PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 30 Septembrie
Sf Ier Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf Mc Ripsimia și Gaiani
Sfântul Grigorie s-a născut în Armenia Mare, pe la anul 257, într-o familie înrudită cu dinastia imperială a Arsacizilor. Dar, din pricina tulburărilor din acea vreme, părinții săi au fost uciși, iar el, copil fiind, a găsit scăpare în Cezareea Capadociei şi a fost crescut în credinţa creştină, în care s-a botezat. Mai târziu s-a căsătorit cu o creștină pe nume Miriam, de asemenea de neam armean, cu care a avut doi copii: Vartanes și Aristakes. Crescându-și copiii în dreapta credință, cei doi soți s-au hotărât să devină monahi, apoi Sfântul Grigorie, desăvârşindu-se în cuvântul mântuirii, s-a aprins de marea dorinţă de a merge să binevestească Evanghelia în ţara sa, la neamul armenilor; și Dumnezeu a întărit cu minuni cuvântul şi viaţa Sfântului Grigorie, slujitorul Său. Însă multe chinuri a îndurat din partea păgânilor şi, mai ales, din partea regelui Tiridate al III-lea (283-330), care jertfea idolilor şi nu putea suferi credinţa în Hristos a Sfântului. Deci, pe Sfântul Grigorie l-a aruncat într-o groapă adâncă în care erau animale sălbatice și târâtoare veninoase, unde a stat vreme de 14 ani, fiind hrănit în ascuns de o bătrână milostivă. Tot atunci au pătimit Sfintele fecioare Ripsimia și Gaiani, precum și 70 debărbaţi creştini şi 32 de femei, primind cununa muceniciei.
După o vreme, însă, regele Tiridate s-a îmbolnăvit greu și a fost chemat Sfântul Grigorie să-l vindece, ceea ce s-a și întâmplat. Văzând minunea, Tiridates a înțeles puterea lui Hristos, a crezut și a primit botezul, în anul 301. Ca urmare, toată Armenia a venit la credinţa creştină, poporul sfărâmând capiştile idoleşti şi zidind biserici, devenind astfel primul popor din lume creștinat în întregime.
Atunci Sfântul Grigorie a fost trimis la fericitul Leontie, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, de care a fost hirotonit episcop în anul 302, ajungând cel dintâi arhipăstor al armenilor. Deci, hirotonind preoți, Sfântul Grigorie a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean. Iar regele Tiridate a întemeiat multe mănăstiri, în care înflorea viețuirea cea după Evanghelie. Tot Sfântul Grigorie a purtat flacăra credinţei la multe alte neamuri de pe lângă Marea Caspică şi în Caucaz. Și-a pregătit pentru preoție pe fiul său Aristakes, care i-a și urmat ca arhiepiscop, dar și pe nepotul său, numit tot Grigorie, fiul lui Vartanes, care, predicând Evanghelia popoarelor din Caucaz, a fost ucis de păgâni, primind cununa muceniciei.
Sfântul Grigorie a păstorit Biserica Armeniei 31 de ani. Numele lui apare și la Sinodul I Ecumenic (325), semnând al treizeci şi şaselea pe lista Sfinților Părinţi de la Niceea. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc, desăvârșit de fericitul Mesrop, şi că a tălmăcit şi Biblia în limba armenilor. În ultima parte a vieții sale, Sfântul se ruga vreme îndelungată în singurătate şi prin munţi. Deci, foarte multe şi preaslăvite minuni făcând, şi la adânci bătrâneţi ajungând, cu pace s-a mutat către Domnul, pe la anul 331.
În timpul împăratului Zenon (474-491) au fost aflate moaştele Sfântului. Acum mâna sa dreaptă se află în Armenia, capul și mâna stângă la Marea Lavră din Muntele Athos, iar altă parte a moaștelor sale în Italia, la Napoli. De asemenea, părți din moaștele sale se află și în alte sfinte locașuri din lumea creștină.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare.
Aceste doua sfinte femei erau de neam mare si au trait pe vremea împaratiei lui Diocletian, fiind fecioare prea încuviintate cu frumusetea si calugarite. Deci pentru ca n-a voit Ripsimia a se însoti cu împaratul, a fugit si s-a dus împreuna cu Gaiani în partile Armeniei. Si aflând aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis si au adus-o si a silit-o la nelegiuita împreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-si dorinta, zacea ca un mort. Atunci ea a fugit, dar ostasii împaratului, gonind-o si prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la spate, i-au taiat limba, trupul i l-au ars si i-au scos ochii. Asa si-a dat fericitul sau suflet. Au fost ucisi înca împreuna cu ea 70 de barbati crestini si 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa prin gât si dupa aceea au suflat în ea ca într-o basica, si fiind despuiata de pielea trupului pâna la sâni, a fost zdrobita cu pietre si i s-a taiat capul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE 30 Septembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 30 Septembrie
Wolfgang Amadeus Mozart "Die Zauberflöte":
Les Pêcheurs de Perles George Bizet,
GEORGE GERSHWIN.- Porgy and Bess:
Cu David Ohanezian
Oedip de George Enescu
Cu David Ohanezian
Oedip de George Enescu
MUZICĂ 30 Septembrie
Johan Svendsen, compozitor norvegian
David Fiodorovici Oistrah, violonist ucrainean
Z.Z. Hill, muzician R&B american
Jill Corey (Norma Jean Speranza), cântăreaţă americană
Johnny Mathis, cântăreţ american
Dewey Martin, vocalist, baterist şi compozitor american (Buffalo Springfield).
Marylin McCoo, vocalistă americană (Fifth Dimension).
Mike Harrison, cântăreţ, pianist şi compozitor britanic (Spooky Tooth).
Sylvia Peterson, cântăreaţă americană (Chiffons).
Marc Bolan, muzician britanic, membru in trupa T.Rex
Deborah Allen (Deborah Lynn Thurmond), cântăreaţă şi compozitoare americană.
Basia (Trzetrzeleweska), cântăreaţă poloneză.
Dave Betts, baterist canadian (Honeymoon Suite).
Maddie Ziegler, dansatoare, actriță și model americană
Mary Ford, cântăreață americană
Ellis Larkins, pianist american de jazz
Lucreția Ciobanu, cântăreață de muzică populară
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Beautiful Romantic Instrumental Love Songs - Best Relaxing Piano Music
POEZIE 30 Septembrie
Tudor Arghezi
Biografie
Data nasterii: 21 mai 1880
Bucuresti
Bucuresti
Data decesului: 14 iulie 1967
Bucuresti
Bucuresti
Profesiune: poet, nuvelist, autor de povestiri scurte, jurnalist, eseist
Nationalitate: român
Perioada activa
ca scriitor: 1896-1967
ca scriitor: 1896-1967
Genuri: poezie lirica, fictiune, satira, literatura pentru copii
Miscare literara: Simbolism
Poporanism
Poporanism
Influente: Charles Baudelaire, Alexandru Macedonski, Anton Pann
A influentat pe: Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu
Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucuresti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea poeziei si aliteraturii pentru copii. Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul sau, Arghezi, provine, explica însusi poetul, din Argesis - vechiul nume al Argesului. Ovid S. Crohmalniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele doua razboaie mondialeo alta explicatie, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie si Geza.
A debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxa, condusa de Alexandru Macedonski cu pseudonimul Ion Theo. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânarul poet:
"Acest tânar, la o vârsta când eu gângaveam versul, rupe cu o cutezanta fara margini, dar pâna astazi coronata de cel mai stralucit succes, cu toata tehnica versificarii, cu toate banalitatile de imagini si idei, ce multa vreme au fost socotite, la noi si in strainatate, ca o culme a poeticii si a artei."
.
A început sa fie un admirator al simbolismului si a altor curente apartinatoare (cum ar fi Secesiunea vieneza) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urma privind Literatura modernista. La 19 ani a intrat la manastirea Cernica unde a stat patru ani, pâna în anul 1904. În 1904, a publicat împreuna cu Vasile Demetrius o revista proprie, Linia Dreapta, care a încetat sa mai apara dupa doar cinci numere. Arghezi, Gala Galaction, si Demetrius au fost legati printr-o strânsa prietenie, din marturisirea fiicei lui Demetrius, artista si nuvelista Lucia Demetrius.
În romanele sale poetul a marturisit ca nu era foarte atras de cariera de calugar, caci autorul ciclului Psalmilor era un eretic si nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii sai fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahala.
În 1905 a început un sir de calatorii în strainatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanta Zissu a dat nastere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoara, a fost nevoita sa-si ascunda maternitatea si sa-si lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotarât sa plece la Paris unde a stat putin timp, apoi s-a mutat la Fribourg unde a scris poezii si a participat la cursurile universitatii din localitate, dar nu a fost multumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universitatii si, ca sa-si câstige existenta, a lucrat într-un atelier al unui bijutier.
În acel timp, datorita criticismului sau referitor la represiunea miscarii taranesti, a fost tinut sub supraveghere de autoritatile elvetiene.
În 1909 a vizitat Italia.
S-a reîntors în România în 1910, si a publicat lucrari în Viata Româneasca, Teatru, Rampa, si în revistele lui N. D. Cocea Facla si Viata Sociala, dar si în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioada în care a avut o activitate literara prolifica, scriind versuri, pamflete politice si articole polemice cu care si-a câstigat notorietatea în cercurile teatrale, politice si literare ale vremii. Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, Ruga de seara.
În aceasta perioada, Arghezi a devenit un critic de arta valoros si a luat apararea pictorului stefan Luchian care suferea de scleroza multipla si era acuzat de frauda (din cauza suspiciunii ca nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrarile altora sa fie semnate cu numele sau)
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din Bucuresti unde s-a format un cerc de artisti si intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbul si Corneliu Moldovanu, dar si pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, si pe colectionarul de arta Krikor Zambaccian.[9] Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi vazut mai rar la celalalt loc de întâlnire, Casa Capsa. În acea perioada era si un asociat al omului politic si colectionarului de artaAlexandru Bogdan-Pitesti, si lua parte în mod regulat, împreuna cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian Maniu si alti artisti plastici, la cercul creat de Maniu de la stirbei-Voda, lânga Parcul Cismigiu. A scris si un poem dedicat lui Bogdan-Pitesti.
Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul national liberal si de grupul de sustinatori ai lui Take Ionescu, care doreau ca România sa intre în razboi alaturi de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un sustinator al unirii Basarabiei cu Vechiul Regat si detesta alianta implicita cu Rusia Imperiala.
În timpul realizarii României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca colaborase cu autoritatile germane de ocupatie. In 1927 apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub directia sa, apare ziarul "Bilete de papagal". În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. Dupa aceasta data, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumarate articole. Va impune în literatura româna ca specie literara tableta. În 1929 publica prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legata, ca si "Poarta neagra", de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul în proza "Cartea cu jucarii", inaugurând o directie secundara în creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele stiute de scolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii ale sale destinate copiilor. În 1934 publica romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principala fiind dragostea materna si devotamentul filial. Continua sa scrie poeme si în 1935 publica volumul "Versuri de seara". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poarta subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proza. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informatia zilei") publica îndeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl ataca pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneazã un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabila amenintare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat dupa publicarea acestuia si se retrage din viata publica în casuta lui de la Martisor unde supravietuieste din vânzarea cireselor!
În perioada 1952 - 1967 poetul va fi "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este distins cu premii si titluri, ales membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti". În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alaturi de Paraschiva, sotia sa, în gradina casei din Str. Martisor. Funeralii nationale. Casa a ramas pâna astazi muzeu, fiind mentinut de fiica sa, Mitzura Arghezi.
La vârsta de 16 ani debuteaza în "Liga ortodoxa" a lui Alexandru Macedonski, sub semanatura Ion Theo. Pâna în 1910 -când a început sa conduca sau sa editeze el însusi reviste si ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romanesc", "Natiunea", "Bilete de papagal"- publica la mai multe periodice ale vremii: "Revista moderna", "Viata noua", "Facla", "Viata romaneasca", etc.
Pentru activitatea sa remarcabila în literatura primeste prima oara în 1936, ex aequo cu George Bacovia si a doua oara în anul 1946, Premiul National de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri si premii, în anul 1965 primeste Premiul International Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sarbatorit cu prilejul zilelor de nastere la 80 si, respectiv, 85 de ani ca poet national
Opere antume alese
Cuvinte potrivite, poezii, 1927
Icoane de lemn, tablete, 1929
Poarta neagra, tablete, 1930
Cartea cu jucarii, poeme pentru copii
Tablete din Ţara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
Ochii Maicii Domnului, 1934
Carticica de seara, poezii, 1935
Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
Versuri, 1936
Ce-ai cu mine vântule?, 1937
Lina, roman, 1942
Eminescu, studiu critic, 1943
Versuri alese, 1946
Bilete de papagal, 1946
Prisaca, 1948, poeme pentru copii
1907-Peizaje, 1955
Pagini din trecut, publicistica, 1955
Cântare omului, 1955
Frunze, 1961
Poeme noi, 1963
Cadente, 1964
Silabe, 1965
Razlete, 1965
Versuri lungi, 1965
Ritmuri, 1966
Litanii, 1967
Noaptea, 1967.
Baroane
Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială.
Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi!
Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...
Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943,
face parte din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979
face parte din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979
Mihail Săulescu, poet
Biografie
Nastere: 1888
Deces: 1916
S-a nascut in 1888. Mort pe frontul de la Predeal, in razboiul din 1916.
In afara de poezia sa chinuita de intrebari, a dat, in teatru, o zguduitoare drama taraneasca Saptamana luminata.
Opere:
Departe poezii, «Tip. prof. Dimitrie C. Ionescu» 1914. - Viata, poezii, 1916. - Saptamana luminata, drama, «Biblioteca Teatrului», f.a.
De consultat: [M. Dragomirescu]: In parc, notita, «Convorbiri critice», IV, 12, 1910. — C. Sp. Hasnas: Departe, «Flacara», III, 24, 1914. - [Ovid DensusianuJ: Viata, «Vieata noua», XI, 12, 1916. -1. Vinea: Viata, «Cronica», II, 33-34, 1916, - Mihail lorgulescu: Poetul Miliail Saulescu, «Sburatorul», II, 32, 1920. - A. Savela: Poemele lui M. Saulescu, «Izbanda ilustrata», III, 932, 1921. - Claudia Millian: Un poet al abstractiunilor, «Adevarul literar si artistic», 3 dec. 1922. -N. Davidescu: Poezia lui M. Saulescu, Directii si aspecte literare, voi. II, «Cultura Nationala», 1924. - Mihail Dragomirescu: Triumful unei scoale literare si Pro domo (passim), De la misticism la rationalism, «Tip. Romane Unite», 1924. -Perpessicius: M. Saulescu (medalion), «Miscarea literara», II, 13, 1925. - Corneliu Moldovanu: in amintirea unui poet. M. Saulescu, «Viitorul», XX, 5672, 1927. — E. Lovinescu: Poetii nelinistii metafizice sau religioase: M. Saulescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.
Deces: 1916
S-a nascut in 1888. Mort pe frontul de la Predeal, in razboiul din 1916.
In afara de poezia sa chinuita de intrebari, a dat, in teatru, o zguduitoare drama taraneasca Saptamana luminata.
Opere:
Departe poezii, «Tip. prof. Dimitrie C. Ionescu» 1914. - Viata, poezii, 1916. - Saptamana luminata, drama, «Biblioteca Teatrului», f.a.
De consultat: [M. Dragomirescu]: In parc, notita, «Convorbiri critice», IV, 12, 1910. — C. Sp. Hasnas: Departe, «Flacara», III, 24, 1914. - [Ovid DensusianuJ: Viata, «Vieata noua», XI, 12, 1916. -1. Vinea: Viata, «Cronica», II, 33-34, 1916, - Mihail lorgulescu: Poetul Miliail Saulescu, «Sburatorul», II, 32, 1920. - A. Savela: Poemele lui M. Saulescu, «Izbanda ilustrata», III, 932, 1921. - Claudia Millian: Un poet al abstractiunilor, «Adevarul literar si artistic», 3 dec. 1922. -N. Davidescu: Poezia lui M. Saulescu, Directii si aspecte literare, voi. II, «Cultura Nationala», 1924. - Mihail Dragomirescu: Triumful unei scoale literare si Pro domo (passim), De la misticism la rationalism, «Tip. Romane Unite», 1924. -Perpessicius: M. Saulescu (medalion), «Miscarea literara», II, 13, 1925. - Corneliu Moldovanu: in amintirea unui poet. M. Saulescu, «Viitorul», XX, 5672, 1927. — E. Lovinescu: Poetii nelinistii metafizice sau religioase: M. Saulescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.
Celei Asteptate
Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez — si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez — si visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, — dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Din volumul „Departe”
Unei trecatoare
Nu te-apropia, ramai mereu departe,
Dar zambetul acesta sa-l pastrezi;
Vrei sa cladim cu visele desarte
O lume-n care maine n-ai sa crezi?...
Ramai, ramai asa cum esti acuma,
Fii o parere-a sufletului meu;
Mai bine e sa nu se para numa,
Decat sa ne incredintam mereu.
Doar sa visam c-am fi putut odata,
Sa mergem poate pe acelasi drum,
Eu visator, tu blanda si curata,
Asa cum esti, asa cum pari acum.
De ce te-ai opri si mi-ai intinde-o mana,
Cand visul meu e-n stralucirea ta
Din tot ce-i azi, nimic n-o sa ramana.
Si maine, din nou, nu te-as mai cauta.
Fara nume
Mi-e dor de-o strada linistita,
In care lumea-ntreaga tace-
Sa-mi lase mintea obosita
Si toate gandurile-n pace...
Mi-e dor de-o noapte nesfarsita,
O noapte trista si adanca-
In strada asta linistita;
S-o faca mai tacuta inca...
Mi-e dor mereu de-un lucru mare
Sa nici nu-ncapa intr-un vis...
Mi-e dor de lucrurile care
Sa nu le intalnesc e scris!...
TEATRU/FILM 30 Septembrie
Cu Dem Rădulescu
Biografie Dem Rădulescu
S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.
În 1956 a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.
A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.
Dem Rădulescu a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divortat, casatorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana Schiopu, urmasa lor fiind Irina Radulescu.
A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divortat, casatorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana Schiopu, urmasa lor fiind Irina Radulescu.
S-a stins din viață în București, la 17 septembrie 2000.
· Atmosfera încarcata (1996)
· Politica înalta (1996)
· Hotul noaptea / (1995) - Licu Pliciu
· Titanic vals (1994) - Spirache Necsulescu
· O invitatie (1993) - cel care e invitat
· Milionar...la minut (1992) - hot
· Va fi candva un Oscar (1992)
· Harababura (1990)
· Omul din Buzau (1988)
· Secretul armei secrete (1988) - Marele Sfetnic
· Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Bocet vesel (1984)
· Secretul lui Bachus (1984) Trailer
· Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Siboli
· Doi vulpoi / (1983) - pedagog
· Fram (1983)
· Șantaj (1982)
· Sfântul Mitică Blajinul (1982) - Gheorghe Mitrofan
· Am o idee (1981)
· Destine romantice (1981)
· Grăbește-te încet (1981)
· Maria Mirabela (1981) - voce
· Saltimbancii (1981)
· Sapca si palaria (1979)
· Brațele Afroditei (1978)
· Expresul de Buftea (1978) - regizor / dur
· Aurel Vlaicu (1977) - Ion Luca Caragiale
· Eu, tu și Ovidiu (1977) - Tov. Ionescu
· Fair Play (1977)
· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Spirache Spirescu
· Bufetul mimoza (1976) - client la bufet
· Premiera (1976) - regizorul Fanache Verzea
· Primarul activ / (1976) - Primarul Bogdan
· Serenada pentru etajul XII (1976) - sofer de Salvare
· Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - extraterestrul
· Frații Jderi (1974) - Ilie Buzarlan Trailer
· In noaptea asta toata lumea e a mea / (1974) - Bibanu
· Explozia (1973) - Neagu
· Originea si evolutia vehiculelor (1973) - Ghidul
· Rate cu repetiție (1973) - Maior Costache
· Sorcovitorul...voluntar / (1973) - gunoierul Lica
· Veronica se întoarce (1973) - bucătarul / Motanul Dănilă
· Astă seară dansăm în familie (1972) - Temistocle T. Temistocle Trailer
· Interviu cu un idol / (1972) - maestrul
· La pescuit / (1972) - pescarul
· Veronica (1972) - Motanul Dănila / Bucătarul
· B.D. la munte și la mare (1971) - Gogu Steriade
· Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Gogu Steriade
· Antinevralgicul (1970)
· Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Steriade
· Frații (1970)
· Un nasture sau absolutul / (1970)
· De trei ori Bucuresti (1968) - tanarul cu bicicleta
· Game pentru televiziune (1968)
· K.O. (1968) - Flinta
· Vin cicliștii (1968) - Misu
· Sept hommes et une garce / Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - von Schlering
· Subteranul (1967)
· Corigenta domnului profesor (1966)
· Gaudeamus igitur (1965) - Spirea
· La Portile Pamantului (1965)
· Neamul Șoimăreștilor (1965) - Lie
· Dragoste la zero grade (1964)
· La vârsta dragostei (1963)
· Politică cu... delicatese (1963)
· Un surâs în plină vară (1963) - Petrica
· La tribunal / (1962) - Procurorul
· Pe litoral mi-a ramas inima (1961)
· Telegrame (1959)
· Dormi, Mitica? / - Mitica
Momente vesele cu Dem Radulescu (1968-1994) - TVR / MEDIA:
Un suras in plina vara (1963):
Cu actorul Ion Vova
Biografie Ion Vova
Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova, (n. 30 septembrie 1917, Berlin - 7 ianuarie 2011, București) a fost un actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. Era supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă.
S-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.
A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan.
Din 1952 lucrează ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.
Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.
Piese de teatru regizate (selecție)
Aceasta este o listă de piese de teatru regizate de Vova - între paranteze (unde este cazul) este trecut (și) anul întregistrării radio.
· Cei doi tineri din Verona (înregistrare din 1953; și ca actor), Regele Lear (din 1954), Nevestele vesele din Windsor(din 1956) de William Shakespeare
· de Henrik Ibsen
· de George Bernard Shaw
· de Miguel de Cervantes
· de Vasile Alecsandri
· Justiție (în 1969), Diplomație (în 1969), Începem (1979), Om cu noroc (1983) de Ion Luca Caragiale
· de Mircea Ștefănescu
Ion Vova a primit Premiul Asociației Umoriștilor din România în 1991 pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință – scenarii științifice (1994), Premiul UNCER – creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România – 50 ani (2002)
Un suras in plina vara (1963)
Fotoliul 16 (1958) - Dimitri Ugriumov
GÂNDURI PESTE TIMP 30 Septembrie
Truman Capote - Citate:
Truman Capote - Citate:
SFATURI UTILE 30 Septembrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a şaptea
Respiraţia luminată
Azi te ajuţi de respiraţie ca să faci trecerea de la biologic la spiritual, să faci trecerea de la rudimentar la îmbunătăţit, căci tot ce este rudimentar este şi vulnerabil.
Respiraţia se numește „luminată” când te concentrezi pe actul respirator şi‑l însoţeşti cu sugestii pozitive. O numim luminată ca s‑o deosebim de cea biologică; inspirăm lumină.
Eşti în picioare, în faţa ferestrei, cu ochii deschişi. Expiri lung, apăsînd palmele una peste alta unite în dreptul bărbiei. Accentuezi presiunea între palme. Continui să expiri „storcând” abdomenul, apăsând bărbia spre gât, aplecând capul în jos. Rămâi fără aer în piept cinci secunde. Cardiacii să nu forţeze, ceilalţi să stea aşa minim cinci secunde.
În acest timp, mintea se concentrează pe ideea de purificare a celor trei zone solicitate: abdomen, gât, frunte. Sunt cele trei locuri ‑ funcţii răspunzătoare de soartă: metabolism, vorbire, gîndire.
Apoi inspiră liber, spunând: „Inspir lumină albă”. În practica optimizării, „lumina albă” înseamnă lumină încărcată cu cele trei atribute dumnezeieşti (credinţă, nădejde, dragoste).
Când spui „Inspir lumină albă”, spontan te umpli cu cele şase calităţi divine ‑ mai precis le reactualizezi în propria ta făptură, iei cunoştinţă de ele.
Mintea cunoaşte astfel extindere şi calitate.
Dimineaţa, să faci şase respiraţii luminate. Lucrează încet, fără să forţezi. Expiraţia este mult mai lungă decît inspiraţia. La urmă, după cele şase respiraţii luminate, închide ochii, lasă mâinile pe lângă corp şi rămâi destins şi detaşat, fără gânduri, două minute, ascultând senzaţiile din trup, ascultând tăcerea lăuntrică.
Această „ascultare” a tăcerii este chiar relaţia ta imediată şi personală cu El ‑ Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu al Dragostei şi al Luminii ‑ iar în planul psihic exerciţiul aduce o necesară stare de trezire şi vitalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu