MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

DUMINICĂ 13 OCTOMBRIE 2019

Bună dimineața, prieteni!

Să aveți o sfântă Duminică cât mai plăcută și odihnitoare în compania materialelor selecționate și prezentate de mine!

ISTORIE PE ZILE 13 Octombrie

Evenimente

·         409: Triburile migratoare ale vandalilor şi alanilor traverseaza muntii Pirinei şi invadeaza Hispania.

·         1307: In Franta, sute de cavalerii Templieri au fost arestati in acelasi timp, torturati si ucisi din ordinul regelui Filip cel Frumos, iar Ordinulului Templierilor, acuzat de erezie si desfiintat, i s-au confiscat toate proprietatile si bunurile Ulterior, o bulă a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să facă același lucru și să pună sechestru pe averile templierilor. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două ordine. Niciunul nu agrea ideea, dar papa a insistat și i-a invitat pe amândoi în Franța pentru a discuta situația. De Molay a sosit primul la începutul lui 1307, dar de Villaret a întârziat câteva luni. În timp ce așteptau, De Molay și Clement au discutat acuzațiile aduse cu doi ani înainte de un templier exclus (din ordin). Aceste acuzații erau în general considerate false, dar Clement i-a trimis regelui Filip al IV-lea al Franței o cerere scrisă pentru ajutor în investigație. Regele era deja îndatorat templierilor după războiul său cu englezii, și a decis să folosească zvonurile existente în propriul său scop. A început să pună presiune pe Biserică să acționeze împotriva ordinului, pentru a se elibera de datorii. În data de vineri, 13 octombrie, 1307 (o dată legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13), Filip a ordonat ca Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați de numeroase erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie. Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula Pastoralis Praeeminentiae la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile. Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese, dar în 1310, Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris. Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele, Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care Vox in excelso, care dizolva oficial Ordinul, și Ad providam, care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe nevinovăția sa. Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici, și au fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314. Se spune că de Molay a rămas sfidător până la sfârșit, cerând să fie legat astfel încât să fie cu fața la catedrala Notre Dame, și să își țină mâinile împreunate. După legendă, a strigat dintre flăcări că atât papa Clement, cât și regele Filip îl vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu. Papa Clement a murit o lună mai târziu, iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul anului.

·         1368: A început campania militara a regelui Ungariei, împotriva Tarii Românesti. Vladislav I (n. 1325- d. 1377) a fost domnitor al Tarii Românesti între 1364 si cca 1377), fiul lui Nicolae Alexandru si Klara Dobokay dintr-o familie de nobili maghiari si frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut publicului larg și sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlasul, Severinul si Fagarasul. In 1365, printr-o proclamație regală ungara, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile cu Ungaria rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, regele maghiar Ludovic I își îndreaptă lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Strațimir, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară, au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunare si in Balcani. Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Românești a fost hotărâtă. Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre Severin și dinspre nord, din Transil;vania spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul transivan Nicolae Lackfi. Operațiunea preconizată nu a dat rezultatele așteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița, oastea voievodului transilvanean. Victoria i-a permis lui Vladislav-Vlaicu sa intervina in problema Vidinului, pe care l-a atacat in iarna urmatoare, probabil profitand de inghetarea Dunarii. In 1369 s-a ajuns la un compromis in urma caruia a fost restaurat tarul Stracimir in Bulgaria de la Vidin, cu garantia lui Vladislav-Vlaicu si a lui Dobrotici, jupanul Dobrogei.

·         1479: Bătălia de la Câmpul Pâinii, bătălie dintre armata turcă condusă de Ali Iskender, Isa și Bali și armata transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory. Bătălia de la Câmpul Pâinii fost o bătălie desfășurată la 13 octombrie, 1479, lângă Câmpul Pâinii, între Orăștie și Șibot. Bătălia a avut loc între armata turcă, condusă de Ali Kodșa, Skender, Isa și Bali, cu un efectiv al forțelor otomane în jur de 20.000 soldați de o parte. Armata turcească era însoțită de un corp de infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr Țepeluș. De cealaltă parte era armata transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory, armata bănățeană condusă de Pavel Chinezul (Cneazul), armata sîrbilor a despotului sârb Vuk Brankovici, și o armată din Țara Românească a lui Basarab Laiotă cel Bătrân, totalul trupelor creștine fiind apreciat între 12.000 și 15.000 oameni. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor, Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.

·         1745 - A fost elaborat primul “Atlas geografic al Rusiei” – prima culegere de harti ale intregului teritoriu rusesc.

·         1773: Astronomul francez Charles Messier descopera Galaxia Volburei (în engleza Whirlpool Galaxy) in fapt o pereche de galaxii, aflate la 27,4±2,3 milioane de ani-lumina de Terra , compusă dintr-o galaxie spirala regulata masivă al cărei diametru este estimat la 100.000 de ani-lumină și dintr-o mică galaxie neregulata. Messier a clasat-o în catalogul care îi poartă numele, Catalogul Messier, cu indicativul Messier 51 / M 51.

·         1781: Imparatul Austriei, Iosif al II-lea, emite Patenta de toleranță religioasă. Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790, Viena) împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei.În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului. A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!” (în latină: Salve parvae nepos Romuli!).

·         1860: A fost realizată prima fotografie aeriană din lume, dintr-un balon cu aer cald aflat la înălțimea de 1200 de picioare (366 de metri) deasupra orașului Boston.

·         1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. Evreii pământeni primeau, astfel, cetățenie română. Adoptarea “Regulamentului Organic” în 1831 a însemnat aparitia primei “Constitutii” românesti. Aceasta prevedea obligatia ca toti evreii sa fie înregistrati la autoritatile locale, specificându-se ocupatia fiecaruia. «Evreii care nu-si puteau dovedi utilitatea trebuiau evacuati din localitatile respective». În pofida faptului ca, atât în Moldova, cât si în Muntenia revolutionarii români de la 1848 cereau emanciparea evreilor, si în pofida bunavointei manifestate fata de evrei de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in secolul al XIX-lea numarul legilor, dispozitiilor si regulamentelor care ingradeau emigrarea evreilor creste. Abdicarea, în 1866, a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza si urcarea pe tronul României a membrilor familiei Hohenzollern au reprezentat tot atâtea lovituri date curentului favorabil evreilor români. Ion Bratianu, fostul revolutionar pasoptist, a inaugurat în calitate de Ministru de Interne, începând din primavara anului 1867, o sistematica politica antievreiasca. Circularele lui Bratianu ordonând izgonirea evreilor din sate si chiar arbitrara expulzare din tara au fost aplicate cu strasnicie de catre autoritati . În martie 1868 se depune la Camera Deputatilor un proiect de lege referitor la activitatea evreilor în mediul rural, prevazând alungarea acestora din sate. În iulie 1869, ca raspuns la protestul guvernului francez în legatura cu statutul evreilor din România, Mihail Kogalniceanu trimite Parisului o nota în care refuza sa-i considere pe evrei ca cetateni români. Tot Mihail Kogalniceanu enumera în Parlament, la 16 decembrie 1869, masurile discriminatorii anti-evreiesti în vigoare atunci, pentru a raspunde astfel protestului formulat de la tribuna Camerei de catre deputatul de Bârlad, I. Codreanu, nemultumit de ceea ce acesta numise “comportamentul” evreilor si de asistenta pe care populatia evreiasca din România o primea din partea “Aliantei Israelite Universale”. În lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, în schimbul recunoasterii independentei României, statu­eaza egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor. Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea: «În România deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de împiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie în nici un fel de localitate»  La 17 ianuarie 1879 guvernul depunea mesajul de revizuire a articolului 7 din Constitutia României. Aceasta ar fi trebuit sa conduca la acordarea cetateniei române evreilor români.,dar, de fapt, guvernul a adoptat un sistem de tergiversari, paralel cu o sustinuta campanie antievreiasca. Mihail Kogalniceanu si Ion Bratianu îi prezentau pe evrei atât strainatatii cât si Parlamentului României ca pe dusmani ai tarii. În octombrie 1879 Parlamentul vota legea de revizuire a articolului 7 din Constitutie, care avea sa împiedice, practic pâna dupa sfârsitul primului razboi mondial, naturalizarea in masa a evreilor români. Legea votata în 1879 acorda cetatenia româna în bloc doar unui numar de 888 de evrei care luptasera în Razboiul de Independenta a României din 1877, astfel ca, la 38 de ani dupa 1866, fusesera încetateniti doua mii de evrei, inclusiv fostii combatanti evrei din Razboiul pentru Independenta.

·         1901 - In Bucuresti, pe strada “13 septembrie”, a fost dezvelit Monumentul eroilor pompieri, in memoria celor cazuti la 13 septembrie 1848, luptand impotriva trupelor turcesti; grupul statuar realizat de E. Hegel, reprezinta pe Nike, personificarea Victoriei, care anunta cu trompeta biruinta, iar cu celalalt brat sprijina un ostas ranit.

·         1914: Americanul Garrett Morgan inventeaza si patenteza masca de gaze.

·         1917: A șasea și ultima presupusă apariție a Fecioarei Maria la Fatima (Portugalia, 130 km la nord de Lisabona).

·         1917: Marele Cartier General Român hotărăşte înfiinţarea Corpului de voluntari transilvăneni (ce se va constitui la 4/17 noiembrie 1917, la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu).

·         1919: La Bucuresti are loc Congresul extraordinar al Partidului Socialist din România.

·         1923: Orașul Ankara a devenit capitala statului turc modern, în locul Istanbulului.

·         1930: Se încheie prima Conferinţă balcanică cu participarea României, Greciei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Albaniei ce avut loc la Atena. Delegaţii se pronunţă pentru încheierea unui pact balcanic.

·         1939: Al Doilea Război Mondial: România anunță "poziția ei pașnică".

·         1943: Al Doilea Război Mondial: Italia a declarat război fostei aliate Germania.

·         1944: Al Doilea Război Mondial: Riga, capitala Letoniei este eliberată de Armata Roșie.

·         1946: Franța adoptă constituția celei de-a Patra Republici.

·         1953: Samuel Bagno inventeaza primul sistem electronic de alarma capabil sa detecteze miscarea.

·         1958 – Frank Sinatra începea a cincea săptămână în fruntea clasamentului american de albume, cu “Frank Sinatra Sings For Only The Lonely”.

·         1963 – The Beatles apăreau la “Sunday Night at the Palladium”, show-ul transmis de BBC. Sute de fani au împânzit străzile din jurul teatrului, aceasta fiind prima demonstraţie a ceea ce a însemnat Beatlemania. Apariţia televizată a trupei a ţintuit în faţa televizoarelor peste 15 milioane de britanici.

·         1967: S-a desfășurat, la București, primul colocviu internațional consacrat operei lui Constantin Brâncuși. (13-15). Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris), sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.

·         1969: Au fost stabilite relațiile diplomatice dintre România și Noua Zeelandă. Acestea au fost ridicate, în 1981, la rang de ambasadă. In februarie 1989 ambasada ţării noastre la Wellington a fost închisă; România gestionează relaţiile cu Noua Zeelandă prin ambasada sa de la Canberra, din Australia, iar Noua Zeelandă prin ambasada sa din Bruxelles.

·         1969 – The Archies ocupau prima poziţie în clasamentul american cu piesa “Sugar, Sugar”.

·         1973: A fost inaugurat edificiul Teatrului de Stat din Târgu-Mureș.

·         1973 – The Rolling Stones încep cea de-a patra săptămână pe locul 1 al topurilor albumelor din US, cu albumul “Goats Head Soup”.

·         1977: Un grup de teroristi palestinieni a deturnat un avion de pasageri german cu aproape 90 de oameni la bord. 
Patru membri ai gruparii ultrarevolutionare “Factiunea Armata Rosie” au deturnat aparatul companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerand sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari. Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati. Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat. A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi. Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati s-au sinucis in celule. “Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani. 

·         1979 – Michael Jackson urca pe prima poziţie dincolo de ocean, cu piesa “Don’t Stop Till You Get Enough”.

·         1979 – “Reggatta De Blanc”, al doilea album The Police, începea a patra săptămână în fruntea clasamentului britanic.

·         1979 – Chaka Kahn and Rufus ajungeau din nou în fruntea clasamentului soul cu “Do You Love What You Feel?”. Piesa a stat doua săptămâni pe prima poziţie a clasamentului.

·         1980 – Albumul AC/DC, “Back In Black”, câştiga discul de platină.

·         1984 – Stevie Wonder începea o dominaţie de trei săptămâni în State, cu piesa “I Just Called To Say I Love You”, acesta fiind cel de-al 7-lea no.1 al cântăreţului în topurile americane. Hitul a ajuns pe locul 1 si în topurile din Marea Britanie.

·         1984 – U2 se bucurau de al doilea album No 1 în Marea Britanie, “The Unforgettable Fire”, produs de Brian Eno şi Daniel Lanois, pe care apărea celebrul “Pride (In The Name Of Love)”.

·         1990 – George Michael urca pe primul loc în State, cu “Praying For Time”.

·         1991 - Romania a stabilit relatii diplomatice cu Lituania, Letonia si Estonia.

·         1992: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale alegerilor prezidentiale din data de 11 octombrie 1992, potrivit carora Ion Iliescu urma sa fie, conform preferintelor electoratului, presedintele Romaniei in urmatorii 4 ani. 

·         1993: Alianţa Civică din Romania a propus Legislativului, proiectul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.

·         1993 - A fost semnat Acordul de pace Israel-OEP – “Declaratie de principii cu privire la aranjamentele interimare de autonomie”. Guvernul israelian si reprezentantii poporului palestinian cad de acord in privinta planului de pace in Orientul Mijlociu. Acest plan include recunoasterea mutuala a Israelului si OEP, precum si autonomia tinutului Gaza si a orasului Ierihon.

·         1993 - Organizatia pentru Eliberarea Palestinei a decretat sarbatoare nationala ziua de 13 septembrie, cand, la Washington, Israelul si OEP au semnat acordul de autoguvernare palestiniana in Gaza si Ierihon.

·         1995: Fizicianul francez Joseph Rotblat, militant împotriva folosirii bombei atomice, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

·         1996 – Peter Andre pătrundea pe prima poziţie în clasamentul de albume britanic, cu Natural”.

·         1997: Secretarul General al NATO, Javier Solana, a afirmat, cu prilejul participarii la cea de-a 43-a reuniune a Adunarii Atlanticului de Nord de la Bucuresti, ca Romania se numara printre tarile a caror candidatura la statutul de membru al NATO va fi reexaminata la mijlocul anului 1998. 

·         1997 - Alegeri municipale organizate de OSCE. Aceste alegeri incheiau procesul de creare a institutiilor legale din Bosnia si Hertegovina, dupa alegerile generale din 14 septembrie 1996.

·         1998: Regizorului Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, pentru filmul Terminus Paradis. Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român.

·         1999: Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România’ însă a condiţionat acest demers de reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.

·         2000: Guvernul a aprobat "Proiectul de lege privind unele masuri pentru atenuarea consecintelor intrarii in incetare de plati a Fondului National de Investitii", care prevede ca, pana la recuperarea sumelor investite, investitorii FNI sa fie despagubiti cu sume in limita unui plafon maxim de cinci salarii medii brute pe economie. 

·         2000: Societatea Celera Genomics a descifrat genomul şoarecelui, o realizare ştiinţifică importantă pentru decriptarea ulterioară a genomului uman.

·         2001: La Teatrul Național din București a avut loc primul festival de Internet din România - "INTERNETIC".

·         2002: Cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din Iaşi, era proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Proclamarea canonizarii  a venit  in Romania, dupa ce, in anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

·         2002 – Grupul spaniol Las Ketchup urca pe prima poziţie în Marea Britanie, cu piesa “The Ketchup Song”. Piesa a fost de asemenea, No.1 în Italia, Grecia, Franța, Finlanda, Suedia, Norvegia, Belgia, Olanda, Elveția, Germania, România, Argentina și Mexic .

·         2002 – Will Young a ajuns în prima poziţie a topurilor albumelor din Marea Britanie cu albumul de debut “From Now On”.

·         2009: Parlamentul României a aprobat moțiunea de cenzură "11 împotriva României" cu 254 voturi pentru și 176 împotrivă.

·         2011 – Trupa americană Maroon 5 a ajuns în Top 10 în topurile single din Marea Britanie, cu “Moves Like Jagger”, alături de Christina Aguilera. Piesa a fost nominalizată la un premiu Grammy la categoria „Cel mai Bun Duet / Cea mai Buna Interpretare a unui Grup”, la cea de-a 54-a ediţie a acestor Premii.

Nașteri

Sunt date noi despre următoarele personalități născute în ziua de 13 Octombrie, dar din cauza timpului limitat mă voi rezuma la a vă comunica lista acestora în ordine alfabetică precum și faptul că, dacă vă interesează în mod deosebit una sau mai multe dintre aceste personalități, puteți afla informații tastând pur și simplu numele și prenumele celui ce vă interesează.
Iată lista:

A

• Gabriel Agbonlahor
• Dritëro Agolli
• Prințul Aimone, Duce de Apulia
• Alexandru Andrieș
• Ashanti (cântăreață)

B

• Peter Barlow
• Paweł Beręsewicz
• Breno Borges
• Dési Bouterse
• Coloman Braun-Bogdan

C

• Bogdan Ciucă

D

• Antonio Di Natale
• Adelheid Dietrich

E

• Echipa națională de fotbal a Islandei
• Echipa națională de fotbal a Rusiei
• Gheorghe Emacu

F

• Françoise Madeleine d'Orléans

H

• David Haye

J

• Jamal Khashoggi
• Christopher Judge

K

• David Abramovici Kirjniț
• Raymond Kopa

L

• Lillie Langtry

M

• Magdalena Augusta de Anhalt-Zerbst
• Marie Anna de Hesse-Homburg
• Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei
• Yves Montand
• Nana Mouskouri

N

• Mamadou Niang

O

• Bogdan Onuț
• Catherine Opalińska
• Turgut Özal

P

• Vasile Gherman Pop
• Luciana Popescu
• Kelly Preston

R

• Rolf Rüssmann

S

• Graham Simpson
• Kārlis Šteins
• Shigeyoshi Suzuki
• Josef Szepeschy
• Rafał Sznajder

T

• Andrei Teașcă
• Margaret Thatcher
• Miguel Tininho
• Jozef Tiso
• Tiffany Trump

Ț

• Tudor Gheorghe Țopa

V

• Ștefan Vârgolici

Z

• Veaceslav Zavalișin

·         1244: Jaques de Molay, Mare Maestru al Cavalerilor Templieri (d. 1314)

·         1453: Eduard de Westminster, Prinț de Wales (d. 1471)

·         1499: Claude a Franței, fiica regelui Ludovic al XII-lea și soția regelui Francisc I (d. 1524)

·         1613: Luisa de Guzman, regină consort a Portugaliei (d. 1666)

·         1680: Catherine Opalińska, regină consort a Poloniei (d. 1747)

·         1785: Marie Anna de Hesse-Homburg, prințesă a Prusiei (d. 1846)

·         1821: S-a nascut Rudolf Virchow, medic german, fondatorul patologiei celulare. A decedat la 5 septembrie 1902, din cauza unei complicatii survenite în urma unei fracturi de femur in urma unui accident.

·         1827: Adelheid Dietrich, pictoriță germană (d. 1891)

·         1843: S-a nascut Ştefan G. Vîrcolici, critic literar, publicist şi traducător român, membru corespondent al Academiei Române (primul traducator in romana al celebrului roman “Don Quijote de la Mancha” de Cervantes) si publicist; (d. 29 iulie 1897).

·         1853: Lillie Langtry, actriță britanică, amanta regelui Eduard al VII-lea (d. 1929)

·         1858: S-a născut omul politic Take Ionescu (m. 22 iunie 1922), Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922. A detinut de mai multe ori posturi de ministru si a desfăsurat totodata, o intensa activitate ziaristica in tara si in calitate de corespondent al ziarului londonez  “The Times”. În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Take Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei. Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, el a căzut victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I. C. Brătianu. Take Ionescu este cel care a produs prima mare scindare din istorie a Partidului Conservator. Astfel, pe 3 februarie 1908, el fondează Partidul Conservator-Democrat. Cu toate acestea, colaborarea dintre takişti şi conservatori nu a încetat, iar între 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913, mai mulţi „takişti” au fost cooptaţi în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu. Take Ionescu a primit portofoliul Internelor. În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în compunerea lui au intrat servicii centrale şi speciale, între care şi Direcţiunea Generală a Închisorilor. De perioada lui este legată şi crearea Bibliotecii de specialitate a Ministerului de Interne şi „Regulamentul de circulaţie a automobilelor”. De asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit Cadrilaterul. A  detinut de mai multe ori posturi de ministru, în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922. S-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi s-a stins din viaţă pe 21 iunie 1922, la vârsta de 63 de ani. Decesul său produs in ziua de 2 iunie 1922 a reprezentat şi sfârşitul activităţii partidului pe care l-a fondat. Pe 21 noiembrie 1922, PD va fuziona cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu.

·         1861: S-a născut in comuna Siria, judetul Arad, prozatorul Iuliu Traian Mera, membru şi apoi preşedinte al societăţii „România jună” din Viena, un  animator al mişcării artistice de amatori din zona Aradului si membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român care a elaborat „Memorandumul”. A fost fiul lui Atanasie Mera, preot ortodox, si al Elenei. A urmat scoala primara la Siria, liceul la Timisoara si la Brasov si Facultatea de Medicina din Viena (1880- 1886). Contaminat de junimism la Brasov, a devenit membru si apoi presedinte al Soc. „Romania Juna” din Viena in anii cind se sarbatorea victoria „Junimii” si aparea celebrul Almanah (1883). A fost medic la Karlsbad. Ales membru in Comitetul Central al Partidului National Roman care a elaborat Memorandumul, a fost inculpat in celebrul proces de la Cluj. Si-a donat averea „pentru scopuri culturale româneşti”; (m. 1909, la Viena).

·         1862: S-a nascut Mary Kingsley, scriitoare si exploratoare britanica. 

·         1887: S-a nascut politicianul slovac, cardinalul Jozef Tiso. A fost liderul Partidului Popular Slovac și cleric romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al primei republici slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945), sub dominatia Germaniei naziste. La sfârșitul celui de- al Doilea razboi Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spanzurare.

·         1898: S-a născut scriitorul George Mihail Zamfirescu ; (m. 8 octombrie 1939). G.M. Zamfirescu este cunoscut publicului larg datorita creatiilor sale din ciclul epic „Bariera”, dedicate periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum), dar mai ales datorita comediei tragice „Domnișoara Nastasia” (1927).

·         1901 (13/26): S-a născut la  Focșani, istoricul Constantin C. Giurescu, fondator al Institutului de Istorie Naţională (1941) şi unul dintre întemeietorii „Revistei istorice române” (1930) A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1977). Este tatăl istoricului Dinu C.Giurescu, membru titular al Academiei. Doctor în Litere (1925) și docent în istoria românilor (1925), a fost membru al Școlii Române din Franța (1923-1925). Este numit  Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos din  februarie 1939 si Ministru al F.N.R. in perioada  28 septembrie 1939 – 4 martie 1940, dupa care indeplineste functia de Ministru al Propagandei Naţionale (4 martie – 28 iunie 1940) si ministru al Cultelor şi Artelor (28 iunie – 4 iulie 1940). S-a numărat printre membrii delegaţiei trimise de ministrul de externe al României, Mihai Antonescu, pentru a negocia armistiţiul cu Naţiunile Unite, la Istanbul (1943-1944). În 1948, după adoptarea unei noi legi a învăţământului conformă cu ideologia noului regim, C. C. Giurescu împreună cu alţi profesori universitari din ţară sunt retraşi din viaţa academică. După instalarea regimului comunist, a fost arestat în locuința sa din strada Berzei nr 47, București, în zorii zilei de sâmbătă, 6 mai 1950, odată cu lotul foștilor demnitari. În momentul arestării, era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei R.P.R., transferat acolo în iulie 1948, după ce a fost suspendat de la facultatea de Istorie, unde a fost profesor timp de 22 ani. A fost transportat cu o dubă la închisoarea din Sighet, unde a ajuns duminică, 7 mai, către 6:30 seara. A stat în detenție până la 5 iulie 1955, când i s-a comunicat ”eliberarea”, dar cu domiciliu obligatoriu în satul Măzăreni, raionul Brăila, sat constituit numai din bănățeni deportați acolo încă din vara anului 1951. În noiembrie 1955, profesorul a primit ”aprobarea” de a reveni în București, la familia sa. Plecarea din Măzăreni a avut loc pe 25 noiembrie. ”Aprobarea” Ministerului de Interne fusese dată în urma intervenției lui Petru Groza, președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale. Fusese solicitat în acest sens de familia profesorului, care a beneficiat de ajutorul direct și eficient al avocatului Adrian Brudariu. A fost reîncadrat la Universitate începând cu 1963, odată cu distanţarea regimului comunist de la Bucureşti faţă de Moscova. Om de ştiinţă emerit (1971) şi membru al Academiei R.S.R. (1974), a primit premiul „Bălcescu” al Academiei (1966) şi premiul Ministerului Învăţământului (1969). A participat la mai multe congrese, reuniuni internaţionale de specialitate şi misiuni ştiinţifice în Austria, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie şi S.U.A. Considerat de către academicianul Ştefan Ştefănescu „una din personalităţile de frunte ale istoriografiei române contemporane”, C. C. Giurescu a excelat cu aceeaşi competenţă în istoria antică, medie, modernă sau contemporană, precum şi în geografie istorică, toponimie, drept, literatură, artă, metodologie istorică.

·         1902: Ștefan Odobleja, medic român, membru al Academiei Române (d. 1978). Fiu al unor tarani saraci, a facut facultatea la Bucuresti ca bursier al Institutului medico-militar. Ca medic militar si-a exercitat functiile profesionale in diferitele garnizoane din Braila, Severin, Lugoj, Targoviste, Bucuresti, Dej si in alte orase. Publica in 1929 studiul „Metoda de transonanta toracica” in care el enunta pentru prima oara legea reversibilitatii, prima expunere de mare amploare a unor principii cibernetice. Astfel, Odobleja este autorul primei variante elaborate a concepţiei cibernetice generalizate, cu zece ani înainte de apariţia, la Paris, a lucrării lui Norbert Wiener „Cibernetica”. Obtine premiul „General doctor Papiu Alexandru” cu lucrarea „La phonoscopie” aparuta la Paris. Odata cu participarea sa la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937) anunta aparitia operei sale capitale „Psihologia consonantista”, lucrare prin care a facut publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si a demonstrat caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Lucrarea savantului roman a fost prezentata in Psychological Abstracts (1941), dar in general a avut foarte putine recenzii si a fost practic ignorata multa vreme. Abia dupa peste 10 ani, americanul Norbert Wiener publică o carte în care vorbeşte despre aceeaşi conexiune inversă şi devine cunoscut în lumea întreagă drept întemeietorul ciberneticii. Ştefan Odobleja se stinge aproape neştiut în 1978, iar Academia Română îi recunoaşte meritele şi îl face in anul 1990 membru de onoare, in semn de aleasa recunoastere fata de intreaga sa opera, fata de pozitia sa unica de precursor mondial al psihologiei consonantiste, a ciberneticii si a ciberneticii generalizate, alegandu-l  post-mortem printre membrii sai.

·         1905: Coloman Braun-Bogdan, fotbalist român (d. 1983)

·         1907 - S–a nascut Allegret Yve, regizor francez (m.31.01.1987).

·         1909: S-a nascut Art Tatum, pianist, muzician american de jazz. 

·         1915: S-a nascut Terry Frost, artist englez. 

·         1915: S-a nascut Cornel Wilde, actor american. 

·         1918: S-a nascut Robert Walker, actor american. 

·         1921: S-a nascut popularul actor şi cântăreţ francez de origine italiană, Yves Montand;(d. 1991). Yves Montand (născut Ivo Livi la 13 octombrie 1921 – d. 9 noiembrie 1991). cunoscut căntăreț și actor de film francez, de origine italiană, unul din interpreții de frunte ai genului muzical „chanson réaliste” francez târziu din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iubit de femei celebre (Edith Piaf, Marilyn Monroe), Montand este cunoscut și datorită căsniciei, întinse pe mai multe decenii, cu marea actriță franceză Simone Signoret.

·         1922 - S-a nascut Sergiu Al-George, orientalist, eseist si traducator, medic; a fost detinut politic in timpul regimului comunist (m.09.11.1981).

·         1925: S-a nascut Margaret Thatcher, prima femeie care a ocupat functia de premier al Marii Britanii. Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n. 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei. Fiica a unui om de afaceri, fost primar in Grantham, a studiat la Oxford, fiind licentiata in chimie. De tanara a activat in Partidul Conservator, unde a reusit sa se impuna relativ repede. Dupa absolvire a lucrat cativa ani ca cercetator. In 1954, a devenit avocat si s-a specializat pe probleme de fiscalitate. In 1959 a devenit membru al Parlamentului, iar doi ani mai tarziu a intrat in structurile guvernamentale. In 1970, conservatorii au revenit la putere, iar Thatcher a fost numita secretar de stat la Educatie. in 1975, a fost aleasa in functia de presedinte al Partidului Conservator, iar in mai 1979 a devenit prima femeie prim-ministru din Marea Britanie. Datorita autoritatii cu care a condus cabinetul britanic, si-a dobandit numele de “Doamna de fier”. A demisionat in 28 noiembrie 1990, pe fondul unor proteste populare si a unor critici venite chiar si din randul propriului partid datorate strategiei fiscale pe care a dorit sa o impuna. In 1992, a primit titlul de baronesa, iar dupa retragerea din politica si-a ocupat timpul scriind.

·         1926: S-a născut Ray Brown, unul dintre cei mai importanti basisti americani de jazz. În anii ’60, a făcut senzaţie cu un instrument hibrid, o combinaţie între violoncel şi contrabas. Brown este unul dintre fondatorii stilului be-bop. A fost căsătorit cu marea cantareata americana Ella Fitzgerald (“Some of My best friends are… guitars). A decedat la 2 iulie 2002.

·         1927 - S-a nascut Anita Kerr (Anita Jean Grob), cantareata, pianista si compozitoare americana.

·         1934: S-a nascut Nana Mouskouri, cântăreaţă şi politician din Grecia. Nana Mouskouri (născută Ioánna Moúschouri pe 13 octombrie 1934, în Chania, Creta, in Grecia), este o cântăreaţă care a vândut aproximativ 300 de milioane de albume în toată lumea, într-o carieră de peste cinci decenii, ceea ce face din ea una dintre cele mai bine vandute artiste din muzică din toate timpurile. Ea a fost cunoscută sub numele de Nana de prieteni şi de familia ei când era copilă. Ea a înregistrat cântece în mai multe limbi, inclusiv greacă, franceză, engleză, germană, olandeză, italiană, portugheză, spaniolă, ebraică, galeză, chineză mandarină, maori şi turcă.

·         1940 - S-a nascut Chris Farlowe (John Henry Deighton), vocalist, chitarist si compozitor britanic (Colosseum, Atomic Rooster).

·         1941: Paul Simon, muzician american (Simon & Garfunkel)

·         1941 - S-a nascut Oscar Arias Sánchez, presedintele Republicii Costa Rica (1986-1990), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1987).

·         1944 - S-a nascut Robert Lamm, pianist, vocalist si compozitor american (Chicago).

·         1947 - S-a nascut Sammy Hagar, vocalist, chitarist si compozitor american (Van Halen).

·         1948 - S-a nascut Peter David Spencer, baterist britanic (Smokie).

·         1949 - S-a nascut Craig MacGregor, basist britanic (Foghat).

·         1950 – Simon Nicol, chitarist britanic, membru al formaţiei Fairport Convention.

·         1951: Cristian Stănescu, politician român

·         1953: Gellu Dorian, scriitor român

·         1954: Alexandru Andrieș, cantautor român. Alexandru Andrieș (n. 13 octombrie 1954, Brașov) este un cântăreț de blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician. Studiile la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (1980). Conferențiar Doctor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Debut solistic în 1974 – Club A, scenic în 1979 – Festivalul de jazz & rock Brașov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu albumul „Interioare”). Are la activ peste 3100 concerte până în 2002.

·         1959 - S-a nascut Marie Osmond, vocalista americana (Osmonds).

·         1960 - S-a nascut Joey Belladonna, vocalist si compozitor (Anthrax).

·         1962: Kelly Preston, actriță americană

·         1968: Bogdan Ciucă, politician român

·         1968 – Carlos Marin, cântareţ spaniol , Il Divo .

·         1969: S-a nascut Nancy Kerrigan, patinatoare americana. 

·         1972 – Jan Van Sichem Jr, muzicianul de la K’s Choice.

·         1979: Wesley Brown, fotbalist englez

·         1980: Miguel Tininho, fotbalist mozambican

·         1980 – Ashanti (Douglas), interpretă (2002 US No.1 single-ul “Foolish” , 2002 US No.1 album , Ashanti “).

·         1982: S-a nascut Ian Thorpe, inotator australian.

·         1984: S-a nascut pictorita romana Anca-Irina Lefter. 

Decese

La fel puteți proceda și în cazul personalităților decedate în ziua de 13 Octombrie.
Iată lista acestora în ordine alfabetică:

A

• Fred Agabashian
• Antoinette de Saxa-Altenburg
• George Apostu
• Jean-Henri Azéma

B

• Paul Barbăneagră
• Serghei Beliavski
• Bhumibol Adulyadej
• Louis Bréhier

C

• Adina Caloenescu
• Tamara Ciobanu

D

• Dagmar a Danemarcei
• Guillaume Depardieu

G

• Karl Gjellerup

H

• Heinrich al XXIV-lea, Prinț Reuss de Greiz

L

• Constantin Lecca

M

• Angela Moldovan
• Joachim Murat

N

• József Nyirő

S

• Georges Sadoul
• Charles Augustin Sainte-Beuve
• Constantin Sandu-Ville
• Ed Sullivan

·         54: Împăratul roman Claudius moare după ce a fost otrăvit de soția sa, Agripina, eveniment ce a dus la venirea pe tron a fiului ei în vârstă de 17 ani, Nero. Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus (1 august 10 î.Hr. – 13 octombrie 54) a fost al patrulea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene și a domnit din anul 41, până la moartea sa. În timpul domiei sale a început construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin si Dunare , iar provinciile au beneficiat de o bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi). Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, i-a atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius a început cucerirea Britanniei, care a devenit cea mai vestică provincie a imperiului . În anul 44 Iudeea, si în anul 46 Tracia sunt transformate în provincii romane. După executarea Messalinei, cea de-a treia soție, în anul 48 sub acuzatia de complot, Claudius se căsătorește în 49 cu Agrippina Minor Iulia și-l adoptă pe fiul acesteia, Nero, care-i va urma la tron.

·         1093: Robert I de Flandra (n. 1035)

·         1282: Nichiren, călugăr budist (n. 1222)

·         1321 - A murit poetul Dante Alighieri, creator al limbii literare italiene; este autorul primei capodopere a literaturii moderne europene: “Divina Comedie”, poem alegoric in trei parti (“Infernul”, “Purgatoriul”, “Paradisul”), sinteza filosofica a culturii medievale; romanul “Viata noua” este considerat primul roman autobiografic din literatura universala (n.1265).

·         1605: A murit Theodorus Beza, teolog francez creştin protestant şi cărturar, care a jucat un rol important în Reformă. A fost un discipol al lui Jean Calvin şi a trăit cea mai mare parte a vieţii în Elveţia; (n. 1519).

·         1687: S-a stins din viata astronomul italian Geminiano Montanari. 

·         1715: Nicolas Malebranche, filosof francez (n. 1638)

·         1815: A fost executat Joachim Murat, mareşal francez şi rege al Neapolelui, cumnat al imparatului Napoleon I; (n. 1767). Joachim Murat, (italiană Gioacchino Murat) (n. 25 martie 1767, Labastide-Fortunière, azi Labastide-Murat lângă Cahors în departamentul Lot — d. 13 octombrie 1815, Pizzo) a fost mare duce de Clèves și Berg, mareșal al Imperiului Francez și rege al Regatului celor Două Sicilii din 1808 la 1815. A fost căsătorit cu Caroline Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte.

·         1822: A decedat Antonio Canova, sculptor si pictor italian. A fost unul dintre întemeietorii clasicismului academist in pictura de la sfârsitul secolului XVIII – începutul secolului XIX.( n. 1 noiembrie 1757).

·         1825: Maximilian I al Bavariei (n. 1756)

·         1869: Charles Augustin Sainte-Beuve, critic literar, poet si romancier francez (n. 1804)

·         1887: A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin Lecca; (n. 4 aug. 1807). A fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu pictorii Misu Popp și Barbu Stanescu împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Curtea Veche, Sfanta , Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) și din țară. Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838. Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revolutia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din București. A fost un susținator al Unirii și independenței Principatelor Romane.

·         1905: A încetat din viaţă Sir Henry Irving, actor şi director de teatru, primul om de teatru înnobilat; (în 1895).

·         1919: Karl Adolph Gjellerup, scriitor danez, laureat al Premiului Nobel (n. 1857). Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 – d. 13 octombrie 1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917. Motivația Juriului Nobel: „Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte”

·         1938: A murit E.C. Segar, creatorul celebrului personaj de desene animate, Popeye Marinarul.( 8 decembrie 1894).

·         1974 – A murit realizatorul TV Ed Sullivan, lider al The Ed Sullivan Singers and Orchestra. A introdus pe piaţa americană trupa The Beatles şi alte melodii britanice, prin intermediul emisiunii “Ed Sullivan TV Show” din New York, care s-a lansat pe 20 iunie 1948 şi a ţinut până în 6 iunie 1971, pe postul CBS. Concertul trupei The Beatles din 9 februarie 1964 a fost considerat de cotitură în cultura pop americană şi începutul invaziei britanicilor în muzică. Transmisiunea a atras 73 de milioane de telespectatori.

·         1974: A murit Reuven Rubin (Rivn Zelicovici), pictor israelian, de origine evreu român, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotenţiar, al statului Israel în România; (n.13.11.1893, Galati).

·         1977 - A murit Leopold Stokowski, dirijor american de origine poloneza (n.18.04.1882).

·         1977 – Shirley Brickley, de 32 de ani, din trupa The Orlons, a fost împuşcată mortal de către un spărgător, în locuinţa sa din Philadelphia. The Orlons au avut 5 hituri intrate în Top 20 din Statele Unite în anii 60, incluzând: “The Wah Watusi”, “Don’t Hang Up” şi “South Street”.

·         1985: A murit actrita italiana Francesca Bertini (Elena Seracini Vitiello); (n. 5 ianuarie 1892).

·         1986: A decedat sculptorul roman, stabilit in Franta, George Apostu; (n.1934).

·          1987: A murit Walter Brattain, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1902). Walter Houser Brattain (n. 10 februarie 1902 — d. 13 octombrie 1987) a fost un fizician american care, împreună cu John Bardeen și William Shockley, a inventat tranzistorul. Cei trei au împărțit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această invenție.

·         1989: Cesare Zavattini, cineast, jurnalist și critic de film italian (n. 1902)

·         1990: A încetat din viaţă Le Duc Tho, general şi politician vietnamez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1973).

·         1993: Anton Alexandru Necșulea, inginer român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1908)

·         2001 – Moare, la 52 de ani, de cancer, vocalistul şi compozitorul Peter Doyle. A cântat ca solist şi membru al trupei The Bew Seekers. A avut succes cu hiturile: “What Have They Done To My Song Ma”, “Never Ending Song of Love” şi “I’d Like to Teach the World to Sing” cu The New Seekers.

·         2003: Bertram Neville Brockhouse, fizician canadian, laureat al Premiului Nobel (n. 1918)

·         2008: Guillaume Depardieu, actor francez (n. 1971)

·         2009: A decedat cineastul Paul Barbăneagră; (n.11 februarie 1929). A fost un regizor român stabilit in Franta, cineast, eseist, scenarist, colaborator al posturilor de televiziune France 2, France 3, Radio Europa Libera. S-a stabilit în Franța în 1964, după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film in Tours. A câtigat premiul întâi pentru scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil la Festival International du Film d’Art (Festivalul internațional al filmului de artă). Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie sacrée („Arhitectură și geografie sacră”) , din care mai face parte și documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré („Mircea Eliade și redescoperirea sacrului”). În anul 1990 a câștigat Marele Premiu francez al artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate. Este înhumat în parcela românească a cimitirului parizian de la Thiais.

·         2009 – Al Martino, un cântăreţ de balade pop care a avut succes cu peste 10 hituri, printre care: “I Love You Because”, “Spanish Eyes” şi “I Love You More And More Every Day”, a murit la vârsta de 82 de ani. Este vestit pentru interpretarea rolului lui Johnny Fontane, în stilul Frank Sinatra, în filmul „Nasul”.

·         2011: A murit la Bucuresti, antrenorul de handbal Oprea Vlase. A cucerit, cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo București  printre altele, opt titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965). Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (n. 1927, Buzau). A antrenat printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și Constructorul Arad. În 2009 a fost decorat cu ordinul „Meritul Sportiv” Cl. I. Este înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.

·         2011: Adina Caloenescu, pictor, grafician și gravor român (n. 1934)

·         2013: A murit Vasile Fanache, critic şi istoric literar (legat de tradiţia literaturii ardelene), eseist, traducător şi profesor; (n. 1934).

·         2013: A decedat  renumita cântăreaţă de muzică populară Angela Moldovan. Este cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei. S-a nascut in data de 19 septembrie  in anul 1927, la Chişinău, azi în R. Moldova. S-a mutat alaturi de familie la Targu-Mures, apoi la Timisoara si Suceava. Despre copilaria sa, Angela Moldovan povesteste ca a fost una tumultoasa, in timpul careia a colindat toata tara:`Cele opt clase de liceu, cum era pe atunci, le-am facut in cinci orase. Cand aveam un an, in 1928, am stat la Targu Mures. Acolo am invatat sa vorbesc si in romana si in maghiara. Apoi, la Timisoara, Suceava, Orhei. La Orhei ai mei revenisera in 1941, dupa ce armata romana eliberase Basarabia. Am facut doar un an de scoala acolo. Pentru a-mi continua gimnaziul, am fost trimisa la Iasi, unde am stat in internatul Liceului “Doamna Cuza”. O frumusete de palat, unde acum este televiziunea ieseana. Cand ai mei s-au refugiat iarasi de la Orhei, in 1944, ne-am stabilit la Alba Iulia, apoi la Dej, unde mi-am terminat liceul. Bacalaureatul l-am dat la Bistrita-Nasaud, caci acolo era centrul de sustinere a examenului`, povesteste insasi artista. Angela Moldovan a absolvit doua facultati, Conservatorul si Facultatea de Litere. In timpul studentiei, a cantat in corul Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. Melodia cu care s-a lansat Angela Moldovan este `La Oglinda`, inclusa pe albumul  „Mi-am facut bundita noua”,cantec pe care l-a invatat de la bunica sa din Basarabia. In anul 1952, interpreta s-a casatorit cu regretatul actor si regizor Victor Moldovan. In 1956, a intreprins cu Ansamblul Ciocarlia un turneu international pe traseul China, Coreea de Nord, Vietnamul si Uniunea Sovietica. Mai bine de sase luni a durat deplasarea, dintre care patru luni si jumatate au fost rezervate Chinei. In anul 1957, a fost acceptata in Ansamblul Armatei si a participat la Festivalul International al Tineretului de la Moscova, unde a castigat trofeul si Marele premiu pentru muzica populara. In 1962, Angela Moldovan a sustinut un turneu in Statele Unite Ale Americii, cu 64 de spectacole in 56 de orase. 
Repertoriul interpretei a fost facut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale. Artista emerita (1962), laureata a Ordinului “Muncii” clasa a III-a (1957) si clasa a II-a (1962), a Ordinului “Meritul Cultural” clasa a II-a (1967), Cavaler al Ordinului “Meritul National” (2003). Numeroase premii la festivaluri si concursuri nationale si internationale incununeaza cariera de peste jumatate de veac in slujba cantecului popular romanesc a doamnei Angela Moldovan.

Sărbători

·         Ziua internationala pentru reducerea riscului dezastrelor naturale

·         Calendar religios 13 octombrie 
- Calendar crestin ortodox: +Aducerea moaștelor Sf Ap Andrei la Iași;  
Sfintii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie; Duminica a 21 - a după Rusalii -  a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII - lea Ecumenic - Pilda semănătorului - Rugăciunea lui Iisus
- Calendar crestin greco-catolic: 
Sfintii mucenici Carp, Papil 
- Calendar crestin romano-catolic: 
Sfantul Eduard, regele Angliei

RELIGIE ORTODOXĂ 13 Octombrie

+Aducerea moaștelor Sf Ap Andrei la Iași;  
Sfintii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie; Duminica a 21 - a după Rusalii -  a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII - lea Ecumenic - Pilda semănătorului - Rugăciunea lui Iisus

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași – 

În anul 1996, la inițiativa și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost adusă la Iași, de la Catedrala mitropolitană din Patras (Grecia), racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. În data de 12 octombrie 1996 clerici și credincioși au fost prezenți pe Aeroportul din Iași, așteptând sosirea cursei speciale a companiei Olympic Airways care aducea în România cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei. Alături de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, pe aeroport au fost prezenți mai mulți ierarhi, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfințitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, și Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Avionul a aterizat la orele 15:00, delegația elenă fiind condusă de vrednicul de pomenire Mitropolit Nicodimos de Patras. După onorul militar a urmat o scurtă slujbă religioasă, în cadrul căreia s-a cântat, în limbile română și greacă, troparul alcătuit de Înaltpreasfințitul Nicodimos de Patras, special pentru acest eveniment. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat cuvântul de bun-venit, iar Întâistătătorul Mitropoliei de Patras i-a binecuvântat pe cei prezenți. Sfintele moaște au fost purtate în procesiune spre Catedrala din Iași. Coloana oficială a fost întâmpinată de un grup de buciumași, copii și tineri, elevi și studenți, dar și de mii de credincioși.

Duminică, 13 octombrie 1996, Sfânta Liturghie a fost oficiată în Catedrala mitropolitană din Iași, de un sobor de ierarhi, în fruntea cărora s-a aflat Mitropolitul de Patras, Înaltpreasfințitul Nicodimos, alături de care s-a aflat și actualul Patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Din soborul ierarhilor au făcut parte și: Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Lucian, Arhiepiscop al Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Gherasim al Râmnicului, Înaltpreasfințitul Epifanie al Buzăului, Înaltpreasfințitul Eftimie al Romanului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, vrednicul de pomenire Preasfințitul Ioachim al Hușilor, Preasfințitul Calinic, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și vrednicul de pomenire Preasfințitul Gherasim, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În data de 19 octombrie 1996, sfintele moaște ale Sfântului Apostol Andrei însoțite de delegația din Grecia s-au întors în Patras.

Pentru că aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei a fost o sărbătoare a întregii ortodoxii românești, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca, în data de 13 octombrie, să se facă pomenirea ‘Aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași‘.

Sfinții Mucenici Carp și Papil, Agatodor și Agatonica († 251) –

 Episcopul Carp din Tiatira (Asia Mică) și Papil diaconul său au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuției împăratului Deciu (249-251), din porunca guvernatorului Valeriu. Fiind chinuiți în orașul Tiatira, aceștia nu au apostaziat de la credința creștină. Valeriu le-a confiscat averea și îi trimite în Sardes, unde, pentru a-i speria în speranța că vor renunța la credința creștină îl omoară pe Agatador, un slujitor credincios al Sfinților care îi urmase în Sardes. Din acest oraș au fost duși în Pergam, orașul lor natal. Aici au fost din nou supuși supliciilor împreună cu sora diaconului Papil care vroia să moară pentru Hristos, dar pentru că de fiecare dată sfârșeau nevătămați, conducătorul Valeriu dă poruncă să li se taie capul.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic Florentie (sec. III).

Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Si fiind crestin si râvnitor binelui, ocara si defaima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, întarea pe crestini în credinta cea în Hristos si-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeiestilor porunci. Deci facând el asa a fost prins de guvernatorul cetatii si fiind întrebat, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala fara frica înaintea tuturor, ca este Dumnezeu mai înainte de veci si Facatorul tuturor; si ca zeii pagânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, arama, fier, idoli fara suflet si fara simtire. Acestea zicând, l-au batut cumplit, l-au spânzurat de un lemn si l-au strujit; si aprinzând foc mare l-au aruncat în mijlocul focului; iar el bucurându-se si rugându-se în taina si multumind lui Dumnezeu, s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 21 - a după Rusalii -  a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII - lea Ecumenic - Pilda semănătorului - Rugăciunea lui Iisus

Ev Ioan 17, 1 - 13

În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Şi acum, preaslăveşte-Mă  Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit şi n-a pierit niciunul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.

Ap Tit 3, 8 - 15

Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, întrucât acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apolo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc, întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

Predică la Duminica a XXI-a după Rusalii - Despre semănătorii cuvântului lui Dumnezeu (Pr. Ilie Cleopa)

Semănătorul din pilda Evangheliei de astăzi este Însuși Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El a ieșit din sânurile Tatălui, după cum Însuși a zis: „Eu de la Dumnezeu am ieșit“ (Ioan 17, 8), și a venit pe pământ să semene sămânța cuvântului Său.

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța Sa“ (Luca 8, 5)

 

 

Iubiți credincioși,

Semănătorul din pilda Evangheliei de astăzi este Însuși Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El a ieșit din sânurile Tatălui, după cum Însuși a zis: „Eu de la Dumnezeu am ieșit“ (Ioan 17, 8), și a venit pe pământ să semene sămânța cuvântului Său. Iar țarina în care a semănat sămânța Sfintei Evanghelii este lumea aceasta pe care El a făcut-o, după cum în altă pildă a zis: „Iar țarina este lumea“ (Matei 13, 38).

Din această pildă vedem că numai a patra parte din țarină, adică din lume, a fost pământ bun, care, primind sămânța cuvântului lui Dumnezeu, a crescut și a adus rod însutit (Matei 13, 23). Celelalte trei părți din țarină au fost drum călcat de oameni (Matei 13, 4), pietriș și pământ cu spini (Matei 13, 22), în care căzând sămânța cea bună a cuvântului, nu a rodit, ci s-a pierdut.

Deși „Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4), a cui este vina că numai o pătrime din lume se va mântui, primind sămânța cuvântului vieții și aducând roadă însutită? Toată vina acestei nerodiri, nu este a lui Dumnezeu, ci a omului care, prin așezarea rea a sufletului său, împiedică creșterea și rodirea seminței cuvântului dumnezeiesc. Trebuie să știm că Dumnezeu l-a făcut pe om cu voie liberă. El nu forțează ușa inimilor omenești, numai bate la ușa inimilor, precum scrie: „Iată, stau la ușă și bat. De va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra și voi cina cu el și el cu Mine“ (Apocalipsa 3, 20).

Dumnezeu este preadrept și preasfânt și nu voiește a mântui pe cineva cu sila, ci de bunăvoie. De la zidire El l-a încununat pe om cu voie liberă, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: „Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi“ (Psalm 5, 12); la fel Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu l-a lăsat pe om în mâna sfatului său (Efeseni 1, 11), adică liber să aleagă. Și dacă omul de bunăvoia sa lucrează faptele bune, atunci este iubit de Dumnezeu, după cum este scris: „Pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu“ (II Corinteni 9, 7). Altfel nu ar fi plată veșnică, nici muncă veșnică pentru păcate, dacă Dumnezeu ar sili voința omului spre bine, sau ar îngădui pe diavolul să ispitească pe om mai presus de puterea sa. Sfântul Apostol Pavel ne-a arătat acest adevăr, zicând: „Credincios este Dumnezeu să nu vă lase pe voi să fiți ispitiți mai presus de puterile voastre, ci odată cu ispita vă trimite și scăparea din ea“ (I Corinteni 10, 13).

Așadar, frații mei, toată vina nerodirii cuvântului lui Dumnezeu în inima omului, care de bună voia sa, din cauza necredinței sale, se face cale călcată de oameni, pietriș sau pământ cu spini. Omul, de bunăvoia sa, își alege viața sau moartea, iadul sau raiul. Cuvântul lui Dumnezeu se închipuie cu sămânța; pentru că precum sămânța este aruncată în pământ ca să rodească, tot așa și cuvântul lui Dumnezeu este semănat în inimile oamenilor, spre a aduce roadă. Și precum din sămânță, crescând, se face roadă pentru hrana trupească, cum ar fi grâul, orzul, porumbul și alte plante și arbori, tot așa și sămânța cuvântului lui Dumnezeu, semănându-se în pământ bun, rodește hrana cea sufletească și nepieritoare. Și precum sămânța nu rodește în orice loc s-ar semăna, ci numai în cel bun, la fel și cuvântul lui Dumnezeu nu rodește în inima fiecărui om, ci numai a celui ce este pământ bun, adică acel ce primește cu credință cuvântul vieții și îl lucrează, cum zice și marele Apostol Pavel: „credința este lucrătoare prin dragoste“ (Galateni 5, 6).

Numai această țarină duhovnicească poate aduce lui Dumnezeu rod însutit.

 

Iubiți credincioși,

V-am arătat că adevăratul semănător al cuvântului lui Dumnezeu este Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dar trebuie să știm că Dumnezeu, de la începutul zidirii a trimis mulți semănători ai cuvântului Său în lume. Așa au fost Patriarhii, Apostolii, Evangheliștii, Ierarhii, Mărturisitorii, Mucenicii și o mare mulțime de propovăduitori și dascăli, care au vestit și au semănat cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor.

Dar oare toți propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu au avut aceeași putere de convingere în sufletele oamenilor? La aceasta răspundem că toți au avut darul și puterea de a trezi mințile și inimile oamenilor la credința cea dreaptă în Dumnezeu, însă unii vesteau mai ales prin cuvânt; alții întăreau predica lor cu multe și mari minuni. Așa de exemplu, au crezut ca la trei mii de suflete când a predicat Apostolul Petru, pentru că s-au minunat, auzind pe Apostol predicând în diferite limbi. Au crezut ca la cinci mii de oameni, când același Apostol Petru a predicat pentru a doua oară, pentru că au văzut pe un olog din pântecele mamei sale vindecat, umblând pe picioarele sale.

Au crezut în Samaria bărbați și femei, când a propovăduit Apostolul Filip, pentru că mulți din cei ce aveau duhuri necurate și slăbănogii se vindecau. A crezut proconsulul Sergius Paulus din Insula Cipru, când propovăduia Apostolul Pavel, pentru că a văzut cum l-a orbit îndată pe Elima vrăjitorul. Cu adevărat semnele și minunile ajutau și întăreau propovăduirea Apostolilor, cum aceasta mărturisește și Marcu Evanghelistul, zicând: „Iar ei ieșind, au propovăduit pretutindenea și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul prin semnele care urmau“ (Marcu 16, 20).

Vedem, însă, că mulți au crezut și fără să vadă minuni. Oare ce minune a văzut famenul arap, dregător al puternicei Candachii, împărăteasa Etiopienilor, când Apostolul Filip i-a tălmăcit graiul proorocului Isaia, binevestindu-i pe Iisus Hristos? Nici o minune nu a văzut, însă auzind tâlcuirea Apostolului Filip, a crezut îndată și s-a botezat. Ce minune au văzut cei din Antiohia Pisidiei, când Apostolii Pavel și Varnava s-au arătat și i-au învățat credința în Hristos? Nici una. Însă neamurile de acolo, auzind propovăduirea, se bucurau și primeau cuvântul Domnului și au crezut câți erau rânduiți pentru viața veșnică. Nici o minune nu au văzut cei din Iconia, când iarăși aceiași Apostoli Pavel și Varnava, intrând în sinagoga lor, au grăit cuvântul lui Dumnezeu și mare mulțime de iudei și elini au crezut. Nici o minune nu au văzut atenienii, dar au crezut la propovăduirea lui Pavel, Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei. Ce minune făcea Sfântul Ioan Botezătorul, când propovăduia și zicea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor“ (Matei 3, 2)? Nici una, dar mergea către tot Ierusalimul și toată latura cea dimprejurul Iordanului și se botezau în Iordan de la dânsul, mărturisindu-și păcatele (Matei 3, 5-6).

Să ne punem întrebarea: prin ce mijloace și cu ce putere atrăgea acest dumnezeiesc prooroc, atâta mulțime de oameni la pocăință? Căci nici minuni nu făcea, cum am mai zis, nici mare retorică și filosofie nu întrebuința la convertirea celor ce veneau către el. Ci cu cuvinte scurte le zicea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!“ Atunci care era puterea și magnetul duhovnicesc ce atrăgea la el în pustie tot Ierusalimul și toată latura cea dimprejurul Iordanului? Era viața îngerească și cu totul sfântă a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Cu viețuirea cea mai presus de om el a pus în uimire și mirare mulțimea poporului.

Toți auzind de minunata lui viață, spuneau unii către alții: „Veniți să vedeți un mare prooroc care s-a arătat în pustiu! Veniți să vedeți un om mai presus de om, cum nu s-a mai arătat până acum între oameni. Veniți să vedeți un om sfânt, îmbrăcat cu peri de cămilă și încins cu brâu de curea, care se hrănește numai cu muguri de copaci și cu mierea amară pe care o fac albinele sălbatice prin peșterile pustiului" (Marcu 1, 6). „Veniți să vedeți și să auziți de la acest preaminunat prooroc, cum cheamă pe toți la pocăință și spune, că s-a apropiat împărăția Cerurilor!" (Matei 3, 2).

Așa, auzind unii de la alții, se grăbeau și alergau către Iordan să vadă un asemenea om sfânt și mare prooroc. Veneau cei îmbrăcați în haine de mătase și de mare preț să vadă pe cel îmbrăcat în peri de cămilă. Veneau cei ce aveau palate și dormeau pe paturi moi și scumpe să petreacă în aer liber sub cerul senin al nopții și sub arșița soarelui de ziuă și să doarmă pe rogojini și chiar pe nisipurile și prundurile Iordanului și primeau de bună voie cele neobișnuite lor, cu mare dragoste și evlavie, numai să vadă viața cea prea aspră și minunată a dumnezeiescului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Căci minunea vederii lui depărta de la dânșii osteneala călătoriei obositoare. Bine a zis unul din Sfinții Părinți, că: „Virtutea este cu mult mai vrednică de cinste decât bogăția și viața cea liniștită, mai slăvită decât mulțimea aurului!" (Filocalia, vol.I, p. 172).

Cu adevărat, frații mei, de la semănătorii cuvântului lui Dumnezeu, adică de la preoți, pe lângă meșteșugul bunei vorbiri și cunoștința Sfintei Scripturi, se cere și filosofia cea practică, adică trăirea lor potrivit cu învățătura Evangheliei. Și chiar de nu putem pune în practică cele ce învață. Căci acest lucru este cu anevoie celor neputincioși, măcar câtuși de cât să ne rugăm la bunul Dumnezeu, să ne dea și nouă o fărămitură din lucrarea celor ce se silesc spre mântuire.

Unii din dumnezeieștii părinți, voind a ne învăța că se cade și prin trăire să predicăm altora, au zis: „Taci tu, să vorbească faptele tale" (Nil Ascetul, Cap. 28). Altul a zis: „Mustră și învață pe alții, prin puterea faptelor și nu prin multă vorbire" (Filocalia, vol. X, 1981).

Sfântul părinte Isaac Sirul, arătându-ne că a predica prin trăire este lucru mult mai înalt decât a vorbi fără de lucrare, zice: „Altul este cuvântul din lucrare și altul este cuvântul cel frumos și fără iscusința lucrului".

Se cuvine ca păstorii Bisericii, preoții și episcopii, în trei feluri să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu: cu gura să predice, cu mâna să scrie cele spre învățătură și zidire sufletească, iar al treilea, păstorii trebuie să predice pe Hristos cu viața lor proprie prin lucrarea faptelor bune.

Acestea sunt pe scurt datoriile păstorilor Bisericii lui Hristos. Să amintesc acum și datoriile celor ce ascultă și primesc cuvântul lui Dumnezeu, prin gura arhiereilor și a preoților care au binecuvântarea Bisericii de a predica cuvântul lui Dumnezeu în lume.

Prima datorie a credincioșilor noștri este să nu judece pe preoții Bisericii, care sunt sfințiți și numiți canonici de Episcopul locului, să fie slujitori și predicatori ai cuvântului lui Dumnezeu, cât timp aceștia predică dreapta credință și adevărul Sfintelor Scripturi, chiar dacă unii au ca oameni unele neputințe și slăbiciuni. Cine nu cunoaște din Sfânta Evanghelie, cât de vicleni, de mincinoși, zavistnici, mândri și fățarnici erau cărturarii, arhiereii și fariseii de pe vremea Mântuitorului, pentru care Însuși Dumnezeu-Cuvântul, de atâtea ori cu vaiul i-a amenințat (Matei 23, 13-29)? Dar poporului nu i-a dat voie să-i judece ci le zicea: „Toate câte vor zice vouă făceți-le și păziți-le“ (Matei 23, 3).

Însă trebuie să știm că nici sfințenia preotului nu este pricina rodirii cuvântului lui Dumnezeu, nici răutatea sau păcatele lui nu sunt împiedicarea rodirii cuvântului său. De exemplu dacă un plugar are în sacul său sămânță bună, fie de grâu, de porumb, de orz, sau de alte plante și dacă el ar fi un bețiv sau alte păcate ar avea, ce piedică are sămânța lui de a rodi, când ea ar fi semănată în pământ bun?

La fel și cuvântul Domnului nu are nici o piedică de a rodi, de va fi semănat în pământ bun, deși preotul ar avea unele păcate sau neputințe omenești. Cine are o așezare sufletească bună și primește cu credință cuvântul lui Dumnezeu, acela aduce roade însutite, măcar de ar primi cuvântul Domnului chiar de la un păstor păcătos. De aceea a zis unul din sfinții părinți: „Cuvântul folositor auzind, nu judeca pe cel ce îl vorbește, ca să nu pierzi pe lângă folosul cuvântului și roada cea din credință".

Iubiți credincioși,

Deci, dacă învățătorul seamănă sămânța cea bună a cuvântului lui Dumnezeu și învață dogmele dreptei credințe și legile cele dumnezeiești rânduite de Biserica Ortodoxă, cu mare credință și evlavie să-l ascultați că mare folos veți avea. Nu este nevoie ca să se caute numaidecât la viața lui. Iar dacă vom înțelege că cel ce predică este sectant și seamănă neghinele cele vătămătoare de suflet ale ereziilor și sectarilor, rătăciți de la dreapta credință, atunci să ne astupăm urechile și să fugim din fața acestor predicatori, ca din fața unor lupi îmbrăcați în piei de oi și ca niște șerpi veninoși, care prin predica lor seamănă neghina în țarina lui Hristos și otravă pentru sufletele cele neîntemeiate în adevărul dreptei credințe.

După cum vedem cu toții, astăzi în țarina lui Dumnezeu, care este lumea aceasta, au ieșit fel de fel de semănători și predicatori, dar nu toți seamănă sămânța cea curată și adevărată a cuvântului lui Dumnezeu. Ci unii dintre ei seamănă neghinile vrăjmașului (Matei 13, 39), alții seamănă erezii, amestecând cuvântul Domnului cu semințele blestemate ale înșelăciunilor și ale rătăcirilor sectare. De aceea, frații mei, vă rog să fiți cu mare grijă și să nu primiți sfaturi și învățături de la oricine vorbește, ci numai de la slujitorii Bisericii lui Hristos.

Aduceți-vă aminte de învățătura Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, mare cuvântător de Dumnezeu care ne sfătuiește, zicând: „Nu dați crezare oricărui duh, ci ispitiți duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume“ (I Ioan 4, 1). Iar dacă se întâmplă să auziți asemenea predicatori și prooroci mincinoși, adică sectanți, nu-i ascultați, ci părăsiți-i și alergați la preoții dumneavoastră și la toți cei ce au iscusință în Sfintele Scripturi și care sunt fii adevărați ai Bisericii Ortodoxe și de către aceștia vă lămuriți și vă luminați și vă călăuziți spre Hristos. Cereți sfatul preoților care au învățat și cunosc Sfânta Scriptură, ca să nu cădeți pradă lupilor celor îmbrăcați în piei de oi și mincinoși prooroci, care, după cuvântul Domnului, „pe mulți vor înșela“ (Matei 24, 11).

Luați aminte și la cuvintele Sfintei Scripturi, care ne învață zicând: „Sfatul bun te va păzi și cuvântul drept te va apăra“ (Pilde 2, 11). Și iarăși, de cele scrise: „Cei ce n-au cârmuitori cad ca frunzele, iar mântuirea stă întru mult sfat“ (Pilde 11, 14).

Să cerem sfatul preoților și călugărilor, ori de câte ori avem vreo nedumerire și nu înțelegem cele ce citim sau auzim. Este un semn de mare mândrie a nu cere sfat când suntem în nedumerire și nu putem înțelege Sfânta Scriptură. Aduceți-vă aminte de cele întâmplate cu famenul, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care se întorcea de la Ierusalim acasă, și șezând în carul său, citea pe proorocul Isaia. Iar duhul a zis lui Filip Apostolul: „Apropie-te și te lipește de carul acesta. Și alergând Filip, l-a auzit citind pe proorocul Isaia și i-a zis: Înțelegi cele ce citești? Iar el a zis: Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Și a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el în car și să-i explice cele ce nu înțelegea (Fapte 8, 27-31). Așadar, frații mei, să știți că în Sfânta Scriptură sunt locuri tainice, acoperite și cu anevoie de înțeles, și dacă cineva citește sau ascultă din ea și n-are călăuză spre a-l face să înțeleagă, ușor cade în rătăcire și se depărtează din sânul Bisericii lui Hristos.

Sfânta Scriptură, frații mei, este ca o mare fără fund a înțelepciunii lui Dumnezeu și oricine voiește să străbată această mare fără să știe a înota, se încurcă în ea, și în loc de folos poate să-și piardă mântuirea sufletului său. De aceea faceți ceea ce a făcut famenul Candachiei, de care am amintit mai sus, și întrebați pe preoți, ori unde nu înțelegeți adâncimea Sfintelor Scripturi.

Tocmai acest lucru a fost pricina rătăcirii de la adevăr a atâtor mii de suflete, care au căzut în erezii și în diferite secte, că au voit să se conducă după capul lor și să explice liber Sfânta Scriptură. Sfântul Casian Romanul, zice: „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească" (Filocalia, vol. IV, p. 135).

Deci, rugați-vă cu credință Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Păstorul cel mare al Bisericii creștine, să rânduiască preoți și ierarhi buni în fruntea Bisericii Sale. Apoi să dea sămânță bună, adică cuvinte înțelepte, pline de har, tuturor preoților care vă păstoresc. Iar dumneavoastră să vă dea Dumnezeu darul înțelepciunii, al blândeții și smereniei, al dreptei credințe și al ascultării ca să împliniți cu fapta ceea ce vă învață Hristos prin preoți, prin Sfinții Părinți și prin Sfânta Scriptură. Amin.

ARTE 13 Octombrie

MUZICĂ 13 Octombrie

Scarlatti Harpsichord Baroque Music - Classical Music HD

3 Hours of Beautiful Cello Violin Piano Flute Music | Instrumental Music

MUSICA DE GITANOS- Selección de Cecil González

Donkey Serenade - The Hofgarten Ballroom Orchestra! (Album) (Lyrics) 1080p #ProfHowdy

POEZIE 13 Octombrie

De Adrian Păunescu

Încerc, pe parcursul mai multor zile să prezint, în ordine alfabetică, lucrări ale marelui nostru poet național. Alegerea îmi aparține!

O veste

Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva, 
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.

Din aceasta clipa, ea nu mai exista, 
De pamant e floarea trupului plapand, 
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.

Se apleaca-n berna la feresti lumina, 
Toata vestea buna e o veste rea, 
A murit sarmana, blanda Tanti Tina, 
Noapte buna, Tanti, obosita mea.

Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost, 
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.

Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant, 
Marea datorie, vama pamanteasca, 
Prin batranii nostri ce devin pamant.

Pastel de toamnă I

Pe muntele negru de frunza de vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Când spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.

Si sunt întrebari prin natura puzderii
Si sfârâie ploaia dintâi ca o ceara
Si vara ne-nchide în toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.

Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Ca suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie posta si moartea. 

Recviem pentru poetul poeziei

Am asteptat sa treaca timp destul
Pentru-a putea in liniste inchide, 
Ca pe-un zavor de taina, glasul meu, 
Plangand pe cel din urma Philippide.

Cei ce i-au luat din drept imbraca azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe, 
Tristetea lui de om insingurat, 
Mantaua lui, de veghe si de moarte.

Poporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut, 
Te-ai invatat cu mortile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vesti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc, 
Pisicile din ochi isi pierd din raza, 
O-nvalmaseala-n creier toti simtim
Parca nici luna nu mai lumineaza.

In toate cate-au fost era si el, 
Cu partea lui de liniste si bine, 
Ce n-a putut la altii pedepsii
El a tacut si-a pedepsit in sine.

Si-atat de bun, si-atat de impacat
Nederanjandu-si epoca-ncordata, 
Incat el - mort de mult ni se parea
Si-acum murind murea inca o data.

Am asteptat sa taca surzii lui, 
Ce-n remuscare nu sfarsesc a-l plange, 
Dar boala lui nu-i boala pentru ei, 
Ca-n vine au cerneala si nu sange.

A fost boier, dar si mai mult poet, 
Atlant de iluzorii Atlantide, 
Da, Doamne, vreme buna-n Univers
Pe unde-i sufletul lui Philippide.

Pentru-nceput inalta mila ta
Sa-i dea ceva sa simta si sa scrie, 
Si vei vedea ca insuti de cuprinzi
De omeneasca lui melancolie.

Apoi, cand te vei supara pe el, 
Ca are dor de carti si dor de duca, 
Sa-i interzici sa scrie ca poet, 
Dar da-i ceva, in ceruri, sa traduca.

Si pedepsit, ca si pe-acest pamant, 
Nestiutor de uneltiri perfide, 
Din cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis
Si noua pe poetul Philippide.

Psihoza buletinului de stiri
Produce-un fel de rea imunitate, 
Nici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor, 
Ce-i ras, ce-i tragedie dintre toate.

O zi ca multe altele a dat
Furtuni, rapiri, ciocniri, efemeride, 
Si intre doua stiri despre petrol, 
" A incetat din viata Philippide".

Deloc orgolios si agresiv, 
Dispus mereu in taina sa si moara, 
Sa nu cumva sa credeti, scribi marunti, 
Ca actiunea voastra-i mai usoara.

Un ultim Philippide a murit, 
Cazand scarbit in mit si-n transcendenta, 
Dar alti poeti au rasarit pe loc
Sa umple dureroasa lui absenta.

El v-a iertat, dar nu va iarta ei, 
Ca umiliti si-ati umilit poetii, 
Poetul poeziei a cazut, 
Dar il vor razbuna poetii vietii. 

Scrisoare către Guvernul României

Ce sorcova si târguri ai în steag
Si ce posirca îti balteste-n sânge, 
Guvern al inanitiei, beteag, 
De nu auzi Ardealul care plânge?

Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor
Ca sunt abuzuri cu nemiluita
Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor
Românii din Covasna si Harghita?

De propria ta tara te feresti
Si imposibil s-o conduci îti este, 
Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti, 
Guvernul unei alte Budapeste.

La noi acasa, altii sunt stapâni, 
Bati temenele la Înalta Poarta, 
... Persecutati, doar fiindca sunt români, 
Românii din Ardeal nu te mai iarta.

Guvern de indigo si din mancurti, 
Te blestema, descoperindu-ti vina, 
Ceilalti români, vânduti la alte Curti, 
În Basarabia si Bucovina.

Guvern al României, surdomut, 
Esti plin de pacaleli si plin de fumuri, 
Dar clopote de moarte au batut
Pentru acest popor ajuns pe drumuri.

Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig, 
Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana, 
Prin lanturi si prin foame si prin frig, 
Însângerând conditia umana.

Tu esti în stare sa ne-ntorci pe toti
La cea dintâi Comuna Primitiva, 
Sa fim un neam de criminali si hoti, 
Ce-si jefuieste propria coliva.

Guvern fara de tara, pune punct
Acestei fraze care te cuprinde
Si-ngroapa idealul tau defunct
În groapa României suferinde.

Si lasa-ne! Dispari în mod brutal, 
Elibereaza, cu grabire mare, 
De boala ta, românii din Ardeal, 
Guvern murdar de propria tradare! 

Dante Alighieri

Biografie

Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florenţa - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet şi filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad").

"Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav şi liniştit. Avea o faţă lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru şi des, totdeauna cu o căutătură melancolică şi gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).

Viaţa lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florenţa. În acea perioadă, Florenţa era pe cale să devină oraşul cel mai important şi puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi şi meseriaşi înlătură supremaţia nobilimii şi, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerţului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorităţii temporale a papei, şi "Ghibellini", partizani ai primatului politic al împăraţilor germani ai "Sfântului Imperiu Roman", se transformă într-un război între nobili şi burghezie. La naşterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florenţa se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere şi Ghibellinii sunt expulzaţi din oraş. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracţiuni: "bianchi" (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - şi "neri" (negrii).

Dante se naşte la Florenţa pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie şi tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereţii, după cum singur spune în opera sa "La Vita Nuova", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în "La Vita Nuova" şi mai târziu în "Divina Commedia".

Se cunoaşte puţin despre educaţia primită, dar creaţiile sale scot în evidenţă o erudiţie deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia şi retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în "Divina Comedie". În Florenţa, audiază prelegerile de filozofie şi teologie la şcolile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) şi dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel şi pe Toma d'Aquino . Se ştie că în 1285 Dante se afla în Bologna şi este foarte probabil să fi studiat la vestita Universitate din acest oraş.


Dante Alighieri - portret de Sandro BotticelliLa vârsta de 20 de ani se căsătoreşte cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparţinând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni şi Antonia.

În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicaţii puerperale, Dante începe să scrie "La Vita Nuova". În acelaşi timp se angajează în viaţa politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului "Sfântului Imperiu Roman" mitul unei posibile unităţi politice. Totuşi, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluşi de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creaţiei literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiţia ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporaţie artizanală. Dante se înscrie în corporaţia medicilor şi farmaciştilor, şi în cea a bibliotecarilor, cu menţiunea de "poet". Se afiliază fracţiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influenţei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295 este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei şase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "Signoria". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" şi "negrii" - din rândul Guelfilor, au fost exilaţi pentru a se menţine liniştea în oraş. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracţiunea "negrilor" preia puterea politică în Florenţa, lui Dante i se interzice prezenţa în oraş şi este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florenţa. Convins că a fost înşelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie".

Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranţele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităţilor dintre oraşele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea oraşului Florenţa îl invită să se întoarcă din exil, dar condiţiile umilitoare erau aceleaşi ca pentru un infractor iertat. Dante resipnge cu demnitate invitaţia, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea ("senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai"). În 1319 Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul oraşului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie şi moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găseşte şi astăzi mormîntul său, deşi florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.

Opera
Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generaţia următoare cu Petrarca şi Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renaşterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia şi Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "Dolce Stil Novo". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providenţa este determinantă pentru evenimentele din viaţa oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.

Cântul XXVI

Florenţo, poţi sălta! Căci mare-n lume
eşti tu, şi baţi aripi pe-uscat şi mare,
şi-ncep şi-n Iad să ştie de-al tău nume!

Pe-atari de-ai tăi, pe cinci aci-n pierzare,
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine,
dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare.

De are-un vis în zori izbânzi depline,
vedea-vei tu-n curând – o, nu te teme! –
ce Prato vrea, nu şi-alţi duşmani cu tine.

De-ar fi şi-acum că n-ar fi prea devreme!
De ce nu e, căci tot va fi odată!
Târziu de-o fi, cu-atât mai greu voi geme.

Plecând de-aici pe coasta dărâmată,
ce scări ne-a dat dintâi în jos pe ea,
urcam târât de mână de-al meu tată,

şi,-urmând pustiul drum ce mă ducea
pe jgheaburi şi pe stânci, n-aveam putere
decât făcând picior din mâna mea.

Durere-atunci simţii, şi simt durere
şi-acum de ce-am văzut aici, şi-astfel
îmi ţin ingeniu-n frâu mai cu putere

să n-aibă căi ce n-au virtutea ţel,
căci dac-o zodie-ori mila cea divină
mi-a dat vrun dar, să nu-mi bat joc de el.

Precum ţăranul stând pe vro colină,
pe-un timp când suie spre zenit fugarii
Acel ce lumii-ntregi îi dă lumină,

când muştele s-ascund şi ies ţânţarii,
câţi vede licurici prin valea, poate,
pe unde-arase-ori puse viţei parii;

aşa-ntr-a opta bolgie-a tristei gloate
văpăi luceau, precum văzui de-afară,
când fui de unde-n fund s-arată toate.

Cum cel pe care urşii-l răzbunară
văzu că-i piere-n car conducătorul,
când roibii drept spre cer îl ridicară,

şi nu-i putea urma cu ochii zborul,
când nu văzu decât urcând spre stele
un pumn de foc pierind încet ca norul;

aşa la gura gropii-umblau şi-acele
văpăi, şi-n toate-ascuns era vrun ins,
dar n-arătau ce furt închid în ele.

Eu stând pe punte ca să văd, m-am prins
de-un colţ al asprei stânci, fără de care
puteam să cad chiar fără de-a fi-mpins.

Virgil văzând atenta mea mirare:
– "În orice foc e câte-un duh, al cui
vestmânt e tocmai cazna care-o are".

Răspunsei eu: – "Acum, căci tu mi-o spui,
sunt şi mai sigur, dar ştiui de-ndată,
că este-aşa, şi tocma' vream să spui:

Ce duh e-n flacăra la vârf crăpată,
cum fu ieşind pe-un rug, ce mistuise
cu frate-său pe Eteocle-odată?".

– "În ea e Diomede",-a zis, "şi-Ulise,
uniţi aici de-un foc mistuitor
precum, trăind, o furie-i unise.

Spăşesc în foc scornită cursa lor
a calului ce-ntrând făcut-a poartă
să ias-al Romei ne-ntrecut popor.

Plâng arta lor, din cauza cărei, moartă,
şi-azi plângi pe-Ahile al tău, tu, Didamie;
şi-au şi pentru Paladiu-această soartă."

– "De au şi-aici în foc vorbire vie,
te rog, maestre,-o, rogu-te să vrei,
şi-o rug-a mea te plece cât o mie,

să stai cu mine s-aşteptăm pe-acei,
ce ard acolea-n para cea cornută,
căci vezi aprinsul dor ce-l am de ei."

Răspunse el: – "Mi-e ruga ta plăcută,
şi demnă e, şi vreau a te-asculta,
dar gura ta de-acum să-ţi fie mută.

Vorbi-voi însumi eu, căci vrerea ta
eu bine-o ştiu, dar greci aceştia fură,
şi poate-or fi semeţi cu limba ta".

Când focul fu şi-n locul unde-avură
cuvintele şi loc şi timp în fine,
atari au fost din dulcea tatei gură:

– "Voi doi, pe cari-acelaşi foc vă ţine,
de-s vrednic eu răspuns să mi se deie,
şi-ori mare-ori mic de v-am făcut vrun bine

c-am scris trăind înalta-mi epopee,
să staţi, iar unul spuie dintre voi
pe unde-a mers prin sineşi ca să pieie!"

Şi-al vechii flacări cel mai lung vâlvoi
zbătut porni să scoată murmurarea
cum face-un foc bătut de vânt la noi.

Iar vârful ei aşa-şi făcea mişcarea,
părând al unei limbi ce-ar fi vorbit,
şi voce-a scos şi-a zis: – "După scăparea

de Circe-acea ce-un an m-a fost robit
aproape de Gaeta, mai nainte
de ce pe-aici troienii-au fost venit,

nici dor de fiu, nici mila de-un părinte
bătrân, pe-atunci, nici dragostea datoare
să curme-al Penelopei plâns fierbinte

n-au fost în stare-a-nvinge-a mea ardoare
să plec în lume ca să ştiu şi eu
şi-a altor neamuri vicii şi valoare.

Şi-aşa plecai cu-un singur vas al meu
pe-al mării sterp întins, numai c-o mână
de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu.

Văzui şi-un mal şi-alt mal al mării, până
la sarzi şi la ispani, văzui Marocul
şi câte ţări au marea-n jur stăpână.

Bătrân şi eu şi-ai mei eram, şi focul
topit, când am ajuns la acea strâmtime
în care-a-nchis Heracle-odată locul

ca mai spre-adânc să nu cuteze nime.
Lăsai Sevilla-n dreapta căii mele,
şi-n stânga Ceuta-n neguri de-adâncime.

«O, fraţi», am zis, «prin mii de mii de grele
sosiţi şi-n cel din urm-apus acum,
cu slabul rest al vieţii puţintele

ce licură de-abia pierdută-n scrum,
ce-ar fi, ca-n lumea cea făr' de fiinţe
noi dincolo de soare-am face-un drum?

Voi fii sunteţi ai nobilei seminţe
şi nu născuţi spre trai de dobitoc,
ci-onoare să cătaţi şi cunoştinţe!»

Şi-astfel redeşteptai atâta foc
cu-aceste vorbe câte-avui a spune,
că n-aş mai fi putut să-i ţiu pe loc.

Şi-ntoarsem prora iar spre soare-apune,
şi, tot la stânga-n larg pentru-alergare,
făcurăm din lopeţi aripi nebune.

Şi toate stelele ce-alt pol le are
luceau prin nopţi, şi-al nostru pol apus,
şi nici nu mai ieşea apoi din mare.

De cinci ori s-a aprins de jos în sus
şi tot de-atâtea ori se stinse luna
de când urmam ăst drum de care-am spus,

când negr-un munte şi-a ivit cununa
departe-n fund, prin zare-nnegurată
cum alta-n lume n-am văzut nici una.

Şi-un chiu ce-am scos se-ntoarse-n vai îndată,
căci noul mal o volbură născu
ce-a prins corabia-n proră să ne-o bată.

Trei roţi cu marea-ntreagă el făcu
şi-a patra oară pupa-n sus o-mpinse
şi prora-n jos, cum Altuia-i plăcu.

Şi-adâncul mării peste noi se-ntinse."

Cântul XXIII

Tăcuţi şi singuri, fără soţi, acum
mergeam, urmând din urmă pe părinte
cum merg şi fraţii minoriţi pe drum.

Dar cearta ce-o văzui mi-aduse-aminte
de-un şoarece şi-o broască despre care
Esop ne dă-ntr-o snoavă-nvăţăminte.

N-au "nu" cu "ba" mai mult asemănare
decât au astea două, dacă bine
priveşti şi-alături şi-nceput şi fine.

Şi-aşa cum dintr-un gând alt gând îţi vine,
alt gând din primu-aşa mi se născu
sporindu-mi spaima cea dintâi din mine.

Şi-aşa gândeam: motivu-n noi le fu
şi-a poznei cei de râs şi-a suferinţii
şi negreşit că li-e necaz acu.

Mânie dac-adaog rea-voinţii,
goni-ne-vor cum n-a gonit copoi
pe-un iepure ce-l ia de gât cu dinţii.

Simţeam de groază păru-n cap vâlvoi,
şi-am zis, atent în urm-având privirea:
– "De nu ne-ascundem repede-amândoi,

din Gheare-Rele, maistre, mi-e pierirea.
Îi simt cum vin pe urmă-ne-alergând,
aşa de vii îi văd cu-nchipuirea."

Iar el: – "De-aş fi şi-oglindă, mai curând
n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară,
precum ţi-am prins pe cea ce-o ai în gând.

Spre-a mele-a tale gânduri se-ndreptară,
egal cuprins având şi-acelaşi zbor,
şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară.

De-o fi pieziş la dreapta,-ncât uşor
să facă malul drum într-altă vale,
scăpăm de-nchipuita goan-a lor."

Dar n-a-ncheiat şi restul vorbei sale,
când şi văzui pe draci cu-aripi întinse
aproape-a ne-nhăţa sosind pe cale.

Virgil în braţe-atunci grăbit mă prinse,
precum de zgomot deşteptata mamă,
când vede-n casă lucrurile-aprinse,

apucă fiul spre-a fugi, şi-n samă
luând numai la el, ea nici pe sine
nu-şi dă răgaz s-arunce vro năframă;

aşa pe spate s-a lăsat cu mine
din vârf, pe coasta repede ce-astupă
din sus prăpastia văii cei vecine.

Nicicând nu cred pe-al morii scoc s-o rupă
deodată apa-n vale mai cu zorul
când este-aproape să s-azvârle-n cupă,

precum pe-acel perete-a curs cu zborul
Virgil, şi mă ţinea la pieptul lui
părând că fiu îi sunt, nu-nsoţitorul.

Abia ce-am fost ajunşi în fund, văzui
pe draci din zbor pe culme cum se lasă
drept unde-am fost, dar nu mă mai temui,

căci Pronia ce voi-ntr-a cincea plasă
să-i facă servi, de ei spre-a fi păzită,
le-a stins orice puteri din ea să iasă.

Aflarăm jos o ginte-aici, smolită,
umblând prin cerc cu mers nespus de lin,
plângând pe-o faţă jalnic de trudită.

Şi cape-aveau cu glugi lăsate plin
şi-adânc pe ochi, şi-n felul cum le taie
la rasa lor monahii de la Rin.

De aur faţ-aveau, părând văpaie,
dar grele-atât prin plumbul blănii lor,
că Frideric pe-a lui le-avea de paie.

Ah, trist veşmânt, în veci obositor!
Şi-n rând cu ei, întorşi la stânga iarăşi,
mergeam atenţi cum plânge-acest popor.

Dar, strâns de drumul strâmt şi de povară-şi
aşa de-ncet venea, că-n rând cu mine,
aveam tot noi cu orice pas tovarăşi;

deci zisei: – "Tată, caută pe-oarecine
cu nume",-am zis, "şi fapte cunoscute
şi-aşa mergând, tu vezi pe lângă tine."

Şi-un duh din dos, fiindu-i cunoscute
cuvintele toscane: – "O, staţi, voi cei
ce-n neagra noapte-aşa fugiţi de iute,

că poate pot să-ţi dau şi eu ce vrei!"
S-a-ntors atunci Virgil privind prin vale,
şi: – "Aşteapt",–a zis, "şi mergi încet ca ei."

Şi stând văzui pe doi zorind pe cale
cu mare dor de-a fi cu noi în rând,
ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta cale.

Sosind, ei m-au privit mult timp tăcând
şi-n sus ţineau chiorâş căutătura;
se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicând:

– "Acesta parcă-i viu că-şi mişcă gura.
Iar de nu-s vii, cum n-au aceste blane,
ce drept al lor le iartă-ncărcătura?"

Şi-apoi: – "Tu, oaspe-al turmei cei sărmane
de trişti făţarnici, te rugăm să spui,
şi nu ne-ascunde, cine eşti, toscane?"

– "Născut am fost", răspunsei, "şi crescui
la mândrul Arno-n marea lui cetate,
şi-am trupu-acel ce-apururi îl avui.

Dar cine voi, a căror distilate
dureri prin ochi sunt chin vederii mele?
Ce chin e-n voi ce-atât de-amar v-abate?"

Răspunse-un ins: – "Aceste haine grele
în cari suntem cu plumb aci-mbrăcaţi,
cântaru-l fac să geam-astfel sub ele.

Noi din Bologn-am fost, doi veseli fraţi,
Lodringo el, eu Catalan, şi-odată
de-a ta cetate ambii-am fost chemaţi,

cum şi-alte dăţi chemă, spre-a fi păstrată
odihna ei, dar noi i-am fost atari
precum Gardingul şi-astăzi mai arată."

Eu vrui atunci să zic: – "Voi răii, cari...",
dar n-am mai zis, căci văzul mi se duse
pe unul răstignit şi-nfipt cu pari.

Văzând că-l văd, întreg el se distruse,
suflând în barbă-şi cu-ndelung oftat;
iar popa Catalan, care-l văzuse:

– "Acest înfipt ce-l vezi", a zis, "da sfat
iudeilor că, spre-a-mpăca poporul,
un om căznirii trebuie-a fi dat.

Stă gol cum vezi şi-nchide-n drum ponorul,
şi trebuie să simtă cât de grei
sunt toţi cari trec şi pun pe el piciorul.

Şi socrul său e-n bolgie-aici, şi-acei
ce-au fost cu el părtaşi în sfatul care
a fost sămânţa rea pentru iudei."

Văzui şi pe Virgil cum sta-n mirare
de-acest întins în cruce-astfel precum
etern va sta-ntr-atât de tristă stare.

Se-ntoarse-apoi spre Catalan: – "Şi-acum,
să-mi spui, de eşti stăpân al vrerii tale,
nu este-aici la dreapta-ne vrun drum

pe care să ieşim dintr-astă vale
spre-a nu constrânge iarăşi îngeri răi
cu noi să vie-a ne-arăta vro cale?"

– "Aproape-aici, s-o vezi cu ochii tăi",
răspunse el, "din marea râpă pleacă
un arc ce trece toate-aceste văi,

ci-i rupt aici şi nu e drum să treacă,
dar lesne-o să suiţi şi pe ruine,
că zac în fund spre coasta ce se pleacă."

Puţin Virgil a stat retras în sine
şi-apoi: – "Acel ce-nţeapă răii-n lacul
de smoal-a lui, ce rău şi-a râs de mine!"

– "Eu şi-n Bologn-am auzit că dracul
e sac de vicii şi minţind mereu,
că-i tată al minciunii",-a zis monacul.

Cu paşii mari porni maestrul meu,
având puţin pe-obraji a furiei floare,
şi-aşa, lăsându-i pe-ncărcaţi, şi eu

pornii pe urma dragilor picioare.

Cântul XXVIII

Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui
şi-oricât repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atâtea răni şi sânge cât văzui?

Prea slab-ar fi o limbă orişicare,
căci loc în ele-atât de mult a strânge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.

Şi chiar s-aduni pe câţi avur-a plânge
cândva-n Apulia-n ţara cea-ncercată
vărsat de oşti romane-atâta sânge;

pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreşind ne-arată;

pe toţi răpuşii luptei dureroase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-arată şi-azi la Ceperano oase

pe-un câmp pe care-apulii-au fost mişei;
şi-acei ce-au stat la Talliacoz să-nfrunte
pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puţintei;

s-arate toţi străpunse membre-ori ciunte;
mizeria le-ar putea-nmiit să-ncapă
spre-a fi-n tabloul ăstei bolgii crunte.

Stricat la fund ori doage-un vas nu crapă,
ca unul ce-l văzui cu răni cumplite
crăpat din gură până p-unde-l scapă,

cu maţele-ntre glezne-mpletecite,
cu coşul spart, şi scos urâtul sac
ce schimbă-n scârnă tot ce gura-nghite.

Iar el, văzând că fix acu-l atac,
deschise-n piept o largă căscătură
cu mâinile şi: – "Vezi cum mă desfac,

şi vezi ce cazne Mohamet îndură!
Ali e cel ce-mi plânge-aici în faţă
cu cap crăpat din vârf până sub gură.

Şi toţi pe câţi îi vezi aici, în viaţă
rupturi urziră şi scandal, şi-atare
scandal acum în trupuri au să-l paţă.

Un diavol stă-n adânc acolo, care
ne este-al nostru-atât de crud călău
şi-n spadă ia din nou pe fiecare

când rana-şi umple-ntregul drum al său,
căci nu ne-ntoarcem să ne crape iară,
decât când ni s-a-nchis întâiul rău.

Dar cine eşti, că stai un pierde-vară
pe zid, cătând s-amâi ori să ridici
pedeapsa ta ce-acuzele ţi-o dară?"

– "El nici nu-i mort", a zis Virgil, "şi nici
împins de culpe nu la caznă vine,
ci numai spre-a cunoaşte ce-i pe-aici,

iar eu, ce-s mort, îl port prin Iad cu mine,
din cerc în cerc, şi-aievea e ce-ţi spui
pe cât de-aievea-i că vorbesc cu tine!"

Prin gropi mai mulţi de-o sut-atunci văzui
c-au stat şi mă priveau ca pe-o minune,
uitând de cazna lor, la vorba lui.

– "Deci, dac-o fi să ieşi din Iad, tu-i spune
lui Fra Dolcin, de nu vrea să-mi urmeze
aci-n curând, provizii să-şi adune,

ca nu cumva zăpezi ce-s să s-aşeze
să dea Navarei gloria de-a-l răpune,
căci lesne-altfel el nici n-o să-l vâneze!"

'Nălţase-al său picior, pe când ne-a spus
acestea el, şi-apoi în vânt rămasul
picior l-a-ntins să calce, şi s-a dus.

Şi ras până-n sprâncene-avându-şi nasul
şi gât străpuns, şi-o singură amară
de-ureche-având, un duh, oprindu-şi pasul,

mirat şi el ca mulţi ce s-adunară,
cu mâinile-a căscat gâtlejul său
ce roş de sânge-ntreg era pe-afară,

şi-a zis: – "Tu cel ne-mpins de nici un rău,
şi-mi pari ştiut din lumea cea rămasă,
de nu mă-nşel prea mult în chipul tău,

pe Pier Catani nu-l uita pe-acasă,
de-o fi să vezi iar vesela câmpie,
ce din Vercel spre Marcabò se lasă.

Şi-n Fano fă-i pe cei doi buni să ştie,
pe Meser Guido şi Angelel, că-n van,
de nu ni-e dat un văz a ce-o să fie,

zvârliţi vor fi la malul adrian,
de gât cu piatră, de pe propria navă,
trădaţi prin sila unui crud tiran.

Din Cipru până-n Gades o ispravă
nici de corsari şi nici de ginţi eline
Neptun n-a mai văzut aşa grozavă.

Acel infam c-un singur ochi, ce ţine
provincia, care-un soţ aci-ntre noi
să nici n-o fi văzut, ar vrea mai bine,

la sfat chema-i-va şi va face-apoi
că rugi şi vot la stâncile Focarei
să n-aib-a face-n veci aceştia doi."

Iar eu: – "Pe-acel cu clipele amarei
vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut,
declară-mi-l", am zis, "şi-arată-l care-i?"

Prinzând pe-un soţ de falcă, l-a făcut
să-şi caşte gura larg nenorocitul,
şi: – "Acesta-i", zise, "dar aici e mut!

Un preget stinse-n Cezar, el gonitul,
când spuse-aşa că orice-ntârziere
cu daune-o plăteşte pregătitul."

Oh, ce-ngrozit părea-ntr-a sa tăcere
ăst Curio, cu limba ruptă-n gură,
el, cel ce-n grai fu numai spini şi fiere!

Cu mâini tăiate-atunci, prin zarea sură
alt ins 'nălţându-şi astfel ciotul lor
încât de sânge-obrajii i s-umplură:

– "Vorbeşte şi de Mosca-ntre popor,
acel ce-a zis: – «Să-ncepi, şi eşti pe cale,
şi-a multui rău fu-n Tosca ta izvor...»"

– "Şi moarte",-adausei eu, "familiei tale!"
Şi-amar atunci pe-amar văzui cum pune
şi trist s-a dus topit în el de jale.

Dar eu mai stetei spre-a privi-n genune,
şi-un fapt văzui pe care n-aş avea
curaj, în lipsă de dovezi, a-l spune,

de n-ar sta martor conştiinţa mea,
ăst sincer soţ ce pe-om îl face tare
cât timp se simte fără pată-n ea.

Văzui un trunchi fără de cap, şi-mi pare
că şi-azi îl văd, şi sigur îl văzui
umblând şi el ca şi-alţii orişicare.

Ţinea de păr în mână capul lui,
cum porţi un felinar în mâna vie,
iar capul ne-a văzut şi-a scos un hui!

El singur îşi era a sa făclie:
cum doi într-unul sta, şi unu-n doi,
o ştie-Acel ce-aşa voi să fie!

Când drept sub poala punţii-a fost apoi,
ne-ntinse capu-n mână ridicată
spre-a-i face glasul mai vecin cu noi,

şi-a zis: – "Priveşte groaznica răsplată,
tu, cel venit pe-aici ca ştiri s-adune,
şi vezi de-a fost mai mare chin vrodată.

De mine deci spre-a şti la vii ce spune,
să ştii c-am fost Bertrand de Born, acel
ce rău imbold fu regelui cel june.

Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel
aşa-i făcui ca prin urzeli spurcate
pe David şi-Avsalon Ahitofel.

Fiindc-am rupt persoane-astfel legate
port capul despărţit, cum vezi tu bine
de viaţa sa ce-n trunchi dincoace bate.

Şi-aşa s-observă contrapunctu-n mine."

TEATRU/FILM 13 Octombrie

În regia Lucian Pintilie

Biografie Lucian Pintilie

Lucian Pintilie, năcut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina - decedat la 16 mai 2018, a fost unul dintre cei mai mari regizori de teatru și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Lucian Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.

Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).

În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio din Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).

În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?" după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze.

În 1992, a realizat filmul "Balanța", cu o distribuție memorabilă: Răzvan Vasilescu, Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc, Florin Călinescu, Marcel Iureș, Dan Condurache, Emil Hossu.

În 1998 Lucian Pintilie obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română "Terminus paradis".

În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice".

Filme cu Lucian Pintilie

Ascunde

·         Filmare/Filmage (1992)

·         Portret - Lucian Pintilie (1991) - el însuși

·         Realitatea ilustrata (1969)

·         Valurile Dunării (1960)

Filme regizate de Lucian Pintilie

·         Tertium non datur (2006)

·         Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)

·         După-amiaza unui torționar (2001)

·         Terminus paradis (1998)

·         Prea târziu (1996)

·         Lumiere et compagnie / Lumiere and Company (1995)

·         Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer

·         Balanța (1992)

·         De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

·         Paviljon VI / Salonul nr. 6 (1978)

·         Paviljon broj VI / Salonul numărul 6 (1973)

·         Reconstituirea (1971)

·         Duminică la ora 6 (1966)

·         1 Aprilie (1958)

Filmografie - producător

·         Sieranevada (2016) Trailer

·         Balanța (1992)

·         Piața Universității - România (1991)

Filmografie - coproducator

·         Undeva la Palilula (2012) Trailer

Filmografie - scenarist

·         Tertium non datur (2006)

·         După-amiaza unui torționar (2001)

·         Prea târziu (1996)

·         Stare de fapt (1996)

·         Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer

·         Balanța (1992)

·         De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

·         Reconstituirea (1971) - scenarist

·         Duminică la ora 6 (1966)

Filmografie - mise en scene

·         Terminus paradis (1998)

Filmografie - Echipa

·         Le canard sauvage (1982)

Filmografie - asistent regie

·         Comoara din Vadul Vechi (1964)

De George Mihail Zamfirescu

Biografie George Mihail Zamfirescu

Prozatorul si dramaturgul roman George Mihail Zamfirescu, cu numele adevarat Gheorghe Petre Mihai, s-a nascut pe 13 octombrie 1898 la Bucuresti. Dupa ce absolva Liceul D. Cantemir din orasul natal se inscrie in 1917 la Scoala de Ofiteri de Rezerva din Botosani. 

Zamfirescu debuteaza ca poet in 1918 cu poezia "Versurile mele", semnata cu pseudonimul Gemi Zamin, in revista Literatorul. Doi ani mai tarziu infiinteaza cu un grup de prieteni "Societatea Tinerilor Scri­itori Romani" si gazeta "Eroii patriei". 

Din 1922 se stabileste pentru doi ani la Satu-Mare, unde ocupa postul de functionar al Asigurarilor sociale si infiinteaza Societatea pentru teatrul si cultura romaneasca. Din aceasta perioada dateaza si primele sale incercari in proza. Scrie nuvele, ce vor fi grupate in volumul "Gazda cu ochii umezi" (1926), romanul inspirat din atmosfera primului razboi mondial, "Flamura alba" (1924) si piese de teatru. 

Zamfirescu desfasoara si o intensa activitate publicistica, semneaza cronica dramatica in revista Vremea, este redactor la Facla, Adevarul si Dimineata si colaboreaza cu articole la Romania noua si la Universul literar.

George Mihail Zamfirescu scrie ciclul epic "Bariera", dedicat periferiei bucurestene, alcatuit din patru romane: "Maidanul cu dragoste" (1933), "Sfanta mare nerusinare" (1935), "Cantecul destinelor" (1939) si "Bariera" (publicat postum). 

Un tablou al aceleiasi periferii este redat si in comedia tragica "Domnisoara Nastasia" (1927). Dramaturgia scriiitorului este completata de piesele: "Cuminecatura" (1925), "Idolul si Ion Anapoda" (1935), "Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el" (1939), culegerea de articole despre teatru "Marturii in contemporaneitate" (1938). 

Ca prozator a mai scris: "Miss" (1942), "Madona cu trandafiri" (1931), "Cantecul destinelor" (1938). George Mihail Zamfirescu a decedat pe 8 octombrie 1939 la Bucuresti.

Domnisoara Nastasia - George Mihail Zamfirescu: 

Cantecul vietii - George Mihail Zamfirescu: 

GÂNDURI PESTE TIMP 13 Octombrie

 Dante Alighieri - Citate:

SFATURI UTILE 13 Octombrie

LEACURI BĂBEŞTI DIN PLANTE - 1

Afectiuni renale

Cele mai bune remedii pentru tulburarile de natura renala sint piperul si siropul de trandafir si paralute. Alte plante la care mai puteti apela sint: angelica, afinele, papadia, paducelul, ienuparul, traista ciobanului si capsunele. O alta solutie este sa fabricati un fel de bere din urzici (frunze de urzica tinara puse la fermentat cu putina drojdie, la care se adauga frunze de trifoi, ghimbir, miere) care ajuta foarte mult la prevenirea blocajelor renale.
Icter
In medicina europeana traditionala ca leac pentru icter se folosea patrunjelul, radacina de papadie si hamei. Adesea se fabrica o lotiune din flori de papadie, frunze de patrunjel tocat si seminte de hamei. Lotiunea, care seamana la gust cu berea, trebuie administrata in fiecare seara si dimineata, pina cind boala regreseaza vizibil.

Laxativ

Cel mai bun produs fabricat pe baza de extras din plante cu efect laxativ este uleiul de masline. Pe linga acesta mai putem vorbi si despre mere, seminte de in, seminte de mustar alb, sparanghel, grasime de pasare. Daca suferiti de constipatie, atunci incercati ceaiul din fruze de soc sau din radacina de papadie.

Buze crapate

Pentru a va vindeca buzele crapate va sugeram doua retete simple si la indemina oricui.
1. amestecati o treime de suc de lamiie cu doua treimi de glicerina.
2. preparati un ulei din petale de trandafir maruntite in combinatie cu glicerina si apa de trandafir
Afectiuni ale ficatului
Sucul de ceapa sau de cartof previn durerile de ficat. In astfel de situatii e preferabil sa consumati cit mai multe fructe, in special mere. Ca plante va recomandam ceaiul de paralute sau rozmarin.

Afectiuni pulmonare
Puteti sa va curatati plaminii urmind o cura de ceai de trifoi. In vechime cel mai bun leac pentru bolnavii de tuberculoza era un amestec de miere cu hrean ce trebuia luat de trei ori pe zi.
Malarie
Cafeau cu zeama de lamiie este cel mai indicat tratament pentru cei care sufera de malarie. Un alt vechi remediu consta in prepararea unui amestec din radacini tocate de patrunjel si frunze de eucalipt.

Pierderi de memorie

Nu numai o data cu inaintarea in virsta memoria ne joaca feste. Oricui i se poate intimpla sa aiba astfel de probleme, datorate in special alimentarii insuficiente a creierului cu singe. Pentru a va pastra memoria intacta pentru cit mai mult timp va sfatuim sa beti ceai de rozmarin. Rozmarinul este apreciat pentru proprietatile sale stimulative, fiind cunoscut faptul ca aceasta planta ajuta la imbunatatirea considerabila a circulatiei sanguine.