PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 21 Septembrie
Odovania Praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sf Ap Codrat; Sf Proroc Iona
Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)
Domnul a poruncit unui chit mare să înghită pe Iona. Şi a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, stând şi rugându-se; şi-a întins palmele sale în chipul crucii şi striga către Domnul în necazul său.
Sfântul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvântul lui Sirah: „Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor”.
Sfântul Apostol Codrat (sec. II, anul 130) – Sfântul Sfințit Mucenic Codrat, Episcop al Magneziei, a fost unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena și Magnezia (Tesalia de răsărit). A suferit chinuri pentru propovăduirea Evangheliei și a suferit moarte martirică în timpul împăratului Adrian (117-138).
Proorocul Iona (c. 800 î.Hr.) – Iona a fost fiul lui Amittai din Gat-Hahefer în seminția lui Zabulon, aproape de orașul Azot. A profețit între anii 830-800 î.Hr. Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în cartea numită Iona, cuprinde mai multe informații cu privire la viața sa. Astfel, Proorocul a fost trimis de către Dumnezeu să îndemne pe niniviteni la pocăință (cetatea Ninive, capitala imperiului asirian), acesta însă, nesocotește poruncile Lui. Încercând să fugă pe mare, Iona a fost înghițit de un chit (pește uriaș) în pântecele căruia a stat trei zile. Rugându-se, a fost aruncat pe țărmul mării și a primit din nou poruncă de la Dumnezeu, de a merge în orașul Ninive (Iona 3, 4). Aici, Iona a prevestit distrugerea orașului, ninivitenii s-au pocăit, primind iertarea divină. Acest Prooroc a fost fecior al lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de Azot cetatea elinilor de lânga mare. Si fiind aruncat de chit, a mers la Ninive de a propovaduit; si întorcându-se n-a ramas în pamântul sau, ci luând pe mama-sa a locuit în Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru ca zicea: „Asa îmi voi ridica rusinea mea, de vreme ce am mintit, proorocind asupra Ninivei cetatii celei mari”. Acesta este feciorul vaduvei, pe care l-a înviat proorocul Ilie; caci mustra atunci Ilie pe Ahav, si chemând foamete pe pamânt a fugit si mergând la Sarepta Sidonului, a aflat pe acea vaduva cu fiul ei. Si a locuit la dânsa, caci nu putea sa locuiasca cu cei netaiati împrejur; si a binecuvântat-o pe dânsa pentru primirea ei de oaspeti. Acesteia i-a înviat feciorul care-i murise. Si sculându-se Iona dupa foamete a mers la pamântul lui Iuda, si a îngropat pe mama-sa care murise, aproape de Balanul Deborei, si a locuit în pamântul Senaar, si a murit acolo si a fost îngropat în pestera lui Cenezeu, care fusese judecator unui trib, pe când nu era împaratie. Si a dat semn în Ierusalim si în tot pamântul, când vor vedea piatra urlând cu jale cu viers subtire, si gândac din lemn graind catre Dumnezeu, atunci se va apropia mântuirea. Atunci vor vedea Ierusalimul stricat pâna în temelie, si vor veni catre dânsul toate limbile ca sa se închine Domnului. Si vor cladi pietrele lui spre apusul soarelui. Si acolo va fi închinaciunea Unsului, caci Ierusalimul s-a dat spre pustiirea fiarelor salbatice. Si atunci va veni sfârsitul a toata suflarea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE 21 Septembrie
MUZICĂ 21 Septembrie
Nu mai pot sta așa mult pe internet pentru că trebuie să-mi protejez ochii și de aceea vă rog să căutați în youtube la numele muzicianului indicat în lista de mai jos și să ascultați din lucrările lui, la alegerea Dumneavoastră!
Vă rog să mă înțelegeți! Vederea este esențială pentru om și trebuie să am grijă să nu o pierd!
Cred că așa voi proceda în continuare!
Mulțumesc de înțelegere!
Nu mai pot sta așa mult pe internet pentru că trebuie să-mi protejez ochii și de aceea vă rog să căutați în youtube la numele muzicianului indicat în lista de mai jos și să ascultați din lucrările lui, la alegerea Dumneavoastră!
Vă rog să mă înțelegeți! Vederea este esențială pentru om și trebuie să am grijă să nu o pierd!
Cred că așa voi proceda în continuare!
Mulțumesc de înțelegere!
Papa Jack Laine, muzician american (jazz)
Gustav Holst, compozitor
Jimmy Young, cântăreţ american
Ward Lamar Swingle, vocalist, pianist şi saxofonist american (Swingle Singers)
Leonard Cohen
Dickey Lee, cântăreţ şi compozitor pop şi country american
Kevin Murphy, pianist american (American Breed, Rufus)
Don Felder, chitarist american (Eagles)
Valeriu Sterian
Phil "Animal" Taylor, baterist britanic (Motorhead)
Ducu Bertzi
Henry Priestman, clăpar şi chitarist britanic (Christians)
Faith Hill, interpretă americană de muzică contry
Liam Gallagher – Oasis
Jaco Pastorius, basist (ch. bas) american de jazz
ÎNREGISTRĂRI NOI:
CCR Greatest Hits (Full Album) Best Songs of CCR (HQ)
Spohr: Complete Clarinet Concertos
POEZIE 21 Septembrie
Elena Văcărescu
Biografie Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864 București – d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare românăstabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.
S-a născut la București într-o seară de început de octombrie (3 octombrie 1864), într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatuluiIoan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. („Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.
În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din Româniacare a beneficiat de acest titlu.
Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.
Opera
Versuri originale
Prelucrări folclorice
Romane
Memorialistică
· Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)
Teatru
Ediții românești
Iubirea dintre Elena Văcărescu și Ferdinand
Elena Vacarescu, mostenitoarea unui ilustru nume, ar fi putut fi regina Romaniei. Daca impotrivirea regelui Carol I n-ar fi fost categorica, iubirea printului mostenitor Ferdinand ar fi incoronat-o.
Anii 1890-1892. Regatul devenea o tara moderna, dupa normele acelor vremuri, dar Casa Regala avea sa treaca in aceasta perioada printr-una din acele "crize ale inimiii ce au insotit istoria Hohenzollernilor in Romania". Cauza? Dragostea patimasa nascuta intre mostenitorul Coroanei, printul Ferdinand, si una dintre domnisoarele de onoare ale Reginei Elisabeta, Elena Vacarescu.
Anii 1890-1892. Regatul devenea o tara moderna, dupa normele acelor vremuri, dar Casa Regala avea sa treaca in aceasta perioada printr-una din acele "crize ale inimiii ce au insotit istoria Hohenzollernilor in Romania". Cauza? Dragostea patimasa nascuta intre mostenitorul Coroanei, printul Ferdinand, si una dintre domnisoarele de onoare ale Reginei Elisabeta, Elena Vacarescu.
Sub ocrotirea doamnei Carmen Sylva
Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen nascut la 24 august 1865, mostenitor al tronului Romaniei, era unul dintre fiii lui Leopold, fratele Regelui Carol I.
Carol si sotia lui, Elisabeta, pierdusera unicul copil, printesa Marioara, in 1874, la vasrta de numai 3 ani. In lipsa altor mostenitori, Leopold fusese desemnat succesor al lui Carol, dar in 1880 el renuntase la acest drept in favoarea fiului sau cel mai mare, Wilhelm, pentru ca in noiembrie 1888, sarcina preluarii Coroanei sa ajunga pe umerii unuia dintre fiii mai mici, timidul Ferdinand.
Acesta vine pentru prima oara in Romania in 1884, apoi se intoarce in tara natala unde isi continua liceul, urmeaza cursurile Universitatii din Lipsca si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice. Invata cu profesorul V.D. Paun limba, literatura, istoria si geografia romanilor, instruindu-se in acelasi timp si din punct de vedere militar.
In 1889 el revine in Romania, purtand de aceasta data greaua misiune de a-i urma la tron unchiului sau, Carol I. Aici o intalneste pe Elena Vacarescu, devenita Prima Favorita a Reginei. Coboratoare din nobila stirpe a boierilor ce il daduse tarii si literaturii pe Ienachita Vacarescu, Elena venise pe lume in 1864, in Bucuresti, in casele situate undeva in zona Dealului Mitropoliei. Copilaria si-o petrecuse intre mosia bunicilor de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, si Vacarestii din Dambovita.
Studiaza la Paris, urmeaza cursuri de filosofie, estetica si istorie in cadrul faimoasei Universitati Sorbona si isi desavarseste arta poetica, spre care dovedea aplecare, cu celebrul Sully Prudhomme, debutand ca poeta in 1886. In 1888 revine in tara si este invitata sa faca parte din suita Reginei Elisabeta, ca domnisoara de onoare.
Neconsolata dupa moartea fiicei Marioara, tragedie ce-i va marca intreaga existenta, Regina, ea insasi mare iubitoare de frumos si cuvant, cunoscuta in literatura sub pseudonimul de Carmen Sylva, isi va revarsa afectiunea asupra Elenei. Cele doua devin tot mai apropiate, mai ales in contextul in care Elena incurajeaza incercarile disperate ale Reginei de a lua contact cu spiritul fetei sale disparute, sedintele lor de spiritism devenind bine-cunoscute la Curtea Regala.
Ferdinand vede in Elena - care nu era o frumusete ravasitoare, dar avea acel "nu stiu ce" al femeii tinere, cultivate, rafinate, misterioase - fiinta care i-ar putea oferi dragostea visata si i-ar intelege nelinistile.
"Aiasta nu se poate, Maiestate!"
Binecuvantati de Elisabeta, Ferdinand si Elena isi traiesc dragostea si chiar se logodesc in secret. Iar daca lucrurile ar fi evoluat conform dorintelor celor trei, poate ca Romania ar fi avut-o pe Elena Vacarescu regina, in locul Mariei de Edinburgh, sau poate ca Ferdinand nu ar mai fi ajuns rege, preferand sa renunte la tron, cum va face mai tarziu - doar pentru un timp, ce-i drept - Carol al II-lea, fiul sau.
In 1889 el revine in Romania, purtand de aceasta data greaua misiune de a-i urma la tron unchiului sau, Carol I. Aici o intalneste pe Elena Vacarescu, devenita Prima Favorita a Reginei. Coboratoare din nobila stirpe a boierilor ce il daduse tarii si literaturii pe Ienachita Vacarescu, Elena venise pe lume in 1864, in Bucuresti, in casele situate undeva in zona Dealului Mitropoliei. Copilaria si-o petrecuse intre mosia bunicilor de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, si Vacarestii din Dambovita.
Studiaza la Paris, urmeaza cursuri de filosofie, estetica si istorie in cadrul faimoasei Universitati Sorbona si isi desavarseste arta poetica, spre care dovedea aplecare, cu celebrul Sully Prudhomme, debutand ca poeta in 1886. In 1888 revine in tara si este invitata sa faca parte din suita Reginei Elisabeta, ca domnisoara de onoare.
Neconsolata dupa moartea fiicei Marioara, tragedie ce-i va marca intreaga existenta, Regina, ea insasi mare iubitoare de frumos si cuvant, cunoscuta in literatura sub pseudonimul de Carmen Sylva, isi va revarsa afectiunea asupra Elenei. Cele doua devin tot mai apropiate, mai ales in contextul in care Elena incurajeaza incercarile disperate ale Reginei de a lua contact cu spiritul fetei sale disparute, sedintele lor de spiritism devenind bine-cunoscute la Curtea Regala.
Ferdinand vede in Elena - care nu era o frumusete ravasitoare, dar avea acel "nu stiu ce" al femeii tinere, cultivate, rafinate, misterioase - fiinta care i-ar putea oferi dragostea visata si i-ar intelege nelinistile.
"Aiasta nu se poate, Maiestate!"
Binecuvantati de Elisabeta, Ferdinand si Elena isi traiesc dragostea si chiar se logodesc in secret. Iar daca lucrurile ar fi evoluat conform dorintelor celor trei, poate ca Romania ar fi avut-o pe Elena Vacarescu regina, in locul Mariei de Edinburgh, sau poate ca Ferdinand nu ar mai fi ajuns rege, preferand sa renunte la tron, cum va face mai tarziu - doar pentru un timp, ce-i drept - Carol al II-lea, fiul sau.
Taina relatiei celor doi a fost insa deconspirata si a ajuns la urechile lui Carol I si ale Cabinetului de Ministri, condus in acea vreme de Lascar Catargiu. Amanuntele intime ale iubirii tinerilor, notate de Regina in jurnalul sau privat, au fost copiate de una dintre cameristele sale. Asa au ajuns nu doar la Regele Carol I, ci si in presa romaneasca, fiind preluate apoi de publicatiile europene. Un intreg scandal, cu conotatii internationale, se declansase.
Eforturile Reginei de a ocroti dragostea celor doi esuase, la aceasta contribuind si atitudinea transanta a primului-ministru Lascar Catargiu, care, in fata fanteziilor privind o posibila casatorie a indragostitilor, a spus fara ezitare, in dulcele grai moldovenesc: "Aiasta nu se poate, Maiestate!". Si nu se putea, pentru ca statutul Casei Regale nu admitea o casatorie a lui Ferdinand decat cu o femeie apartinand unei case domnitoare din Europa.
Eforturile Reginei de a ocroti dragostea celor doi esuase, la aceasta contribuind si atitudinea transanta a primului-ministru Lascar Catargiu, care, in fata fanteziilor privind o posibila casatorie a indragostitilor, a spus fara ezitare, in dulcele grai moldovenesc: "Aiasta nu se poate, Maiestate!". Si nu se putea, pentru ca statutul Casei Regale nu admitea o casatorie a lui Ferdinand decat cu o femeie apartinand unei case domnitoare din Europa.
Dragostea lui Ferdinand si a Elenei era retezata brusc si dureros. Elena a fost pur si simplu exilata in Franta, Ferdinand a plecat la castelul din Sigmaringen amenintand cu sinuciderea si insasi regina Elisabeta a fost trimisa, drept pedeapsa, la resedinta familiei sale din Neuwied.
Prima femeie primita in Academie
La scurt timp dupa stoparea idilei, Ferdinand se va casatori, in decembrie 1892, cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, dar si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, urmand sa-si asume, cu demnitate, dupa cum o vor arata anii, dificila misiune de rege al Romaniei, intre 1914 si 1927.
Stabilita la Paris, Elena Vacarescu va deveni o figura marcanta a culturii romanesti si franceze, salonul ei literar cunoscand gloria unor nume precum Victor Hugo, Anatole France sau Leconte de Lisle. Va scrie numeroase volume de poezii, proza, memorialistica si culegeri de literatura populara romaneasca. Notorietatea de care ajunge sa se bucure o face sa devina membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, ce a urmat Primului Razboi Mondial, apoi al comitetului de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuala din cadrul Societatii Natiunilor, viitoarea ONU.
In 1925 este primita in randurile Academiei Romane, fiind prima femeie care beneficiaza de aceasta onoare, iar doi ani mai tarziu va fi rasplatita si cu Legiunea de Onoare de catre presedintele Frantei. Cu toate ca a fost suspectata de ambitia de a deveni regina cu orice pret, interpretandu-se astfel acceptarea iubirii sincere a lui Ferdinand, timpul a demonstrat ca a fost mai mult decat atat. Elena Vacarescu va muri in 1947, fara a se fi casatorit vreodata, iar corespondenta cu Ferdinand a continuat - chiar si dupa despartirea lor - aproape pe toata perioada vietii acestuia.
In 1959, osemintele Elenei au fost aduse in Romania, unde au fost reinhumate in cripta familiei Vacarescu din Cimitirul Bellu. Adica acasa, asa cum se cuvenea unei femei care ar fi putut fi regina Romaniei.
Patriei mele
Iar dacă îţi devin străină
Şi cântecu-mi de început
Grăirea n-a ales, divină,
A plaiului ce m-a născut.
Seninul dulce grai în care
Lin, ruga, buzele-mi şoptesc,
O, patrie, putea-vei oare
Să-mi ierţi păcatul meu firesc?
Lua-vei viersul meu în seamă,
Grea munca-mi binecuvântând,
Cum îşi blagosloveşte-o mamă
Copiii mâine-n luptă stând ?
Şi cântecu-mi de început
Grăirea n-a ales, divină,
A plaiului ce m-a născut.
Seninul dulce grai în care
Lin, ruga, buzele-mi şoptesc,
O, patrie, putea-vei oare
Să-mi ierţi păcatul meu firesc?
Lua-vei viersul meu în seamă,
Grea munca-mi binecuvântând,
Cum îşi blagosloveşte-o mamă
Copiii mâine-n luptă stând ?
Aprilie
Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa ;
Parfumul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lunca-i inflorita si canta si-i frumoasa.
Fii bucuros, iubitul meu !
Aduc in dar iubirii intregu-mi suflet ; vina
Sa simti mireasma dulce pe-ngustele carari.
In falnica padure, in stearsa ei lumina,
Ce dulce-i impreuna sa ratacim in zari.
E-atat de plin de farmec sa mergi visand pe maluri,
Sa mangaii clopoteii de alb margaritar,
Sa vezi cum, capricioase, vin valuri dupa valuri
Cu sarg tesandu-si parca, in jur, desenul clar.
Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
In inima, sfarseala sa intre picurand ;
Apoi lasa-vom ziua s-adoarma pe-ndelete,
Ca sa simtim iubirea asupra-ne veghind.
Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa ;
Balsamul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea infloreste si canta si-i frumoasa,
Fii bucuros, iubitul meu !
Parfumul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lunca-i inflorita si canta si-i frumoasa.
Fii bucuros, iubitul meu !
Aduc in dar iubirii intregu-mi suflet ; vina
Sa simti mireasma dulce pe-ngustele carari.
In falnica padure, in stearsa ei lumina,
Ce dulce-i impreuna sa ratacim in zari.
E-atat de plin de farmec sa mergi visand pe maluri,
Sa mangaii clopoteii de alb margaritar,
Sa vezi cum, capricioase, vin valuri dupa valuri
Cu sarg tesandu-si parca, in jur, desenul clar.
Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
In inima, sfarseala sa intre picurand ;
Apoi lasa-vom ziua s-adoarma pe-ndelete,
Ca sa simtim iubirea asupra-ne veghind.
Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa ;
Balsamul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea infloreste si canta si-i frumoasa,
Fii bucuros, iubitul meu !
Mâna ta
Simt dulce mâna-ţi dragă în mâinile-mi febrile!
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleşesc, subtile,
Şi fire nevăzute mă-nlănţuie de ea.
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleşesc, subtile,
Şi fire nevăzute mă-nlănţuie de ea.
Când simt că tremur, mâna-ţi nădejdea îmi trezeşte,
Şi soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospeşte,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.
Şi soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospeşte,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.
Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,
O simt cum se aşează pe fruntea-mi, ca un scut.
Şi fruntea-mi ce spre mâna-ţi, pioasă, se înclină,
Roşeste, ca în ziua întâiului sărut.
O simt cum se aşează pe fruntea-mi, ca un scut.
Şi fruntea-mi ce spre mâna-ţi, pioasă, se înclină,
Roşeste, ca în ziua întâiului sărut.
Atunci, trecuta vană splendoare parcă-nvie;
Aş vrea să-mpart cu tine şi drumul cel mai greu,
Spre orice ţel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aş putea de mână să mi te ţin mereu!
Aş vrea să-mpart cu tine şi drumul cel mai greu,
Spre orice ţel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aş putea de mână să mi te ţin mereu!
Claudia Millian Minulescu
Biografie
Nastere: 21 februarie 1887, Ploiesti
Deces: 21 septembrie 1961
Nascuta la 21 februarie 1887, in Ploiesti. Afara de activitatea poetica si dramatica, sub pseudonimul D. Serban, d-na Claudia Millian a publicat numeroase cronici dramatice in Viitorul si Adevarul literar si artistic.
Poeti cu „a viziune decorativa a lumii", s-a nascut la 21 februarie 1887, la Bucuresti, fiica inginerului Ion Millian, de origine greaca, si a Mariei Poenaru. Urmeaza scoala primara si liceul la Bucuresti si Ploiesti, unde si debuteaza, in 1906, in revista Lumina. Studenta la Scoala de belle-Arte si la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, Claudia Millian se marita cu publicistul Cristu Cridim, de care divorteaza, si la 11 aprilie 1914 se recasatoreste cu poetul Ion Minulescu. In timpul razboiului (1916—1918) se refugiaza la lasi, unde casa sotilor Minulescu este deschisa scriitorilor si artistilor, continuind astfel, in conditii schimbate, traditia terasei „Oteteleseanu".
Dupa primul razboi mondial, este numita profesoara de desen decorativ si de istoria artelor la Liceul industrial sericicol, unde va functiona, ca directoare, pina in 1940. Intre 1923—1925 sta la Paris, impreuna cu fiica sa Mioara Minulescu, unde stabileste relatii apropiate cu Elena Vaca-rescu, Pierre de Nolhac, Colette, Cecile Sorel, Elvira Popescu, Nina si Benjamin Fundoianu, Armand Pascal etc, consolidind legaturile de prietenie franco-romane, activitate recompensata prin decoratia franceza "Palmes academiques".
Reintoarsa in tari, Claudia Millian se consacra activitatii profesionale, literare, publicistice (cronici dramatice) si sociale, luptind pentru drepturile femeii, democratie si pace. Va scrie si teatru (Masca, Rozina, Vreau si craiesc. Dupa paravan, Sapte giste potcovite), sub pseudonimul D. Serban.
Dupa 1930 are fi preocupari de arta plastica (mozaic, sculptura). Participa ca delegata la congresele Pen-clubului, faclnd dese calatorii in strainatate. Membra a Societatii Scriitorilor Romani, a Societatii autorilor dramatici si a Pen-clubului, Claudia Millian-Minulescu moare la 21 septembrie 1961.
OPERE (poezii) :
Garoafe rofii. Buc, Ed. Flacara, 1914 ;
Cintari pentru pasarea albastra, Buc, Ed. de arta „Vlaici", 1922 ;
Intregire, Buc, Ed. Cartea romaneasca, 1936.
(A lasat in manuscris si opere inedite.)
De consultat:
C. Sp. Hasnas: Garoafe rosii, «Flacara», IV, 22 (p. 200), 1915. - [Ovid Densusianu]: Cantari pentru pasarea albastra, «Viata noua», XVIII, 10-11, 1923. -Scarlat Struteanu: Cantari pentru pasarea albastra, «Flacara», VIII, 19 ianuarie, 1923. - Vladimir Streinu: Cantari pentru pasarea albastra, «Cugetul romanesc», I, 8-9, 1922. - E. Isac: Cantari pentru pasarea albastra, «Adevarul literar», 4 februarie, 1923. - Pompiliu Paltanea: Chants pour l'oiseau bleu, «Mercure de France», I-IV, 1925. — E. Lovinescu: Poezia modernista: Claudia Millian, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927. -Al. Badauta: Cantari pentru pasarea albastra, «Buletinul institutului de literatura pe 1923», pag. 29, (1927).
Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza : Garoafe rofii, Voluptate, Pisicile, Simfonii de toamna (Garoafe rotii, 1914) ; Himera, Nevroza, Vazele de flori. Primavara, Toamna (Cintari pentru pasarea albastra, 1922).
Deces: 21 septembrie 1961
Nascuta la 21 februarie 1887, in Ploiesti. Afara de activitatea poetica si dramatica, sub pseudonimul D. Serban, d-na Claudia Millian a publicat numeroase cronici dramatice in Viitorul si Adevarul literar si artistic.
Poeti cu „a viziune decorativa a lumii", s-a nascut la 21 februarie 1887, la Bucuresti, fiica inginerului Ion Millian, de origine greaca, si a Mariei Poenaru. Urmeaza scoala primara si liceul la Bucuresti si Ploiesti, unde si debuteaza, in 1906, in revista Lumina. Studenta la Scoala de belle-Arte si la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, Claudia Millian se marita cu publicistul Cristu Cridim, de care divorteaza, si la 11 aprilie 1914 se recasatoreste cu poetul Ion Minulescu. In timpul razboiului (1916—1918) se refugiaza la lasi, unde casa sotilor Minulescu este deschisa scriitorilor si artistilor, continuind astfel, in conditii schimbate, traditia terasei „Oteteleseanu".
Dupa primul razboi mondial, este numita profesoara de desen decorativ si de istoria artelor la Liceul industrial sericicol, unde va functiona, ca directoare, pina in 1940. Intre 1923—1925 sta la Paris, impreuna cu fiica sa Mioara Minulescu, unde stabileste relatii apropiate cu Elena Vaca-rescu, Pierre de Nolhac, Colette, Cecile Sorel, Elvira Popescu, Nina si Benjamin Fundoianu, Armand Pascal etc, consolidind legaturile de prietenie franco-romane, activitate recompensata prin decoratia franceza "Palmes academiques".
Reintoarsa in tari, Claudia Millian se consacra activitatii profesionale, literare, publicistice (cronici dramatice) si sociale, luptind pentru drepturile femeii, democratie si pace. Va scrie si teatru (Masca, Rozina, Vreau si craiesc. Dupa paravan, Sapte giste potcovite), sub pseudonimul D. Serban.
Dupa 1930 are fi preocupari de arta plastica (mozaic, sculptura). Participa ca delegata la congresele Pen-clubului, faclnd dese calatorii in strainatate. Membra a Societatii Scriitorilor Romani, a Societatii autorilor dramatici si a Pen-clubului, Claudia Millian-Minulescu moare la 21 septembrie 1961.
OPERE (poezii) :
Garoafe rofii. Buc, Ed. Flacara, 1914 ;
Cintari pentru pasarea albastra, Buc, Ed. de arta „Vlaici", 1922 ;
Intregire, Buc, Ed. Cartea romaneasca, 1936.
(A lasat in manuscris si opere inedite.)
De consultat:
C. Sp. Hasnas: Garoafe rosii, «Flacara», IV, 22 (p. 200), 1915. - [Ovid Densusianu]: Cantari pentru pasarea albastra, «Viata noua», XVIII, 10-11, 1923. -Scarlat Struteanu: Cantari pentru pasarea albastra, «Flacara», VIII, 19 ianuarie, 1923. - Vladimir Streinu: Cantari pentru pasarea albastra, «Cugetul romanesc», I, 8-9, 1922. - E. Isac: Cantari pentru pasarea albastra, «Adevarul literar», 4 februarie, 1923. - Pompiliu Paltanea: Chants pour l'oiseau bleu, «Mercure de France», I-IV, 1925. — E. Lovinescu: Poezia modernista: Claudia Millian, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927. -Al. Badauta: Cantari pentru pasarea albastra, «Buletinul institutului de literatura pe 1923», pag. 29, (1927).
Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza : Garoafe rofii, Voluptate, Pisicile, Simfonii de toamna (Garoafe rotii, 1914) ; Himera, Nevroza, Vazele de flori. Primavara, Toamna (Cintari pentru pasarea albastra, 1922).
Toamnă
Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă -
Cu leziuni de unghii şi picături de sânge?
Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge...
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Şi cum îşi distilează parfumul diafan,
Pe mobile şi statui, pe stofe şi covoare,
Şi-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură şi moare..
Respiră încăperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacăn, de brad şi de arţar...
Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,
Beau sufletul pădurii şi-aud bătând mai rar,
În peisagiul vieţii, o frunză-ntârziată.
Garoafe Rosii
Garoafe rosii, crenelate -
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin si sânge -
Eu va iubesc si va cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri rosii de corola,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oara
Otravitoarea ei fiola...
Eu va iubesc si va cunosc
De mult tulburatorul mosc...
În rosu-apusului de soare
Voi puneti pete de culoare,
Voi înfloriti în fundul marii
În lungi ciorchine de margean
Si pe obrajii de ftizie
Muriti în fiecare an...
Va poarta-actritele pe gura
Si hetairele pe sâni,
Va leagana pe coif cocosii,
Si-n rani v-au încrustat stramosii,
Iar eu va port pe veci în minte,
Va port în par si pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate...
Garoafe rosii, crenelate!
Eu va iubesc si va cunosc
De mult tulburatorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri rosii de corola,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oara
Otravitoarea ei fiola...
Prin voi am plâns întâia data -
Obsesie însângerata!
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin si sânge -
Eu va iubesc si va cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri rosii de corola,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oara
Otravitoarea ei fiola...
Eu va iubesc si va cunosc
De mult tulburatorul mosc...
În rosu-apusului de soare
Voi puneti pete de culoare,
Voi înfloriti în fundul marii
În lungi ciorchine de margean
Si pe obrajii de ftizie
Muriti în fiecare an...
Va poarta-actritele pe gura
Si hetairele pe sâni,
Va leagana pe coif cocosii,
Si-n rani v-au încrustat stramosii,
Iar eu va port pe veci în minte,
Va port în par si pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate...
Garoafe rosii, crenelate!
Eu va iubesc si va cunosc
De mult tulburatorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri rosii de corola,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oara
Otravitoarea ei fiola...
Prin voi am plâns întâia data -
Obsesie însângerata!
Voluptate
Nevrozatilor
Plecati spre tari de voluptate,
Învingatoare de nevroze
Si de iubiri fatale;
Plecati spre zarile patate
De violete echimoze
Si de motive pale...
Plecati departe-n fund de zari:
Acolo unde forma moare
Si nu-s conture crude;
Plecati spre voluptoase tari,
În care nu-i apus de soare
Si plânsul nu se-aude...
Acolo unde-n colori sterse,
În armonia de penumbre,
Palpita viata întregei firi,
Si unde-amantele perverse
Viseaza în alcovuri sumbre,
Înamorate de satiri...
Acolo-s templele deschise
Si candelabrele aprinse
Cu untdelemn de trandafiri;
Acolo se îmbata-n vise
Fecioarele cu buze-ntinse,
Cersind nervoasele iubiri!
Acolo-s flori si poezie,
Si râs si cântece barbare,
Si nu-i femeie sa nu creaza,
Cu idolatra-i fantazie:
O clipa în betia care
Omoara, dar reînviaza!
În parcul albelor cununi,
În tara aceea departata,
Plecati, tristi visatori, plecati!
Dând foc în urma la minciuni,
Uitati credinta de-altadata!
Si-apoi, voi, palizi nevrozati,
Plecati!
TEATRU/FILM 21 Septembrie
Balanţa
Balanta (1992) cu Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu:
SCENETE UMORISTICE
De Ion Băieşu
Biografie Ion Băieșu
on Băieșu este pseudonimul scriitorului si scenaristului Ion Mihalache, născut la 2 ianuarie 1933, in satul Băieși, comuna Aldeni, județul Buzău.
A absolvit Liceul Comercial din Buzău si in 1951, pentru a-si ajuta familia, pleca sa caute de lucru la șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Nimerea din întâmplare la București si dadea examen de admitere la drept. A gresit sala de examen si a fost admis la Facultatea de Filozofie. A renunțat la filozofie din cauza problemelor financiare si in final a absolvit Școala de Literatură Mihai Eminescu din București, in 1957.
A lucrat pentru cateva ziare din Bucuresti si din Petrosani pentru a-si castiga existenta, a publicat si cateva poezii, a debutat editorial in 1956, cu volumul de schițe umoristice Necazuri și bucurii, folosind pseudonimul Ion Baiesu.
A fost redactor la Scânteia tineretului, a fost redactor sef la Amfiteatru, Urzica, Albina, Viata Româneasca.
A scris piese de teatru ca Preșul- care a fost jucata in mai mult de 1000 de spectacole, Tanța și Costel, Desu și Kant, Tristețea vânzătorului de sticle goale, Iertarea, Reclamație, Dresoarea de fantome- interzisa in Romania si jucata la Londra, in 1971, In cautarea sensului pierdut, Fantomiada, Maestrul.
Primul roman l-a publicat in 1985. Este vorba de Balanța, apoi a mai scris Acceleratorul. In 1981 ii aparuse volumul Umorul la domiciliu-schițe umoristice.
I s-a decernat premiul Uniunii Scriitorilor in 1968, 1973, 1979.
A încetat din viată la 21 septembrie 1992, in New-Jersey, S.U.A.
A absolvit Liceul Comercial din Buzău si in 1951, pentru a-si ajuta familia, pleca sa caute de lucru la șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Nimerea din întâmplare la București si dadea examen de admitere la drept. A gresit sala de examen si a fost admis la Facultatea de Filozofie. A renunțat la filozofie din cauza problemelor financiare si in final a absolvit Școala de Literatură Mihai Eminescu din București, in 1957.
A lucrat pentru cateva ziare din Bucuresti si din Petrosani pentru a-si castiga existenta, a publicat si cateva poezii, a debutat editorial in 1956, cu volumul de schițe umoristice Necazuri și bucurii, folosind pseudonimul Ion Baiesu.
A fost redactor la Scânteia tineretului, a fost redactor sef la Amfiteatru, Urzica, Albina, Viata Româneasca.
A scris piese de teatru ca Preșul- care a fost jucata in mai mult de 1000 de spectacole, Tanța și Costel, Desu și Kant, Tristețea vânzătorului de sticle goale, Iertarea, Reclamație, Dresoarea de fantome- interzisa in Romania si jucata la Londra, in 1971, In cautarea sensului pierdut, Fantomiada, Maestrul.
Primul roman l-a publicat in 1985. Este vorba de Balanța, apoi a mai scris Acceleratorul. In 1981 ii aparuse volumul Umorul la domiciliu-schițe umoristice.
I s-a decernat premiul Uniunii Scriitorilor in 1968, 1973, 1979.
A încetat din viată la 21 septembrie 1992, in New-Jersey, S.U.A.
Filmografie - după un roman de
· Balanța (1992)
Filmografie - scenarist
· Balanța (1992)
· Vinovatul (1991)
· Harababura (1990)
· De ce are vulpea coada? (1988)
· Miracolul (1988)
· Duminica în familie (1987)
· Grăbește-te încet (1981)
· Omul care ne trebuie (1979)
· Rătăcire (1978) - scenarist
· Mere roșii (1976) - scenarist
· Astă seară dansăm în familie (1972) Trailer
· Maiorul și moartea (1967)
· Camera alba (1964)
Filmografie - scriitor
· Omul din Buzau (1988)
· Avocatul (1976)
· Un text cu bucluc (1976)
Filmografie - după o piesă de
· Aventura sub pamânt (1982)
Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi Ion Băieşu – Sărbătoritul:
Boul si Viteii -
Cavalerul si doamna (teatru radiofonic)
GÂNDURI PESTE TIMP 21 Septembrie 2016
Girolamo Savonarola - citate:
SFATURI UTILE 21 Septembrie
Tehnici de manipulare - partea I: legea contrastului
de Bruno Medicina
Cum sa ne comportam pentru a obtine de la altii ceea ce dorim? Cum sa procedam ca sa nu cadem, la randul nostru, in plasa altora?
Articolele urmatoare va vor familiariza cu cele mai utilizate tehnici de manipulare, oferindu-va astfel si raspunsuri la intrebarile de mai sus.
Un tanar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie.
La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa, permisiunea parintelui staret.
Cand s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:
„Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?”
„Nu stiu… Tu ce i-ai spus?”
„I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia.”
„Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez.”
De ce o cerere formulata intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeasi cerere, formulata intr-o alta maniera este aprobata?
Ce determina o persoana sa accepte dorintele noastre? Si ce ne impinge pe noi sa acceptam dorintele altora, deseori fara nici o placere si impotriva interesului nostru, pierzand adesea timp si bani?
Exista, binenteles, tehnici de manipulare cum ar fi Programarea Neuro-Lingvistica si hipnoza, care permit ocolirea comportamentului rational al interlocutorului, pentru a accede direct la comportamentul inconstient al acestuia…
Fara a merge insa chiar atat de departe, putem sa observam in fiecare actiune a noastra dorinta de a-i influenta pe ceilalti, utilizand instinctiv tehnici de manipulare mai mult sau mai putin corecte (sa nu uitam ca obiectivul final al oricarui act de comunicare este obtinerea unui comportament).
Este suficient sa privim in jur: de la copilul care plinge ca sa obtina o jucarie, pana la spalatorul de parbrize din intersectie, care intai stropeste parbrizul si apoi il intreaba din ochi pe sofer daca este de acord, toti duc o lupta permanenta pentru a obtine ceva de la altcineva. Este natural, si noi procedam la fel.
Sa pornim de la o premisa: lumea contemporana este atat de complexa, incat, pentru a ne descurca in sarcinile noastre cotidiene, ne-am dezvoltat inca din copilarie o serie de programe de comportament in baza carora reactionam automat la situatiile intalnite, fara a ne face un calcul global.
De exemplu, daca cineva ne face un cadou, suntem „programati” sa ne simtim datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand. La fel, avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor comunitatii in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem autoritatii etc.
Aceste programe functioneaza, de obicei, bine si au utilitatea lor sociala: cine nu-si respecta obligatiile nu este o persoana pe care se poate conta, si cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca ingrat. Justificari similare sunt valabile si pentru alte mecanisme.
Sa retinem ca aceste scheme sunt automate si nu necesita interventia partii noastre rationale. Ca urmare, nu este de mirare ca cine le cunoaste le poate utiliza in avantajul propriu, pentru a constrange la un comportament determinat.
Si, binenteles, fiecare tehnica de manipulare este cu atat mai eficienta cu cat ne dam seama mai putin ca ea este aplicata. In acest articol, ca si in cele urmatoare, vom analiza impreuna cateva din aceste mecanisme.
Veti fi surprinsi sa descoperiti cat de des sunt utilizate, fie si inconstient, principiile si tehnicile de manipulare prezentate aici.
Legea nr.1: Legea Contrastului
Aceasta lege spune ca doua lucruri diferite par si mai diferite atunci cand sunt puse alaturi sau, alt sens, un lucru poate capata dimensiuni diferite in functie de contextul in care este plasat (de exemplu, viteza de 100 km/h ne va parea mai mare sau mai mica, dupa modalitatea in care o atingem: accelerand de la 40 km/h sau incetinim de la 150 km/h).
Frumusetea acestei legi consta in faptul ca ea functioneaza nu numai perfect, ci si insesizabil. Cine o foloseste poate profita din plin de noi fara a avea nici un moment aerul ca o face. Nu credeti? Hm…
Stiti ce mi-a spus patronul unei agentii imobiliare? „Pastrez mereu in oferta 2-3 apartamente oribile la preturi umflate, in oricare zona a orasului, si pe acestea le prezint clientilor la prima lor vizita. Dupa ce vad aceste porcarii, casa pe care intr-adevar vreau sa le-o prezint li se pare minunata!”
Alt exemplu: un seminar de 3 zile in Statele Unite poate ajunge la 2.000 $, excluzand cheltuielile de cazare si de masa, dar o videocaseta care prezinta aceleasi lucruri poate fi achizitionata pentru „doar” 200 $. Fata de prima suma, a plati 200 $ pentru o videocaseta nu pare prea mult.
Sau, sa zicem ca vreti sa cumparati o masina cu 10.000 $. Dupa ce va lasa sa va acomodati cu aceasta cifra, vanzatorul incepe sa va arate, pe rand, si dotarile suplimentare:
radio (200 $), telecomanda (100 $), alte facilitati (150 $) si, in final, vine fraza: „Nu puteti lasa o asemenea masina fara sistem antifurt. Costa doar 500 $!”. Aceste ultime sume vi se vor parea minore fata de cei 10.000 $.
Oricine are experienta in vanzarea de masini (dar acest lucru este valabil, de exemplu, si pentru calculatoare) stie ca se poate ajunge la niste preturi total uluitoare doar datorita unor accesorii aparent inofensive. Si in timp ce voi ramaneti cu contractul semnat, intrebandu-va cum a fost posibil si fara a putea invinui pe altcineva decat pe voi insiva, pe fata vanzatorului apare acel suras ce denota forta si cunoastere, specific maestrului de arte martiale.
Din pacate, imi lipseste spatiul pentru alte exemple, multe dintre ele foarte instructive si distractive.
Daca vreti sa „faceti practica” vis-a-vis de aplicabilitatea Legii Contrastului, observati de cate ori judecata voastra despre ceva este conditionata de context si incepeti sa va intrebati daca acest context este intr-adevar intamplator. Este posibil sa aveti mai mult decat o surpriza.
Parea a doua – Legea reciprocității
Acum vom analiza o alta tehnica de manipulare: Legea nr.2: Legea Reciprocitatii.
Ideea de a fi „programat” pentru a da anumite raspunsuri si a avea anumite comportamente automate deranjeaza pe foarte multi. Dar, ne place sau nu, comportamentul stereotip si automat se intalneste in cea mai mare parte a actiunilor umane.
O sa spun chiar mai mult: in ciuda faptului ca ni se pare normal sa vorbim despre constiinta, morala, valori etc., acestea nu reprezinta altceva decat „programe” pe care parintii, profesorii, preotii ni le-au bagat in cap din copilarie.
Iar aceste valori ni se par foarte personale, lucru care demonstreaza doar cat de eficienta a fost „programarea”. Dar asta nu este deloc ceva negativ: „programarea” este cea care a facut posibila integrarea noastra in societate si ne-a permis sa infruntam cu succes o serie de situatii „de viata”.
Cat despre raspunsurile automate, ele reprezinta deseori modalitatea cea mai eficienta de a actiona pe care o avem la dispozitie: in lipsa acestora am ramane practic blocati, fiind obligati sa ne gandim, sa evaluam si sa controlam tot timpul, lasand sa treaca momentul potrivit pentru actiune (este ceea ce ni se intampla cand ne confruntam cu o situatie complet noua si necunoscuta).
Important este sa aveti clar in minte ca aceste programe (de obicei pozitive si utile) pot fi „actionate” de catre cineva care le cunoaste, pentru a ne manipula dupa bunul lui plac, la momentul potrivit.
Lucru perfect ilustrat de legea pe care o reprezentam in continuare, a obligatiei si a revansarii (sau a reciprocitatii).
Legea nr.2: Legea reciprocitatii
De multe ori, vorbind despre comunicare, am insistat asupra conceptului de „schimb” – este un mecanism care patrunde in fiecare domeniu al activitatii sociale si care, in decursul istoriei, a permis formarea structurilor civilizatiei.
Schimbul se bazeaza pe Legea Reciprocitatii, care suna astfel: daca cineva ne da ceva ce ni se pare valoros, simtim dorinta sa dam ceva in schimb. Asta nu inseamna ca intoarcem imediat gestul sau cadoul respectiv, ci inseamna ca ne simtim OBLIGATI sa ne revansam (semnificativ este faptul ca in multe limbi cuvantul „obligat” este echivalentul lui „multumesc”).
Legea aceasta este cea care permite fiecaruia dintre noi sa-si alcatuiasca un fel de „banca a favorurilor”, stiind ca ce a dat nu este pierdut, pentru ca o sa-i vina intr-un fel sau altul inapoi.
Mecanismul ni se pare atat de firesc si necesar totodata, incat nu ne-am oprit niciodata sa reflectam asupra masurii in care ne implica si ne conditioneaza; dar fiecare dintre noi pastreaza o „evidenta contabila” extraordinar de precisa despre ce a dat si a primit in relatia cu ceilalti si face tot posibilul pentru a pastra echilibrul.
Legea Reciprocitatii merge foarte bine si, fara indoiala, intreaga societate are un beneficiu extraordinar din faptul ca membrii ei respecta aceasta lege.
Nu ne mira deci ca cineva care nu restituie o favoare sau o restituie gresit (favoarea oferita in schimb este mai „mica” sau vine prea tarziu) este exclus din mecanism si capata o serie de etichete negative: profitor, ingrat, nerecunoscator, parazit, etc. Problema este ca, din teama de a capata o astfel de eticheta, exageram adesea (inconstient) in cealalta directie si devenim o prada usoara pentru cineva care vrea sa profite de noi.
Intr-adevar, Legea Reciprocitatii poate fi folosita abil pentru a ne face sa ne simtim datori si sa consimtim la cereri pe care, in mod normal, le-am fi refuzat.
Interesant este ca obligatia de a ne revansa exista si atunci cand cadoul sau favoarea nu au fost deloc solicitate, lucru care permite manipulatorului sa aleaga cadoul initial si felul in care noi sa ne platim datoria. Mai mult, ne este extraordinar de greu sa ne opunem unei astfel de actiuni chiar si atunci cand intentia de manipulare este evidenta.
Cum opereaza LEGEA RECIPROCITATII? Iata cateva exemple:
– Craciunul tocmai a trecut. Cate cadouri ati facut din placere si cate pentru ca trebuia? Si nu s-a intamplat cumva, dandu-va seama ca darul pe care vi l-a facut cineva este mult mai scump decat al vostru, sa va simtiti obligati sa cumparati ceva suplimentar, pentru a anula diferenta?
– Este destul de usor sa-l refuzam pe cersetorul care ne cere bani de pomana, fara sa ne dea nimic in schimb; dar este mult mai greu sa procedam la fel cu cel care ne „curata” parbrizul masinii la semafor. Sau, daca cineva va invita la cina sau va aduce un cadou si apoi va cere un serviciu – cat de mult creste probabilitatea de a accepta, fata de cazul in care cererea v-ar fi fost facuta direct?
– Multe firme ofera gratuit esantioane din produsul pe care-l vand. Explicatia oficiala este ca i se da astfel publicului posibilitatea de a proba si de a se familiariza cu produsul. In realitate, esantionul gratuit constituie un cadou si se apeleaza astfel la LEGEA RECIPROCITATII: probabilitatea ca beneficiarul cadoului sa cumpere produsul creste enorm.
Tehnica „retragere dupa refuz”
Acum as vrea sa vorbesc despre un caz particular al LEGII RECIPROCITATII, anume despre concesiile reciproce din timpul unei negocieri („negociere” este inteleasa la modul general, de la o discutie intre tata si fiu, pana la tratativele internationale):daca eu dupa ce initial am cerut o favoare foarte mare, imi scad pretentiile, acestea imi vor fi indeplinite mult mai usor decat daca ele ar fi constituit obiectivul cererii initiale.
Cand este folosita bine, aceasta tehnica (numita „retragere dupa refuz”) poate fi extraordinar de eficienta, datorita faptului ca la forta LEGII RECIPROCITATII se adauga cea a LEGII CONTRASTULUI, despre care am vorbit in articolul trecut.
Sa vedem cateva exemple:
-Daca aveti nevoie de un imprumut de 100 $, e bine sa cereti la inceput 200 $; in primul rand pentru ca, scazand pretentiile, dati impresia ca renuntati la ceva, astfel ca celalalt are o obligatie fata de voi; apoi, pentru ca dupa ce ati vorbit de 200 $, 100 $ pare mult mai putin; si, nu in ultimul rand, pentru ca exista posibilitatea ca celalalt sa spuna „da” de la inceput, voi obtinand astfel dublul sumei de care aveti nevoie.
-Daca sunteti vanzatori, atentie: cand aratati produsele, incepeti intotdeauna cu cele mai scumpe. Chiar daca instinctul va indeamna sa faceti exact pe dos, cercetarile au demonstrat ca, procedand astfel, volumul vanzarilor aproape se tripleaza. Evident, cand aratati produse din ce in ce mai ieftine, pretul pare din ce in ce mai mic si cumpararea este favorizata si, oricum, clientul poate cumpara direct produsul cel mai scump (acum ne este clar ca, daca procedam invers, regula actioneaza impotriva noastra).
-Apropo de vanzatori, adevaratii profesonisti folosesc LEGEA RECIPROCITATII chiar si atunci cand nu reusesc sa va vanda ceva.
Ei nu va lasa sa plecati pur si simplu, ci va cer nume de prieteni sau de rude care ar putea fi interesate de produsele lor (o sa vedem intr-un numar viitor ca, daca ne prezentam la un client ca venind din partea unui prieten, cresc sansele de a incheia vanzarea).
Este de necrezut cum multi dintre noi, care nu ar da in conditii normale unui vanzator numele unui prieten, sunt mult mai dispusi s-o faca dupa ce au refuzat sa cumpere produsul care le-a fost prezentat.
– Mai dau doar un exemplu: este cel putin obraznica folosirea acestei tehnici de catre orice guvern, atunci cand vrea sa „jefuiasca” cetatenii din tara respectiva.
Nu are importanta daca este vorba de a scumpi benzina, de a pune o taxa noua sau de a renunta la un serviciu public, strategia folosita este intotdeauna urmatoarea: se lanseaza zvonul ca se intampla ceva neplacut, (de exemplu, ca benzina va costa 45.000 de lei litrul); dupa o inevitabila serie de proteste, greve, intalniri cu sindicatele etc., guvernul se „razgandeste” (accepta ca scumpirea sa fie pana la „numai” 42.000 de lei, care era, binenteles cifra dorita).
Surprinde faptul ca, de fiecare data, cetatenii intra naivi in jocul acesta, neintelegand ca sunt manipulati fara nici un pic de rusine.
Ca o concluzie, daca nu vreti sa fiti manipulati, trebuie sa intelegeti ca dusmanul adevarat este felul in care raspundeti la diverse actiuni. Este clar ca nu putem refuza orice cadou sau favoare, dar cand acestea sunt folosite pentru a obtine ceva de la noi, nu mai sunt cadouri ci investitii. Si nici o regula nu ne obliga sa fim amabili cu profitorii.
Partea a III-a - Legea coerentei
de Bruno Medicina
Cand eram mult mai tanar si, desigur, mult mai naiv, mi s-a intamplat o chestie a carei amintire ma umple si acum de nervi. Era o zi de vara. La usa mea a sunat o fata foarte atragatoare, cu fusta scurta, care m-a rugat sa-i raspund la cateva intrebari pentru un studiu privind „cheltuielile tineretului pentru distractie si spectacole”.
Binenteles, am fost de acord si, cum usor va puteti imagina, am exagerat putin cu raspunsurile: cine ar fi citit acel chestionar completat de mine ar fi dedus ca eram un tip stralucitor, care iesea practic in fiecare seara sa se distreze, trecand cu dezinvoltura de la un restaurant la un concert, de la o discoteca la un teatru etc.
Si dupa ce-am termimat cu intrebarile, a aparut si adevaratul scop al vizitei frumoasei domnisoare: ea mi-a propus pentru „numai” 200.000 de lire o legitimatie de inscriere la un club ai carui membri beneficiau de o serie de reduceri de pret pentru astfel de distractii, si care, datorita vietii mele sociale foarte active, mi-ar fi permis economii anuale de aproape 10 milioane de lire.
A nu cumpara legitimatia aceea ar fi insemnat ori sa admit ca am mintit, ori ca eram un prost care nu stie sa profite de o ocazie. As vrea sa pot spune ca am dat-o pe fata pe usa afara. In realitate insa, am platit legitimatia ca un idiot perfect, fara s-o folosesc, binenteles, niciodata.
Capcana aceasta, asa de abil pregatita pentru a-mi scoate banii din buzunar, pune in evidenta una dintre cele mai mari nevoi ale omului, aceea de coerenta.
Legea nr. 3: Legea Coerentei
Legea Coerentei spune ca atunci cand cineva ia o pozitie, verbal sau in scris, in legatura cu ceva, o sa tinda apoi sa apere acea pozitie si se va comporta in consecinta, indiferent daca pozitia lui are sens si, deseori, in ciuda evidentei contrariului.
Nevoia de coerenta ne impinge sa aducem „pe aceeasi lungime de unda”, credintele sau comportamentele noastre cu ceea ce am zis sau am facut. Asa ca daca reusesc sa va determin sa va luati un angajament cat de mic, de fapt am pregatit terenul pentru a va face sa actionati conform cu spusele voastre.
Coerenta „publica”
Un exemplu banal: de cate ori intr-o discutie ne-am aparat punctul de vedere, chiar daca argumentele interlocutorului erau superioare, doar pentru a pastra coerenta cu ceea ce am declarat la inceput?
De cate ori facem ceva care nu ne place sau nu ne convine, pur si simplu pentru ca asa am promis?
Mecanismul fiind asa de puternic, nu este de mirare ca profesionistii manipularii profita cat pot de el. Un vanzator care isi cunoaste meseria, inainte de a cere ceea ce vrea sa obtina de la voi, o sa va puna in situatia de a face niste afirmatii pe baza carora o sa-i fie foarte usor apoi sa va impinga in directia dorita (tehnica „celor patru ziduri”):
Vanzatorul: Credeti ca pregatirea scolara este importanta pentru copiii dvs.?
Victima: Da.
Vanzatorul: Va ganditi ca cine isi face temele bine acasa va obtine rezultate mai bune la scoala?
Victima: Desigur.
Vanzatorul: Nu-i asa ca daca ai niste materiale de consultatie bune poti sa-ti faci temele mult mai bine?
Victima: Fireste.
Vanzatorul: Perfect. Iata ca tocmai ne-au sosit cateva carti de studiu individual care par sa fie facute pentru copiii dvs. Cate doriti?
Victima: aaa… iii… aaa…
Victima: Da.
Vanzatorul: Va ganditi ca cine isi face temele bine acasa va obtine rezultate mai bune la scoala?
Victima: Desigur.
Vanzatorul: Nu-i asa ca daca ai niste materiale de consultatie bune poti sa-ti faci temele mult mai bine?
Victima: Fireste.
Vanzatorul: Perfect. Iata ca tocmai ne-au sosit cateva carti de studiu individual care par sa fie facute pentru copiii dvs. Cate doriti?
Victima: aaa… iii… aaa…
Desigur, intotdeauna este posibil sa refuzati cumpararea, dar intr-un astfel de caz este mult mai greu decat daca vanzatorul ar fi prezentat direct oferta lui.
Coerenta interna si imaginea de sine
De ce Legea Coerentei este asa de puternica?
Pentru ca, daca imi retrag afirmatia facuta inainte sau actionez in contradictie cu ceea ce am spus, imi pot pierde reputatia de om serios si increderea celorlalti. Sunt insa persoane pentru care aceste lucruri nu sunt chiar asa de importante (cu totii cunoastem persoane care obisnuiesc sa spuna ceva si sa faca altceva).
Dar chiar si pentru acestea exista o coerenta care trebuie respectata, mult mai puternica: cea interioara.
Coerenta interioara se refera la faptul ca eu nu pot actiona impotriva imaginii pe care o am despre mine. Daca se intampla asa ceva, se produce o stare de disconfort psihic (numita disonanta cognitiva), care trebuie rezolvata cat mai repede.
Asa ca daca eu reusesc sa ma folosesc de imaginea pe care o aveti despre voi, pot sa obtin practic orice de la voi.
Exemplu:
Manipulatorul: Va considerati un bun crestin?
Victima: Da
Manipulatorul: Caritatea si compasiunea sunt cele mai importante calitati ale unui bun crestin, nu-i asa?
Victima: Desigur.
Manipulatorul: Foarte bine. Stiti, fundatia noastra tocmai aduna fonduri pentru imbunatatirea situatiei veveritelor orfane din Birmania si chiar ne gandeam ca…
Victima: Da
Manipulatorul: Caritatea si compasiunea sunt cele mai importante calitati ale unui bun crestin, nu-i asa?
Victima: Desigur.
Manipulatorul: Foarte bine. Stiti, fundatia noastra tocmai aduna fonduri pentru imbunatatirea situatiei veveritelor orfane din Birmania si chiar ne gandeam ca…
Chiar daca situatia pare similara cu cea de dinainte, cu cartile, de fapt ea este mult mai incurcata: acum nu mai este problema sa va justificati fata de vanzator (manipulator), ci fata de propria voastra constiita.
Daca nu veti da bani pentru veveritele din Birmania, va trebuie un motiv foarte convingator, pentru voi insiva; in caz contrar nu aveti alta solutie decat a admite ca nu sunteti buni crestini. Se poate sa admiteti asa ceva, dar este mult mai usor sa dati bani, iar manipulatorul stie perfect lucrul acesta…
Atentie! In timp ce in exemplul pe care vi l-am dat intentia de manipulare este evidenta si puteti sa va aparati (mai greu, dar puteti), un adevarat profesionist o sa actioneze mult mai subtil, anume in doua etape.
Ca sa fiu mai bine inteles, voi da un exemplu:
Sa zicem ca administratorul blocului in care locuiti vine la voi si va roaga sa semnati o scrisoare prin care i se cere primarului sa ia masuri pentru astuparea unei gropi urate care strica imaginea cartierului. Scrisoarea este semnata de toti vecinii vostri.
Binenteles ca semnati si voi (doar nu va costa nimic) si, automat, capatati convingerea ca sunteti un bun cetatean, preocupat de soarta mediului inconjurator.
Peste o saptamana, acelasi administrator va viziteaza iar sa va invite la curatatul zapezii de pe aleea din fata blocului. Posibilitatile de a scapa intr-un asemenea caz sunt foarte mici, ca sa nu spun ca nu exista deloc.
Binenteles ca semnati si voi (doar nu va costa nimic) si, automat, capatati convingerea ca sunteti un bun cetatean, preocupat de soarta mediului inconjurator.
Peste o saptamana, acelasi administrator va viziteaza iar sa va invite la curatatul zapezii de pe aleea din fata blocului. Posibilitatile de a scapa intr-un asemenea caz sunt foarte mici, ca sa nu spun ca nu exista deloc.
Alte aplicatii
Cunoscand Legea Coerentei, devine foarte clar de ce comerciantii organizeaza concursuri la care, pentru a castiga, trebuie sa faceti o compunere in care sa descrieti calitatile unui anumit produs. Ca sa puteti scrie ceva decent, evident, va veti angaja sa gasiti calitatile pozitive ale produsului respectiv. Pe urma, procedand coerent, o sa va supuneti influentei a ceea ce ati scris si o sa deveniti un fidel cumparator (chiar daca nu ati castigat concursul).
Alta tactica foarte folosita este cea in care sunteti pus deliberat intr-o stare de disonanta, solutia fiind sa cumparati sau sa faceti ce vrea manipulatorul. Exemplu:
Manipulatorul: Nu-i asa ca statul nu este in stare sa asigure pensii decente pentru batrani?
Victima: Da, asa este. (Stare de disonanta – „ce pot sa fac?).
Manipulatorul: Avem un program de asigurare care va garanteaza o batranete de aur…
Victima: Da, asa este. (Stare de disonanta – „ce pot sa fac?).
Manipulatorul: Avem un program de asigurare care va garanteaza o batranete de aur…
Despre intrebarile manipulatorului
Cred ca nu mai este nevoie sa va spun ca dialogurile pe care vi le-am prezentat sunt deliberat stilizate, pentru a lamuri cat mai bine conceptul; in realitate totul este mult mai nuantat si mai greu de descoperit.
Nici un manipulator nu o sa va puna intrebari la care sa puteti raspunde simplu, cu „da” sau „nu” (asa-numitele „intrebari inchise”), ci o sa va puna in situatia de a spune mai multe, pentru a-i fi mai usor sa va incurce.
In exemplul cu tehnica „celor patru ziduri”, intrebarile ar putea fi in genul urmator:
– De ce credeti ca o buna pregatire scolara este indispensabila pentru viitorul profesional al copiilor dvs.?
– Cum functioneaza legatura dintre o buna executie a temelor pentru acasa si rezultatele bune de la scoala?
– Cat de mult poate influenta executarea corecta a temelor faptul ca ai la dispozitie instrumentele potrivite?
– Cum functioneaza legatura dintre o buna executie a temelor pentru acasa si rezultatele bune de la scoala?
– Cat de mult poate influenta executarea corecta a temelor faptul ca ai la dispozitie instrumentele potrivite?
Si, eventual, vanzatorul va va cere sa ii dati si niste exemple concrete, obligandu-va pe voi sa gasiti argumente in favoarea lui.
Va las sa va evaluati singuri eficacitatea acestei tehnici. Intrebarile stau la baza actiunii de convingere si este un spectacol cu totul penibil sa vezi vanzatori incompetenti „facandu-le capu’ mare” clientilor cu tot felul de descrieri ale produselor, cand ar putea obtine rezultate maxime cu niste intrebari bine puse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu