MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 25 SEPTEMBRIE 2019

PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 25 Septembrie

Sf Cuv Eufrosina; Sf Cuv Pafnutie Egipteanul; Sf Cuv Serghie de la Radonej

Cuvioasa Eufrosina –

Era fiica unui creștin bogat din Alexandria (Egipt), cu numele Pafnutie. A trăit în timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450). Dumnezeu încercând credința lui Pafnutie, mai întâi îi moare soția, iar după aceea Eufrosina dispare de acasă, pe când avea 18 ani. Abea după 33 de ani a mai reușit Pafnutie să își vadă fata, timp în care s-a rugat necontenit lui Dumnezeu să fie învrednicit de a-și mai vedea o dată fata înainte de a muri. Eufrosina intrase în mănăstire sub numele de „fratele Smaragd”, părăsindu-și tatăl și logodnicul. Cu trei zile înainte de a muri, Pafnutie se afla la mănăstirea unde fata sa își petrecea viața monahală și auzind despre „fratele Smaragd” că este pe moarte, s-a dus la el pentru a-l ajuta cu un cuvânt de alinare. Descoperindu-și tatăl, Cuvioasa Eufrosina își dezvăluie identitatea, după care își încredințează sufletul lui Dumnezeu. Pafnutie a rămas în aceeași chilie timp de încă 10 ani, după care a trecut și el la cele veșnice.

Cuviosul Pafnutie Egipteanul (sec. IV) –

S-a născut în Alexandria, din părinți bogați. Până la vârsta de 20 de ani a trăit în învățătura păgână a vremii, până când l-a întâlnit pe preotul Macrin care vorbindu-i despre credința și învățătura cea adevărată, s-a schimbat. Și-a vândut averea și a împărțit câștigul săracilor, după care a intrat în Mănăstirea Antinoe, unde a ajuns stareț, apoi Episcop al Tebaidei. A participat la Sinodul de la Tir din anul 335 alături de Sfântul Atanasie cel Mare pentru a apăra credința ortodoxă de la Sinodul I ecumenic de la Niceea împotriva ereziei ariene.

Sfântul Serghie de la Radonej (1392) –

S-a născut în localitatea Rostov, părinții lui fiind credincioșii Kiril și Maria. După ce s-au mutat în Radonej, părinții Sfântului Serghie au murit, iar el a împărțit averea săracilor și s-a retras în sihăstrie. A fost tuns în monahism de către călugărul Mitrofan la vârsta de 23 de ani. Mai târziu Episcopul Teognost i-a dat binecuvântare Sfântului Serghie de a construi o mănăstire cu hramul „Sfânta Treime” în locul unde își făcuse chilie. A ajuns Episcop, după moartea lui Teognost. S-a învrednicit de a vedea pe Maica Domnului împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Ioan în timp ce se afla la rugăciune. A trecut la Domnul, știindu-și sfârșitul vieții mai înainte cu șase luni, la vârsta de 78 de ani.

Din Sinaxar:

În aceasta luna, în ziua a douazeci si cincea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul.

Sfânta Eufrosina a trait pe timpul Împaratului Teodosie cel Mic. Parasind ea lucrurile veselitoare ale lumii si desertaciunea si slava vietii acesteia, si fugind pe ascuns din casa parinteasca, s-a schimbat pe sine, îmbracând haine barbatesti, Smarald numindu-se, în loc de Eufrosina. Si fiindca a iubit vietuirea monahiceasca, a mers la o mânastire de barbati, aratându-se ca un famen împaratesc, si tunzându-si parul capului sau, se silea prin tot chipul sa se ascunda, ca sa nu o afle Pafnutie, tatal ei. Dupa ce si-a câstigat dorinta, se nevoia cu multe nevointe si osteneli si cu rugaciuni neîncetate, pâna când si-a uscat cu totul trupul sau gingas femeiesc, asa fel, încât toti fratii mânastirii se spaimântau si se minunau, vazând patimirea ei. Si cu adevarat era un lucru minunat, sa vada cineva o femeie frumoasa, locuind în mijlocul monahilor. Prin urmare asa a putut a straluci în mijlocul barbatilor cu virtutile, precum si piatra cea scumpa smaraldul straluceste în mijlocul celorlalte pietre. Cu adevarat smarald s-a aratat fericita aceasta Eufrosina, ramânând necunoscuta, nu un an sau doi sau trei, ci vreme de treizeci si opt de ani încheiati, adica pâna la sfârsitul vietii sale.

Caci numai la sfârsitul vietii sale s-a aratat cum ca era femeie, si nu barbat. Pafnutie, tatal ei, a mers odata la mânastire, pe timpul în care era sa moara cuvioasa. Si vazându-l ea, a zis catre dânsul cuvântul acesta cel mai de pe urma: „O, tata!” Si asa si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, bucurându-se si veselindu-se de bunatatile ce avea sa le dobândeasca pentru nevointele si ostenelile sale.

Tatal ei auzind cuvântul acesta, s-a spaimântat, pentru bucuria cea peste masura ce a luat, ca s-a învrednicit a vedea pe fiica sa, si a cazut la pamânt ca un mort. Si ce alt dar se cuvenea sa patimeasca, în timp ce a auzit acest cuvânt facator de bucurie? A lasat el patria si lumea si cele din lume, si luând în sufletul sau asemenea râvna si dorinta a pustnicestilor nevointe ale fiicei sale, s-a facut si el monah. Pentru aceasta s-a aratat mostenitor, atât al locului cum si al chipului, mânastirii, si al virtutilor fiicei sale. Ca un tata al acestui fel de copil evlavios, bucurându-se si veselindu-se, s-a mutat la Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Pafnutie Egipteanul.

Sfantul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt si s-a nevoit in desert. In timpul persecutilor lui Diocletian (284-305), guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfantul Pafnutie sa ii fie adus inainte. Sfantul neasteptand dupa acestia de au fost trimis sa il aduca,s-a infatisat inaintea guvernatorului pentru a marturisii pe Hristos si pentru a primii mucenicestile cazne.

Dintre soldatii care l-au pus la cazne, Dionisie si Callimachii, vazand puterea cu care Dumnezeu il tinea pe mucenic neatins au crezut in Hristos Mantuitorul ei insisi, fapta pentru care le-au fost taiate capetele. Dupa aceste cazne Sfantul Pafnutie a fost aruncat in inchisoare unde dintre cei inchisi adduce la Hristos un numar de 40, acestia fiind si ei martirizari prin arderea cea de vii.

Dupa o vreme Sfantul Pafnutie a fost lasat liber, nevatamat aratandu-se prin grija lui Hristos, iar un crestin pe nume Nestorie l-a primit pe dansul la sine. Acesta, impreuna cu a sa familia, primind indrumarea cea duhovniceasca a sfantului, au ajuns in curand dintre cei mai ravnitori in credinta, iar pana intr-un sfarsit au primit moartea cea muceniceasca. Sfantul a fost sfatuirtor si a intarit in credinta multi alti crestini pentru al marturisii pe Hritos si pentru a primii de Dumnezeu binecuvantatele cazne. Unii fost au taiati cu sabile altii arsi de vii, 546 a fost numarul acestora.

Sfantul insusi a fost aruncat de calai intr-un rau cu o piatra atarnata de gat, dar minune s-a aratat plutind acesta la mal cu piatra. Pana in sfarsit l-au trimis pe sfantul mucenic inaintea lui Diocletian insusi, imparatul ordonand ca sfantul sa fie rastignit intr-un smochin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Parintelui nostru Serghie de Radonej, facatorul de minuni si ocrotitorul Rusiei.

Sfintul Serghie s-a nascut in 1313 la Rostov. Parintii sai, Chiril si Maria, il botezara cu numele de Bartolomeu. Inca din sinul maicii sale, Dumnezeu lasa sa se intrevada maretia ce ii va fi data mai tirziu supusului sau. Astfel o data, in timpul Liturghiei, inaintea citirii Evangheliei, pruncul incepu sa tipe in pintecele maicii sale, atit de puternic incit glasul lui fu auzit si de catre ceilalti. Cind se cinta imnul Heruvimilor, vocea pruncului rasuna din nou, ceea ce o infricosa pe Maria. Cind Preotul rosti ecfonisul „Sfintele Sfintilor”,pruncul scoase un strigat pentru a treia oara iar mama sa incepu sa plinga. Cei de fata voiau sa vada copilul ; dar mama fu nevoita sa spuna ca el nu striga din bratele sale ci din pintecele sau. Dupa aceasta intimplare neobisnuita, Maria, pe toata perioada cit a fost gravida, nu a mincat nici carne nici lapte nici peste ; se hranea numai cu piine si apa si se ocupa numai cu rugaciunea. Cind implini sapte ani, copilul fu trimis la scoala. Dar spre deosebire de fratii sai Stefan si Petru care invatau bine, Bartolomeu intimpina dificultati. Invatatorul il pedepsea, colegii rideau de el, parintii il certau ; dar Bartolomeu, cu toata bunavointa lui, nu reusea sa invete.

Atunci se intimpla acelasi lucru ca si cu Saul. Intr-o zi, in timp ce tatal sau il trimisese pe cimp sa aduca acasa caii, Bartolomeu vazu un calugar batrin sub un stejar, care se ruga plingind. Tinarul se apropie incetisor, asteptind sfirsitul rugaciunii Staretului, care ii spuse : Bartolomeu raspunse : . Staretul, spunind o rugaciune, dadu copilului o bucata de prescura si ii spuse : . In timp ce Staretul voia sa plece, Bartolomeu cazu la picioarele lui si ii ceru sa vina in casa parintilor sai. Adauga : . Batrinul, zimbind, se duse la casa parintilor copilului, care ii facura o primire foarte respectuoasa. Il rugara sa ramina cu ei la masa, apoi Staretul intra in capela familiei. Luind pe copil cu el, batrinul calugar ii porunci sa spuna ceasurile. Dar surprins, Bartolomeu raspunse ca el nu putea sa citeasca. Staretul ii mai porunci o data si copilul, luindu-si binecuvintarea, incepu sa citeasca Psalmii corect si raspicat, spre surprinderea generala. La masa, parintii povestira calugarului ce se intimplase la biserica atunci cind copilul era inca in pintecele mamei sale. Staretul, inainte de a-si lua ramas bun, spuse aceste cuvinte cu tilc : .

Dupa aceea, Bartolomeu incepu cu ardoare sa se duca regulat la biserica si sa citeasca Sfinta Scriptura. Dupa o oarecare vreme, pe cind era in virsta de doisprezece ani, incepu sa se infrineze cu strictete, abtinindu-se de la a minca miercurea si vinerea si multumindu-se in celelalte zile doar cu piine uscata si apa. Din cauza unor necazuri pe care le avu la Rostov, tatal lui Bartolomeu, Chiril, pleca la Radonej cu familia. Acolo Bartolomeu continua sa traiasca ca un ascet. In timp ce cei doi frati ai lui se casatorisera, el ceru voie parintilor sa intre in calugarie. Acestia il rugara sa mai intirzie in dorinta sa pina la moartea lor. Insa la putin timp se dusera chiar ei la manastire si murira curind. Timp de patruzeci de zile Bartolomeu se ruga la mormintul lor, dadu de pomana saracilor si se ingriji sa fie tinute slujbele de pomenire. Dupa aceea ii darui lui Petru, fratele sau mai mic, toate bunurile sale si hotari sa isi implineasca dorinta. Stefan, fratele sau mai mare, a carui sotie murise, fu ordonat calugar la Manastirea din Khotov, unde ii erau ingropati parintii. Bartolomeu, care voia sa traiasca in singuratate deplina, il convinse pe Stefan sa caute un loc mai prielnic vietii de ascet. Mersera multa vreme prin paduri, pina gasira un loc in apropierea unui curs de apa si departe de drumul mare, la vreo zece kilometri de Radonej si de Khotov.

Construira o chilie cu o mica biserica. Fratele mai mic, supus celui mare, intreba carui sfint avea sa fie inchinata biserica. Bartolomeu, amintindu-si cuvintele Staretului, raspunse ca se cuvenea ca biserica sa fie rinduita Sfintei Treimi. Fratele mai mic spuse ca tot astfel gindea si el. Biserica fu sfintita cu binecuvintarea Mitropolitului Teognost. Cum ii ceruse si Igumenului Mitrofan sa vina, Bartolomeu isi primi tunsoarea monacala cu numele de Serghie. Avea pe atunci douazeci si patru de ani (1337). Iar Stefan pleca la putina vreme la Manastirea Teofaniei la Moscova.

Si iata ca Serghie se trezi singur in aceasta padure, unde lupii urlau in apropiere de chilia lui. La fel si ursii se apropiau de locul in care vietuia Sfintul. O data, Serghie dadu peste un urs pe care il vazu ca nu era pe atit de feroce pe cit de infometat si incepu sa ii fie mila de acest animal, apoi ii dadu de mincare. Fiara se atasa de parinte si venea adesea sa isi primeasca milostenia. Sfintul i-o dadea de fiecare data, isi impartea ultima bucata de piine cu acest animal, mergind pina intr-atit incit se lipsea el de hrana ca sa ii dea ursului. Sfintul Serghie ramase singur vreme de trei ani pina cind fanatici ai pioseniei incepura sa il solicite voind sa traiasca sub indrumarea sa spirituala. Incet incet, doisprezece frati se adunara si fiecare isi construi propria chilie. Slujba de la miezul noptii, Utrenia, Ceasurile, Vecernia si Pavecernita erau savirsite zilnic la biserica. Pentru a spune Liturghia, fratii chemau pe un Preot din afara, caci inca nu era nici unul printre ei. In fine, Igumenul Mitrofan, care il tunsese monah pe Serghie, veni sa locuiasca impreuna cu ei. Dar la putina vreme acest batrin muri. Serghie, din smerenie, nu voia sa devina Igumen. Fratii se reunira atunci, venira sa il vada pe Sfint si ii spusera : „Parinte, nu putem trai fara Igumen si noi voim ca tu sa indeplinesti acest rost. Astfel, cind vom veni sa iti marturisim pacatele noastre, vom primi invataminte si iertarea. Se cuvine de asemenea ca Sfinta Liturghie sa fie zisa si ca noi sa primim Sfintele Taine din miinile tale curate”. Dar Serghie refuza si dupa citeva zile comunitatea se reuni din nou la Sfint, rugindu-l sa accepte indatoririle de Igumen. „Nu imi e ingaduit mie sa indeplinesc Slujirea Ingereasca; rostul meu e sa pling pentru pacatele mele”, le raspunse el. Fratii plinsera si spusera in cele din urma : „Daca tu nu vrei sa iei in grija sufletele noastre, vom fi nevoiti sa parasim aceste locuri, vom rataci atunci precum oile pierdute si va trebui sa raspunzi in fata lui Dumnezeu”. „Prefer sa ma supun decit sa poruncesc, spuse Serghie, dar, de teama judecatii lui Dumnezeu, las acest lucru in voia Domnului”. Luind cu el doi calugari dintre cei mai in virsta, se duse in localitatea Pereiaslavl, la Atanasie, Episcopul Voliniei (*Ukraina), caruia Sfintul Alexei, pe atunci la Constantinopol, ii incredintase treburile diocezei metropolitane.

In 1354, Serghie fu hirotonit Preot si ridicat la rangul de Igumen de catre Episcopul Atanasie. Savirsea zilnic Sfinta Liturghie si venea primul la biserica pentru fiecare slujba. Fabrica el insusi luminarile si prescurile, nu ingaduia nimanui niciodata sa participe la aceste treburi.

Timp de trei ani, numarul calugarilor ramase neschimbat, primul care spori numarul lor fu Arhimandritul Simon din Smolensk, care prefera mai degraba sa fie supus Sfintului Serghie decit poruncitor in alta parte.

Seara dupa Pavecernita, nimeni nu avea dreptul sa se duca in chilia altui calugar, cu exceptia cazurilor de extrema necesitate. Caci orele noptii trebuia daruite numai lui Dumnezeu. Restul vremii, ei ramineau in liniste alternind rugaciunea si lucrul manual. La sfisitul rugaciunii pe care fratii trebuiau sa o incheie in chiliile lor, Sfintul facea in secret turul acestora. Daca auzea discutii desarte sau risete, batea in geam pentru a le face sa inceteze si se ducea de acolo plin de intristare. Dimineata ii aduna pe impricinati si cu ajutorul pildelor si pe un ton umil si blind, ii povatuia. El nu uza de severitate, si aceea masurata, decit fata de cei care refuzau sa se caiasca si ramineau in greselile lor. Iubea atit de mult saracia incit institui ca regula stricta aceea de a nu face niciodata cheta in folosul manastirii, oricare i-ar fi fost nevoile. Comunitatea traia in desavirsita saracie : iluminatul se facea cu taciuni pentru Slujba, iar cartile erau facute din scoarta de mesteacan. Intr-o buna zi manastirea ajunse in asemenea nevoi incit nu se mai gasea nici piine nici apa. Dupa ce a petrecut trei zile fara de hrana, Serghie se duse la fratele Daniel si ii spuse : „Am aflat ca voiai sa construiesti o intrare in fata chiliei tale. Am sa ti-o construiesc eu pentru ca miinile mele sa nu leneveasca. Nu o sa te coste scump, vreau piine stricata daca ai”. Daniel ii aduse bucati de piine stricata pe care le avea la el. „Pastreaza-le, ii spuse Sfintul, pina la ceasul al noualea ; eu nu iau simbrie inainte de a fi lucrat”. Sfirsindu-si lucrul, Serghie se ruga, binecuvinta piinea, minca din ea, bau apa, si asta fu mincarea lui. Din lipsa hranei, fratii incepura sa isi manifeste nemultumirea : „Noi murim de foame” spusera cei slabi „si tu nu ingaduiesti sa cerem de pomana. Miine ne vom duce de aici, fiecare in seama lui, si nu ne vom mai intoarce”. Sfintul ii convinse atunci sa nu isi slabeasca nadejdea in Dumnezeu. „Cred, zise el, ca Dumnezeu nu ii va uita pe vietuitorii acestui loc”. Atunci se auzi cineva batind la usa. Paznicul vazu ca cineva adusese multe piini. Alerga plin de bucurie si ii spuse Igumenului : „Parinte, ne-au fost aduse multe piini. Da-ne binecuvintarea ca sa le luam!” Sfintul porunci ca binefacatorii sa fie lasati sa intre si ii invita pe toti fratii la masa, dupa ce mai inainte savirsi o slujba de multumire. „Unde sint cei ce ne-au adus aceste daruri ?” intreba el. „Noi i-am invitat la masa si i-am intrebat cine le-a trimis” raspunse calugarul „iar ei ne-au raspuns ca au fost trimise de cineva care il iubeste pe Hristos ; dar ca, avind si altele de infaptuit, trebuiau sa plece”.

Alta data, Sfintul, seara tirziu, se ruga pentru fratii din manastirea lui. Deodata, auzi un glas spunindu-i : „Serghie!” Terminindu-si rugaciunea, deschise fereastra si zari o lumina neobisnuita coborind din cer iar glasul continua : „Serghie! Domnul a auzit rugaciunea pentru copiii tai ; iata cita multime s-a adunat in jurul tau in numele Sfintei Treimi”. Atunci, Sfintul vazu o multime de pasari minunate, zburind nu numai in manastire ci si in jurul ei. „Astfel, continua glasul, se va inmulti numarul discipolilor tai si nu iti vor lipsi urmasii care sa mearga pe urmele tale”.

La putina vreme, Patriarhul Filotei (praznuit la 11 octombrie) trimise Sfintului o cruce si multe alte daruri impreuna cu o scrisoare cu urmatorul continut :

„Prin Indurarea Dumnezeiasca, Arhiepiscopul Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic, Filotei, catre Serghie, fiu in Sfintul Duh si slujitor al umilei noastre persoane. Fie ca harul, pacea si binecuvintarea sa fie cu voi toti! Am auzit si noi de viata ta plina de virtute, incuviintam, si il preamarim pe Dumnezeu pentru aceasta. Dar iti lipseste un lucru : comunitatea (monahism cenobitic). Stii, Parinte prea asemuit lui Hristos, profetul David, care pe toate le pricepea cu mintea lui, a laudat comunitatea.” „Ce e mai frumos pentru frati decit sa traiasca impreuna ?” (Psalmul 132). De aceea, va voi da un sfat folositor : instituiti cenobitismul. Fie ca mila lui Dumnezeu si binecuvintarea noastra sa fie cu voi!” Urmind sfatul Patriarhului, Sfintul, cu binecuvintarea Mitropolitului Alexei, introduse in manastirea sa viata in comuniune totala. Construi cladirile necesare, stabili datoriile proprii acestui mod de viata, si porunci ca toate sa fie comune, interzicind cuiva de a detine ceva propriu sau de a numi ceva ca fiind „al sau”. Numarul discipolilor spori atunci si abundenta domnea in manastire. Fu introdusa ospitalitatea, fura hraniti saracii si se dadu pomana celor care o cereau. Sfintul Serghie se supuse acestui sfat al Patriarhului din spirit de ascultare. Desi ramase iubitor de singuratate, accepta sa isi asume aceasta forma mai rigida de conducere, fara a inceta insa de a fi un parinte si un invatator mai degraba decit un administrator. Dar in curind avea sa fie supus la grele incercari. Intr-o simbata, Sfintul se gasea in Altar, savirsind Vecernia. Fratele sau, revenit in manastire, il intreba pe cel care cinta (Canonarque) : „Cine ti-a dat aceasta carte ?” ” Igumenul”, raspunse acesta. „Cine e Igumen aici ?” raspunse la rindul sau, cu minie, Stefan. „Nu eu am fost primul care a creat acest lacas ?”. Si adauga cuvinte grele. Sfintul auzea toate acestea in Altar si intelese ca aceasta manifestare de nemultumire se datora de fapt noii ordini instituite in manastire. Nemultumiti de cenobitism, citiva parasira manastirea pe ascuns iar altii isi doreau sa nu il mai aiba pe Serghie ca Igumen. Sfintul, lasindu-i pe cei care voiau sa vietuiasca dupa voia lor in fata propriei constiinte, nici nu reveni in chilia sa, ci se indeparta de manastire. Calugarii cei mai destoinici erau nelinistiti, dar inca se mai gindeau ca Serghie va reveni. Totusi fura dezamagiti in asteptarea lor. Sfintul se stabili la Kirjatch. La cererea citorva, Sfintul Alexei trimise mesageri la Sfintul Serghie, pentru ca el sa revina la manastire unde era atit de folositor. Dar Sfintul Alexei, simtindu-si sfirsitul aproape, si-ar fi dorit pe Sfintul Serghie ca urmas. Il aduse la el si ii darui crucea sa episcopala. Dar Sfintul Serghie, din smerenie, o refuza spunind : „Iarta-ma Doamne, dar inca din copilarie nu am purtat niciodata aur iar acum, cu atit mai mult voiesc sa ramin in saracie”. „Stiu, prea iubite, dar accepta din supunere” raspunse Alexei. Si totodata ii puse crucea in jurul gitului si ii vesti ca il numea urmasul sau. „Iarta-ma, cinstite pastore, dar tu voiesti sa ma incarci cu o greutate care depaseste fortele mele. Nu vei gasi in mine ceea ce cauti. Eu sint cel mai pacatos si cel mai rau dintre toti”.

Cind hoardele tatarilor se napustira asupra pamintului rus, si cind poporul era inspaimintat, marele Duc Dimitrie Ivanovici, care avea mare credinta in Sfintul Serghie, il intreba daca trebuia sa intre in razboi impotriva tatarilor pagini. Sfintul il binecuvinta pe marele Duc pentru a intra in razboi si ii spuse : „Cu ajutorul lui Dumnezeu, vei fi invingator si vei iesi din lupta neatins, acoperit de glorie”. In timpul celei de a doua batalii de la Koulikovo, Sfintul era in rugaciune cu fratii sai si vorbea de desfasurarea fericita a luptelor. Pomenea chiar numele celor care cadeau, spunind o rugaciune pentru ei. Conform prezicerii Sfintului Serghie, marele Duc cistiga renumita victorie de la Koulikovo, care constituia inceputul eliberarii de sub jugul tatar.

Intr-o noapte, in timp ce Sfintul Serghie cinta Acatistul Maicii Domnului si ii adresa rugaciuni infocate pentru manastire in fata Icoanei ei, se intrerupse o clipa pentru a-i spune ucenicului sau Miheea : „Vegheaza, copilul meu, caci vom avea un oaspete miraculos!”. Abia ce pronunta aceste cuvinte ca auzi un glas : „Preacurata soseste!” Se precipita la intrarea in chilia sa si, deodata, o lumina neobisnuita il invalui, mai stralucitoare decit soarele. O vazu pe Prea Sfinta Maica Domnului, insotita de Apostolii Petru si Ioan, raspindind o maretie de nedescris. Sfintul se prosterna la pamint dar Maica Domnului il atinse cu mina sa si ii spuse : „Nu-ti fie teama, alesul meu! Am venit la tine pentru ca ti-am auzit rugaciunea pentru discipolii tai si pentru acest loc. De acum inainte nu vei mai parasi manastirea ta, atit in viata cit si dupa moarte, o vei ocroti”. Dupa aceea Sfintul nu mai dormi toata noaptea, meditind cu cucernicie la mila cereasca.

Cu sase luni inainte de moartea sa, Sfintul, chemind comunitatea, o incredinta lui Nicon si se dedica el insusi singuratatii si rugaciunii. In septembrie isi presimti boala, chema din nou pe frati si le dadu la toti ultimele indrumari. Muri in ziua de 25 septembrie 1391, la virsta de 78 de ani.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 25 Septembrie

A.   GUSTĂRI

Chifteluţe din ciuperci

·         500 g ciuperci pot fi şi conservate,

·         1 ceapă,

·         4 linguri făină,

·         1 lingură praf de copt,

·         150 ml ulei,

·         1 legătură de mărar,

·         1 lingură pătrunjel,

·         Cimbru,

·         sare,

·         piper

Ciupercile se spală şi se taie mărunt. Se pun într-un castron, se adaugă peste ele ceapa şi verdeaţa spălate şi tocate mărunt, făina, praful de copt şi condimentele. După ce compoziţia a fost omogenizată, se formează chifteluţe după preferinţă şi se prăjesc în ulei încins. Se servesc calde, chiar şi în combinaţie cu cartofi prăjiţi, ca gustare.

B.    SALATE

Salată de varză albă

500 g varză,

1/4 pahar oţet,

1/2 lingură zahăr,

o lingură ulei,

sare,

zahăr,

2-3 buc. morcovi,

frunze de pătrunjel sau ţelină.

Se curaţă varza şi se spală, se scoate cotorul, apoi se taie subţire. Se sărează uşor şi se freacă între palme să se înmoaie.

Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.

În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.

Salata se poate prepara şi în felul următor:

Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.

După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.

C.   SOSURI

Pentru reţetele de azi nu este necesar să preparăm separat un sos.

D.   BORŞURI SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume

Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 radacini de patrunjel
- 2 teline mici
- 6 cartofi potriviti
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legatura patrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lamaie

Mod de preparare:
Se spala si se taie legumele marunt. Se pun la fiert intr-o oala mare cu apa si piper pana se sfarama. Cand toate legumele sunt fierte, le scoatem si le mutam intr-un castron (exceptand ceapa pe care o dam afara de tot) unde le pasam pana obtinem o crema. Se adauga apoi zeama care ne-a ramas, dar cu masura astfel incat sa nu fie prea subtire. Iar daca ramane prea consistenta mai putem adauga apa. La sfarsit adaugam verdeata, sare si lamaie dupa gust. Se serveste cu crutoane.

E.    MÂNCĂRURI

Ardei umpluţi cu orez şi soia

1/2 ceasca orez nefiert
3/4 cana apa
4 ardei grasi, verzi
1 ceapa, tocata
4 linguri ulei de masline
200-230 g granule de soia
2 linguri patrunjel proaspat, tocat
2 cesti pasta de tomate
sare si piper negru, dupa gust

1. Intr-un vas de dimensiuni medii, lasa orezul la fiert. Asteapta pana cand apa da in clocot, apoi lasa focul mic si mentine vasul la fiert pentru inca 15 minute.

2. Incalzeste cuptorul.

3. Indeparteaza cotorul ardeilor, curata-i de seminte si aranjeaza-i intr-o tava pentru copt. Dupa ce ai scos "capacele" ardeilor, toaca marunt bucatile de ardei care mai pot fi folosite.

4. Intr-un alt vas, pe foc mediu, prepara un sote din uleiul de masline, bucatile de ardei "recuperate" de la cotoare si ceapa, si mentine vasul pe foc pana cand legumele devin moi. Incorporeaza granulele de soia si patrunjelul. Lasa focul mic si amesteca inca 5 minute. Incorporeaza orezul fiert si 1 1/5 ceasca pasta de tomate. Asezoneaza cu sare si piper, dupa gust. Umple ardeii cu aceasta compozitie si, drept capac, foloseste restul de pasta de tomate.

5. Introdu tava la cuptor, acoperita, timp de 45-55 de minute. Ardeii umpluti se servesc calzi.

F.    DULCIURI

Prăjitură cu mere şi cafea

250 ml cafea preparata mai slabuta
6 linguri de zahar
8 linguri de faina
3-4 linguri margarina topita
1/2 cana stafide
1 cana mere(decojite) taiate cubulete
1 plic praf de copt,esenta rom,vanilie
zahar farin,
zahar vanilat

Se amesteca intr-un vas:faina ,zaharul,cafeaua si praful de copt,pana se omogenizeaza. Apoi se adauga si margarina topita,trebuie sa arate ca o compozitie de chec.

Se unge o tava cu ulei se tapeteaza cu faina si se toarna aluatul se aseaza merele si stafidele , distribuindu-se uniform pe toata suprafata.Se da la cuptor penrtu 20-25 min.

Se lasa sa se raceasca bine in tava apoi se pudreaza cu zahar farin amestecat cu zahar vanilat.

ARTE 25 Septembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 25 Septembrie

Jean Philippe Rameau. Les Indes Galantes. 

Rameau: Castor et Pollux, tragédie en musique in five acts | Christophe Rousset: 

Jean Philippe Rameau - Hippolyte et Aricie (1733): 

Rameau: Les fêtes de l'Hymen et de l'Amour 

MUZICĂ 25 Septembrie

Jean Philippe Rameau

Dmitri Shostakovich

Jaroslav Jezek, compozitor ceh

Maria Tănase

 Glenn Gould

 Ileana Sărăroiu

John Locke, clăpar şi compozitor american (Spirit).

Onnie McIntyre, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Average White Band).

Dorin Liviu Zaharia - Olympic '64

John Fiddler, vocalist, compozitor şi multi-instrumentist britanic (Medicine Head).

Burleigh Drummond, vocalist şi percuţionist american (Ambrosia).

Will Smith, actor și rapper american

 Steve Forest – Placebo

 Johann Strauss tatăl

John Bonham, tobosarul celor de la Led Zeppelin,

0:18 / 5:16

Robert Palmer, cântăreţ american de muzică rock, autorul hit-ului “Addicted to Love”

Andy Williams

U2

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

Beautiful Romantic Guitar Love Songs - Soft Romantic Instrumental Love Songs

Vivaldi Violin Sonatas - Classical Music For Reading Brainpower Studying

Top 20 Violin Covers of popular songs 2019 - The Best Covers Of Instrumental Violin

 POEZIE 25 Septembrie

Panait Cerna

Biografie

s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof (de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii – 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare… 
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...

Tristetea Lenorei (sonet dublu)

Pe sub portale-ti stau în paza
Cavasi cu barbile-argentine -
Rasar batrânii sa te vaza
Trecând ca visul pe ruine...

Supusi sau suflete haine
Sub ochii tai îngenuncheaza -
Ah, ochii tai ce smulg suspine
Si ard ca soarele-n amiaza!...

Tu ai palate ce sfideaza
Splendoarea calma-a lunei pline -
O, cea mai alba din regine,
Ce jale grea le populeaza?

"În noptile de mai senine
E-atât de blânda-a lunei raza,
Si totusi firea plânge-n sine
Si trandafirii lacrameaza...

Cu mine-a fost destinul darnic:
Un cer de-a pururea senin -
Hebe, scânteietor paharnic,

Mi-a-ntins o cupa de rubin;
Dar cupa spumega zadarnic
Când n-am în cinstea cui sa-nchin!"

*

Cu lacrami sufletu-mi sa-adapa,
Privindu-i lespedea-n bujor...
Vezi tu o cruce lânga apa?

Acolo zace Leonor,
Si florile-au venit la groapa
Sa plânga pe o sora-a lor...

Farmec de luna

În ritmul lin al adierii
Doi meri s-alatura-nfloriti,
Soptind duios în faptul serii
Ca doi amanti înlantuiti.

Se mira floarea si suspina...
În loc de inimi arzatoare
Îndragostitii din gradina
Au câte o privighetoare.

Un cântec chemator vibreaza:
E una din privighetori -
Cealalta tace si vibreaza
Cutremurata de fiori.

Dar cum apare luna noua
Sclipind în frunza tremurata,
Privighetorile-amândoua
Încep sa cânte - deodata.

Sonet

De cum ma simt sub ochii tai, maretii,
Si patimi, si dureri adorm deodata;
Ca cel dintîi surîs al diminetii,
Asa îmi simt fiinta de curata...,

Si-aud ca-n vis, ca-n leaganul vietii
O muzica ce umple lumea toata:
E cîntecul ce-l auzeau odata
Pitagora seninul si poetii.
Deodata-mi spui ceva în stinse soapte
Se umplu ochii mei si-ai tai de noapte.
Cu noi alearga, vîjîie pamîntul.

Si-as vrea sa ma destrame-atunci furtuna,
Sa ne cufunde-n tot - sa fim totuna
Cu flacara, cu sunetul, cu vîntul...

Adrian Păunescu - Rugă Pentru Secetă

Adrian Păunescu - Plus Electricitatea

Adrian Păunescu - Acum Ori Niciodată

TEATRU/FILM 25 Septembrie

Ce-i pasa calului - Andrzej Otrebski

GÂNDURI PESTE TIMP 25 Septembrie

 William Faulkner - Citate:

Erich Maria Remarque - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 25 Septembrie

1.        Un pusti vine revoltat de la scoala si ii spune tatalui sau ca acolo il pun sa invete numai inutilitati. Tatal il intreaba uimit:
- Cum adica?
- Pai la istorie ne pune sa memoram niste ani:
1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cica sunt importanti!
- Altceva...
- Pai la geografie tot asa trebuie sa retinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpatii "Scurburii", Strimtoarea "Fosfor" si Dardanele, de parca mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Daca ma intraba careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google si aflu..... simplu, nu?
- Da, fiule, da sa zicem ca iesi si tu cu o fata, si cum va tineti voi asa, de mina, ea te intreaba ce inaltime are virful Chomolugma?
- Nu-i problema! Merg repede la un Internet Cafe, ca-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu si ma intorc sa-i spun...
- Da, da pina te intorci tu sa-i spui ca are 8848 metri s-ar putea sa o gasesti ocupata!
- Cu cine? - Pai, tot cu un prost asa ca tine, da care are laptop!

2.        Doua blonde la o receptie simandicoasa, dupa ce au defilat pe la bufet una-i spune celeilalte:
"Draga, hai sa plecam! Vinul cica e vechi, icrele sunt negre!"

3.        - Ce sunt parintii tai Bula?
- Mama e gladiatoare si tata procuror!
- Cum asa?
- Pai mama vinde gladiole si tata le procura!

4.        Un tip intra intr-un bar si zice:
-Sase whiskiuri duble.
La care barmanul:
-Trebuie ca ai avut o zi grea. -Da, tocmai am aflat ca fratele meu mai mare e homosexual.
A doua zi acelasi tip intra in acelasi bar si cere aceleasi bauturi.
Barmanul intreaba acelasi lucru si tipul raspunde:
-Da, tocmai am aflat ca si fratele meu mai mic e homosexual. A trei zi scena se repeta . Barmanul zice:
-La dracu! A mai ramas cineva in familia ta caruia sa-i placa femeile? -Da, nevasta-mea!

5.        Omul de pe targa catre infirmieri:
- Unde ma duceti ?
- La morga..
- Dar inca n-am murit.
- Pai, inca n-am ajuns...

6.        Savantzii au ajuns la concluzia ca cele mai multe vitamine se gasesc in ... farmacie.

7.        In bere e putere. In vin e sanatate. In cognac e distinctzie, iar in apa sint microbi...

8.        Se spune ca, in desert, nisipul este atat de fierbinte incat potzi sa prajesti oua pe el. Din cauza asta camilele au picioare atat de lungi.

9.        La medic:
- Schiopatati cand e umezeala in atmosfera?
- Nu, cand merg.

10.    O fetita se uita pe gaura cheii in camera parintilor. La un moment dat exclama: "Si cand te gandesti ca pe mine vor sa ma duca la psihiatru pentru ca-mi sug degetul!"

11.    Un bărbat merge la psihiatru:
- Doctore, soţia mea e infidelă. În fiecare seară merge la barul pescarilor şi agaţă bărbaţi. Chiar mai rău, se culcă cu oricine o întreabă!
Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?
Doctorul răspunde:
- Relaxează-te, respiră adânc şi încearcă să te calmezi. Acum spune-mi, unde mai precis e barul acesta?

12.    Nevasta lui Bula isi pune picaturi in ochiul stang, apoi in cel drept si, la sfarsit, intre picioare.
- Esti nebuna? Acolo de ce pui? O intreaba Bula, siderat de gestul ei.
- Cum de ce? Raspunde femeia. A trecut multa vreme de cand nici ea n-a mai vazut nimic!

13.    - Domnule doctor, cum a murit Ion?
- Nu stim inca. Tot ce stim este ca la autopsie s-a zbatut mult

14.    Un angajat intra in biroul sefului, smulge cablul telefonic din perete, ii arunca hartiile pe jos, ii toarna cafeaua pe cap si da sa-l bata  pina colegii din birou striga:
- Opreste-te Ghita, noi am glumit, nu ai castigat la loto.

15.    Un tip gonea pe autostrada cu mult peste viteza legala. Vazand girofarul unei masini de politie in oglinda, se gandeste:

"Am o masina buna si pot sa dispar". Asa ca accelereaza si urmarirea incepe. Cand acul kilometrajului ajunge la capatul cursei, vazind ca totusi nu poate sa scape de politist, barbatul se gandeste ca ar fi mai bine sa renunte si trage pe dreapta.

Politistul se apropie de masina si spune:
- Asculta, baiete. Am avut o zi groaznica si vreau sa ajung acasa.
Inventeaza o scuza buna ca sa te las sa pleci… Tipul se gandeste putin si raspunde:
- Acum trei saptamani, sotia mea a plecat cu un politist. Cand te-am vazut in spatele masinii, am crezut ca vrei sa mi-o aduci inapoi.

SFATURI UTILE 25 Septembrie

Continuăm lecțiile despre O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte

Ziua a doua

Gândeşte‑te că pâinea este mai mult decît pâine.

Corelează mâncarea cu o atitudine mentală pozitivă.

Profită de momentul mesei, când corpul este ascultător şi ajută‑l să trăiască mai sus de nivelul biologic.

Când ai întâlniri importante, dacă vrei să învingi, mănâncă foarte puţin. Dacă ai şedinţe sau treburi pe la parlament sau primărie, dimineaţa nu te îmbuiba cu prea multă mâncare.

Cantitatea de mâncare pentru o masă apreciaz‑o astfel: „maxim cît ar intra în şoseta piciorului tău, pînă la gleznă”.

Tot ce depăşeşte această măsură, strică la supleţea minţii.

Te aşezi la masă pentru a lua micul dejun. Corpul tău este stabil.

Alungi grijile, preocupările. Te linişteşti. Nu citeşti ziarele. Înainte de a începe mâncatul îţi spui mental: „Pâinea este mai mult decît pâine”.

Repetă de trei ori, adică timp de douăsprezece secunde, cu ochii deschişi, dar privind lăuntric. Trăieşte intens şi liniştit conţinutul următoarei fraze: „Nu căuta sensurile, ci doar trăirea ‑ o stare de recunoştinţă”.

Mai gândeşte‑te că pâinea nu este aliment, ci medicament. Aşa se face trecerea de la mâncat ca act biologic la actul conştient şi spiritual.

Această conştientizare te predispune la mobilitatea mentală de care ai nevoie în această zi. Asocierea între un act biologic şi o gândire divină conduce la „euharistie”. Saltul de la grosier la subtil, de la simţuri la spirit.