MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 10 SEPTEMBRIE - PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Minodora; Mitrodora și Nimfodora
• În calendarul romano-catolic: Sf. Nicolae din Tolentino, preot
• Ziua europeană de prim ajutor, desemnată în anul 2000 de către forurile coordonatoare ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie pentru a atrage atenția, prin manifestările organizate în această zi, asupra importanței cunoașterii regulilor de acordare a primului ajutor în acțiunile de salvare a persoanelor aflate în primejdie.

RELIGIE ORTODOXĂ 10 Septembrie

Sf Mc Minodora, Mitrodora și Nimfodora

Viaţa Sfintelor Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora

  Aceste trei fecioare, Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, s-au adus pe sine în dar Sfintei Treimi. Alţii aduc lui Dumnezeu daruri din averile lor cele din afară, precum oarecând cei trei împăraţi de la răsărit au adus aur, tămâie şi smirnă. Iar ele au adus daruri din visteriile cele din lăuntru; şi-au adus sufletele ca un aur, dar nu aur stricăcios răscumpărat, ci sânge cinstit, ca al unul miel fără de prihană. Au adus cugete curate drept tămâie, grăind cu apostolul: "A lui Hristos bună mireasmă suntem" (II Cor.2,15), iar trupurile lor, neatinse de mâna bărbătească, spre bătăi dându-le pentru Hristos, le-au adus pe ele dar lui Dumnezeu ca smirnă ştiind bine că Domnul nu are trebuinţă de ale noastre bogăţii vremelnice, ci de noi înşine, după cuvântul lui David: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-Ţi trebuiesc". Drept aceea singure pe sine s-au adus lui Dumnezeu, precum arată sfânta lor viaţă şi vitejeasca pătimire.

Acestea s-au născut în Bitinia şi, după trup surori fiind, s-au făcut surori şi după duh; cu un suflet au ales a sluji lui Dumnezeu mai mult decât lumii şi deşertăciunilor ce sunt în lume. Şi, vrând ca împreună cu sufletul să-şi ferească şi trupul neîntinat, ca prin curăţie să se unească cu curatul mire, Hristos Domnul lor, au ascultat glasul Lui ce zice: "Ieşiţi din mijlocul popoarelor şi vă deosebiţi, iar de necurăţia lor să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi" (II Cor. 6,17). Drept aceea, au ieşit de la petrecerea cea împreună cu oamenii, dorind şi hotărând ca să petreacă în feciorie şi, înstră-inîndu-se de toată lumea, s-au sălăşluit la un loc singuratic, bine ştiind că nu se poate uşor să se păzească curăţia feciorească în mijlocul lumii, ce are ochi plini de răutate şi de desfrânare. Că precum apele de izvoare intrând în mare îşi pierd dulceaţa şi cu apa mării împreunându-se se fac sărate, tot aşa şi curăţia, când s-ar sălăşlui prin mijlocul lumii ca prin mijlocul mării şi ar iubi-o pe ea, nu-i este cu putinţă ca din apele cele sărate ale iubirii de dulceaţă să nu bea. Fiica lui Iacov, Dina, până nu s-a dus ea la Sichem, cetatea limbilor, era fecioară curată, iar când a ieşit ca să cunoască pe fiicele cele ce locuiau acolo şi s-a împrietenit cu dânsele, îndată şi-a pierdut fecioria sa (Facere 34,2).

Ticălosul Sichem, adică lumea aceasta, cu cele trei fiice ale sale: "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" (I Ioan 2,16) nu ştie nimic altceva decât numai a vătăma pe cei ce se lipesc de dânsa. Precum funinginea înnegreşte pe cei ce se ating de dânsa, tot aşa şi pe cei ce-o îndrăgesc îi face negri, necuraţi şi spurcaţi. Fericit este cela ce fuge de lume, ca să nu se înnegrească de necurăţiile ei; fericite sunt aceste trei sfinte fecioare care au scăpat de lume şi de cele trei fiice ale acesteia de care am amintit, că nu s-au înnegrit cu spurcăciunile lor şi s-au făcut albe şi curate porumbiţe, care prin lucrare şi prin dumnezeiască vedenie, cu două aripi zburând prin munţi şi prin pustietăţi, au dorit ca în dumnezeiasca dragoste, ca într-un cuib să se odihnească, "pentru că pustnicilor celor ce sunt afară de lumea cea deşartă" li se face neîncetată dorire dumnezeiască.

Petrecerea lor era pe un deal înalt şi pustiu, care era aproape de apele cele calde ale Pithiei ca la două stadii depărtare. Acolo, sălăşluindu-se, petreceau neîncetat în post şi în rugăciuni. Lină adăpostire şi odihnă bună şi-au aflat curăţiei lor celei fecioreşti care, ca să nu fie văzută de oameni, au ascuns-o în pustie, iar ca să nu fie văzută de îngeri, au suit-o pe ea pe dealul cel înalt. La înălţimea muntelui s-au suit ca, praful cel pământesc de pe picioarele lor scuturându-l, spre cer să se apropie. Chiar din singurul loc în care petreceau viaţa lor cea îmbunătăţită se arată lepădarea de toa-te şi singurătatea, pentru că aceasta arată pustia. Zelul ce înari-pează dumnezeiasca lor gândire, apele cele calde lângă care petreceau, nu înseamnă oare căldura inimii lor, cea îndreptată către Dumnezeu? Că precum Israel scăpând din robia Egiptului petrecea în pustie, aşa aceste sfinte fecioare, ieşind din lume, viaţa cea pustnicească au iubit-o. Şi precum Moise, suindu-se în munte, a văzut pe Dumnezeu, aşa acestea în zelul lor cel înalt fiind, ochii cei trupeşti i-au ridicat spre Dumnezeu, iar cu cei ai gândului priveau spre dânsul luminos. Şi, precum acolo, prin lovirea în piatră au ieşit ape, aşa, în dânsele, din cea smerită lovire în piept, pâraie de lacrimi din ochii lor ieşeau şi cu atât mai calde erau izvoarele apelor, cu cât de calde erau lacrimile ochilor lor, pentru că acelea numai trupeasca tină puteau să o spele, iar acestea şi prihănirile cele sufleteşti le curăţeau şi le albeau mai mult decât zăpada.

Dar ce mai aveau lacrimile să curăţească din acelea care, curăţindu-se pe sine de toată spurcăciunea trupului şi a duhului, vieţuiau ca îngerii pe pământ? În inima cuiva, din aducerea aminte a mulţimii păcatelor, se nasc umilinţa şi lacrimile; într-însele, ca în nişte curate fecioare, din dragostea cea către Dumnezeu izvor de lacrimi ieşeau, pentru că unde focul dumnezeieştii iubiri arde, acolo este cu neputinţă ca să nu fie ape de lacrimi. Că aşa este puterea focului aceluia care, când se aprinde, ca în cuptor arde în inima cuiva; pe cât este văpaia pe atât şi roua înmulţeşte; că pe câtă dragoste este undeva, pe atâta este şi umilinţă. Din dragoste se nasc lacrimile şi Hristos când plângea pe prietenul Său Lazăr, s-a zis despre Dânsul: "Vezi cum îl iubea pe el!" Plângeau sfintele fecioare în rugăciuni şi în dumnezeieştile lor cugetări pentru că iubeau pe Domnul, de a cărui vedere dorind să se sature, cu lacrimi aşteptau vremea Lui, ca să vadă pe mirele ceresc cel iubit. Fiecare dintr-însele cu David grăia: "Când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu, făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua şi noaptea"; ca şi cum ar zice: "De aceasta ziuă şi noaptea lăcrămăm, că nu vine degrabă acea vreme în care am putea să venim şi să ne arătăm feţei prea dulcelui şi doritului nostru Iisus Hristos, de a cărui ve-dere dorim să ne săturăm, aşa cum doreşte cerbul izvoarele apelor".

Cu o viaţă aleasă ca aceasta, au fost miluite de Dumnezeu, când sfintele fecioare se depărtară din lume; pentru că după cum nu poate să se ascundă cetatea deasupra muntelui stând, tot astfel tămăduirile neputincioşilor pe care, cu minune, dânsele le făceau, ca nişte trâmbite cu mare glas, prin toată partea aceea le-a vestit.

Într-acea vreme împărăţea Maximian păgânul, iar în partea aceea stăpânea Fronton, boierul, care, auzind de aceste sfinte fecioare, a poruncit să le prindă pe ele şi să le aducă înaintea sa. Mieluşelele lui Hristos, pe care nu le-au vătămat fiarele pustiei, oamenii cei cu chip de fiară şi cu nărav rău le-au prins şi le-au adus înaintea prigonitorului. Au stat la judecata paginilor cele trei fecioare, ca trei îngeri înaintea lui Dumnezeu celui în Treime slăvit. Nu erau vrednici ochii oamenilor celor păcătoşi să privească la feţele lor cele cu sfânta cuviinţă, care străluceau cu îngereasca frumuseţe şi cu darul Sfântului Duh. Se mira prigonitorul de frumuseţea lor cea în pustie păzită, frumuseţe cum nici în casele împărăteşti n-au văzut vreodată. Că deşi trupurile lor de multele osteniri şi de postiri erau istovite, feţele lor nu-şi pierduseră frumuseţea cea feciorească deloc, ba încă o aflaseră pe ea pentru că unde era inima plină de duhovniceasca bucurie şi veselie acolo nu se putea veşteji floarea frumuseţii feţei, după cum scrie: "Inima veselindu-se, faţa înfloreşte". Înfrânarea are uneori oarecare dar de felul acesta, că în loc de întristare, cu podoabă înfrumuseţează feţele omeneşti, precum pe Daniil şi cu dânsul pe cei trei tineri; aceştia în post şi în înfrânare trupească petrecând, frumuseţea lor întrecea pe a tuturor tinerilor celor împărăteşti din Babilon. Aceeaşi frumuseţe puteai să vezi şi la acele sfinte fecioare, încât se uimea mintea omenească văzând pustiniceştile flori şi dum-nezeieştile fecioare că întreceau cu frumuseţea lor şi cu podoaba toate frumuseţile fiicelor omeneşti.

Deci, le-a întrebat pe ele mai marele, mai întâi de nume şi moşie. Iar ele i-au spus că după numele lui Hristos creştine se numesc, iar numele cele luate de la botez sunt: Minodora, Mitro-dora şi Nimfodora, născute într-acea ţară a Bithiniei de un tată şi de o mamă. Apoi, a tins mai marele către dânsele vorba sa prin îmbunări, trăgându-le pe ele spre păgânătatea sa şi zicându-le: "O, fecioarelor frumoase! pe voi marii noştri zei v-au iubit şi cu frumu-seţe ca aceasta v-au cinstit, iar încă şi cu mari bogăţii a vă cinsti pe voi sunt gata, numai voi să le daţi lor cinste şi cu noi să le aduceţi jertfă şi închinăciune. Iar eu înaintea împăratului vă voi lăuda pe voi şi când vă va vedea împăratul vă va iubi, şi cu multe daruri vă va cinsti şi după cei mai mari ai săi vă va căsători pe voi şi veţi fi mai mult decât alte femei cinstite, slăvite şi bogate. Atunci, Minodora, sora mai mare, şi-a deschis gura sa cea tăcută, zicând: "Dumnezeu ne-a zidit pe noi şi cu chipul său ne-a înfrumuseţat, acestuia ne închinăm, iar de alt dumnezeu afară de dânsul nici nu vrem a auzi. Iar de darurile voastre şi de aşa cinste avem trebuinţă precum cineva are trebuinţă de gunoiul ce se calcă cu picioarele. Ba încă şi bărbaţi de bun neam de la împăratul tău ne făgăduieşti nouă? D-apoi cine poate să fie mai bun decât Domnul nostru, Iisus Hristos, căruia prin credinţă ne-am făcut mirese, prin curăţie ne-am însoţit, cu sufletul ne-am lipit, cu dragoste ne-am unit şi El este nouă cinste şi slavă şi bogăţie şi de Dânsul nu numai tu şi împăratul tău, ci nici toată lumea aceasta nu poate să ne despartă pe noi". Iar Mitrodora a zis: "Ce folos este omului de a dobândi toată lumea şi şi-ar pierde sufletul". Pentru că ce ne este nouă lumea aceasta împotriva iubitului Mire şi Domnului nostru? Tina împotriva aurului, întuneric împotriva soarelui, fiere împotriva mierei. Deci, oare pentru lumea cea deşartă să cădem din dragostea Domnului şi să ne pierdem sufletele noastre?

Iar prigonitorul a zis: "Multe grăiţi că nu ştiţi chinurile, nici să luaţi bătăi, pe care, când le veţi şti, veţi zice altfel".

Atunci a răspuns cu râvnă Nimfodora: "Oare cu munci şi cu bătăi cumplite voieşti să ne înfricoşezi pe noi? Adună aici din toată lumea uneltele cele de muncire, săbiile, grătarele, unghiile cele de fier. Cheamă pe toţi muncitorii din toată lumea. Strânge toate felurile de munci şi le întoarce pe ele spre trupul nostru cel slab şi vei vedea că mai întâi toate uneltele acelea se vor sfărâma, mâinile tuturor prigonitorilor vor obosi şi toate felurile de munci ale tale vor slăbi mai înainte de a ne lepăda noi de Hristos al nostru, pentru care muncile cele amare vor fi pentru noi răi dulce, iar vremelnica moarte, viaţă veşnică ne va fi nouă".

Iar mai marele a zis către dânsele: "Vă sfătuiesc pe voi ca un tată; ascultaţi-mă pe mine, fiicelor, şi jertfiţi zeilor noştri. Sunteţi surori de un pântece, deci să nu vreţi a vedea una pe alta plină de necinste şi de ruşine, suferind cumplite munci, nici să poftiţi ca să vedeţi veştedă floarea frumuseţii voastre. Oare nu vă zic bine, oare nu vă sunt vouă de folos cuvintele mele? Eu vă dau adevărat sfat părintesc, nevrând ca să vă văd pe voi dezbrăcate, bătute, tăiate şi în bucăţi zdrobite. Deci, să vă supuneţi poruncii mele, că nu numai de la mine, ci şi de la împăratul să luaţi dar şi, toate bunătăţile luându-le, întru norocire să petreceţi zilele voastre, ascultându-mă pe mine acum. Iar de nu, apoi îndată primejdii amare şi dureri grele vă vor cuprinde pe voi şi va pieri frumuseţea feţii voastre".

La aceste cuvinte a răspuns Minodora: "Nouă, o, judecătorule, nici îmbunările tale nu ne sunt primite, nici îngrozirile înfricoşate! Pentru că ştim că a ne desfăta voi de bogăţii, de slavă şi de toate dulceţile cele vremelnice ne este nouă a ne găti veşnica amărăciune în iad. Iar a răbda pentru Hristos vremelnicile munci, este a ne mijloci nouă veşnica bucurie în ceruri. Şi acea nenorocire pe care o făgăduieşti nouă este nestatornică şi muncile cu care ne îngrozeşti pe noi sunt vremelnice. Iar ale Stăpânului nostru, atât muncile pe care le-a gătit celor ce-L urăsc pe el sunt veşnice, cât şi mulţimea bunătăţii pe care a ascuns-o celor ce-L iubesc pe El este nesfârşită. Pentru aceea, nu vrem bunătăţile voastre, nici ne temem de munci că sunt trecătoare, ci ne temem de muncile iadului şi privim la bunătăţile cele cereşti, că sunt veşnice, dar mai ales iubim pe Hristos, Mirele nostru, pentru care chiar dorim a muri; ci a muri cu un suflet împreună, ca să ne arătăm că suntem surori cu duhul, mai mult decât cu trupul. Şi, precum un pântece ne-a născut pe noi în lume, tot aşa moartea cea mucenicească pentru Hristos deodată să ne scoată din lumea aceasta şi o cămară a Mântuitorului să ne primească pe noi şi aşa nu ne vom despărţi în veci".

După aceasta, ridicându-şi ochii în sus a suspinat şi a zis: "O, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, nu ne vom lepăda de Tine înaintea oamenilor, nici Tu să nu Te lepezi de noi înaintea Tatălui Tău, care este în ceruri". Şi iar a zis către prigonitori: "Munceşte dar, o, judecătorule, acest trup al nostru care se vede, frumos răneşte-l pe el cu bătăile, că nici o înfrumuseţare nu poate să fie mai bună trupului nostru, nici aurul, nici mărgăritarele, nici hainele cele de mult preţ, precum sunt bătăile cele pentru Hristos al nostru, pe care demult dorim ca să le suferim".

Iar boierul a zis către dânsa: "Tu eşti mai mare şi cu anii şi cu înţelegerea, şi ar fi trebuit să înveţi şi pe celelalte să se supună poruncii împăratului; iar tu nu asculţi, răzvrătindu-te împreună cu dânsele. Deci, ascultă-mă pe mine, rogu-mă ţie, împlineşte porunca şi închină-te zeilor, aşa încât surorile tale, privind la tine, să facă tot aşa".

Iar Sfânta i-a răspuns: "În zadar te osteneşti îngrijindu-te ca să ne desparţi pe noi de Hristos şi să ne abaţi la închinăciunea idolilor pe care voi zei îi numiţi. Nici eu nu voi face aceasta, nici surorile mele cu care sunt, precum şi ele cu mine, un suflet, un gând şi o inimă, iubind pe Hristos. Deci te sfătuiesc pe tine să nu te osteneşti mai mult cu cuvintele, ci cu un singur lucru să nu încetezi: bate, taie, arde, zdrobeşte mădularele, atunci vei vedea de ne vom supune neîndumnezeitei tale porunci. Ale lui Hristos suntem şi suntem gata a muri pentru Dânsul"!

Acestea auzindu-le Fronton, s-a umplut de mânie şi toată iuţimea sa spre Minodora a vărsat. Şi îndată a poruncit ca pe cele două surori mai mici depărtându-le, pe Minodora, sora lor, să o dezbrace şi patru speculatori (Cel ce retează capetele condamnaţilor) să o bată. Şi bătură pe sfânta în timp ce pristavul striga: "Cinsteşte pe zei şi laudă pe împăratul şi legile lui nu le defăima"! Şi o bătură pe ea două ceasuri. Iar când a zis chinuitorul către dânsa: "Jertfeşte idolilor!", ea a răspuns lui: "Nu fac altceva decât numai jertfă aduc. Au nu vezi că toată pe mine m-am adus jertfă Dumnezeului meu?" Iar prigonitorul porunci slugilor ca să o bată pe ea mai tare. Deci o bătură peste tot trupul fără milă, sfărâmându-i alcătuirile ei, frângându-i oasele şi trupul zdrobindu-i. Iar ea, cuprinsă fiind de dragostea cea cu osârdie a Mirelui sau Celui fără de moarte şi de dorire, cu vitejie răbda ca şi cum nu simţea durerile. Apoi, din adâncul inimii a strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, veselia mea şi dragostea inimii mele, la Tine pun nădejdea mea şi mă rog, primeşte în pace sufletul meu". Şi acestea zicându-le şi-a dat duhul şi a mers la iubitul său Mire, înfrumuseţată cu rănile ca de nişte podoabe de mult preţ.

Iar după patru zile prigonitorul punând pe Mitrofora şi pe Nimfodora înaintea sa la judecată, a adus lângă picioarele lor trupul cel mort al surioarei lor cea mai mare. Şi zăcea acel trup cinstit al sfintei Minodora gol, neacoperit cu nimic, şi nu era pe dânsul nici un loc nerănit, toate mădularele sfărâmate de la picioare până la cap, nu era nimic întreg, şi era umilită privelişte pentru toţi. Aceasta a făcut-o prigonitorul, ca şi cum ar zice: "Oare vedeţi pe sora voastră? Aceeaşi soartă veţi avea şi voi!" Şi nădăjduind că acele două surori, văzând trupul surorii lor muncit aşa de cumplit, se vor teme şi se vor supune voiei lui. Iar toţi cei ce erau de faţă, privind la trupul acela mort şi cumplit, erau biruiţi de firească jale şi umilindu-se, plângeau; doar singur prigonitorul mai mult se întărea ca o piatră. Iar pe sfintele fecioare Mitrodora şi Nimfodora, deşi dragostea cea către soră le pleca spre lacrimile oprea pe ele dra-gostea cea mare a lui Hristos şi nădejdea cea încredinţată, că sora lor acum se veseleşte în cămara Mirelui său, şi pe dânsele le va aş-tepta la sine ca, de aceleaşi răni împodobindu-se, să se sârguiască a veni şi a se arăta feţii Domnului celui prea dorit. Aceasta oprea la-crimile sfintelor fecioare care, privind sfântul trup cel ce zăcea îna-intea lor, ziceau: "Fericită eşti tu, soro şi maica noastră, căci te-ai învrednicit a fi încoronată cu mucenicească cunună şi a intra în că-mara Mirelui tău! Deci roagă-te Domnului celui prea bun, pe care acum Îl vezi, ca nezăbovind să ne poruncească şi nouă ca prin a ta cale să venim la Dânsul şi să ne închinăm măririi Lui, să ne îndulcim de dragostea Lui şi să ne veselim cu dânsul în veci. O, prigonitorilor, de ce zăboviţi mult neucizîndu-ne pe noi? Pentru ce ne lipsiţi pe noi de partea iubitei surori? De ce nu ne daţi nouă de-grabă acest pahar al morţii, de care însetăm ca de o prea dulce băutură? Iată, gata sunt mădularele noastre spre zdrobire, gata coastele spre ardere, trupul spre rupere, capetele spre tăiere şi gata inima spre bărbăteasca răbdare. Deci, începeţi lucrul vostru şi să nu nădăjduiţi de la noi nimic, căci nu vom pleca genunchii la idolii cu nume mincinos. Ne vedeţi pe noi cu osârdie dorind de moarte şi ce vreţi mai mult? Dorim a muri cu sora noastră pentru Hristos Domnul, Mirele nostru cel prea iubit!" Iar judecătorul, deşi vedea min-ţile lor cele nefricoase şi dorirea lor neschimbată pentru Hristos, le ispitea încă, cu momire, ca să se plece la gândul său, şi le zicea oarecare lucru viclean.

Ele i-au răspuns: "Cât o să mai stăruieşti, ticălosule, a grăi ce-le potrivnice hotărârii noastre celei tari? Dacă crezi că suntem ra-muri ale unei rădăcini şi surori de un pântece, apoi să ştii cu de-adinsul că şi un gând avem, pe care de la sora noastră cea ucisă de tine să-l înţelegi: că dacă chipul ei nu arăta că va putea pătimi cu bărbăţie şi cu toate acestea atâta putere în răbdare a arătat, apoi ce crezi că vom face noi, privind la sora noastră care s-a dat pe sine pildă nouă? Au nu vezi cum aceasta, chiar şi zăcând şi gura închisă având-o, ne învaţă pe noi şi ne sfătuieşte spre nevoinţa cea mucenicească? deci, nu ne vom despărţi de dânsa, nici nu vom rupe legăturile rudeniei noastre, ci vom muri, precum şi aceea a murit pentru Hristos. Ne lepădăm de bogăţiile tale făgăduite, ne lepădăm de slavă şi de tot lucrul cel ce din pământ este şi în pământ iar se întoarce. Ne lepădăm de mirii cei stricăcioşi, având pe Cel nestri-căcios, pe carele Îl iubim şi căruia în loc de zestrea noastră, Ii adu-cem moartea cea pentru Dânsul, ca să ne învrednicească de cămara Lui cea fără de moarte, veşnică şi sfânta".

Atunci prigonitorul, deznădăjduindu-se de aşteptarea sa, s-a mâniat foarte şi a poruncit ca pe Nimfodora să o depărteze, iar pe Mitrodora spânzurând-o, să-i ardă cu făclii trupul. Şi i-au ars tot tru-pul două ceasuri. Iar o muncă ca aceasta răbdând, şi-a ridicat ochii săi către iubitul său Mire, pentru care pătimea, cerând ajutor de la Dânsul. Iar arsă ca un cărbune luând-o de pe lemn, a poruncit prigonitorul ca cu beţe de fier tare să o bată, sfărâmându-i toate mădularele ei şi într-acele munci Sfânta Mitrodora, strigând către Domnul, şi-a dat în mâinile Lui sfântul său suflet.

Deci, murind ea, adusă a fost a treia mieluşea a lui Hristos, Sfânta Nimfodora, ca să vadă trupurile cele moarte ale celor două surori ale sale şi de cea cumplită ucidere a acelora înfricoşându-se, să se lepede de Hristos. Şi a început către dânsa prigonitorul cu vicleşug a zice: "O, frumoasă fecioară, de a cărei podoabă eu mai mult decât de ale celorlalte mă minunez, şi de tinereţe mi-e milă! Zeii îmi sunt martori că nu te iubesc mai puţin decât pe fiica mea, numai apropie-te şi te închină zeilor şi îndată vei avea de la împă-ratul mare dar, că îţi va da ţie averi şi cinste. Iar ce este mai mult, multă trecere vei avea la dânsul. Iar de nu, vai mie, rău vei pieri, ca şi surorile tale, ale căror trupuri le vezi aici." Iar sfânta nu lua aminte la cuvintele lui, ci chiar împotrivă-i grăia, ocăra idolii şi pe închinătorii de idoli, ca David zicând: "Idolii păgînilor, argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti. Asemenea lor să fie cei ce îi fac pe ei şi toţi cei ce se nădăjduiesc spre dânşii." Iar văzând nelegiuitul că nu sporeşte cu cuvintele nimic, a poruncit ca, dezbrăcând-o, pe ea să o spânzure şi cu unghii de fier să-i strujească trupul. Iar ea în acele munci, nici a strigat, nici a suspinat, ci numai în sus ridicându-şi ochii, îşi mişca buzele, semn de rugăciune a ei către Dumnezeu.

Şi când a strigat pristavul, jertfeşte idolilor, şi te vei izbăvi de munci, a răspuns sfânta: "Eu m-am jertfit pe mine Dumnezeului meu pentru care şi a pătimi îmi este dulceaţă mie şi a muri dobândă".

La sfârşit, a poruncit ca prigonitorul să o bată cu beţe de fier până la moarte şi ucisă a fost sfântă pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

Aşa treimea aceasta de fecioare, pe Sfânta Treime a proslăvit cu moarte mucenicească. Iar prigonitorului nu i-a fost destul ca să le muncească vii, ci şi moarte fiind şi-a răzbunat asupra lor ura sa cea neîmblânzită. Pentru că a poruncit să aprindă un foc mare şi trupurile sfintelor muceniţe într-însul spre ardere să le arunce. Iar aceasta făcându-se, deodată alt foc cu tunet mare a căzut din cer şi îndată a ars pe Fronton şi pe toţi slujitorii lui, cei ce au muncit pe sfintele muceniţe. Iar peste focul cel aprins o ploaie mare s-a vărsat şi l-a stins. Atunci, credincioşii, luând trupurile sfintelor de foc nevătămate, le-au îngropat pe ele cu cinste, aproape de apele cele calde într-un mormânt. Pe cele care un pântece le-a născut, pe acelea şi un mormânt le-a primit, ca cele ce nedespărţite au fost în viaţa lor, nedespărţite să fie şi după moarte. Surori au fost pe pământ, surori sunt la ceruri într-o cămară a Mirelui lor, surori şi în mormânt, deasupra căruia s-a zidit o biserică în numele lor. Şi curg dintr-însa râuri de tămăduiri, întru slava lui Dumnezeu unuia în Treime şi întru pomenirea acestor trei sfinte fecioare, pentru ale căror rugăciuni să ne învrednicim a vedea pe Sfânta Treime, cea în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, într-Unul Dumnezeu, căruia se cuvine slava în veci. Amin.

ARTE 10 Septembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 10 Septembrie

Cu Alfredo Kraus, tenor spaniol

MUZICĂ 10 Septembrie

Poemul simfonic Vox Maris de George Enescu: 

Yma Sumac

Danny Hutton, vocalist si compozitor american (Three Dog Night)

Three Dog Night - 

Don Powell, basist englez (Slade)

Barriemore Barlow, baterist britanic (Jethro Tull)

JETHRO TULL: 

Vic Collins, chitarist britanic (Kursaal Flyers, Long Ryders)

KURSAAL FLYERS - 

Pat Mastelotto, baterist american (Mr. Mister)

Pat Mastelotto -

Johnnie Fingers, clapar si vocalist irlandez (Boomtown Rats)

Boomtown Rats 

Carol Decker, cantareaţa si compozitoare britanica

Carol Decker of T'Pau 

Siobhan Fahey, vocalista si compozitoare irlandeza (Bananarama, Shakespeare’s Sister)

David Lowery, vocalist si multi-instrumentist american (Camper Van Beethoven)

Cristian Pațurcă, cântăreț și compozitor român

Cristian Paturca - 1991 - Concert la Sala Palatului: 

Miles Zuniga, vocalist, chitarist si clapar american (Fastball)

Robin Goodridge, baterist britanic (Bush)

BUSH-

Clarence "Gatemouth" Brown

ÎNREGISTRĂRI NOI:

INSTRUMENTAL GRANDES EXITOS DE LOS AÑOS 60. Selección de Cecil González

Mozart Flute & Piano Sonatas - Soothing Instrumental Classical Music

Best Elegant French Melodies By Orchestra - Apres Toi Collection

POEZIE 10 Septembrie

Pierre de Ronsard

Biografie

Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie 1524 – d. 28 decembrie 1585) a fost un poet francez.

A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa Discours de la Misère de ce Temps (1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.

Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în epocă sub denumirea de Pleiada maestrului Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând, Remi Belleu.

Maestrul Ronsard avea un proiect literar măreț, La Franciade, o epopee dedicată însuși regelui, dar, după moartea acestuia, survenită la 1574, poetul avea să își piardă întreaga inspirație.

În tot timpul festivităților s-a aflat la Curte, elogiindu-l pe rege în versuri și sonete, compuse pe placul invitaților. Din nefericire, el nu avea cum să audă aprecierile celor prezenți, suferind de surzenie.

Iubire ce domnesti în lumea-aceasta larga

Iubire ce domnesti în lumea-aceasta larga
Pe-alei vezi frumusetea ratacind? E-a mea.
Nu vezi? Sunt ochii ei ca licariri de stea,
lumini în templu, lampi de straja ca sa arda…

Vezi trupul, chipul ei cât poate sa cuprinda
ca frumuseti resfrânte-n zâmbete din zori?
Si cugetul nu-i vezi, Domn al destinelor,
în care Dumnezeu se uita ca-n oglinda?

Priveste-i umbletul, cât e e-ngândurat…
Si cum te-a-nfrânt când ea cu flori te-a-mpresurat…
Sub pasul ei si iarba creste fericita…

Se-aprinde primavara-ntr-a privirii raza
si izvorând lumini din fata îndragita
de-i cerul mohorât el tot se-nsenineaza… 

As vrea

As vrea, furis, din dor ce ma-nfioara

Sa cad ca ploaia-n picuri, - sa ramân
Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoara.

As vrea sa fiu un taur si-n spinare
s-o port, de-ar fi sa mearga sa se culce
în pajiste, în iarba cea mai dulce,
razlet, prin mii de flori, prin încântare…

Vrând patima sa uit ca mi-i stapâna
as vrea Narcis sa fiu si ea fântâna…
Sa poti în noaptea-n ea sa te cobori…

Si-as vrea ca noaptea-aceasta sa se-ntinda
în vesnicii si niciodata zori
de zi de desteptare sa se-aprinda. 

S-ar stinge mai curând

S-ar stinge mai curând un cer cu stele
Şi apele-ar seca pe orişiunde,
Şi soarele s-ar îneca în unde
Şi n-ar mai scânteia ca azi în ele;

Şi munţii mari cu înălţimi rebele
Tot mai curând în haos s-ar ascunde
Decât aş vrea să-mi fac spre-o blondă punte,
Spre-albaştrii ochi, cu dorurile mele.

Doi ochi căprui pe veci mă-ncătuşară,
Ceilalţi nici vii în faţa mea să-mi pară!
Şi nu mă-ncântă părul auriu.

Doi ochi căprui mi-ar lumina şi-n moarte,
Căci numai ei mi-s dăruiţi de soarte -
Doi aştri peste inimă să-i ştiu.

Vasile Posteucă

Biografie

   Vasile Posteuca s-a nãscut la 10 septembrie 1912, în comuna Stãnesti din fostul judet Rãdãuti, astazi în Ucraina. 
       Ramas orfan de tatã - acesta a cãzut pe frontul rusesc - el reuseste, sã-si continue scoala la Siret. Urmeaza apoi la Cernãuti, Facultatea de Litere si Filozofie, (ca student al profesorilor Leca Morariu, Ion Nistor, Traian Brãileanu s.a.), obtinand in 1936 licenta “Magna cum laude”. In toata aceasta perioadã activeazã si pe plan literar publicînd în Junimea literarã, Iconar, Glasul Bucovinei, în Convorbitri literare la Bucuresti. 
       Tanarul Posteucã se remarcã prin activitatea sa pe plan cultural, fiind încã din timpul scolii premiat la concursul national Tinerimea românã, devenind presedinte al "Societãtii Arboroasa", vicepresedinte al "Centrului Studentesc din Cernãuti", organizator al primului "Congres al studentilor bucovineni". 
       Cunoaste in randul colegelor pe Zamfira Horodnic, cu care se casatoreste. 
       In anii de cumpana ai celui de al doilea razboi mondial, paraseste tara. A cunoscut si viata de lagar la Buchenwald. Functioneza o perioada ca profesor de literatura romana la Universitatea din Freiburg, Germania, apoi in Franta unde-si va desãvîrsi studiile la Universitatea din Sorbona. 
       In jurul anilor ’50 calatoreste in Canada si se stabileste pentru un timp la Toronto. Aici sustine teza de doctorat la Universitatea din Toronto cu o remarcabilã lucrare despre experienta interioarã în opera lui Rilke. 
       Este una din personalitatile remarcabile ale comunitatii romanesti din aceasta parte a Canadei. In 1954 impreuna cu un grup de Romani, ctitoresc Biserica Ortodoxa “Sfantul Gheorghe” din Toronto. Asociat cu familiile Alexandru Fonta si Jean Taranu pune bazele “Parcului Asociatia Romana din Canada”, de la Val David, loc de intalnire si de recreere, cunoscut si sub denumirile de Satul Romanesc din Laurentide. 
       Profesor inzestrat, a practicat cariera didacticã universitarã în Minnesota, pana in ultima clipa a vietii. 
       In urma unei reuniuni internationale, unde se presupune ca a fost otravit, o boala grea s-a declansat, care l-a smuls din mijlocul comunitatii romanesti, a prietenilor si mai ales a familiei sale pe care o campanie internationalã de presã a reusit in ultimul moment sã o elibereze din tarã, si sa-l gaseaca inca in viata. 
       Chinuit de suferinta, dar fericit ca si-a revazut familia, a plecat intru Domnul, la 6 decembrie 1972, in plina putere creatoare. 
       Se odihneste in cimitirul de la “Vatra Romaneasca”, al Episcopiei Ortodoxe Romane din America. 
       A scris poezii, prozã, eseuri, publicisticã. Isi publica cartile, la Madrid, Cleveland, Mexico, editeaza reviste românesti, colaborînd activ si la numeroase alte publicatii ale exilului.

Poezie inedită

O, Doamne, azi te simt atât de-aproape...
Dece nu te-am văzut aşa şi ieri?
Mi-se lăsase noaptea pe ploape,
Şi'ngenunchiasem trudnic sub poveri.
Era'ntre noi un nesfârşit de ape...

Acum Te văd în lucruri, în icoane,
În zâmbetul Mariei către Prunc,
În râsetul mulţimii pe maidane;
Acesta eşti Tu: "hic et nunc"
În toţi. În mii de milioane...

Te-am fost văzut odată la'nceput.
Vorbiam de Tine ca de-un dor, de-o foame,
Ce m'a ţinut în iarnă şi-am zăcut; 
Şi Te cântam pe nesfârşite game
De cer, de răzvrătire şi de lut...
Dar chipul Tău a prins să se destrame...

Pe urmă noaptea, Doamne. Prin deşert...
Şi plânsetul şi deznădejdea. Drumul,
Spre-acelaş loc al inimii, incert,
Pe care mi-l acoperise fumul
Şi negrele păcate cu duiumul...
Şi când era să cad ai spus: "te iert"...
Jertfeşte-mă de-acuma, ca pe-un ied.
De-acuma merg cu Tine Doamne. Cred...
Dar merg numai în orele când şed...

TÂNCÃBESTI
                  

Bucura-te, manastire,
De Arhanghelul ce-ti vine,
Ca sa-si zidareasca'n tine
Inima ca o psaltire...

Si sa-ti toarne'n temelie,
Pentru vrerea lui de soare
Mucezita sub zavoare,
Cantece de vesnicie...

Arde'n fund de helesteu
Steaua lui ca o comoara.
Numai el traieste'n Tara,
Numai el si Dumnezeu...

Si-o sa vina, mare, mire,
Cum sta scris la Domnu'n carte,
Peste veac si peste moarte,
Bucura-te manastire...

JALE BASARABEANÃ
                            

Romanie, Romanie
Ce-ai lasat Rusii sa vie,
Sa ne duca'n pribegie?

Ca vin nesfarsita bruma
Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma...

Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie...

Lantul gleznele ne strange,
Plange tot Romanul, plange,
Nistrul duce numai sange...

Parcalabii si hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Ca i-au turburat dusmanii...

Si in goana lor nebuna
Se inalta'n scari si suna
Jale grea din corn de luna...

Scoala-ti Tara, voevozii,
Ca paganii-s multi ca bozii
Si ne latra ca zavozii...

Cheama-ti codrule, voinicii
Ca ne'neaca veneticii,
Capcaunii, bolsevicii...

Tu Hotin, strabun Hotin,
Esti azi singur si strain,
Si paganii vin si vin...

Voi stejari de la Tigheci
Dati alarma pe poteci
Ca ne prapadim pe veci...

Nistrule, sa te ridici,
Capitan peste voinici,
Sa-i strivim pe venetici...

Furtunos sa iesi din maluri,
Peste sesuri, peste dealuri
Si sa-i ingropam sub valuri...

Sa le dam pamant sub glie
Tuturor ce-or sa mai vie,
Romanie, Romanie...

Liviu Călin

Biografie

S-a nascut la 10 septembrie 1930 in Craiova, intr-o familie de intelectuali.

Termina Liceul „Gh. Sincai" din Bucuresti in 1949, dupa care urmeaza Facultatea de Filologie din acelasi oras, obtinand licenta in 1953- Are in primul rand o formatie critica: a lucrat ca redactor la Editura pentru Literatura, apoi, intre 1970 si 1974, este redactor sef al Editurii „Eminescu", iar dupa aceea lucreaza ca lector in centrala editoriala.

Semnalam un debut timpuriu in „Revista elevilor", in 1947; debutulpropriu-zis se realizeaza cu cronici literare in „Romania libera" in 1951, iar primele versuri ii apar in 1957 in „Gazeta literara". Pentru volumul Sarbatoarea nimanui, publicat in 1980, este incununat cu Premiul pentru Poezie „Mihai Eminescu " al Academiei Romane. Este un priceput editor de carte. Pleaca dintre noi la 17 martie 1994.

Poezia sa dovedeste o fina cunoastere a actului liric, potentata de o cultura vasta. Ultimele volume ni-l dezvaluie ca un adept al poeticii secunde, Liviu Calin fiind, dupa parerea criticului literar Gh. Grigurcu, „un genuin pudic, ce-si complica sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-si obrazul cu mastile de hartie japoneza ale metaforei. Ipostazele confesiunii sunt reprimate prin intermediul unei scriituri care o contine insa in filigran".
Volume de versuri:
Spirale, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Ochiul adancului, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Identitate, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Suflet in spatiu, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Feriga sub stanca. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
Uimitorul rastimp, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977;
Rug de septembrie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979;
Sarbatoarea nimanui, Bucuresti, Editura Eminescu, 1980;
Flacara zapezii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981;
Noaptea cailor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984;
Umbra focului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986.

TEATRU/FILM 10 Septembrie

Cu Dem Rădulescu

Biografie Dem Rădulescu

1931 La 21 septembrie, în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, România, s-a născut Dumitru Rădulescu cunoscut ca Dem Rădulescu, într-o familie de negustori. A fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Dem Rădulescu a fost unul din cei mai mari actori de comedie pe care i-a avut cinematografia românească.

După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.

1948 A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.[1]

1954 A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti.[2]

1956 A câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa „Steaguri pe turnuri” (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

1967 A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[1]

1984  S-a căsătorit cu actrita Adriana Şchiopu.[2]

1987 La 14 octombrie, s-a născut Irina, fiica lui Dem Rădulescu.

2000 La 10 septembrie, s-a stins din viață, la Câmpina, în urma unui infarct. A fost înmormântat la cimitirul Bellu.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu cel din urma a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle. Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.

Amintim câteva dintre aparițiile cinematografice ale marelui actor: „Dragoste la zero grade” (1964); „Neamul Șoimăreștilor” (1965) - Lie, „Brigada Diverse intră în acțiune” (1970) - Gogu Steriade, Brigada Diverse în alertă!” (1971) - Gogu Steriade, „B.D. la munte și la mare” (1971) - Gogu Steriade, „Veronica” (1972) .... Motanul Dănilă, „Astă seară dansăm în familie” (1972) - Temistocle, „Veronica se întoarce” (1973) .... Motanul Dănilă, „Secretul lui Bachus” (1984),  „Coana Chirița” (1986),  „Primăvara bobocilor” (1987), „Chirița la Iași” (1987), „A doua cădere a Constantinopolului” (1994), dar și altele.

2010 Dem Rădulescu, recompensat post-mortem cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.[1]

Filme cu Dem Rădulescu

Ascunde

·         Atmosfera încarcata (1996)

·         Politica înalta (1996)

·         Hotul noaptea / (1995) - Licu Pliciu

·         A doua cădere a Constantinopolului / A doua cadere a Constantinopolului (1994)

·         Titanic vals (1994) - Spirache Necsulescu

·         O invitatie (1993) - cel care e invitat

·         Milionar...la minut (1992) - hot

·         Va fi candva un Oscar (1992)

·         Harababura (1990)

·         Omul din Buzau (1988)

·         Secretul armei secrete (1988) - Marele Sfetnic

·         Chirița la Iași (1987)

·         Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

·         Cucoana Chirița (1986) Trailer

·         Conu Leonida fata cu reactiunea / (1985) - Conu Leonida

·         Primavara bobocilor / Primăvara bobocilor (1985)

·         Bocet vesel (1984)

·         Secretul lui Bachus (1984) Trailer

·         Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Siboli

·         Doi vulpoi / (1983) - pedagog

·         Fram (1983)

·         Șantaj (1982)

·         Sfântul Mitică Blajinul (1982) - Gheorghe Mitrofan

·         Am o idee (1981)

·         Destine romantice (1981)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Maria Mirabela (1981) - voce

·         Saltimbancii (1981)

·         Sapca si palaria (1979)

·         Brațele Afroditei (1978)

·         Expresul de Buftea (1978) - regizor / dur

·         Aurel Vlaicu (1977) - Ion Luca Caragiale

·         Eu, tu și Ovidiu (1977) - Tov. Ionescu

·         Fair Play (1977)

·         O scrisoare pierduta (1977) - Tache Farfuridi

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Spirache Spirescu

·         Bufetul mimoza (1976) - client la bufet

·         Premiera (1976) - regizorul Fanache Verzea

·         Primarul activ / (1976) - Primarul Bogdan

·         Serenada pentru etajul XII (1976) - sofer de Salvare

·         Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - extraterestrul

·         Frații Jderi (1974) - Ilie Buzarlan Trailer

·         In noaptea asta toata lumea e a mea / (1974) - Bibanu

·         Explozia (1973) - Neagu

·         Originea si evolutia vehiculelor (1973) - Ghidul

·         Rate cu repetiție (1973) - Maior Costache

·         Sorcovitorul...voluntar / (1973) - gunoierul Lica

·         Veronica se întoarce (1973) - bucătarul / Motanul Dănilă

·         Astă seară dansăm în familie (1972) - Temistocle T. Temistocle Trailer

·         Interviu cu un idol / (1972) - maestrul

·         La pescuit / (1972) - pescarul

·         Veronica (1972) - Motanul Dănila / Bucătarul

·         B.D. la munte și la mare (1971) - Gogu Steriade

·         Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Gogu Steriade

·         Antinevralgicul (1970)

·         Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Steriade

·         Frații (1970)

·         Un nasture sau absolutul / (1970)

·         De trei ori Bucuresti (1968) - tanarul cu bicicleta

·         Game pentru televiziune (1968)

·         K.O. (1968) - Flinta

·         Vin cicliștii (1968) - Misu

·         Sept hommes et une garce / Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - von Schlering

·         Subteranul (1967)

·         Corigenta domnului profesor (1966)

·         Gaudeamus igitur (1965) - Spirea

·         La Portile Pamantului (1965)

·         Les fêtes galantes / Serbările galante (1965)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Lie

·         Dragoste la zero grade (1964)

·         La vârsta dragostei (1963)

·         Politică cu... delicatese (1963)

·         Un surâs în plină vară (1963) - Petrica

·         La tribunal / (1962) - Procurorul

·         Pe litoral mi-a ramas inima (1961)

·         Telegrame (1959)

·         Dormi, Mitica? / - Mitica

BD la munte și la mare:

Soseaua Nordului - Eugen Barbu

GÂNDURI PESTE TIMP 10 Septembrie

Alexandru Odobescu - Citate:

 Nicolae Titulescu - Citate:

Pierre de Ronsard - Citate:

Avram Iancu - Citate:

SFATURI UTILE 10 Septembrie

DESPRE MINTEA UMANĂ

Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile. Chiar este creierul condamnat la degradare?, se întreabă Barbara Strauch, jurnalist la "The New York Times" şi autoare a cărţii "Viaţa secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare ale minţii de la vârsta mijlocie". A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de "The Daily Mail". Cercetătorii - sociologi, psihologi şi neurologi - au descoperit însă că, în cazul unei persoane ajunsă la vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului. Este adevărat că memoria este afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur. Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan. De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani. Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani. Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta. Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone. Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare. Nu în ultimul rând, studiile contrazic şi teoria conform căreia îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii. Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative. Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ? Exista metode de a va mentine creierul tanar. Din pacate, mintea mai buna nu se poate obtine odata cu varsta, ci din contra, pierdem din ea, cu fiecare an ce trece. Cercetatorii au aflat insa ca exista diverse metode prin care putem opri declinul mintii. Iata cateva dintre acestea: Dansaţi. "Putine activitati stimuleaza creierul asa de bine ca dansul!", spune doctorul Daniel Amen, autorul cartii "O minte minunata la orice varsta". "Dansul necesita totul, de la coordonare si organizare, la planificare si judecata", a mai scris acesta. Acelasi lucru este valabil si pentru artele martiale. Ambele cer pozitionarea diferitelor parti ale corpului simultan si in sincron. Mergeţi la fitness. Sportul creeaza celule noi intr-o zona a creierului   vitala memoriei. Cercetatorii de la Universitatea Columbia au masurat volumul sangelui din creierul adultilor care merg la sala de patru ori pe saptamana, timp de patru luni si au descoperit ca toata aceasta activitate duce la producerea mai multor neuroni. Mâncaţi ouă. Micul dejun ideal este un ou, potrivit medicului Larry McLeary, autorul programului "Incredere in creier". Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sa arda glucoza, cea mai importanta sursa de energie a creierului. Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile nervoase la ritmuri optime. Mâncaţi, de asemenea, multe fructe şi legume şi evitaţi mâncărurile grase, care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele. Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sanatatii. Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va mentine mintea alerta. Hidrataţi-vă mintea. Un studiu al Universitatii South Florida din 2006 a aratat ca oamenii care beau trei sau mai multe pahare de suc proaspat pe saptamana aveau cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boala. Opt pahare de apa pe zi sunt si ele extrem de benefice pentru minte, intrucat creierul este 80% apa si daca nu este hidratat, neuronii nu pot sa functioneze corect. Râdeţi. Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si radeti. Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea rasului scade stresul cu 39% pana la 70%! Rasul este extrem de bun si pentru inima. Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentala buna. Memoria se organizeaza in creier, in timpul somnului. Un studiu al Facultatii de Medicina de la Harvard arata ca mintea aduna bucati separate de informatie si le tese impreuna in timpul somnului. Doctorii ne sfatuiesc sa dormim fix 7 ore! Nu vă mai uitaţi la TV. O ora de privit la televizor creste riscul de a capata Alzheimer cu 1,3%. Asa ca doctorii recomanda sa va relaxati la TV maxim doua ore pe zi. In schimb, ei propun sa cititi cat mai multe carti. Folosiţi mirodenii. Atunci cand gatiti, folositi cat mai multe mirodenii la mancare. Rozmarinul, de exemplu, contine acid carnozic, care reduce riscul de atac cerebral cu 40%! Folositi cu incredere condimentele, mai ales scortisoara, sofranul, busuiocul, oregano, cimbrul si salvia. Studiaţi o limbă străină Nu ezitati sa invatati o limba straina, pentru a evita dementa la batranete. Un studiu al Universitatii York din Toronto arata ca oamenii in varsta care vorbesc mai multe limbi straine au o minte mai clara decat ceilalti. Spalaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamata, sangeranda, poate sugera o problema a sanatatii. In plus, toate bacteriile care se strang in gura ajung in sange si apoi la organele vitale, inclusiv la creier. De aici, si o stare mentala extrem de proasta. Beţi ceai verde si veti castigati cu 20% mai multa sanatate mentala, potrivit unui studiu prezentat in The American Journal of Clinical Nutrition.

Articol preluat din revista Periscop