MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 19 IUNIE 2019

Bună dimineața!

Încep această postare cu un program muzical din vara în care trecusem în clasa a X-a (1962):

Summer Music - 1962!

O zi minunată vă doresc!

ISTORIE PE ZILE 19 Iunie

Evenimente

· 987 – Ludovic al IV-lea, încoronat rege al Franţei.

· 1269: Regele Ludovic al IX-lea al Franței ordona ca toti evreii gasiti in public, fara semnul de identificare reprezentat de o stea galbena, sa fie obligati la plata unei amenzi de zece livre de argint. Ludovic al IX-lea (n.25 aprilie 1214 – d. 25 august 1270), rege al Franței din 1226, până la moartea sa, a fost membru al Casei de Capet , fiul regelui Ludovic al VIII-lea și al Blancăi de Castilia. Este singurul rege al Franței care a fost canonizat, și prin urmare există mai multe localități numite în onoarea sa, printre care St.Louis, Missouri , în Statele Unite. A înființat Parlamentul de la Paris si a condus două cruciade care au contribuit la prestigiul lui. Pentru a finanța prima cruciadă Ludovic a ordonat expulzarea tuturor evreilor camatari. Această acțiune îi permitea lui Ludovic să confiște proprietățile evreilor expulzați, pe care le putea folosi în cruciada sa, dar cu toate acestea, nu a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din datorie a fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigore al IX-lea arderea a 12.000 de copii ale Talmudului, cartea sfanta a evreilor. Pe lângă legislația împotriva evreilor și camătăi, Ludovic a extins atribuțiile Inchizitiei, mai ales sudul Franței, unde erezia catara era foarte puternică.

· 1306: A avut loc Bătălia de la Methven, în timpul primului război pentruindependență scoțian (1296 - 1328). Scoțienii condusi de Robert Bruce au fost infranti de englezi, cu putin timp înainte de ivirea zorilor.

· 1464 - Regele francez Ludovic al XI-lea infiinteaza serviciile poştale.

· 1502 - Împăratul Maximilian I si Anglia semneaza Tratatul de la Anvers.

· 1669 - Parlamentul polonez il alege pe Litouwer Michael Wisniopwiecki ca rege.

· 1807 - Amiralul Dmitry Senyavin distruge flota otomana în batalia de la Athos.

· 1848 Guvernul provizoriu al Valahiei este arestat în urma unui complot al boierimii reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București). În urma unor acțiuni energice a maselor, Guvernul provizoriu este eliberat, iar cei doi colonei arestați. În această acțiune a maselor s-a remarcat Ana Ipătescu.

· 1857 - La Paris, a fost încheiat un Tratat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman, cu privire la frontiera dintre acesta din urmă şi Rusia, prin care s-a hotărât ca Delta Dunării şi Insula Şerpilor să fie repuse sub suveranitatea Porţii Otomane, în loc de a fi alipite Moldovei.

· 1862: Cu susținerea lui Lincoln, Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale.

· 1866: este adoptată Legea asupra taxelor vamale a Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, fiind și prima lor organizare vamală.

· 1870: Statele Confederate din Sud sunt în mod oficial readmise în Statele Unite ale Americii, iar Confederatia rebela a sudistilor încetează să mai existe, dupa infrangerea acesteia in Razboiul Civil purtat impotriva statelor antisclavagiste din Nord.

· 1875: In Herţegovina se declanseaza revolta populara antiotomana.

· 1906: S-a deschis, în parcul din Dealul Filaretului (actual „Carol I"), „Expoziția generală română", dedicată împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I (1866-1914).

· 1912 - In SUA, se decide ca ziua de munca sa aiba 8 ore.

· 1917: Regele George al V-lea al Marii Britanii, schimba numele german al Casei Regale britanice, Saxa-Coburg- Gotha, in Windsor.Tara sa se afla in plin razboi cu Germania si aliatii acesteia. Același lucru s-a întâmplat în Belgia unde numele Casei Regale a fost schimbat în van België (olandeză) sau de Belgique (franceză).

· 1930: Canadianul Robin Beardmore a efectuat primul zbor cu planorul peste Canalul Mânecii.

· 1948 - Panama si Costa Rica recunoaşte Israelul.

· 1953: Soții Julius și Ethel Rosenberg au fost executați, în SUA, sub acuzația ca au livrat Uniunii Sovietice secretul bombei atomice. Condamnați în 1951, au fost ultimii americani executați pentru spionaj. Procesul de spionaj al secolului a durat numai 2 zile și a declanșat în întreaga lume, în contextul „războiului rece", manifestații antiamericane. În 1993, cei doi au fost achitați, în urma procesului de revizuire deschis de cei doi copii ai soților Rosenberg

· 1956: Actrita americana Marilyn Monroe se căsătorește cu scriitorul american Arthur Miller.

· 1961: Kuwaitul își declară independența față de Marea Britanie. Kuweit este un stat suveran, tânăr și redus ca dimensiuni, situat în Peninsula Arabică. În largul coastelor de nord-est se află Insula Bubiyan, cu un relief de câmpie. În schimb, partea de vest a Kuweitului seamănă cu o deltă, dominată de Munții Ad Dibdiba cu altitudini de până la 306 metri. Se învecinează în sud cu Arabia Saudită, iar în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de Kuwait este un derivat al cuvântului arab ākwāt, plural kūt, care înseamnă „fortăreață construită lângă apă”.

· 1964: Senatul Statelor Unite a aprobat Legea drepturilor civile – Civil Rights Act of 1964 , a fost un act legislativ de o importanță deosebită pentru Statele Unite ale Americii, care a eliminat majoritatea formelor de discriminare împotriva afro-americanilor și femeilor, incluzând segregarea rasială. Legea a stopat, de asemenea, și aplicarea inegală a dreptului de a vota și a fi votat. Segregarea rasială, care fusese aplicată anterior în locurile de muncă, în școli și în general în locurile publice (numite cvasi-eufimistic, “public accommodations”) a fost îndepărtată.

· 1983: A fost inaugurat podul rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m, circulația desfășurându-se pe patru benzi

· 1987: Biserica Sfânta Vineri - Hereasca, cu hramul „Cuvioasa Parascheva" (datând din 1645) a fost demolată. Prin grija preotului paroh, Gheorghe Bogdan, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și muzeul Herești. Pe locul bisericii a fost construit blocul 105 B

· 1991: Ia sfarsit ocupaţia sovietică din Ungaria. Prezența trupelor sovietice în Ungaria a fost formalizată prin tratatul din 1949 de asistența reciprocă, care a acordat dreptul Uniunii Sovietice la o prezență militară continuă, asigurând astfel si controlul politic al acestei tari. Forțele sovietice din Ungaria au făcut parte din așa–numitul Grup Central al Forțelor cu sediul în Baden, lângă Viena.

· 1992: România și Republica Azerbaidjan au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

· 1998 - Papa Ioan Paul al II-lea a sosit, la Salzburg, pentru o vizită de trei zile în Austria.

· 1999 - Forţele sârbe s-au retras din zona 2, situată în centrul şi estul provinciei Kosovo, conform acordului încheiat cu NATO.

· 2000: Biroul Electoral al Municipiului Bucureşti a anunţat câştigătorul turului doi al alegerilor locale pentru Primăria Bucureştiului în persoana candidatului PD, Traian Băsescu.

· 2001: Guvernul Năstase şi-a asumat răspunderea în Parlament, pentru legea investiţiilor directe.

· 2001: A fost realizat, pentru prima dată în România și în Europa Centrală și de Est, un transplant de inimă artificială de ultimă generație „Novacor" – un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului (Institutul de Boli Cardiovasculare Fundeni din București)

· 2001: S-a redeschis, pentru public, Muzeul figurilor de ceară (muzeul Grevin din Paris), după șase luni de lucrări de restaurare, primele de la inaugurarea sa în 1882; printre cele 80 de noi exponate se numară și statuile actorului Arnold Schwarzenegger, designerului Jean-Paul Gaultier, cântărețului Ray Charles

· 2001: Parlamentul de la Budapesta a adoptat cu 303 voturi “pentru”, 187 “împotrivă” şi 8 abţineri, Legea privind statutul maghiarilor din ţările vecine. Guvernul României a luat notă de acest lucru şi de faptul că observaţiile părţii române nu au fost luate în considerare.

· 2002: Premierul socialist ungar, Peter Medgyessy, a recunoscut, în faţa Parlamentului, că a activat ca ofiţer de contraspionaj la Ministerul Finanţelor, în perioada 1977-1982, în timpul regimului comunist.

· 2003: Limba română: Se lansează versiunea localizată a Wikipediei. Versiunea de la această dată se află arhivată aici.

· 2007: Un camion incarcat cu explozibili a lovit o moschee siita din centrul Bagdadului, omorand 87 de persoane si ranind multe altele.

· 2008 - A intrat în vigoare armistiţiul încheiat între gruparea Hamas şi Israel în Fâşia Gaza.

· 2009: Au loc mari confruntari armate in nord-vestul Pakistanului, in regiunea tribala Waziristan de sud, intre armata si fortele islamiste talibane.

· 2012: Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a cerut azil în Ambasada Ecuatoriului din Londra, de teama extrădarii în SUA după publicarea de documente clasificate anterior, inclusiv a unor imagini a unor crime ale armatei americane impotriva civililor.

· 2014: Prințul Felipe, singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia, a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea. Felipe al VI-lea de Bourbon și Grecia (Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos de Borbón y de Grecia) (n. 30 ianuarie 1968, Madrid) este actualul rege al Spaniei. A urcat pe tron la 19 iunie 2014, după abdicarea tatălui său, regele Juan Carlos I.

Nașteri

· 1301 - Prinţul Morikuni, Shogun japonez (m. 1333).
* 1417: Sigismondo Pandolfo Malatesta, numit și „Lupul din Rimini”, (n. Rimini, 19 iunie1417 - d. Rimini, 9 octombrie 1468), fiu al lui Pandolfo al III-lea Malatesta și al amantei sale Antonia da Barignano, a fost un condotier^[1] italian, senior al Rimini și al Fano, din 1432, în timp ce fratele său, Domenico Malatesta a fost senior al Cesenei. Membru al Casei de Malatesta, seniori ai Rimini între 1295 și 1500, Sigismondo Malatesta este un personaj istoric faimos prin trădările sale, prin provocările la adresa moravurilor din societatea italiană a secolului al XV-lea. Era considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai redutabili comandanți militari ai epocii sale.

A fost învestit cu titlul de cavaler de împăratul Sigismund de Luxemburg, al Sfântului Imperiu Romano-German. Considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai îndrăzneți condotieri din Italia, îl întâlnim în multe bătălii care caracterizează această perioadă. În mai multe rânduri a fost în solda papilor, a comandat trupele venețiene în campania contra Republicii Ambroziene^[2] și contra lui Francesco Sforza, și chiar, în 1465, împotriva Imperiului Otoman. I-a ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să rupă asediul la Piombino, cu o manevră care i-a surprins atât pe inamici cât și pe aliați. Pentru aceste reușite, a fost primit triumfal la Florența. Aceste acțiuni l-au mâniat pe regele Aragonului, care l-a urât toată viața și i-a cerut fiului său să distrugă statul lui Malatesta.

Sigismondo Pandolfo Malatesta rugându-se la Sfântul Sigismund, frescă de Piero della Francesca, în Tempio Malatestiano din Rimini

A fost un poet și mecena al artelor. Lui îi datorăm crearea unuia dintre monumentele simbol ale orașului Rimini și al întregii Renașteri: Templul Malatesta, în italiană Tempio Malatestiano^[3], creat de Leon Battista Alberti.

A avut, pe rând, trei soții legitime: s-a căsătorit cu Ginevra d’Este în 1434, decedată în 1440, cu Polissena Sforza^[4], în aprilie 1442, decedată în 1448. Acestea, se pare, au fost asasinate de Sigismondo. Cea de-a treia și ultima soție legitimă a lui Sigismondo Malatesta a fost Isotta degli Atti (circa 1432 - 1474), cu care s-a căsătorit în 1456, și care îi era amantă încă din 1445, pe când Polissena trăia. Relația lui Sigismondo cu Isotta a fost cunoscută de public din 1449. Doar această a treia căsătorie nu a fost încheiată pentru obținerea unui avantaj politic sau militar.

În 1461, Papa Pius al II-lea l-a acuzat pe Sigismondo Malatesta de uxoricid^[5] (că le-a asasinat pe cele două soții ale sale, Ginevra și Polissena)^[6], și că a ucis și alte persoane, și l-a excomunicat. Ginevra d'Este a murit otrăvită, Polissena Sforza a murit sufocată cu un prosop. Sigismondo a pus să fie ucis un călugăr franciscancare a refuzat să-i divulge secretul spovezii Polissenei.

Din căsătoria cu Ginevra d’Este nu au rezultat copii. Polissena Sforza i-a dăruit doi copii Galeotto, născut în 1442 și mort la câteva luni de la naștere, și Giovanna (1444 - 1511). Din relația cu Isotta degli Atti, au rezultat patru copii: Giovanni (născut în 1447 și mort după câteva luni de la naștere), Antonia (1451 - 1483), Sallustio, Vittorio.

După excomunicarea lui Sigismondo Malatesta, Isotta s-a ocupat de conducerea orașului Rimini, în numele soțului său, iar după moartea acestuia, survenită în 1468, în numele fiului lor, Sallustio. Sallustio a fost ucis, în anul următor, la ordinul lui Roberto Malatesta, fiu nelegitim al lui Sigismondo, care a preluat controlul orașului.

Sigismondo Pandolfo Malatesta a decedat la vârsta de 51 de ani, în 1468. Corpul său a fost înmormântat în Templul lui Malatesta^[3], care nu era încă terminat.

Portretul lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, de Piero della Francesca (circa 1451).

· 1566: Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoția — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa.

A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581^[2]. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori.^[3] Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.^[4]

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia,^[5] inclusiv Complotul Prafului de Pușcă(Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentulenglez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez^[6] Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.^[7] .

Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și dramei elizabetane a continuat, cu scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon, care au contribuit la o cultură literară înfloritoare.^[8] Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum Daemonologie (1597) sau Basilikon Doron (1599).^[9] Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi.

Portret al lui Iacob copil, 1574

Iacob a fost singurul fiu al reginei Maria I a Scoției și a celui de-al doilea ei soț, Henry Stuart, Lord Darnley. Atât Maria cât și și Darnley erau strănepoți ai regelui Henric al VII-lea al Angliei prin fiica acestuia, Margareta Tudor, sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Domnia Mariei în Scoția a fost nesigură, ea și soțul ei fiind romano-catolici și confruntându-se cu o rebeliune a nobililor protestanți. În timpul dificilului lor mariaj,^[11] Darnley s-a aliat în secret cu rebelii și a conspirat la uciderea secretar privat al reginei, David Rizzio, cu doar trei luni înainte de nașterea lui Iacob.^[12]

Iacob s-a născut la 19 iunie 1566 la Castelul Edinburgh și ca moștenitor al tronului automat a devenit Duce de Rothesay și Prinț și Mare Steward al Scoției. A fost botezat "Charles James" la 17 decembrie 1566 într-o ceremonie catolică ținută la Castelul Stirling. Nașii lui au fost: regele Carol al IX-lea al Franței (reprezentat de John, Conte de Brienne), regina Elisabeta I a Angliei (reprezentată de Francis Russell, Conte de Bedford), și Emmanuel Filibert, Duce de Savoia (reprezentat de ambasadorul Philibert du Croc).^[13]

Tatăl lui Iacob, Darnley, a fost ucis la 10 februarie 1567 la Edinburgh, probabil ca o răzbunare la moartea lui Rizzio. Iacob a moștenit titlurile tatălui său Duce de Albany și Conte de Ross. Maria era deja nepopulară și căsătoria ei la 15 mai 1567 cu James Hepburn, al 4-lea conte de Bothwell, care era suspectat că era implicat în uciderea lui Darnley, a sporit la nepopularitatea ei. În iunie 1567, rebelii protestanți au arestat-o pe Maria și au întemnițat-o la castelul Loch Leven; ea nu și-a mai văzut fiul niciodată. A fost obligată să abdice la 24 iulie 1567 în favoarea fiului ei minor Iacob și l-a numit regent pe fratele ei vitreg nelegitim, James Stewart, Conte de Moray.

Îngrijirea lui Iacob a fost încredințată contelui și contesei de Mar, aflat în siguranța Castelului Stirling.^[15] Iacob a fost încoronat rege al Scoției la vârsta de 13 luni, de către episcopul de Orkney, la 29 iulie 1567.^[16] Consiliul Privat al Scoției a ales drept preceptori ai lui Iacob pe umanistul George Buchanan, Peter Young, Adam Erskine și David Erskine.^[17]Buchanan l-a supus pe Iacob la bătăi regulate dar, de asemenea, i-a insuflat o pasiune pe tot parcursul vieții pentru literatură și învățare.^[18] Buchanan a căutat să-l crească pe Iacob în teamă față de Dumnezeu, un rege protestant care să accepte limitele monarhiei, așa cum era prezentat în tratatul său De Jure Regni apud Scotos.^[19]

În 1568 Maria a evadat din închisoarea de la Castelul Loch Leven. Contele de Moray a învins trupele Mariei în Bătălia de la Langside, obligând-o să plece în Anglia, unde a fost întemnițată de Elisabeta. La 23 ianuarie 1570, Moray a fost asasinat de James Hamilton de Bothwellhaugh. Următorul regent a fost bunicul patern al lui Iacob, Matthew Stewart, al 4-lea Conte de Lennox, care, un an mai târziu a fost ucis la Castelul Stirling de susținătorii Mariei. Succesorul său, contele de Mar, s-a îmbolnăvit grav și a murit la 28 octombrie 1572 la Stirling. Boala lui Mar, a scris James Melville, a urmat unui banchet ținut la Palatul Dalkeith de James Douglas, al 4-lea Conte de Morton.^[20]
Morton a fost executat la 2 iunie 1581, acuzat cu întârziere de complicitate la uciderea Lordului Darnley.^[21] La 8 august, Iacob l-a făcut pe Lennox singurul duce din Scoția.^[22] Regele în vârstă de 15 ani a rămas sub influența lui Lennox timp de încă un an.

Iacob VI și I
Portret al lui Iacob I de John de Critz, c. 1605

· 1595 - Wladyslaw al IV-lea Vasa, rege al Poloniei (1632/48).

· 1623 - S-a născut matematicianul şi filozoful Blaise Pascal. ("Les pensées") (m. 19 august 1662). A avut contribuții în numeroase domenii ale științei, avand contributii importante asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune si vid. A fost preocupat si de construirea unor calculatoare mecanice. În urma unei revelații religioase în 1654 a abandonat matematica și științele exacte dedicandu-si viața filosofiei si teologiei. În onoarea contribuțiilor sale în știință numele Pascal a fost dat unității de măsură a presiunii, precum și unui limbaj de programare.

· 1764: S-a născut la Montevideo, generalul Gervasio Artigas, fondatorul statului sud-american Uruguay; (d. 23 septembrie 1850). Supranumit „părintele independenței uruguayene^” este prețuit pentru victoriile sale în cursul războiului de independență și pentru ideile sale democrate și pro-Americane.
* 1877: Charles Coburn (n. 19 iunie 1877 – d. 30 august 1961) a fost un actor de teatru si film american, laureat al Premiului Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Charles Coburn

· 1882 - S-a născut Ştefan Zeletin, sociolog, economist şi filosof. ("Burghezia româna, originea şi rolul ei istoric") (m.20 iulie 1934)

· 1891 - S-a născut John Heartfield, pictor, ilustrator de cărţi, membru al grupului Dada din Berlin. (m. 1968)
* 1896: Wallis, Ducesă de Windsor (născută Bessie Wallis Warfield; 19 iunie1896^[1] – 24 aprilie 1986) a fost o celebritate mondenă americană care s-a căsătorit a treia oară cu Prințul Eduard, Duce de Windsor, fostul rege Eduard al VIII-lea al Regatului Unit.

Ducesa de Windsor
anterior Mrs Simpson
Wallis Simpson în 1936, anul căsătoriei cu Ducele de Windsor

· 1899: George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică
Se naște la București ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan.^[3] Copilul e crescut de impiegatul CFR Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu „femeia din casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu (și trebuie menționat că acesta a rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea – evitată consecvent de scriitorul însuși –, atât în exprimarea orală, cât și în scris, a prenumelui „George“, de fapt incorectă, dar tot mai frecventă în ultima vreme, este o ispravă a posterității: tolerată și în cele din urmă acceptată, ea se explică foarte probabil prin interpretarea, bine intenționată, însă eronată, a pseudonimului „G. Călinescu“). Se mută la București în 1908, an în care se înscrie la gimnaziul Gheorghe Șincai. În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat învăluit în aura mediocrității.
După parcurgerea primelor două clase primare la Iași, la Colegiul Carol I, a celorlalte două la București, la Școala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București, își încheie studiile medii la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și pe cele universitare la Facultatea de Litere și Filozofie din București, la care intră în 1919. Își ia licența în Litere în 1923. Teza de licență purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan.

Editează, de asemenea, revistele Sinteza în 1927, în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală Capricorn în 1930. Aventura de a avea propria sa revistă se încheie cu un eșec financiar, dar în paginile acestor reviste descoperă rețeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste constituie astfel un soi de poligon de încercări. Dar poate cea mai fertilă experiență e cea de cronicar la revista Viața românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în Adevărul literar și artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care va da titlul unei cărți de eseuri.

Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre Avatarii faraonului Tla, o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru prima dată de el. De fapt își extrăsese un capitol din propriul său volum, Opera lui Mihai Eminescu, pe care îl dactilografiase în cinci exemplare și îl trimisese membrilor comisiei de examinare. Apoi va fi numit conferențiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din București.

Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă ș.a.). Publică, după 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului.^[7] A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965.

Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, Cartea nunții este un roman despre căsătorie, Bietul Ioanide și Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide și apoi și în Scrinul negru), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat după aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).

Opera:

Studii de estetică și literatură universală

Principii de estetică (1939)
Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Sensul clasicismului (1946)
Studii și conferințe (1956)
Scriitori străini (1967)
Ulysse (1967)

Poezie

Poezii (1937)
Lauda lucrurilor (1963)
Lauda zăpezii (1965)

Teatru

Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)^[12]
Ludovic al XIX-lea (1964)
Teatru (1965)

Proză

Cartea nunții (1933)
Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)

Istorie și critică literară

Viața lui Mihai Eminescu (1932)
Opera lui Mihai Eminescu (1934)
Viața lui Ion Creangă (1938)
Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
Universul poeziei (1947)
Nicolae Filimon (1955)
Gr. M. Alecsandrescu (1955)
Ion Creangă (Viața și opera) (1964)
Vasile Alecsandri (1965)

George Călinescu

* 1899: György Piller (n. 6 iunie 1899, Eger, Ungaria – d. 6 septembrie 1960, San Francisco, California) a fost un scrimer maghiar care a practicat floreta și sabia. A fost dublu campion olimpic la sabie atât la individual, cât și pe echipe. A cucerit și șase medalii de aur la Campionatul Internațional, inclusiv două la individual.
* 1900: Irina Constanziu-Vlassopol (n. 19 iunie 1900, Iași – d. 1979, București), a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele Dacia, Oituz (1930 – 1932). Pe cargoul Inginer N. Vlassopol, alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile Buenos Aires, Rosario, Montevideo. Și-a dovedit pe deplin abilitățile de lup de mare într-o furtună din strâmtoarea Messina, când salvează nava de la naufragiu.

Divorțează în anul 1936, soțul plecând cu cele două nave deținute în străinătate unde le înmatriculează sub pavilion Panama. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, Irina Constanziu-Vlassopol a fost decorată de Regele Carol al II-lea„pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III.

După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale. Irina Constanziu-Vlassopo moare în 1979, la București.

* 1903: Henry Louis „Lou” sau Buster"^[8] Gehrig (n. Heinrich Ludwig Gehrig; 19 iunie 1903 - d. 2 iunie 1941) a fost un jucător american de baseballcare a jucat pentru New York Yankees timp 17 sezoane, între anii 1923 și 1939, cu care a câștigat All-Star-ul de șapte ori consecutiv,^[9] S-a retras la 2 mai 1939, după ce a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, boală care îi poartă numele.^[10] În același an a fost inclus în Baseball Hall of Fame.

* 1914: Mitropolitul Antonie (Antonie Bloom, pe numele de mirean Andrei Borisovici Bloom; n. 5/19 iunie 1914, Lausanne, Elveția - d. 4 august2003, Londra), a fost un episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolit de Suroj, filosof și predicator. Este autorul a numeroase cărți și articole în diferite limbi despre viață spirituală a comunității ortodoxe.

Andrei Bloom s-a născut pe 19/6 (stil vechi) iunie 1914 la Goda în Lausanne, ca fiul unui membru al serviciului diplomatic rus, Boris E. Bloom (1882-1937), a avut rădăcini scoțiene. Mama acestuia, Xenia N. Scriabin (1889-1958), a fost sora celebrului compozitor Alexander Scriabin. Copilăria tânărului Andrei a fost în Persia, unde tatăl său a fost consul mulți ani

După revoluția din Rusia, familia acestuia a fost forțată să părăsească țara timp de mai mulți ani rătăcind prin Europa, ca mai apoi în 1923 să se stabilească în Paris (Franța)

În vârstă de 14 de ani, Andrei citește Biblia și se întoarse spre Hristos, fiind un membru activ al RSCM, dar în același timp și enoriaș al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Paris.

În 1931 a fost hirotonisit ipodiacon, pentru a ajuta altarul și biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, singurul așezământ al Patriarhiei Moscovei din Paris.

După terminarea școlii, este admis la Sorbona acolo unde absolvă facultatea de Biologie și Medicină (1938).

La data de 10 septembrie 1939 primește în taină voturile monahale pe jumătate (rasoforia), ca mai apoi să meargă pe front ca și chirurg militar (1939-1940). După întoarcerea acasă, lucrează ca medic în Paris. În timpul ocupației Franței a participat la mișcarea de rezistență franceză, a fost un medic în subteran, anti-fascist.

La 17 aprilie 1943, tânărul Andrei primește logodirea Marelui Mire (tunderea în monahism) cu numele de Antonie în cinstea Sfântului Antonie de Kiev (al Peșterilor). Tunderea în monahism a avut loc la mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev).

Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1].

În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot și îl trimite în Marea Britanie ca preot spiritual al comunității alglicano-ortodoxe Sf. Alban și Sf. Serghie (1948-1950).

La 1 septembrie 1950 este numit paroh al Bisericii stavropighiale Sf. Filip Apostolul și Sf. Serghie din Londra.

07 Ianuarie 1954 este data în care este ridicat la rangul de egumen (stareț), iar în 9 mai 1956 ridicat la rangul de arhimandrit.

În luna decembrie a aceluiași an a fost numit Paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului și Tuturor Sfinților din Londra. Rangurile de stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa.

La data de 29 noiembrie 1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonisit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop de Klishinsky și Jacob (Virvos), episcopul de Apamea și Vicar al Patriarhului de Constantinopol, fiind numit Exarh pentru Europa de Vest.

În 1958 el a fost membru activ al discuțiilor teologice între delegațiile și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Anglicane.

În 1961, a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse luând parte la Congresul organizat de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), în New Delhi.

În 1962, Episcopul Antonie este ridicat la rangul de arhiepiscop și însărcinat cu organizarea de parohii ortodoxe ruse în Marea Britanie și Irlanda. La dată de 10 octombrie 1962 este înființată Eparhia de Suroj a Bisericii Ortodoxe Ruse din Marea Britanie. Predicile sale au atras în sânul Bisericii Ortodoxe sute de englezi pe care i-a și convertit.

* 1914: Eugen Tănase (n. 19 iunie 1914, la Poiana Sibiului, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria – d. 11 octombrie 2006, la Timișoara) a fost un poet, prozator, traducător, dramaturg, lingvist și profesor universitar român.

Eugen Tănase s-a născut la Poiana Sibiului, la 19 iunie 1914, fiu al Mariei și al lui Ioan Tănase, care era învățător. Școala a urmat-o în satul natal și la Sibiu. După absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu, a urmat cursurile Facultății de Litere, secția limba franceză, a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, între anii 1931 – 1935. După absolvirea facultății, rămâne la Catedra de limbi romanice a acestei facultăți, în paralel, funcționează ca suplinitor în învățământul preuniversitar.

Între 1938 – 1943, este bursier al Franței, la Universitatea din Montpellier, unde își susține teza de doctorat, cu titlul « Essai sur la valeur et les emplois du subjonctif en français » sub îndrumarea lui Jean Bourciez. Lucrarea a fost publicată la Montpellier, în 1943. Teza complementară se referea la traducerea în proză cadențată a Cântării lui Roland, lucrare apărută la Sibiu, în 1942.

După revenirea în țară, în 1944, a predat la Școala Normală din Sibiu, apoi s-a stabilit la Cluj, fiind asistent la Universitate, unde a devenit titular, în 1948.

Din 1966, este profesor la Universitatea din Timișoara, de unde se va pensiona, în 1974.

În anii 1991 – 1992, 1996 – 1997, funcționează la universități private din Timișoara.

* 1921: Louis Jourdan (născut Louis Robert Gendre; n. 19 iunie 1921 – d. 14 februarie 2015) a fost un actor francez de film.

Louis Jourdan

* 1923: Július Korostelev (n. 19 iunie 1923, Martin, Slovacia - d. 18 octombrie 2006, Torino) a fost un jucător și antrenor de fotbal din Cehoslovacia. Și-a început cariera la Turčiansky Svätý Martin, apoi a jucat în Italia. Retras în 1957 și-a început cariera ca antrenor și a antrenat între altele la Piacenza Calcio și Juventus Torino. Cu echipa națională a Cehoslovaciei a jucat împotriva Elveției, la 14 septembrie1946, meci al cărui rezultat a fost 3–2.

* 1924: Jean Petrovici (n. 19 iunie 1924, Roman - d. 8 februarie 2005, București) a fost un regizor de filme documentare român.

Filmografie:

Pui de șoim (1953)
Chemare (1957)
O vizită prietenească (1958)
Cartierul nostru (1959)
Un om obișnuit (1960)
Carnet de practică (1961)
Oameni bogați (1962)
Pretutindeni muncesc oameni (1963)
Școala de la Meri (1964)
Pasiuni (1965)
Zilele Sighișoarei (1965)
Scoica (1966)
Ziua recoltei (1966)
Tradiții (1967)
Digul (1968)
Muguri (1969)
Atenție, fragil! (1969)
Chimia în slujba agriculturii (1969)
Cravata roșie (1969)
Acoperișul (1970)
Scurtcircuit (1970)
Visele copilăriei (1971)
A XXVII–a aniversare (1971)
Vizita președintelui Consiliului de Stat al României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Finlanda (1971)
Vizita președintelui Consiliului de Stat al României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Maroc (1971)
Băile Felix (1972)
Adunarea populară din 1 Mai (1972)
Creșterea vacilor în I.A.S. (1972)
Porumbeii și fanfara (1973)
Vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceausescu în județele Vaslui și Iași (1973)
Vizita oficiala a tovarășului Nicolae Ceaușescu în unele țări ale Americii Latine. Republica Cuba (1973)
Vizita oficiala a tovarășului Nicolae Ceaușescu în unele țări ale Americii Latine. Oaspeți de onoare ai Republicii Costa Rica (1973)
23 August 1973 (1973)
Universul lor (1974)
După 16 ani (1974)
Orizont XXX Bacău (1975)
Efectele biologice ale curentului electric (1975)
Avanpremieră (1976)
Chimia româneasca la TIBCO ’75 (1976)
Mihai Eminescu (1976)
Nivea – semicentenar (1976)
Partener comercial de prestigiu, chimia (1976)
Platformele de foraj marin (8 filme) (1976-1982)
Docul uscat (1977)
O industrie a frumuseții (1977)
Fabricat în România – „Gloria” – Platforma de foraj marin (1978)
La închiderea ediției (1978)
Nivea 50 – La închiderea ediției (1978)
Petronauții (1978)
Premieră în largul Mării Negre (1978)
Treptele pietrei (1978)
Colaborare și cooperare reciproc avantajoase (1979)
Drumul pietrei (1979)
Imprudențe mici, consecințe mari (1979)
Industria chimică româneasca – prezent și perspectivă (1979)
Industrialexport la salonul chimiei (1979)
ICECHIM XXX (Album festiv) (1980)
O nouă premieră industrială (1980)
Prim plan – Cercetarea științifică în dezvoltarea industriei chimice (1980)
Trei starturi (1980)
Vasilache și Mărioara (1981)
Geneza (1982)
Constantin Lucaci (1985)
Virtuozitate (1987)
Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari (1988)
Flăcările din adâncuri (1989)
Un vis prometeic (1989)

* 1925 - S-a născut Charlie Drake, actor şi cântăreţ britanic.

* 1926:

Constantin Moraru

Constantin Moraru (19 iunie 1926 — 8 martie 2015) este un specialist în domeniul fiziologiei, biochimiei, geneticii și ameliorării plantelor, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

Membrul corespondent Constantin Moraru s-a născut la 19 iunie 1926 în satul Chiuit, județul Edineț într-o familie de țărani. În anul 1949 a absolvit cu mențiune Institutul Agricol din Chișinău, timp după care a activat în aceiași instituție până în 1958 în calitate de asistent, apoi conferențiar universitar. Concomitent cu activitatea didactică, pe parcursul acelor ani a reușit să acumuleze un vast material experimental în domeniul biologiei formogenezei culturilor de câmp, ce a servit ca bază pentru teza de doctorat în agricultură susținută cu succes în anul 1954. Rezultatele științifice, înalt apreciate de comunitatea științifică, calitățile manageriale au avut un rol decisiv pentru adoptarea hotărârii conducerii republicii referitoare la numirea sa în 1958 în funcția de director al Institutului de Cercetări Științifice pentru Culturile de Câmp. Grație aptitudinilor organizatorice, institutul condus de Constantin Moraru în scurt timp a devenit un centru științific recunoscut în domeniul ameliorării culturilor de câmp nu numai în republică, dar și peste hotare.

Activitatea fructuoasă în cercetare, performanțele manageriale au servit reper pentru a fi numit la vârsta de numai 35 ani în funcția de Ministru al Agriculturii Republicii Moldova (1961-1962). Erudiția vastă în domeniile agriculturii și biologiei i-a permis să se realizeze ulterior și ca director al Institutului de Pedologie și Agrochimie „N. Dimo” (1963-1967) și a Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM (1970-1978). În acea perioadă elaborează teza de doctor habilitat pe care o susține cu succes în 1972. Timp de cca 50 ani și-a desfășurat activitatea științifică și științifico-organizatorică în cadrul Academiei de Științe a Moldovei ca cercetător științific superior (1962-2963, 1967-1970) și șef de laborator (1962 - 2011).

Constantin Moraru a fost unul din fondatorii Academiei de Științe a Moldovei. Profesorul Constatntin Moraru s-a expus printr-o activitate științifică amplă, contribuind la fondarea unei noi direcții științifice, ce rezidă în reglarea formogenezei plantelor prin acțiunea radiației solare de înaltă altitudine în alternanță cu întunericul. Realizând multiple experiențe complexe care modelau acțiunea radiației spectrului solar cu diferit raport dintre energia sumară a radiației albastre, violete și ultraviolete și energia razelor roșii a stabilit că radiația solară, caracteristică zonei latitudinii de 22°, ce corespunde condițiilor muntoase și pre-muntoase, este factorul principal ce induce mutații și recombinații la plante. Aceste rezultate au stat la baza noțiunii conceptuale despre formogeneza ereditară, conform căreia procesele formogenezei pot fi dirijate prin acțiunea radiației solare de înaltă altitudine în alternanță cu întunericul. In corespundere cu acest asamblu de idei au fost cre¬ate noi forme de grâu comun cu calități valoroase precum rezistență la ger și secetă. Formele obținute pot fi utilizate în procesul de ameliorare în vederea creării de noi soiuri productive, cu o calitate înaltă a boabelor, rezistență la secetă, asigurând astfel securitatea alimentară a populației și a economiei naționale.

O altă problemă, asupra căreia și-a focusat activitatea membrul corespondent C. Moraru se referă la elucidarea mecanismelor rezistenței plantelor la factorii abiotici nefavorabili - ger, secetă, arșiță în scopul elaborării căilor de sporire a recoltelor în condițiile caracteristice climei republicii. Ideile elaborate privitor dependența nivelului de rezistență a plantelor către factorii stresogeni de cantitatea histonei H1 în organele plantelor au fost confirmat experi¬mental și înalt apreciat de specialiștii din domeniu. Recunoașterea acestor rezultate este documentată prin nominalizarea membrului corespondent al AȘM, Constantin Moraru, ca „Savant al anului”, 2002, pentru contribuția în dezvoltarea Fiziologiei plantelor, cu oferirea de către Centrul Internațional Biografic, Cambridge, Anglia, a Certificatului de onoare și a Medaliei de aur. Sub îndrumarea membrului corespondent C. Moraru au fost elaborate și susținute 3 teze de doctorat.

Pentru activitate prodigioasă, merite deosebite în cercetare, membrului corespondent Constantin Moraru i s-a conferit medalia „Pentru rezultate deosebite în muncă” , ordinal „Gloria Muncii” (1996), medalia “Dimitrie Cantemir” (2011).

Constantin Moraru s-a evidențiat prin particularitățile sale omenești. Și-a consacrat viața organizării cercetării și s-a aflat printre mohicanii științei autohtone. Va rămâne un om de omenie, simplu, mărinimos, gata să vină în ajutor în fiecare clipă.

* 1926: Elisabeth Axmann (n. 19 iunie 1926, Siret, România - d. 21 aprilie2015, Köln, Germania) a fost o traducătoare și scriitoare de limba germană, originară din România

Elisabeth Axmann și-a petrecut copilăria în Bucovina, Moldova și Transilvania, deoarece tatăl ei, Karl Axmann, care era funcționar public, a fost tranferat adesea dintr-o localitate în alta.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial familia sa a răspuns inițiativei Heim ins Reich („Înapoi în Imperiu”) prin care Germania nazistă "repatria" etnicii germani, având în vedere că familia sa venise în Bucovina din Sudetenland. După intrarea Armatei Roșii familia a fugit din nou, ajungând la Buziaș, unde au fost prinși din urmă de Armata Roșie. Numai prin mituirea unor responsabili a putut scăpa, în 1945, de Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică. ^[4]

A reușit să dea bacalaureatul în 1946/47 și apoi a început studiile universitare la Cluj, în anul 1947.

În 1954 s-a căsătorit cu Titus Mocanu, purtând de acum numele de Elisabeth Axmann-Mocanu și s-a mutat la București, unde s-a angajat ca redactor la secția de cultură a ziarului Neuer Weg. În 1970 s-a angajat lector la Editura Kriterion, iar din 1972 a lucrat ca redactor la publicația Neue Literatur. În această perioadă a făcut multe traduceri.

În 1977 a fugit din România și s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde a continuat să scrie.

· 1927: S-a nascut in com. Gușoeni, județul Vâlcea) cunoscuta scenaristă și regizoare de film română, Malvina Urșianu.

· 1928 - S-a nascut Tommy de Vito, chitarist si vocalist american (Four Lovers, Four Seasons).
* 1928: Tamara Alioșina-Alexandrova (n. 19 iunie 1928, Harkov, Ucraina — d. 24 decembrie 1996, Chișinău, Republica Moldova) a fost o cântăreață de operă (mezzosoprană) de origine ucraineană din Republica Moldova.

A studiat între anii 1953–1958 la Conservatorul de Stat din Harkov, în clasa profesorului E. Petrova. A început să lucreze la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău în anul 1958.

Printre rolurile interpretate se numără:

Mireasa țarului de N. Rimski-Korsakov (Liubașa)
Evgheni Oneghin (Olga, Dădaca și Larina)
Dama de pică (Contesa și Polina)
Vrăjitoarea de P.I. Ceaikovski (Kneaghina)
Carmen de G. Bizet (Carmen)
Aida și Trubadurul de G. Verdi (Amneris, Azucena)
Norma de V. Bellini (Adalgisa)
Grozovan (Roxanda)
Aurelia de D. Herschfeld (Paraschiva)
Eroica baladă de A. Stârcea (Olga)
Casa mare de M. Kopîtman (Vasiluța)

A participat la numeroase turnee internaționale și a predat canto la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău (acum Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice). A fost premiată cu distincțiile Artistă a Poporului din RSSM. (1967), Artistă a Poporului din URSS (1976) și ordinul Insigna de Onoare.

* 1933: Otto Barić (n. 19 iunie 1933 în Eisenkappel, în apropiere de Klagenfurt) este un antrenor de fotbal croat-austriac

· 1936 - S-a nascut Shirley Goodman, cantareata americana (Shirley & Lee, Shirley & Jesse, Shirley & Company).

· 1939 - S-a nascut Al Wilson, vocalist si baterist american (Jewels, Rollers, Johnny “Legs” Harris & The Statesmen).

· 1941: Irina Petrescu (n. 19 iunie 1941, București - d. 19 martie 2013, București^[1]^[2]) a fost o actriță română de teatru, radio, televiziune, voce și film.
Irina Petrescu a fost absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" București, promoția 1963, clasa profesorilor Ion Șahighian și David Esrig.
A murit la data de 19 martie 2013 la Spitalul Elias. A fost înmormântată în Cimitirul „Reînvierea” din Colentina.

Roluri în teatru:^[3]^[4]

Lena - Leonce și Lena de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1970
Elena - Anunțul la mica publicitate de N. Gingsburg, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra București
A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1973
Cecil - Elisabeta l de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1974
Jennifer - Ferma de David Storey, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra București, 1975
Cecilia - Casa cea nouă de Carlo Goldoni, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra București, 1978
Cristina - Judecată în noapte de Buero Vallejo, regia Tudor Mărăscu, Teatrul Bulandra București, 1981
Ines - Cu ușile închise de Jean Paul Sartre, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra București, 1982
Ea - O, ce zile frumoase! de Samuel Beckett, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra București, 1985
Margot - Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București, 1986
Vișa - Io, Mircea Voevod de Dan Tărăchilă, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra București, 1986
Milordino - Uriașii munților de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București, 1987
Celimene - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra București, 1989
Beatrice - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, Teatrul Bulandra București, 1992
Caesonia - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Bulandra București, 1996
Doamna Diderot - Libertinul de E. E. Schmitt, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra București, 1998
Regina mamă - Thomas Becket de Jean Anouilh, regia Adrian Pintea, Teatrul Bulandra București, 1999
Actrița principală - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 2000
Maria Vasilievna Voinițkaia - Unchiul Vanea de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București, 2001
Maria Mihailovna - Oblomov după I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra București 2003
Arina Panteleimonovna - Căsătoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București 2003
Nell - Sfârșit de partidă de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis 2009
Josephine - Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, regia Alice Barb, Teatrul Metropolis 2010^[5]

A jucat în filmele:^[3]^[4]

Valurile Dunării (1959)
Nu vreau să mă însor (1960)
Poveste sentimentală (1961)
Pași spre lună (1963)
Străinul (1964)
Duminică la ora 6 (1965)
De-aș fi... Harap Alb (1965)
1966 Povestea prostiei mele (Butaságom története)
Diminețile unui băiat cuminte (1967)
Șeful sectorului suflete (1967)
Răutăciosul adolescent (1969)
Facerea lumii (1971)
Stejar – extremă urgență (1974)
Dincolo de pod (1975)
Prin cenușa imperiului (1976)
Trei zile și trei nopți (1976)
Acțiunea „Autobuzul” (1978)
Castelul din Carpați (1981)
Singur de cart (1983)
Imposibila iubire (1983)
O lumină la etajul zece (1984)
Al patrulea gard, lângă debarcader (1984)
Cîntec în zori (1988)
Cei care plătesc cu viața (1991)
Hotel de lux (1992)
Domnișoara Christina (filmat în 1992) (1996)
Misiunea directorului de resurse umane (2010)

* 1941: Alexandru Brezniceanu, (n. 19 iunie 1941, Corlățel, județul Mehedinți), este un politician român, deputat în legislatura 1990-1992 ales pe listele FSN, iar în legislaturile 1992-1996 și 1996-2000 ales pe listele PD. Alexandru Brezniceanu este profesor de matematică, căsătorit și tată a doi copii. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1990-1992, Alexandru Brezniceanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Venezuela, Franța, Bulgaria, Statul Israel, Regatul Thailanda, Republica Populară Chineză, Mongolia, Republica Coreea, Canada, Liban și Spania. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1996-2000, Alexandru Brezniceanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO, Albania, Suedia și Maroc.

· 1941: Václav Klaus (ˈvaːtslaf ˈklaus, născut la 19 iunie 1941 la Praga) este un economist și politician ceh, care a fost cel de al doilea președinte al Republicii Cehe. Klaus a deținut această funcție pentru două mandate consecutive, între 7 martie 2003 și 7 martie 2013.

Václav Klaus

· 1942 - S-a nascut Elaine “Spanky” McFarlane, cantareata si compozitoare americana (Spanky & Our Gang).

· 1944 - S-a nascut Robin Box, chitarist britanic (White Plains).

· 1945: S-a nascut Aung San Suu Kyi, politiciană myanmareză (birmaneză), laureată a Premiului Nobel. Dau Aun San Suu Gie (n. 19 iunie 1945, Rangoon, Birmania) este un om politic birman. În 1990 i s-au decernat Premiul Rafto și Premiul Sakharov pentru libertate în gândire. În anul 1991 ea devenit laureată a Premiului Nobel pentru pace ca urmare a eforturilor ei pașnice și non-violente de restabilire a democrației, suprimată de regimul militar opresiv din țara ei.

Aung San Suu Kyi

· 1945 - S-a nascut Peter Bardens, pianist britanic (Cheyens, Them, Shotgun Express, Village, Camel).

· 1945: Radovan Karadžić, politician, poet și medic psihiatru sârb. Radovan Karadžić (n. 19 iunie 1945, Petnjica, Muntenegru, Iugoslavia) este un politician, poet şi medic psihiatru sârb din Bosnia. A condus sârbii din Bosnia în perioada războilului din Bosnia şi este acuzat de crime de război şi de genocid în două cazuri: pentru că ar fi organizat asediul oraşului Sarajevo şi pentru că ar fi organizat masacrul de la Srebrenica, în care au fost ucişi cca. 8000 de musulmani. Din 1996 era căutat pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). După 12 ani de sustragere, autoritățile sârbești au anunțat arestarea si deferirea sa catre TPI.Se ascundea sub o identitate falsă, sub numele de Dragan Dabić și lucra într-o clinică particulară din Belgrad, unde practica medicina alternativă.
* 1946: Tudor Panțuru (n. 19 iunie 1946) este un politician român, membru al Parlamentului României. În legislatura 2004-2008, Tudor Panțuru a fost validat ca senator pe data de 17 decembrie 2007, când a înlocuit pe senatorul Maria Petre. În cadrul activității sale parlamentare, Tudor Panțuru a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Lituania și Republica Arabă Egipt.

· 1947: Salman Rushdie, romancier, poet, eseist britanic de origine indiană. Salman Rushdie (nume original: Ahmed Salman Rushdie, n. 19 iunie 1947, la Bombay India) este un scriitor și un eseist din Regatul Unit de descendență indiană, cunoscut mai ales pentru Versetele satanice, scriere considerată blasfematoare la adresa religiei islamice și care i-a adus condamnarea la moarte din partea ayatolahului Ruhollah Khomeini, fiind acum sub protectia autoritatilor britanice.

· 1950 - S-a nascut Ann Wilson, vocalista si compozitoare americana (Heart).

· 1951 - S-a nascut Snips, vocalist britanic (Sharks, Baker Gurvitz Army).
* 1952: Nicolae Giurgea (n. 19 iunie 1952) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Vrancea pe listele partidului FSN. Nicolae Giurgea a fost senator de la data de 18 iunie 1990 până la data de 6 aprilie 1992, când a demisionat. În cadrul activității sale parlamentare, Nicolae Giugea a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Libaneză, Regatul Thailanda, Franța, Republica Turcia și Regatul Spaniei.

După alegerile din septembrie 1992, Giurgea a ajuns președinte al Consiliului Județean Vrancea, fiind numit de PDSR^[1]. În 1995 a fost numit prefect de Vrancea

· 1953 - S-a nascut Larry Dunn (Lawrence Dunhill), clapar american (Earth, Wind, & Fire).

· 1953 - S-a nascut Gwen Owens, vocalist american (Trio Hot).

· 1954: Gheorghe Albu, politician român

· 1959 - S-a nascut Mark DeBarge, vocalist, trompetist si saxofonist american (DeBarge)
* 1959: Christian Wilhelm Walter Wulff (n. 19 iunie 1959, Osnabrück, Germania) este un politician creștin-democrat german (CDU), între 2010 și 2012 președinte al Germaniei. Între 2003–2010 a îndeplinit funcția de prim-ministru al landului Saxonia Inferioară^[1]. Este unul din cei mai proeminenți politicieni ai Uniunii Creștin-Democrate din Germania, partid aflat la putere în Berlin împreună cu CSU și în coaliție cu liberal-democrații (FDP).

· 1962: Dumitru Pardău (n. 19 iunie 1962, orașul Vatra Dornei, județul Suceava) este un politician român, fost membru al Parlamentului României. În legislatura 2004-2008, Dumitru Pardău a fost ales deputat pe listele PNL. În perioada decembrie 2006 februarie 2008, Dumitru Pardău a fost deputat independent iar din februarie 2008 a devenit membru PDL. În legislatura 2008-2012, Dumitru Pardău a fost ales pe listele PDL, a trecut la PNL în iulie 2012 și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză și Republica Elenă. În legislatura 2012-2016, Dumitru Pardău a fost ales pe listele PNL și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Irlanda, Bosnia și Herțegovina.
* 1962: Marian Teofan Dragoș Munteanu (n. 19 iunie 1962, comuna Grădiștea, Giurgiu) este un etnolog, profesor și activist civic român contemporan. Membru al rezistenței împotriva dictaturii comuniste, a fost unul dintre reprezentanții marcanți ai mișcărilor pentru drepturi civile și instaurare a democrației în România (1989-1991), lider al demonstrației studențești din Piața Universității, 1990. Este autorul unor cercetări și studii de etnologie, antropologie și folclor, vizând în principal configurarea unei etnologii a libertății.

A generat nenumărate controverse datorită colaborării cu Departamentul Securității Statului , poziției pro-legionare , raportat ca și susținător al intereselor Rusiei în România

Marian Munteanu s-a născut într-o familie de intelectuali cu rădăcini moldave și aromâne. Tatăl său, Vladimir Munteanu (1930-1992), de profesie inginer, era originar din sudul Basarabiei (Chilia Nouă, județul Ismail), iar mama, Maria Munteanu, profesoară de limba română, este născută în 1940, în Piatra Neamț, județul Neamț, fiind descendentă, pe linie maternă, a unei vechi familii de origine aromână (Moga).

Bunicul său pe linie paternă, Teofan Munteanu (1905 - 1957), învățător și ofițer al armatei române, a fost deținut politic (1940-1956) în lagărele de concentrare de la Vorkuta și Norilsk (Siberia).

Bunicii și părinții săi nu au activat în vreun partid politic înainte de 1989.

* 1962: Paula Julie Abdul (n. 19 iunie 1962)^[1] este o cântăreață, coreografă, dansatoare, personalitate de televiziune și actriță americană, laureată a premiului Grammy.

S-a născut într-o familie mixtă, în care tatăl este evreu sefard de origine siriană, iar mama canadiană francofonă.^[2]

În anii 1980, Abdul s-a ridicat de la statutul de cheerleader a echipei de basketball Los Angeles Lakers, din circuitul profesionist NBA, la a deveni coreograf și dansator, apoi la a fi cântăreață de muzică pop, respectiv rythm and blues cu semnificative succese muzicale în anii târzii 1980 și timpurii 1990.

Conform afirmațiilor cântăreței, aceasta ar fi vândut peste 53 de milioane de înregistrări până astăzi.^[3] După perioada inițială de succes, Abdul a suferit o serie de eșecuri și de nerealizări atât în viața sa artistică cât și în cea personală, până când, la începutul anilor 2000 a regăsit atât faima cât și succesul ca membru al juriului concursului de televiziune, American Idol, alături de Randy Jackson și Simon Cowell. Un nou album al cântăreței Paula Abdul este programat a fi lansat cândva în timpul verii anului 2008.

Paula Julie Abdul

* 1962: Dumitru-Iulian Popescu (n. 19 iunie 1962) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat.

* 1962: Masanao Sasaki (n. 19 iunie 1962) este un fost fotbalist japonez.

· 1965 - În această zi în Peru, Lima se naşte din părinţi belgieni, Luc Donckerwolke, o figură marcantă a industriei auto contemporane. Luc şi-a început cariera de designer la Peugeot în 1990 şi după doi ani s-a mutat la Audi. După încă doi ani a fost detaşat la Skoda acolo unde a contribuit la designul primelor generaţii Skoda Octavia şi Fabia. S-a reîntors în 1996 la Audi şi în 1998 a fost numit şef de design la Lamborghini. Aici a atins perioada de glorie desenând modelele Murcielago şi Gallardo. În această perioadă a mai contribuit şi la designul modelelor Audi, creând controversatul A2 şi proiectând Audi R8 LeMans Racer. Din 2006 a trecut la SEAT având ca sarcină crearea unui design cât mai tineresc, dar şi pragmatic în acelaşi timp. Rezultatul mutării sale la SEAT a fost noua generaţie SEAT Ibiza şi acum lucrează intens la viitoarea generaţie Seat Leon.
* 1965: Ronaldo Rodrigues de Jesus (n. 19 iunie 1965) este un fost fotbalistbrazilian.
* 1966: Renan Fernandes Garcia, cunoscut simplu ca Renan (n. 19 iunie1986, Batatais, Brazilia) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj. În prezent este împrumutat la clubul italian Sampdoria.
* 1969: Roel Reiné (n. 1969, Eindhoven) este un regizor olandez de film care locuiește în Los Angeles. De asemenea este cunoscut și ca scenarist, producător de film și cameraman.
Roel Reiné s-a născut în Olanda, la Eindhoven, în anul 1969. Cariera sa a început la începutul anilor 1990 la televiziunea olandeză, unde a regizat câteva episoade ale unor seriale de televiziune, fiind și scenarist și monteur. În 1999 a debutat ca regizor cu filmul thriller-comedie The Delivery pentru care a primit Vițelul de Aur (Gouden Kalf) pentru cel mai bun regizor la Festivalul Olandez de Film (Nederlands Film Festival).^[1] În anii 2000 s-a mutat la Los Angeles. În 2009 a fost producătorul filmului Swingers regizat de Stephan Brenninkmeijer.
* 1968: Evgheni Vasilievici Șevciuk sau Eugeniu Șevciuk^[1] (în rusă Евгений Васильевич Шевчук, în ucraineană Євген Васильович Шевчук; n. 19 iunie 1968, Rîbnița) este un politician de etnie ucraineană din Transnistria, care din 2011 este președinte al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Din 2000 până în 2011 a fost deputat în Sovietul Suprem al RMN, iar din decembrie 2005 până în iulie 2009 fost președinte al Sovietului Suprem al RMN. Este unul dintre liderii Partidului „Reînnoirea” ("Obnovlenie").
* 1969: Yoshiaki Sato (n. 19 iunie 1969) este un fost fotbalist japonez.
* 1969: Sever Voinescu-Cotoi (n. 19 iunie 1969, Ploiești, România) este un diplomat și politician român, membru deputat de Prahova în legislatura 2008 - 2012 din partea Partidului Democrat Liberal.

· 1970 - Rahul Gandhi, politician indian.

· 1972: Andrei Duban (n. 19 iunie 1972, București, RS România) este un actor român de teatru și film. Studii la Academia de Teatru și Film, secția Actorie, clasa profesor Ion Cojar.
Roluri:

Teatrul „Ion Creangă”

Pistruiatul, regia Emil Mandric

Teatrul Mic

Fazanul, regia Emil Mandric

Teatrul „Bulandra”

Visul unei nopți de vară, regia Liviu Ciulei

Teatrul Național I.L.Caragiale

Vassa Jeleznova, regia Ion Cojar
Romeo și Julieta, regia Beatrice Bleonț
Parcul, regia Tudor Țepeneag
Tamerlan, regia Victor Ioan Frunză
Năluca, regia Dan Micu
București, cuibușor de vijelii, regia Felicia Dalu
Boabe de rouă pe frunza de lotus în bătaia lunii, regia Gelu Colceag
Macbett de E.Ionesco, regia Beatrice Bleonț
Moartea unui comis voiajor, regia Horea Popescu
Omul din La Mancha, regia Ion Cojar
Numele trandafirului de Umberto Eco, regia Grigore Gonța
Revelion la Terzo Mondo de Ovidiu Moldovan, regia Mihai Manolescu
O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, regia Grigore Gonța
Anna Karenina de Helen Edmundson, regia Alice Barb

Filmografie

Declarație de dragoste (1985)
Căsătorie cu repetiție (1985)
Duminică în familie (1988)
Stare de fapt (1995)
Acțiunea Zuzuc, regia Gheorghe Naghi
Prietenia, film TV, regia Tatiana Sireteanu
De dragul tău, Anca!, regia Cristiana Nicolae
Mușchetarii în vacanță, regia Savel Știopul
Neînvinsă-i dragostea, regia Mihnea Columbeanu
Simplu soldat, Atlantis Film, Franța
Lanțul rupt, Atlantis Film, Franța
Nu sunt bărbat pentru o noapte, Atlantis Film Germania, regia Thomas Bonn
Liceenii în alertă, regia Mircea Plangau

Roluri în filme de televiziune

Mușcata din fereastră, TVR 1 , regia Olimpia Arghir - 1986
Gâlceava zeilor, TVR 1, regia Silviu Jicman
Făt-Frumos cu moț în frunte, regia Radu Popovici - 1993
Seria "Mașina Timpului", regia Radu Popovici - 1993-1996
Ali-Baba și cei 40 de hoți, regia Radu Popovici (Ibrahim Sângerosul) - 1994

Colaborări

Show-uri PRO TV, post-sincron desene animate
Show-uri TELE 7 abc, realizator emisiunea de divertisment „Ora unu a venit”
TVR 1 și TELE 7 abc, prezentarea extragerilor jocurilor „Loteriei Naționale Române”
La Zambeck, Ungaria:
Romeo și Julieta, regia B. Bleonț, 1993
Maestrul și Margareta, regia B. Bleonț, 1994
TVR 2 "Ulița spre Europa" 2007-2008 ... rol -Părintele Acache.
TVR 2 "Polemica lui Procust" 2009, regia T. Dumitrache
Kanal D - "Cafeaua de dimineață" 2011.

Dublaje de voce

Gemenii Cramp (Domnul Cramp) (sezonul 1+2)
Orașul Purceilor (Mikey) voce
Ce-i cu Andy? (Andy)
Reclame
M&M'S (Bulina Rosie)
RedBull

* 1973: Anatolie Dimitriu (n. 19 iunie 1973) este un jurist și politician din Republica Moldova, președinte al raionului Ialoveni din iulie 2015, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova înlegislatura a XIX-a (2010-2014) și legislatura a XX-a (2014-2015), ales pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova.

Din 2007 până în prezent este membru al Biroului Permanent Central și al Consiliului Politic Național al PLDM.

La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 a candidat de pe poziția a 21-a în lista PLDM^[1] și a reușit să acceadă în parlament. În iulie 2015, după ce a fost ales în funcția de președinte al raionului Ialoveni,^[2]^[3] a renunțat la funcția de deputat (pentru a se conforma principiului compatibilității funcțiilor publice) și mandatul său a trecut la Nae-Simion Pleșca

Din 1996 până în 2009 a activat în sfera afacerilor.

Este căsătorit, are doi copii.

* 1975: Cătălina Antonia Gheorghițoaia (n. 19 iunie 1975, Brașov) este o scrimeră română specializată pe sabie.

· 1977: Maria Cioncan (n. 19 iunie 1977, Maieru, județul Bistrița-Năsăud – d. 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria) a fost o atletă română, laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. A murit în urma unui accident de mașină, când se întorcea din Bulgaria.

* 1978: Mía Maestro (n. la 19 iunie, 1978 în Buenos Aires) este o actriță argentiniană și o vocalistă de muzică clasică, lucru care l-a învățat în Berlin la vârsta de 18 ani. Acolo a mai învățat tehnica de actorie brecht-iană precum și dansul. S-a născut în Buenos Aires și a câștigat premiul ACE pentru rolul din Pandora's Box (Cutia Pandorei) . A jucat în Alias ca Nadia Santos în sezonul 4 al serialului. În decemberie 2005, a jucat în videoclipul muzical al lui Prince pentru "Te Amo orazón."

Mía Maestro

* 1978: Zoe Yadira Saldaña Nazario (n. 19 iunie 1978),^[1] cunoscută ca Zoë Saldana sau Zoe Saldana, este o actriță și dansatoare americană. E cunoscută în special pentru rolul lui Anamaria în Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl (2003), Nyota Uhura în Star Trek (2009) și în continuarea Star Trek Into Darkness (2013), Neytiri în Avatar (2009) și în continuările acestuia care urmează să apară, precum și Gamora în Guardians of the Galaxy (2014).

Zoe Saldana
Saldana at the Guardians of the

* 1981: Razvan Pădurețu (n. 19 iunie 1981, București, România) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul FCM Târgu Mureș. A debutat la prima reprezentativă a României la 3 martie 2010, într-un meci amical împotriva Israelului.
* 1983: Ben Haggerty (n. 19 iunie 1983)^[2] cunoscut sub numele său de scenă Macklemore, este un rapper american. El a început să cânte în anul 2000, iar acum colaborează cu producătorul Ryan Lewis, violonistul Andrew Joslyn și trompetistul Owuor Arunga.

El este cunoscut și datorita noului hit „Thrift Shop” la care a contribuit cu Wanz și Ryan Lewis. Melodia a fost postată pe YouTube și vizualizată de peste 400 de milioane de ori, și a atins locul 1 în Billboard, vânzându-se peste 2,2 milioane de copii. A doua sa melodie a fost „Can't hold us”, cântată împreună cu Ryan Lewis. În 9 octombrie 2012, el și-a lansat albumul "The Heist", care a atins locul 2 în Billboard 200 chart.

Macklemore
Macklemore performing in Toronto during The Heist Tour in November 2012.

* 1983: Mark Selby (n. 19 iunie 1983, Leicester, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker și de biliard.

Selby a ocupat poziția de lider mondial de șase ori in carieră și a câștigat campionatul mondial de snooker de trei ori.

A realizat breakul maxim de trei ori.

· 1984 - Diana Mocanu, inotatoare, detinatoarea recordului olimpic la proba de 100 m. spate, la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000; in anul 2001, la Campionatele Mondiale de Natatie organizate la Fukuoka, Japonia, a castigat proba de 200 m. spate, devenind, dupa 15 ani, prima campiona mondiala la seniori, din Romania.

* 1984: Serghei (Sergiu) Namașco (n. 19 iunie 1984) este un fotbalist din Republica Moldova, care în prezent evoluează la clubul FC Saxan.
* 1985: Chikashi Masuda (n. 19 iunie 1985) este un fotbalist japonez.
* 1986: Christian Pouga (n. 19 iunie 1986) este un fotbalist camerunez care s-a aflat sub contract cu formația FC Vaslui
* 1986: Ragnar Sigurðsson (n. 29 iunie 1986) este un fundaș islandez de fotbal, care în prezent evoluează la clubul Fulham din Championship.
* 1987: Matei Dima^[1], alias BRomania^[2] (n. 19 iunie 1987, Constanța), este un vlogger^[3] actor și regizor român.

Matei Dima, cunoscut pe internet ca BRomania, este actor și regizor, el a studiat în SUA și a început cu vine-uri, el a inceput activitatea pe Facebook, Instagram, YouTube pentru a face sketchuri comice.^[4]

Matei Dima este unul dintre cei mai cunoscuți showmeni ai României. Succesul lui Matei se datoreaza vine-urilor, sketchurilor, show-urilor de stand up susținute în toată țara

În România, fenomenul BRomania s-a răspândit treptat, dar cu pași siguri, iar în prezent^[Când?] produsul lui Matei Dima a ajuns un reper pentru divertismentul românesc.^[6].

El a fost nominalizat la categoria “Innovation of the Year” cu un videoclip făcut pentru rapper-ul Destorm pentru piesa “See Me Standing”, pentru videoclipul “See Me Standing”, a fost filmat în luna iunie, anul 2013 în Los Angeles, de-a lungul unei zile, realizat cu buget redus, dar cu ajutorul unor profesioniști care au crezut în talentul și creativitatea lui Matei și l-au susținut pentru a duce acest proiect.

“Mă bucur foarte mult că numele unui român a fost prezent printre câștigători la prima decernare a premiilor Youtube. Mulțumesc mult oamenilor care au votat, mulțumesc echipei cu care am realizat acest videoclip - Peter Gutter și Jose D Rodriguez care au produs videoclipul cu mine și lui Khaled Mokhtar care a făcut o treabă foarte bună ca DOP și editor al clipului. Și bineînțeles, familiei mele care m-a susținut enorm de mic, in special tatălui meu, Marian Dima care a pornit de jos si a muncit să asigure un viitor mai bun copiilor lui. Lui îi dedic acest premiu. Ziua a fost cu atât mai speciala, cu cat o altă constănțeanca, Simona Halep, ne-a făcut mândri, câștigând Turneul Campioanelor de la Sofia”, a declarat Matei Dima.

Rapper-ul Destorm este foarte încântat de colaborarea cu Matei Dima: “Matei a avut o viziune incredibilă și transpunerea ei în realitate m-a lăsat fără suflare. Este un regizor foarte talentat și mă bucur ca a avut încredere in piesa mea și că am lucrat împreună pentru acest videoclip”.

Matei Dima a studiat în Statele Unite ale Americii la Facultatea de Teatru cu specializări în actorie și regie, iar după mai multe piese jucate și regizate și stand-up comedy, a obținut o bursă la New York Film Academy cu filiala în Los Angeles de unde a luat Masteratul in Regie.

A produs și regizat filme și seriale americane cu actori celebri precum Tamala Jones din "Castle", Neil Brown Jr. din "Walking Dead", Robert Ri'Chard din "Vampire Diaries" și cu Lamorne Morris din serialul hit de comedie "New Girl".

Matei Dima este reprezentat de Global Records, firma de management care se ocupă de Inna, Antonia, Lucia, The Marker.

Matei s-a ocupat de producția pentru videoclipurile INNEI - “Be My Lover” si “In Your Eyes

Filme regizate

Marisol (2012)^[8]
SuperCrew (2011)^[9]
Agent Steele (2012)^[10]
Distruption (2012)^[11]

* 1988: Miloš Adamović (sârbă Милош Aдaмoвић; n. 19 iunie 1988 în Belgrad) este un fotbalist sârb care joacă la FC Sheriff Tiraspol sub formă de împrumut de la clubul din Superliga Sârbă OFK Beograd.
* 1989: María Taide Rodríguez Preciado este o cântăreață și actriță de origine mexicană, ea face parte din trupa Camaleones. A jucat și în telenovela Camaleones.

· 1996: Larisa Iordache (n. 19 iunie 1996, București) este o gimnastă română, medaliată olimpică, mondială și europeană, câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la olimpiada din 2012, cvadruplă medaliată mondială și de 12 ori medaliată europeană. S-a antrenat la Colegiul Național Sportiv „Cetate Deva” iar mai apoi a ajuns la lotul olimpic de la Izvorani. Începând cu februarie 2019, Larisa se antrenează alături de Octavian Bellu și Mariana Bitang.

Larisa Iordache s-a născut la București pe 19 iunie 1996 și provine dintr-o familie de sportivi. Fratele ei practică fotbal de performanță, mama ei a făcut handbal, iar tatăl fotbal. S-a apucat de gimnastică întâmplător după ce a fost remarcată în parc de către Mariana Câmpeanu, antrenoarea clubului Dinamo pentru ambiția de care dădea dovadă încercând să meargă pe role. A cucerit prima medalie de campioană națională la 8 ani, la concursul "Mica Gimnastă".

"E unică în gimnastică", o caracterizează Mariana Bitang pe Larisa, despre care mai spune că: “Are explozie, are viteză, este o combinație între dificultate acrobatică și veleități artistice. Pe Larisa e dificil să o bagi într-un tipar. Tot ce-mi doresc este ca ea să fie un nou reper în gimnastica mondială, precum celelalte campioane ale noastre. Să fie Larisa Iordache!”.

Decese

· 626: A decedat Soga nu Umako (n. cca 551), seful clanului japonez Soga, și fiul lui Soga nu Iname a fost un puternic nobil japonez care a facut reforme politice majore, în timpul epocii Yamato. Facea parte dintr-o familie de origine coreeană dedicată budismului si a introdus in tara o serie de reforme importante, care au schimbat radical Japonia, în timpul domniei imparatilor Bidatsu, Yomei, Sushun și a împărătesei Suiko. A reusit sa concentreze o putere imensă în propriile mâini prin căsătoria dintre fiicele sale și împărați, urmând exemplul tatălui său, a cărui fiice au fost la rândul lor, soții de imparati. A promovat budismul în Japonia si, a angajat meseriasi din China și Coreeacare au adus cu ei tehnologii și cunoștințe înalte si a introdus de asemeneabudismul in aceasta tara. La 15 ianuarie, 593, relicve ale lui Buddha au fost depuse la temelia unuistalp al Pagodei de la Asuka–dera (Hōkō-ji la momentul respectiv), un templuconstruit la ordinul lui Umako.

· 1027: A decedat Sfantul Romuald (n.cca 951), fondatorul ordinuluiCamaldolese și o figură importanta in crestinismul apusean al sec. al XI-lea si in„renasterea ascetismului pustnicesc”.

· 1405 - A murit Timur Lenk, sultan (1388-1405), întemeietorul imperiului turco-mongol al Timurizilor (n.08.04.1336).

· 1867: Imparatul Maximilian I de Habsburg-Lorraine al Mexicului este executat de un pluton de execuţie în Querétaro, impreuna cu generalii sai Tomás Mejía si Miguel Miramón. Maximilian I al Mexicului ( 6 iulie 1832 – 19 iulie 1867 ; născut arhiducele Ferdinand. Maximilian I al Mexicului (6 iulie 1832 – 19 iunie 1867; născut arhiducele Ferdinand Maximilian Joseph al Austriei) a fost membru al Casei Imperiale de Habsburg-Lorena. După o carieră distinsă în armata austriacă, a fost proclamat împărat al Mexicului la 10 aprilie 1864 în timpul celui dea-l doilea imperiu mexican, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea al Franței și a unui grup de fruntași mexicani monarhiști. Mai multe guverne străine au refuzat să recunoască guvernul lui Maximilian. Statele Unite vedeau în alegerea unui prinț european ca șef al unui stat american ca o încălcare a doctrinei Monroe; ele nu au recunoscut pe Maximilian. Aceasta a contribuit la asigurarea succesului forțele liberale conduse de Benito Juárez, iar Maximilian a fost executat după capturarea acestuia de către liberali în 1867. În Mexic, el și cu soția sa sunt cunoscuți ca Maximiliano și Carlota.

· 1884: Juan Bautista Alberdi, scriitor argentinian (n. 1810)
* 1889: Constantin N. Brăiloiu (n. 3 octombrie 1809 sau 1810 - d. 19 iunie1889) a fost un om politic din Muntenia și din România, ministru în mai multe guverne, printre care și în guvernul Barbu Caragea.

Născut în Craiova, el a fost primul copil al lui Nicolae Brăiloiu și al soției sale, Zoe sau Zinca (născută Vlădăianu sau Vlădoianu). A avut doi frați, dintre care unul a murit devreme, și trei surori. Tatăl său, născut din părinții Iordache Zătreanu și Marghioala Brăiloiu, a fost adoptat de către logofătul Dumitrache Brăiloiu în jurul anului 1788. Brăiloiu, Vlădăianu și Zătreanu sunt vechi familii boierești din regiunea Oltenia.^[1] Constantin a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu Coralia Ghica-Brigadier și apoi cu Ecaterina (Catinca) Hagi Moscu. El a avut trei fii și trei fiice cu acessta din urmă. Una dintre fiice, Maria, s-a căsătorit cu Anton Berindei. Un fiu, Nicolae, a fost tatăl folcloristului Constantin Brăiloiu.^[2]

Începând din anul 1822, Brăiloiu a mers la școală în străinătate, urmând studii la Sibiu, Geneva și Paris. În 1832 era funcționar asistent în secretariatul de stat al Munteniei. El a fost, de asemenea, procuror la secția penală a tribunalului (1837), la curtea de apel (1841, 1842) și membru al secției penale a Curții de Apel (1853). În 1855 a revenit în secretariat ca asesor. În anul următor, el a fost numit în comitetul care s-a ocupat cu eliberarea robilor țigani. Ulterior, el a fost membru al Curții Supreme de Justiție și, în 1859, președinte al tribunalului comercial.^[3]

În 1838 și din 1841 până în 1843, Brăiloiu a predat dreptul penal, civil și comercial la Colegiul Sfântul Sava. După Revoluția Română din 1848, el a devenit director al administrației școlare a țării. Între timp, a urcat în mod constant în rândurile nobilimii: pitar (1841), serdar (1842), paharnic (1847), clucer (1850) și agă (1855) - cu alte cuvinte, de la al nouălea rang la al cincilea rang.^[3]

Începând din 1859, anul în care a avut loc Unirea Principatelor Române, Brăiloiu a intrat în politică. El a fost un jurnalist incisiv după cum atestă contribuțiile sale la Conservatorul Progresist, Unirea, Desbaterile și Timpul. A fost, de asemenea, unul dintre cei mai activi demnitari conservatori ai timpului. În 1859, el a fost ales ca deputat al județului Gorj în Adunarea Electivă a Munteniei, devenind membru al Adunării Legislative în 1861. Între 1859 și 1861 a făcut parte din comitetul central de la Focșani, coordonând politica de unificare administrativă împreună cu omologii săi din Moldova. El a fost secretar de stat din 1858-1859 și de două ori ministru al justiției în guvernele lui Barbu Catargiu. Primul său mandat a fost în perioada aprilie-mai 1861, doar pentru Muntenia; apoi, din ianuarie până în iunie 1862, a făcut parte din primul guvern unificat al României. Între 1862 și 1864 a luat parte la dezbaterile din adunarea legislativă. În 1866 alegătorii din Târgu Jiu l-au trimis pe Brăiloiu să-i reprezinte în adunarea constituantă. El a fost membru al Camerei Deputaților în 1873-1874 și reales ca reprezentant al județului Gorj în 1875.^[4] Din februarie până în mai 1876, el a fost președintele Camerei Deputaților.^[5] În plus, a fost senator de județul Dolj în 1866 și 1868 și pentru Craiova în 1869.^[4]

Brăiloiu a murit la București în 1889 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Catinca a murit în 1904

· 1897: A murit proprietarul irlandez Charles Boycott, împotriva căruia țăranii de pe moșia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă de protest numită de atunci „boicot”; (n. 1832).

· 1900: Prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (n. 21 octombrie 1813, Mannheim, Germania – d. 19 iunie 1900,^[1] Sigmaringen, Germania^[3]) s-a născut la Mannheim, ca fiică al lui Karl, Mare Duce de Baden și a soției lui, Stéphanie de Beauharnais.

A fost mama regelui Carol I al României.

* 1902: Albert (23 aprilie 1828 – 19 iunie 1902) a fost rege al Saxoniei și membru al Casei de Wettin.

Prințul Albert

A fost fiul cel mare al Prințului Ioan, care i-a succedat fratele său Frederic Augustus al II-lea la tronul saxon sub numele de regele Ioan în 1854, când Albert avea 26 de ani. Mama lui a fost Amalie Auguste de Bavaria, al patrulea copil al regelui Maximilian I de Bavaria și a celei de-a doua soții Carolina de Baden. Ea a fost sora geamănă a Elisabeta Ludovica, care mai târziu a devenit regină a Prusiei ca soție a lui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei.

Educația lui Albert, ca de obicei în cazul prinților germani, s-a concentrat într-o mare măsură pe problemele militare, dar el a urmat și cursuri la Universitatea din Bonn. Prima sa experiență de război a venit în 1849, când el a servit drept căpitan în Primul Război Germano-Danez împotriva Danemarcei.

Când a izbucnit Războiul austro-prusac în 1866, Albert, pe atunci Prinț Moștenitor (germană Kronprinz), a preluat comanda trupelor saxone împotriva armatei prusace condusă de Prințul Friedrich Karl al Prusiei. Nu s-a făcut nici o încercare pentru a apăra Saxonia; saxonii au plecat în Boemia și au efectuat o joncțiune cu austriecii. Ei au avut un rol important în bătăliile prin care prusacii au forțat linia de la Jizera și în Bătălia de la Jičín. Totuși Prințul Moștenitor a reușit efectuarea retragerii în stare bună, iar în bătălia decisivă de la Königgrätz (3 iulie 1866) el a ținut extrema stângă a poziției Austriei. Saxonii și-au menținut pozițiile cu multă tenacitate dar au fost implicați în înfrângerea dezastruoasă a aliaților lor.

Statuie reprezentând-l pe regele Albert

La izbucnirea Războiului franco-prusac în 1870 el a comandat din nou trupele saxone, care au fost incluse în armata a 2-a sub comnada Prințului Friedrich Karl al Prusiei, vechiul său oponent. În Bătălia de la Gravelotte, ei au format extrema stângă a armatei germane și împreună cu garda prusacă au dat atacul final și decisiv al bătăliei.

Albert a avut un rol principal în operațiunile care au precedat Bătălia de la Sedan. Acțiunile Buzancy și Beaumont de pe 29 și 30 august 1870 s-au luptat sub conducerea sa. În Bătălia de la Sedan (1 septembrie 1870), cu trupele sub ordinea sa, Albert i-a încercuit pe francezi la est și nord.

Comportamentul lui Albert în aceste bătălii a câștigat încrederea completă a armatei. După încheierea Tratatului de la Frankfurt (1871), el a fost lăsat la comanda armatei germane de ocupație, poziție pe care a deținut-o până la căderea Comunei din Paris. La încheierea păcii a fost făcut inspector-general al armatei și mareșal.

După decesul tatălui său la 29 octombrie 1873, Prințul Moștenitor i-a suuccedat la tron ca regele Albert. Domnia lui s-a dovedit a fi lipsită de evenimente, el a luat parte puțin la partea publică în politică, dedicându-se afacerilor militare, în care sfaturile și experiența sa au fost de cea mai mare valoare, nu numai pentru corpul saxon, dar și pentru armata germană în general.

În timpul guvernării sale, monarhia saxonă a devenit constituțională.

La Dresda la 18 iunie 1853 Albert s-a căsătorit cu Prințesa Carola, fiica lui Gustav, Prinț de Vasa și nepoata regelui Gustav al IV-lea Adolf.

Albert a murit fără copii și a fost succedat de fratele său, care a devenit regele George.

Albert
Rege al Saxoniei
Fotografie a lui Albert de Saxonia, 1899

· 1909: Lajos Abafi (Ludwig Aigner), scriitor, editor, istoric literar, entomolog și francmason maghiar de origine germană (n. 1840)

· 1919 - A încetat din viaţă Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ''Junimii'', şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător. (n. 29 iunie 1837). A participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 – iulie 1867). A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași, iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României si a îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri. A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 – aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie – octombrie 1873). În perioada noiembrie 1882 – octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891 gruparea „junimistă” se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte al acestui nou partid. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România, a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 – 14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 – 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 – 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator.

· 1938 - A încetat din viaţă scriitorul Ovid Aron Densusianu (n. 29 dec. 1873)

· 1941 - A încetat din viaţă pictoriţa Elena Popeea. (n. 15 aprilie 1879)

· 1953: Ethel și Julius Rosenberg erau executați, după ce au fost găsiți vinovați de a fi conspirat, pentru a divulga secretele bombei atomice URSS-ului. Execuția pe scaunul electric a avut loc în închisoare Sing Sing, în Ossining, New York. Cei doi au refuzat să își admită vina și și-au susținut inocența până la final. Moartea soților Rosenberg este prima pedeapsă de acest fel pentru spioni din istoria SUA, rămânând o decizie controversată până astăzi. Julius Rosenberg și Ethel Greenglass, amândoi născuți la New York în 1918, respectiv 1915, s-au întâlnit în Young Communist League și s-au căsătorit în 1939. El a lucrat ca inginer în U.S. Army Signal Corps, iar ea ca secretară, iar împreună au avut doi băieți. Fratele lui Ethel, David Greenglass, a fost cel care a făcut declarații împotriva celor doi, susținând că au transmis informații top secrete legate de bomba atomică unor spioni ruși. Greenglass s-a declarat el însuși vinovat de a fi furnizat secrete sovieticilor printr-un intermediar, după ce a lucrat ca mecanic în Los Alamos, New Mexico, în laboratorul secret unde se testa bomba atomică. David Greenglass a ispășit, pentru acțiunile sale, o pedeapsă de 10 ani în închisoare. La 17 Iunie 1950, Julius Rosenberg a fost arestat, iar soția sa a avut, după două luni, aceeași soartă. Aceștia au protestat vehement împotriva arestării și și-au susținut nevinovăția. Însă, procesul a început la 6 Martie 1951 și s-a încheiat pe 5 Aprilie, când un judecător a luat decizia de a-i condamna la moarte. Timp de doi ani, soții Rosenberg și-au așteptat execuția în închisoarea Sing Sing, devenind subiectul unei dezbateri naționale și internaționale. O parte a opiniei publice susținea că execuția celor doi nu este o pedeapsă justă, deoarece aceștia sunt doar victime ale isteriei anti-comuniste din SUA. Însă, mulți americani au considerat justă sentința, fiind de acord cu declarația Președintelui Dwight D Eisenhower, în care își explica refuzul de a acorda clemență celor doi. Astfel, „eu pot doar să spun că, augmentând incomensurabil șansele de război atomic, soții Rosenberg s-ar putea să fi condamnat la moarte zeci de milioane de oameni din toată lumea. Execuția a două ființe umane este un lucru foarte grav. Dar și mai grav este gândul la milioane de oameni, a căror moarte poate să fie atribuită direct acțiunilor acestor doi spioni”.

· 1956: Thomas J. Watson, Sr., primul președinte al IBM (n. 1874)

· 1973 - A încetat din viaţă Gabriel Georgescu, poet si traducător (n. 4 septembrie 1911)

* 1979: Nick Grindé (12 ianuarie 1893 – 19 iunie 1979) a fost un regizor american și scenarist. A regizat 57 de filme între 1928 - 1945.

S-a născut în Madison, Wisconsin. Grinde a absolvit Universitatea din Wisconsin. Mai târziu s-a mutat la New York și a lucrat în Vaudeville. A ajuns scenarist de film și regizor la Hollywood la sfârșitul anilor 1920. Ca regizor, este considerat ca fiind unul dintre primii specialiști americani de filme B. A regizat filme notabile ca The Man they Could Not Hang cu Boris Karloff și Ronald Reagan ca debutanți în filme artistice: Love is on the Air (1937). Ca scenarist, este menționat ca co-autor al filmului cu Stan și Bran Babes in Toyland (Marșul soldățeilor de lemn, 1934).

De-a lungul carierei sale, Grinde a fost un scriitor popular de povestiri scurte și articole, de obicei despre lumea show-business-ului și despre cea cinematografică de la începuturile Hollywoodului. Exemple notabile: "Pictures for Peanuts" (Saturday Evening Post, 29 decembrie 1945) sau "Where's Vaudeville At?" (Saturday Evening Post, 11 ianuarie 1930).

Grinde a decedat în Los Angeles, California în 1979 la 86 de ani. La mijlocul anilor 1930, el a fost căsătorit cu actrița Marie Wilson. Mai târziu, s-a căsătorit cu actrița coreeano-americană Hazel Shon.

Grinde in 1928

· 1982: “Bancherul lui Dumnezeu” este găsit spânzurat. Roberto Calvi, un bancher italian, este găsit mort sub podul Blackfriars din Londra, la mai mult de o săptămână după ce a dispărut de la Milano. Cunoscut sub numele de “bancherul lui Dumnezeu”, pentru legăturile sale stranse cu Vaticanul, Roberto Calvi, in varsta de 62 de ani , a fost preşedinte al Băncii Ambrosiano din Milano şi o figură centrală într-o reţea complexă de fraudă internaţională şi intrigi. Roberto Calvi a fost găsit cu cinci cărămizi în buzunare şi a avut în posesia sa 14.000 dolari in trei monede diferite. Ancheta a evidentiat nu prezenta la gât leziunile care de obicei sunt asociate cu moartea prin spânzurare şi ca mâinile lui nu au atins niciodata caramizile gasite in buzunarele hainelor sale.Expertii italieni au concluzionat ca a fost ucis.Arhiepiscopul american Paul Marcinkus a fost solicitat sa se prezinte la un interogatoriu in legatura cu acest caz, dar i-a fost acordata imunitate in calitate de angajat al Vaticanului. Sa retras în 1990 şi a murit în 2006.
* 1989: Betti Alver (n. 23 noiembrie [S.V. 10 noiembrie] 1906, Jõgeva – d. 19 iunie 1989, Tartu) a fost pseudonimul lui Elisabet Alver (din 1937 Elisabet Talvik, iar din 1956 Elisabet Lepik),^[6] o poetă estonă. A făcut parte din prima generație care a învățat în școlile Estoniei independente. A studiat gramatica la Tartu
Betti scria la început proză. A devenit cunoscută ca membră a grupului Arbujad („Ghicitoarele”), care includea poeți estoni influenți, ca Bernard Kangro, Uku Masing, Kersti Merilaas, Mart Raud, August Sang, Heiti Talvik și Paul Viiding. După cel de-al doilea război mondial, soțul său Heiti Talvik a fost luat prizonier de sovietici și a murit în Siberia.^[8] În consecință, ea nu a scris nimic timp de două sau trei decenii în semn de protest față de puterea sovietică și și-a reluat activitatea abia în anii 1960. În anul 1966, a publicat Tähetund și Starry Hour. A mai scris romane și a făcut traduceri.^[9] La cea de-a 100-a aniversare a nașterii lui Betti, un muzeu din Jõgeva a fost denumit în cinstea ei.

Betti Alver
Betti Alver

* 1991: Jean Arthur (n. 17 octombrie 1900 – d. 19 iunie 1991) a fost o actriță americană de film.

Numele ei adevărat a fost Gladys Georgianna Greene și s-a născut în Plattsburgh, New York. Părinții ei au fost Johanna Augusta Nelson și fotograful Hubert Sidney Greene. Bunicii materni au fost emigranți din Norvegia care s-au stabilit în America de Vest; de asemenea, ea are strămoși îndepărtați din Anglia. A avut trei frați mai mari: Donald Hubert (1891), Robert B. (1892) și Albert Sidney (1894).

Descoperită de Fox Film Studios în timp ce făcea modeling comercial la New York la începutul anilor 1920, Arthur a obținut un contract pe un an și a debutat în filmul mut Cameo Kirby (1923), regizat de John Ford.

S-a căsătorit cu fotograful Julian Anker în 1928 însă căsătoria a fost anulată după o zi. În 1932 s-a căsătorit cu producătorul Frank Ross Jr. de care a divorțat în 1949. Nu a avut copii.

Jean Arthur în 1939

· 1993 - A murit scriitorul britanic William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane “Împăratul muştelor”, “Cădere liberă”) (n.19.10.1911). Sir William Gerald Golding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. El prezintă romanele sale criza conștiinței omului modern confruntat cu problemele realității contemporane.
Motivația juriului Nobel
„…pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi.”
* 1999: Henri Robert Ferdinand Marie Louis Philippe d'Orléans (Henri d'Orléans, conte de Paris, 5 iulie 1908 – 19 iunie 1999), cunoscut și ca Prințul Henri, Conte de Paris, a fost pretendent orleanist al tronului Franței din 1940 până la moartea acestuia.

S-a născut la castelul Le Nouvion-en-Thiérache în Aisne ca fiul cel mic al lui Jean d'Orléans, duce de Guise (1874–1940) și a soției acestuia, Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961). A crescut în Maroc și a urmat Universitatea din Louvain. În 1926 a devenit pretendent la titlul de Delfin al Franței după ce tatăl său a devenit pretendent Orléanist la tron.

În 1939, după ce a fost refuzat la admiterea atât în Forțelor Armate franceze cât și în Forțele Armate britanice, Henri s-a alăturat Legiunii Franceze străine. În 1950, după ce legea exilului a fost anulată, s-a întors în Franța.

La Cherisy, în apropiere de Dreux, Franța, a murit de cancer la prostată la vârsta de 90 de ani.

Prințul Henri
Conte de Paris

* 2010: Manute Bol (n. 16 octombrie 1962, Sudan - d. 19 iunie 2010) a fost un jucător de baschet și activist sudanez, originar din Sudanul de Sud, de origine etnică Dinka.

Este considerat unul dintre cei mai cunoscuți și influenți oameni ai grupului etnic Dinka.

· 2013: Gyula Horn, prim-ministru al Ungariei 1994-1998 (n. 1932)

· 2013: James J. Gandolfini, Jr. (n. 18 septembrie 1961 - d. 19 iunie 2013) a fost un actor italo-american. Era cunoscut pentru rolul Tony Soprano în serialul distribuit de HBO, Clanul Soprano, serial ce prezintă viața plină de probleme a unui șef mafiot ce încearcă să se descurce atât în viața de familie cât și în cea pe care o duce în sânul Mafiei. Alte roluri ale lui Gandolfini includ regizorul de filme porno Eddie Poole în 8mm, mafiotul Virgil în True Romance, film scris de Quentin Tarantino, precum și roluri importante în filme ca The Mexican, Get Shorty și The Last Castle.
În data de 19 iunie 2013, Gandolfini moare brusc în timp ce se afla în vacanță la Roma. Rapoartele preliminare atribuie cauza morții fie unui infarct miocardic acut sau unui accident vascular cerebral. Gandolfini urma să se îndrepte spre Sicilia, unde oficialii de la Festivalul de Film de la Taormina îl așteptau pe 20 iulie 2013, astfel încât el să poată participa la o conversație pe scena festivalului cu regizorul italian Gabriele Muccino programat pe 22 iunie. Creatorul serialului "The Sopranos", David Chase l-a numit pe Gandolfini, "un geniu" și "partenerul și fratele său". Guvernatorul din New Jersey, Chris Christie a spus despre el că fost "o nouă comoară pentru Jersey".

James Gandolfini în 2011

James J. Gandolfini, Jr. (n. 18 septembrie 1961 - d. 19 iunie 2013) a fost un actor italo-american. Era cunoscut pentru rolul Tony Soprano în serialul distribuit de HBO, Clanul Soprano, serial ce prezintă viața plină de probleme a unui șef mafiot ce încearcă să se descurce atât în viața de familie cât și în cea pe care o duce în sânul Mafiei. Alte roluri ale lui Gandolfini includ regizorul de filme porno Eddie Poole în 8mm, mafiotul Virgil în True Romance, film scris de Quentin Tarantino, precum și roluri importante în filme ca The Mexican, Get Shorty și The Last Castle.

Gandolfini în 2006

· 2014: Ibrahim Touré, fotbalist ivorian (n. 1985)
* 2016: Mihnea Berindei (n. 22 martie 1948, București, România - d. 19 iunie2016, Veneția, Italia) a fost un istoric de origine română naturalizat în Franța în anul 1981.

Între anii 1971 și 1991 a lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la Școala de Înalte Studii de Științe Sociale (École des Hautes études en Sciences Sociales). Din 1991, este angajatul Institutului de Științe Sociale și Politice al Centrului Național de Cercetări Științifice (CNRS).

În afară de opera istorică, este cunoscut pentru rolul său eficient de mobilizare a presei și opiniei publice occidentale în susținerea disidenței din Europa Centrală și de Est și în special, din România. Între 1977 și 1989, a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu.

A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. În iunie 1989 a semnat, împreună cu Neagu Djuvara, "Declarația de la Budapesta, document politic al unei părți a exilului românesc, intens criticat pentru nuanțele federaliste referitoare la Transilvania. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republica Moldova.

Mihnea Berindei a urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966-1970, învățând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenție a reușit să obțină o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, și a continuat să studieze paleografia otomană.

Între 1972 și 1991 a ocupat diverse poziții de cercetător la Centrul de Studii privind URSS, Europa de Est și Spațiul Turc al Școlii de Înalte Studii de Științe Sociale (EHESS). Din anul 1977, activitatea de istoric s-a împletit cu cea de militant în sprijinul opoziției democratice din Europa Centrală și de Est și în special, în susținerea rezistenței față de regimul Ceaușescu din țara natală. După prăbușirea regimului comunist din România, Mihnea Berindei s-a implicat în crearea Grupului pentru Dialog Social și în sprijinirea primelor organizații civice românești.^[1] A mobilizat resurse umane și financiare din Franța menite să asiste democrațiile incipiente din România, Bulgaria, Albania, Republica Moldova. În anii 2000, a participat la restituirea pentru istorici și opinia publică a arhivelor Partidului Comunist din România.

În primii ani după rămânerea sa în Franța, Mihnea Berindei s-a dedicat exclusiv cercetărilor în domeniul său de specialitate: Istoria Imperiului Otoman, secolele XV-XVII. A făcut cercetări în Arhivele din Istanbul, a lucrat individual și în echipă la traducerea și editarea de documente. Între 1972 și 1991, a avut misiuni anuale de cercetare în arhivele din Roma și Veneția. A publicat singur sau în colaborare o serie de studii privind raporturile dintre țările române și Poarta Otomană, despre marile drumuri de comerț și zona Marea Neagră și regiunile nord-pontice. A fost membru al comitetului de redacție al revistei de specialitate Turcica (1980-1889).

După 1977, a participat și la activitatea unor grupuri de cercetare multidisciplinare (istorici, sociologi, economiști, politologi) privitoare la țările comuniste și la relațiile Est-Vest. A fost membru al comitetelor de redacție al revistelor L’Alternative (1979-1985), L’Autre Europe (1986-1994) și până în prezent, al trimestrialului Politique Internationale. În aceste reviste a susținut singur sau împreună cu alți cercetători analize asupra opoziției din România, minorităților naționale, situației vieții religioase, politicii sociale, economice și culturale a regimului. A prezentat și publicat texte provenind din mediile disidente din România.

Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mișcării Goma. A participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (afiliată la Fédération Internationale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt și în ultimii ani vicepreședinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Gomași al altor militanți ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentării.^[2] A fost membru fondator al operațiunii Villages Roumains (1988-), importantă pentru formarea unei solidarități europene împotriva regimului Ceaușescu. Berindei s-a implicat și în activitatea protestatară concretă: susținerea de manifestații în fața reprezentanțelor României în Franța, strângerea de semnături pentru apărarea celor supuși politicii represive a regimului, culegerea de date despre opoziția din România și informarea mass-media și opiniei publice occidentale.

După 1990, Mihnea Berindei a continuat activitatea anterioară prin cercetări asupra societăților postcomuniste. A lucrat în fondurile de documente ale Partidului Comunist Român, a organizat seminarii asupra situației din țările aflate anterior sub tutela URSS. Între 1990 și 1992 a fost președintele organizației Biroul de Informații și Ajutor pentru România. În 1992 a devenit vicepreședintele asociației Est Libertés. În perioada 1994 – 1998 a condus o serie de programe PHARE ale Uniunii Europene menite să ajute democrația locală și structurarea partidelor politice democratice din Albania, Bulgaria, România, monitorizarea alegerilor din Serbia, Kosovo, Macedonia și Republica Moldava.

A făcut parte din Comisia Prezidențială pentru Investigarea Dictaturii Comuniste din România ^[3], iar după publicarea Raportului final, a continuat cercetarea de arhive pentru editarea de documente despre perioada comunistă^[4]

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Ap Iuda, ruda Domnului; Sf Cuv Paisie cel Mare; Dezlegare la pește

· În calendarul romano-catolic: Sf. Romuald, abate; Sf. Iuliana Falconieri

· În calendarul greco-catolic: Sf. Iuda Tadeul, apostol († secolul I)

RELIGIE ORTODOXĂ 19 Iunie

Sf Ap Iuda, ruda Domnului; Sf Cuv Paisie cel Mare; Dezlegare la pește

Sfantul Apostol Iuda, ruda Domnului

Sfantul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinti Apostoli ai lui Hristos, tragandu-se din semintia lui David si a lui Solomon. El s-a nascut in Nazaretul Galileii, din tatal sau, Iosif teslarul - care a fost dupa aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - si din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie si fratele lui Zaharia. Pe ea a luat-o Iosif in insotire legiuita si i-a nascut pe acesti fii, care sunt pomeniti in Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon si Iuda. insa acest Sfant Iuda se numeste Iuda al lui Iacov - adica fratele lui Iacov cel numit fratele Domnului -, caci pentru smerenie, singur se facea nevrednic sa se numeasca fratele Domnului dupa trup, de vreme ce la inceput a gresit din nestiinta fata de El, pe de o parte pentru necredinta, iar pe de alta pentru neiubirea de frate. Cu necredinta a gresit, precum adevereste despre aceasta Sfantul Ioan, zicand: Nici fratii lui nu credeau in El.

Talcuind aceasta, Sfantul Teofilact spune ca feciorii lui Iosif sunt frati ai Lui si zice: "Il ocarasc fratii lui, feciorii lui Iosif, intre care este si acest Iuda. Insa de unde aveau ei aceasta necredinta? Din socoteala cea putreda si din zavistie, pentru ca obiceiul rudeniilor este ca totdeauna sa urasca mai mult pe ai sai, decat pe cei straini". Deci este aratat ca Iuda de la inceput a gresit intru nestiinta catre Hristos, cu necredinta si cu zavistia. El a mai gresit si cu neiubirea de frate, precum se scrie despre aceasta in Viata Sfantului Iacov, fratele Domnului, pentru ca Iosif - dupa intoarcerea din Egipt - impartind pamantul sau fiilor lui cei firesti, pe care i-a avut cu femeia cea dintai, a voit sa faca parte si Domnului nostru Iisus Hristos, Cel nascut fara de stricaciune, mai presus de fire, din Preacurata Fecioara, fiind Acela atunci inca prunc mic, iar ceilalti fii ai lui Iosif - intre care si acest Iuda - nu voiau sa-L primeasca la mostenire impreuna cu ei, ca pe Cel ce nu era nascut din aceeasi maica. Iar Iacov L-a primit pe El impreuna mostenitor la partea sa, si de aceea Iacov s-a numit dupa aceea "fratele Domnului". Deci Sfantul Iuda, stiind greselile sale cele mai dinainte, nu indraznea sa se numeasca fratele Domnului, ci numai al lui Iacov, precum scrie si in scrisoarea sa, zicand: "Iuda, sluga lui Iisus Hristos si fratele lui Iacov.". Acest sfant apostol are inca si alte felurite numiri.

Astfel, Sfantul Matei Evanghelistul il numeste Levi sau Tadeu si aceasta nu fara oarecare taine, pe care le putem cunoaste in parte din talcuiri, pentru ca Levi se numeste "impreunat" sau "din inima" sau "ca un leu". Deci Sfantul Iuda s-a numit Levi, pentru ca dupa greseala lui cea mai dinainte, ce o facuse din nestiinta, dupa ce a cunoscut ca Iisus este adevaratul Mesia, s-a alaturat langa Dansul cu dragoste din inima si ca un leu s-a nevoit cu barbatie pentru El. Drept aceea, cu dreptate si cu cuviinta s-au zis despre dansul aceste cuvinte, care oarecand s-au zis si despre Iuda cel dinainte, fiul lui Iacov si stramosul lui Hristos: ludo, pe tine te lauda fratii tai; culcandu-te, ai dormit ca un leu si ca un pui de leu. Iar Tadeu se talcuieste "laudator" si "marturisitor" sau "sanii laptelui". Deci Sfantul Iuda a fost numit Tadeu, caci, laudand si marturisind pe Hristos Dumnezeu, hranea din invataturile sale apostolesti ca prin niste sani de lapte pe cei ce erau prunci in credinta, adica pe cei dintai credinciosi ai Bisericii.

Mai sunt inca si unii care socotesc cum ca acest Sfant Iuda, iar nu altul, este numit Varsava in Faptele Apostolilor. Acolo se zice: Au voit apostolii si batranii cu toata adunarea sa aleaga pe un barbat dintr-insii si sa-l trimita in Antiohia cu Pavel si cu Varnava, anume pe Iuda, care se numea Varsava. Deci Varsava se talcuieste "fiul intoarcerii" si de aceea se numeste Sfantul Iuda Varsava, fiindca, dupa greselile sale cele de mai inainte catre Hristos, s-a intors la El prin pocainta, cu credinta si cu dragoste. Caci, in cele ce gresise mai mult, in acelea a aratat mare indreptare. El gresise mai intai prin necredinta, dupa aceea a crezut intr-insul fara indoiala si s-a facut Apostolul si propovaduitorul Lui. Gresise catre Hristos si prin neiubire, iar dupa aceea atat L-a iubit, incat si-a pus si sufletul pentru Dansul, pentru ca avea mare ravna pentru Hristos si dorea ca toata lumea sa-L cunoasca pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, sa creada intr-insul, sa-L iubeasca si sa-si castige mantuirea. Aceasta ravna a lui este povestita si in Sfanta Evanghelie. Caci, pe cand Domnul graia catre ucenicii Sai: Cel ce ma iubeste pe Mine, va fi iubit de Tatal Meu si Eu il voi iubi pe el si singur Ma voi arata lui. atunci Iuda -nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului dupa trup - a zis catre dansul: Doamne, ce este ca ai sa Te arati noua, si nu lumii? Ca si cum ar fi zis: "Doamne, nu numai noua sa ne dai cunostinta Ta, ci la toata lumea. Nu numai noua singuri sa ne arati mantuirea Ta, ci si la tot neamul omenesc, ca nu numai noi, robii si ucenicii Tai, ci si toata lumea, cunoscandu-Te pe Tine Facatorul si Mantuitorul sau, sa Te iubeasca cu caldura, sa-Ti slujeasca cu credinta si sa Te proslaveasca in veci".

Iar dupa inaltarea Domnului, Sfantul Apostol Iuda a propovaduit pe Hristos in felurite tari. Despre aceasta ne spune Nichifor, istoricul bisericesc, zicand despre dansul astfel: "Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea doua nume, Tadeu si Levi, fiul lui Iosif si fratele lui Iacov, cel aruncat de pe aripa bisericii, a propovaduit mai intai Evanghelia in Iudeea, Galileea, Samaria, si Idumeea, apoi in cetatile Arabiei, in partile Siriei si ale Mesopo-tamiei; iar mai pe urma, s-a dus in Edesa, in cetatea lui Avgar, unde mai inainte propovaduise pe Hristos alt Tadeu, care era unul din cei saptezeci de apostoli. Acolo, daca lipsea ceva din slujba acelui Tadeu, acest Iuda Tadeu le-a implinit bine".

Inca sa se mai stie ca Sfantul Iuda a binevestit cuvantul mantuirii si in Persia, iar de acolo a scris in limba greceasca Epistola soborniceasca catre toti credinciosii, care, desi este scrisa pe scurt, este insa de mare intelegere si plina de invataturi folositoare. Unele cuvinte din acea scrisoare sunt dogmatice, adica despre taina Prea Sfintei Treimi si a intruparii lui Hristos, despre deosebirea ingerilor buni de cei rai si despre infricosata judecata ce va sa fie; iar altele sunt invatatoare de obiceiuri, care sfatuiesc pe oameni a fugi de necuratiile pacatelor trupesti, de huliri, de mandrie, de neascultare, de zavistie si de uraciune, de mestesugiri si de viclesuguri, ca fiecare sa fie statornic in chemarea sa, in credinta, in rugaciune si in dragoste. Asijderea, ele mai invata a se ingriji de intoarcerea celor rataciti la adevarata credinta si a se pazi de eretici, ale caror obiceiuri vatamatoare de suflet le-a vadit luminos, iar pierzarea lor a aratat-o asemenea cu a sodomitenilor.

In scrisoarea sa arata inca si aceasta, ca nu este destul pentru mantuire, ca sa se lepede cineva de paganatate si sa fie chemat la sfanta credinta, ci se cuvine ca, pe langa credinta, sa faca si fapte bune cuviincioase chemarii si vrednice de mantuire. Pentru aceasta el aduce spre pilda pe ingerii si oamenii pedepsiti de Dumnezeu. Pe ingerii rai Dumnezeu i-a legat in intuneric cu legaturile cele vesnice si spre judecata Sa ii pazeste, deoarece nu si-au pazit randuiala lor. Pe oamenii cei scosi din Egipt i-a pierdut in pustie, deoarece n-au umblat dupa chemarea lui Dumnezeu, ci s-au abatut la indaratnicii. Astfel Sfantul Apostol Iuda a aratat in trimiterea sa prin cuvinte scurte lucruri mari.

El a suferit multe dureri si osteneli, trecand prin multe tari, propovaduind pe Hristos, botezand si incredintand popoarele si pova-tuindu-le la mantuire. Apoi, dupa ce s-a dus in partile Araratului, intorcand multime de popor de la inselaciunea idoleasca la Hristos, a fost prins de inchinatorii la idoli si, dupa ce l-au muncit mult, l-au spanzurat pe un lemn in chip de cruce. Si fiind strapuns cu sageti de cei necredinciosi, si-a sfarsit nevointa si alergarea sa, si a trecut la Hristos Dumnezeu, ca sa-si ia cununa cea vesnica a rasplatirii aposto-lesti la ceruri.

Cuviosul Paisie cel Mare

Cuviosul Parintele nostru Paisie a fost din Egipt. El s-a nascut din parinti dreptcredinciosi, imbunatatiti si imbogatiti de obiceiuri bune si crestinesti, care aveau sapte copii asemeni lor in obiceiuri si fapte bune. Bogatia lor le era destula, incat puteau sa ajute si pe cei ce aveau trebuinta; caci, cu cat imparteau la saraci averile lor, cu atat mai mult Dumnezeu le inmultea toate.

Murind tatal lor, a ramas toata grija copiilor si a lucrurilor pe seama maicii lor. insa cea mar mare grija ii pricinuia ei Paisie, ca unul ce era mai mic decat toti copiii ei. De aceea, fiindca ea se intrista mult, i s-a aratat ingerul Domnului intr-o noapte si i-a zis: "Dumnezeu, Tatal sarmanilor, m-a trimis sa-ti spun pentru ce te intristezi atat pentru grija copiilor tai, ca si cum ai avea grija de ei numai tu singura si nu si Dumnezeu? Deci nu te intrista, ci inchina lui Dumnezeu pe un fiu al tau, prin care se va slavi numele Sau cel sfant, care de-a pururea se slaveste".

Iar ea, auzind acestea, a zis: "Toti copiii mei sunt ai lui Dumnezeu, sa-si ia pe care voieste". Dar ingerul, apucand de mana pe Paisie, a zis: "Acesta este bineplacut Domnului!" Atunci ea a zis catre inger: "Acesta nu este vrednic pentru slujirea si slujba lui Dumnezeu, ci ia mai bine pe unul din cei mai mari care va fi vrednic". Ingerul a zis: "O, preabuna femeie, tu zici ca Paisie nu este vrednic spre slujirea lui Dumnezeu pentru tineretea lui, insa sa stii ca puterea lui Dumnezeu se arata in cei neputinciosi. Acesta, cel mai mic decat ceilalti, este mai ales de Dumnezeu". Acestea zicand, ingerul s-a dus, iar femeia, desteptandu-se din somn, se minuna de dumnezeiasca porunca si-L slavea pe Dumnezeu, zicand: "Doamne, faca-se mila Ta spre noi si spre robul tau Paisie!" Acestea si altele asemenea a zis, rugandu-se si multumind lui Dumnezeu. Apoi, luand pe copil, l-aafierosit lui Dumnezeu.

Dumnezeiescul Paisie, fiindca era temator de Dumnezeu, odata cu cresterea varstei, a crescut si in dumnezeiescul dar, iar inima lui s-a ranit de dumnezeiasca dragoste si a dorit petrecerea monahiceasca. Deci, ajungand la varsta vrednica sa lucreze poruncile Domnului, a fost povatuit de dumnezeiescul dar si s-a dus in pustia Schitului, ca un miel fara de rautate, la pastorul oilor cuvantatoare, adica la dumnezeiescul Pamvo, care, avand darul de a vedea mai inainte, a cunoscut cele ce erau sa fie pentru Paisie. Deci, primindu-l cu multa bucurie, l-aimbracat in cuviosul chip al monahilor.

Dar, fiindca Paisie era vas ales al dumnezeiescului dar, era povatuit de acesta la toata fapta buna. Si intai a ispravit bine nevointele ascultarii si ale rabdarii, facand cu osardie toate acelea, pe care i le poruncea parintele lui cel duhovnicesc. Apoi s-a apucat de mai multa si mai aspra patimire, dorind a ajunge la sporirea celor desavarsite. Iar dumnezeiescul parintele nostru Pamvo, vazandu-l ca dorea ispravile cele mai inalte, i-a zis: "Fiul meu, Paisie, nu se cuvine celui nou incepator sa caute la fata vreunui om, ci sa-si plece pururea capul in jos si cu mintea sa sa gandeasca necontenit la cele ceresti, privind frumusetile si podoabele negraitei slave a lui Dumnezeu si, dintr-o privire ca aceasta, sa slaveasca atotputernica bunatate a lui Dumnezeu, Facatorul nostru de bine".

Iar Paisie, auzind aceste cuvinte folositoare de suflet, s-a umplut de dor dumnezeiesc si le-a savarsit cu lucrul. De atunci au trecut trei ani, pazind aceasta porunca cu atata tarie, incat n-a vazut deloc fata de om, ci se indeletnicea cu totul in citirea dumnezeiestilor Scripturi si in cercetarea dumnezeiestilor intelesuri si cu acestea, ca si cu niste ape dulci, adapa si roura sufletul sau, precum zice proorocul David: Era ca un sad pururea inverzit si rasadit langa izvoarele apelor, care, adapandu-se, sporeste si infloreste si, la vremea potrivita, face rod copt si prea dulce. Si adeseori obisnuia a zice cu mult dor si acest grai al lui David: Cat sunt de dulci cuvintele Tale gatlejului meu, mai mult decat mierea gurii mele!

Astfel rugandu-se Paisie necontenit, stramtora si muncea trupul sau cu postiri si privegheri, dupa cuvantul apostolului, si il avea supus voilor sufletului. Iar dumnezeiescul Pamvo, vazandu-l ca sporea in duhovniceasca nevointa si in fapte bune, il indemna parinteste si-1 povatuia cu luare aminte la cele placute lui Dumnezeu; si asa, carmuindu-l bine si cu dreapta credinta, l-aaratat iscusit si lamurit, dupa fapta si dupa privire.

Dar batranul, apropiindu-se de sfarsitul sau, se silea de aici sa ajunga la cerestile bunatati, pe care dorea de mult sa le dobandeasca, si binecuvantand pe Paisie cu multe binecuvantari si spunand multe proorocii despre dansul, a trecut de la pamant catre cele ceresti. Deci in acest chip Paisie se indulcea de nadejdile cele bune, pe care le avea, iar eu, smeritul Ioan, care am scris aceasta povestire de fata, am ramas impreuna cu Paisie in una si aceeasi chilie, avand amandoi aceeasi socoteala, petrecand aceeasi petrecere si vietuire, dupa canonul ce il luasem de la duhovnicescul nostru parinte, intarindu-ne unul pe altul la fapta buna si sarguindu-ne amandoi pentru mantuirea sufletelor noastre.

Si trecand putina vreme, iar Paisie incalzindu-se cu caldura Sfantului Duh, se nevoia cu o mai inalta petrecere. El a inceput a posti toata saptamana si numai sambata manca, iar hrana lui era putina paine si sare. In celelalte zile ale saptamanii, in loc sa se hraneasca cu paine simtita, se indulcea si se veselea cu paine gandita, adica cu cuvantul lui Dumnezeu. Adeseori citea si cugeta la proorocia dumnezeiescului Ieremia, care i s-a si aratat de multe ori, precum zic unii, si ii talcuia intelesurile cele ascunse ale proorociei si cu acestea il indemna spre indragirea si dragostea bunatatilor celor fagaduite. Dar el totdeauna se intindea la cele dinainte, dupa dumnezeiescul Pavel, adica totdeauna se silea sa faca si alte fapte bune si nu se multumea cu cele mai dinainte.

Deci, pe langa saptamana care postea mai intai a adaugat si alta, si postea impreuna doua saptamani, iar sambata iarasi manca hrana lui cea obisnuita, adica putina paine si sare. Si cel mai minunat lucru era ca nimeni nu stia petrecerea lui cea intocmai cu a ingerilor, afara de Dumnezeu, care vede cele ascunse si nearatate. De aceea, robin-du-se de dragostea linistii, numai aceasta iubea, ca sa se roage si sa vorbeasca totdeauna cu Dumnezeu si, prin stralucirile ce se trimit afara de la El, sa se apropie de marginea doririlor - care este Dumnezeu.

Deci cunoscand eu ca dumnezeiescul Paisie avea niste ganduri ca acestea, adica sa petreaca singur, macar ca despartirea de el imi era mie lucru nesuferit, cu toate acestea am facut incercare ca sa cunosc chipul acelei linisti, de unde era: din povatuirea lui Dumnezeu, ori din insasi voia lui? Pentru aceea am zis catre el: "Frate Paisie, iata, te vad ca te stapanesti de indragirea linistii. Sa stii bine ca si eu am acelasi dor, insa nu stiu de unde ne-a venit noua un gand ca acesta. Deci vino sa rugam pe milostivul Dumnezeu, ca sa ne arate voia Lui cea sfanta si dupa acea voie sa facem: ori sa locuim impreuna, ori sa ne despartim unul de altul".

Acestea auzindu-le Paisie, a raspuns: "Bine zici, iubitul meu Ioan, asa sa facem, ca osardia noastra cea duhovniceasca sa fie bine-primita la Dumnezeu si fara indoiala". Acestea zicand, am petrecut noaptea aceea priveghind si rugand fierbinte pe Dumnezeu, ca sa ne arate voia Sa cea sfanta. Iar Dumnezeu, ca un bun si milostiv ce este, a ascultat rugaciunea noastra, si in vremea Utreniei, un inger dumnezeiesc ni s-a aratat noua, zicand: "Dumnezeu porunceste sa va despartiti si fiecare sa aiba locuinta deosebita. Iar tu, o, Ioane ramai in acest loc si fa-te multora povatuitor spre mantuire. Iar tu, o, Paisie, sluga lui Hristos, du-te de aici si mergi in partea de apus a pustiei. Acolo se va aduna prin tine popor nenumarat - zice Domnul -, si vei zidi o manastire, si numele Meu se va slavi in acel loc".

Acestea zicand ingerul, s-a facut nevazut. Deci noi, ascultand porunca Lui, ne-am despartit unul de altul. Eu am ramas la locul acela, iar Paisie, mergand in partea pustiei dinspre apus, a taiat o piatra si facand o pestera, a locuit intr-insa. Si atata s-a apropiat de Dumnezeu, prin covarsitoarea lui curatie si prin inalta lui petrecere, incat si Insusi Hristos i se arata lui de multe ori, si-l povatuia la fapte bune, precum va arata cuvantul ce urmeaza.

Intr-una din zile, dumnezeiescul Paisie, sezand in pestera sa si preamarind pe Dumnezeu, i s-a aratat Mantuitorul nostru, zicandu-i: "Pace tie, iubitul meu Paisie!" Iar Paisie, sculandu-se in picioare infricosat, a zis: "Iata robul Tau. Ce poruncesti, Stapane? Si care este pricina pogorarii Tale catre mine?" Iar Hristos a raspuns: "Vezi pustia aceasta, care are atata lungime si latime? Prin mijlocirea ta, aceasta toata am s-o umplu de pustnici, care vor slavi numele Meu!"

Iar alesul lui Dumnezeu, Paisie, cazand la pamant, a zis: "Acestea care le zici, Stapane Doamne, sunt supuse mainii Tale celei puternice si indata, cu vointa Ta, le-ai si savarsit. Ma rog insa bunatatii Tale, de unde vor avea cele de nevoie cei ce se vor aduna in pustia aceasta?" Iar Mantuitorul a raspuns: "Crede mie, ca de ii voi afla pe dansii avand dragoste intre ei - maica tuturor faptelor bune -si, de vor pazi poruncile Mele, eu voi avea toata grija de dansii, incat nu le va lipsi nimic din cele trebuincioase lor!"

Apoi dumnezeiescul Paisie a zis iarasi catre Domnul: "inca odata intreb bunatatea Ta: Cum vor putea ei trece lesne cursele vrajmasului si cum vor scapa de cumplitele lui ispite?" Iar Mantuitorul a zis: "De vor pazi cu blandete, cu dreptate si cu inima smerita, precum ti-am zis, poruncile Mele, nu numai ca ii voi elibera de razboaiele vrajmasului si de cursele lui cele viclene, ci ii voi arata si mostenitori ai imparatiei cerurilor!" Acestea zicand Mantuitorul, S-a inaltat cu slava la cer, iar sfintitul Paisie a luat mai multa frica intru sine, cucernicindu-se de porunca Mantuitorului catre dansul.

Dar ce mestesugeste zavistnicul si uratorul de oameni vrajmas? Vazand pe dumnezeiescul Paisie ca trece cu intemeiere peste cursele lui si ramane nevatamat de bantuielile lui, scrasnea cu dintii sai. Si, neputand a se apropia de dansul, pentru puterea ce luase de la Dumnezeu, a cautat sa-l biruiasca cu viclesug prin alta mijlocire, adica a incercat sa-l lipseasca de binele necastigarii si, prin urmare, de dumnezeiescul dar, si cu acest chip sa se apropie de dansul si sa-l biruiasca. De aceea vrajmasul s-a dus la un om bogat al Egiptului si i s-a aratat lui in chip de inger si a zis: "Du-te in pustie si acolo vei afla un om sarac, cu numele Paisie, insa bogat si impodobit stralucit cu faptele bune si vas ales al dumnezeiescului dar. Deci inchina-te lui, ducandu-i bani multi, ca sa imparta milostenie monahilor, care pustnicesc acolo". Iar bogatul, necunoscand diavoleasca amagire, a luat o sarcina de argint si de galbeni si s-a dus la Cuviosul Paisie. Dar Dumnezeu a descoperit robului Sau bantuirea diavolului si maiestria ce s-a mestesugit sa-i faca prin darnicia boierului. Deci Cuviosul Paisie a iesit intru intampinarea lui, iar boierul acela, vazandu-l, l-aintrebat: "Cine este Paisie si unde se afla?" Iar Paisie i-a zis: "Dar ce voiesti cu el?" Iar boierul i-a raspuns: "Am adus bani ca sa-i imparta milostenie la monahi". Iar cuviosul i-a zis: "Iarta-ne, omule, iubitorule de Hristos! Noi nu avem trebuinta de bani, daca voim sa locuim in pustia aceasta. Ia-i pe ei si du-te in pace si nu te intrista, caci Dumnezeu a primit daruirea ta. Daca banii care i-ai adus ca sa-i dai monahilor, ii vei imparti saracilor - caci in satele Egiptului sunt multi saraci si vaduve -, si daca ii vei chivernisi pe dansii, vei lua plata de la Dumnezeu mult mai multa". Iar boierul, ascultand cuvintele sfantului, s-a intors in Egipt.

Si intorcandu-se Paisie in pestera sa, i s-a aratat diavolul, zicand: "O, sila! Nu pot sa-ti fac nimic, Paisie, caci ai izgonit mestesugirile mele. Deci fug de la tine si ma duc sa ma lupt cu altii si la tine nu mai vin, caci m-ai biruit!" Iar cuviosul, certandu-l pe diavol, i-a zis: "Taci, diavole, ca esti plin de rautate!" Astfel, rusi-nandu-se diavolul, a fugit si nu mai indraznea sa se mai apropie de dansul.

Iar dumnezeiescul Paisie s-a dus in pustia cea mai dinauntru si cu trupul locuia acolo in nevointa aspra, iar cu duhul socotea cele ceresti si vorbea cu Stapanul Hristos. De aceea si dumnezeiescul Duh ce locuia in Paisie a binevoit a-l face privitor al dumnezeiestilor vistierii si al veseliei, de care se indulcesc acolo cei drepti, caci rugandu-se odata, a venit intru uimire si a fost rapit la cer. Iar acolo intai a privit la cele veselitoare si la frumusetile Raiului si din acelea s-a umplut de bucurie si de veselie. Apoi a vazut Biserica celor intai-nascuti, care este in cer, adica pe toti sfintii si, impartasindu-se de desfatarea cea nematerialnica si de indulcirea din vedenia aceea, s-a invrednicit de la Dumnezeu si a luat darul infranarii si al ajunarii.

Deci, cuminecandu-se cu Preacuratele Taine in fiecare Duminica, petrecea fara de alta hrana. Si sa nu fie cineva necredincios, din cei ce se pleaca dumnezeiescului cuvant, nici sa se indoiasca de cele zise, caci toate se supun dumnezeiestii porunci. Pentru aceasta, nu voi ascunde adevarul, caci cu impartasirea dumnezeiestilor Taine a petrecut saptezeci de ani, negustand alta hrana trupeasca. Iar aceasta nu este minunata, pe langa neasemuita putere a lui Dumnezeu, caci hrana cea trupeasca o cere firea pentru alcatuirea si petrecerea trupului, iar la cei mai inalti si mai presus de fire, cum era dumnezeiescul Paisie, puterea ziditoare a lui Dumnezeu, care este fara lipsa si nu se supune cu totul legii firii, da cu adevarat acest dar, care este mai presus de puterea si de firea omeneasca. in acest chip, mai presus de legea firii, a pazit fara hrana pana acum pe Proorocul Ilie si pe Enoh, si ii va pazi pana la vremea cea de pe urma. Acestea sunt destule spre dovada acestui dar mai presus de fire.

Si multime de monahi si de mireni alergau la dumnezeiescul Paisie, dupa buna voire a lui Dumnezeu, poftind sa locuiasca impreuna cu el. Si il inconjurau pe el ca albinele fagurele si se impartaseau fara de sat din mierea cea gandita si din prea dulcea lui invatatura, din care indulcindu-se, lasau lumea si cele din lume si in fiecare zi inmulteau numarul monahilor. Pe unii, care doreau sa se linisteasca deosebi, ii invata sa vorbeasca impreuna cu Dumnezeu prin rugaciune, iar pe cei ce voiau sa fie in supunere si ascultare, intru petrecerea cea cu adevarat fericita, ii punea sa locuiasca in viata de obste, impreuna cu alti frati, randuindu-le sa lucreze si lucrul de maini potrivit lor, pe de o parte ca sa nu sada degeaba, ci sa se iscuseasca si sa aiba trup cu indemanare la ostenelile faptelor bune; iar pe de alta, ca sa-si scoata hrana vietii lor din sudorile si ostenelile lor si sa miluiasca si pe cei saraci. Iar peste toate acestea le-a dat porunca necalcata, sa nu faca nimic, nici cel mai mic lucru din voia lor, fara socoteala si voia duhovnicescului lor parinte. In acest fel invata si purta grija de frati. Iar nevointa ce o facea el in liniste si in departare, cine poate sa o povesteasca cu de-amanuntul? Dumnezeiescul Paisie a intrat odata in pustia cea mai dinauntru si, gasind acolo o pestera, a locuit intr-insa trei ani. Si fiindca perii capului i-au crescut mult si s-au lungit, ce a socotit pururea fericitul? A pus un par in partea cea de sus a pesterii, a legat de el parul sau, si astfel se ruga mai cu sarguinta si mai cu osteneala. Si nu numai aceasta, ci si alte osteneli facea ziua si noaptea, infierbantandu-se de dragostea lui Hristos si socotind odihna acele nevointe aspre. Pentru aceasta si Mantuitorul s-a aratat lui precum s-a fagaduit in Sfanta Evanghelie si in vremea cand Paisie se ruga, iata se arata inaintea lui Mantuitorul nostru, cel mai dorit decat toate. Iar el, nesuferind a vedea dumnezeiescul Lui chip, a cazut la pamant, cutremurat si infricosat, zicand: "O, Hristoase Imparate, nepovestita Ta dragoste care o ai spre slugile Tale!" Iar Mantuitorul, intinzand mana Sa, l-aridicat si i-a zis: "Pace tie, sluga mea! Nu te infricosa, caci bunatatea Mea se veseleste foarte de lucrurile tale si rugaciunea ta este foarte bine primita si placuta Mie. Deci veseleste-te si ia plata preastralucita pentru aceste lucruri ale tale. Iata iti dau un dar ca acesta: Orice cerere vei face in numele Meu, sa ti se dea, si pentru oricare pacatosi vei mijloci la Mine, sa se ierte pacatele lor".

Iar Sfantul Paisie a zis: "Imparate Hristoase, macar de m-as invrednici eu ticalosul sa iau de la bunatatea Ta o iubire de oameni ca aceasta, adica sa mi se dea dar, ca sa cer cele ce se cuvin si cele ce-mi sunt trebuincioase mie, ca sa petrec lesne caile cele mantuitoare ale poruncilor Tale si sa dobandesc sfarsit bun, caci fara de pronia Ta, nu ne este cu putinta sa facem vreun bine. Caci daca Tu Ti-ai varsat pentru mantuirea noastra Sangele Tau cel de mult pret, ai primit sa rabzi moarte si ingropare si prin Invierea Ta ne-ai daruit noua viata vesnica, cate morti oare nu suntem noi datori sa rabdam pentru dragostea Ta?" Iar dupa ce Paisie a zis acestea, Mantuitorul l-abinecuvantat si S-a inaltat la ceruri. Iar ca sfantul a luat cu adevarat un dar ca acesta de la Dumnezeu, se va arata in cele ce urmeaza:

Un ascultator al unui batran a murit. Acela, amagindu-se de zavistnicul diavol, se afla in osanda nesupunerii si a neascultarii si lucrul cel mai rau a facut, ca a cazut si in alt pacat si nu s-a pocait, ticalosul. Deci batranul lui ruga de multe ori pe Dumnezeu sa-i arate unde a ajuns sufletul lenesului lui ascultator. De aceea i s-a aratat ca se muncea in iad cu munci cumplite si aspre. Si ranindu-se groaznic batranul cu inima, nu inceta a ruga pe Dumnezeu pentru el si, adaugand noi postiri pe langa postirea sa cea mai dinainte, a postit patruzeci de zile si atunci a auzit un glas ce-i zicea: "Acest suflet, pentru care te rogi fierbinte, se cade sa fie in iad pana cand voi veni cu ingerii si cu trambitele judecatii si atunci va lua cuviincioasa plata pentru lucrurile sale".

Batranul, auzind aceasta hotarare, s-a intristat foarte mult si, pe langa cele patruzeci de zile de mai inainte, a adaugat alte patruzeci de zile de postire si, umilindu-se pe sine mai mult, ruga pe Dumnezeu. Dar iarasi a auzit de la Dumnezeu: "Ramane in iad, pana voi veni pe norii cerului!" Deci, de vreme ce n-a putut sa plece dumnezeiasca milostivire sa-l ierte - si aceasta poate a facut-o Mantuitorul, ca batranul sa puna mijlocitor pe dumnezeiescul Paisie si astfel, ascul-tandu-l pe acesta, sa se adevereasca deplin fagaduinta ce i-a dat-o -, a alergat batranul la Paisie in pustia cea mai dinauntru, stiind indrazneala ce avea acela catre Dumnezeu si nadajduind ca singur el poate sa milostiveasca pe Dumnezeu. Iar Cuviosul Paisie, cunoscand prin dumnezeiescul dar venirea batranului, a iesit intru intampinarea lui si dupa sarutarea lor a zis catre el: "O, parinte, pentru ce ai venit la mine prostul si pacatosul si te-ai umilit atat de mult?" Iar batranul, povestind intamplarea ucenicului sau si rugile ce le-a adus la Dumnezeu pentru el si hotararea ce a auzit-o ca se va pedepsi in iad pana la venirea Domnului, i-a zis: "Pentru aceasta am venit sa rog pe cuviosia ta, ca impreuna sa te doara inima pentru el si sa rogi pe Dumnezeu pentru ticalosul meu ucenic, caci cred ca daca il vei ruga, te va asculta. Deci nu ma lasa suparat, ci roaga-L, caci altfel nu ma duc de aici".

Acestea zicand acel bun batran, a induplecat pe marele Paisie, mai mult cu lacrimile lui decat cu cuvintele, sa se roage lui Dumnezeu si sa milostiveasca indurarile Lui. Deci a zis Cuviosul Paisie: "O, sfintite parinte, cum este cu putinta sa ma apuc de un lucru ca acesta? Caci acesta este lucrul tau si al marii tale minti, macar ca de asta data nu te asculta Dumnezeu, pentru pricinile pe care El singur le stie, caci judecatile Lui sunt multe si adanci. insa, ca sa ascult porunca ta, iata, rog pe Dumnezeu impreuna cu cuviosia ta si orice se va arata placut Lui, faca-se. Deci, ramanand tu in acest loc, roaga pe Dumnezeu, iar eu ma duc sa-L rog in pustia cea mai dinauntru".

Si ducandu-se acolo, a stat la rugaciune si, inaltandu-si mainile si mintea la cer, a zis: "Ziditorule al tuturor, cauta spre rugile noastre, ale nevrednicilor robilor Tai si ca un bun libereaza din legaturile iadului sufletul ucenicului batranului!" Acestea si cele asemenea acestora rugandu-se lui Dumnezeu, n-a fost chip sa nu fie auzit - dupa nemincinoasa fagaduinta ce a luat. Deci indata, Hristos, Cel ce este de fata pretutindeni, nevazut, i s-a aratat lui si i-a zis: "Robul meu Paisie, ce ceri cu tot sufletul?" El a raspuns: "Doamne, Tu esti Cel ce cunosti toate! Tu stii ca cer sa miluiesti pe neascultatorul si pacatosul ucenic al batranului, care vai! se munceste in iad, ticalosul. Deci ma rog Tie, asculta-ma pe mine, robul Tau, si izbaveste-l ca un iertator si mult milostiv".

Mantuitorul a zis catre dansul: "Dar eu am hotarat ca el sa ramana in iad si sa se munceasca pentru neascultarea si pacatul lui, pana cand voi veni cu ingerii pe norii cerului!" Iar Paisie, alesul Domnului, rugandu-l, a zis: "Stapane al tuturor, dar ce lucru nu se supune poruncii Tale cand voiesti? iti este lesne Tie, Stapanul veacurilor si Facatorul tuturor celor ce sunt, sa faci si acum acelasi chip al venirii Tale".

Mantuitorul, auzind acestea, S-a inaltat la ceruri. Apoi S-a pogorat pe nori cu multa slava, cu ingeri si cu arhangheli, cu trambite, cu cete de drepti si cu toate acelea cate au sa se pogoare in ziua cea de apoi a judecatii, si a asezat scaune si divan infricosat. Pe urma a fost chemat si sufletul ascultatorului ce murise si, iesind din iad, a stat inaintea Judecatorului si a fost dat in mainile lui Paisie, si apoi batranului lui, care se ruga in ceasul acela cu multa nevointa, precum se invoisera mai inainte, ca sa se roage amandoi.

Deci a auzit glas de sus, zicandu-i: "Prin mainile slugii Mele Paisie, ia sufletul ucenicului tau care s-a eliberat din iad, si nu-1 vei mai vedea in munci, ci in odihna!" Atunci indata a venit sufletul ucenicului si a stat inaintea batranului si marturisea ca multe a patimit de la schingiuirile muncii pentru neascultare, fiindca aceasta i s-a facut pricina sa cada in pacat, si pentru pacat a incercat muncile cele cumplite ale iadului. Apoi zicea: "Dar prin rugaciunile tale si ale dumnezeiescului Paisie, S-a milostivit iubitorul de oameni, Dumnezeu, si m-a dezlegat din legaturile iadului; deci, iata, ma duc la locul dreptilor!"

Acestea s-au aratat batranului in vremea rugaciunii lui, iar dupa ce s-a incredintat pe deplin de mantuirea ucenicului sau, s-a dus indata la marele Paisie si l-agasit multumind lui Dumnezeu pentru mantuirea ucenicului care murise. Deci i-a spus vedenia ce o vazuse si Paisie i-a povestit batranului de infricosata venire a Domnului si de toate cele ce vazuse. Si au multumit amandoi lui Dumnezeu, Care a facut niste lucruri minunate ca acestea. Apoi batranul a zis catre marele Paisie: "Dumnezeiescule Paisie, iti multumesc foarte mult ca prin rugaciunile tale ai mantuit nu numai pe deznadajduitul meu ucenic, ci si sufletul meu care se primejduia cumplit de intristare! insa te rog sa-mi spui care este fapta ta minunata si care sunt nevo-intele tale, prin care te-ai invrednicit a lua niste daruri ca acestea?"

Iar marele Paisie i-a raspuns: "Iarta-ma, cinstite parinte, la mine smeritul nu se afla nici un lucru care sa fie vrednic de vreun dar ca acesta. Dar dumnezeiasca pronie, care iconomiseste niste lucruri ca acestea la cei ce cer din tot sufletul ajutorul ei, auzind rugaciunile tale, n-a trecut cu vederea multa ta dragoste ce ai aratat-o catre ucenicul tau. Caci ai urmat cu lucrul pe Dumnezeu iubitorul de oameni, Care, pentru noi oamenii - cei ce am fost izgoniti din Rai pentru neascultarea noastra si ne-am facut vrajmasi ai lui Dumnezeu din amagirea celui viclean -, S-a nascut din pururea Fecioara Maria, a fost crescut ca un copil, a patimit ca un om si, cu patimirea Sa, ne-a eliberat, si aratand catre noi cu fapta atata covarsitoare dragoste, a legiuit si cu cuvantul ca nu este nici un alt bine mai mare decat dragostea cea curata, prin care cineva isi pune si viata sa pentru prietenul sau, precum ti-ai pus si tu, parinte, pentru ucenicul tau. De aceea Domnul a ascultat rugamintea ta si a mantuit pe ucenicul tau. Iar eu sunt un pacatos si nu cunosc in mine nici un bine, pentru aceea sunt nevrednic de darurile lui Dumnezeu. Deci iarta-ma, o, prea sfintite suflete, si vino sa multumim si sa slavim pe Dumnezeu milostivul si iubitorul de oameni". Zicand acestea cu smerita cugetare, a slavit impreuna cu batranul pe Dumnezeu datatorul tuturor darurilor. Apoi, luand binecuvantare unul de la altul si luandu-si ramas bun, s-a intors fiecare la locuinta sa.

Iar parintele nostru Paisie, uitand de cele din urma, dupa dumnezeiescul Pavel, si intinzandu-se spre cele dinainte, s-a dat pe sine la nevointe si mai aspre. Deci inconjura pustia cea fara apa, pe de o parte ca sa se ascunda de oameni sa nu-i vada nevointele, iar pe de alta parte, ca sa se indulceasca de mierea linistii fara nici o suparare. Insa Dumnezeu n-a lasat in pustie pe un luminator atat de luminos, ci voind sa lumineze si pe altii, si cu lumina invataturii aceluia sa-i povatuiasca spre mantuire, i-a poruncit sa iasa in pustia cea din afara, ca sa intareasca pe fratii ce se aflau acolo si sa-i faca, cu invatatura sa, urmatori ai faptei lui celei bune si prieteni ai sfintitei lui petreceri cea intocmai cu a ingerilor.

Iar cuviosul a zis: "O, Doamne al meu, dar ce castig voi lua, daca voi lasa pustia in care ma indulcesc cu bucurie de cercetarea Ta si ma voi duce spre cercetarea altora, pe care nu m-am facut inca indestulat sa-i ocarmuiesc? Ma tem, Stapane, ca nu cumva, indelet-nicindu-ma de ocarmuirea acelora, sa nu pot face poruncile Tale cum se cuvine si sa ma osandesc eu, ticalosul, pentru lenevirea mea". Mantuitorul i-a raspuns la acestea: "Nu are plata intocmai osteneala ce o vei face pentru mantuirea altora, cu osteneala ce o faci aici in pustie, ci pentru aceea vei lua plata indoita si inmultite si stralucite rasplatiri in Ierusalimul cel de sus".

Atunci dumnezeiescul Paisie a iesit in pustia cea dinafara, dupa dumnezeiasca porunca si, afland fratii de venirea lui, alergau la dansul multime multa si ascultau invatatura lui cea preadulce, caci dupa adevar invatatura lui era izvor de-a pururea curgator, care izvora apa de nemurire. De aceea, dorind sa-l vad si eu, zice Cuviosul Ioan, fiindca era cu putinta ca din singura privirea lui sa primesc dar dumnezeiesc, m-am dus la dansul si mai inainte de a bate in chilia lui, l-am auzit^ dinauntru vorbind cu un om si, sfiindu-ma a bate, stateam afara. insa am facut putin zgomot si cinstitul parinte, auzind acel zgomot, a iesit afara si, vazandu-ma pe mine, s-a bucurat si m-a sarutat, asemenea si eu pe el. Apoi, intrand impreuna cu dansul in chilie si nevazand pe nimeni altul, nu ma dumiream si socoteam cine sa fi fost oare acela care cu putin inainte a vorbit cu cuviosul, si cautam intr-o parte si in alta sa vad pe cineva. Atunci el m-a intrebat: "De ce te uiti incoace si in colo si nu te dumiresti, ca si cum ai vedea un lucru preaslavit?" Eu i-am raspuns: "Cu adevarat vad lucru preaslavit si, nedumirindu-ma, nu stiu ce sa zic, fiindca cu putin mai inainte am auzit glasul unui om care vorbea cu tine si acum nu vad pe altcineva; si nu stiu ce este aceasta. Deci te rog sa-mi arati aceasta taina preaslavita!"

Iar dumnezeiescul parinte mi-a spus: "O, Ioane, taina preaslavita ti-a descoperit tie Dumnezeu astazi si mie mi se cuvine sa-ti arat dragostea ce o are spre noi bunatatea Lui. Acela, alesule prieten, pe care l-ai auzit vorbind cu mine, era marele Constantin, intaiul imparat al crestinilor. El s-a pogorat din cer trimis fiind de Dumnezeu si mi-a zis: "Fericiti sunteti voi care v-ati invrednicit a avea petrecerea monahiceasca, caci dupa adevar a voastra este indumnezeita fericire a Mantuitorului". Iar eu i-am zis: "Cine esti tu, domnul meu, care zici acestea si ne fericesti pe noi, monahii?" El mi-a raspuns: "Eu sunt marele Constantin si m-am pogorat din cer ca sa-ti arat slava pe care o dobandesc monahii in ceruri, prietenia si indrazneala care o au catre Hristos. Deci te fericesc pe tine, o, Paisie, pentru ca ii indemni pe dansii la aceasta sfintita petrecere a pustniciei, iar eu ma prihanesc si ma ocarasc pe mine, ca n-am nimerit o randuiala prea mare ca aceasta a monahilor si nu sufar paguba ce am luat".

Atunci eu iarasi i-am zis: "Pentru ce, o, minunatule, te ocarasti pe tine? Oare n-ai dobandit slava cea pururea fiitoare si dumnezeiasca stralucire?" El mi-a raspuns: "Asa este, am dobandit-o! Dar nu am aceeasi indrazneala ca monahii, nici cinstea intocmai cu ei! Caci am vazut sufletele oarecaror monahi, care, despartindu-se de trup, zburau ca niste vulturi si se suiau la cer cu multa indrazneala, iar ceata cea potrivnica a diavolilor nu indraznea sa se apropie deloc de dansele. Apoi am vazut ca li se deschideau usile cerului si intrau inauntru si, aratandu-se cerescului imparat, stateau de fata cu multa indrazneala la scaunul lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta vrednicie, minunandu-ma eu de voi, monahii, va fericesc si ma ocarasc pe mine, ca nu m-am invrednicit a lua o indraznire ca aceasta. O, de as fi lasat vremelnica imparatie, haina si coroana imparateasca si sa ma fi facut sarac; sa fi purtat sac si sa fi primit toate cate le cere petrecerea monahiceasca!"

Atunci eu i-am zis: "Toate le zici bine, o, sfintite imparat, si ne mangai cu acestea. Insa unele ca acestea se cuvin sa fie judecatile Dumnezeului nostru si nu este cu dreptate a zice in alt fel pentru dumnezeiasca dreapta judecata, caci dreptul Judecator le da toate cu dreptate dupa vrednicie, si dupa ostenelile fiecaruia ii da si plata. Caci viata ta nu avea ostenelile cele intocmai cu ale noastre, nici nu era asemenea cu viata monahilor; pentru ca tu aveai pe femeie ajutatoare, aveai copii si slugi si multe alte feluri de indulciri si odihne; iar monahii, defaimand toate cele dulci si veselitoare ale acestei vieti, in loc de toate bunatatile lumii, au luat pe Dumnezeu si pe Dansul il aveau de bucurie si de bogatie, si sa faca cele bineplacute Lui o socoteau desfatare si mare indulcire. Si ei erau, dupa cum zice apostolul, lipsiti, necajiti si rau patimitori. De aceea cu neputinta iti este tie, imparatul meu, sa te faci intocmai cu ei". Deci, in timpul cand noi vorbeam aceasta, atunci ai venit tu, fratele meu Ioan; iar el indata s-a suit la cer. Deci acum, invatandu-te aratat prin aceasta taina cate bunatati pricinuiesc durerile pustniciei, intareste pe frati". Acestea auzindu-le eu, am dat mare multumire lui Dumnezeu. Dupa aceea, vorbind din destul cu dumnezeiescul Paisie, m-am intors la locuinta mea, bucurandu-ma si veselindu-ma. insa cuvantul ne va arata si infocata ravna pe care o avea Cuviosul Paisie pentru credinta.

Un batran oarecare locuia intr-un sat ce se invecina cu partile Egiptului. Acela, ratacindu-se din nestiinta, zicea ca se cuvine crestinilor sa cinsteasca si sa slujeasca numai Tatalui si Fiului, iar Sfantului Duh sa nu-i slujeasca, nici sa-I zica Dumnezeu. Iar aceasta ratacire si rea cugetare au urmat-o o multime de oameni. Insa Domnul, voind sa nu fie in desert si sa se piarda pustnicestile osteneli si sudori ale batranului, i-a descoperit Cuviosului Paisie relele cugetari ale aceluia si satul in care locuia.

Si indata dumnezeiescul Paisie, facand o multime de cosnite cu trei urechi, le-a luat si le-a dus catre acel batran. In acel ceas, se aflau acolo multi dintre cei care erau partasi ai acelei nedumnezeiesti dogme. Deci, vazand cosnitele cu trei urechi si necunoscand pe Paisie, se minunau si se mirau mult de facerea cosnitelor si intrebau ce sunt acelea si ce are de gand sa faca cu ele? Iar el a zis: "Voiesc sa le vand". Atunci iarasi l-au intrebat: "De ce le-ai facut cu trei urechi?" El a zis: "Fiindca sunt prieten si iubitor al Sfintei Treimi si se cade sa arat cu lucrurile cele trei fete ale Sfintei Treimi, sa o laud si sa o slavesc in trei ipostasuri, avand in mainile mele semnele Treimii, pentru ca precum Sfanta Treime este o fire si are trei fete -iar de o intelege cineva altfel, atunci nu o intelege drept -, tot asa se cade sa socotim si aceste cosnite, pentru ca fiecare dintre dansele are o fiinta privindu-se in trei, fiindca in fiecare din cele trei urechi se afla intocmai toata fiinta cosnitei.

Deci asa si nematerialnica fire si dumnezeirea cea mai presus de fiinta se afla intocmai in trei chipuri, adica in trei fete: in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh; si petrece toata in fiecare fata si nici mai mult decat trei fete se zice, nici mai putin, adica nici patrime, nici doime, ci treime, fiindca aceasta, adica o fata a Sfintei Treimi, nu este mai mult decat cealalta, nici cealalta mai putina decat aceasta".

Acestea zicandu-le pe scurt dumnezeiescul Paisie, batranul si toti cati se aflau acolo au cunoscut adevarul si cucernicindu-se de dansul, i-au zis: "Minunatule, spune noua si altele mai curate despre dreapta credinta, aratand si alte dovezi ca acestea descoperite, caci ne-ai inspaimantat de la inceputul cuvintelor tale". Iar dumnezeiescul Paisie, cu glas indraznet a rasturnat toate cuvintele cele hulitoare ale ereticilor si le-a aratat mai neputincioase decat tesatura paianjenului, iar dreapta credinta le-a aratat-o mai pe larg si cu mai multe pilde, si intiparind-o in inimile lor, i-a adus la adevarata cunostinta a Sfintei Treimi, dovedind cu multe marturii din Scripturile cele insuflate de Dumnezeu, ca si Sfantul Duh este Dumnezeu precum este si Tatal si Fiul. Apoi, sfatuindu-i pe toti sa-si marturiseasca nestiinta lor si sa se pocaiasca pentru defaimarea lor, s-a intors iarasi in pustie, slavind si multumind lui Dumnezeu.

Iar ajungand in pustie, a stralucit deodata o lumina inaintea lui si, privind la acea lumina, vedea cete de ingeri umpland pustia. Si pe cand se minuna ce era ceea ce se arata, a auzit pe ingerul sau pazitor zicand: "Paisie, si cand tu esti aici si cand lipsesti, noi pazim pe monahii care locuiesc intr-aceasta pustie, precum Dumnezeul tuturor ti-a fagaduit". Iar el, cu laude multumitoare, slavea pe Dumnezeu, care poarta grija de toti. Iar despre proorocescul dar, pe care s-a invrednicit a-l lua marele Paisie, va arat urmatoarea povestire:

Fiindca vestea despre Cuviosul Paisie s-a auzit in toata lumea si indemna pe multi iubitori de fapte bune sa mearga si sa ia binecuvantarea lui, pentru aceasta si Cuviosul Pimen, cel mare intre parinti, fiind inca tanar intr-acea vreme, si dorind foarte mult a-l vedea, s-a dus la Cuviosul Pavel si l-arugat sa mearga impreuna la marele Paisie; caci Pavel era cunoscut si prieten al lui Paisie si se ducea des la el. Iar parintele nostru Pavel i-a zis: "Fiul meu, ma sfiesc sa te duc la el, caci esti tanar si acela este inalt la fapta buna. Noi nu ne ducem la el asa cum se intampla, ci cu multa chibzuire si cu cucernicie, si nu intotdeauna il intampinam pentru folos, ci la vreme potrivita". Pimen i-a zis: "Dar eu voi ramane afara din chilia lui cand vom merge, si numai de voi auzi dumnezeiescul lui glas vorbind cu tine, voi lua bucurie covarsitoare si voi cunoaste mare dar. Iar de va fi cu anevoie a auzi glasul lui, de voi pipai numai chilia lui, voi dobandi mantuire; iar cand vei iesi din chilia lui, voi saruta picioarele tale, care au calcat pamantul acela, pe care calca frumoasele lui picioare, si cu aceasta voi dobandi binecuvantare indestulata".

Acestea zicand Pimen, Cuviosul Pavel s-a minunat de smerenia lui si de multa credinta ce avea catre Paisie. Deci, luandu-l impreuna cu el, s-a dus la Paisie. Si, ajungand la chilia lui, Pavel a intrat singur inauntru, iar dumnezeiescul Paisie, primindu-l parinteste si prieteneste, l-aintrebat despre Pimen. Atunci Pavel i-a spus ca a ramas afara, caci se sfieste a intra inauntru. Iar sfantul i-a poruncit sa intre inauntru si a zis catre Pavel: "Nu este bine a opri pe unii ca acestia si sa ramana afara cand vin la noi, caci acestia mai lesne merg in cer, zice Mantuitorul nostru".

Zicand acestea, a imbratisat pe tanarul Pimen si, binecuvan-tandu-l, i-a zis: "O, preaiubite Pavel, sa-ti aduci aminte ca acest tanar va mantui sufletele multor oameni si prin dansul se vor invrednici multi a dobandi Raiul, caci mana Domnului, Care il pazeste si il povatuieste la dumnezeiestile porunci, se vede cu el". Apoi a pus mainile sale pe capul lui si, binecuvantandu-l, l-atrimis inapoi cu Pavel. Deci Pimen castigand ceea ce dorise, slavea foarte mult pe Dumnezeu.

Odata avand sfintitul Paisie douazeci si una de zile de postire, i s-a aratat Domnul Hristos si i-a zis: "O, alesul meu, Paisie, mult rau patimesti pentru Mine!" Iar el a zis: "Ce mare lucru este aceasta proasta si rea patimire, o, bunul meu Stapan! Mai ales ca bunatatea Ta imi da putere". Iar Mantuitorul a zis: "Tot lucrul bun este bineprimit de Mine si, celor ce-l fac, le voi da plata intocmai cu ostenelile lor; deci urmeaza-Ma!"

Iar Paisie L-a urmat pana ce au mers la o pestera a pustiei. Atunci Mantuitorul a zis catre el: "Intra inauntru si vezi un barbat cu adevarat nevoitor!" Si intrand Paisie in pestera, a vazut un om care se tavalea pe pamant si care-si freca gura si fata de pamant. Deci, mirandu-se de covarsitoarea nevointa a acelui barbat, a iesit afara, rugandu-se ca sa afle de la Domnul Hristos pricina nevointei celei mari a acelui barbat. Iar Domnul i-a zis: "Ai vazut pe nevoitorul Meu, ce fel de osteneli mari rabda pentru Mine?" Paisie a zis: "L-am vazut, Stapane, si m-am inspaimantat de ostenelile nevointei lui; dar rog bunatatea Ta sa-mi descoperi cum are atata nevointa?" Mantuitorul i-a zis: "Are numai doua zile de postire si, iata, il vezi in ce fel se chinuieste de foame si de sete?"

Paisie, auzind acestea, a zis: "Si cum eu, care am douazeci si doua de zile de post, n-am patimit nimic asemenea?" Mantuitorul i-a zis: "Pentru ca tu te intaresti de darul Meu si postesti fara de osteneala, iar acela ca un patimitor, din insasi voia lui posteste cu multa osteneala si, incalzindu-se de dorul pe care-l are catre Mine, sufera sa patimeasca mai presus de puterea sa". Apoi Paisie a intrebat pe Domnul: "Ce plata are sa ia de la bunatatea Ta, pentru cele doua zile?" Domnul i-a raspuns: "Acesta va lua aceeasi plata pentru cele doua zile, la fel cu plata ce ai s-o iei tu pentru cele douazeci si doua de zile! Si voi zice deopotriva: Intra in bucuria Domnului tau, si tie care ai luat cinci talanti si aceluia care a luat doi, caci intocmai ati facut binele si amandoi v-ati aratat vrednici dupa puterea voastra!" Acestea zicandu-le Mantuitorul, S-a facut nevazut.

Deci parintele nostru Paisie, intorcandu-se la chilia sa, si-a adaugat mai multe nevointe si se ruga lui Dumnezeu sa se faca mai presus de hrana. Astfel, hrana lui acum nu mai era alta, cum am zis mai inainte, decat impartasirea in fiecare Duminica cu preacuratul Trup si cinstitul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, Iar Mantuitorul, cu iubire de oameni, i S-a aratat iarasi robului Sau Paisie si i-a zis: "Ce Ma mai rogi pentru hrana, de vreme ce nu mananci nimic? Cere altceva, daca iti trebuie!" El i-a zis: "Ma rog Domnului meu, cand ies din aceasta pustie si ma duc spre cercetarea fratilor, sa am voie sa vin indata inapoi in pustie, pentru ca nu sufar sa zabovesc in cercetarea altora si sa ma lipsesc de a Ta!" Iar Domnul i-a zis: "Nu te intrista de asta, caci atunci cand iesi din pustie Eu nu ma departez de la tine, ci sunt cu tine".

Pe urma Paisie I-a zis: "Ma rog Tie, Hristoase al meu, slobozeste-ma de manie!" Iar Domnul i-a zis: "De voiesti a birui mania si iutimea, ia aminte sa nu ranesti ori sa ocarasti ori sa defaimi pe cineva; si, de vei pazi acestea, nu te vei mania". Paisie iarasi L-a intrebat, zicand: "Stapane, Iubitorule de oameni si indelung rabdatorule, daca cineva face poruncile Tale si se duce la cei ce Te iubesc pe Tine, ca sa slujeasca la trebuintele lor, oare are castig din aceasta, sau paguba?" Domnul i-a raspuns: "Precum cel ce lucreaza intr-o tarina, ia plata de la stapanul tarinii, asa si cei ce fac binele si ajuta sau invata pe altii, vor lua in ceruri plati stralucite".

Apoi Paisie L-a mai intrebat: "Domnul meu, daca cineva se nevoieste la fapta buna si slujeste si pe altii, iar altul se nevoieste numai pentru sine si pe altii nu-i slujeste, se deosebeste unul de altul?" Domnul i-a raspuns: "Cel ce se nevoieste numai pentru el este ucenicul Meu, iar cel ce se nevoieste pentru el si slujeste si pe altii este fiu si mostenitor al Meu!" Paisie a intrebat iarasi: "Daca cineva se sarguieste spre slujba altora si se nevoieste si pentru sine cat ii este cu putinta, insa, fiind impiedicat de slujirea altora, nu ajunge la nevointele celor ce au niste impiedicari ca acestea, oare unul ca acesta va lua aceeasi plata ca cei care se nevoiesc mai mult?" Mantuitorul i-a raspuns: "Da, aceeasi plata va lua". Zicand aceasta, s-a suit la cer.

In partile Siriei era un nevoitor impodobit cu multe feluri de fapte bune. El, rugandu-se odata, i-a venit un gand ca acesta: "Oare a ajuns a se face asemenea cu cineva din cei ce au bineplacut lui Dumnezeu?" Si, gandind unele ca acestea, a auzit un glas de sus, zicandu-i: "Du-te in Egipt si acolo vei gasi un nevoitor, cu numele Paisie, care se indeletniceste cu smerenia si cu dragostea catre Dumnezeu ca si tine".

Atunci, acel cinstit batran n-a socotit nicidecum osteneala drumului, si a pornit indata spre Egipt. Si ajungand in muntele Nitriei, intreba unde se gaseste Paisie. Si fiindca numele lui era propovaduit de toti, nu s-a ascuns batranului locul unde locuia Paisie, nici de Paisie nu s-a ascuns venirea batranului; caci, cum a intrat batranul in pustie si mergea drept spre Paisie, indata Paisie l-aintampinat in drum si, cunoscandu-se intre dansii prin dumnezeiescul dar, s-au imbratisat cu bucurie si au facut sarutarea cea intru Hristos. Apoi, ducandu-se la chilia lui Paisie si rugandu-se, au sezut. Deci batranul, incepand a grai catre dumnezeiescul Paisie, vorbea in limba siriana, iar Paisie, fiind egiptean, stia numai limba egipteana. De aceea, s-a intristat foarte mult ca nu intelegea cuvintele cele folositoare de suflet ale batranului si, inaltand indata la cer ochii si mintea, a suspinat din adancul inimii si a zis: "Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvinte al lui Dumnezeu, da-mi darul Tau mie, robului Tau, ca sa cunosc puterea cuvintelor batranului". Si, o, minune! pentru cercetarea Domnului cea repede, indata, impreuna cu cuvantul, vorbea si intelegea limba siriana.

Deci vorbind intre ei multe, si-au povestit unul altuia vedeniile ce s-au invrednicit a le vedea fiecare, cu care parinti au vorbit si au petrecut impreuna si ce fapte bune aveau acei parinti; si amandoi erau plini de bucurie pentru o impreuna vorbire ca aceea. Iar dupa ce au trecut sase zile si au sfarsit cate aveau de vorbit, batranul voia a se intoarce la locul sau. Atunci Paisie a chemat pe ucenicii sai si le-a zis: "Iata, o, preaiubiti fii, om sfant, din cei desavarsiti in fapta buna, plin de Duh Sfant si de dumnezeiesc dar; deci luati toti binecuvantarile lui cu cucernicie, ca sa le aveti ca pe niste turnuri si straja impotriva vrajmasilor". Atunci, indata au cazut toti la pamant si, inchinandu-se acelui sfant batran, precum se cuvenea, cereau fierbinte rugile si binecuvantarea lui. Iar acela, facand rugaciune pentru dansii, i-a binecuvantat si, luandu-si ramas bun de la toti, s-a dus.

Iar dupa putina vreme, a venit la marele Paisie un pustnic, iar ucenicii cuviosului i-au zis: "O, parinte, mare castig ai fi nimerit, daca ai fi venit putin mai inainte, caci a venit la noi un om dumnezeiesc din Siria, stralucit cu mintea si cu inima, care dupa ce ne-a intarit cu cuvinte mantuitoare, s-a dus putin mai inainte. Dar, daca vrei, poti sa-l ajungi, ca nu este departe". Si alergand pustnicul acela sa-l ajunga, dumnezeiescul Paisie i-a zis: "Stai, pentru ca acela acum a trecut cale de mai mult de 18 mile, fiind dus de un nor la locuinta sa". Auzind aceasta, toti s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu.

Un alt frate s-a dus la marele Paisie sa-l vada, dar gasindu-l dormind si avand pazitor un inger preafrumos, s-a minunat si a zis: "Intr-adevar Dumnezeu pazeste pe cei ce nadajduiesc spre Dansul". Deci s-a intors inapoi, slavind pe Dumnezeu, Cel ce iubeste pe cei ce-L slavesc.

Un monah foarte simplu cu socoteala mintii, era ucenic al Sfantului Paisie si asculta bine de toate poruncile lui. Acesta, ducandu-se odata in Egipt sa vanda niste lucruri de mana, s-a gasit in cale cu un evreu si mergea impreuna cu dansul. Iar evreul, cunoscand simplitatea monahului, cu pangarita lui limba a varsat intr-insul veninul sarpelui cel stricator de suflete, care-l avea in inima sa, zicandu-i: "O, monahule, pentru ce credeti voi asa, la intamplare, in Cel Rastignit, fiindca nu este El Mesia cel asteptat, ci altul! Pentru ca altul este acela, iar nu acesta in Care credeti voi, crestinii!" Iar monahul, din nerautate si din prostimea inimii sale, s-a amagit si a raspuns: "Poate asa este, cum zici tu".

Si indata, vai de primejdia ce a patimit ticalosul, caci a cazut din darul Sfantului Botez, precum se va vedea in cele urmatoare, caci intorcandu-se in pustie si vazandu-l dumnezeiescul Paisie, nu voia sa-l primeasca nicidecum, nici chiar sa-l vada, nici a se apropia de dansul sa-i vorbeasca, ci se intorcea de la el. Iar ucenicul, vazand pe batranul sau ca se intoarce de la el, s-a intristat foarte mult si se mira care sa fie pricina. De aceea, cazand la picioarele lui, i-a zis: "Parinte, pentru ce te intorci de la mine, ticalosul, si nu voiesti sa ma vezi, ci te ingretosezi ca de o uraciune? Acest lucru nu mi l-ai facut niciodata!" Batranul i-a zis: "O, omule, cine esti tu ca nu te cunosc?" Ucenicul i-a raspuns: "O, parinte, dar ce lucru neobisnuit ai vazut la mine ca nu ma cunosti? Oare nu sunt eu cutare, ucenicul tau?" Batranul a zis: "Ucenicul meu acela era crestin si avea Botez; dar tu nu esti ca acela! Iar daca esti ucenicul meu acela, a fugit de la tine Botezul si semnele crestinilor! Spune-mi ce ti s-a intamplat si ce ai patimit pe drum?"

El a raspuns: "N-am patit nimic!" Batranul i-a zis: "Fiule, du-te departe de la mine, ca nu sufar a auzi vorbe din gura omului care s-a lepadat de Hristos! Daca ai fi fost tu ucenicul meu, te-ai fi vazut cum erai mai intai". Atunci el a suspinat adanc si, varsand lacrimi care porneau pe batran spre milostivire, a zis: "Eu insumi sunt ucenicul tau, iar nu altul, si nu cunosc nicidecum greseala facuta si nici ca am facut vreun rau". Marele Paisie a zis: "Cu cine ai vorbit cand te-ai dus pe drum?" Acela a raspuns: "Cu un evreu am vorbit impreuna, iar cu altcineva nu". "Ce ti-a zis el si ce i-ai raspuns tu?" "Nu mi-a spus altceva decat aceasta, ca "Hristos nu este acesta la Care va inchinati voi crestinii, ci un altul care are sa vina". Eu i-am raspuns: "Poate asa este cum zici tu"".

Iar batranul a zis catre dansul: "Ticalosule, dar ce este mai rau si mai urat decat aceasta care ai zis? Cu aceasta te-ai lepadat de Hristos si te-ai dezbracat de Sfantul Botez. Deci du-te, plange-te pe tine cum voiesti, caci cu mine nu ai parte, deoarece numele tau s-a scris impreuna cu aceia care s-au lepadat de Hristos si te vei munci impreuna cu dansii!" Acestea auzindu-le ucenicul, a suspinat din adancul inimii si se tanguia si striga, zicand: "Miluieste-ma, parinte, pe mine, rau norocitul, ca nu stiu ce sa ma fac! Din neluarea mea aminte, am lepadat dumnezeiescul Botez si m-am facut bucurie diavolilor; insa alerg catre tine, dupa Dumnezeu, nu ma trece cu vederea pe mine, ticalosul!"

Rugandu-se in acest chip ucenicul, cu lacrimi mai mult decat cu cuvinte, a pornit pe batran spre milostivire. Deci i-a zis: "Fiule, ingaduieste putin sa rog indurarile si mila lui Dumnezeu Iubitorul de oameni, pentru tine". Zicand aceasta, ruga fierbinte pe Dumnezeu si cerea iertare pentru ucenicul sau. Iar Dumnezeu n-a zabovit, ci a iertat indata pacatul ucenicului si l-ainvrednicit iarasi de darul Sfantului Botez, pentru ca dumnezeiescul Paisie a vazut Duhul cel Sfant intrand ca un porumbel in gura ucenicului; iar duhul cel de hula a iesit ca un fum, risipindu-se in vazduh.

Astfel s-a adeverit pe deplin ca si-a primit cererea sa si, intorcandu-se, a zis catre ucenicul lui: "O, fiule, slaveste pe Dumnezeu si multumeste-i impreuna cu mine, ca a iesit din tine duhul cel necurat al hulei si in locul lui a intrat Duhul Sfant si ti s-a dat iarasi darul Botezului. Deci ia aminte bine sa nu cazi si altadata in cursele paganatatii din neluare aminte si din lenevirea ta, nici sa-ti dai sufletul sa arda in focul muncii pentru vreun alt pacat". Astfel a indreptat pe ucenic.

Odata, a venit la sfintitul Paisie un batran cu numele Ioan. Acela umblase multe zile prin pustie si, fiind obosit tare, avea trebuinta de hrana si de odihna. Deci, dupa ce au vorbit multa vreme unul cu altul, Paisie a zis catre ucenicul sau sa gateasca masa si sa puna mancare sa manance impreuna cu Ioan. Iar ucenicul a facut dupa porunca cuviosului. Apoi Paisie a indemnat pe Ioan sa manance, ca era flamand de multa infranare. Iar Ioan i-a zis: "Iarta-ma ca astazi este post si se cade sa postesc pentru pacatele mele cele multe". Dumnezeiescul Paisie, uimindu-se de hotararea lui, s-a sculat indata si, inaltandu-si ochii si mintea la cer, a zis din adancul inimii: "Doamne, cerceteaza pe robul tau Ioan, care se nevoieste cu silinta pentru numele Tau".

Iar sfarsitul rugaciunii sfintitului Paisie a dat lui Ioan bun si preaslavit dar, pentru ca a venit in uimire si i s-a parut ca a vazut un tanar care tinea in maini hrana si bautura si ii dadea lui; apoi Ioan, venindu-si in sine, era plin de bucurie si satul de hrana. Dupa aceea, netrebuindu-i lui hrana trupeasca, fiind satul de cea ingereasca, s-a sculat si, multumind lui Dumnezeu si dumnezeiescului Paisie, s-a dus iar in pustie, adaugand astfel alta postire la cea dintai. Si isi zicea in sine: "Ioane, ai mancat cu saturare, deci se cade sa postesti cu toata osardia". In acest chip se lupta viteazul si biruia cu rugaciunea Sfintitului Paisie.

Alt monah nou incepator locuia in pustie deosebi si, suparan-du-se mult de ganduri, s-a dus la marele Paisie si i-a zis: "Te rog, cuvioase parinte, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, prostul, ca sunt luptat cumplit de draci". Iar cuviosul, cunoscand ca el isi face voia sa si urmeaza cu osardie diavolului desfranarii si al slavei desarte si voind a-l opri de a se purta fara randuiala si dupa voia sa, a zis catre dansul: "O, fiule, nu te lupti cu diavolii, precum socotesti, fiindca aceia inca n-au simtit ca ai venit in pustie; ci te lupti cu gandurile tale. Deci du-te si te nevoieste cu buna randuiala si roaga pe Dumnezeu sa te cerceteze, ca ai sa te ispitesti cumplit de diavoli, si atunci vei cunoaste bine asuprelile lor si ce fel de rele patimesc cei ce se lupta cu dansii".

Zicand acestea, a trimis pe tanar la locuinta lui; apoi a rugat pe Dumnezeu cu tot sufletul sa-l pazeasca nevatamat. Iar mai marele diavolilor, racnind ca un leu, s-a aratat cuviosului, zicandu-i: "O, sila! Ce ai cu mine, Paisie, de ma izgonesti si ma nedreptatesti, eu nesuparandu-te pe tine?" Iar cuviosul i-a zis: "Fugi de la monahul cel tanar si nu-1 supara cu ganduri viclene". Diavolul i-a raspuns cu obraznicie si cu multa mandrie: "Crede-ma, ca inca n-am stiut ca a venit acest tanar in pustie, nici nu l-am suparat vreodata, dar el se lupta cu lenevirea sa; insa de acum inainte sa se gateasca sa incerce ispitele mele cumplite si asuprelile ce am socotit sa i le dau". Cuviosul i-a zis: "Dumnezeu sa te certe, vrajmasule al adevarului si sa te arunce pe tine in focul cel nestins al muncii".

Si asa vicleanul diavol s-a facut nevazut. Insa aflatorul rautatii n-a incetat rautatea sa, ci cele ce a zis, le-a facut si cu fapta. Si pornind razboi impotriva tanarului monah, a aratat tot felul de mestesugiri viclene. Iar tanarul, ispitindu-se de maiestriile vrajmasului si neputand suferi, a nazuit iar la turnul cel neclintit, adica la marele Paisie si, povestindu-i ispitele vrajmasului, ii spunea ca nu poate suferi relele ce-i face.

Iar cuviosul i-a zis: "O, fiule, nu ti-am spus ca vrajmasul inca nu stie ca ai venit in pustie?" Apoi, certandu-l si sfatuindu-l cum sa petreaca, s-a intors la rugaciune, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, sa nu lasi zidirea Ta sa o piarda vrajmasul, ci ajuta-i lui din cer, ca puterea Ta este nebiruita si toate sunt supuse ei!" Si indata i-a stat de fata un inger al Domnului, avand pe diavolul legat cu lanturi si a zis: "Ia-l pe acest pierzator si cearta-l precum vrei. Iata, ti s-a dat legat acela care are multi oameni legati cu mestesugirile lui viclene". Atunci diavolul a zis catre Sfantul Paisie: "Vai mie, pana cand ma muncesti cu rugaciunea ta si pazesti prin ea pe toti cei ce locuiesc in pustia aceasta? Ticalos voi fi si multe voi patimi, daca voi mai sedea aici, ca sa-i pandesc; de aceea ma voi duce departe de aici numaidecat".

Iar dumnezeiescul Paisie i-a zis: "Departatule si vrajmasule al neamului omenesc, spune-mi pentru ce superi si ispitesti pe acest tanar, luptandu-l cumplit? Pentru care pricina lupti de la inceput cu atata nebunie si salbaticie impotriva celor ce se nevoiesc? Diavolul a raspuns: "Eu nu ma apropii de noii incepatori, cand incep nevointele faptei bune; caci darul lui Dumnezeu nu-mi da loc sa ma apropii de dansii, fiindca atunci se nevoiesc cu mare fierbinteala. Iar dupa ce, pentru lenevirea lor, se duce de la dansii dumnezeiescul dar, atunci ma apropii de dansii si ii stapanesc ca pe un vanat gata si astfel ii am jucarie precum voiesc; de aceea nu-i lupt de la inceput, pe de-o parte pentru ca ma ard de fierbinteala si osardia ce o au spre fapta buna, precum si de dumnezeiescul dar; iar pe de alta, pentru ca-i defaim, asteptand sa inceteze osardia aceea, sa cada in lenevire, si atunci sa-i lupt, neavand nici o impiedicare. Deci la inceput nu-i lupt pentru pricinile cele zise; iar cand ii vad mult mai fierbinti si mai osardnici, sporind spre cele dinainte, atunci nu-i mai ispitesc, ca sa nu se uneasca cu darul lui Dumnezeu prin osardia cea de-a pururea a nevointei si a sporirii lucrurilor celor bune, si sa se faca nebiruiti".

Acestea le zicea diavolul fara voia sa, apoi indata a fugit. Iar de atunci monahul a scapat de supararea diavolului si n-a mai putut zavistnicul sa-l ispiteasca. Deci, intarindu-se fratele prin rugaciunile sfintitului Paisie, a savarsit cu placere de Dumnezeu pustniceasca petrecere si s-a odihnit in liniste.

In vremea cand m-am dus eu - zice Cuviosul Ioan, scriitorul acestei vieti -, catre dumnezeiescul Paisie ca sa ma indulcesc de dansul, au venit la el cativa monahi, ca sa se mangaie de cuvintele lui cele folositoare, zicand: "Spune-ne noua, parinte, cuvant mantuitor de suflet". Iar el le-a zis: "Paziti predania sfintilor si mai mult decat cele randuite sa nu cautati sa faceti". Monahii au zis: "Mai spune-ne si altceva de suflet folositor din cele ce se potrivesc monahilor". Iar dumnezeiescul Paisie, vazand cu ochii sai cei prevazatori si cunoscand cugetele si gandurile lor, i-a spus fiecaruia dintre dansii ce gandea si care dintre cele ce gandeau erau bune si care rele si din ce pricina le-au venit lor niste ganduri ca acestea. Iar monahii, minunan-du-se de aceasta, mi-au spus mie aparte: "intr-adevar, parinte Ioane, toate patimile inimilor noastre, pe care numai singur Dumnezeu le cunoaste, ni le-a aratat noua una cate una".

Atunci eu le-am spus din cele ce m-am adeverit de multe ori: "Credeti-ma ca cele ce le-am gandit in mintea mea si cele ce le-am facut eu singur, mi le-a aratat de multe ori cu bucurie, cand ne intalneam, si toate mi le spunea, ca si cand ar fi fost impreuna cu mine". Deci monahii au zis: Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui! si s-au dus.

Un frate, urmand voii sale si facandu-si socoteala sa, a lasat pustia si s-a dus aproape de o cetate si s-a salasluit acolo. Dar, pentru ca adeseori mergea in cetate sa-si vanda lucrul mainilor sale, i s-a intamplat de a intalnit o femeie evreica care ardea de indragirea sataniceasca ce o avea spre el. Iar monahul, amagindu-se de ganduri prin lucrarea diavoleasca, s-a prins in cursele evreicei si a cazut. O, dar cel mai cumplit este ca s-a lepadat de credinta crestineasca si a luat credinta evreiasca; si a locuit impreuna cu femeia si atat de mult a urmat sfatul ei, incat s-a facut asemenea cu ea la paganatate. Iar acea femeie de trei ori blestemata a cazut intr-o asa pierzare fara de fund si a ajuns intru atata nerusinare, incat de multe ori punea capul ticalosului aceluia in bratele sale si, deschizandu-i gura, curata cu un lemn subtirel dintii lui ca sa nu se intample sa fi ramas vreun margaritar din Sfanta Impartasire a Preacuratelor Taine. O, ce nedumnezeire!

Stiu ca v-ati intristat si v-a durut inima, fratilor, auzind unele ca acestea, dar eu ma inspaimant de indelungata si marea rabdare a lui Dumnezeu! Caci va voi spune si lucrul cel preaslavit ce s-a facut cu dansul, ca sa va minunati de nemarginita iubire de oameni a lui Dumnezeu si de dumnezeiasca lui cercetare cu care ne cerceteaza de sus.

Deci omul acela, care cu neascultarea lui s-a despartit de crestini pentru paganatatea sa, mai pe urma - dupa o vreme oarecare -, luminandu-se de lumina dumnezeiestilor iconomii, si-a venit in sine si s-a cait de ceea ce a facut, dintr-o pricina ca aceasta. Cativa monahi care locuiau in pustia aceea, in care pustnicea si el mai inainte, mergand in orasul acela pentru trebuintele lor, au trecut pe langa casa acelei evreice, iar el vazandu-i pe dansii, s-a ranit la inima, aducandu-si aminte de vechea si sfintita viata de obste a monahilor. Deci i-a intrebat pe ei de unde sunt, cum se numesc si pentru care pricina au venit in acel oras. Iar monahii au raspuns ca sunt ucenici ai dumnezeiescului Paisie din Nitria si au venit in oras pentru oarecare trebuinta. Atunci acela i-a rugat sa spuna marelui Paisie sa roage pe Dumnezeu pentru el, ca sa-L imblanzeasca cu rugaciunile lui si sa fie slobozit de maiestriile vrajmasului. Iar monahii i s-au fagaduit ca vor face porunca lui si vor ruga pe marele Paisie sa se roage lui Dumnezeu pentru mantuirea lui.

Deci intorcandu-se monahii in pustie, au aratat dumnezeiescului Paisie cele intamplate acelui ticalos si cele ce i-a rugat. Iar cuviosul, auzind acestea, a suspinat din adancul inimii si a zis: "Vai, fiii mei iubiti, cati oameni mari au cazut din dumnezeiescul dar, din pricina femeilor! Aducerea aminte a acelora o avem in dumnezeiasca Scriptura de la stramosii nostri cei de demult. Pentru ca nu poate vrajmasul a ridica alta unealta mai indemanatica pentru a pierde pe oameni decat femeia; caci, uneltind aceasta arma, adica pe femeie, obisnuieste a birui pe oamenii cei mari, precum stiti ca prin femeie a biruit pe marele David, pe stramosii si nepotii lui. De aceea, se cade sa rugam si noi de-a pururea pe Dumnezeu, ca sa ne izbaveasca de niste ispite ca acestea ale vrajmasului".

Acestea zicand Cuviosul Paisie, a facut rugaciune pentru cel ce a cazut, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, nu lasa zidirea mainilor Tale sa piara pana in sfarsit, ci cauta cu nerautate spre dansul, din cerestile Tale locasuri si primeste rugaciunile ce-Ti aduc, pentru cel ce s-a lepadat de Tine mai inainte si acum a venit iarasi intru sine si isi cunoaste greseala ce a facut-o. Deci rog bunatatea Ta, sa-l chemi din nou la pocainta!"

In acest chip rugandu-se cuviosul multe zile si induplecand bunatatea lui Dumnezeu ca sa se milostiveasca spre zidirea Sa, rugaciunea sa a fost auzita si Mantuitorul, aratandu-se lui, l-aintrebat - El, Care pe toate le stie - pentru cine Il roaga, zicand: "Nu cumva sluga Mea, Paisie, se roaga pentru acela care s-a lepadat de Mine, care a iesit din randuiala Mea si s-a dus cu potrivnicii Mei, acela care intr-o vreme era monah si acum s-a facut evreu?" Cuviosul a raspuns: "Pentru acela ma rog, Iubitorule de oameni, Doamne, caci, cautand la indurarile Tale Care totdeauna chemi pe toti la pocainta si nu voiesti moartea pacatosului, ci astepti intoarcerea lui, am indraznit sa rog bunatatea Ta pentru el. Deci Te rog, auzi-ma pe mine, robul Tau, si ca un milostiv ce esti, cheama iarasi oaia Ta cea ratacita".

Atunci Mantuitorul a zis catre el: "Daca voiesti sa miluiesc pe acest pacatos si lepadat de credinta si din nou sa-l chem la pocainta, se cuvine sa primesti tu ca sa iau din rasplatirile si platile ce ai sa iei pentru nevointele tale si sa dau in locul acestora iubirea Mea de oameni lui, care este vrednic de nenumarate munci". Paisie i-a raspuns: "Da, Doamne, primesc cu bucurie! insa eu nu stiu de se afla in mine vreun lucru care sa fie bine placut inaintea Ta! Dar din a Ta bunatate mai ales, prin care si mie facandu-mi-se bine in fiecare zi, multumesc Tie; revarsa peste el mila Ta, pentru ca eu de aici ma multumesc sa ma muncesc in locul aceluia si el sa se mantuiasca, decat sa ma indulcesc de ale Tale faceri de bine, iar acela sa se munceasca!"

Si indata a zis Mantuitorul: "Vrednica de mirare este buna socoteala si dragostea ce o ai catre aproapele tau, Paisie, fiindca urmezi dragostei ce o am Eu catre oameni! Deci de vreme ce ai ales sa cazi din vrednicia ta pentru mantuirea pacatosului, iata, nu vei cadea din vrednicia ta si pacatosul se va mantui, dupa rugamintea ta!" Acestea zicandu-le Mantuitorul, S-a suit la cer. Iar dupa putina vreme, acea femeie rea a murit, iar Isaac - acesta era numele monahului cel cazut - s-a dus iarasi in pustie si, fiind catehizat de marele Paisie, a primit credinta sa crestineasca cea de mai inainte si a petrecut cu mare osardie viata cea pustniceasca. Si trecand ramasita vietii sale in ascultare, in nevointa cinstita si in statornicie imbunatatita, s-a odihnit in Domnul. Si asa acela a dobandit mantuire cu rugaciunile sfintitului Paisie, iar noi, auzind preaslavitele lui minuni, se cuvine a slavi si a mari pe Dumnezeu.

In manastirea marelui Paisie era un preot care avea cuget lumesc si cand ceilalti monahi voiau sa mearga la cuviosul ca sa auda cuvintele lui cele folositoare de suflet, se ducea si el si auzea dumnezeiestile cuvinte; dar nu lua nici un folos din ele, pentru ca nu avea scop bun, nici inima curata. Si nu numai ca nu se folosea, dar si batjocorea cuvintele cuviosului si le strica cu alte cuvinte lumesti. Deci, ceilalti monahi scarbindu-se, s-au dus la un batran iubitor de Dumnezeu si carteau impotriva acestui preot; iar batranul acela s-a dus impreuna cu ei la marele Paisie, urmandu-le si preotul acela. Deci batranul, ducandu-se la cuviosul, i-a zis deosebi: "Sa stii, parinte, ca acest preot pricinuieste vatamare si sminteala fratilor; deci se cuvine sa opresti pornirea lui cea fara de randuiala si sa o indreptezi cu certari". Iar marele Paisie i-a zis: "De mult as fi facut ceea ce-mi zici, de as fi cunoscut ca s-ar fi folosit; dar iata, diavolul sta gata sa-l tarasca in pierzare si cand va auzi de la mine vreun cuvant aspru, va fugi dintre frati si se va duce in lume. Atunci ma voi arata eu vinovat si pricinuitor al pierzarii lui, pentru ca n-am putut sa rabd un frate ce este luptat de vrajmasul; insa se cade sa rugam pe Dumnezeu sa-l scape de o patima ca aceasta".

Acestea zicand, au facut rugaciune pentru preot catre Dumnezeu si indata au izgonit dintr-insul pe diavolul obrazniciei si al nerusinarii. Si indata preotul s-a umplut de pocainta si, avand mustrarea constiintei, se intrista mult. Deci, marturisindu-si greselile sale mai mult cu lacrimi decat cu cuvinte, cerea iertare pentru cele facute, fagaduind sa se indrepteze. Si de atunci inainte s-a facut cucernic si bland, si asculta cu evlavie dumnezeiestile cuvinte ale cuviosului si le implinea cu bucurie. De aceea, covarsind pe multi in faptele bune, s-a facut pustnic iscusit, cu lucrarea rugaciunilor sfintitului Paisie si cu ajutorul mult indelungatei rabdari a lui Dumnezeu.

Iar acum noi vom povesti alta minune prea infricosatoare, prea slavita si mai inalta decat toate povestirile. Odata rugandu-se Sfantul Paisie in chilia sa, a mers la el Hristos cu doi ingeri, precum a mers si la patriarhul Avraam, si i-a zis: "Bucura-te, Paisie, astazi trebuie sa ne gazduiesti!" Iar Paisie, urmand patriarhului, i-a primit cu osardie, insa nu se silea sa pregateasca mancari si bauturi ca Avraam, ci a gazduit pe Acela ce este pretutindeni cu socoteala curata. Apoi, punand apa in spalatoare, a spalat - o, minune! pentru pogorarea cea desavarsita a Domnului - preacuratele Lui picioare. Astfel, Paisie se silea cu osardie la primirea de straini, iar Mantuitorul ii arata lui cu iubire de oameni dragostea Sa cea mare. Si fiindca din bunatatile primirii de straini nu este alta mai bineprimita decat a spala cineva picioarele celor ce vin la el, si aceasta a savarsit-o Paisie, de aceea Mantuitorul a zis catre dansul: "Pace tie, slugii Mele", apoi S-a facut nevazut.

Iar dumnezeiescul Paisie, invapaindu-se de dumnezeiasca dragoste a acelei vorbiri cu Mantuitorul, si urmand pe Cleopa, adica avand ca acela inima arzand, a alergat la apa aceea care a spalat picioarele Lui, pe care i-o lasase Hristos ca un lucru mare si vrednic de credinta, si a baut-o cu osardie si mare pofta, lasand putin si ucenicului sau, care era dus in Egipt. Iar acela venind foarte ostenit din calatorie, cuviosul i-a zis: "Du-te fiule, la spalatoare si bea apa ce este intr-insa ca sa stingi setea ce o ai din pricina arsitei soarelui". Iar ucenicul a zis ca va face dupa porunca lui, insa gandea altceva in inima sa, zicand in sine: "Eu am venit cu atata arsita si batranul, in loc sa ma trimita la izvor ca sa beau apa curata si rece, imi porunceste fara socoteala sa beau apa din spalatoare, care este murdara!" Acestea le gandea ucenicul, iar cuviosul a zis iarasi: "Du-te, fiule, la spalatoare si bea!" Iar ucenicul a zis: "Ma duc", insa nu s-a dus. Iar cuviosul i-a zis pentru a treia oara sa bea, dar n-a ascultat. Atunci i-a zis cuviosul: "O, fiule, ai luat plata neascultarii tale, adica te-ai lipsit de dumnezeiestile daruri!"

Acestea auzind ucenicul, s-a intristat foarte mult si alergand la spalatoare, n-a mai gasit nimic si a zis catre batran: "Parinte, nu gasesc apa in spalatoare ca sa beau". Iar dumnezeiescul Paisie a zis catre el: "Cum este cu putinta sa mai afli, facandu-te nevrednic? Pentru ca neascultarea alunga darul de la cel neascultator, precum si ascultarea ii aduce darul celui ascultator".

Iar ucenicul, intristandu-se de cele ce a auzit, a intrebat: "Ce era acel mare dar de care m-am lipsit, si cum s-a sters din spalatoare?" Iar cuviosul i-a povestit dupa aceea toate cele facute, precum am spus mai inainte, zicandu-i lui inca si aceasta: "De vreme ce ai ramas in neascultare si n-ai primit a bea apa aceea, pentru care ti s-a poruncit de trei ori sa bei, pentru aceasta s-a pogorat din cer un inger al Domnului si, luand cu toata cucernicia acea sfanta apa, s-a suit iarasi la cer". Auzind ucenicul aceasta, s-a infricosat si s-a cutremurat de acea povestire, ramanand multa vreme fara glas. Apoi, venindu-si in sine, plangea si se tanguia de acea primejdie, strigand: "Vai mie, ticalosul, ce bunatate mare am pierdut! Acea bunatate, zavistnicul diavol nu m-a lasat s-o dobandesc!"

Iar dupa ce, cu niste cuvinte ca acestea, s-a plans si s-a cait, cerea cu lacrimi ca sa afle mila. Deci batranul, milostivindu-se spre dansul, i-a zis: "Fiule, Adam a cazut din Rai pentru neascultarea sa si in locul vietii vesnice a castigat moartea; deci a fost izgonit ca un nevrednic pentru slava aceea si pentru bunatatile lui. In acelasi fel esti si tu. Fiindca n-ai ascultat porunca mea, ai cazut din darul care aveai sa-l dobandesti! Dar, de vreme ce te intristezi mult si te pocaiesti, ridica-te din caderea neascultarii si fa ascultare, imblanzeste cu fierbinteala pe Dumnezeu si cere de la Dansul iertarea ta; caci Dumnezeu Se milostiveste spre cei ce se pocaiesc si miluieste pe cei ce-L roaga".

Astfel s-a mangaiat ucenicul de cuvintele batranului sau si a rabdat putina vreme. Dar el, aducandu-si aminte iar de raul ce a patimit, se intrista cu totul si nu avea mangaiere. Atunci s-a dus iarasi la batran si i-a zis: "Parinte, nu am odihna nicidecum din pricina gandurilor. Cum imi aduc aminte de darul ce l-am pierdut, plang nefericirea mea si nu stiu ce sa fac; pentru ca, din pricina gandurilor, ma cufund in deznadejde. Deci da-mi voie sa ma duc la vreun batran iscusit, la care vei crede de cuviinta, doar voi gasi odihna de ganduri, si ma voi slobozi de intristare".

Iar dumnezeiescul Paisie, luand putina paine, a dat-o ucenicului lui si i-a zis: "Ia painea aceasta si du-te in cutare cetate si, langa zidul cetatii in partea dreapta, vei afla un om sarac sezand pe niste gunoi, batjocorit si lovit cu pietre de copii. Acelui om da-i painea si vei auzi de la dansul, cu dumnezeiasca cuviinta, cele de folos tie!" Atunci ucenicul, luand painea, indata a plecat si, ducandu-se in cetatea aceea, a gasit pe acel om si astepta sa inceteze jocurile copiilor, ca sa se apropie de dansul. Dar acela, vazandu-l, indata i-a zis: "Vino aproape si-mi da binecuvantarea - adica painea - ce mi-a trimis-o batranul tau!" Si apropiindu-se ucenicul, saracul acela a luat painea in mainile lui si, sarutand-o, il intreba: "Cum se mai afla sfintitul Paisie, ca mult doream sa aflu despre dansul. Iar tu, fiule, de ce te indoiesti de cate iti zice tie si nu te pleci la poruncile lui? Nu stii ca, pentru neascultarea ta, te-ai lipsit de apa aceea dumnezeiasca si de darul ce urma sa-l iei dintr-insa? Si tu inca nu-l asculti si nu te pleci sfatului lui, ci vii catre altul? Eu te aseman cu cel ce tine in mana apa curata si rece si nu bea dintr-insa, ci merge in alte parti si cauta sa afle apa ca sa-si potoleasca setea sa. Deci du-te si supune-te batranului tau, marelui Paisie, ca cine nu se supune lui, acela nu se supune nici poruncilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos!" Acestea auzindu-le ucenicul, s-a intors slavind pe Dumnezeu si de aici inainte facea ascultare la toate poruncile Sfintitului Paisie.

Dar n-a trecut multa vreme si iarasi, aducandu-si aminte de darul de care s-a lipsit, isi plangea paguba sa si iarasi ruga pe marele Paisie sa-i dea voie sa mearga la cel ce sedea pe gunoi. Iar Cuviosul Paisie ii zicea sa nu plece, dar fiindca nu se supunea, ci dorea sa mearga iarasi la dansul, pentru ca era suparat de ganduri, i-a zis: "Fiule, omul acela s-a odihnit intru Domnul! Dar, fiindca te vad ca ai nadejde doar catre omul acela si te pleci sfatului lui, iti dau voie. Deci du-te in partea dinspre miazanoapte a cetatii si, gasind acolo un mormant, intra intr-insul si vei afla acolo ingropate trei trupuri de barbati sfinti, care s-au invrednicit de daruri proorocesti. Aceia, cunoscandu-si mai inainte sfarsitul vietii lor, s-au dus si s-au asezat in mormantul acela. Acestea vazandu-le, zi celui ce zace in mijlocul celor doi: "Robul lui Dumnezeu, Paisie, cu puterea lui Iisus Hristos, Care a inviat pe Lazar cel mort de patru zile, iti porunceste sa te scoli ca sa-mi spui cele cuviincioase si de folos pentru mine!""

Atunci ucenicul, alergand cu osardie, s-a dus in partea dinspre miazanoapte a cetatii si, afland mormantul, a intrat inauntru. Si a zis catre cel adormit, dupa porunca batranului. Si, o, minune! indata mortul s-a sculat si a zis: "Pentru ce nu te-ai plecat mie, care ti-am zis sa te supui poruncii batranului tau? Deci du-te si te supune lui fara indoiala. Si asculta cuvintele lui, de voiesti a te mantui; caci cel ce nu se supune cuvintelor lui, cu adevarat se impotriveste poruncilor lui Hristos!" Acestea zicandu-le mortul, iarasi a adormit; iar ucenicul, minunandu-se, s-a intors catre sfintitul Paisie si i-a povestit toate. De aici inainte s-au impacat gandurile lui si avea grija sa castige prin ascultare bunatatile ce le pierduse prin neascultare. Astfel el crestea in sporirea faptei bune si a desavarsirii.

Altadata au venit la marele Paisie doi frati si au locuit impreuna cu fratii aceluia. Si facand destula vreme ascultare, adeseori rugau pe cuviosul sa le dea voie sa locuiasca deosebi in pustie. Iar acela, vazand osardia lor, le-a dat voie. Deci, ducandu-se la dorita liniste, se nevoiau mult in pustnicie, izgonind de la dansii asupririle vrajmasului. Dar diavolul, uratorul binelui, ca un mult iscusit, a pornit razboi impotriva lor prin alti monahi, astfel: Din lucrarea vicleanului, un oarecare hot a furat lucrurile unuia ce locuia in pustie si, cercetand el sa afle cine i le-a furat, a auzit de un batran ce avea darul mai inainte vederii si poate sa-i arate pe hot. Deci s-a dus la dansul, cautand sa afle cine i le-a furat.

Dar batranul acela nu era cu adevarat inaintevazator din dumnezeiescul dar, ci proorocea din lucrarea diavoleasca. De aceea a zis catre cel ce-l intreba: "Acei doi monahi ce au venit acum nu demult si s-au salasluit in aceasta pustie, aceia ti le-au furat; deci sa nu-i lasi, pana ce nu ti le vor da". Acestea auzindu-le el, s-a dus la egumenul lavrei si, luand straja, s-a dus la cei doi frati si, tarandu-i si batandu-i, i-a adus in lavra si i-a pus la inchisoare, si ca pe niste facatori de rele si hoti i-a osandit la moarte.

Iar cuviosul Paisie, cunoscand prin dumnezeiescul dar ispita fratilor, s-a sculat indata si s-a dus la lavra; si aceasta instiintandu-se, s-au dus toti parintii la dansul si impreuna cu dansii era si acel ratacit batran, care se socotea inaintevazator. Iar dupa ce au dat toti cuviincioasa sarutare cuviosului, i-a intrebat: "Ce ati facut, fratilor, cu acei doi tineri ce petreceau in liniste?" Aceia i-au raspuns: "Sunt hoti, parinte, si pentru necuviincioasa lor fapta au fost pusi la inchisoare". Cuviosul i-a intrebat: "Si cine v-a spus voua cum ca sunt ei hoti?" Atunci ei au raspuns: "Acest batran inainte vazator ne-a spus". Iar cuviosul a intrebat pe batran, daca acei tineri sunt cu adevarat hoti! Si acela i-a raspuns ca sunt hoti cu adevarat, caci proorocia lui este dumnezeiasca. Atunci dumnezeiescul Paisie i-a zis: "Daca ar fi fost de la Dumnezeu darul proorocie tale si nu din amagire diavoleasca, atunci nu s-ar fi aratat diavolul in gura ta!"

Acestea auzindu-le parintii, s-au tulburat si s-au infricosat tare, deoarece cuvintele sfintitului Paisie erau adevarate si fara nici o indoiala. De aceea, ocarand pe batranul acela, l-au indemnat sa-si ceara iertare de greseala sa. Iar acela, infricosandu-se, a cazut la picioarele cuviosului, zicand: "Iarta-ma, sfintite parinte, si te roaga pentru mine, ratacitul!" Si rugand cuviosul pe Dumnezeu pentru dansul, indata a iesit din gura lui diavolul slavei desarte si s-a aratat tuturor ca un porc. Deci, iesind cu multa manie si turbare, s-a repezit asupra cuviosului, voind a-l rupe cu dintii; dar dumnezeiescul parintele nostru Paisie, certandu-l, l-aaruncat in prapastie si l-apierdut.

Iar acel batran ratacit, nu numai ca a scapat de diavol, dar a vazut si amagirea iesind dintr-insul si, prihanindu-se pe sine, s-a pocait. Deci, tanguindu-se si plangand mult pentru greseala sa, tavalin-du-se pe pamant, ruga pe cuviosul sa-i ierte greselile cele facute in trecut, fiind amagit. Asemenea si ceilalti monahi care printr-insul se ratacisera, ocarandu-se pe sine, si-au cerut iertare. Apoi au chemat si pe cei doi tineri pe care ii clevetisera, si si-au cerut iertare pentru necinstea si pedeapsa ce le-au facut. Iar parintele nostru Paisie, intristandu-se pentru toti aceia, i-a sfatuit cele cuviincioase si potrivite. Dupa aceea, luand la o parte pe egumen, i-a aratat locul unde se aflau lucrurile cele furate ale pustnicului, nespunand pe hot, si s-a intors in pustie.

Si auzind cate a aratat Dumnezeu oamenilor prin Cuviosul Pavel, s-a dus la dansul. Deci, intalnindu-se unul cu altul, erau nedespartiti si se ajutau unul pe altul. Si erau ca un zid tare, indulcindu-se cu bucurie de bunatatile linistii si in fiecare zi aflau noi nevointe de pustnicie si de mai inalta petrecere. Sfintitul Paisie era batran si de o varsta cu dumnezeiescul Pavel; iar dupa suflet era prea osardnic, si de aceea zicea dumnezeiescului Pavel: "Sa ne nevoim de-a pururea si sa ne ostenim pana avem vreme; pentru ca, atat cat traim, Domnul nostru nu se multumeste sa incetam vreodata de la lucrarea celor bune; si o sa ne fie frica si rusine daca vom fi gasiti lenesi in vremea mortii noastre". Iar sfintitul Pavel, auzind cu bucurie dumnezeiasca lui sfatuire, a zis: "Iata eu, o, preabunule intre parinti, urmez sfatuirii tale; caci, avand indrazneala la rugaciunile tale, cred ca Dumnezeu ne va invrednici sa savarsim aceasta viata dupa socoteala ta, in lucrarea faptelor bune".

Deci amandoi erau facatori de minuni, doctori iscusiti ai sufletelor si ai trupurilor, rugatori catre Dumnezeu pentru toti si tuturor mijlocitori de mantuire. Insa povestirile dumnezeiescului Pavel fiind multe, le lasam altuia sa le povesteasca. Asemenea si ale Sfintitului Paisie, fiind prea multe si necuprinse, am spus putine din cele multe, ca sa indemnam pe ascultatori spre urmarea lor; caci nu ajunge cuvant sa arate cu de-amanuntul preainalta petrecere a Sfantului Paisie si nici el nu voia sa se cunoasca ispravile lui, pentru smerenia lui cea desavarsita. Chiar si celor ce-l intrebau: "Care fapta este mai inalta decat toate faptele bune?", el le raspundea: "Acea fapta este mai buna, care se face in ascuns". Altadata, fiind intrebat cu aceeasi intrebare, a raspuns: "Mai inalta decat toate faptele bune este a urma cineva sfatului altora si nu vointei sale".

El trecea si vremea linistii si vremea vietii impreuna cu bine si cu placere de Dumnezeu. In liniste iubea dumnezeiasca suire si prietenie; iar in petrecerea impreuna cu altii dorea mantuirea celorlalti. Dar cel mai minunat este ca n-a lasat vreodata sa inteleaga cineva revointa lui in viata de obste si cand urma sa fie slavit pentru vreo fapta a sa, o lasa indata si uneltea alta, ca sa se pazeasca nevatamata cea mai dinainte si sa nu se prapadeasca cu laudele; caci, dupa adevar, lauda de la oameni este mare primejdie si putin castig au cei ce se nevoiesc pentru lauda. Pentru aceasta si Domnul ne porunceste, zicand: Sa nu cunoasca stanga, ce face dreapta ta. Dar de aici inainte este vremea ca sa vorbim si despre fericitul sfarsit al Cuviosului Paisie.

Ajungand la adanci batraneti si stralucind cu faptele bune ca o stea luminoasa, acest mare om al lui Dumnezeu a fost chemat de Dumnezeu catre fericirea cea din ceruri. Trupul lui l-au ingropat cu cinste multimea monahilor, iar duhul lui s-a suit la viata vesnica. Dupa aceea, n-a trecut multa vreme si s-a dus si pururea pomenitul Pavel la viata vesnica si la stralucirea sfintilor, acolo unde avea ceata dumnezeiescului Paisie, ca impreuna sa se indulceasca fericitele lor suflete de odihna aceea, precum si in aceasta viata de acum au patimit impreuna in ostenelile pustniciei. Dar nu numai sufletele lor sunt unite in cer, ci si trupurile desi s-au despartit si s-au pus in locuri osebite, insa n-a trecut multa vreme, si s-au unit iarasi, punandu-se in acelasi loc, dupa cum urmeaza. Deci se cuvine ca cititorii sa ia aminte la aceasta povestire, ca li se va arata o minune preaslavita.

Dupa ce s-a savarsit marele Paisie, dumnezeiescul Pavel s-a dus in pustia cea mai dinauntru. Acolo, dupa putina vreme, s-a savarsit si el si a fost ingropat cu evlavie si cu cinste. Apoi, auzind parintele nostru Isidor despre moartea marelui Paisie, a intrat intr-un caic si s-a dus la locul unde zaceau sfintele moaste ale Cuviosului Paisie. Deci, luandu-le cu toata cinstea si sarutandu-le, le-a pus intr-un sicriu ce-l avea gata, ca pe un lucru mare si vrednic de cinste si mai scump decat toata vistieria si s-a intors inapoi, aducandu-le cu el in caic, ca sa imbogateasca cu dansele patria sa, Pisidia.

Iar dupa ce a mers destula cale pe mare, calatorind cu laude si cu prea mare bucurie, a ajuns in dreptul pustiei, unde erau sfintele moaste ale Cuviosului Pavel. Acolo caicul s-a oprit si nu mai mergea inainte; ci, ca si cand ar fi fost viu si insufletit, se abatea in alta parte si se tot pornea spre pustia dumnezeiescului Pavel; deoarece si Sfintitul Paisie cerea obisnuita petrecere impreuna cu Cuviosul Pavel. Iar oamenii caicului, silindu-se a porni mai departe, au incercat doua zile in tot felul, dar n-au putut; de aceea au cunoscut ca erau tinuti acolo de Dumnezeu, iar nu din alta pricina. Si nestiind ce sa faca, s-au linistit si au lasat caicul necarmuit ca sa mearga incotro s-ar porni. Iar caicul, carmuindu-se de mana nevazuta, a mers si a stat nemiscat la uscat, asteptand sa ia povara sa. Vazand aceasta, cei ce erau in caic aveau mare intristare si nedumerire.

Dar, intr-acel ceas, a venit la mal un batran din parintii cei vestiti ai pustiei aceleia, care se numea Ieremia, si a zis catre ei: "O, oameni buni, pentru ce va luptati impotriva dumnezeiestii minuni, pe care o vedeti, caci este peste fire! Pe prietenul si impreuna pustnicul sau, pe dumnezeiescul Pavel il cheama marele Paisie si, vrand a se aduce si a se pune cinstitele moaste ale aceluia impreuna cu ale sale, a adus caicul aici. De aceea, iesind degraba si cautand sfintele lui moaste si gasindu-le, sa le luati, ca sa fie impreuna si sfintele lor trupuri". Iar cinstitul parintele nostru Isidor si cei impreuna cu el, inconjurand pustia aceea, cautau sfintele moaste ale dumnezeiescului Pavel si, gasindu-le, le-au luat si le-au adus la caic, avandu-le ca pe o vistierie mai stralucita decat aurul si decat pietrele cele de mult pret.

Si minune s-a facut atunci, caci cu adevarat erau carme acesti doi mari parinti, Pavel si Paisie. Ei carmuiau caicul in toata calea aceea si-l izbaveau de toata impiedicarea, pana l-au dus nevatamat la Pisidia. Iar marele Isidor a adus cinstitele moaste ale sfintilor cu toata cantarea de lauda si cu cinste la manastirea ce o zidise. Si cati erau suparati de diavoli, ori patimeau de vreo alta neputinta, alergau la sfintele lor moaste si, numai apropiindu-se de ele, se vindecau. De atunci inainte cate preaslavite minuni a lucrat Dumnezeu prin ei, nu este cu putinta a le numara cineva. Iar eu, smeritul Ioan, am povestit numai aceste putine din cele multe, spre slava Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

ARTE 19 Iunie

MUZICĂ 19 Iunie

Charlie Drake, actor şi cântăreţ britanic

Tommy de Vito, chitarist si vocalist american (Four Lovers, Four Seasons).

The Four Lovers

Shirley Goodman, cantareata americana (Shirley & Lee, Shirley & Jesse, Shirley & Company).

Shirley & Co - Shame, Shame, Shame

Al Wilson, vocalist si baterist american (Jewels, Rollers, Johnny “Legs” Harris & The Statesmen).

Elaine “Spanky” McFarlane, cantareata si compozitoare americana (Spanky & Our Gang).

Spanky & Our Gang

Robin Box, chitarist britanic (White Plains).

White Plains-

Peter Bardens, pianist britanic (Cheyens, Them, Shotgun Express, Village, Camel).

Camel - Mirage [ FULL ALBUM ]

Ann Wilson, vocalista si compozitoare americana (Heart).

ANN WILSON (Heart)

Snips, vocalist britanic (Sharks, Baker Gurvitz Army).

THE BAKER GURVITZ ARMY

Larry Dunn (Lawrence Dunhill), clapar american (Earth, Wind, & Fire).

Earth, Wind & Fire:

Gwen Owens, vocalist american (Trio Hot).

Gwen Owens -

Mark DeBarge, vocalist, trompetist si saxofonist american (DeBarge)

Mark DeBarge:

Paula Abdul

Paula Abdul: Rare song

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Samba - Cha Cha Cha - Rumba | Romantic Relaxing Spanish Instrumental Music

FAUSTO PAPETTI SU SAXO Y ORQUESTA. Selección de Cecil González

PERALES, JOSE JOSE, ROBERTO CARLOS, JULIO IGLESIAS EXITOS Sus Mejores Canciones

Brain Power & Classical Music | Mozart

POEZIE 19 Iunie

Gabriel Georgescu

Debutează sub pseudonimul literar G. Mavrogheni în „Vremea” (1934), cu poezia Epicritica bucuriei. Colaborează la „Vremea”, „Floarea de foc”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Luceafărul” din Sibiu, Pământul din Călăraşi, „Familia”, „Cronica sătmăreană”, „Pagini literare”, „Afirmarea” etc. În timpul vieţii a publicat un singur volum de poezii originale, Poemul fărăflăcări (1934). A lăsat în manuscris, pregătit pentru tipar, un al doilea volum, Copilul-floare. Sub semnătura T. Konstantinov, C. Simonov şi I. Şarcov a publicat pseudotălmăciri (în fapt, poeme proprii).

Traducător din poezia franceză, rusă şi maghiară, a publicat (singur sau în colaborare) traducerea unor poeme de Ady Endre, Verlaine, Baudelaire, Kiss Jeno, precum şi o Antologie a poeziei franceze (I, 1974). În periodice, a publicat, de asemenea, numeroase tălmăciri din Apollinaire, Aragon, Mallarme, Rimbaud, Valery, Puşkin, Petofi, Pablo Neruda. S-a păstrat, în arhiva lui Georgescu, o susţinută corespondenţă cu Tudor Vianu (1950-1960) şi Perpessicius (1950-1958).

Poemul fără flăcări (1934) este selecţia exigentă dintr-o creaţie de peste trei decenii (1934-1966), ordonată cronologic în două cicluri reprezentative pentru o dramă existenţială acută. Simbolul implicat fundamental e Ianus: „faţa spre trecut”, sarcastică şi disperată („şi mă văzui deodată cu faţa împietrită / halucinată umbră prin mine cum treceam”), e un rezultat al deziluziei erotice, al dispreţului faţă de mediul provincial ipocrit, al ameninţării fascismului, alimentând, la un loc, un orgoliu exacerbat.

Intervin, ca o tranziţie bruscă, „fericitele metamorfoze / triumful răzbunării prin candoare”, înfăţişând „faţa spre viitor”, ridată de ani şi de sentimentul „ratării”, dar jubilând în adoraţia pentru fiica sa. „Copilul-floare” e şansa nesperată dintr-un „târziu avar al unui rest de vreme”, în joc exaltat de ipostaze: „singurul meu prieten”, „inima şi cortul meu”, „inelul” (între generaţii) - până la o transfigurare totală: „Sufletul meu e-n zâmbetu-gingaş [...] fraged de petale / din buna humă care mă ascunde”.

Poezia lui Georgescu e o „mască” şi ca factură: un simbolism decadent se deghizează alternativ, romantic sau expresionist, în variaţii de virtuozitate, cu abundenţă de aluzii livreşti, subtil confesive (Ulisse, Clitemnestra, Orfeu, Don Quijote, opoziţia Eugenie Grandet-Marmeladova etc.). Absenţa „flăcărilor” din „poem” (rămas de „jar”, „cenuşă”, „fum”) e metafora unor combustii de nemărturisit şi semnifică penitenţa deliberată („Undeva, în pustiu, dau mâna cu leprosul”) în vederea unei duble mântuiri: „Arborescente limpezi de lumini / fac din nelinişti, temeri şi coşmare / stihomitii cereşti: copil şi crini”. Câteva stridenţe („păsări floride”, „maşinatele safire”, „zări contracturate”) se pierd în ansamblu.

BIOGRAFIE

George Călinescu

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspîndită în perioada interbelică.

Pe 19 iunie 1899, se naște la București Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu ”femeia în casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iași. Aici Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) e înscris la Școala ”Carol I”, de pe lîngă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu ( și se cuvine precizat că acesta a rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea – evitată consecvent de scriitorul însuși –, atît în exprimarea orală, cît și în scris, a prenumelui ”George”). Se mută la București în 1908. În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat învăluit în aura mediocrității.

Primele două clase primare le face la Iași, la Colegiul Carol I, celelalte două la București, la Școala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București, și își încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr și pe cele universitare la Bucureşti, la Facultatea de Litere și Filozofie. Își ia licența în Litere în 1923. Teza de licență purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Academia din România, instituție de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pîrvan.

În 1926 se mută cu chirie într-o casă din București, obține o detașare la Liceul Gh. Șincai și citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureșteni. Episodul foarte amuzant al primei întîlniri a celor doi viitori soți este descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunții. Editează, de asemenea, revistele Sinteza în (1927), în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personalăCapricorn în (1930). Aventura de a avea propria sa revistă se încheie cu un eșec financiar, dar în paginile acestor reviste descoperă rețeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste constituie astfel un soi de poligon de încercări. Dar poate cea mai fertilă experiență e cea de cronicar la revista Viața românească, începînd cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în Adevărul literar și artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care va da titlul cărții de eseuri.

Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga, ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, pînă în anul morții, în 1965.

Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începînd de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.

Intelectual cu idei de stînga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în Revista Fundațiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, după abdicarea regelului Mihai și instaurarea comunismului, în 1947 la noua ideologie, surîzîndu-i, bineînțeles, avantajele practice obținute de pe urma acestei adeziuni.

A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, (la Kiev, Moscova, Leningrad 1949) și în China comunistă (Am fost în China nouă, 1953) , publicîndu-și impresiile de călătorie în aceste două volume.

În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începînd cu 1956 reintră în viața literarã printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămînalul cultural Contemporanul.

Începînd cu anii 1955-1956 și pînă la moarte (12 martie 1965), el va fi ”reabilitat” și se vor formula numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică, activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică. Își retipărește aproape întreaga operă, cu excepția Istoriei sale monumentale, care este republicată în anii 80 de asistentul său, devenit între timp profesor, Alexandru Piru, este înconjurat de onoruri, e premiat și omagiat.

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsînd ”o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).

Biografie

Ovid Aron Densușianu

Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.

· 1873 – Se naște la Făgăraș pe 29 decembrie, având o întreagă descendență de cărturari. Făcând parte dinfamilia Densușianu, Ovid a fost fiul lui Aron Densușianu, poet și critic literar, profesor de limba latină și literatură română la Universitatea din Iași. Aron și Nicolae Densușianu, autorul cunoscutei lucrări Dacia preistorică, au fost fiii parohului din Densuș, Bizantius Pop și al Sofiei.

· 1880 - 1890 – Clasele primare le urmează la Satul Lung, Făgăraș, Brașov, Iași.

· 1881 – Se mută împreună cu familia la Iași, unde își va continua studiile la Liceul Național și la Școala Instituțiilor Unite.

· 1890 – Susține bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iași, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide și A. D. Xenopol.

· 1892 – Își ia licența „magna cum laude” la Iași cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă și românăși Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.

· 1893 – Este numit profesor la un liceu din Focșani. În perioada următoare călătorește la Berlin în vederea aprofundării studiilor. Publică în „Revista critică-literară” articole de istorie și critică literară, precum și lingvistică (Aliterațiunea în limbile romanice, Rotacismul în dialectul istrian).

· 1894 - 1896 – Își continuă la Paris la École des Hautes Etudes, unde va obține titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu și un glosar bine documentate.

· Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Își ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d'Anion” von Jean Maillart.

· 1897 - 1901 – Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii și literaturii române de la Universitatea din București, unde deschide primul curs cu o lecție despre „Obiectul și metoda filologiei”. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârșitul vieții sale.

· 1898 – Publică Buletinul „Studii de filologie română”.

· 1901 – Îi este publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sunt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române.

· 1905 – Este distins cu Premiul „Bibesco” al Societății de Lingvistică din Paris. Înființează la București Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în „Buletinul Societății Filologice”.

· 1907 – Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea). Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoștință Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.

· 1913 – Întemeiază Institutul de Filologie și Folclor.

· 1914 - 1916 – Ține la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.

· 1918 – Devine membru activ al Academiei Române, unde va ține discursul de recepție Școala latinistă în limba și literatura română. Barbu Delavrancea.

· 1921 - 1922 – Se află la Praga.

· 1923 – Este ales membru de onoare al Societății de Etnografie.

· 1924 – Devine membru al Societății de Lingvistică de la Paris.

· 1923 - 1928 – Înființează o nouă revistă, „Grai și suflet”, publicație a Institutului de Filologie și Folclor.

· 1925 – Inițiază convocarea unui Congres al filologilor români și susține comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.

· 1938 – Se stinge din viață la 8 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, Le seizième siècle, din Histoire de la langue roumaine.

Ovid Densusianu a întemeiat și a condus revistele Viața nouă (1905-1925) și Grai și suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cufolclorul și etnografia. Este creatorul școlii lingvistice de la București. Studiile sale se remarcă prin bogăția documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea științifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepției neogramatice căreia i-a fost atașat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul Ervin.

Operă (selectiv)

· Histoire de la langue Roumaine - Istoria limbii române (2 volume, Histoire de la langue roumaine - Les origines 1901, si Histoire de la langue roumaine - Le XVIème siècle 1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii și evoluției limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)

· Graiul din Țara Hațegului (1915)

· Sufletul latin și literatura nouă (2 volume, 1922)

· Viața păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)

· Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)

· Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)

· Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea și Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale românești (2 volume, 1906-1907).

Adanca privire - Adrian Paunescu

Scrisoarea a IV-a - Mihai Eminescu

Scrisoarea V - Mihai Eminescu

TEATRU/FILM 19 Iunie

În regia Malvina Urşianu

Biografie Malvina Urșianu

Regizoarea si scenarista Malvina Urșianu s-a născut la 19 iunie 1927, in comuna Gușoieni, județul Vâlcea, intr-o familie de boieri.
A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie si biblioteconomie de la Arhivele Statului si a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul si actorul Jean Georgescu. A studiat singura filmele regizorilor străini si isi începea cariera ca asistenta de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu numite Petrolul si Pădurile. A fost asistenta acestuia si la regizarea filmelor In sat la noi, Directorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la realizarea filmului Nepoții gornistului, a Marietei Sava si a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor.
Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar in timpul filmărilor a fost intreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o din nuvela a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. In 1958 i s-a înscenat un proces de demascare si a fost acuzata de sabotaj ideologic si anticomunism, a fost arestată si închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie.
In perioada 1968-1987 a realizat 8 filme: Gioconda fără surâs (1968), Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974), Întoarcerea lui Voda Lapușneanu (1979), Liniștea din adâncuri (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983), O lumină la etajul zece (1984), Figuranții (1987), la care a scris scenariile si pe care le-a regizat, a urmat o alta pauza de 8 ani, caci se înăsprise cenzura comunista. Pentru ca nu putea regiza filme dupa scenariile scrise de altcineva, si-a intrerupt activitatea.
A revenit in 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni, al cărui scenariu fusese refuzat de cinematografie, in anul 2002 a apărut filmul Ce lume veselă. In anul 2003 i s-a decernat premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România pentru acest film, marcând retragerea Malvinei Urșianu din activitate.
A fost căsătorită cu scriitorul si publicistul Paul Anghel, decedat in 1995.

Filme regizate de Malvina Ursianu

· Ce lume veselă... (2002)

· Aici nu mai locuiește nimeni (1995)

· Figurantii (1987)

· O lumina la etajul zece / O lumină la etajul zece (1984)

· Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

· Liniștea din adâncuri (1982)

· Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

· Trecătoarele iubiri (1974)

· Serata (1971)

· Gioconda fara suras / Gioconda fără surâs (1967)

Filmografie - scenarist

· Ce lume veselă... (2002)

· Aici nu mai locuiește nimeni (1995)

· Figurantii (1987)

· O lumina la etajul zece / O lumină la etajul zece (1984)

· Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

· Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

· Trecătoarele iubiri (1974)

· Serata (1971)

· Gioconda fara suras / Gioconda fără surâs (1967)

· Bijuterii de familie (1957)

Filmografie - regizor secund

· Directorul nostru (1955) - regizor secund

Filmografie - asistent regie

· Petrolul (1949) - asistent regie

Pe malul stang al Dunarii albastre:

Cu Irina Petrescu

Biografie Irina Petrescu

Irina Petrescu (*19 iunie 1941 Bucuresti). Intrase la Filologie, dar... a absolvit „Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale” (IATC) din București, promoția 1963, la clasa prof. Ion Șahighian, asistent regizorul David Esrig.

A fost descoperita inca din timpul studentiei, datorita regizorului Savel Stiopul, care o vazuse cu parintii ei la un restaurant. O chemase sa dea probe pt. un proiect de film in 1959, care nu s-a mai realizat, probe ce fusesera vazute si de regizorul Liviu Ciulei, care tocmai cauta o interpreta tanara pt. filmul lui astfel incat a distribuit-o in rolul principal Ana Strejan din "Valurile Dunarii” (1960). Urmeaza imediat roluri in: "Nu vreau sa ma insor” (1960), parteneri Toma Caragiu si Geo Barton, in regia lui Manole Marcus, "Poveste sentimentala” (1961), in regia lui Iulian Mihu, „Pași spre Lună” (1964) ca Artemis si in „Strainul” (1964) - eleva Sonia cu Stefan Iordache, Serban Cantacuzino, in regia lui Mihai Iacob.

In 1965 joaca in regila lui Ion Popescu Gopo rolul Fetei-vrajitoare din filmul sau "De-aș fi... Harap Alb” (1965), avandu-i ca parteneri pe Florin Piersic si Cristea Avram.

In acelasi an Lucian Pintilie o ia sa joace intr-un film deosebit: "Duminică la ora 6/Duminică la ora șase” (1966) - studenta la arhitectura Anca, partenera lui Dan Nutu (premiat la Mamaia in 1965 si la Mar del Plata in 1966), cu care va juca si in „Diminețile unui Băiat cuminte” (1967) - Mariana in regia lui Andrei Blaier in 1966.

Actrita se afla practic in drum spre Hollywood, cand soarta a lovit-o necrutator, ucigand-ui ambii parinti intr-un accident rutier... Alt necaz mare o ajunge cand o fasneata mai tanara ii seduce partenerul...

"Seful Sectorului Suflete” (1967) - Magdalena, dupa piesa cu acelasi nume a lui Alexandru Mirodan, partener Radu Beligan, regizor Gheorghe Vitanidis.

"Răutăciosul adolescent” (1968) - Ana, ecranizare dupa romanul lui Nicolae Breban, rolul Ana, partener Iurie Darie si Virgil Ogășanu, in regia lui Gheorghe Vitanidis (Premiul la Moscova in 1969).

In "Facerea Lumii” (1971) - Eva Filipache in regia lui Gheorghe Vitanidis, parteneri Liviu Ciulei, Colea Rautu, Clody Berthola, Dan Ionescu, Marga Barbu, film distins cu Premiul „ACIN” 1971.

Face cateva roluri importante în film, teatru radiofonic și teatru TV, în regia unor nume de prestigiu ca: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob, Virgil Calotescu, Ion Popescu - Gopo, Diu Tănase, Andrei Blaier, Manole Marcus, Iulian Mihu, Dan Pița, Mircea Veroiu fiind si cadru didactic.

Irina Petrescu s-a stins din viata pe 19 martie 2013 la Spitalul Elias din Bucuresti.

Filme cu Irina Petrescu

Vezi filme

· Despre IULIAN MIHU, așa cum a fost; Despre NOI, așa cum suntem / (2009) - ea insasi

· Stratul cel mai adanc al orasului (1994) - lectura comentariului

· Domnișoara Christina (1992) - D-ra Mosca

· Hotel de lux (1992)

· Cei care plătesc cu viața (1991)

· Stâlpii societății (1988)

· Cantec in zori (1987) - Directoarea azilului

· Al patrulea gard, langa debarcader (1986) - Mama lui Milicä

· O lumina la etajul zece / O lumină la etajul zece (1984)