor păcătoși osândiți la muncă veșnică. Mare va fi deosebirea trupurilor celor păcătoși de trupurile luminate ale drepților și sfinților lui Dumnezeu. Fiindcă în loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adânc de întuneric care va fi asemenea cu prea adâncul întuneric al iadului. În loc de frumusețe, trupurile păcătoșilor vor avea urâciune plină de scârbă. În locul ușurimii trupurilor drepților, trupurile păcătoșilor vor fi prea grele și greu de mișcat, ca să nu urmeze cu osârdie dumnezeieștile porunci. Căci singure trupurile acestea ale păcătoșilor vor fi spre muncă veșnică și fără sfârșit.

Iubiți credincioși,

Ce alte semne vor urma înaintea venirii Domnului la judecată? Citim în Sfânta Evanghelie că atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, după înțelesul Sfinților Părinți este Crucea lui Hristos pe care și-a dat duhul (Ioan 19, 30). Unii zic că îndată ce se va arăta Crucea pe cer, se va însemna cu acest semn fruntea tuturor drepților (Apocalipsa 7, 3). Văzând semnul Sfintei Cruci pe cer, “vor plânge toate neamurile pământului” (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plânge la arătarea ei toate neamurile pământului? Vor plânge atunci toate popoarele pentru că vor cunoaște al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plânge toți care nu au cinstit Sfânta și de viață făcătoare Cruce, altarul cel preasfințit cu Sângele lui Hristos și semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci păgânii, necredincioșii și sectanții care n-au cinstit Sfânta Cruce și nu s-au închinat semnului Fiului Omului?

După arătarea Sfintei Cruci pe cer, la înfricoșata Judecată va veni Iisus Hristos întru slavă și putere, cum spune în dumnezeiasca Evanghelie: “Și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă” (Matei 24, 30).

Iată și câteva prealuminate mărturii care ne arată slava cea negrăită cu care va veni Domnul la înfricoșata Judecată. Sfântul prooroc David, zice: “Foc înaintea Lui va merge și cu văpaia va arde împrejur pe vrăjmașii Lui” (Psalm 49, 4). Și iarăși: “Luminat-au fulgerele Lui lumea, văzut-a și s-a cutremurat pământul; munții ca ceara s-au topit de fața Domnului, de fața Domnului a tot pământul; vestit-au cerurile dreptatea Lui și au văzut toate popoarele slava Lui” (Psalm 96, 4-6).

Iar marele prooroc Isaia, despre înfricoșata venire a Domnului, zice: “Căci Domnul vine în văpaie și carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănțuie cu fierbințeală mânia Lui și certarea Lui cu văpăi de foc. Domnul va judeca cu foc și cu sabie pe tot omul și mulți vor fi cei care vor cădea de bătaia Domnului!” (Isaia 66, 15-16). Iar lângă înfricoșatul scaun cel de văpaie al Domnului va sta Preasfânta și Preacurata Născătoare de Dumnezeu de-a dreapta tronului Preaveșnicului împărat, după cum este scris: “De față a stat împărăteasa de-a dreapta Ta...” (Psalm 44, 11).

Înaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai întâi stătători, iar după aceștia stăpâniile, începătoriile și înaintea lor Arhanghelul Mihail, încins cu sabie de văpaie și strălucind ca un fulger și ca un mai mare ostaș al marelui împărat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii și mulțimea cea fără de număr a îngerilor și Sfinților, “cu săbii cu două tăișuri în mâinile lor, ca să răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare” (Psalm 149, 6-7). Oare cine va putea să stea atunci înaintea Judecătorului Celui Preaînfricoșător și nemitarnic?! Acestea le-a cugetat și Proorocul Isaia, care zice: “Intrați în crăpăturile stâncilor și vă ascundeți în pulbere de la înfricoșata față a Domnului și de la strălucirea slavei Lui” (Isaia 2, 10).

Sfântul Evanghelist Matei spune următoarele despre venirea Domnului: “Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă”. Și iarăși zice: “Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale” (Matei 24, 30; 25, 31). Sfântul Evanghelist Luca, de asemenea îl arată “venind pe nori cu putere și cu slavă multă” (Luca 21, 27).

După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face în văzduh, deasupra văii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile și limbile, de la primul Adam până la ultimul om. Apoi “îi va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga” (Matei 25, 32-33). După această veșnică despărțire a celor buni de cei răi, va începe judecata cea mare.

Dar cine ne va pârî atunci în fața Dreptului judecător? însăși faptele noastre rele pe care le-am făcut și nu ne-am pocăit. Apoi ne vor osândi duhovicii, cărora nu ne-am spovedit de toate păcatele, nici am făcut canon pentru ele. Apoi ne vor osândi îngerii care ne-au fost păzitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osândi și îngerii care au scris toate faptele noastre din copilărie. Dar cel mai mare pârâș care ne va pârî și ne va cere pedeapsă și osânda veșnică de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecății de apoi, va fi diavolul pe care noi acum îl ascultăm și facem voile lui și nu ne pocăim în fiecare zi de cele ce facem.

Vai de noi! Ce vom face atunci dacă ne va găsi moartea și judecata nespovediți și nepocăiți? Ce ne va folosi atunci viața aceasta amăgitoare și trecătoare în care acum ne desfătăm? Că ne legăm cu inima de ea și de grijile veacului de acum, încât uităm de moartea care vine și de osânda cea veșnică care ne așteaptă în ziua cea mare a Judecății de apoi. Vedeți, frații mei, cum toți murim și nimeni din oameni nu rămâne pe acest pământ, oricine ar fi el. Vedeți că cel ce moare, de față fiind noi, i se leagă limba, i se schimbă ochii, îi tace gura, i se oprește graiul, când vede pe dumnezeieștii îngeri cum cheamă sufletul din trup! Atunci măcar împărat de ar fi, măcar slugă, măcar stăpânitor a toată lumea, tot se cutremură, se tulbură, se înspăimântează, văzând puteri înfricoșate, văzând chipuri străine, văzând fețe aspre și posomorâte, văzând rânduielile îngerești pe care niciodată nu le-a mai văzut.

Atunci luând îngerii sufletul prin văzduh, îl duc la judecată, întru care stau începătoriile, stăpâniile și țiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pârâșii noștri cei amari, vameșii cei cumpliți, și luătorii de seamă și îngerii în văzduh întâmpinându-l, cer seama și îl socotesc și îi aduc înainte păcatele lui și zapisele lui cele din tinerețe, cele din bătrânețe, cele de voie și cele fără de voie, cele prin lucru, cele prin gânduri și cele prin aduceri aminte. Multă este frica acolo, mare este cutremurul ticălosului suflet a-tunci, care pătimește de la mulțimea milioanelor de diavoli.

Iubiți credincioși,

Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricoșătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbește despre sfârșitul lumii care este tot mai apropiat și de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor și a îngerilor răi. Aceasta este a treia și ultima Duminică pregătitoare pentru Sfântul și marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfârșitul veacurilor, de Judecată, de osânda veșnică a păcătoșilor și de răsplătirea drepților în împărăția Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfântului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căință de păcatele sale și va primi cu mare evlavie Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici.

Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de-a dreapta Sa: “Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine... Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-aceștia ai mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 34-40).

Vedeți, frații mei, câtă putere are la Dumnezeu milostenia și iubirea aproapelui? Vedeți că milostenia se laudă asupra judecății? Vedeți că cine face milostenie la săracii suferinzi, atât materială pentru trup, cât și spirituală pentru suflet, acela se mântuiește cel mai ușor? Vedeți că mai mare decât toate faptele bune este dragostea și fiica ei milostenia? De aceea vă îndemn ca pe aceasta s-o iubiți, pe aceasta s-o lucrați mai mult decât pe toate celelalte, mai ales în sfintele posturi, și veți avea răsplată veșnică în ceruri.

Auziți ce zice Dreptul Judecător și celor zgârciți și răi de la stânga Sa, care nu fac milostenie în viață: “Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui, căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc...” (Matei 25, 41-45). Vedeți ce mare este păcatul lăcomiei și al neiubirii de oameni.

Să ne ferească Dumnezeu de acest cumplit păcat. Iar noi să începem Sfântul Post chiar de astăzi, lăsând sec de carne. Apoi să ne împăcăm cu toți ai noștri, să postim, să ne rugăm și să facem milostenie și orice faptă bună, după putere.

De vom face așa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la învierea Domnului, iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicându-ne cu dulce glas: “Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”. Amin.

ISTORIE PE ZILE 3 Martie

Evenimente

·         473: Glycerius  (n.cca. 420 – d. după 480) devine imparat  al Imperiului Roman de Apus. A fost inlaturat de la putere fara lupta in iulie 474 de catre conducatorul Dalmatiei, Iulius Nepos, si a ajuns episcop de Salona  în Dalmația.

·         1075 –  Este conceput  “Dictatus papae” prin care se proclamă autoritatea universală a papei. Papa Grigorie al VII- lea  sublinia in aceasta culegere  de texte cunoscuta sub numele de Dictatus Papae (1075),  locul papei ca cea mai mare autoritate în Biserică. Textul este format din 27 scurte declarații care laudă primatul papal și include afirmația radicală că papa avea dreptul de a destitui împărați. Oamenii de știință sunt de acord că Grigorie a fost autorul acestor idei si ca acesta a urmarit o mai mare  centralizare a Bisericii catolice reflectand  convingerea că Papa, ca succesor al Sfântului Petru, este urmasul lui  Iisus  Cristos pe pamant. Papae Dictatus este păstrat în arhivele Vaticanului printre  documentele referitoare la pontificatul lui Grigore al VII- lea si se află în două scrisori semnate de acest papă, in martie 1075. Propunerile Dictatus papae seamănă cu decretele legale, insa cu toate acestea, acest text nu a fost niciodată o promulgat oficial.

·         1431:  Eugeniu al IV-lea devine papă. Eugeniu al  IV-lea (Gabriele Condulmer născut în Veneţia în anul 1383 – a murit pe 23 februarie 1447), înainte de a deveni papă a fost un  calugar benedictin italian . Nepotul de mama lui Grigore al XII-a fost ales Papă Gabriele Condulmer 03 martie 1431, devenind 207th papa al Bisericii Catolice, sub numele de Eugeniu al IV-lea. Pe 24 ianuarie 1439, papa Eugeniu al IV-lea  s-a întâlnit cu patriarhul Constantinopolului Iosif al Bisericii Ortodoxe. A incercat să realizeze unirea intre biserica catolica de la  Roma şi Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Intrerupte de o epidemie de ciumă, discutiile din Conciliului de la Ferrara intiate in acest scop s-au   împotmolit timp de şaisprezece luni, dar în 1440 inaintarea  turcilor  şi moartea Patriarhului Iosif al  Constantinopolelui au condus la proclamarea rapidă a Uniunii  între cele două Biserici, unire care nu a intrat în vigoare, in 1453 Imperiul Bizantin si capitala acestuia fiind ocupate de turcii otomani. Nici lumea ortodoxă greacă, nici cea slavonă a acceptat această unire sacră. În afară de câteva sute de soldați venețieni și genovezi trimisi in apărarea Constantinopolului asediat de turci în 1453, Imperiul Bizantin a fost abandonat de către Occident si odata cu acesta si soarta Bisericii Crestine Rasaritene.

·         1585: Este inaugurat Teatrul Olimpic din Vicenza, realizat după planurile arhitectului Andrea Palladio. Andrea di Pietro della Gondola, numit Palladio (n. 30 noiembrie 1508, Padova – d. 19 august 1580, Vicenza) a fost unul din cei mai însemnați arhitecți ai renașterii în Italia de Nord, în secolul al XVI-lea. De o importanță ieșită din comun sunt vilele proiectate și realizate de el în regiunea Veneto, înscrise în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

·         1669: A început domnia lui Antonie-Vodă din Popeşti al Munteniei (a domnit de la 3 martie 1669 – februarie 1672). A fost fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul. A fost pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor iar rolul său era redus la acela de simplă marionetă a acestora. De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Targsor   (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Tepes. Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron din ordinul  turcilor, convinsi cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor. Fata sa, Maria (Marica), a fost soția lui Constantin Brancoveanu. De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Târgșor (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Țepeș.

·         1821 - Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, adresează o proclamaţie către locuitorii Ţării Româneşti, prin care le garantează ordinea publică şi-i cheamă pe români să i se alăture în lupta antiotomană.

·         1845: Florida devine al 27-lea stat al S.U.A.

·         1847 – Apar primele marci poştale în Statele Unite.

·         1857: S-a constituit la Bucureşti un Comitet Central al Unirii, care milita pentru unirea Moldovei cu Muntenia.

·         1875: La Opéra Comique din Paris, a avut loc premiera operei Carmen de Georges Bizet.

·         1878 –  Este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, Turcia, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc. Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman. Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație. În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii. Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României. Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856. Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

·         1885: Este fondata compania americana de telefon si telegraf (AT&T),care avea sa devina una dintre cele mai mari companii ale lumii.

·         1904: Wilhelm al II-lea al Germaniei a fost primul om politic care a inregistrat un discurs pe suport audio, folosind fonograful inventat de Thomas Edison. Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918. Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa.

·         1907: In timpul rascoalelor taranesti din 1907, a avut loc, la Pascani, prima mare ciocnire dintre rasculati si armata.Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.

·         1911 - Criticul de film francez Ricciotto Canndo a publicat “Le Manifeste des sept arts”, eseu care defineşte locul cinematografului în cadrul unui sistem general al artelor ca “a şaptea artă”.

·         1915 - In SUA, a fost infiintata NACA, organizatie care ulterior a devenit NASA. Comitetul National Consultativ pentru aeronautică (NACA) a fost o agenție federală destinata să întreprindă si sa promoveze cercetari in domeniul aeronautic. La data de 1 octombrie 1958, agenția a fost dizolvata, iar activele și personalul său au fost transferate la nou creata National Aeronautic and Space Administration (NASA).

·         1916: A avut loc premiera piesei „Patima roșie”, de Mihail Sorbul, la Teatrul Național din București. Mihail Sorbul (Pseudonimul lui Mihail Smolski, n. 16 octombrie 1885, Botoșani – d. 20 decembrie 1966, București), a fost un autor dramatic și romancier interbelic. A fost elev la clasa prof.C.Nottara. A lucrat ca secretar de redactie la Convorbiri critice. Inspector la Inspectoratul Propagandei Teatrale In Banat 1924.

·         1918: Germania, Austria si Rusia au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, in urma caruia Polonia, Finlanda, Estonia, Lituania si Letonia si-au dobandit independenta.
 Ameninţat de războiul civil, guvernul revolutionar rus decide să facă pace cu Germania indiferent de  costuri. Moscova a recunoscut independenţa Finlandei, Ţărilor Baltice, Poloniei şi Ucrainei. Dupa două luni de discuţii a fost semnat tratatul pe care Lenin umilit de pierderea atator teritorii ale Imperiului Rus, l-a numit “Tratatul ruşinii”.

·         1920: Consiliul Suprem al Conferinţei de pace de la Paris a recunoscut legitimitatea Unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

·         1921: Se semneaza la Bucureşti, in România, Convenţia de alianţă defensivă româno-polonă şi a Convenţiei militare care va intra în vigoare la 25 iulie 1921. Cele doua tari se angajau „sa-si acorde ajutor reciproc in cazul cand una din ele ar fi atacata, fara sa fie provocata, peste frontierele orientale actuale”. Conventia militara anexata la tratatul politic prevedea la articolul 1 ca ,,Indata ce unul dintre statele contractante va fi atacat in conditiile constituind un casus foederis in conformitate cu stipularile conventiei politice stabilite intre cele doua state, statul neatacat va avea obligatia de a decreta imediat mobilizarea, in aceeasi masura ca statul atacat”. La 16 septembrie 1922 intre Romania si Polonia s-a semnat la Sinaia un aranjament tehnic, redactat in aceiasi termeni neagresivi, precizandu-se ca alianta devenea operanta numai in ipoteza unei agresiuni neprovocate dinspre rasarit, impotriva unei parti contractante, caz in care cealalta se angaja sa intre imediat in razboi. Se avea in vedere ca fiecare armata sa actioneze sub comandament propriu, fiind prevazuta crearea unor organisme care sa usureze contactul si luarea deciziilor in comun.

·         1923: A aparut primul numar al publicatiei americane Time. Time, al cărui nume se scrie de fapt cu majuscule TIME, este o revistă săptămânală americană, similară în subiectele abordate și stil cu Newsweek și U.S. News & World Report. Time este publicată simultan în Canada, având o secțiune de reclamă total diferită de cea din Statele Unite ale Americii. Revista a fost publicată prima oară la data de 3 martie 1923 și este deținută de gigantul media Time Warner, prin subsidiara Time Inc. Tirajul revistei în anul 2007 a fost de 3.374.505 de exemplare tipărite săptămânal, față de 4.038.508 exemplare în anul 2005 

·         1931 – Statele Unite adoptă ca imn national The Star Spangled Banner. The Star-Spangled Banner, imnul național al Statelor Unite ale Americii are versurile scrise în 1814 de Francis Scott Key, un poet amator sub forma unei poezii numite “Defense of Fort McHenry” acestea fiind puse pe melodia unui cântec foarte popular britanic numit “The Anacreontic Song”. A fost adoptat oficial de Marina Americană în 1889, de Președintele SUA în (1916), și printr-un act oficial de către Congresul american, la 3 martie 1931. Versiunea românească aparține poetului american de origine română Cristian Petru Bălan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care a tradus toate imnurile de stat din lume în limba română.

·         1932 - Alfieri Maserati, fondatorul mărcii italiene omonime moare la vârsta de 44 de ani, în urma unor complicaţii rezultate dintr-un accident la curse. Aflieri Maserati era al treilea copil al familiei Maserati şi la fel ca şi fraţii săi a nutrit de mic pasiuni pentru inginerie şi automobilism. Iniţial Alfieri şi fratele său Bindo au lucrat pentru constructorul italian Isotta Franschini, dar apoi au hotărât să îşi facă propria afacere. Ceilalţi fraţi au hotărât şi ei să intre în afacere şi în 1925 compania a creat pentru Diatto, un alt constructor italian, primul model performant. Diatto s-a retras apoi din curse şi fraţii Maserati au înfiinţat Officine Alfieri Maserati S.p.A şi au continuat să producă maşini de curse. Alifieri s-a remarcat participând regulat în cursele auto, dar în 1927 a suferit un tragic accident, care i-a lăsat urme pe viaţă. Pe 3 martie 1932, Alfieri trebuia să treacă printr-o operaţie, dar complicaţiile au făcut ca acesta să moară pe masa de operaţii.

·         1949: In urma Plenarei din 3-5 martie, CC al PCR a hotarat trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a incheiat in 1962. Politica agrara de tip sovietic, introdusa cu forta in Romania, a incalcat flagrant dreptul de proprietate si a lichidat clasa taraneasca. Transformarea socialista a agriculturii dupa modelul lui Lenin s-a produs treptat, in prima etapa (1949-1953) procesul intampinand un val de rezistenta, indeosebi in zona Transilvaniei si Maramuresului. In primii ani, comunistii au purtat munca de lamurire cu taranii, aratand ca va fi in beneficiul lor sa intre in CAP-uri (Colectiv Agricol de Productie), pentru ca apoi sa recurga la represalii impotriva familiilor care se opuneau formarii gospodariilor colective. Ultimele CAP-uri au fost formate in 1962, comunistii raportand ca procesul s-a incheiat cu patru ani inainte de termen.

·         1952 - A avut loc referendumul popular privind Constituţia statului, prin care Porto Rico a devenit teritoriu cu autoguvernare, cu statut de liber asociat, sub administraţia SUA.

·         1952: A apărut primul număr al revistei Time.

·         1955: Vedeta rock’n’roll Elvis Presley si-a facut debutul intr-un show televizat.

·         1972 - Sir William Lyons fondatorul Jaguar Motors s-a retras din funcţie la acea dată. Britanicul a înfiinţat prima companie auto în 1926, împreună cu William Walmsley, denumită Swallow Sidecar. În 1934 compania denumită SS Cars a lansat o gamă de automobile numită Jaguar. Denumirea companiei a fost oficial schimbată în Jaguar după Al Doilea Război Mondial, simbolul SS având conotaţii naziste, britanicii fiind obligaţi să îşi schimbe numele în Jaguar. Cea mai mare realizare a lui William Lyons este construirea modelului E-Type la care s-a implicat activ şi care era în 1961 cea mai rapidă maşină sport, atingând 100 km/h în 6,5 secunde.

·         1991: În urma unor referendumuri concomitente, 74% din populația Letoniei a votat pentru independența față de Uniunea Sovietică si 83% în Estonia.

·         1992 - Bosnia-Herţegovina şi-a proclamat independenţa

·         1995: Are loc accidentul de la Balotești, catastrofă aeriană soldată cu 59 de morți, dupa prăbușirea unui avion Airbus A310 (cursa TAROM 371), care decolase, în jurul orei 9.00, de pe aeroportul București Otopeni cu destinația Bruxelles/Brüssel. Toţi pasagerii şi toţi membrii echipajului şi-au pierdut viaţa. La bordul aeronavei se aflau erau 49 de pasageri şi 10 membri ai echipajului: trei americani, un francez, un olandez, doi spanioli, un thailandez, nouă români şi 32 de belgieni. A fost cel mai mare accident aviatic din România. Un Airbus al Tarom s-a prăbuşit la două minute după decolarea de pe aeroportul Otopeni. Ani de zile nimeni nu a ştiut să spună care sunt cauzele si nici acum nu se ştie tot. Presa vremii vorbea chiar despre un atentat terorist. Anchetatorii infirmă, însă, o astfel de supoziţie.

·         1998:  Presedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista, precum si celor deportate in strainatate ori aflate in prizonierat.

·         1999: Partidul National Liberal a devenit membru cu drepturi depline in Internationala Liberala.

·         2000 - A avut loc, la Lisabona, prima reuniune tripartită, la nivelul miniştrilor de externe, între reprezentanţii Uniunii Europene, Statelor Unite şi Rusiei.

·         2002 - Armata americană a utilizat pentru prima dată o nouă armă de mare putere - bomba "termobarică" (ce poate absorbi oxigenul din subteranele unde s-ar mai putea ascunde încă elemente ale reţelei al-Qaida sau talibani) - în Afganistan

·         2002:  Elvetienii au votat pentru aderarea tarii lor la ONU.

·         2005:  Milionarul american Steve Fossett a fost prima persoana din lume care a efectuat un zbor in jurul Pamantului de unul singur si fara escala pentru realimentarea apartului, calatoria sa avand durata de 67 de ore si 2 minute.

·         2009 - Cea de-a 79 ediţie a Salonului de la Geneva îşi deschide porţile, introducând un nume mare de premiere. Această zi va rămâne în istoria Dacia pentru conceptul Dacia Duster, primul prototip făcut integral de constructorul român . La un an distanţa purtând acelaşii nume a apărut primul crossover Dacia şi unul dintre cele mai ieftine modele de acest gen din lume, având un preţ de pornire de 10.500 de euro. Printre modelele care au debutat în aceeaşi zi în Europa, mai amintim Volkswagen Polo, Skoda Yeti, Renault Clio, Mazda3, Ford Focus RS, Chevrolet Spark, sau Mercedes Benz E Class Coupe.

Nașteri

·         1455: João II, Rege al Portugaliei OG (pronunția portugheză în AFI ʒu'ɐ̃ũ; română: Ioan al II-lea), Prințul Perfect (portugheză o Príncipe Perfeito), al patrusprezecelea rege al Portugaliei și Algarves, s-a născut în Lisabona, pe 3 martie 1455, și a murit în Alvor, pe 25 octombrie 1495. A fost fiul regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei, și a Elisabetei de Coimbra, prințesa Portugaliei. Ioan al II-lea i-a urmat pentru scurt timp pe tron tatălui său în 1477, când acesta s-a retras la o mânăstire, dar a devenit rege doar în 1481.

Ca prinț, Ioan al II-lea și-a acompaniat tatăl în campaniile din nordul Africii, și a fost numit cavaler în urma victoriei de la Arzila, din 1471. În 1473 s-a căsătorit cu Leonora de Viseu, infanta Portugaliei și verișoara lui primară.

Încă de tânăr, nu era popular printre curteni, deoarece nu acorda atenție influențelor externe, și părea că disprețuiește intriga. Nobilii (în special Ferdinand al II-lea, Duce de Bragança) se temeau de viitoarele acțiuni ale lui Ioan ca rege. Temerile lor se vor dovedi a fi justificate.

După ascensiunea oficială la tron pe 1481, Ioan al II-lea a luat o serie de măsuri pentru a limita puterea importantă a aristocrației sale, și pentru a-și acorda mai multe prerogative. În scurt timp, nobilii au început să conspire; Ioan doar a așteptat. Scrisori de nemulțumire și rugăminți de a interveni au fost schimbate între Ducele de Bragança și regina Isabela I a Castiliei. În 1483, corespondența a fost interceptată de spioni regali. Casa de Bragança a fost scoasă în afara legii, terenurile ei au fost confiscate, și ducele a fost executat în Évora.

În anul următor, Ducele de Viseu, văr și cumnat al regelui, a fost chemat la palat și înjunghiat de însuși regele, deoarece era suspectat de participarea la o nouă conspirație. Multe alte persoane au fost executate, asasinate sau exilate în Castilia, inclusiv episcopul de Evora, care a fost otrăvit în închisoarea unde era deținut.

Se spune că regele ar fi zis, în legătură cu nobilii rebeli : „Sunt lordul lorzilor, nu servitorul servitorilor”. În urma acestor evenimente, nimeni din regat nu mai îndrăznea să-l înfrunte pe rege. Ioan al II-lea a putut să guverneze cum a dorit, fără să mai fie amenințat de conspirații. Nobilii care s-au aliat cu Ioan, sau care s-au predat, au fost obligați să depună jurăminte publice de loialitate, în schimbul cărora se bucurau de unele privilegii, cu toate că trebuiau oricum să plătească unele taxe.

Având de condus un regat falimentat, Ioan al II-lea a încercat să rezolve situația creând un regim agil, în care Consiliul Erudiților a jucat un rol vital. Regele a verificat apoi istoria oamenilor din regat, alegând membri în funcție de abilități, talente și recomandări. Plângerile populare și actele judiciare se bucurau în general de simpatia regelui. Chiar și înainte de Tratatul de la Tordesillas, Ioan al II-lea obținuse atât de mult profit din investițiile sale în explorațiile și expansiunea de peste mări, încât moneda portugheză devenise cea mai puternică din Europa. Regatul a putut să strângă în sfârșit taxe pe cont propriu, din moment ce își plătise toate datoriile, în special mulțumită principalei surse de aur din acea vreme, coasta din Guinea.

·         1589: S-a nascut Gisbertus Voetius, teolog olandez, profesor de teologie și știinte orientale la Universitatea din Utrecht. A fost unul dintre opozantii filosofiei carteziene si a polemizat cu Descartes.

·         1693: S-a nascut astronomul englez  James Bradley. A fost  succesorul lui Halley ca astronom regal şi director al Observatorului din Greenwich; este celebru datorită descoperirii fenomenului aberaţiei luminii (1727). A murit pe 13 iulie 1762.
* 1709: Andreas Sigismund Marggraf (n. 3 martie 1709, Berlin – d. 7 august1782) a fost un chimist german, considerat ca fiind un pionier al chimiei analitice. A izolat în anul 1746 zincul, prin încălzirea mineralului calamină împreună cu carbon.^[4] În anul 1747, Marggraf a identificat zahărul în sfeclă și a propus o metodă de extracție a acestuia utilizând alcool

·         1778: Frederica de Mecklenburg-Strelitz, regină a Hanovrei (d. 1841)
* 1845: Georg Ferdinand Ludwig Philipp Cantor (/ˈkæntɔr/ kan-tor; pronunțat în germană /ˈɡeɔʁk ˈfɛʁdinant ˈluːtvɪç ˈfɪlɪp ˈkantɔʁ/; n. 19 februarie/3 martie1845,^[1] Sankt Petersburg, Imperiul Rus^[2][3] – d. 6 ianuarie1918,^{[4][1][5][6][7]} Halle (Saale), Imperiul German^[2][9]) a fost un matematician german. El a creat teoria mulțimilor, care a devenit o teorie fundamentală a matematicii. Cantor a stabilit importanța corespondențelor unu-la-unu între membrii a două mulțimi, a definit mulțimile infinite și pe cele bine ordonate, și a demonstrat că numerele reale sunt mult mai numeroase decât numere naturale. De fapt, metoda de demonstrație a acestei teoreme elaborate de Cantor implică existența unui „infinit de infinituri”. El a definit numerele cardinale și ordinale și aritmetica lor. Opera lui Cantor este de mare interes filosofic, fapt de care el era conștient.^[10]

Teoria lui Cantor a numerelor transfinite^⁠(d) a fost inițial considerată a fi atât de contra-intuitivă – chiar șocantă – încât a întâmpinat rezistență^⁠(d)din partea matematicienilor contemporani, cum ar fi Leopold Kroneckerși Henri Poincaré^[11] și mai târziu din partea lui Hermann Weyl^⁠(d) și L. E. J. Brouwer, în timp ce Ludwig Wittgenstein a ridicat obiecții filosofice^⁠(d). Cantor, un luteran dedicat,^[12] credea că teoria i-a fost comunicată lui de către Dumnezeu.^[13] Unii teologi creștini (în special neo-scolastici^⁠(d)) au privit opera lui Cantor ca o provocare la adresea unicității infinitului absolut din natura lui Dumnezeu^[14] – echivalând la un moment dat teoria numerele transfinite cu panteismul – idee pe care Cantor a respins-o cu tărie.

Obiecțiile față de opera lui Cantor au fost ocazional agresive: Henri Poincaré s-a referit la ideile lui ca la „o gravă boală” care infecta disciplina matematicii,^[15] și din opoziția publică și atacurile personale ale lui Leopold Kronecker făceau parte afirmații cum că Cantor ar fi un „șarlatan științific”, un „renegat” și un „corupător al tineretului”.^[16]Kronecker s-a opus demonstrațiilor lui Cantor că numerele algebrice sunt numărabile, și că numere transcendente sunt nenumărabile, rezultate astăzi incluse în curriculumul standard de matematică. Crizele recurente de depresie ale lui Cantor din 1884 până la sfârșitul vieții sale au fost puse pe seama atitudinii ostile față de el a multora dintre contemporanii săi,^[17] deși unii au explicat aceste episoade și ca probabile manifestări ale unei tulburări bipolare.^[18]

Criticile dure au fost însoțite de distincții ulterioare. În 1904, Royal Society i-a acordat Cantor Medalia Sylvester^⁠(d), cea mai mare onoare pe care o poate conferi pentru activitatea în domeniul matematicii. David Hilbert l-a apărat de criticii săi, declarând:^[19]

„În fața paradisul său, pe care Cantor ni l-a dezvăluit, ne ținem respirația de mirare; știind, nu-l vom putea părăsi.”

 După spitalizarea din 1884, nu există nicio înregistrare că ar mai fi fost în vreun sanatoriu până în 1899.^[30] Curând după acea a doua spitalizare, fiul cel mai mic al lui Cantor, Rudolph, a murit subit (în timp ce Cantor ținea o prelegere despre opiniile sale cu privire la teoria baconiană^⁠(d) și William Shakespeare), și această tragedie l-a făcut pe Cantor să-și piardă în mare măsură pasiunea pentru matematică.^[31] Cantor a fost din nou internat în 1903. Un an mai târziu, a fost indignat și agitat de o lucrare prezentată de către Gyula Kőnig^⁠(d) la cel de al Treilea Congres Internațional al Matematicienilor^⁠(d). Lucrarea încerca să demonstreze că principiile de bază ale teoriei mulțimilor transfinite sunt false. Deoarece articolul a fost citit în fața fiicelor și colegilor săi, Cantor s-a considerat umilit în public.^[32] Deși Ernst Zermelo a demonstrat mai puțin de o zi mai târziu că demonstrația lui König era greșită, Cantor a rămas agitat, și pentru o clipă s-a îndoit de Dumnezeu.^[33]Cantor a suferit de depresie cronică tot restul vieții sale, motiv pentru care a fost scutit de predare în mai multe rânduri și internat în mod repetat în diverse sanatorii. Evenimentele din 1904 au precedat o serie de spitalizări, la intervale de doi sau trei ani.^[34] Totuși, nu a abandonat complet matematica, ținând prelegeri despre paradoxurile teoriei mulțimilor (paradoxul Burali-Forti^⁠(d), paradoxul lui Cantor^⁠(d) și paradoxul lui Russell) la o ședință a Deutsche Mathematiker–Vereinigung în 1903, și a participat la Congresul Internațional al Matematicienilor de la Heidelberg în 1904.

În 1911, Cantor a fost unul dintre distinșii savanți străini invitați să participe la cea de-a 500-a aniversare a fondării Universității St. Andrews din Scoția. Cantor a participat, în speranța de a-l întâlni pe Bertrand Russell, ale cărui Principia Mathematica recent publicate citau în mod repetat opera lui Cantor, dar aceasta nu s-a întâmplat. În anul următor, St. Andrews i-a acordat lui Cantor un doctorat onorific, dar boala l-a împiedicat să primească titlul în persoană.

Cantor s-a pensionat în 1913, trăind în sărăcie și suferind de malnutriție în timpul Primului Război Mondial.^[35] Sărbătorirea publică a 70 ani de la naștere a fost anulată din cauza războiului. A murit pe 6 ianuarie 1918, în sanatoriul unde și-a petrecut ultimul an al vieții.

·         1847: Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția - d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.

Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicație internațional fiind la început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un concern gigant de comunicație AT&T.^[10] În anul 1876 se căsătorește cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice și doi fii care mor în copilărie.

În anul 1882 primește cetățenia americană și, până la moartea sa, se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Bell vorbește la Telefon

Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reisa descoperit un "aparat de vorbit la distanță" care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" și este inventatorul inițial a aparatului de telefon construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 februarie 1876 cererea de patent în America. După patentul acordat greșit lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat spre deosebire de Bell un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit după patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company"

·         1851: Alexandros Papadiamantis, scriitor grec (d. 1911)
* 1869: Sir Henry Joseph Wood (n. 3 martie 1869 – d. 19 august 1944) a fost un dirijor englez, cea mai cunoscuta acțiune a lui fiind colaborarea la serile anuale de concerte-promenade din Londra, numite și baluri. El i-a dirijat (pe membrii orchestrei de concerte-promenade) aproape o jumătate de secol.

·         1871: S-a nascut Constantin Argetoianu, om politic si diplomat roman, fost prim ministru al Guvernului Romaniei intre 28 septembrie 1939 – 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal. A fost și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. Constantin Argetoianu (n. 3/15 martie 1871, Craiova – d. 6 februarie 1955, Sighet) a fost un om politic român, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română. S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deținând portofoliul ministrial în diferite guverne. Argetoianu a fost ales cu puține întreruperi în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938 și 1939. A fost și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. A fost inchis in timpul regimului comunist in lagarul de la Sighet, unde si-a si gasit sfarsitul pe 23 noiembrie 1952.

* 1875: Elena Densușianu-Pușcariu (n. 3 martie 1875, Făgăraș, județul Brașov- d. 1966) a fost un medic oftalmolog, șef al Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași și profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Elena Densușianu-Pușcariu a fost prima femeie medic din România, prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România și prima femeie profesor de oftalmologie din lume

Elena Densușianu-Pușcariu a fost fiica lui Aron Densușianu, filolog, profesor la Universitatea din Iași, și a scriitoarei Elena Circa, și sora lui Ovid Densușianu. A urmat cursurile secundare la Liceul „Principatele Unite” din Iași după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași, susținând teza de doctorat în 1899 și devenind astfel prima femeie doctor în medicina din România. După o perioadă de specializare în anatomo-patologie la Paris^[2] se întoarce în țară și ocupă funcțiile de preparator la Laboratorul de Anatomie Patologică al Facultății de Medicină din București, medic secundar al Eforiei, medic secundar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași, docent in oftalmologie al Facultăților de Medicină din Iași și București, șef de clinică la „Clinica Oftalmologică” și, din 1920, șef al Clinicii de Oftalmologie din Iași și profesor la Facultatea de Medicină.^[1][3]

Elena Densușianu-Pușcariu a fost căsătorită cu Emil Pușcariu, profesor de histologie la Facultatea de Medicină din Iași, creator al Institutului antirabic din Iași, politician și artist plastic. Elena Densușianu-Pușcariu a fost membră a Societăților de Oftalmologie din Anglia, Franța și Italia și președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. A avut și preocupări artistice, fiind și scriitoare, artist plastic și traducătoare

* 1876: Maria Georgievna, Prințesă a Greciei și Danemarcei (greacăΠριγκίπισσα Μαρία της Ελλάδας και Δανίας) (3 martie 1876 – 14 decembrie 1940), a fost al cincilea copil și a doua fiică a regelui George I al Greciei și a reginei Olga.

Primii cinci copii ai regelui George I al Greciei și ai reginei Olga. De la stânga la dreapta: Constantin, George (sus), Maria, Nicolae și Alexandra (jos), 1880.

S-a născut la Atena ca sora mai mică a lui Constantin I al Greciei, Prințul George al Greciei, Alexandra Georgievna a Greciei și Prințului Nicolae al Greciei. A fost sora mai mare a Prințului Andrei al Greciei și Prințului Christofor al Greciei. Prin tatăl ei a fost nepoata regelui Christian al IX-lea al Danemarcei iar prin mama ei a fost strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei.

A fost foarte apropiată de verișoara sa, Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei. Mai târziu, amândouă s-au măritat cu Mari Duci Romanov și au stat împreună în mai multe ocazii.

La 30 aprilie 1900, Maria s-a măritat cu Marele Duce George Mihailovici al Rusiei în Corfu. George era numit în familie "Gogi", iar Maria a fost denumită "Greek Minny" pentru a o deosebi de împărăteasa Maria a Rusiei. Ea a refuzat să se căsătorească cu Gogi până când locul ei în linia de succesiune la tronurile Greciei și Danemarcei nu a fost asigurat. A arătat clar că nu era îndrăgostită de soțul ei atunci când s-au căsătorit însă Marele Duce a sperat că în timp sentimentele vor crește. Marele Duce o mai ceruse o dată pe Maria în căsătorie în aprilie 1896 și nu a încetat, ulterior, să-i facă curte și să viziteze Grecia după refuzul ei.
Chiar dacă nu era foarte frumos și avea cu 12 ani mai mult decât Maria, Marele Duce oferă avantajul de a fi în linia de succesiune la tronul Rusiei. El avea puține obligații publice la St. Petersburg lucru care îi dădea posibilitatea de a călători în străinătate. Prin căsătorie, prințesa Greciei spera să se poată întoarce regulat în țara natală.

După o lungă perioadă de gândire, ea a reuzat propunerea altui pretendent, regele Alexandru I al Serbiei și a acceptat cererea Marelui Duce. Sigur pe el, că prin eforturi, o va seduce pe prințesa greacă, Marele Duce George a făcut tot posibilul să-i facă pe plac. A obținut de la vărul său Țarul Nicolae al II-lea autorizația de a se căsători în Grecia, lucru care nu era obișnuit în tradiția Romanov. După luna de miere din Italia și Austria, George și Maria s-au instalat în Rusia, la palatul Mihailovski, nu departe de capitala imperială. Prințesa nu a făcut nici un efort să se integreze în noua țară. A făcut tot posibilul să nu utilizeze limba Romanovilor: cu soțul ei vorbea în general în franceză iar cu copiii în engleză.

Cuplul a avut două fete: Nina născută la 7 iunie 1901 și Xenia născută al 9 august 1903. Pe măsură ce fetele au crescut mai mari, Maria a profitat de oportunitatea de a petrece mai mult timp în străinătate, chipurile pentru sănătatea fiicelor ei, dar, de asemenea, să petreacă mai mult timp departe de soțul ei. Când a izbucnit Primul Război Mondial ea era în Marea Britanie și nu a putut reveni în Rusia; a patronat un spital militar acolo.

A devenit văduvă la 30 ianuarie 1919 când soțul ei a fost ucis de bolșevici. La 16 decembrie 1922, Maria s-a recăsătorit cu amiralul Pericles Ioannides în Wiesbaden. A murit în Atena natală în timpul războiului greco-italian (28 octombrie 1940 – 30 aprilie 1941).

·         1882 – S-a nascut Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Taranesc. Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

·         1891 - S-a născut Horia Bottea, poet şi prozator (m.22.06.1948).

* 1892: Maturino Blanchet (nume complet: Angelo Maturino Blanchet; n. 3 martie 1892, Gressan^[1] – d. 9 noiembrie 1974, Saint-Pierre, Valle d'Aosta) a fost un episcop catolic italian, episcop al Diecezei de Aostadin 1946 până în 1968, precum și episcop titular al Diecezei de Limata din 1968 până în 1974.^[2][3]

El a participat la toate cele patru sesiuni ale Conciliului Vatican II.

Pe parcursul celor 22 de ani în care a fost episcop de Aosta, a înființat sau a reînființat 7 parohii și a consacrat 78 de noi preoți.^[4]

A murit la mănăstirea Saint-Jacquême din Saint-Pierre în 1974

·         1895: Ragnar Frisch, economist norvegian, laureat al Premiului Nobel (d. 1973)
* 1898: Prințesa Nadejda Petrovna a Rusiei (rusă Надежда Петровна; 3 martie 1898 – 21 aprilie 1988) a fost al treilea copil al Marelui Duce Petru Nicolaevici al Rusiei și a soției acestuia, Prințesa Milica de Muntenegru.

Nadejda s-a logodit înainte de izbucnirea Primului Război Mondial cu Prințul Oleg Constantinovici al Rusiei, care a fost ucis în luptă. S-a căsătorit cu Prințul Nicholas Vladimirovici Orlov (1891–1961) în Crimeea, în aprilie 1917. Au fost printre Romanovii care au reușit să scape din Rusia Revoluționară în 1918, la bordul navei britanice HMS Marlborough. Fiica lor, Prințesa Irina Orlova, născută în martie 1918, a fost cel mai mic pasager aflat la bodul navei.^[1]

Orlovii au avut două fiice:

• Prințesa Irina Nikolaievna Orlova (27 martie 1918 – 16 septembrie 1989); s-a căsătorit prima dată la Roma, la 27 martie 1940 (a divorțat în 1946) cu baronul Hans von Waldstatten (1918–1977); a doua oară s-a căsătorit la Haga, la 8 ianuarie 1960 cu Anthony Adam Zylstra (1902–1982) ^[2]
• Prințesa Xenia Nikolaievna Orlova (27 martie 1921 - 17 august 1963); s-a căsătorit prima dată la Avon, la 27 martie 1940 (a divorțat în 1950) cu Paul-Marcel de Montaignac de Pessotte-Bressolles (n. 1909); a doua oară s-a căsătorit la Paris, la 14 martie 1951 cu Jean Albert d'Almont (1909–2003)^[3]

Prințesa Nadejda a divorțat în 1940. A murit la Chantilly, Franța în 1988, la vârsta de 90 de ani.

·         1899: Yuri Olesha, romancier rus (d. 10 mai 1960)

·         1904: S-a născut Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, victimă a represiunii comuniste din România; (d. 28 octombrie 1952, in inchisoarea comunista de la Aiud). Mircea Vulcănescu a deținut funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 23 august 1944. Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou etc. (Vezi M. Vulcănescu, „Ultimul Cuvânt”,Humanitas, 1992, pp.15-16 și passim, în special de la p.68). După lovitura de stat din 23 august ’44, condusă de regele Mihai, a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1946, cand a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46. Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele Secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămani, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: „Să nu ne răzbunați!”.

·         1908 - S-a născut Adina-Paula Moscu, desenator şi pictor (m.24.11.1979).

·         1911: Jean Harlow (n. Harlean Harlow Carpenter; 3 martie 1911 – 7 iunie1937) a fost o actriță americană de film și un sex simbol al anilor '30.
* 1914: Asger Oluf Jorn (n. 3 martie 1914, Vejrum[*], Danemarca – d. 1 mai 1973, Aarhus, Danemarca^[10]) a fost un pictor, sculptor, artist ceramic și autor de origine daneză.

Cea mai mare colecție a lui Asger Jorn poate fi văzută la Muzeul Jorn, Silkeborg, Danemarca.

·         1918 – S-a nascut Arthur Kornberg, biochimist american, laureat al premiului Nobel in medicina.

·         1919: Peter Abrahams, scriitor sud-african

·         1922: Alexandru Vona, scriitor româno-francez (d. 2004)

* 1922: Nándor Hidegkuti (n. 3 martie 1922 la Budapesta – d. 14 februarie2002 la Budapesta) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal maghiar
* 1922: Alexandru Țitruș (n. 3 martie 1922, Uioara, jud. Turda, azi Ocna Mureș, jud. Alba – d. 5 mai 1989, Cluj-Napoca) a fost un virtuoz violonist de muzică populară ardelenească.

·         1925 - S-a născut Florian Potra, traducător şi critic de film.

·         1926: Nicolae Filip (n. 3 martie 1926, satul Sofia, județul Bălți - d. 15 mai2009, Bălți) a fost un savant, specialist în domeniul fizicii (cu lucrări pe tematica geometriei propagării undelor radio ultrascurte, dispersate de neomogenitățile electronice) și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Este inclus în Culegerea biografică „2000 personalități marcante ale sec. XXI”, elaborată de Centrul Biografic Internațional, Cambridge, Anglia.

Nicolae Filip s-a născut la 3 martie 1926 în satul Sofia din județul Bălți, într-o familie de țărani. A terminat școala primară de 7 ani în satul natal, iar apoi școala medie nr.1 din orașul Bălți.

În 1948 devine student al Facultății de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău. După anul III de învățămînt, s-a transferat la Institutul Pedagogic din Chișinău pe care l-a absolvit cu mențiune în 1952, obținînd diploma de fizician. În același an, devine lector al Institutului Învățătoresc din Soroca.

Din 1953 lucrează la Institutul Pedagogic din Bălți, iar după reorganizarea lui, la Universitatea de Stat „A. Russo”, ocupînd succesiv posturile de lector, lector superior, conferențiar, profesor, șef de catedră, prorector pentru știință, rector.

·         1930: Ion Iliescu (n. 3 martie 1930,^[2] Oltenița, România) este un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSNîntre 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A fost președinte de onoare al PSD.

A intrat în Partidul Comunist Român în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965, însă, începând cu 1971, a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu. A avut un rol foarte important în Revoluția română din 1989, devenind președintele Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Ion Iliescu fost primul președinte post-comunist al României și a servit în două mandate constituționale, 1992-1996, și 2000-2004, separate de mandatul lui Emil Constantinescu. În timpul celui de-al doilea mandat al său, România a aderat la NATO și a încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană.

În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În replică, Iliescu a declarat că scopul anchetei este „răzbunarea” împotriva sa. Pe 13 octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a emis un comunicat de presă în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990. Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca Iliescu să fie pus sub urmărire penală.^[3] În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și complicitate la rele tratamente.^[4] În octombrie 2015 presa a anunțat că a fost pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității.^[5][6][7]

Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității

Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, s-a născut în Oltenița, și a fost un comunist ilegalist. În decembrie 1931 a plecat clandestin în URSS, unde a participat la lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist Român ținut la Gorikovo (lângă Moscova). La acest congres a semnat o declarație care prevedea că România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. A mai rămas în Uniunea Sovietică încă patru ani. La întoarcerea în țară a fost condamnat la închisoare, unde a și murit.

La vârsta de un an, Ion Iliescu a fost abandonat de mama lui naturală, Maria Dumitru Toma (de origine bulgăroaică), care nu s-a interesat niciodată de soarta lui.^[9] La scurt timp, Alexandru Vasile Iliescu s-a recăsătorit, cu Maria P. Iliescu, care l-a crescut pe Ion Iliescu

Născut în Oltenița, Iliescu, după absolvirea liceului Spiru Haret din București în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, iar apoi cu sprijinul Anei Pauker la Institutul Energetic din Universitatea din Moscova. În timpul șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”. Se credea că îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât Ion Iliescu cât și Gorbaciov au negat în repetate rânduri acest lucru.^[10][11] Cu toate acestea, în 1990, în revista Paris Match s-a speculat că Nicolae Ceaușescu credea că ar fi existat o conexiune între cei doi, deoarece în timpul vizitei lui Gorbaciov în România din iulie 1989, Iliescu a fost trimis în afara Bucureștiului pentru a preveni orice contact între cei doi.^[12] Iliescu este căsătorit din 1951, dar nu au avut niciun copil pentru că soția sa a avut 3 pierderi de sarcină

La alegerile parlamentare din 2004, obține un nou mandat de senator în circumscripția electorală București și revine în fruntea grupului parlamentar al PSD.

La alegerile interne din PSD din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut în fața lui Mircea Geoană, dar a fost ales președinte de onoare al partidului în 2006, o poziție fără autoritate executivă în cadrul formațiunii, creată special pentru el.

În 2009 a apărut într-o scenă a filmului Medalia de onoare

În 1995, ziarul Ziua a publicat un interviu cu un ex-ofițer KGB care a declarat că Ion Iliescu a fost un infiltrat KGB. Iliescu a negat afirmațiile ofițerului, totuși Ziua a continuat să investigheze subiectul în detaliu. Câteva zile mai tâziu, „Ziua” a susținut că angajații săi au fost plasați sub supravegherea Serviciului Român de Informații. Scandalul privind presupusa legătură cu KGB a continuat în perioada 2003-2008, atunci când disidentul rus Vladimir Bukovski a declarat că Iliescu și majoritatea membrilor FSN ar fi fost agenți acoperiți ai KGB, că Iliescu ar fi avut relații puternice cu Gorbaciov, și că revoluția română din 1989 ar fi fost un complot organizat de KGB pentru a recâștiga controlul politic asupra țării

* 1934: Yasuo Takamori (n. 3 martie 1934) este un fost fotbalist japonez.

* 1935: Jeliu Jelev (în bulgară Желю Митев Желев, n. 3 martie 1935 - d. 30 ianuarie 2015) a fost Președintele Bulgariei, ales de Parlament pe 1 august 1990 și reales prin vot direct de către popor la 22 ianuarie 1992, până pe 22 ianuarie 1997.

A fost membru al Partidului Comunist Bulgar, exclus din partid în 1965 pentru convingerile sale politice. Timp de șase ani nu s-a putut angaja în nicio slujbă.

În 1982 publică cartea sa Fascismul (Фашизмът) de fapt o critică dură la adresa regimului comunist. La trei săptămâni de la publicare cartea este interzisă.

* 1937: Tsukasa Hosaka (n. 3 martie 1937 Yamanashi, Japonia - d. 21 ianuarie2018) a fost un fotbalist japonez, care a jucat pe postul de goalkeeper.

·         1938 - S-a născut Willie Chambers, vocalist şi chitarist american (The Chambers Brothers).
* 1941: Viorel Faur (n. 3 martie 1941, Dumbrăvani, Bihor) este un fost senatorromân în legislatura 1990-1992 ales în județul Bihor pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Viorel Faur a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu URSS, Republica Franceză-Senat, Statul Israel și Republica Portugheză. În 1994, Viorel Faur a devenit profesor universitar la Facultatea de Istorie-Geografie la Universitatea din Oradea.

·         1942 - S-a născut Mike Pender (Pendergast), chitarist şi vocalist britanic (The Searchers).

·         1944 - S-a născut Jance Garfat, basist şi vocalist american (Sir Douglas Quintet, Dr. Hook).

·         1947 - S-a născut Dave Mount, baterist britanic (Mud).
* 1947: Sever Meșca (n. 3 martie 1947) este un fost deputat român în legislaturile 1996-2000, ales în județul Tulcea, și 2000-2004, ales în județul Bacău, pe listele PRM. În legislatura 1996-2000, Sever Meșca a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Thailanda și Republica Islamică Pakistan. În legislatura 2000-2004, Sever Meșca a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia și Republica Italiană. Între 2000-2002 Sever Meșca a fost chestor al Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Meșca a demisionat din PRM în 2002.^[1] În 2002, Meșca a fost ales președintele Partidului Socialist Român
* 1947: Óscar Wáshington Tabárez Silva (n. 3 martie 1947, Montevideo) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal uruguayan, care din 2006 antrenează echipa națională de fotbal a Uruguayului.

·         1948: Snowy White, chitarist britanic (Thin Lizzy, Pink Floyd)
* 1950: Laura Ellen Ziskin^[1] (n. 3 martie 1950  – d. 12 iunie 2011) a fost o producătoare americană de film. În 1990, Ziskin a fost singurul producător executiv al comediei de succes Pretty Woman. Ziskin a devenit prima femeie care a produs emisiunea de televiziune Premiile Academiei singură, producându-le pe cele din 2002 și pe cele din 2007.
* 1953: Arthur Antunes Coimbra (n. 3 martie 1953, Rio de Janeiro), cunoscut ca Zico, este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal brazilian

·         1954 - S-a născut Christopher Hughes, baterist american (Adam & The Ants).
* 1954: Vasile Horga (n. 3 martie 1954) este un senator român în legislatura 2000-2004 ales în județul Dâmbovița pe listele partidului PRM.

Vasile Horga a fost implicat în mai multe scandaluri locale care au culminat cu un accident de circulație suspect, potrivit jurnaliștilor de la secundatv.ro.^[1] Vasile Horga a fost deputat în legislatura 2012-2016 pe listele PNL. Conform biografiei sale oficiale, Vasile Horga este profesor universitar la Universitatea Valahia din Târgoviște.

* 1954: Marin Mustață (n. 3 martie 1954, București–d. august 2007, Luxemburg) a fost un scrimer român specializat pe sabie, apoi antrenor principal lotului olimpic a României.

·         1956: Ioan Stan, politician român
* 1956: Zbigniew „Zibì” Boniek (n. 3 martie 1956, Bydgoszcz, Polonia) este un fost jucător de fotbal și antrenor polonez. Prima oară a jucat la Zawisza Bydgoszcz, iar mai târziu la Widzew Łódź. Boniek a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 ca fiind unul dintre cei mai buni fotbaliști în viață.
* 1958: Bob Bradley (n. 3 martie 1958, Montclair, New Jersey) a fost antrenorul naționalei de fotbal a Statelor Unite ale Americii la CM 2010.
* 1965: Dragan Stojković (n. 3 martie 1965) este un fost fotbalist sârb.
* 1966: Fernando Colunga (n. 3 martie 1966) este un actor mexican de telenovele. A jucat în mai multe seriale printre care se număra și „Maria La Del Barrio” în rolul Luis Fernando.
* 1968: Sir Brian Edward Cox OBE (născut la 3 martie 1968)^[1] este un fizicianenglez și fost muzician, membru al Royal Society, membru marcant PPARC (Consiliul pentru Cercetări Astronomice și Fizica Particulelor Elementare) al Universității din Manchester,^[14][15] membru al grupului High Energy Physics al Universității din Manchester și lucrează la experimentul ATLAS din cadrul Large Hadron Collider (LHC)^[16][17] al CERN, de lângă Geneva, Elveția. El lucrează la proiectul de cercetare și dezvoltare al experimentului FP420 într-o colaborare internațională cu scopul de îmbunătățire a ATLAS-ului și a experimentului CMS (Compact Muon Solenoid) prin instalarea unor detectoare de particule adiționale mai mici la o distanță de 420 de metri de locul punctelor de interacțiune ale experimentelor principale.^{[18][19][20][21]}

Cox este cunoscut publicului ca prezentator al unui număr de programe științifice pentru BBC, sporind popularitatea unor subiecte precum astronomie și fizică.^[22] A fost descris drept succesorul natural pentru programele științifice ale BBC atât de David Attenborough cât și de Patrick Moore.^[23][24] El a avut de asemenea o oarecare faimă în anii '90 când a făcut parte din formația pop D:Ream cântând la keyboard.

În 2003 Cox se căsătorește cu Gia Milinovich, prezentatoare de emisiuni de știință în Statele Unite iar la 26 mai 2009 se naște primul lor fiu, George Eagle.^[61] Milinovich mai are un fiu pe nume Moki, dintr-o relație anterioară. În prezent familia locuiește în Battersea.^[3][4]

Cox își reamintește de copilăria fericită din Oldham în care avea preocupări precum dansul, gimnastica, "identificarea avioanelor" și chiar "identificarea autobuzelor".^{[nota 2]}. El a menționat atât în mai mult interviuri cât și într-un episod din Wonders of the Universe^[62] că, pe când avea 12 ani, cartea Cosmos a lui Carl Sagan a reprezentat un factor cheie în alegerea sa de a deveni fizician.^[1] Umanist fiind, Brian Cox este "Adept Distins" al British Humanist Association^[63], organizație de caritate care promovează umanismul. El este suporterul de o viață al echipei Oldham Athletic A.F.C. și deține un abonament pentru întreg sezonul la meciurile clubului

·         1972: William Gabriel Brînză (n. 3 martie 1972, Cărbunești, județul Prahova) este un politician român.
* 1973: Prințul Charles-Philippe Marie Louis de Orléans, Duce de Anjou (n. 3 martie 1973) este membru al Casei de Orléans.

Născut la Paris el este fiul cel mare al Prințului Michel, conte d'Evreux și a soției acestuia, Béatrice Pasquier de Franclieu. Bunicul patern a fost Prințul Henri, Conte de Paris, pretendentul orléanist la tronul Franței.

La 8 decembrie 2004, el a primit titlul de Duce de Anjou de la unchiul său, Henri, Conte de Paris și Duce al Franței, șeful Casei de Orléans, cu acordul regelui Juan Carlos I al Spaniei. Există unele controverse în utilizarea acestui titlu de către un prinț Orléans. Aceasta a fost în mod tradițional asociat cu șeful ramurei Casei de Bourbon care domnește în Spania, în calitatea lor de pretendenți legitimiști la tronul Franței din anul 1883 - în rivalitate cu Casa de Orléans.
În acel an, Henri, conte de Chambord, ultimul descendent pe linie directă a regelui Ludovic al XV-lea al Franței, a murit fără copii. Moștenirea legitimistă a fost revendicată de ramura senioare următoare a Bourbonilor, coborâtă de la un nepot mai mic al lui Ludovic al XIV-lea, Filip, Duce de Anjou. Deși Filip a încetat utilizarea titlului de Anjou când a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei în 1700 și a renunțat la drepturile sale de succesiune la tronul Franței în schimbul coroanei spaniole, unii legitimiști au susținut că nici unul dintre aceste acte nu au fost obligatorii.
Prin urmare, ei susțin în continuare descendența lui Filip d'Anjou în calitate de pretendent de drept la coroana franceză.

În 1986 Louis Alphonse de Bourbon a devenit pretendent legitimist ca succesor al tatălui său și i s-a acordat titlul de Duce de Anjou de către legitimiști.

* 1974: Ada Colau Ballano (catalană: [ˈaðə kuˈɫaw]; pronunție în spaniolă: /ˈaða koˈlau/; n. 3 martie 1974, Barcelona^[1]) este o politiciană spaniolă, activist social, investigator și apărător al drepturilor umane. Ada Colau este primar al Barcelonei din 13 iunie 2015, fiind prima pe lista Barcelona en Comú, o platformă civică constituită partid.

Printre acțiunile întreprinse cât timp a fost primar se numără următoarele: AirBnB și Homeaway au fost amendate, cu 600.000 de euro fiecare, pentru publicarea de anunțuri de apartamente turistice ce nu dețineau licență în acest scop.^[2]

Diferite bănci și entități deținătoare de apartamente nefolosite au fost amendate cu diferite sume, cea mai ridicată fiind de 315.000 euro.^[3]

Primăria Barcelonei nu poate desfășura activități cu societăți comerciale ce dețin puncte de lucru sau alte legături cu țări suspecte de spălare de bani, în urma unui decret din 2016

* 1975: Marius Panduru (n. 3 martie 1975, București) este un operator de imagine român, laureat de șase ori al Premiilor Gopo.

A studiat cinematografia la UNATC I.L. Caragiale din București. A absolvit facultatea în 2001.

Filmografie:

• 2006 — Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, regia Cătălin Mitulescu,
• 2006 — Ryna, regia Ruxandra Zenide,
• 2006 — A fost sau n-a fost?, regia Corneliu Porumboiu,
• 2008 — Restul e tăcere, regia Nae Caranfil,
• 2009 — Polițist, adjectiv, regia Corneliu Porumboiu,
• 2010 — Eu când vreau să fluier, fluier, regia Florin Șerban,
• 2011 — Periferic, regia Bogdan George Apetri^[3],
• 2013 — Mai aproape de lună, regia Nae Caranfil^[4],
• 2015 — Aferim!, regia Radu Jude,
• 2016 — De ce eu?, regia Tudor Giurgiu,

* 1976: Mădălina Pașol (n. 3 martie 1976, București, România) este o pianistăromână.

Provine dintr-o familie de muzicieni, membri ai importantelor orchestre românești, timp de trei generații. Tatăl ei a fost șef partidă violoncel al Orchestrei Radio din România, unde bunicul ei a performat timp de 40 de ani, în calitate de solist.

A primit primele lecții de pian de la bunicul său, la vârsta de trei ani. La vârsta de opt ani, are loc primul său recital transmis în direct la radio, iar la vârsta de nouă ani a debutat cu Orchestra de Camera Sinfonietta, la Ateneul Român, cu Concertul pentru pian în Fa minor de Johann Sebastian Bach.

După absolvirea liceului George Enescu, își urmează studiile, începând cu 1994, la Universitatea de Arte din Berlin, Germania, la clasa prof. Georg Sava și apoi la clasa prof. Pascal Devoyon.

Activitatea artistică a Mădălinei Pașol a fost recunoscută prin premii, burse, diplome la concursuri naționale și internaționale: bursa NaFög a Senatului Cultural German, bursa Fundației Paul Hindemith, bursa Universității de Arte din Berlin, bursa pentru studiile doctorale ale Universității de Muzică din București.

A fost una dintre finalistele Concursului Internațional pentru pian Busoni din Italia, a Concursului Internațional ARD de la Munchen și a primit premiul trei la Concursul Artur Schnabel.

În turneele sale, a concertat ca solistă sau în formații camerale împreună cu soliști și artiști de renume mondial precum clarinetistul Giora Feidmann în Filarmonica din Berlin, Jakov Kreizberg și Orchestra Operei Comice din Berlin, Orchestra Universității de Arte din Berlin.

În Romania, a urcat pe scenă alături de Filarmonica din Arad, Filarmonica Banatul Timișoara, Constanța, Ploiești, Filarmonica Oltenia Craiova, Târgu-Mureș, Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii Române împreună cu dirijorii Cristian Brâncuși, Ludovic Bacs, Paul Popescu, Iosif Conta, Robert Houlihan, Jin Wang^[1].

Pianista a înregistrat și filmat, printre altele, pentru Radio și Televiziunea Română, Deutschland Radio, Japan Television Productions, TVR Cultural^[2], RBB Kulturradio Germania, Radio România Actualități, Radio România Cultural.

Colaborări importante au avut loc cu următoarele instituții: Filarmonica "George Enescu"^[3][4], Serile Lipatti – Conacul Fundățeanca, Lipatti Evenings 2015, Kopavagur - Salurinn Concert Hall^[5] - Islanda, Festivalul PianoMarathon^[6], Muzeul „George Enescu“,^[7] Lotte Lehmann Akademie Perleberg, Sonntangskonzert am Bode Museum Berlin^[8], Institutul Cultural Român din Berlin.

Madălina Pașol, în recital la Ateneul Român.

Se dedică promovării tinerelor talente, artiștilor români și valorilor culturale naționale pe plan regional și internațional în cadrul Institutului de Arte, pe care îl conduce. Prin inițiative culturale precum „Pianina – Play me – CÂNTĂ!“^[9] în colaborare cu Metrorex – București și prin concertele educative din cadrul Bucharest Music Film Festival 2015^[10] organizat de ARCUB, pianista și-a propus să promoveze arta și cultura în spații neconvenționale.

În anul 2016, a colaborat cu Banca Națională a României, Bucharest Music Film Festival – ARCUB^[11], unde a interpretat Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski și a debutat ca pianist de jazz în cadrul Jazz Festival Ferentari - Ediția 1^[12].

Anul 2017 a marcat apariția Mădălinei Pașol alături de Orchestra Națională Radio la Festivalul Internațional „George Enescu”^[13], interpretând un concert de Mozart, sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea. Susține un concert de debut al compozitorului Dan Popescu pe scena Teatrului Național din București^[14]. De asemenea, cu ocazia centenarului nașterii lui Dinu Lipatti, pianista a oferit un concert-omagiu^[15] dedicat marelui muzician, la Institutul Cultural Român din Istanbul.

„În cele trei preludii (selectate din Caietul I.) de Claude Debussy: „Ce qu’a vu le vent de l’ouest” - „La fille aux cheveux de lin” - „Minstrels”) – piese devenite în timp relevante (și aproape obligatorii?) pentru un prag înalt de măiestrie pianistică – Mădălina Pașol a realizat o coregrafiere bine diferențiată a unei complexități de stări – de la eterică reverie la agitație pasională –, parcurgând o largă scală coloristică într-o perfectă stăpânire a ritmurilor, mereu în impresionistă remodelare.”

—Carmen Cârneci-Cavassi^[16]

·         1977: S-a nascut popularul cantaret irlandez Ronan Keating.
* 1977: Paulo Adriano (n. 3 martie 1977,^[1] Coimbra, Portugalia) este un fotbalistportughez care a jucat ultima oară la FC Anadia. În perioada 2007-2009 a jucat în România, la FC Brașov.
* 1980: Ana Maria Bican (n. 3 martie 1980, Zărnești, România) este o fostă gimnastă română.

·         1981: S-a născut Adrian Nicolae Dicu, finanțist
* 1981: Cristian Hăisan (n. 3 martie 1981, Iași) este un jucător român de fotbalcare a evoluat pe postul de portar.
* 1981: László Nagy (n. 3 martie 1981, Székesfehérvár)^[2] este un handbalistinternațional maghiar care evoluează la clubul MKB Veszprém KC, al cărui căpitan este.
* 1981: Cristina Scarlat (n. 1981, Chișinău^[1][2]) este o cântăreață moldoveancăde muzică pop. Ea a reprezentat Republica Moldova la Concursul Muzical Eurovision 2014 de la Copenhaga, Danemarca cu piesa "Wild Soul",^[3][4][5] nereușind să se califice în finală.

Prezentarea Cristinei Scarlat la Eurovision 2014

Cristina Scarlat a mai participat la preselecția națională, ”O melodie pentru Europa”, în 2011 cu piesa «Every Day Will be Your Day» și în 2013 cu «I Pray».^[6][7]

În data de 24 mai 2014, Cristina Scarlat s-a clasat pe locul 6 printre cele mai frumoase participante de la Eurovision 2014. Cristina a adunat peste de 21.000 de voturi pe site-ul wiwiblogs.com, devansând-o pe participanta Poloniei, Cleo, și fiind în spatele reprezentantei Ucrainei și a Portugaliei, Maria Iaremciuk și Suzy respectiv. Câștigătoatrea ”Eurovision Next Top Model 2014” a devenit românca Paula Seling, care a adunat 30.000 de voturi; pe locul doi clasându-se irlandeza Kasey Smith, iar pe trei olandeza Ilse DeLange

·         1982: Jessica Biel, actriță americană. Jessica Claire (Biel) Timberlake (n. 3 martie 1982 Ely, Minnesota) este o actriță americană. Ea a devenit cunoscută prin rolul jucat în filmul serial 7th Heaven. Jessica este o actriță franco-germană, ea are strămoși de origine irlandeză și indiană care au trăit în regiunea Colorado. Ca și copil ea a primit lecții de muzică, a și apărut ulterior în câteva musical-uri. În 1994 a început să lucreze în Los Angeles ca fotomodel. Jessica a început deja la 14 ani să apară ca actriță într-un serial cu Peter Fonda. Poza ei fără sutien apare în anul 2000 pe prima pagină a revistei „Gear Magazine”. Din cauza acestei fotografii, are probleme serioase cu producătorii serialului „7th Heaven”, fiind exclusă din serial o perioadă de timp. La cererea publicukui va reapare din nou în serial. Abia în 2003 va primi roluri în filme ca: „Texas Chainsaw Massacre”, „Blade: Trinity” și „Stealth”. Jessica primește în anul 2005 distincția Sexiest Woman Alive. În anul 2008 joacă alături de Ben Barnes în filmul „Easy Virtue”. Din 2012 este sotia celebrului cantaret/actor Justin Timberlake.
* 1985: Mariel Zagunis (n. 3 martie 1985, Beaverton, Oregon) este o scrimerăamericană specializată pe sabie, dublă campioană olimpică și dublă campioană mondială la individual, iar dublă campioană mondială pe echipe.

·         1989: Ioana Raluca Olaru, jucătoare româncă de tennis

* 1989: Shuichi Gonda (n. 3 martie 1989) este un fotbalist japonez.
* 1990: Irina Dorneanu (n. 3 martie 1990, Suceava, România) este o canotoare română legitimată în prezent la CSM Iași.

* 1992: Ada Alexandra Moldovan (n. 3 martie 1992, Târgu Mureș),^[1] cunoscută profesional ca ADDA, este o cântăreață română de muzică pop.

În 2012 a intrat în TOP 100 cele mai difuzate piese din România (MediaForest) cu piesa „Petre” feat. CRBL (locul 65),^[2] iar în 2013 a urcat până pe locul 26 cu aceeași piesă.^[3] În 2014 a ajuns în TOP 100 cu trei piese: „Îți arăt că pot” (26), „Ușor ușor” (49), „Fără aer” (57).^[4]

A câștigat locul 2 la concursul Battle of Songs. Piesa „Minți murdare” i-a produs avântul muzical și a adus-o în studioul lui Marius Moga.^{[necesită citare]} Loverboy (remake-ul piesei „Minți murdare”) este coloana sonoră filmului cu același nume, o colaborare cu Pacha Man. Un an mai târziu au urmat colaborări cu CRBL și Zhao. Piesele „Petre” și „Bani din cer” au intrat imediat în heavy rotation pe toate posturile de radio și tv din România. Primul single oficial se numește „Seara târziu”, iar compoziția este semnată de către Adda și Marius Moga.

A scris piese pentru Paula Seling, Andreea Bănică, CRBL, Hi-Q și alții.^[1]

În 2015 Adda a lansat un proiect inedit format din mai multe episoade muzicale, intitulat "Stările Addei"

* 1993: Antonio Rüdiger (n. 3 martie 1993) este un fotbalist german care evoluează ca fundaș central la Chelsea FC în Premier League din Anglia

* 1997: Karla Camila Cabello Estrabao (pronunțat în engleză /kə'mi'lə kəˈbeɪoʊ/, pronunție în spaniolă: /ka'mila ka'beʎo/; n. 3 martie 1997, Cojimar[*], Cuba^[1])^[2][3] este o cântăreață și textieră cubanezo-mexicano-americană. Aceasta a obținut faimă ca parte a trupei Fifth Harmony, format în timpul celui de-al doilea sezon al emisiunii The X Factor, în anul 2012. Grupul a semnat ulterior un contract cu companiile de înregistrări Syco Music și Epic Records, lansând un extend play și două albume de studio.

Cabello s-a lansat ca artistă solo prin câteva colaborări, notabil cea cu Machine Gun Kelly pentru single-ul „Bad Things” care a ajuns pe locul patru în clasamentul Billboard Hot 100 din Statele Unite. În urma părăsirii formației Fifth Harmony în luna decembrie a anului 2016, artista și-a lansat primul single solo, „Crying in the Club”, care a obținut un succes moderat. Reorientându-și muzica către piese cu influențe latino, albumul de debut omonim Camila (2018) a debutat pe prima poziție a topului Billboard 200^[4], promovat cu ajutorul single-ului „Havana". Acesta a ajuns pe locul unu în numeroase clasamente din întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și Regatul Unit.

Cabello s-a născut în Cojimar, Eastern Havana, Cuba^[5][6], fiind fica lui Sinuhe Estrabao și Alejandro Cabello. Aceasta este de origine cubanezo-mexică, tatăl ei fiind originar din Mexico City. De-a lungul copilăriei, Cabello și familiei au locuit atât în Havana cât și Mexico City, înainte de a se stabili la Miami, Florida^[5]. Aceasta a urmat cursurile liceului Miami Palmettol, însă a renunțat la școală în anul 2012, în timpul clasei a noua, pentru a urmări o carieră în muzică

Decese

·         1111 – A murit Bohemond I  (n. cca 1058 - d.3 martie 1111), Prinț de Taranto și Prinț de Antiohia,  unul dintre liderii Primei Cruciade. Cruciada nu a avut  un lider militar, ea fiind  condusa de un comitet de nobili. Bohemond a fost unul dintre cele mai importanti dintre aceste lideri
* 1554: Johann Friedrich I (30 iunie 1503 – 3 martie 1554), numit Johann cel Mărinimos, a fost Elector de Saxonia și șeful Confederației protestante a Germaniei, "Campion al Reformei".

Johann Friedrich a fost fiul cel mare al Electorului Johann și a primei lui soții, Sophie de Mecklenburg-Schwerin. Mama lui a murit la 14 zile după nașterea sa, la 12 iulie 1503. El a primit educație de la George Spalatin, care era prietenul și consilierul lui Martin Luther și, prin urmare, la școla lui Spalatin, Johann a dezvoltat devotamentul față de învățăturile lui Martin Luther. Cunoștințele sale de istorie au fost cuprinzătoare iar biblioteca sa, care conținea toate științele, a fost una dintre cele mai mari din Germania.

Johann Friedrich I

El a cultivat o relație personală cu Martin Luther, începând să corespondeze cu el în zilele când bula de excomunicare a fost aruncată împotriva reformatorului și a devenit un adept convins al lui Luther.
Cu viu interes a observat dezvoltarea mișcării reformatoare. El a citit cu nerăbdare scrierile lui Luther, a cerut tipărirea completă a primei ediții a operelor sale și în ultimii ani ai vieții sale a promovat elaborarea ediției Jena.

Influența luteranismul la curtea lui Johann Friedrich a fost vizibilă, de asemenea, prin traducerea de către Veit Warbeck a romanței frenceze Magelone, realizată în pregătirea căsătoriei lui Johann Friedrich în 1527; elementele catolice au fost suprimate.^[1]

Tatăl său l-a introdus în afacerile politice și diplomatice ale timpului și el a condus primele negocierile privind un tratat cu Hesse în Kreuzburg și Friedewald. A luat parte în mod activ la tulburările cauzate de afacerea Pack și Luther a fost recunoscător pentru eforturi sale, în ciuda tinereții sale, pentru menținerea păcii.

În 1532, Johann Friedrich i-a succedat tatălui său ca elector. La început el a domnit cu fratele său vitreg, Johann Ernest, însă în 1542 a devenit singurul conducător.

El a consolidat Biserica Luterană de stat prin instituirea unui Consistoriu electoral (1542). Când a izbucnit războiul în Schmalkaldic (1546), el a mărșăluit spre sud, în capul trupelor sale, dar invazia neașteptată a țării sale de către vărul său Ducele Maurice l-a obligat să se întoarcă. El a reușit să recucerească cea mai mare parte a bunurilor sale și să-l respingă pe Maurice, dar brusc împăratul s-a grăbit spre nord și l-a surprins pe elector. Bătălia de la Mühlberg din 24 aprilie 1547 i-a dispersta armata. El a fost rănit pe partea stângă a feței, rană care i-a lăsat o cicatrice urâtă de la ochi în jos pe obraz. A fost luat prizonier de Carol al V-lea și trimis în exil la Worms.

A fost eliberta la 1 septembrie 1552. ălătoria lui spre casă a fost un marș triumfal. A îndepărtat guvernului de la Weimar și a reformat condițiile țării sale, dar a murit în termen de doi ani. De o atenție specială din partea lui s-a bucurat Universitatea de la Jena. A murit la Weimar, Germania. la vârsta de 50 de ani.

·         1703: A încetat din viață Robert Hooke, astronom și fizician englez (n. 1653). Robert Hooke (n. 18 iulie 1635 — d. 3 martie 1703) a fost un savant englez, care a excelat ca astronom și fizician, fiind cel mai bine cunoscut pentru formularea legii de proporționalitate între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus, cunoscută ca „Legea lui Hooke” A descoperit rotația planetei Jupiter si forma eliptică a orbitei descrise de centrul de gravitație al Sistemului Pamant – Luna. Robert Hooke a stabilit si structura celulară a țesuturilor și a introdus, în 1665, în lucrarea sa, Micrographia, noțiunea de celulă.

·         1706: Johann Pachelbel, compozitor german (n. 1653)

·         1768: Nicola Porpora, compozitor italian (n. 1686)
* 1808: Johan Christian Fabricius (n. 7 ianuarie 1745, Tønder – d. 3 martie1808) a fost un zoolog danez, specializat în „Insecte”, care pe atunci includeau toate artropodele: insectele, arahidele, crustaceele și altele. A fost studentul lui Carl Linnaeus, și este considerat unul dintre cei mai importanți entomologi ai secolului al XVIII-lea, fiind recunoscut pentru denumirea a peste 10 000 de specii de animale; de asemenea, el a stabilit baza modernă pentru clasificarea insectelor.
* 1862: Prințesa Augusta Reuss de Köstritz (Auguste Reuss; 26 mai 1822 – 3 martie 1862) a fost prima soție a lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg.

Prințesa Augusta, al treilea copil și a doua fiică a Prințului Heinrich LXIII Reuss-Köstritz și a primei lui, contesa Eleonore de Stolberg-Wernigerode, s-a născut la Klipphausen, Regatul Saxoniei.^[1]

Familia ei aparținea liniei junior a Casei de Reuss.

La 3 noiembrie 1849 la Ludwigslust, Augusta s-a căsătorit cu Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, fiu al lui Paul Friedrich, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin.^[1] Împreună au avut șase copii.^[2]

• Frederic Francisc III (1851–1897) tatăl Alexandrinei, regină a Danemarcei și a Cecilei, ultima Prințesă Moștenitoare a Prusiei.
• Paul Frederic (1852–1923) căsătorit cu Prințesa Marie de Windisch-Graetz
• Maria (1854–1920) căsătorită cu Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei. Fiul lor, Kiril a devenit pretendent la tronul Rusiei după asasinarea vărului său Nicolae al II-lea al Rusiei.
• Nikolaus (1855–1856)
• Johann Albert (1857–1920) regent al Ducatului de Brunswick
• Alexandru (1859-1859)

Decesul timpuriu al Augustei a ridicat câteva întrebări la curte. S-a spus că Augusta a murit de "probleme bronhiale asociate cu boli de inimă".^[3]Un biograf a afirmat că a murit de un tip de febră.^[4]

Augusta a fost înmormântată în grădina Castelului Schwerin.

·         1863 - A încetat din viaţă Iancu Văcărescu, poet, considerat drept unul dintre primii poeţi ai literaturii române (poezia "Primăvara amorului")(n. 1792). Iancu Văcărescu (n. 1792, București – d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) și a participat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A fost sprijinitor al tuturor inițiativelor culturale și literare ale vremii: membru al Societății Literare din 1827, al Societății Filarmonice din 1833, al Asociației Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine și a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) și pe tinerii poeți (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu). Atitudinea politică antirusească și naționalistă îi aduce arestarea și exilarea în anul 1831.

·         1886 - A murit Anastasie Fătu, medic şi naturalist, autorul primului manual de botanică din ţara noastră, fondatorul Grădinii Botanice din Iaşi (n.02.02.1816)

·         1902 - A murit poetul Samson Bodnărescu (n.27.06.1840).

·         1913 - A murit Giovani Ioan Dimitrescu, tenor (n.30.12.1860).

·         1932: Eugen d'Albert, compozitor german (b. 1864)

·         1932 - Alfieri Maserati, fondatorul mărcii italiene omonime moare la vârsta de 44 de ani, în urma unor complicaţii rezultate dintr-un accident la curse. Aflieri Maserati era al treilea copil al familiei Maserati şi la fel ca şi fraţii săi a nutrit de mic pasiuni pentru inginerie şi automobilism. Iniţial Alfieri şi fratele său Bindo au lucrat pentru constructorul italian Isotta Franschini, dar apoi au hotărât să îşi facă propria afacere. Ceilalţi fraţi au hotărât şi ei să intre în afacere şi în 1925 compania a creat pentru Diatto, un alt constructor italian, primul model performant. Diatto s-a retras apoi din curse şi fraţii Maserati au înfiinţat Officine Alfieri Maserati S.p.A şi au continuat să producă maşini de curse. Alifieri s-a remarcat participând regulat în cursele auto, dar în 1927 a suferit un tragic accident, care i-a lăsat urme pe viaţă. Pe 3 martie 1932, Alfieri trebuia să treacă printr-o operaţie, dar complicaţiile au făcut ca acesta să moară pe masa de operaţii.

·         1939 - A murit medicul Dimitrie Gerota, membru corespondent al Academiei Române (n.1867).

* 1942: Prințul Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta (Amedeo Umberto Isabella Luigi Filippo Maria Giuseppe Giovanni di Savoia-Aosta; 21 octombrie1898 – 3 martie 1942) a fost al treilea Duce de Aosta și văr primar al regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial el a fost vicerege italian al Africii Orientale Italiene.

Amedeo s-a născut la Torino, Piedmont, A fost fiul cel mare al Prințului Emanuele Filiberto, Duce de Aosta (fiu al regelui Amadeo I al Spaniei) și al Prințesei Hélène de Orléans (fiica Prințului Philippe de Orléans) Străbunicul său a fost regele Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. De la naștere, Amedeo a fost cunoscut ca Duce de Apulia.

Amedeo a fost educat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford din Anglia. El a cultivat manierismul britanic, a vorbit engleza de la Oxford, și chiar s-a bucurat de vânătoarea de vulpi și polo. Amedeo a intrat în Armata Regală Italiană (Regio Esercito) și a luptat cu distincție în artilerie în timpul Primului Război Mondial. A părăsit armata în 1921 și a călătorit intens în Africa.

Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene (Regia Aeronautica). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care l-au forțat pe Senussi să fugă din Libia și să caute ajutor în Egipt.^[1]

La 4 iulie 1931, după decesul tatălui său, Amedeo a devenit Duce de Aosta.

La 5 noiembrie 1927, la Neapole, Italia, Amedeo s-a căsătorit cu verișoara lui, Prințesa Anne de Orléans (1906–1986), fiica Prințului Jean d'Orléans, Duce de Guise. Cuplul a avut două fiice:

• Margherita Isabella Maria Vittoria Emanuela Elena Gennara (n. 7 aprilie 1930 ka palatul Capodimonte). S-a căsătorit la 28-29 decembrie 1953 cu Arhiducele Robert de Austria (1915–1996), al doilea fiu al ultimului împărat al Austriei, Carol I. Cuplul a avut trei fii și două fiice.
• Maria Cristina Giusta Elena Giovanna (n. 12 septembrie 1933 la castelul Miramare). S-a căsătorit la 29 ianuarie 1967 cu Prințul Casimir de Bourbon-Două Sicilii, descendent din prinții spanioli ai Casei de Bourbon. Cuplul a avut doi fii și două fiice.

Fiul cel mare al Margheritei, Lorenz, Arhiduce de Austria-Este deține titlul de Prinț al Belgiei (din 10 noiembrie 1995) prin căsătoria lui cu Prințesa Astrid a Belgiei, singura fiică a regelui Albert al II-lea al Belgiei. Cei doi fii și trei fiice ale lor sunt membri ai familiei regale belgiene.

·         1943 - A murit Henri Focillon, istoric de artă şi estetician francez, membru de onoare străin al Academiei Române (n.07.09.1881).

·         1946 - A murit compozitorul George Fotino (n.23.02.1858).

·         1961 - A murit pianistul austriac Paul Wittgenstein; în timpul primului război mondial şi-a pierdut braţul drept, dar a continuat să cânte numai cu o mână, devenind un virtuoz al pianului, pentru care au scris concerte speciale pentru mâna stângă Serghei Prokofiev, Maurice Ravel şi Richard Strauss (n.05.11.1887).

·         1976 - A murit actriţa Marioara Voiculescu, directoare de trupă, protagonistă şi coregizoare în filmele produse de Leon Popescu (“Amorurile unei prinţese”) (n.1889).

* 1979: Molla Mustafa Barzani (în kurdă:Mela Mistefa yê Barzanî sau مستەفا بارزانی ,în arabă:الملا مصطفى البارزاني Al Molla Mustafa Al Barzani, 14 martie1903 Barzan, în zona Kurdistanului irakian, pe atunci în Imperiul Otoman, - 1 martie 1979 Washington) a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iranși mai ales în Irak.

·         1983: Arthur Koestler, scriitor austriac (n. 1905)
* 1987: Danny Kaye (născut David Daniel Kaminsky la 18 ianuarie 1913, Brooklyn, New York – d. 3 martie 1987, Los Angeles, California) a fost un actor evreu-american de film.

·         1992 - A murit poetul Emil Giurgiuca (n.27.12.1906).

* 1994: Elie Dulcu (n. 14 septembrie 1908, Aninoasa, Gorj - d. 3 martie 1994Focșani) a fost un scriitor, editor și traducător român. Activitatea sa editorială a fost axată în special pe traducerea ṣi publicarea lucrărilor cu caracter esoteric.
Elie Dulcu s-a născut la 14 septembrie 1908 în comuna Aninoasa din județul Gorj. Încă din tinerețe a fost atras de filosofia, istoria și învățăturile străvechi indiene. După absolvirea Școlii Normale din Târgu-Jiu urmează cursurile Universității din Cluj, facultatea de limba engleză. Autodidact prin excelență, își însușește franceza și italiana, iar mai târziu unele noțiuni de sanscrită. Atracția spre metafizică, inițierea în învățăturile esoterice îl determină ca, împreună cu fratele său George, absolvent cu titlul de doctor în fizico-matematici al Universității din Torino și asistent la Universitatea din Cluj, să abandoneze activitățile cotidiene și să se dedice publicării în România a unor lucrări inițiatice esoterice și nu numai.

* 1996: Marguerite Duras, numele la naștere Marguerite Donnadieu, (n. 4 aprilie 1914, Gia Dinh, aproape de Saigon în fosta Indochina Franceză – d. 3 martie 1996, Paris) a fost o romancieră și regizoare de film franceză, care s-a născut în Vietnamul de azi, dar a trăit și a activat toată viața în Franța.

Marguerite Duras a revenit în Franța în 1927 unde, după ce a studiat matematica, ­științele politice ­și dreptul, a cunoscut o prodigioasă carieră de romancieră (fiind considerată a fi parte a așa numitului curent literar nouveau roman), scenaristă și cineastă. Ulterior, după ce a scris scenariul larg recunoscutului film a lui Alain Resnais Hiroshima, mon amour, a continuat alte două cariere, cea de realizatoare de scenarii de film și, ulterior, cea de regizor de film.

În 1943 îi apare primul roman: „Les impudents”, dar a devenit cunoscută în anii '50, mai ales după ce a scris scenariul filmului Hiroshima mon amour (realizat în 1959), în regia lui Alain Resnais). Biografia sa a fost extrem de spectaculoasă. A fost, printre altele secretar al Ministerului Coloniilor, membră a Rezistenței Franceze, a lucrat ca jurnalist pentru revista Observateur. În 1950, romanul „Un barrage contre le Pacifique” este nominalizat la Premiul Goncourt, pe care totu­și îl ratează din cauză că simpatiza cu Partidul Comunist. Un alt roman, „Moderato cantabile” (1958), a fost ecranizat în regia lui Peter Brook, cu Jean-Paul Belmondoși Jeanne Moreau, care a primit la Cannes premiul pentru cea mai bună actriță. În 1984 prime­ște Premiul Goncourt pentru romanul „Amantul”.

A publicat zeci de volume de romane ­și nuvele. Opera ei, în aparență statică, e populată de personaje care încearcă să scape de singurătate, găsind un sens vieții lor prin recursul la o dragoste absolută, la crimă sau la nebunie. A scris numeroase scenarii de film; scenariul filmului „Hiroshima mon amour”, regizat de Alain Resnais, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu.

S-a stins din viață în 1996.

* 1998: Iosif Vasile Gaidoș (n. 7 iulie 1919, Ardud, județul Satu Mare - d. 3 martie 1998, Bocșa) a fost un pictor român din Banat, unul din reprezentanții grupului de artiști de la Bocșa Montană.

Iosif Vasile Gaidoș s-a născut la Ardud, județul Satu Mare, în 1919. A urmat clasele primare la Ocna Mureș, iar cele gimnaziale și liceul la Sebeș, Alba. În anii '40 a participat la cursurile libere ale școlii de pictură de la Baia Mare.^[1] A fost membru al mai multor asociații (Uniunea Artiștilor Plastici din Reșița, Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Caraș-Severin, Asociația culturală „Tata Oancea” din Bocșa) și inițiator al Cenaclului Artiștilor Plastici „Tiberiu Bottlik” din Bocșa.^[1]

A lucrat ca inginer minier la Lupeni și Teliuc (județul Hunedoara), Vlăhița (județul Harghita), Șuncuiuș (județul Bihor), Bocșa(județul Caraș-Severin).

În 1963 s-a mutat la Bocșa Montană (județul Caraș-Severin) unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Iosif Vasile Gaidoș a expus în 111 expoziții personale, atât în țară (Reșița, Cluj-Napoca, Hunedoara, Suceava, Târgu Jiu, Petroșani, Lupeni, Băile Herculane, Sebeș, Caransebeș, Bocșa) cât și în străinătate: Graz și Hartberg (Austria), La Valette-du-Var (Franța).

În 1966 a fost prezent cu trei lucrări în ulei la Expoziția țărilor socialiste de la Dresda, RDG. Foarte multe din lucrările sale se găsesc în colecții particulare din țară și de peste hotare iar numeroase lucrări sunt expuse în muzee:

• Muzeul Județean Reșița (36 de lucrări în ulei, 18 lucrări în acuarelă și 7 lucrări în pastel);
• Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș (două lucrari în pastel);^[2]
• Muzeul din Băile Herculane (două lucrări în ulei; 5 lucrări în pastel și acuarelă).

Iosif Vasile Gaidoș a realizat lucrări monumentale precum decorarea hotelului Gorj din Târgu Jiu. În colaborare cu Eremia Profeta a contribuit la realizarea picturii murale a bisericii ortodoxe din Bocșa Vasiovei.

A fost preocupat de aspectele etnografice ale existenței rurale. În acest sens are multe lucrări cu case țărănești din diferite zone etnografice ale țării.

A fost prieten cu artiștii Eremia Profeta, Tiberiu Bottlik, Tania Baillayre și cu Emma Alster Chencinski, sora lui Arnold Chencinski (cunoscut sub pseudonimul Borgo Prund), reprezentanți ai grupului de artiști de la Bocșa Montană

·         1999: Gerhard Herzberg, chimist de origine germană, laureat Nobel (n. 1904)
* 2005: Marinus ("Rinus") Jacobus Hendricus Michels (OON) (n. 9 februarie1928 - d. 3 martie 2005) a fost un fotbalist și antrenor olandez

·         2008 - Tenorul italian Giuseppe Di Stefano a decedat (n. 1921). A fost, ani de-a rândul, partenerul principal al Mariei Callas şi a cântat sub conducerea unor dirijori prestigioşi, precum Herbert Von Karajan
* 2010: Keith Alexander (n. 14 noiembrie 1956 în Nottingham - d. 3 martie 2010) a fost un antrenor și fotbalist britanic.

·         2013: A murit Dumitru Rucăreanu, actor român (n. 1932). S-a născut la 26 octombrie 1932, in oraşul Ghimbav din judeţul Braşov. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălţăţeanu si a fost repartizat la Teatrul Naţional din Craiova. Transferat la Teatrul de comedie din capitala a dat viata la zeci de personaje A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula Linişte, in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de Dragoste la zero grade (1964), Camera albă (1965), Asediul (1971), Aventuri la Marea Neagră (1972), Porţile albastre ale oraşului (1973), Agentul straniu (1974), Cercul magic (1975), Mastodontul (1975), Calotescu (1975), Gloria nu cântă (1976), Acţiunea Autobuzul (1977), Am o idee (1981), Miezul fierbinte al pâinii (1983), Scretul lui Bachus (1983), Sosesc păsările călătoare (1984), Cucoana Chiriţa (1986), Secretul lui Nemesis (1990), Harababura (1990). A cantat muzica usoara, romanţe, cântece de petrecere, a inregistrat un CD intitulat Sunt vagabondul vieţii mele, cu melodii scrise de Temistocle Popa. La ediţia din 2010 a Galei Comediei Româneşti, i s-a decernat premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră.
Filmografie:

• Dragoste la zero grade (1964), primul film color românesc
• Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 8
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Am o idee (1981)
• Sosesc păsările călătoare (1984)
• Secretul lui Bachus (1984)
• Căsătorie cu repetiție (1985)
• Secretul lui Nemesis (1987)

* 2017: Raymond Kopa (n. 13 octombrie 1931, Noeux-les-Mines – d. 3 martie 2017, Angers) a fost un jucător de fotbal francez

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Eutropie; Cleonic și Vasilisc; Duminica Înfricoșătoarei Judecăți - a Lăsatului sec de carne
• În calendarul romano-catolic: Sf. Cunegunda, împărăteasă; Sf. Marin, ostaș, martir
• În calendarul Greco-catolic: Ss. Eutropiu, Cleonic și Basilisc, martiri († secolul al III-lea)
• Ziua Mondială a Scriitorilor
• Ziua nationala a Bulgariei. Ziua Libertatii – Eliberarea de sub jugul otoman (1878). In urma războiului ruso-romano-turc din 1877 şi a Tratatului de la San Stefano din 1878, Bulgaria si-a obtinut independenţa formala fata de Imperiul Otoman, devenind principat autonom. Independenta deplină a fost declarata în 1908

ARTE 3 Martie

INVITAŢIE LA OPERĂ 3 Martie

Carmen de Georges Bizet

Nicola Porpora - Semiramide Riconosciuta complete work: 

MUZICĂ 3 Martie

Johann Pachelbel

Nicola Porpora, compozitor italian

Nicola Porpora - Salve Regina in fa maggiore: 

Willie Chambers, vocalist şi chitarist american (The Chambers Brothers)

Mike Pender (Pendergast), chitarist şi vocalist britanic (The Searchers)

The Searchers 

Eugen d'Albert, compozitor german

Jance Garfat, basist şi vocalist american (Sir Douglas Quintet, Dr. Hook)

Sir Douglas Quintet:

Dave Mount, baterist britanic (Mud)

Tribute To Dave Mount-Mud: 

Pianistul austriac Paul Wittgenstein, fără o mână

Wittgenstein: 

Snowy White, chitarist britanic (Thin Lizzy, Pink Floyd)

Thin Lizzy 

Christopher Hughes, baterist american (Adam & The Ants)

Chris Hughes 

Tenorul italian Giuseppe Di Stefano

ÎNREGISTRĂRI NOI:

POEZIE 3 Martie

Iancu Văcărescu

Biografie Iancu Văcărescu
Iancu Văcărescu (n. 1792, Bucureşti - d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) şi a participat la mişcarea de redeşteptare culturală şi naţională, sprijinind începuturile şcolii, teatrului, presei şi tipografiei româneşti. A fost sprijinitor al tuturor iniţiativelor culturale şi literare ale vremii: membru al Societăţii Literare din 1827, al Societăţii Filarmonice din 1833, al Asociaţiei Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine şi a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) şi pe tinerii poeţi (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).
Volume: „Poezii alese”, 1830 şi „Colecţie din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu”, 1848.

O ZI ŞI O NOAPTE DE PRIMĂVARĂ LA VĂCĂREŞTI
sau
PRIMĂVARA AMORULUI

N-am să scap, în piept port doru
Piste ape, piste munţi;
Văz că piste mări Amoru,
Când o vrea îşi face punţi.

La Carpaţi mi-au adus jalea,
Lor am vrut s-o hărăzesc;
Resunetu, frunza, valea,
Apele mi-o îmmulţesc!

Mii de pedici, mii de curse
Piste firea toat-a-ntins,
Lăcrămi în zădar sunt curse:
Unde-oi merge eu sunt prins.
........................................
Se întinde o câmpie
De subt poale de Carpaţi,
Câmp deschis de vitejie
La românii lăudaţi;

Surpături sunt de o parte,
D-un oraş ce a domnit;
O gârliţă-ncoaci desparte
Un crâng foarte-nveselit.

Acolo am eu căşcioară
Pe un vârf de delişor;
Curge-n vale-i o apşoară
Murmurând încetişor.

În potrivă zmăltuite
Dealuri altele se văd,
Ş-în vălcelile-nflorite
Miei pasc, alerg, se joc, şăd.

Lăsând ale lumei mare
Cinsti, nădejdi şi fumuri seci,
Amăgiri cu-ncredinţare,
Vrăjmaşi calzi, prieteni reci;

Acolo cu sănătatea,
Cu odihna însoţit,
Toat-a vieţii bunătatea
Dobândeam eu îmmulţit.

Când la vie, la grădină,
Când la câmp de multe ori,
Cu o muncă prea puţină
Pildă dam la muncitori.
Când cu mreji amăgitoare
Vii prindeam păsări din zbor;
Când prin ţevi fulgerătoare,
Cu plumb le-asvârleam omor.

Când cu câinii prin pădure
Vulpe, epure fricos,
Lupul nărăvit să fure
Îl răneam mai cu prisos.

Trăgeam mulţi din lăcuinţa
Ce-au adânc l-al apei fund;
Câţi, dând la-nşălări credinţa,
Undiţi lesne îi pătrund.

Muncă, luptă, călărie,
Jocuri, umblete pe jos,
M-întăreau cu veselie,
Şi-mi dau-nvederat folos.

Curăţia şi măsura
Masa mea împodobia,
Mulţumea stomah, ochi, gura;
Dar mă sătura d-abia.

Musele, ce-mi sunt dragi foarte,
Aveau ceasul hotărât,
Când cu cei carii n-au moarte
M-întâlneau numaidecât.

Cu nespusa lor dulceaţă
Minţile mi le-mmulţeau;
Mână, duh, ochi, limbă, viaţă
Toate mi le-nsufleţeau.
Atunci cu încredinţare
Desluşeam un veac mai bun;
Cu a cărui aşteptare
Răul, oamenii suppun.

D-amărunt privind natura,
Planeţi, răsărit, apus,
Stam gândind: Aşa făptura
Cine-ar fi-nvârtind de sus?!

Câtă slavă se cuvine
La unul ca El, i-o dam!
Ş-însumi mulţumit cu mine
Mă duceam şi mă culcam.

Dormind astfel într-o noapte
Somnu-ntâi, ca vre un ceas;
Mă deştept, înţeleg şoapte,
Simţ că de copil e glas.

Strigând întreb: "- Cine este?
Cine-aicea s-a băgat?
Cine-aici fără de veste
A-ndrăsnit de a intrat?"

Mă uit!... Ce să văz? Minune!
Prea ciudat un copilaş
Fricos cere ertăciune,
Se roagă să-i dau lăcaş.

Văz în spate-i arepi zmulte,
Port frumos, dar sfâşiat;
Gata el să-mi spue multe,
Eu de somn îngreuiat,
-"Las' - îi zic - om vorbi mâine,
Acum culcă-te de vrei,
De ţi-e foame, iată pâine,
Apă, vin de-i vrea să bei".

- "Dragul meu! d-acestea toate -
Zice el - îţi mulţumesc;
Ţi-e somn, văz; dar, de se poate,
Oareşce am să-ţi vorbesc.

Cât de mic sunt, vezi prea bine,
Nici beau, nici mănânc, nici dorm,
Şi acei ce sunt cu mine
Prea puţine ori adorm.

Somnul, celor care place,
E vrăjmaş omorâtor,
El îi face-n veci de zace
Ş-a mai multă viaţă mor.

Eu pe tine cu plăcere
Poci să te ţiu tot deştept;
Ş-orice-i vrea-ţi dau făr-a cere,
Să te rogi mult nu aştept.

Vorbind nu ştiu ce vrăji face,
Somnul văz că mi-a perit;
De unde dormeam în pace,
Îmbrăcat m-am pomenit.

Tot spre el, nevrând, mă poartă
Un puternic nu ştiu ce!
Ce-al ticnitei mele soartă
Fir, când el veni, tăie.
Frumos caută, îmi zâmbeşte,
Mi-e drag, îl iubesc mai mult.
C-o blândeţe el vorbeşte
D-aş vrea tot ca să-l ascult.

Zice: -"Aici nu este locu
Unde poci eu ca să-ţi spui
Cine sunt, la ce norocu
Mă făcu să mă suppui".

Binişor mă ia de mână,
Ş-într-o clipă m-aflu eu
În crângşor, unde-o fântână
Curgând face heleşteu.

Pe acelui undă lină
A nopţii făclie stând,
Îndoită dă lumină
Din oglindă-i s-întorcând.

Pe cer mii de mii de stele
Semănate străluceau;
La câmp focuri de surcele
De departe văpăiau.

Briliant vărsa cu fală
Al fântânei viu susur,
O tăcere, o luceală
Preste tot domnea-mprejur.

Firei, glasul cântăreţii.
Blândei, dulci privighitori,
Spunea-ntoarcerea verdeţii,
Ş-a luminei după nori.
Apoi doru-i venea-n minte,
Ea de jale se spărgea,
Nevorbind spunea cuvinte
Ce simţirea atingea.

Înfoca spuindu-şi tângu,
Subt ea un copaci stufos
Ce de nalt stăpânea crângu
Ne-a dat razem şezând jos.

Ast loc, el, şi vreme-alege,
Astfel începând vorbi:
"- Că e cea mai veche lege
Pe pământ ca-n cer, vei şti,

Cu plăceri, sau cu durere,
Câte trăesc, vor, nu vor,
Curând, ori cu-ntârziere
Stăpânite-a fi d-Amor.

Amor care dumnezeii,
Îl slăvesc de Dumnezeu
Ce-nblânzeşte tigrii, leii,
Ş-înalţă pe om, sunt eu".

Câte-a făcut biruinţe,
Câte jocuri, cui, mi-a spus;
Cum ia Joiu-nchipuinţe;
Ercule cum umple fus.

"- Slavă - zice - îndestulă
Nici o slavă nu-mi era,
Al meu braţ viteaz, de hulă,
Pretutindeni m-apăra.
Iar acuma făr-a prinde
Eu de veste nicidecum,
Fără arcu a-mi întinde,
Fugar m-am trezit pe drum.

Mare foarte a fost jocu
Şi de tot ne-aşteptat;
Într-ascuns viclean norocu
A mea stingere-a lucrat.

A puterei săvârşire,
Frumuseţele deplin,
Daruri mari au strâns oştire,
Şi oricâte spui, zic puţin.

La un loc toţi nurii creşte,
Şaisprezece anişori,
Ş-în fetiţă-nchipueşte
Fulger de biruitori!

Tocmai prin această ţară
Ce-o ştiam de tot a mea,
D-astfel d-întâmplare-amară
Eu nu mă puteam temea,

Neferit, fără gătire,
La arme nici mai gândind,
Plin de râsuri, de iubire,
La suppuşii mei venind.

Zăresc, văz aşa copilă,
Abia seama i-am luat,
Când mă aflu fără milă
Tot dodată desarmat.
Norocu gândea să poată,
Ca, prin ea meşteşugind,
Să mă-njuge-n veci subt roată;
D-abia am scăpat fugind.

Prin păduri coprins de frică,
Alerg, stau, mă uit, ascult;
Mă tem când o frunză pică;
Deşii mărăcini m-au zmult.

Când mi se părea d-aproape
Că vrăjmaşul m-a sosit,
Nezburând, adesea-n groape
Sărind, eu cădeam zdrobit.

A ta bună priimire
C-am scăpat m-a-ncredinţat,
Şi d-a lui nelegiuire
C-altu nu e vinovat.

Aş zbura d-aş avea stare,
La maică, la dumnezei;
De ruşine mi se pare
Că n-o să-i mai văz pe ei!

Resplătirea îmi aprinde
Jeratic nestins în pept,
Şi mirare mă coprinde,
Eu atât, cum mai aştept!

Biruirea mea în grabă
A putut a mă slăbi;
Dar din stare cât mai slabă
Mai curând poci m-întări.
Acum voi să se arate
D-am putere eu sau nu,
Ori sunt legile schimbate
După cum norocul vru".

Mişcare puţină face,
Stă, ş-îl văz iar se mişcând;
Filomel-atunci, când tace,
Când iar s-aude cântând.

Ea îi simte-ntâi puterea,
Şi cu glas petrecător
Tuturor apropierea
Spune-a dulcelui amor.

Cu ea mii de păsărele
Se unesc concertuind;
Şi deodată lună, stele,
De tot faţa-şi perd albind.

Saltă-n sus, pe lângă focuri
Călător şi ciobănaş;
Preresună-n multe locuri
Dulce glas de flueraş.

Toate se deştept, simt, cere
Magnetul însufleţit
Ce va prin împărechere
Sufletul a fi-ndoit.

Se deştept cele-nsoţite
Spre-a-nălţa slavă l-Amor;
Ne-nsoţite, despărţite,
Spre-a jăli cel mai trist dor.
Aurora se coboară
Din braţele lui Titon
Veselă şi rumeoară
Fără teamă de vrun zvon.

P-a ei cale semănată
De trandafiri vii la feţi
Vine, porţi deschide-ndată
Zâmbitoarei dimineţi.

Focurile-şi respândeşte
Noaptea lor se suppuind,
Norii toţi îi aureşte
Viaţa firei înnoind.

Băşicuţele de roă
Ce pe iarbă strălucesc
Câmpului dau zmalturi nuoă,
Florile l-înveselesc.

De miroase îmmulţite
Balsam viu din ele dând,
Zefir dulci suflări trimite
Ici şi colo se jucând.

Arătorul ce sileşte
Boii săi cei grei la pas
Cântând spune ce doreşte
Tare răsun-al lui glas.

Plăcute zbierări de turme,
Aerul îl umple tot;
Tauri grei p-ale lor urme
Apăsate mugiri scot.
Căluşaoa d-altă parte,
Lor respunde nichezând;
Ecco prelungind în parte,
Al ei glas tot s-înălţând.

Ochiului s-arăt grămadă
Turnuri, case, vii, grădini,
Munţi verzi, munţi d-o zăpadă
Lucitoare fiind plini.

Ducând apă cânt fetiţe.
Mai încolo lângă oi,
Spun, ca ele ciobăniţe
Că sunt bine câţi sunt doi.

Ecco prea cu îngrijire
Al lor cântec rescântând,
Drag îl duce la simţire
Şi desmiardă orice gând.

Rândurele zbor s-întrece,
C-o aripă răzuesc
Unda, ce-şi torn pe trup rece,
Recorite s-întăresc.

Face fluturi mii să zboare,
Cum va zefiraş uşor;
Albini fac din floare-n floare
Furtişag nestricător.

Se înalţă cu mândrie
Soarele pre răsărit,
Toate lui cu bucurie
Pe loc închinări trimit.
Prin armonie nespusă
De acord unsunător;
Firea e-n mişcare pusă;
Orice ton resun-amor!!

Înlăţită mi-e simţirea
Acum simţ deosebit,
Simţind văz deosebirea
De simţit şi de simţit.

Sângele mi s-înnoeşte,
Minţile mi se desleg,
Orice glas mie-mi vorbeşte,
Orice ton eu înţeleg.

Vinele repede-mi bate,
Firei voi să dau respuns,
La simţirile-nălţate
Al meu glas e neajuns.

Dar mi-e inima deschisă
Ş-în lăuntru ei văzut,
Spune cu o mută zisă
Că ce simţ mi-e prea plăcut!

Ajung ca în aromire,
De plăcere îmbătat,
Când d-Amor cu o zâmbire
Ca din vis sunt deşteptat.

"- Tinere iubite!-mi zice,
Destul, te cunosc acum;
De tine acum ferice,
Acum calci pe al meu drum!
Calcă cu statornicie,
Rabdă tot neostenit,
Ş-orice întâmplare vie
Nu fi desnădejduit!

Ce ai mai scump, mai sfânt, mai mare
Legăminte omeneşti;
Gând, păreri, încredinţare,
Toate să mi le jertfeşti!"

Ceasornicu indreptat Tu, care vremea ne spui ca trece, Ne-aduci aminte des, moartea rece, Vino acuma, ia-nvatatura, Schimba nedreapta a ta masura ! Stii ticalosul om ce putine Poate sa aiba ceasuri de bine. Cind dar asupra-i raul se scoala, Cind stapineste razboi sau boala, Vezi saracie, necaz, durere Cind vezi primejdia in putere ; Atunci fa anul d-un sfert sa fie, S-al sfert sa treaca, sa nu mai vie ! Iar cind tu vrajba vezi lepadata, De sot sotia apropiata, Parinti, fii, fratii si-arat iubire, Cum lor povata da sfinta fire, Cind a oricaruia cuget spune, Multumiri scumpe de fapte bune, Cind chiar vrajmasului meu fac bine ; Cit ziua, sfertul atuncea tine ! Vezi a mindriei la om pieire Nemilostiva neomenire, Nelegiuire ca unelteste, Prietesugu ca se raceste, Vezi patriotii cu neunire Siliti, iubitii, spre despartire, Vezi tu un cuget fara de lege, Ca sfinte noduri va sa dezlege, De simtiri inima cind vezi seaca, Fa ca minutul, anu sa treaca. Cind vezi dreptatea ca biruieste, Cind despartitii inger uneste, Cind toti romanii au cinste mare, A simpatici cind vezi lucrare, Cind obstea noastra e fericita, Cind vezi in brate-mi p-a mea iubita. Vezi ca sint mintile mele duse D-ale iubirei placeri nespuse, Atunci secunda fa s-intirzie. D-un bun an bisect fa-o sa fie !!! Asa, placuta, tu, dindu-mi pace, Si eu prieten al tau m-oi face ; Iar cum bati ceasuri de vei mai bate Neamu-ti darapan dupa dreptate ! Caci fara nici o milostivire Superi auzul s-orice simtire, Cind fara vreme spui ca e vreme : De rau. de moarte, tot a ne teme.

Pacea

Cresti in san pe
Plutu, pace mult bogata,
Ramura maslinu-ti da veselitoare.
Sarpe la picioare ai nevinovata ;
D-orice maiestrie, zboara, iubitoare !

Cornu-nbielsugarii adu-ne indata !
D-armuri, de pavazi, vino arzatoare,
Grasul, roditorul, albul piept ne-arata,
Puie caduceu-ti iar negotu-n floare.

Scump insarcinata de flori, spicuri, poame,
Daruieste noua faceri mii de bine !
Izgoneste rele, boale, ciuma, foame !

Prea intemeiate fa s-avem cu tine
Sfinte de neamuri pravili econoame !
Fericirea noastra nezmintita tine !

Horia Bottea, poet şi prozator

Biografie Horia Bottea
Horia Bottea (n. 3 martie 1891, d. 22 iunie 1948) a fost un poet şi prozator român. În paginile sale de proză are o atitudine apropiată de avangardă (pentru care a fost inclus în cartea lui Dan Gulea "Evoluţia avangardei româneşti"), dar în versuri este un modernist moderat adeseori tributar lui Arghezi (de altfel, volumul "Game" este dedicat chiar lui Arghezi).

Opere

* Game, 193?
* Game şi pendulări, Colecţia Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983

Insula

Insula să mă lase guşterilor, când plouă,
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în ţară nouă,
De malul blând şi dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt şi cald,
Valurilor, în cute şi în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră şi lină şi bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe ţărm sârbesc,
Cum paşii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaştrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aştrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele şi cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al şopârlei mici pe pământ.

...Să o ridice în halucinarea regală a broaştei ţestoase.

Poetul Samson Bodnărescu

Biografie

Samson Bodnarescu, poet, prozator si dramaturg roman, s-a nascut pe 27 iunie 1840 in satul Voitinel, judetul Suceava. Dupa absolvirea liceului si obtinerea diplomei de bacalaureat in 1865, Samson Bodnarescu ocupa postul de profesor si pedagog la Institutele Unite din Iasi. In aceasta perioada devine si membru al societatii culturale Junimea, condusa de Titu Maiorescu.

Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.

Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru. 

Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868. 

O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.

Soarele mire

I

Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire

Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.

II

Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,

Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.

III

Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa

Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.

Poetul Emil Giurgiuca

Biografie Emil Giurgiuca
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, Bucureşti) a fost un poet şi traducător român, unul dintre cei mai activi şi mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de "tineri poeţi ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucişare discretă şi armonioasă dintre modernism şi tradiţionalism.
A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefaţată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad.
A realizat antologiile "Poeţii tineri ardeleni" (1940) şi "Transilvania în poesia românească" (1943).
În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară şi a fost profesor secundar de română şi limbi clasice la două licee din Bucureşti. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocaţie pentru poezia patriotică (deşi nu în mod exclusiv). Oricum, poetul a refuzat să semneze vreun omagiu ceauşist şi a preferat să stea deoparte de centrul vieţii literare, chiar dacă, atunci când era premiat, nu refuza ostentativ premiul. 
A fost căsătorit cu Mara Giurgiuca, care a fost şi ea traducătoare, mai precis din literatura germană.
Liviu Grăsoiu a publicat la Editura Vestala o monografie intitulată "Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor".

Opere

* Anotimpuri, Colecţia Abecedar, 1938
* Dincolo de pădure, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol I", Bucureşti, 1943
* Poemele verii, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964
* Cântece de ţară, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967
* Poezii, Colecţia Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 (cuvânt înainte de Dragoş Vrânceanu şi desene de Catul Bogdan)
* Semne pe scut, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972
* Poeme, Colecţia Poeţi români contemporani, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989 (ediţie definitivă; cuvânt înainte de Ion Dodu Bălan şi coperta de Constantin Guluţă)
* Antologie centenară. 1906-2006, Editura Corvin, Deva/Brad, 2006 (ediţie îngrijită de Tudor Giurgiuca)

Cuvintele

Cuvintele sunt grunjii de culori,
Reflexe din jăratecul latent,
Esenţe vii, nescuturate flori
Şi semne unui sens incandescent.

Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.

Şi se-ncheagă-un tânăr univers
Şi singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal şi undă în care mă cuprind.

Sau mă aleg cu aburul suflat
În dimineţile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munţii cu stelele şi codrii patriei.

Despărțire

Rămas bună ţarină a belşugului
Şi-a copilăriei mele cuib de cuc!
N-o să mai cresc, n-o să mai cânt pe drumul plugului
Şi smuls de lângă boii blânzi, mă duc, mă duc...

Dacă mi-ar creşte umbra-n câmp altoii,
Precum tot câmpul îmi va creşte-n gând.
Prin tină şi pe trup cu biciul ploii
Pe drumul toamnei aş porni cântând.

Ştiu: plugu-n şură mi s-a rugini,
La poartă doi părinţi bătrâni vor plânge,
Sub cer strein şi mohorât voi rătăci
Fără de ţintă, fără soare, fără sânge...

Pe-aici va arde vara înăbuşită-n buruiană,
Un loc în strana dreaptă va fi mereu pustiu.
Mama va duce flori şi-a plânge la icoană
Şi satul va fi trist că nu mai viu...

La o cicoare

Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.

Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.

Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.

TEATRU/FILM 3 Martie

Cu Dumitru Rucăreanu

Biografie

Actorul Dumitru Rucăreanu s-a născut la 26 octombrie 1932, in orașul Ghimbav din județul Brașov.

A invațat la liceul Principesa Elena din Brasov si dorea sa urmeze Conservatorul din București. Studiase la Școala Populară de Arte din Brașov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu si a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova. A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959 si a jucat in rolul lui Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Pavlik - O chestiune personală de Alexandr Stein, Ionescu - Arcul de Triumf de Aurel Baranga, Efim Lukici - Zări de necuprins de Nikolai Virta, etc.

S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitala si a dat viata la zeci de personaje. A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale, Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, D’ale protocolului de Paul Everac, Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.

A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula "Liniște", in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de "Dragoste la zero grade" (1964), "Camera albă" (1965), "Asediul" (1971), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Porțile albastre ale orașului" (1973), "Agentul straniu" (1974), "Cercul magic" (1975), "Mastodontul" (1975), "Calotescu" (1975), "Gloria nu cântă" (1976), "Acțiunea Autobuzul" (1977), "Am o idee" (1981), "Miezul fierbinte al pâinii" (1983), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Coana Chirița" (1986), "Secretul lui Nemesis" (1990), "Harababura" (1990).

La ediția din 2010 a Galei Comediei Romanesti i s-a decernat premiul de Excelență pentru întreaga carieră.

A decedat la 3 martie 2013 în București și a fost incinerat.

Filme cu Dumitru Rucareanu

·         Cuscrele (2005)

·         Dulcea saună a morții (2003) - Doctorul

·         Cucoana Chirița (1986) Trailer

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Secretul lui Nemesis (1985) Trailer

·         Secretul lui Bachus (1984) - ofiţer de miliţie Trailer

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Amurgul fantanilor (1983)

·         Am o idee (1981) - Tipurdea

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Reteaua "S" (1980) - ofiter de Securitate

·         Drumuri în cumpănă (1979)

·         Falansterul (1979)

·         Acțiunea Autobuzul (1978) - Matei

·         Toate pânzele sus! (1977)

·         Cercul magic (1975)

·         Mastodontul (1975) - Tobosarul

·         Porțile albastre ale orașului (1975) - Tunarul Mazilu

·         Aventuri la Marea Neagră (1972) - Nuny

·         Dragostea începe vineri (1972) - Medicul veterinar Gruiescu

·         Războiul domnițelor (1969)

·         Ziaristii / (1969)

·         Camera alba (1964)

·         Dragoste la zero grade (1964)

Casatorie cu repetitie (1985),HD: https://youtu.be/o43KelatERo.

Dumitru Rucareanu: http://youtu.be/VcvPRe3Hh4g.

Mihail Sorbul - A doua tinerete 1991

Fantoma turmelor - Vasile Rebreanu

Bel-Ami - Guy de Maupassant

SFATURI UTILE 3 Martie

ASPIRINA ȘI CURĂȚENIA

Indiferent de cat de mult te straduiesti sa speli hainele albe, uneori comiti o greseala. Drept urmare, acestea capata un aspect murdar. Si odata cu el, la fiecare spalare, hainele tale isi pierd tot mai mult din stralucire.

Oricum ar fi, exista o solutie pentru aceasta problema, iar ea se gaseste chiar in dulapul tau cu medicamente.

Este vorba de aspirina!

Vei avea nevoie de aproximativ 5-6 pastile la o masina de spalat. Poti accelera procesul daca faramitezi pastilele inainte sa le adaugi.

Daca ai pete mai "serioase", poti dizolva cateva pastile de aspirina intr-un lighean plin cu apa calduta., apoi poti lasa la inmuiat in acea apa circa 30 de minute. La final, ia hainele deja inmuiate si baga-le la masina de spalat.

Programeaz-o la un program normal de spalare, la o temperatura de maxim 40 de grade si te asigur ca vei scapa de cele mai dificile pete.

Aceasta practica "scoate" cu succes petele de sange, vin rosu, cafea sau orice alta pata dificila!

Nu mai sta pe ganduri, incearca de maine aceste trucuri si viata ta se va usura, fara sa mai cheltui bani in plus pe produse scumpe de curatare a hainelor.

GÂNDURI PESTE TIMP 3 Martie

De la Iancu Văcărescu: