MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

MIERCURI 9 OCTOMBRIE 2019

PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni!

Vă invit și astăzi să vizionați materialele selecționate de mine! Sunt interesante și utile!

ISTORIE PE ZILE 9 Octombrie

Evenimente

·         768: După moartea lui Pepin cel Scurt, o adunare îi alege pe fii acestuia, Carol și Carloman, ca regi al Imperiului Carolingian. Carol cel Mare (748 – 814), rege al francilor intre anii 768 - 814 si Imparat al Occidentului intre anii 800-814, a fost cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingienilor. Carol cel Mare  a împartit  in primii 3 ani conducerea tarii cu fratele său Carloman (pana la moarea acestuia  în anul 771), și  a continuat  opera tatălui său, astfel incat in urma cuceririlor sale  regatul francilor devine  cel mai important din Occident. Papa l-a  proclamat împărat la data de 25 decembrie 800. Pepin cel Scurt (n. 714, d. 24 septembrie 768), (poreclit „cel Scurt”, datorită staturii sale scunde), fiu al lui Carol Martel și tatăl lui Carol cel Mare, a fost un Hausmeier (castelan sau majordom) care a devenit, mai târziu, regele francilor.

·         1003: Exploratorul viking Leif Erikson sosește în L'Anse aux Meadows, Canada și devine primul european cunoscut care ajunge în America de Nord. Leif Ericson (Limba nordică veche: Leifr Eiríksson) (c. 970 – c. 1020) a fost un explorator scandinav, considerat, în prezent, drept primul european care a debarcat în America de Nord (excluzând Groenlanda), cu 492 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Conform Saga Islandezilor, a întemeiat o așezare în Vinland, ce a fost identificat cu situl viking de la L’Anse aux Meadows, din extremitatea nordică a insulei Newfoundland din Newfoundland și Labrador, Canada.

·         1238:  Jaime I de Aragon  supranumit Cuceritorul, cucereste  Valencia ocupata de musulmani si fondeaza regatul Valencia din Peninsula Iberica. S-a nascut pe 2 februarie 1208 si a decedat la 27 iulie 1276. A fost rege al Aragonului, conte de Barcelona, senior de Montpellier, rege al Maiorcai si apoi al Valenciei.

·         1264: Regatul Castiliei cucereşte oraşul Jerez, eliberandu-l de  sub ocupaţia musulmană  sub care se afla din anul 711.

·         1495: Ludovic Maurul, regele Neapolelui, recunoaște drepturile regelui Franței, Carol al VIII-lea, asupra Milanului, în urma semnării tratatului de la Vercelli. Ludovic Maria Sforza (de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; 27 iulie 1452 – 27 mai 1508), Duce al Milano din 1489 până în 1500.

·         1514: La Abbeville, Franța, are loc căsătoria regelui Ludovic al XII-lea al Franței cu cea de-a treia soție, Maria Tudor, sora regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Ludovic al XII-lea (n. 27 iunie 1462, d. 1 ianuarie 1515), numit „Tatăl Poporului” (franceză Le Père du Peuple), al treizeci și cincilea rege al Franței și unicul monarh al ramurii Valois-Orléans a Casei Valois. A domnit de la 1498 la 1515 și a urmărit o politică externă foarte activă.

·         1582: Datorită implementării calendarului gregorian, această zi din acest an nu există înItalia, Polonia, Portugalia și Spania.

·         1621 - Hotinul este restituit de poloni Moldovei. Spre sfîrşitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervenţiile militare polone aduc la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), instaurînd dinastia movileştilor, fără să fi avut legături de sînge cu vechea dinastie din Moldova. Planurile de hegemonie polone asupra întregului spaţiu românesc au fost zădărnicite de războiul Ruso-Polon din 1609-1618. În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate şi dese schimbări de domnii la intervenţia Otomanilor şi Poloniei deteriorînd relaţiile dintre Poartă şi Polonia. Aceasta neînţelegere s-a înteţit şi prin atacurile frecvente ale cazacilor zaporojeni şi tătarilor. În urma unei expediţii otomane în frunte cu Iskander Paşa împotriva cazacilor se încheie Pacea de la Jarucha (Busza) 1917, prin care urmau a se sista intervenţiile polone în arealul dunăreano-pontic. Poarta se pregăteşte să atace pentru prima dată în istorie Polonia. Noul domn al Moldovei Gaspar Graţiani (1619-1620), maurovlah din Dalmaţia, a fost numit de Poartă pentru a calma spiritele nemulţumite din cauza întăririi infruienţei otomane în principatele româneşti. Cunoscînd planurile Porţii el le comunică boierilor pentru a le putea zădărnici dar nu este ascultat nici chiar de raumura filopolonă a boierimii din Moldova. Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) al Transilvaniei îl denunţă pe Graţiani la Poartă care intenţionează să-l mazilească pe acesta. Graţiani înepe ostilităţi împotriva negustorilor otomani la Iaşi şi se retrage cu oastea spre Polonia spre direcţia Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1920 oastea polono-moldoveană a suferit înfrîngeri zdrobitoare în faţa celei otomano-tătare a lui Iskander Paşa, atît hatmanul, cît şi domnul Moldovei pierzîndu-şi viaţa. Aceasta a reprezentat prima confruntare directă armată între oştile otomane şi cele polone. Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, şi oştile domnului Valahiei - Radu Mihnea şi noului domn al Moldovei - Alexandru Iliaş. Efectivul otoman 100 000 oameni, trupe combinate din care 12 000 ieniceri, numeroşi spahii, cuirasaţi, tunari, la care se adăugau 80 000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai, 6 000 ostaşi a domnului Valahiei - Radu Mihnea. Obiectivul sultanului fiind cucerirea Poloniei şi transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic. Oastea polonă, 30 000 ostaşi donduşi de marele hatman al Coroanei Jan Karol Chodkiewicz, care la Nistru urmau să facă joncţiunea cu 20 000 de cazaci, a intrat prima în Moldova prădînd pînă la Iaşi asigurîndu-şi astfel provizii bogate după care se retrage la Hotin. În oastea polonă se afla şi feciorul lui Simion Movilă - Petru Movilă, pretendent la domnia Moldovei, care mai tîrziu va deveni mitropolit la Kiev. Otomanii asediază polonii la Hotin între 24 august / 3 septembrie şi 19/29 septembrie 1621. Neînţelegerile dintre paşale, precum şi nesupunerea unor mari grupuri de ieniceri jigniţi de comportamentul sultanului au făcut mai puţin efectiv asediul Hotinului. Deşi sultanul a obţinut un succes militar, pacea încheiată ulterior va constitui o victorie politică de moment pentru că ambele părţi nu vor respecta tratatul. Domnul Valahiei Radu Mihnea îl convinge pe sultan să nu ierneze în Moldova şi îl convinge să semneze tratatul de pace cu Polonia. Prevederile tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca şi cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenţie polonă în Ţările Române. Pentru că ambele părţi au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior în istoriografie ca un armistiţiu. În urma Păcii de la Hotin, această regiune este restituită de poloni Moldovei. Influienţa Polonă în principatele româneşti a fost slăbită, iar în Moldova şi Valahia s-a accentuat dominaţia otomană ce s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate. Cu ocazia campaniei Porţii împotriva Poloniei, otomanii au ocupat samavolnic Renii cu cîteva sate care ţineau de ocolul Galaţilor.

·         1708: Petru cel Mare al Rusiei ii  învinge  pe suedezi in  bătălia de la Lesnaia.

·         1760: În timpul Războiului de Șapte Ani, trupele rusești comandate de generalul Saltîkov și cele austriece comandate de Franz Moritz Graf von Lacy au ocupat pentru scurtă vreme capiatla Prusiei, Berlin.

·         1799: Scufundarea HMS Lutine, cu pierderea a 240 de bărbați și a unei încărcături în valoare de 1.200.000 £.

·         1804: Este intemeiat orasul Hobart, capitala Tasmaniei.

·         1806:  Prusia declară război Franţei napoleoniene.

·         1824:  Sclavia este abolită în Costa Rica.

·         1829: Un grup de alpiniști condus de Friedrich Parrot, reușesc prima ascensiune a muntelui Ararat.

·         1831: Este asasinat Ioannis Kapodistrias, primul președinte al Republicii Elene, unul dintre artizanii luptei de eliberare a grecilor de sub dominația otomană. Contele Ioannis Antonios Kapodistrias (n. 11 februarie 1776–d. 9 octombrie 1831), diplomat grec ce a activat pentru Imperiul Rus și care apoi a devenit primul șef de stat al Greciei. În 1831, Kapodistrias a dispus pedeapsa cu închisoarea, pentru rebelul Petrobey Mavromichalis si a fost asasinat de fratele lui Petrobey , Konstantis și fiul sau Giorgios, pe treptele bisericii Sfantul Spiridon din Nafplion.

·         1854: Războiul din Crimeea: Incepe asedierea fortaretei ruse  Sevastopol de catre trupele aliate ale Turciei, Angliei, Frantei si Sardiniei.

·         1855: Isaac Merritt Singer obtine un brevet privind modul de actionare a masinii de cusut (cu pedala si curea). Masina de cusut a fost inventata de Elias Howe, in 1846

·         1871: A fost declanșat cel mai mare incendiu care a cuprins vreodată orașul Chicago.

·         1874: A fost înfiinţată Uniunea Generală a Poştelor, devenită, în 1878, Uniunea Poştală Universală (din 1947 – instituţie specializată a ONU, cu sediul la Berna). România este membru fondator. Uniunea Poștală Universală („UPU”, Franceză: Union postale universelle) este o organizație internațională care coordonează politicile poștale ale statelor membre și sistemul poștal global.

·         1876: Alexandre Graham Bell testeaza prima linie telefonica.

·         1888: Monumentul Washington, la acea vreme cea mai înaltă structură din lume, a fost deschisă oficial publicului laWashington, DC, SUA.

·         1890: se pune piatra de temelie a podului Feteşti-Cernavodă, lucrare proiectată şi condusă de inginerul Anghel Saligny.

·         1890:  A fost realizat primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, reusit de francezul Clement Ader. Acesta  s-a ridicat de asupra pamântului si a aterizat dupa un zbor de peste 50 de metri. Zborul sau a fost anterior aceluia efectuat de fratii Wright din America in 1903.

·         1915: Primul Război Mondial: Cucerirea orașului Belgrad de către trupele germane și austriece.

·         1916: Trupele germano-bulgare ocupă  orasul-port  romanesc  Constanţa,  devastat de bombardamente si pustiu. Autoritatile si populatia locala au fost  in prealabil evacuate. Ceea ce indeobste se cunoaste mai putin este ca ocuparea vechii cetati a Tomisului a reprezentat un episod tragic, soldatii bulgari, in ciuda regulilor razboiului si a acordurilor internationale in vigoare atunci, privind teritoriile ocupate, populatia civila si prizonierii de razboi, s-au dedat la acte de o cruzime. Trupele bulgare  nu s-au oprit doar la deposedarea de bunuri a civililor inceputa imediat dupa intrarea in oras, dar au permis etnicilor bulgari din Constanta sa dispuna dupa bunul plac si in mod nemeritat de avutul romanilor. Ocupantii au interzis scolilor romanesti sa mai functioneze, au jefuit bisericile credinciosilor romani, au ucis numerosi cetateni romani, au violat femei si torturat copii, iar statuia lui Ovidius a fost daramata de pe soclu. Doar la interventia  militarilor  germani, statuia avea sa fie repusa la locul sau. Limba bulgara a fost declarata limba oficiala pe intreg  teritoriul ocupat, facandu-se totodata importante schimbari de denumiri toponimice, conform intereselor Regatului Bulgar. Constanta si intreaga Dobroge aveau sa ramana sub aceasta grea ocupatie timp de doi ani,pana la eliberarea sa de catre trupele romane la sfarsitul razboiului.

·         1918: a fost promulgată legea de administrare judecătorească în Basarabia

·         1918: Apare la Cernăuţi primul număr al publicaţiei “Glasul Bucovinei”, întemeiat de Sextil Puşcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici şi Radu Sbiera, care înlocuia publicația oficiala de limba germana Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan În primul număr al ziarului a fost publicat articolul „Ce vrem?”, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918-1923.

·         1934: Regele Alexandru I al Iugoslaviei a fost asasinat la Marsilia de un militant extremist bulgar.

·         1934 – Saint Louis Cardinals invinge cu 4-3 pe Detroit Tigers in finala Campionatului nord-american de baseball

·         1944: Al Doilea Război Mondial: Germania: Orașul Hanovra este atacat de avioanele diviziei 156 britanice și este distrus 80-90%.

·         1944: În timpul unei vizite la Moscova, primul ministru britanic W. Churchill a propus, şi Stalin a acceptat, înţelegerea cu privire la împărţirea zonelor de influenţă în Balcani. România se afla în sfera de interese sovietice.

·         1955 – nationala de fotbal a Romaniei incheie la egalitate, 1-1, meciul amical cu Bulgaria

·         1962: Uganda devine republică.

·         1963 – Steagul Rosu Brasov pierde cu 2-1 in fata lui Lokomotiv Plovdiv in Cupa Oraselor Targuri

·         1963 – nationala de fotbal a Romaniei incheie la egalitate, 0-0, meciul amical jucat impotriva selectionatei Turciei

·         1967: Che Guevara a fost executat în Bolivia la o zi după ce a fost prins.

·         1970: A fost inaugurată "Uzina de cinescoape", în zona industrială Pipera, din București.

·         1970: Comunistii maoisti din Cambodgia au proclamat Republica khmerilor rosii.

·         1971: La Karl-Marx-Stadt s-a dezvăluit monumentul de șase metri înălțime care îl reprezintă pe Karl Marx.

·         1975: Omul de stiinta sovietic  si dizidentul anticomunist Andrei Saharov este distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

·         1977 – sud-africanul Jody Schekter se impune in Marele Premiu de Formula 1 al Canadei, urmat de podium de Patrick Depailler si Jochen Mass

·         1983: Are loc un atac cu bomba orchestrat de serviciile secrete nord-coreene la Rangoon, in Myanmar (Birmania), cu scopul  de a-l asasina pe   presedintele sud-coreean Chun Doo-Hwan, în timpul unei vizite oficiale. Chun supravietuieste, dar explozie ucide 17 persoane din anturajul său, inclusiv patru miniştri, şi răneşte alte 17. Patru funcţionari birmanezi mor, de asemenea, în explozie.

·         1989 – Statele Unite ale Americii invinge cu 3-0 Spania la Tokyo in cea de-a 27-a finala Fed Cup

·         1989: În Leipzig are loc cea mai mare „Demonstrație de luni” cu aproape 70.000 de participanți. La demonstrație nu se ajunge la temutele acțiuni armate împotriva demonstranților, astfel începe schimbarea regimului politic al RDG-ului.

·         1989: Agentia de stiri  oficială a  Uniunii Sovietice anunta  aparitia unui OZN în orasul Voronej.

·         1989 – primul meci din liga profesionista nord-americana de fotbal in care pe banca unei echipe sta un antrenor de culoare, Art Shell de la Los Angeles Raiders, care inving cu 14-7 pe New York Jets

·         1991: Ion Iliescu s-a intalnit cu lideri ai partidelor politice cu reprezentare in Parlament. Scopul declarat al acestei intalniri a fost formarea unui guvern de uniune nationala. Pretentiile FSN care a adjudecat majoritatea portofoliilor, si anume pe cele mai importante, au condus la esecul demersului. 

·         1994: Comisia politica si Comisia juridica a Consiliului Europei au decis monitorizarea in continuare a Romaniei, conform rezolutiei Hallonen, intrucat Romania nu indeplineste inca conditiile aflate in protocoalele semnate. 

·         1996 – nationala de fotbal a Romaniei invinge cu 4-0 Islanda in preliminariile Campionatului Mondial din Franta 1998

·         1999 – nationala de rugby a Romaniei invinge cu 27-25 selectionata Statelor Unite ale Americii, intr-un meci din grupa E a Cupei Mondiale, pe Lansdowne Road din Dublin

·         2000: Văduva lui John Lennon, Yoko Ono, a inaugurat la Tokyo primul muzeu consacrat în exclusivitate legendarului component al formației Beatles.

·         2004: Pentru prima dată au loc alegeri democratice în Afganistan.

·         2004 – nationala de fotbal a Romaniei este invinsa de Cehia in preliminariile Campionatului Mondial din 2006, cu scorul de 1-0

·         2005 – Kimi Raikkonen se impune in Marele Premiu de Formula 1 al Japoniei, urmat pe podium de Giancarlo Fisichella si Fernando Alonso

·         2006: Coreea de Nord a anunțat că a efectuat o explozie nucleară subterană de încercare, în ciuda îngrijorării comunității internaționale și a avertizărilor ONU.

·         2006: Google anunță că preia compania YouTube. Fondatorii acesteia Chad Hurley și Steve Chen, vor continua să conducă independenți afacerile firmei JouTube.

·         2008 – se joaca meciuri in cadrul Cupei Mondiale de fotbal in sala din Brazilia: Argentina 2-1 Guatemala, Ucraina 4-2 China, Spania 3-0 Uruguay si Cehia 2-3 Iran

·         2010 – CSM Lugoj se impune cu 3-2 in fata lui Pro Volei Botosani in etapa a doua a Diviziei A1 de volei feminin

·         2010 – Poli Izometal Timisoara pierde cu 33-30 meciul cu Steaua Bucuresti, din etapa a sasea a Ligii Nationale de handbal masculin, partida jucata in capitala

·         2010 – nationala de fotbal a Romaniei este invinsa cu 2-0 de selectionata Frantei, in preliminariile Campionatului European din 2012

·         2011 – se joaca ultimele doua sferturi de finala din cadrul Cupei Mondiale de rugby: Africa de sud 9-11 Australia si Noua Zeelanda 33-10 Argentina

·         2011 – Jenson Button castiga Marele Premiu de Formula 1 al Japoniei, urmat de Fernando Alonso si Sebastian Vettel

Nașteri

·         1201: S-a nascut Robert de Sorbon, teolog francez şi fondator al renumitei universitati franceze Sorbona; (d. 15 august 1274). A fost confesorul regelui Ludovic al IX – lea,  si s-a consacrat infiintarii unei  societati eclesiastice destinate invatamantului  gratuit,  pentru tinerii saraci dar merituosi. Printr-un act datat 21 octombrie 1250, regina Blanche, regenta tronului Frantei in timpul celei de-a VII-a Cruciade, ii ceda ”maestrului Robert de Sorbon, o casa si dependintele acesteia, situata in vecinatatea vechilor terme romane », devenita embrionul  Universitatii  din  Paris, care va  raspandi  timp de secole  lumina culturii in Franta  si  in intreaga lume. Acest act este cel mai vechi document cunoscut despre Sorbona.

·         1221: S-a nascut Salimbene de Parma (Salimbene de Adam) (d.1288). Salimbene de Parma, (n. 9 octombrie 1221 – d. 1288) calugar franciscan autor al unei “Cronici”, o istorie a oraşului Parma, scrisă în limba latină. A fost discipolul lui Gioacchino da Fiore, sigura sa opera care a ajuns pana in zilele noastre, Chronique (Chronica), fiind o sursa foarte importanta pentru istoria Italiei secolului al XIII-lea.

·         1261: Regele Denis al Portugaliei (d. 1325)

·         1585: S-a nascut Heinrich Schutz, compozitor german. 

·         1608 - S–a născut John Milton, poet britanic („Paradisul pierdut”) (m.08.11.1674).
* 1623: Ferdinand Verbiest (n. 9 octombrie 1623, Pittem, Comitatul Flandra – d. 28 ianuarie 1688, Beijing, Dinastia Qing) a fost un matematician, astronom și misionar iezuit în China, în timpul dinastiei Qing. Verbiest este cunoscut ca Nan Huairen (în chineză: 南怀仁).

Ca matematician și astronom a dovedit la curtea împăratului Kangxi că astronomia europeană avea rezultate mult mai precise decât astronomia tradițională din China. Verbiest a corectat calendarul chinezesc și mai târziu a fost solicitat pentru a reconstrui și reechipa Observatorul Antic de la Beijing, ca șef al consiliului de matematică și director al observatorului imperial chinez.

Verbiest a devenit prieten apropiat al împăratului Kangxi, care a solicitat frecvent învățătura sa în geometrie, filosofie și muzică. Verbiest a lucrat de asemenea ca diplomat și cartograf, precum și ca translator. Ferdinand Verbiest stăpânea latina, germana, olandeza, spaniola, ebraica și italiana. A scris mai mult de treizeci de cărți.

În timpul anii 1670 a proiectat ceea ce unii pretind a fi primul vehicul autopropulsat vreodată - mai multe cerere acest lucru ca primul automobil din lume, în ciuda dimensiunii sale mici și a lipsei de dovezi că a fost de fapt construit.

Ferdinand Verbiest a fost cel mai mare copil de Verbiest, executor judecătoresc și colector de taxe de Pittem lângă Kortrijk, Belgia. Verbiest studiat științe umaniste cu iezuiții, în Bruges și Kortrijk, și a mers la Colegiul Lelie în Leuven, pentru un an, la filozofie studiu și matematică. a intrat în Societatea lui Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde a fost hirotonit ca preot în 1655. el a terminat studiile în astronomie și teologia la Roma. Intenția lui a fost de a deveni un misionar în misiunile din spaniolă în America Centrală, dar acest lucru nu a fost să fie. Chemarea lui a fost la Extremul Orient, unde Biserica Romano-Catolică a fost "în misiune", pentru a compensa pierderea de credincioșii la protestantismul în curs de dezvoltare din Europa.

În 1658, Verbiest a plecat pentru China de la Lisabona, însoțit de părintele Martino Martini, treizeci și cinci de alți misionari, vicerege portughez al Indiilor și alte câteva persoane. Barca lor a ajuns la Macao în 1659, timp în care toate, dar zece dintre pasageri, inclusiv viceregele și cele mai multe dintre misionarii, au murit. Verbiest a luat primul său post în Shanxi, ceea ce duce misiunea până în 1660, când a fost chemat pentru a ajuta - și mai târziu, înlocuiți - Tatăl Johann Adam Schall von Bell, directorul iezuit de la Beijing Observatorul și șef al Consiliului matematică, în lucrarea sa în astronomie. Din nefericire pentru ei, situația politică sa mutat în mod dramatic în 1661, la moartea tânărălui Împărat Shunzhi, în vârstă de 23 de ani. Fiul și succesorul său, Xuanye (Împăratul Kangxi), avea vârta de numai 7 ani, astfel încât guvernarea a fost plasată în mâinile de patru regenți. Spre deosebire de Shunzhi, regenții nu au fost în favoarea iezuiților, care a suferit persecuție a crescut ca un rezultat.

Ferdinand Verbiest

* 1735: Carol Wilhelm Ferdinand (în germană Karl Wilhelm Ferdinand, Fürst und Herzog von Braunschweig-Wolfenbüttel) (n. 9 octombrie 1735 – d. 10 noiembrie 1806), Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel, a fost un prinț suveran al Sfântului Imperiu Romano-German și un soldat profesionist care a servit ca feldmareșal al Reagatului Prusiei. Născut la Wolfenbüttel, Germania, a fost Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel din 1780 până la moartea sa. S-a căsătorit cu Prințesa Augusta a Marii Britanii care era sora regelui George al III-lea al Marii Britanii.

Karl Wilhelm Ferdinand

Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel

Părinți Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel Prințesa Philippine Charlotte a Prusiei  Frați și surori Duchess Sophie Caroline Marie of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel Elisabeth Christine de Brunswick-Lüneburg Auguste Dorothea von Braunschweig-Wolfenbüttel[*] Leopold of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Frederick Augustus, Prince of Brunswick-Wolfenbüttel-Oels[*] Albrecht Heinrich von Braunschweig[*] Wilhelm Adolf von Braunschweig-Wolfenbüttel[*]  Căsătorit cu Prințesa Augusta a Marii Britanii Copii Augusta, Prințesă de Württemberg Caroline, regină a Regatului Unit Frederick William, Duce de Brunswick-Wolfenbuttel

·         1757: S-a nascut regele Carol al X-lea al Franţei între anii 1824–1830 ; ( d. 06.11.1836). Carol al X-lea al Franței (n. 9 octombrie 1757 – d. 6 noiembrie 1836), rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830.
* 1771: Friedrich Wilhelm (9 octombrie 1771 - 16 iunie 1815), Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel și de Oels a fost suveran al ducatului Braunschweig-Wolfenbüttel în perioada 1806-1807 și în Ducatul Braunschweig după eliberarea de sub dominația franceză în 1813 până la moartea sa în Bătălia de la Quatre Bras.

Prințul Friedrich William de Brunswick-Wolfenbüttel s-a născut la Braunschweig ca al patrulea fiu al lui Charles William Ferdinand, Duce de Brunswick-Lüneburg și al Prințesei Augusta a Marii Britanii. A fost vărul și cumnatul prietenului său George al IV-lea, Prinț Regent al Regatului Unit (din 1811).

Prințul Friedrich Wilhelm

Prinț de Brunswick-Wolfenbüttel, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel

Portret de Johann Christian August Schwartz (1809) Părinți Carol al II-lea, Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel Prințesa Augusta a Marii Britanii  Frați și surori Karl Georg August, Hereditary Prince of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Caroline de Braunschweig Ducesa Augusta de Brunswick-Wolfenbüttel  Căsătorit cu Maria de Baden Copii Carol al II-lea, Duce de Brunswick Wilhelm, Duce de Brunswick

·         1811: Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (9 octombrie 1811 – 10 iulie 1902) a fost fiica lui Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Cassel. A fost sora mai mare a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.^[1][2] Friederike a devenit Ducesă de Anhalt-Bernburg prin căsătoria cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg, ultimul Duce de Anhalt-Bernburg.

Friederike s-a născut la 9 octombrie 1811 la Castelul Gottorp în apropiere de Schleswig în ducatul Schleswig^[1][2] ca Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck, a doua fiică a lui Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Cassel.

Tatăl Friedericăi a fost șeful Casei ducale de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck, o ramură pe linie masculină a Casei de Oldenburg care a ocupat tronul Danemarcei din 1448. Prin tatăl ei, Friederike a fost descendenta directă pe linie masculină a regelui Christian al III-lea al Danemarcei.

Mama Friedericăi a fost fiica Landgrafului Carol de Hesse, mareșal danez și Guvernator Regal a ducatelor Schleswig și Holstein, și a soției acestuia, Prințesa Louise a Danemarcei, o fiică a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei. La 6 iulie 1825, Ducele Friedrich Wilhelm a fost numit Duce de Glücksburg de către cumnatul său Frederic al VI-lea al Danemarcei (fosta linie Glücksburg s-a stins în 1779).

Soțul Prințesei Friederike, Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg.

Friederike s-a căsătorit la 30 octombrie 1834, la palatul Louisenlund cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg, fiu al lui Alexis Friedrich Christian, Duce de Anhalt-Bernburg și al Prințesei Marie Friederike de Hesse-Kassel

Până în noiembrie 1855 Ducele a fost stat numai la castelul Hoym din cauza unei boli psihice progresive (unele surse afirmă ca el a suferit de schizofrenie). Acolo, Alexander Karl și-a petrecut restul vieții sub îngrijire medicală, în compania șambelanului său, pictorul Wilhelm von Kügelgen. Din cauza incapacității sale, Friederike a acționat ca regentă.

Alexander Karl a murit la Hoym la 19 august 1863 la vârsta de 58 de ani. Deoarece cuplul nu a avut copii, Ducatul de Anhalt-Bernburg a fost moștenit de către ruda sa, Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt-Dessau-Köthen care a fuzionat ducatul cu propriul său ducat și a format Ducatul de Anhalt.

Ducesa văduvă Friederike a murit la 10 iulie 1902, la Ballenstedt, la vârsta de 90 de ani

Prințesa Friederike

Ducesă de Anhalt-Bernburg

Părinți Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prințesa Louise Caroline de Hesse-Cassel  Frați și surori Princess Marie of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Karl Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prince Wilhelm of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Christian al IX-lea al Danemarcei Princess Louise of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Julius de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Johann von Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Prins Nicholas of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*]  Căsătorită cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg

·         1828 - S–a născut Alexandru Papiu Ilarian, om politic, jurist, istoric şi filolog, membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) (m.23.10.1877).

·         1835: S-a născut Camille Saint-Saëns, muzician francez; (d.16.12.1921). Camille Saint-Saëns (n. 9 octombrie 1835, Paris, Franța – d. 16 decembrie 1921, Alger), compozitor francez din epoca romantică, rămas cunoscut datorită operei sale cu caracter biblic, intitulată „Samson și Dalila„.

·         1852: Hermann Emil Fischer, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1919). Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen – d. 15 iulie 1919, Berlin), chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.

·         1859: S-a nascut Alfred Dreyfus, ofiter francez, de origine evreu, acuzat in celebrul proces cunoscut sub numele “Afacerea Dreyfus” de spionaj si inalta tradare si gratiat si reabilitat dupa o campanie sociala si politica intensa.  Alfred Dreyfus (n. 9 octombrie 1859 – d. 12 iulie 1935), ofițer francez de origine evreiască, a fost condamnat în anul 1894 pentru trădare de țară , la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, ofițerul Esterhazy.
* 1863: Vasili Robertovici Williams (în rusă Василий Робертович Вильямс; n. 27 septembrie (9 octombrie s.v.) 1863, Moscova — 11 noiembrie 1939, Moscova) a fost un agronom și cercetător al solului rus (en), membru al Academiei de Științe a URSS (1931), membru al Academiei de Științe a Belarusului (1929), laureat al Premiului „Lenin” (1931).

A fost membru PCUS din 1928, deputat în Sovietul Suprem de primă legislatură și consilier în consiliul orășenesc Moscova.

Vasili Robertovici Williams

·         1871: S-a nascut Grazia Deledda, prozatoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1926 („Elias Portolú”, „Iedera”, „Cosima”); (d.15.08.1936).

·         1876 - S–a născut, la Hanovra, Hans Stille, geolog şi paleontolog german, membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin, membru de onoare al Academiei Române (24 mai 1943).
* 1878: Ducesa Maria Gabriela de Bavaria (germană Marie Gabrielle Mathilde Isabelle Therese Antoinette Sabine Herzogin in Bayern; 9 octombrie 1878 – 24 octombrie 1912) a fost Prințesă a Bavariei prin căsătoria cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei.
Părinții ei au fost Karl Theodor, Duce de Bavaria, rudă a regelui Bavariei și oftalmolog de renume mondial și cea de-a doua soție a sa, Infanta Maria Josepha a Portugaliei, fiica regelui Miguel I al Portugaliei, monarhul exilat al Portugaliei. Mătușa paternă a fost împărăteasa Elisabeta de Austria (Sissi); una dintre surorile ei a fost regina Elisabeta a Belgiei, soția regelui Albert I.

Prințesa Moștenitoare a Bavariei împreună cu cei trei fiii ai ei, Luitpold, Albrecht și Rudolf, ca. 1912.

La 10 iulie 1900, la Munchen, Maria Gabriela s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea, Prințul Rupert al Bavariei.^[1] A fost fiul cel mare al Prințului Ludwig de Bavaria (mai târziu Prinț Regent și Rege al Bavariei) și a Mariei Theresia de Austria-Este. La căsătorie a participat și Prințul Joachim al Prusiei, care l-a reprezentta pe tatăl său, împăratul Wilhelm al II-lea.^[1] După căsătorie, cuplul s-a stabilit la Bamberg, Bavaria, unde Rupert era șeful unui corp de armată.^[2] Primii lor doi copii s-au născut acolo.^[2]

Cuplul a călătorit foarte mult. De exemplu, au călătorit în Japonia și s-au întors prin Statelor Unite în 1903..^[3] Călătoria în Japonia a fost una științifică iar cei doi au fost însoțiți de un renumit profesor de la Universitatea din München.^[2] Maria Gabriela a scris acasă cu entuziasm despre călătoria lor. La fel ca părinții ei, ea a fost mare iubitoare de știință și natură, precum și poezie și muzică.^[2]

În timp ce erau în Japonia, Maria Gabriela s-a îmbolnăvit grav.^[4] După întoarcerea în Bavaria, ea a suferit o intervenție chirurgicală pentru apendicită după care s-a recuperat complet

Bunicul lui Rupert, Luitpold, a devenit de facto conducător al Bavariei când atât regele Ludwig al II-lea al Bavariei cât și succesorul său Otto, au fost declarați nebuni în 1886. Constituția Bavariei a fost modificată la 4 noiembrie 1913 pentru a include o clauză care precizează că, dacă o regență din motive de incapacitate durează cel puțin zece ani, cu nici o speranță că regele ar fi vreodată în stare să domnească, Regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și să își asume coroana.

În ziua următoare, regele Otto I de Bavaria a fost detronat de către tatăl lui Rupert, Prințul Regent Ludwig, care a preluat apoi titlul de regele Ludwig al III-lea. Parlamentul a aprobat la 6 noiembrie și Ludwig al III-lea a depus jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor.

Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918.

Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-al doilea fiu al ei, Albrecht.

Copii:

• Prințul Luitpold Maximilian Ludovic Carol al Bavariei (8 mai 1901 – 27 august 1914), a murit de poliomelită.
• Prințesa Irmingard Maria Tereza José Cäcilia Adelheid Mihaela Antonia Adelgunde a Bavariei (21 septembrie 1902 – 21 aprilie 1903), a murit de difterie.
• O fetiță (1906), născută moartă.
• Albert, Duce de Bavaria (3 mai 1905 – 8 iulie 1996)
• Prințul Rudolf Frederic Rupert al Bavariei (30 mai 1909 – 26 iunie 1912), a murit de diabet.

Maria Gabriela de Bavaria

Părinți Karl Theodor, Duce de Bavaria Maria Josepha a Portugaliei  Frați și surori Duke Franz Joseph in Bavaria[*] Duke Ludwig Wilhelm in Bavaria[*] Duchess Sophie Adelheid in Bavaria[*] Elisabeta de Bavaria Duchess Amalie in Bavaria[*]  Căsătorită cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei Copii Prințul Luitpold de Bavaria Prințesa Irmingard de Bavaria Albrecht, Duce de Bavaria Prințul Rudolf de Bavaria

·         1879: S-a născut Max von Laue, fizician german, laureat al Premiului Nobel; (d. 1960). Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin), fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Max von Laue

Max von Laue (1879 - 1960)

* 1888: Alexandru Plămădeală (n. 9 octombrie 1888, cartierul Buiucani^[1], Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 15 aprilie 1940, Chișinău^[2], România Mare) a fost un sculptor moldovean. El este considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a sec. XX.^{[necesită citare]}

Studiile și le-a făcut la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani. ^[3]

Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ștefan cel Mare” din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). Tot lui îi aparține și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. În domeniul plasticii de forme mici A. Plămădeală realizează o serie de portrete a oamenilor de creație și a intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției, autoportretul cu soția - Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu.

Alexandru Plămădeală

Portretul lui Alexandru Plămădeală pe un timbru din Republica Moldova (2003).

·         1892: Ivo Andrić, scriitor sârb, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (d. 1975)

·         1893: Mário Raul de Morais Andrade (n. 9 octombrie 1893 - d. 25 februarie 1945) a fost poet, prozator, eseist și muzicolog brazilian, cel mai însemnat promotor al modernismului în literatura braziliană.
Opera:

• 1917: Există o picătură de sânge în fiecare poem ("Há uma Gota de Sangue em Cada Poema") - poezii;
• 1922: Antiimn către São Paulo ("Pauliceia Desvairada") - poezii;
• 1928: Macunaíma ("Macunaíma") - roman;
• 1943: O mișcare modernistă ("O Movimento Modernista") - eseu;
• 1943: Aspecte ale literaturii braziliene ("Aspectos da Literatura Brasileira") - critică literară;
• 1947: Noi povestiri ("Contos Novos") - povestiri.

Mário Raul de Morais Andrade

* 1898: Alexandru Clavel (n. 9 octombrie 1898,^[1] București – d. 23 februarie 1978, Iași) a fost un pictor interbelic român, profesor, prim secretar al Academiei de Arte Frumoase din Iași și președinte al Sindicatului Mixt de Artiști, Scriitori, Ziariști secția Plastici, Iași. A realizat nenumărate studii și tablouri ilustrând flori, natură statică, peisaje sau portrete.

Alexandru Clavel s-a născut la 9 octombrie 1898, în București, unde a urmat studiile primare (1905-1909) și liceale (1910-1913 - Liceul Dinicu Golescu). În anul 1921 s-a stabilit la Iași, unde, influențat de tatăl său, Alexandre Clavel (1875-1916), arhitect francez cu o activitate remarcabilă, Alexandru Clavel a început studiile la Academia de Arte Frumoase la 10 septembrie 1921 - 4 ani curs comun și 3 ani specializare – și a absolvit secția de pictură în luna iunie a anului 1927 avându-i ca profesori pe Octav Băncilă, Gheorghe Popovici și Ștefan Dimitrescu.^[2]

La Belle Arte a petrecut aproape 25 de ani timp în care a obținut gradația I, a fost prim secretar al Academiei (1940-1948), membru de Sindicat delegat de către Sindicatul Artelor Plastice secția Iași ca reprezentant la congresul Uniunii Sindicatelor de artiști profesioniști. Ca pictor a expus lucrări la diferite expoziții personale, colective și de stat, întotdeauna bine apreciate de asemenea premiat de Ministerul Artelor în mai multe rânduri, lucrările fiindu-i achiziționate pentru colecțiile de stat.

În perioada 1 septembrie 1927 – 1 decembrie 1940 a fost profesor, prin Ordinul Ministerului Instrucțiunii Publice i se acordă dreptul de Maestru de Desen și Caligrafie la Școala profesională de fete „Steaua” din Iași (1924-1927) și la Liceul de băieți „M. Kogălniceanu” Iași (1927-1940) între timp, în 1919, căsătorindu-se cu Elena Constantinescu.

Între anii 1928-1942 funcționează ca profesor de desen la mai multe licee din Iași, perioadă în care a funcționat și ca secretar la Academia de Arte Frumoase din Iași până la pensionare.

În februarie 1932, primește o scrisoare din partea Asociației Artiștilor Plastici Români CURENTUL ARTISTIC ROMÂNESC București prin care i se atribuie dorința de a face cunoscut ecoul inițiativei de a organiza filiala asociației în Iași și totodată de a lua toate măsurile pentru organizarea unui prim Salon în capitala Moldovei.

În 1938 se înființează Salonul Oficial al Moldovei la alegerea juriului Salonului Oficial din București iar Clavel este ales a membru în juriul Salonului Oficial al Moldovei în anul 1945.

Tot în 1938 este invitat în societatea TINERIMEA ARTISTICĂ.

În 1939 devine Membru al Sindicatului Artelor Plastice și în Corpul Artiștilor Plastici în anul 1943 (adresa Minist. Artelor nr. 15090/43)

În 1948 a devenit președinte al secției plasticienilor din Sindicatul MIXT de Artiști, Scriitori, Ziariști din Iași.

Din 1950 până în 1959 a executat diferite machete și panouri în cadrul Direcției Regionale C.F.R. Iași.

Membru al sindicatului muncitoresc CFR și PTT din anul 1955.

În 1964 a fost responsabil al secției Artă plastică a Cenaclului Literar și de Artă Viața Iași

Cu o importantă experiență artistică și sindicală, Clavel este nevoit să înceteze activitatea artistică din pricina unui eveniment neplăcut care a avut să-i umbrească realizările pentru o perioadă considerabilă.

„Subsemnatul CLAVEL ALEXANDRU, pictor, domiciliat în Iași, str. Păcurari nr. 137, am urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași în anii 1921-1927 absolvind secția picturii. Din anul 1925 am activat necontenit ca pictor în expoziții personale, colective și oficiale. Menționez aici mai jos, în ordine cronologică, activitatea mea profesională:

Alexandru Clavel, Peisaj urban, pictură, ulei pe pânză

Alexandru Clavel, Flori, ulei pe pânză

În anul 1925, expoziție colectivă cu grupul de artiști plastici ieșeni în Iași sala Brascu.

În anul 1926, expoziție colectivă în orașul Constanța sala Traian.

În anul 1927, expoziție personală la Iași, strada Lăpușneanu.

În anul 1928, expoziție personală în Iași, atelierul fotografic Suchăr.

În anul 1929, expoziție colectivă cu grupul artiștilor ieșeni la Academia de Arte Frumoase. Tot în acest an am luat parte și la Salonul Oficial al Ministerului Artelor București.

În anul 1930, participant la Salonul Oficial de Desen și Gravură din cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice București.

În anul 1932, participant la Salonul Oficial al Artiștilor Moldoveni din Iași Academia de Arte Frumoase.

În anul 1934, participant la Expoziția Luna Iașilor, Palatul Municipal Iași.

În anul 1935 participant la Expoziția Salonul Oficial de Pictură și Sculptură București.

Idem în anul 1937.

În anul 1938, expoziție colectivă cu un grup de artiști ieșeni la București Sălile Dalles.

În anul 1939, particip la Salonul Oficial al Artiștilor Ieșeni din cadrul Academiei de Arte Frumoase Iași.

În anul 1940 idem la Salonul Oficial al Moldovei.

În anii 1941-1944 am participat cu lucrări la Salonul Oficial al Moldovei.

În 1945 am luat parte cu lucrări de alb-negru la Expoziția Artiștilor Ieșeni organizată în sala ARLUS Iași, cu tema Cum văd artiștii ieșeni orașul lor drag.

În anul 1946 am expus lucrări personale la Salonul Oficial al Moldovei din cadrul Academiei de Arte Frumoase Iași.

În anul 1947 am participat cu lucrări personale la Expoziția organizată de filiala Iași a Uniunii de Artiști, Scriitori, Ziariști.

În anul 1948 am luat parte la Expoziția grupului plastic Flacăra din București. Tot în acest an am expus lucrări personale la Regionala Moldovei din cadrul Ministerului Artelor și Informațiilor.

Idem la expoziția de alb-negru organizată de artiștii ieșeni în cadrul Fondului creației.

În anul 1949, participant la Expoziția Regională a Moldovei în Iași, organizată de Ministerul Artelor.

La expozițiile interregionale organizate de U.A.P. filiala Iași, am prezentat 5 lucrări în anul 1959 și 4 lucrări în 1960.

Ca distincții:

Diplomă specială cu medalie de aur pentru participarea la expoziția Academiei de Arte Frumoase Iași în cadrul Lunii Iașilor 1934.

Diploma acordată de Primăria Municipiului Iași, 1935.

Premiul Ministerul Artelor pentru lucrările expuse la Salonul oficial (adresa Insp. Artelor nr. 4182 din 1937)

Lucrări ale pictorului Alexandru Clavel.

Idem pentru lucrările expuse în cursul anulor 1940-1942-1945.

Diploma de participant la expoziția ARLUS din anul 1945.

Membru al Sindicatului Artelor plastice filiala Iași din anul 1939 și U.S.A.Z. în anii 1946-1947.

Idem în corpul Artiștilor plastici București.

Reținut lucrări de Ministerul Artelor, comisia pentru achiziționări de lucrări, în anii 1938, 1942, 1943, 1945.

Iași, 8 martie 1969

Alexandru Clavel, Natură statică cu crapi, pictură, ulei pe pânză

Alexandru Clavel

·         1906: S-a nascut Léopold Sedar Senghor, poet si om politic, fost preşedinte al statului Senegal (1960–1980). A fost unul dintre promotorii conceptului “la négritude”, mișcare pentru afirmare în plan mondial a valorilor specific africane, având ca punct de pornire personalitatea omului negru. Tot el este inițiatorul miscarii francofone si unul dintre luptătorii din avangarda mişcării pentru unitate africană; (d.20.12.2001).
* 1907: Jacques Tati (n. 9 octombrie 1907, Le Pecq[*], Franța – d. 5 noiembrie 1982, Paris, Franța) pe numele adevărat Jacques Tatischeff, a fost un regizor, actor, scenarist și producător francez de film, de origine rusă. Debutează pe scenă ca mim, etalând virtuozitatea unui comic acrobatic, datorat aptitudinilor sale sportive, practicând rugby, tenisul și boxul. Abordează regia de scurt metraj cu filmul Școala poștașilor. Cu filmul de lung metraj Zi de sărbătoare, este premiat la Veneția în 1949 și obține Marele Premiu al Cinematografiei Franceze. Câteva filme:

• 1936 Ai grijă de stângul (Soigne ton gauche), regia René Clément
• 1949 Zi de sărbătoare (Jour de fête)
• 1953 Vacanța domnului Hulot (Les Vacances de Monsieur Hulot)
• 1958 Unchiul meu (Mon Oncle)
• 1967 Playtime
• 1971 Trafic
• 1974 Parada (Parade)
• 2010 The Illusionist (scenariu)

Jacques Tati
Date personale

* 1908: Alexandru Sahia, pe numele real Alexandru Stănescu, (n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași - d. 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.

Bustul lui Alexandru Sahia în Parcul Carol din București

După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova.

În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista Șoimii, editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș, unde era înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La Șoimii, Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Călărași.^[1]

Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul.

S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate.

Începând din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul și Era nouă. În 1932 înființat chiar și două publicații suprimate de către cenzură după câteva numere, Bluze albastre și Veac nou, dar scrie mai ales reportaje.

După dezamăgirea religioasă, Sahia continuă să caute o formă de dreptate pământească: în 1935, efectuează o vizită în U.R.S.S, în urmarea căreia laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera "URSS azi", una din rarele cărți scrise de scriitori români despre URSS, dintre care cea mai cunoscută este opera lui Panait Istrati, scrisă cu 6 ani înainte, tot după o vizită în URSS, dar în limba franceză : Confession d'un vaincu (în româneste: "Spovedania unui învins"), (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) care denunță abuzurile regimului comunist, conținând faimoasa replică a lui Istrati la una dintre lozincile comuniștilor ("nu se poate face omletă fără să spargi ouăle") anume "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?".

Atât Istrati, cât și Sahia au fost simpatizanți ai socialismului și comunismului, dar Sahia era un naiv care nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ce li se arăta oaspeților străini în URSS. Cu un an înainte de deces, el se înscrie în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.

În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa

Opera:

Nuvele de inspirație proletară, antirasială și antirăzboinică

• Uzina vie
• Revolta din port
• Ploaia din iunie
• Șomaj fără rasă
• Moartea înghițitorului de săbii
• Întoarcerea tatii din război
• Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor
• Moartea tânărului cu termen redus
• Execuția din primăvară

Reportaje

• U.R.S.S. - azi, Craiova, 1935 (ediția a doua, 1935 și ediția a treia, 1936)

Volume postume

• Nuvele, București, 1948
• Revolta din port, București, 1948
• Șomaj fără rasă, București, 1948
• Unzine vie. Ploia din iunie, cu o prefață de I. Vitner, București, 1948
• Nuvele, București, 1949
• Nuvele și articole, București, 1951
• Pagini alese, București, 1952
• Nuvele, București, 1953, 1955, 1957
• Scrieri alese, cu un cuvânt înainte de G. Macovescu și o postfață de P. Marcea, București, 1961, 1964
• Întoarcerea tatei din război, București, 1974
• Scrieri, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, București, 1978
• Scrieri alese, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988

Traduceri ale operelor sale în limbi străine

• Ploaie de iunie cu titlul Pluie de juin în Nouvelles roumaines: anthologie des prosateurs roumains cu un cuvânt înainte de Jean Boutière și o prefață de Tudor Vianu Paris, Éditions Seghers, 1962, p. 374.

Alexandru Sahia

·         1918: S-a nascut actrita rusa Lila Kedrova. În anul 1965, a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin, în filmul “Zorba grecul”; (d.16.02.2000).

·         1921 - S–a născut Tadeusz Rozewicz, poet, romancier şi dramaturg polonez, ale cărui lucrări îmbină elemente de avangardă poloneză cu teatrul absurdului („Cartoteca”, „Martorii”).
În anii 1943-1944 a fost membru al detașamentelor de partizani ale Armatei Naționale. După încheierea războiului, în 1945, a studiat istoria artelor la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Primul volum de versuri "Niepokój" (Neliniște) a fost publicat imediat după război în 1947. În 1949 se căsătorește cu Wiesława, se mută de la Cracovia la Gliwice (1949) și ulterior la Wrocław(1968). În 1960 a debutat ca dramaturg cu piesa de teatru "Kartoteka" (Cartoteca). Operele lui Różewicz au fost traduse în limbi străine, inclusiv engleză, franceză, germană, sârbă, sârbo-croată, suedeză, daneză și finlandeză. A primit premii de stat poloneze și premii internaționale.

Tadeusz Różewicz

* 1935: Gheorghe Munteanu (n. 9 octombrie 1935, comuna Cosăuți, județul Soroca) este un om de știință român din Republica Moldova, doctor în chimie.

Gheorghe Munteanu

·         1935: Prințul Edward, Duce de Kent (n. 9 octombrie 1935) este membru al familiei regale britanice, nepot al regelui George al V-lea al Regatului Unit. Deține titlul de Duce de Kent din 1942.

Prințul Eduard s-a născut la 9 octombrie 1935, la Londra. Tatăl lui a fost Prințul George, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama sa a fost Ducesa de Kent (născută Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei), fiica Prințului Nicolae al Greciei și Danemarcei și a Marii Ducese Elena Vladimirovna a Rusiei. Ca nepot al unui suveran britanic pe linie masculină, este prinț al Regatului Unit.

Prințul a fost botezat la Palatul Buckingham la 20 noiembrie 1935 de arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang. Nașii lui au fost: regele George al V-lea și regina Mary (bunicii paterni); Prințul de Wales (unchiul patern); Mary, Prințesă Regală și Contesă de Harewood (mătușa paternă); Ducele de Connaught; Ducesa de Argyll; și Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei (bunicul matern)

Ducele de Kent în 1989.

La 25 august 1942 tatăl Prințului Eduard, Ducele de Kent, a murit într-un accident de avion pe o vreme rea în Scoția. Prințul Eduard în vârstă de șase ani i-a succedat ca Duce de Kent, Conte de St Andrews și Baron Downpatrick. Mai târziu a preluat locul lui din Casa Lorzilor în 1959.

A fost destinat îndatoririlor regale de la o vârstă fragedă. La vârsta de 16 ani purtat sicriul unchiului său, regele George al VI-lea la funeraliile de stat din 1952. În 1953 a participat la încoronarea verișoarei sale regina Elisabeta a II-a.

Ducele de Kent s-a căsătorit cu Katharine Worsley la York Minster la 8 iunie 1961. Katharine este singura fiică a lui Sir William Arthrington Worsley și a soției lui, Joyce Morgan Brunner.

Ducele și Ducesa de Kent au trei copii, din care nici unul nu are îndatoriri regale:

• George Windsor, Conte de St Andrews, născut la 26 iunie 1962; căsătorit cu Sylvana Tomaselli
• Lady Helen Taylor, născută la 28 aprilie 1964; căsătorită cu Timothy Taylor
• Lordul Nicholas Windsor, născut la 25 iulie 1970; căsătorit în 2006 cu Paola Doimi de Lupis de Frankopan

Prințul Eduard

Părinți George, Duce de Kent Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei  Frați și surori Prințesa Alexandra, Lady Ogilvy Prințul Michael de Kent  Căsătorit cu Katharine, Ducesă de Kent Copii George Windsor, Earl de St Andrews Lady Helen Taylor Lordul Nicholas Windsor

* 1936: Constantin Dinu (n. 9 octombrie 1936) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Vrancea pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Constantin Dinu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Senat și Regatul Spaniei.

·         1937 - S-a născut Pat Burke, saxofonist şi flautist jamaican (Foundations).
* 1938: Olga Szabó (nume dinaintea căsătoriei Orbán; n. 9 octombrie 1938, Cluj, Regatul României) este o fostă scrimeră română, laureată cu argint la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne și dublu laureată cu bronz la Mexico 1968 și la München 1972. A fost și dublă campioană mondială.

S-a apucat de scrimă la o vârstă relativ înaintată de 14 ani, după ce profesoara sa de franceză și-a dus clasa la sala de scrimă, unde soțul acestei are antrenor.^[1][2] S-a remarcat repede și a început să se pregătească cu maestrul Ludovic Ozoray la „Progresul” Cluj. În anul 1954 a câștigat campionatul național al României în categoria juniori, și un an mai târziu la seniori.^[3]

La prima participare olimpică, la Melbourne 1956, a cucerit prima medalie olimpică a unui scrimer român, fiind laureată cu argint.^[1] Aurul a fost câștigat de britanica Gillian Sheen, o scrimeră pe care Olga Orban o învinsese de două ori în timpul competiției.^[1] Pentru acest rezultat a fost numită maestră a sportului. În anul 1961, alături de Maria Vicol, Ana Pascu și Ecaterina Orb-Lazăr, a obținut prima medalie românească la un Campionatul Mondial, un bronz, apoi aurul la individual în 1962.

După ce s-a retras, a devenit antrenoare la clubul ei, CSA Steaua. În anul 1990 a plecat în Ungaria cu soțul ei, Alexandru Szabo, și a lucrat la Budapest Honvéd.

Olga Szabo-Orban

Olga Szabó (stânga)

·         1938: Heinz Fischer (n. 9 octombrie 1938, Graz, Stiria, Imperiul German) este un politician austriac, fost președinte al Austriei din 8 iulie 2004 până pe 8 iulie 2016. În trecut el a mai executat funcția de ministru al științei și cercetării și cea de președinte a Consiliului Național din 1990 până în 2002. Pe parcursul mandatului său de președinte, el și-a suspendat statutul de membru al Partidului Social Democrat.

Heinz Fischer

* 1938: Takehiko Kawanishi (n. 9 octombrie 1938) este un fost fotbalist japonez.

·         1939: Gheorghe Chiper, politician român
* 1939: John Pilger Richard (n. 9 octombrie 1939, Sydney, Australia)^[1][2] este un jurnalist australiano-britanic^[3] și producător de filme documentare care locuiește la Londra.^[4] Pilger s-a mutat în Marea Britanie din 1962.^[5][6]

Începând cu primii săi ani de activitate (corespondent de război în Vietnam), Pilger este un critic înverșunat al politicii externe americane și britanice, politici pe care le consideră a fi conduse de o agendă imperialistă. Practicile mass-mediei mainstream au fost, de asemenea, criticate în lucrările sale.

Pilger s-a născut și a crescut în Bondi, o suburbie a orașului Sydney, de către Claude și Elsie Pilger. Graham (1932-2017), fratele său, a fost un activist pentru drepturile persoanelor cu handicap, care a sfătuit ulterior guvernul lui Gough Whitlam.^[7] Strămoșii tatălui lor erau germani,^[8] iar mamele erau irlandeze, engleze și germane; doi stră-străbunici materni au fost condamnați în Irlanda și transportați în Australia.^[9][10][11] Mama lui a fost profesor de limba franceză.^[9] Ambii frați au frecventat Sydney Boys High School,^[12][7] unde John Pilger a început un ziar de student, "The Messenger". El s-a alăturat ulterior unei scheme de stagiar jurnalist pe patru ani cu presa consolidată australiană.

John Pilger

John Pilger, 6 august 2011

·         1940: S-a născut John Winston Lennon, solistul şi liderul trupei Beatles, muzician şi compozitor englez, autor al unor piese ca “Imagine”, “Strawberry fields forever”. S-a nascut in Liverpool, Anglia. Compozitor, solist si chitarist, acesta a inceput sa cante inca din scoala cand si-a format prima trupa impreuna cu Paul McCartney si George Harrison. Trupa si-a schimbat de mai multe ori numele, pe rand aceasta fiind cunoscuta ca "Johnny and the Moondogs", "The Silver Beetles" , iar mai apoi “The Beatles”. Treptat, trupa si-a castigat celebritatea, iar John Lennon a devenit idolul tinerilor din intreaga lume. in 1969 s-a casatorit cu artista japoneza Yoko Ono si la scurta vreme a decis sa paraseasca formatia si sa inceapa o cariera solo. Cei doi s-au implicat si in diverse campanii sociale si pacifiste. in 1975, dupa nasterea fiului sau Sean, a decis sa se retraga din showbizz si sa se dedice familiei. Nu a reusit insa sa ramana multa vreme departe de muzica, astfel incat in 1980 a inregistrat un nou album. La foarte putina vreme dupa acest eveniment, John Lennon a fost impuscat mortal de un fan. 

·         1943: Marius Porumb, critic și istoric de artă român, membru (2009) al Academiei Române

·         1944: S-a nascut John Entwistle, muzician britanic, component al trupei The Who. 

·         1946: S-a nascut Tansu Ciller, fost premier al Turciei. 

·         1948 - S-a născut Jackson Browne, vocalist, chitarist, pianist şi compozitor american (Nitty Gritty Dirt Band).

·         1950: Vasile Iordache (n. 9 octombrie 1950,^[1] Iași, România) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. Este în prezent antrenor cu portarii la FCSB, club la care și-a petrecut mare parte a carierei. A fost supranumit Eroul de pe Wembley^[2] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile

·         1950: Jody Williams, laureată a Premiului Nobel pentru Pace din anul 1997

·         1951 - S-a născut Michael Lee Smith, vocalist american (Starz).
* 1952: Sharon Rachel Osbourne (născută Arden la 9 octombrie 1952) ^[3] este o britanică, amfitrioană de spectacole de televiziune, personalitate media, jurat de concursuri de talent prezentate de televiziune, autoare, manager muzical, femeie de afaceri, promotoare de formații muzicale și soția muzicianului heavy metal Ozzy Osbourne.

Deși a avut un rol substanțial în promovarea soțului său, ca manager muzical al acestuia (după darea sa afară din Black Sabbath în 1979), Sharon Osbourne a devenit cunoscută publicului larg cu ocazia spectacolului de televiziune The Osbournes, un spectacol de reality televizion, care urmărea viața de zi cu zi a familiei sale. Ulterior, Sharon Osbourne a devenit un jurat al unor spectacole de televiziune de promovare a talentelor, așa cum sunt versiunea originală a concursurilor-spectacole The X Factor, între 2004 și 2007; respectiv a show-ului similar America's Got Talent, între 2007 și 2012.

Sharon Osbourne

Sharon Osbourne în 2012 Părinți Don Arden și Hope Shaw Căsătorită cu Ozzy Osbourne (c. 1982) Copii Aimee Osbourne (1983) Kelly Osbourne (1984) Jack Osbourne (1985)

·         1954: S-a născut actorul Adrian Pintea, cunoscut pentru rolurile din spectacolele de teatru „Pescăruşul”, „Hamlet”, „Mania”, ”Corida”, „Lumini şi umbre”sau din filmul „Iancu Jianu” (d. 8 iunie 2007). Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuș – d. 8 iunie 2007, București), renumit actor român de teatru, film și televiziune care a adus o contribuție deosebita scenei și cinematografiei românești.

·         1954: Scott Stewart Bakula (născut pe 9 octombrie 1954) este un actor american, cunoscut mai ales pentru personajul Sam Beckett, din serialul de televiziune Capcana timpului. Pentru interpretarea acestui rol, el a primit premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor (dramă) în 1991 și patru nominalizări la premiul Emmy. Un alt rol important al său este cel al căpitanului Jonathan Archer, în serialul Star Trek: Enterprise. Bakula a apărut și ca invitat special în sezoanele doi și trei ale serialului NBC Chuck, în rolul lui Stephen Bartowski, tatăl personajului principal.

Cel mai recent rol interpretat de Bakula este personajul Terry, din serialul TNT Men of a Certain Age. Seful Pride din NCIS:New Orleans

Bakula a abandonat facultatea pentru a urma o carieră în actorie, după ce a primit rolul principal într-un turneu național cu piesa muzicală Godspell. Turneul a fost anulat înainte de a începe, iar Bakula s-a mutat la New York. La scurt timp, el a obținut un rol într-o producție a muzicalului Shenandoah, în Carolina de Nord.

În 1983, Bakula și-a făcut debutul pe Broadway, interpretând rolul lui Joe DiMaggio în muzicalul Marilyn: An American Fable. Debutul în televiziune a venit odată cu reclamele pentru firma de băuturi răcoritoare Canada Dry și pentru cafeaua decofeinizată Folgers.

Bakula în rolul doctorului Sam Beckett, alături de partenerul său Dean Stockwell, în Capcana timpului

Prestația sa în muzicalul de pe Broadway Romance/Romance, pentru care a primit și o nominalizare la premiile Tony, l-a ajutat să obțină rolul principal, alături de Dean Stockwell, în mult apreciatul serial de televiziune Capcana timpului.^[2] În acest serial științifico-fantastic, Bakula joacă rolul doctorului Sam Beckett, un savant care construiește o mașină a timpului. În urma unei defecțiuni, el devine prizonierul propriului experiment, călătorind în diverse perioade din trecut, pentru a îndrepta situații ce luaseră o întorsătură nefericită.^[3] Prestația sa în rolul genialului savant i-a adus un premiu Globul de Aur (împreună cu trei nominalizări), patru nominalizări la premiul Emmy pentru „Cel mai bun actor” și cinci premii consecutive ale organizației Viewers For Quality Television pentru „Cel mai bun actor într-un serial dramatic”.

Bakula în rolul căpitanului Jonathan Archer în Star Trek: Enterprise

În 1995, Bakula a apărut pe coperta revistei Playgirl. În 1997, el și-a împrumutat vocea personajului Danny Cat din Cats Don't Dance, un film animat foarte apreciat, dar puțin cunoscut, în care acesta cântă o melodie alături de Natalie Cole. În 1998, Bakula a interpretat rolul aruncătorului veteran Gus Cantrell, în filmul Major League: Back to the Minors, ultimul din trilogia Major League. El a jucat de asemenea rolul lui Jim Olmeyer, partnerul de același sex al lui Jim Berkley, interpretat de Sam Robards, în filmul Frumusețe americană (1999), câștigător al premiului Oscar.

În serialul Star Trek: Enterprise, Bakula a dat viață personajului Jonathan Archer, căpitanului primei nave interstelare pământene, capabilă să străbată distanțe mari. În 2006, el a reluat acest rol în jocul Star Trek Legacy pentru PC și Xbox 360. Tot în 2006, la Teatrul Ford din Washington, D.C., Bakula a jucat în spectacolul muzical Shenandoah, în care a avut și primul lui rol ca actor profesionist în 1976. El a interpretat de asemenea melodia „Pig Island” pe discul pentru copii Philadelphia Chickens al Sandrei Boynton, intitulat „Pentru toate vârstele, mai puțin 43”.

Printre celalte prestații muzicale ale lui Bakula se numără cea de la Hollywood Bowl din 1996 și 2004, cea de la Carnegie Hall în 1995, cu ocazia unui spectacol caritabil în care a cântat melodia Anyone Can Whistle a lui Stephen Sondheim, și cea de la gala premiilor Kennedy Center Honors în 1993 și 2003, în onoarea lui Sondheim și a lui Carol Burnett.^[4]

Scott Bakula a declarat pentru publicația TV Guide Magazine că ar putea juca din nou rolul lui Sam Beckett într-un film inspirat din celebrul serial Capcana timpului, alături de Dean Stockwell. La convenția Comic Con din 2010, el a anunțat că se lucra la un scenariu pentru film, dar că, deși avea să apară în film, nu deținea rolul principal

Bakula pe 30 aprilie 2011, la convenția pe teme științifico-fantastice FedCon XX, 28 aprilie - 1 mai 2011, Düsseldorf, Germania

Bakula a interpretat mai multe cântece din cariera sa în cadrul unui spectacol intitulat O seară cu Scott Bakula pe 18 ianuarie 2008, pentru a sprijini restaurarea istoricului Teatru Ford din New York.^[6] Bakula a avut trei apariții în 2008. El e jucat rolul avocatului Jack Ross în episodul „Glow in the Dark” din serialul Boston Legal, difuzat pe 12 februarie 2008, la postul de televiziune ABC.^[7] În perioada 4 martie - 20 aprilie, a interpretat rolul lui Tony Hunter în premiera mondială a spectacolului Dancing In The Dark, la teatrul Old Globe din San Diego, California. Dancing in the Dark este bazat pe filmul The Band Wagon al anilor 1950, cu Fred Astaire și Cyd Charisse.^[8] Bakula a apărut și în rolul personajului Chris Fulbright în cinci episodade ale serialului de comedie State of the Union al lui Tracey Ullman, la postul de televiziune Showtime.^[9]

În 2009, Bakula a jucat în comedia neagră The Informant!, în rolul lui Brian Shepard, un agent FBI care colaborează cu personajul principal, Mark Whitacre (interpretat de Matt Damon).^[10]

În aprilie 2009, Bakula s-a alăturat serialului TV Chuck, jucând rolul lui Stephen Bartowski, tatăl înstrăinat al personajului principal.^[11] În perioada 31 iulie - 2 august 2009, el a interpretat rolul lui Nathan Detroit în trei reprezentații ale muzicalului Guys and Dolls la Hollywood Bowl. Din luna decembrie a anului 2009, Bakula a început să apară în rolul cuceritorului celibatar Terry, unul dintre cele trei personaje ale serialului de comedie dramatică Men of a Certain Age al postului TNT, alături de Ray Romano (Joe) și Andre Braugher (Owen).^[12] În 2011, el a avut o scurtă apariție vocală în filmul Source Code, ca o aluzie la personajul său din Capcana timpului, rostind celebra sa replică „Oh, boy” („am încurcat-o”).^[13]

Tot în 2011, Bakula a apărut în documentarul de lung metraj Căpitanii, conceput și regizat de William Shatner. În acest film, Bakula răspunde întrebărilor căpitanului original din serialul Star Trek despre viața și cariera sa înainte de a intepreta personajul căpitanului Jonathan Archer în Star Trek: Enterprise. Interviul are loc la ferma lui Shatner din California, unde cei doi fac o plimbare călare și discută despre neajunsurile unei cariere în televiziune.^[14]

În septembrie 2011, Bakula a jucat în spectacolul Terrible Advice al lui Saul Rubinek, la teatrul Menier Chocolate Factory din Londra.

Filmografie:

• I-Man (1986)
• Gung Ho (serial TV) (1986)^[16]
• My Sister Sam (1 episod 1986)
• Designing Women (1986–1988)
• Matlock (2 episoade 1987)
• Eisenhower and Lutz (1988)
• Capcana timpului (1989–1993)
• Sibling Rivalry (1990)
• Necessary Roughness (1991)
• Mercy Mission: The Rescue of Flight 771 (1993)
• Color of Night (1994)
• A Passion to Kill (1994)
• Nowhere to Hide film de televiziune (1994)
• Murphy Brown (14 episoade 1994–1996)
• The Invaders (mini-serie)(1995)
• Lord of Illusions (1995)
• The Bachelor's Baby filmul săptămânii la CBS (1996)
• Mr. & Mrs. Smith (1996)
• Cats Don't Dance (1997)
• Major League: Back to the Minors (1998)
• NetForce (1999)
• Frumusețe americană (1999)
• Above Suspicion (2000)
• In the Name of the People (2000)
• Life as a House (2001)
• What Girls Learn film original Lifetime (2001)
• Star Trek: Enterprise (2001–2005)
• Papa's Angels (2000)
• The Trial of Old Drum (2000) – George Graham Vest
• The New Adventures of Old Christine (3 episoade, 2 în 2006, 1 în 2009)
• Blue Smoke film original Lifetime (2007)
• American Body Shop (1 episod, 2007)
• Boston Legal (1 episod, 2008)
• State of the Union (5 episoade, 2008)
• The Informant (2009)^[17]
• Chuck (8 episoade, 2009–2010)
• Men of a Certain Age (2009–2011)
• Source Code (2011) (voce)
• Căpitanii (2011)

Scott Bakula

·         1955 - S-a născut Shona Laing, cântăreaţă şi compozitoare din Noua Zeelandă (Manfred Mann's Earthband).
* 1958: Ion Stăvilă (n. 9 octombrie 1958) este un diplomat moldovean, care din iulie 2010 până la 3 iunie 2015 a îndeplinit funcția de Ambasador al Republicii Moldova în Ucraina și prin cumul în Turkmenistan și Uzbekistan
* 1959: Boris Efimovici Nemțov (în rusă: Борис Ефимович Немцóв, n. 9 octombrie 1959, Soci – d. 27 februarie 2015, Moscova) a fost un politician din Rusia, fondator al mișcării politice „Solidarnosti”, copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală, membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia, deputat al Dumei regionale din Iaroslavl.

În anii ’90, Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin, fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia.^[2] Elțin l-a avut în vedere pentru succesiunea la funcția de președinte al Federației Ruse, însă în cele din urmă s-a hotărât pentru Vladimir Putin. Nemțov a salutat inițial numirea lui Putin, pentru a deveni ulterior un opozant important al președintelui.^[3]

A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii.^[4] Într-o atmosferă ostilă, întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă, Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental.

Boris Nemțov Борис Немцов

Boris Nemțov în 2013

* 1962: Mariana Târcă (n. 9 octombrie 1962, în comuna Mândra, județul Brașov) este o fostă jucătoare de handbal^[1] din România, actuala antrenoare a echipei Corona Brașov.

·         1962: S-a nascut Tommy Lee, baterist american. 
* 1963: Vasile Tarlev (n. 9 octombrie 1963, satul Bașcalia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească) este un om politic moldovean, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova (19 aprilie 2001 - 31 martie 2008).^[1][2] A studiat ingineria și a devenit un membru a diverse consilii economice.
* 1964: Ion Butmalai (n. 9 octombrie 1964, Tigheci, Leova - d. 9 decembrie 2014, Cahul^[1]) a fost un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2009 până în 2014, membru al fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova.
* 1964: Guillermo del Toro Gómez (n. 9 octombrie 1964, Guadalajara, Jalisco) este un regizor, producător, scenarist și romancier mexican. Este cunoscut în special pentru regia filmelor Blade II (2002), Labirintul lui Pan (2006), Hellboy (2004), Hellboy II: The Golden Army (2008) și Pacific Rim (2013).

Guillermo del Toro

Guillermo del Toro în 2014

* 1965: Victor Ostap (n. 9 octombrie^[1] 1965, Telenești^[2][3]) este un om de afaceri din Republica Moldova, cunoscut mai ales din postura (istorică) de fondator, finanțator și patron al clubului de fotbal FC Rapid Ghidighici.

·         1966: David William Donald Cameron (n. 9 octombrie 1966, Londra) a fost prim-ministrul al Regatului Unit și liderul al Partidului Conservator din 2010 până în 2016.

Cameron a studiat filozofie, științe politice și economie la Oxford. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator, devenind consultant special al lui Norman Lamont, și apoi al lui Michael Howard.

În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanșat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. A devenit rapid membru marcant al opoziției. La alegerile din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. Pentru alcătuirea unui guvern, Partidul Conservator a format o coaliție cu cel Liberal Democrat.

David Cameron

·         1967: Gheorghe Popescu, cunoscut mai ales ca Gică Popescu (n. 9 octombrie 1967, Calafat) este un fost fotbalist român, actualmente impresar.

A participat cu echipa națională de fotbal a României la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000). De-a lungul carierei a jucat la CS Universitatea Craiova, Dinamo București, Steaua București, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, U.S. Lecce, Galatasaray S.K. (cu care a câștigat Cupa UEFA în 2000) și SV Hannover 96, câștigând 13 trofee.

A fost căpitanul celebrei echipe FC Barcelona, cu care a câștigat Cupa Cupelor.

După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și și-a deschis propria școală de fotbal (Școala de Fotbal Gică Popescu) la Craiova. Este văzut ca un apropiat al fraților Giovanni și Victor Becali.

În 2005 a candidat pentru președinția Federației Române de Fotbal împotriva actualului președinte Mircea Sandu, însă la alegerile din 21 noiembrie a adunat doar 102 voturi, față de 187 ale contracandidatului său. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.^[2][3]

Începând cu ianuarie 2008, Popescu a fost anchetat de Direcția Națională Anticorupție, fiind acuzat de înșelăciune, evaziune și spălare de bani, într-un dosar care privește transferurile a 12 fotbaliști, din perioada 1999–2005. Popescu se numără printre cei zece impresari și patroni de cluburi de fotbal împotriva cărora procurorii DNA au anunțat începerea urmăririi penale, pentru mai multe infracțiuni - înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani, precum și prejudicierea a patru cluburi cu suma de zece milioane de euro.^[4][5][6] În martie 2014, Popescu a fost condamnat la trei ani și o lună de închisoare^[7]. A fost eliberat condiționat în noiembrie 2015^[8].

Gheorghe Popescu deține un holding alcătuit din zece firme, cu proiecte în domeniile hotelier și imobiliar-birouri, spații comerciale și rezidențial^[9]. În anul 2008, averea lui era estimată la 40 milioane de euro^[9]. Deține și compania Energie Investments Group (EIG), prin intermediul căreia intenționează să intre pe piața energiei eoliene

* 1967: Eduardo Gory "Eddie" Guerrero Llanes, nume de ring: Eddie Guerrero (n. 9 octombrie 1967 – d. 13 noiembrie 2005) a fost un wrestler profesionist originar din El Paso, Texas. Pe 13 noiembrie 2005, Eddie a fost găsit mort în camera sa de hotel.
* 1968: Luminita Zaituc-Zelaskowski (inițial Luminița Zaițuc; n. 9 octombrie 1968,^[1] București, RS România) este o fostă alergătoare germană pe distanțe lungi de origine română. Ea trăiește în Germania din 1990 și, din 1996, este cetățean german.

·         1969: PJ Harvey, cântăreață britanică
* 1969: Steven Rodney "Steve" McQueen CBE (n. 9 octombrie 1969)^[2] este un regizor, producător, scenarist britanic. Pentru filmul său 12 ani de sclavie a câștigat un Premiu Oscar,^[3] Premiu BAFTA și Globul de Aur. McQueen este primul realizator de filme de culoare care câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Steve McQueen CBE

* 1970: Carmen Daniela Dan (n. 9 octombrie 1970, București, RS România) este un senator român, ales în 2016.
* 1972: Luminița Moangă Talpoș (n. 9 octombrie 1972, Craiova) este o atletă de origine română, alergătoare de lungă distanță, în special maraton.

Cea mai bună performanță a avut-o la cursa de maraton de la Viena 2008, cu timpul de 2:26:43.

* 1974: Octavian Calmîc (n. 9 octombrie 1974, Bardar, raionul Ialoveni, Moldova)^[2] este un economist din Republica Moldova, care din 21 ianuarie 2016 - 21 decembrie 2017 a deținut funcția de Viceprim-ministru, Ministru al Economiei al Republicii Moldova și Infrastructurii în guvernul Guvernul Pavel Filip. Din 2009 până la 21 ianuarie 2016 a fost Viceministru al Economiei pentru cooperare economică internațională, iar per ansamblu a activat în cadrul Ministerului Economiei începând cu anul 1996. Între 1998-2001 a fost membru activ al echipei pentru negocierea aderării Republicii Moldova la Organizația Mondială a Comerțului.^[3]

Este căsătorit și are un copil

·         1975: Marcel Laurențiu Romanescu, politician roman
* 1975: Mark Anthony Viduka (n. 9 octombrie 1975) este un fotbalist australian, care evolua pe postul de mijlocaș.
* 1979: Brandon James Routh (n. 9 octombrie 1979) este un actor american. Este cunoscut pentru rolul său ca Superman în Superman Revine din 2006. A mai apărut și în serialele de televiziune cu supereroi Arrow și The Flash interpretând personajul Ray Palmer/The Atom.

Brandon Routh

Routh la WonderCon 2016 Căsătorit cu Courtney Ford (c. 2007) Copii 1

* 1979: Mihai-Bogdan Diaconu (n. 9 octombrie 1979, București, România) este un politician român, deputat de București din partea Uniunii Social-Liberale în legislatura 2012–2016.

* 1981: Alexandru Namașco (n. 10 octombrie 1981) este un fotbalist din Republica Moldova, care în prezent evoluează la clubul FC Costuleni pe postul de atacant.

* 1981: Ryoichi Maeda (n. 9 octombrie 1981) este un fotbalist japonez.

* 1986: Gonçalo Brandão (n. 9 octombrie 1986, Lisabona, Portugalia) este un jucător portughez de fotbal legitimat la CF Os Belenenses.
* 1986: Stéphane Zubar (n. 9 octombrie 1986, Pointe-à-Pitre, Guadelupa) este un fotbalist francez care evoluează la echipa Bournemouth pe postul de fundaș.
* 1988: Mara-Daniela Calista (n. 9 octombrie 1988) este un deputat român, ales în 2016.
* 1991: Yusuke Minagawa (n. 9 octombrie 1991) este un fotbalist japonez.

Decese

·         1047: Papa Clement al II-lea (n. 1005). Papa Clement al II-lea (în germană Clemens II.), cel de al doilea papă german al Romei (1046-1047) (numele laic: Suidger, Graf von Morsleben und Hornburg)

·         1273: Elisabeta de Bavaria, regină a Germaniei (n. 1227)

·         1390: Ioan I al Castiliei (d. 1358)
* 1468: Sigismondo Pandolfo Malatesta, numit și „Lupul din Rimini”, (n. Rimini, 19 iunie 1417 - d. Rimini, 9 octombrie 1468), fiu al lui Pandolfo al III-lea Malatesta și al amantei sale Antonia da Barignano, a fost un condotier^[1] italian, senior al Rimini și al Fano, din 1432, în timp ce fratele său, Domenico Malatesta a fost senior al Cesenei. Membru al Casei de Malatesta, seniori ai Rimini între 1295 și 1500, Sigismondo Malatesta este un personaj istoric faimos prin trădările sale, prin provocările la adresa moravurilor din societatea italiană a secolului al XV-lea. Era considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai redutabili comandanți militari ai epocii sale.

A fost învestit cu titlul de cavaler de împăratul Sigismund de Luxemburg, al Sfântului Imperiu Romano-German. Considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai îndrăzneți condotieri din Italia, îl întâlnim în multe bătălii care caracterizează această perioadă. În mai multe rânduri a fost în solda papilor, a comandat trupele venețiene în campania contra Republicii Ambroziene^[2] și contra lui Francesco Sforza, și chiar, în 1465, împotriva Imperiului Otoman. I-a ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să rupă asediul la Piombino, cu o manevră care i-a surprins atât pe inamici cât și pe aliați. Pentru aceste reușite, a fost primit triumfal la Florența. Aceste acțiuni l-au mâniat pe regele Aragonului, care l-a urât toată viața și i-a cerut fiului său să distrugă statul lui Malatesta.

Sigismondo Pandolfo Malatesta rugându-se la Sfântul Sigismund, frescă de Piero della Francesca, în Tempio Malatestiano din Rimini

A fost un poet și mecena al artelor. Lui îi datorăm crearea unuia dintre monumentele simbol ale orașului Rimini și al întregii Renașteri: Templul Malatesta, în italiană Tempio Malatestiano^[3], creat de Leon Battista Alberti.

A avut, pe rând, trei soții legitime: s-a căsătorit cu Ginevra d’Este în 1434, decedată în 1440, cu Polissena Sforza^[4], în aprilie 1442, decedată în 1448. Acestea, se pare, au fost asasinate de Sigismondo. Cea de-a treia și ultima soție legitimă a lui Sigismondo Malatesta a fost Isotta degli Atti (circa 1432 - 1474), cu care s-a căsătorit în 1456, și care îi era amantă încă din 1445, pe când Polissena trăia. Relația lui Sigismondo cu Isotta a fost cunoscută de public din 1449. Doar această a treia căsătorie nu a fost încheiată pentru obținerea unui avantaj politic sau militar.

În 1461, Papa Pius al II-lea l-a acuzat pe Sigismondo Malatesta de uxoricid^[5] (că le-a asasinat pe cele două soții ale sale, Ginevra și Polissena)^[6], și că a ucis și alte persoane, și l-a excomunicat. Ginevra d'Este a murit otrăvită, Polissena Sforza a murit sufocată cu un prosop. Sigismondo a pus să fie ucis un călugăr franciscan care a refuzat să-i divulge secretul spovezii Polissenei.

Din căsătoria cu Ginevra d’Este nu au rezultat copii. Polissena Sforza i-a dăruit doi copii Galeotto, născut în 1442 și mort la câteva luni de la naștere, și Giovanna (1444 - 1511). Din relația cu Isotta degli Atti, au rezultat patru copii: Giovanni (născut în 1447 și mort după câteva luni de la naștere), Antonia (1451 - 1483), Sallustio, Vittorio.

După excomunicarea lui Sigismondo Malatesta, Isotta s-a ocupat de conducerea orașului Rimini, în numele soțului său, iar după moartea acestuia, survenită în 1468, în numele fiului lor, Sallustio. Sallustio a fost ucis, în anul următor, la ordinul lui Roberto Malatesta, fiu nelegitim al lui Sigismondo, care a preluat controlul orașului.

Sigismondo Pandolfo Malatesta a decedat la vârsta de 51 de ani, în 1468. Corpul său a fost înmormântat în Templul lui Malatesta^[3], care nu era încă terminat.

Portretul lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, de Piero della Francesca (circa 1451).

·          1621: A încetat din viaţă Teodosie Rudeanul, boier cărturar, unul dintre cei mai de seamă dregători ai lui Mihai Viteazul. T.Rudeanul este autor al unei cronici oficiale de curte, scrisă în limba română ; (1597).

·         1688: A murit Claude Perrault, medic, arhitect şi teoretician francez; a proiectat faimoasa colonada care va închide curtea patrata a palatuli Louvru; (n. 5 septembrie  1613).

·         1709: Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland, metresă a regelui Carol al II-lea al Angliei (n. 1640)
* 1802: Ferdinand de Parma (20 ianuarie 1751 – 9 octombrie 1802) a fost Duce de Parma din 1765 până în 1802. fost al doilea copil și singurul fiu al lui Filip, Duce de Parma și a Prințesei Louise Élisabeth a Franței, fiica cea mare a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a reginei Maria Leszczyńska. Bunicii paterni erau Filip al V-lea al Spaniei (nepot al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței) și a doua sa soție, Elisabeta Farnese.
Născut la palatul ducal din Colorno, el a fost considerat nepotul favorit al bunicului său matern, regele Ludovic al XV-lea al Franței. Ca nepot pe linie masculină a regelui Filip al V-lea al Spaniei el a fost considerat infante al Spaniei.

Ferdinand, Maria Amalia și copii lor

Ca moștenitor al unei dintre cele mai mari colecții de ducate suverane, Ferdinand a fost un candidat atractiv pentru multe prințese din Europa. Printre posibilele candidate s-a inclus moștenitoarea Prințesa Maria Beatrice Ricciarda d'Este de Modena, fiica lui Ercole al III-lea de Modena. Posibila lui căsătorie cu Prințesa Maria Beatrice a fost, însă, foarte puțin probabilă, deoarece acesta din urmă era logodită cu Arhiducele Leopold de Austria (mai târziu împăratul Leopold al II-lea), de la o vârstă foarte tânără și mai târziu cu fratele mai mic al lui Leopold, Arhiducele Ferdinand.

O altă candidată a fost Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans care deținea o zestre foarte mare; ea era singura fiică în viață a lui Louis Philippe I, Duce de Orléans și sora lui Philippe Égalité.

În cele din urmă Ferdinand s-a căsătorit cu Arhiducesa Maria Amalia a Austriei, al optulea copil al împărătesei Maria Tereza a Austriei și sora mai mare a reginei Neapolelui și Siciliei și a viitoarei regine a Franței. A avut loc o căsătorie prin procură al Viena la 27 iunie iar la 1 iulie Maria Amalia își părăsea casa. Viitoarea ducesă și-a întâlnit soțul la Mantua la 16 iulie. Ea a venit însoțită de fratele ei Iosif al II-lea, Împărat Roman iar Ferdinand însoțit de membrii familiei Sforza. La 19 iulie a avut loc o ceremonie la palatul ducal din Colorno unde s-a născut Ferdinand. Cuplul și-a făcut intrarea la Palermo la 24 iulie.

Copii:

1. Prințesa Carolina Maria Teresa Giuseppa de Parma (22 noiembrie 1770–1 martie 1804), căsătorită cu Prințul Maximilian al Saxoniei
2. Prințul Louis Francis Philibert de Parma (5 iulie 1773–27 mai 1803). S-a căsătorit cu verișoara lui primară Maria Luisa Josefa Antonietta Vicentia a Spaniei și a avut copii; a fost primul rege al Etruriei.
3. Prințesa Maria Antonia Giuseppa Walburga Anna Luisa Vicenza Margherita Caterina de Parma (28 noiembrie 1774–1841), care a devenit călugăriță ursulină.
4. Prințesa Carlotta Maria de Parma (7 septembrie 1777–1812)
5. Prințul Felipe de Parma (22 mai 1783–1786)
6. Prințesa Antoina Luigia de Parma (21 octombrie 1784)
7. Prințesa Luigia Maria of Parma (17 aprilie 1787–1789)
8. Prințesa X de Parma - fiică nenăscută (21 mai 1789) (gemeni)
9. Prințul X de Parma - fiu nenăscut (21 mai 1789) (gemeni)

Ferdinand

Părinți Filip, Duce de Parma Prințesa Louise-Élisabeth a Franței  Frați și surori Prințesa Isabella Maria de Parma Maria Luisa de Parma  Căsătorit cu Maria Amalia a Austriei Copii Prințesa Caroline de Parma Louis de Etruria Prințesa Maria Antonia de Parma

·         1831: Contele Ioannis Antonios Kapodistrias (în greacă Κόμης Ιωάννης Αντώνιος Καποδίστριας Komis Ioannis Antonios Kapodistrias;^[2]; n. 11 februarie 1776,^[3] Corfu, Republica Veneția^[1][4] – d. 9/21 octombrie 1831,^[1][5] Nauplion, Grecia^[1]) a fost un diplomat grec ce a activat pentru Imperiul Rus și care apoi a devenit primul șef de stat al Greciei

Casa lui Kapodistrias din Corfu. Plăcuţa dintre cele două ferestre de la stânga intrării arată că aici s-a născut.

Ioannis Kapodistrias s-a născut în Corfu,^{[2][8][9][10][11][12][13]} (Κέρκυρα/Kerkyra în Greacă),^[14] una din insulele Ionice, care la acea vreme erau posesiune venețiană. A studiat medicina, filosofia și dreptul la Padova, în Italia. La vârsta de 21 de ani, în 1797, a început practica medicală ca doctor pe insula Corfu.^{[15][9][10][11][16]} A avut toată viața convingeri liberale și democratice, deși provenea din rândurile nobilimii. Un strămoș a familiei Kapodistrias fusese făcut conte de Carol Emmanuel al II-lea, duce de Savoia, iar titlul a fost înscris în 1679 în Libro d'Oro a nobilimii din Corfu;^[17] titlul provine de la Capodistria (fost Justinopolis), un oraș pe malul estic al Golfului Veneției, astăzi Koper, Slovenia. De acolo provine familia lui Kapodistrias, care s-a mutat în Corfu în secolul al XIII-lea, elenizându-se și trecând la ortodoxie.^[18][19]

Mama lui Kapodistrias a fost Adamantine Gonemis (Αδαμαντία (Διαμαντίνα) Γονέμη), fiica nobilului Christodoulos Gonemis (Χριστόδουλος Γονέμης).^[20] Familia Gonemis era o familie grecească^[20][21][22] din Cipru,^[23] care a emigrat în Creta atunci când Ciprul a căzut în mâinile otomanilor în secolul al XVI-lea.^[23] Ei au migrat apoi în Epir când în secolul al XVII-lea a căzut și Creta, ajungând în cele din urmă pe insula ionică Corfu.^[23] Familia Gonemis^[19] era și ea trecută în Libro d'Oro din 1606. În 1802 Ioannis Kapodistrias a înființat o organizație ce promova progresul științific și social în Corfu, „Asociația Națională Medicală”. În 1799, când Corfu a fost ocupat de forțele rusești și otomane, Kapodistrias a fost numit director medical al spitalului militar.

Icoana Sf. Spiridon privind spre locul unde a fost asasinat Kapodistrias

În 1831, Kapodistrias a ordonat arestarea lui Petrobei Mavromihalis, bei al Peninsulei Mani, una dintre cele mai rebele regiuni ale Greciei. A fost o ofensă gravă pentru familia Mavromihalis, și la 9 octombrie 1831 Kapodistrias a fost asasinat de fratele lui Petrobei, Konstantis și de fiul lui Georgios pe treptele bisericii Sfântul Spiridon din Nafplion.

Kapodistrias s-a trezit dimineața devreme și s-a hotărât să meargă la biserică. Acolo, a văzut că asasinii îl așteptau. Când a ajuns pe treptele bisericii, Konstantis și Georgios s-au apropiat de el. Konstantis a scos pistolul și a tras, dar nu a nimerit, glonțul înfigându-se în zidul bisericii, unde se vede și astăzi. Apoi a scos pumnalul și l-a înjunghiat pe Kapodistrias în abdomen în vreme ce Georgios l-a împușcat pe Kapodistrias în cap. Konstantis a fost împușcat de generalul Fotomaras, care a văzut scena de la fereastra sa. Georgios a reușit să scape și s-a ascuns în ambasada franceză; după câteva zile, s-a predat autorităților grecești. A fost condamnat la moarte de o curte marțială și a fost executat prin împușcare.

Lui Ioannis Kapodistrias i-a urmat în funcția de guvernator fratele său mai mic, Augustinos Kapodistrias. Augustinos a rămas la putere doar șase luni, timp în care țara a căzut în haos.

Mormântul lui Kapodistrias din mănăstirea Platytera din Corfu. La dreapta se află mormântul fratelui său Augustinos.

Kapodistrias este o personalitate a cărei memorie este respectată în Grecia de astăzi. Universitatea din Atena este denumită „Kapodistriană” în cinstea sa; moneda greacă de 20 de eurocenți are chipul său, precum avea și aversul bancnotei de 500 de drahme din perioada 1983–2001,^[28] dinainte de introducerea monedei euro, iar un program local de reorganizare administrativă care a redus numărul de comune în anii 1990 a purtat numele său. Temerile pe care Regatul Unit, Franța și Rusia le aveau față de orice mișcare republicană de la acea vreme, din cauza amintirii încă proaspete a Domniei Terorii din Revoluția Franceză, a făcut ca ele să insiste ca Grecia să devină monarhie după moartea lui Kapodistrias. Casa sa de vară din Koukouritsa, Corfu a devenit un muzeu ce comemorează viața și realizările sale.^[29] El a fost donat de răposata Maria Desylla-Kapodistria, strănepoata lui Ioannis Kapodistrias, către trei societăți culturale din Corfu exact cu acest scop.^[29]

La 8 decembrie 2001, în orașul Koper din Slovenia, a fost dezvelită o statuie în mărime naturală a lui Ioannis Kapodistrias în piața principală. Piața poartă numele lui Kapodistrias, întrucât Koper a fost locul de origine al familiei sale care s-a mutat în Corfu în secolul al XIV-lea.^[30] Statuia este opera sculptorului grec K. Palaiologos și a fost transportată la Koper cu un vas al Marinei Grecești.

La 21 septembrie 2009, orașul Lausanne din Elveția a inaugurat și el o statuie de bronz a lui Kapodistrias. La ceremonie au luat parte miniștrii de externe ai Federației Ruse, Serghei Lavrov și al Elveției, Micheline Calmy-Rey

Jump to navigationJump to search

Ioannis Kapodistrias Ιωάννης Καποδίστριας

* 1893: Dimitrie Cariagdi (n. 1815 – d. 9 octombrie 1893, București, România) a fost un politician și ministrul Justiției Instrucțiunii și Cultelor (14 iunie 1865 - 11 februarie 1866; ad-interim 14 - 27 iunie 1865), Ministrul Justiției (18 decembrie 1870 - 11 martie 1871) și primar al Bucureștiului în perioada decembrie 1878 - noiembrie 1883. A fost primul edil care a condus Bucureștiul, capitală a unui stat independent.
În timpul mandatului său s-a cumpărat de către primărie una dintre cele mai mari clădiri ale orașului, o veche casă boierească ridicată după 1810 de vistiernicul Ion Hagi Moscu. Casa era situată pe „Ulița Colții” nr. 40. Primăria a funcționat în acest imobil din mijlocul orașului în „Văpseaua de roșu” până în 1912 când a fost dărâmat.

Marea sa realizare a constat în obținerea unui credit de 15 milioane lei pentru canalizarea Dâmboviței care provocase în fiecare primavară din decniul trecut distrugeri serioase, ieșind din matcă. Tot în această perioadă s-a realizat și reconstrucția pavajelor cu piatră cubică. Toate aceste operațiuni au fost posibile cu împrumuturi de la Casa de Depuneri. Prețul total al sistematizarii Dâmboviței a fost de 15.150.000 de lei. În anul 1880 au fost finalizate planurile de rectificare și de canalizare a Dâmboviței.

„În ziua de 2 noembrie 1880 au început lucrările pentru rectificarea Dâmboviței. Erau de față Domnitorul, colonel Dabija, ministrul de lucrări publice, d. Cariagdi, primarul Capitalei, alte notabilități și un foarte numeros public. Serviciul divin și toată solemnitatea s-a săvârșit într-un pavilion înalțat pe axa proiectată a Dâmboviței, aproape de podul de fer de pe calea Văcărești, lângă fântâna apelor zise «apele dela Văcărești». Apoi, în față erau tribunele pentru invitați. După discursul primarului și răspunsul Domnitorului, primarul prezentă Domnului o lopată cu care acesta, făcând câțiva pași înainte, ridică o cantitate de pământ. Lumea izbucni în urale și imediat lucrătorii, înșiruiți pe amândouă rândurile, începură lucrarea. Lopata cu care Domnitorul ridică cea dintâi bucată de pământ era un obiect de artă: limba era de argint și coada de abanos de care era încovoiată o lamă iarăși de argint. Pe limbă era scris: «Casma întrebuințată la începerea lucrărilor Dâmboviței în ziua de 2 Noembrie 1880, sub domnia lui Carol I. Președinte al consiliului de ministri, I.C. Brătianu.» În urma licitațiunei publicate de primărie, lucrările pentru rectificarea Dâmboviței au rămas asupra antreprenorului francez d. Boisguerin care a oferit 11 la sută sub deviz.”

—Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, 4 volume, publicate între 1927 și 1932

.

O altă realizare majoră a mandatului lui Cariagdi a fost sistemul de canalizare din București. Construcția canalelor, din beton, a început pe 16 septembrie 1881 și i-a fost alocat un buget de 5 milioane de lei.^[2]

A fost căsătorit cu Anica D. Cariadgi (d. decembrie 1880), înmormântată în Cimitirul Bellu, unde va fi și el înmormântat în 1893.^[3]

În prezent, o stradă din sectorul 2 al capitalei îi poartă numele.

·         1906: A murit Joseph Farwell Glidden, fermier american, inventatorul sarmei ghimpate; (m.18.01.1813).

·         1929 - A murit omul de teatru şi dramaturgul Alexandru Davila, autorul dramei istorice în versuri "Vlaicu Vodă" (n.12.02.1862).

·         1931: A murit  mitropolitul ortodox  Mironescu Alexandru Athanasie, membru de onoare al Academiei Române (n.12 august  1856). A deținut demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Romane  (1909-1911). Dupa studii la Seminarul “Veniamin” de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1979-1881), dar ramanand vaduv s-a inscris la Faciltatea de Teologie din Bucuresti (1881-1992), apoi la cea din Cernauti (1882-1886), unde a obtinut doctoratul Spiritual. Director la Internatului teologic din Bucuresti (1896-1987), profesor suplinitor la Seminarul “Central” (1886-1887), profesor de Morala la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1897 – 1997), iconom stavrofor (1897). La 27 iun. 1895 ales arhiereu cu  titlul “Craioveanul”, calugarit la Cernica sub numele Atanasie, hirotonit la 5 februarie  loctiitor de episcop al Ramnicului din decembrie 1997, ales apoi episcop eparhiot tot acolo, la 12 martie 1998. La 5 februarie 1909 ales mitropolit primat, pastorind pana la 28 iun. 1911, cand s-a retras din scaun, a trait pentru restul vietii la Cernica. A scris sau a tradus lucrari de Istorie bisericeasca si de Morala, articole in “Biserica Ortodoxa Romana” si “Cuvantul Adevarului” de la Ramnic, pastorale, conferinte si cuvantari membru de onoare al Academiei Romane (25 mai 1909).

·         1934: Este asasinat, la Marsilia, regele Alexandru al Iugoslaviei, împreuna cu cu Louis Barthou, ministrul de externe al Frantei, de catre membri ai organizatiei fasciste croate „Ustasa”. Alexandru I, numit și Alexandru I Karađorđević sau Alexandru Unificatorul (n. 16 decembrie 1888, Cetinje — d. 9 octombrie 1934, Marsilia), întâiul rege al Regatului Iugoslaviei, fiind înainte, între anii 1921 – 1929, suveran al Regatului sârbo-croato-sloven.

·         1934: A murit Louis Barthou, politician francez, al 78-lea prim-ministru al Franței (n. 1862). Jean Louis Barthou (n. 1862 – d. 1934), avocat și om politic francez, membru de onoare al Academiei Române. În decursul vieții sale, Barthou a deținut importante portofolii ministeriale și a fost ales membru al Academiei Franceze în 1918.
* 1937: Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, supranumit Grănicerul (n. 25 decembrie 1869, Paris — d. 9 octombrie 1937, București) a fost un moșier, general și politician român de extremă dreaptă, președintele oficial al partidului fascist-legionar Totul pentru Țară, o continuare a partidului Garda de Fier dizolvat în 1933, și membru al Senatului legionar.
Zizi Cantacuzino s-a născut la Paris ca fiu al inginerului I. G. Cantacuzino, descendent al domnitorului Șerban Cantacuzino. A studiat la liceul român din Fontenay-aux-Roses (până în 1881) și la Liceul „Sfântul Gheorghe” (în Franța). În 1883 a intrat la Școala militară din Craiova, iar începând cu 1890 la Școala de infanterie din București
Carieră militară:

• În 1892 era sublocotenent de vânători.
• În 1910 a fost avansat la gradul de maior și numit șef de cabinet al ministrului de război, Nicolae Filipescu.
• A participat la campania din 1913 și a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în 1914.
• La începutul Primului Război Mondial a fost comandant al Regimentului I de grăniceri de la Predeal (de unde și porecla de „Grănicerul”), cu care a ocupat orașul Brașov, una din primele victorii de la începutul războiului. În timpul retragerii trupelor române în fața ofensivei trupelor Puterilor Centrale a participat la luptele de pe Valea Prahovei, din trecătoarea Rucăr-Bran și apoi pe frontul din Munții Argeșului până la Olt. Rănit de un obuz a revenit la comanda regimentului după refacere.
• A fost înaintat la gradul de colonel și, ulterior, la cel de general.
• A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în grad de cavaler.
• În 1917 a comandat Brigada de grăniceri de la Târgu Ocna și a participat, sub comanda generalului Averescu, la luptele de pe Valea Oituzului asigurând stabilizarea frontului în această regiune. După armistițiu această brigadă de grăniceri a fost deplasată la Iași.
• În decembrie 1918, după semnarea Păcii de la București, a demisionat din armată considerând că tratatul este incompatibil cu onoarea de soldat. A fost trecut în rezervă cu gradul de general.

În 1915 și-a vândut una din moșiile din Vâlcea pentru a cumpăra 15 mitraliere moderne cu care a înzestrat regimentul.^[2].

Generalul francez Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în timpul Primului Război Mondial, îl caracteriza pe Gheorghe Cantacuzino astfel: „Este un om pe care trebuie să-l închizi în timp de pace și să-l eliberezi în timp de război.”^[3].

În schimb, politicianul Constantin Argetoianu l-a caracterizat caustic: ”Bietul Zizi a fost toată viața lui un caraghios și așa va muri, dar nu pe front ci în patul lui.

Carieră civilă:

Gheorghe Cantacuzino fost numit administrator al spitalelor civile și a fost ales deputat de Vâlcea din partea Partidului Poporului condus de Mareșalul Averescu (1920) și, ulterior, deputat de Tulcea din partea Partidului Conservator-Progresist (1922 și 1926).^[5] În anul 1930 se înrolează în Mișcarea Legionară și devine membru al Consiliului Politic al Gărzii de Fier. A fost judecat și achitat în 1934, alături toată conducerea acesteia, în procesul asasinării lui I. G. Duca.

La 10 decembrie 1934 Corneliu Zelea Codreanu îl numește președinte al partidului naționalist Totul pentru Țară, urmașul Gărzii de Fier, după scoaterea în afara legii a acesteia din urmă, conducătorul de fapt fiind Codreanu însuși^[6].

Zizi Cantacuzino a condus grupul de legionari care, în 1936, au plecat să lupte în Războiul Civil Spaniol de partea armatei franchiste^[7]. După o scurtă ședere în Spania a revenit în același an în România, pe front rămânând doar restul grupului.

Gheorghe Cantacuzino a fost căsătorit cu Elena Kalinderu și a fost proprietar al imobilului din str. Imprimeriei nr. 3 (ulterior str. Gutenberg). În 1937 a cedat o porțiune din teren pentru construirea sediului partidului Totul pentru Țară, clădire construită prin munca voluntară a legionarilor și cunoscută sub numele de „Casa verde”.

Casa sa, situată într-o zonă protejată, a fost demolată în mai 2010, în ciuda cererii de clasare a imobilului ca monument istoric, ca urmare a disfuncționalităților existente între Direcția de Cultură a municipiului București, Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Ministerului Culturii și Prefectură.^[8][5]

Gheorghe Cantacuzino a fost unchiul lui Gheorghe Manu

Gheorghe Cantacuzino

150 de ani de la naștere

Generalul Gheorghe Cantacuzino

* 1937: Ernest Louis Charles Albert William (germană Ernst Ludwig Karl Albert Wilhelm), (25 noiembrie 1868 - 9 octombrie 1937) a fost ultimul Mare Duce de Hesse și de Rin din 1892 până în 1918.^[1] În familie i se spunea Ernie.

Ernest Louis

Mare Duce de Hesse și de Rin

Părinți Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse Prințesa Alice a Regatului Unit  Frați și surori Prințul Friedrich de Hesse Prințesa Irene de Hesse Prințesa Victoria de Hesse Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna Maria de Hessa-Darmstadt[*] Alix de Hessa-Darmstadt  Căsătorit cu Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha Eleonore de Solms-Hohensolms-Lich Copii Prințesa Elisabeth Georg Donatus, Mare Duce de Hesse Prințul Ludovic

·         1941: S-a stins din viata actrita si cantareata americana Helen Morgan, care avea 41 de ani. 

·         1943: Pieter Zeeman (n. 25 mai 1865 - d. 9 octombrie 1943, Amsterdam) a fost fizician olandez, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1902, împreună cu Hendrik Lorentz, pentru serviciul extraordinar adus științei datorită studiilor lor privind influența magnetismului asupra radiației, cunoscut ca Efectul Zeeman.

Pieter Zeeman

Pieter Zeeman (1865 - 1943)

* 1949: Gheorghe Mironescu (n. 28 ianuarie 1874, Vaslui — d. 9 octombrie 1949, București) a fost un politician român. Membru al Partidului Național Țărănesc, a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României de două ori: prima dată în 1930, iar a doua oară în perioada 1930–1931.

A absolvit Facultatea de Drept (1894) și Facultatea de Litere și Filozofie (1895) ale Universității București, devenind doctor în drept (Paris, 1898), procuror pe lângă Tribunalul Ilfov (1900) și avocat al statului (1900-1901). S-a consacrat unei cariere didactice, la Facultatea de Drept din București (1903-1939). În 1938 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Era un adept al intrării în război de partea Antantei, în vederea realizării unității naționale. A fost membru al Consiliului Național al Unității Române (Paris, 24 august/6 septembrie 1918), organism reprezentativ al intereselor naționale, agreat de puterile Antantei.

Membru al Partidului Conservator, al Partidului Conservator-Democrat (1908), al Partidului Național Român condus de Iuliu Maniu (noiembrie 1922) și al PNȚ, rezultat prin fuziunea PNR cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache (1926). Deputat (1911) și senator (1914). Conduce ministere importante: Instrucțiune Publică (17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922), Afaceri Străine (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930; 13 iunie-8 octombrie 1930; 10 octombrie 1930-aprilie 1931), Finanțe (6 iunie-10 august 1932; 11 august-17 octombrie 1932), Interne (14 ianuarie-9 noiembrie 1933); vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în guvernele Iuliu Maniu (20 octombrie 1932-12 ianuarie 1933) și Al. Vaida-Voevod (14 ianuarie-9 noiembrie 1933.

Ca ministru de Externe reprezintă România la Societatea Națiunilor (1929, 1930), unde susține ideea ministrului francez de Externe, Aristide Briand, privind federalizarea Europei. În timpul primului său mandat la conducerea Consiliului de Miniștri (7-8 iunie 1930) organizează înscăunarea principelui Carol ca rege al României (8 iunie), după refuzul fostului titular, I. Maniu, de a-și lega numele de acest act. Al doilea mandat la conducerea guvernului (10 octombrie 1930-4 aprilie 1931) este consacrat încercărilor de limitare a efectelor crizei economice mondiale asupra economiei românești.

Între măsurile sale se numără contractarea unui împrumut extern, scăderea salariilor cu 10-15% și dizolvarea Gărzii de Fier, solicitată de organismele și guvernele occidentale. A fost în continuare unul dintre fidelii colaboratori ai regelui Carol II, inclusiv la instaurarea regimului autoritar al acestuia, în 1938; ministru subsecretar de Stat (10 februarie-30 martie 1938) în guvernul patriarh Miron Cristea; consilier regal din 30 martie 1938.

Opere:

• Din istoria dreptului privat roman (1896)
• Revizuirea codului de procedură civilă(1901)
• Studii juridice (1912)
• România față de războiul european (1915)
• Aperçus sur la question roumaine (1919)
• Cuvântări, Volumul 1 (1930)
• Cuvântări, Volumul 2 (1937)

Gheorghe Mironescu

·         1950: Nicolai Hartmann, filosof german (n. 1882)

·         1958: Pius al XII-lea, născut Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli (n. 2 martie 1876, Roma – d. 9 octombrie 1958, Castel Gandolfo, Italia) a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 - 1958.

Stalin a răspuns dorinței papei Pius al XII-lea, ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică „Dar câte divizii are papa?” În 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus „Acum va vedea câte divizii avem”.

Papa a înțeles marile dificultăți cu care se confruntau Națiunile Unite, a aprobat și a încurajat toate eforturile pozitive care încercau să sprijine înțelegerea internațională. Ca păstor de suflete papa Pius a răspuns nevoii omului modern după o hrană spirituală. Pentru a ușura participarea la Sfânta Liturghie și primirea Sfintei Împărtășanii a oamenilor, papa Pius a relaxat cu mult regulile care orânduiau timpul Liturghiei sau grabnica necesitate de a primi Sfânta Împărtășanie. A simplificat și Breviarul.

A protestat față de persecuția Bisericii Catolice în lagărul comunist, drept pentru care autoritățile comuniste l-au prezentat ca pe un bastion al imperialismului și al reacțiunii. După arestarea celor șase episcopi greco-catolici din România, a numit în locul acestora noi episcopi titulari, între care pe Alexandru Todea, devenit ulterior cardinal. În ciuda ademenirilor și presiunilor permanente exercitate de Biserica Ortodoxă Română în complicitate cu autoritățile comuniste, nici unul din cei doisprezece episcopi greco-catolici din România nu a acceptat abandonarea fidelității față de Biserica Catolică, ceea ce l-a determinat pe papa Pius al XII-lea să rostească memorabilele cuvinte „Isus a avut doisprezece apostoli și unul dintre ei a trădat. Biserica greco-catolică din România a avut doisprezece episcopi și nu a trădat niciunul”. A fost declarat Venerabil.

Jump to navigationJump to search

Pius al XII-lea

·         1967: La o zi dupa ce a fost capturat, liderul revolutionar cubanez Che Guevara a fost executat in Bolivia. Autoritatile l-au acuzat ca a incercat sa declanseze o revolutie in aceasta tara. Che Guevara a fost prins intr-o busculada creata de un detasament special al armatei boliviene care a primit sarcina sa il anihileze, despre marxist existand informatii ca pune la cale rasturnarea regimului din aceasta tara. S-a nascut in Argentina si a jucat un rol decisiv in revolutia din Cuba, din perioada 1956-59. El a fost cel care l-a incurajat pe Fidel Castro sa nu renunte la ideile comuniste si tot el a fost cel care i-a alimentat ura impotriva americanilor. Dupa ce a detinut mai multe functii in administratia lui Fidel Castro, a parasit in secret Cuba in 1965. S-a deplasat in Congo, unde a inceput sa antreneze armate de rebeli, iar un an mai tarziu era in Bolivia in fruntea unui grup de gherila. Che Guevara a devenit un idol, fiind etichetat un adevarat luptator pentru libertate. 

·         1967: Cyril Norman Hinshelwood, chimist britanic, laureat Nobel (n. 1897)

·         1967 : A murit  scriitorul francez André Maurois, (“Istoria Frantei”, “Instinctul fericirii, “Viata lui Disraeli”, “În cautarea lui Marcel Proust”); (n. 26.07.1885).
* 1968: Jean Paulhan (n. 2 decembrie 1884, Nîmes, Gard - d. 9 octombrie 1968) a fost un scriitor, critic literar și publicist francez, director al renumitei revistei literare Nouvelle Revue Française din 1925 până în 1940 și din 1946 până în 1968.

Ca membru al Academiei Franceze, a ocupat Fotoliul 6, între 1963 – 1968, fiind urmat de Eugen Ionescu (1970 - 1994) .

Scriitoarea Anne Desclos a dezvăluit că a scris faimosul roman Povestea lui O ca pe o serie de scrisori de dragoste adresate iubitului ei, Jean Paulhan, în urma remarcii acestuia că nu crede că o femeie poate să scrie un roman erotic.

Opere:

• Les Hain-Tenys Merinas (Geuthner, 1913, reeditată în 2007)
• Le Guerrier appliqué (Sansot, 1917 ; Gallimard 1930, reeditată în 2006)
• Jacob Cow le Pirate, ou Si les mots sont des signes (1921)
• Le Pont traversé (1921, reeditată în 2006)
• Expérience du proverbe (1925)
• La Guérison sévère (1925, reeditată în 2006)
• Sur un défaut de la pensée critique (1929)
• Les Hain-Tenys, poésie obscure (1930)
• Entretien sur des faits-divers (1930, 1945)
• L'Aveuglette (1952)
• Les Fleurs de Tarbes ou La terreur dans les Lettres (1936, 1941)
• Jacques Decour (1943)
• Aytre qui perd l'habitude (1920, 1943, reeditată în 2006)
• Clef de la poésie, qui permet de distinguer le vrai du faux en toute observation, ou Doctrine touchant la rime, le rythme, le vers, le poète et la poésie (1945)
• F.F. ou Le Critique (Gallimard, 1945; reeditată în by Éditions Claire Paulhan, 1998)
• Sept causes célèbres (1946)
• La Métromanie, ou Les dessous de la capitale (1946, reeditată în 2006)
• Braque le Patron (1946)
• Lettre aux membres du C.N.E. (1940)
• Sept nouvelles causes célèbres (1947, reeditată în 2006)
• Guide d'un petit voyage en Suisse (1947, reeditată în 2006)
• Dernière lettre (1947)
• Le Berger d’Écosse (1948, reeditată în 2006)
• Fautrier l'Enragé (1949)
• Petit-Livre-à-déchirer (1949)
• Trois causes célèbres (1950)
• Les Causes célèbres (1950, reeditată în 2006)
• Lettre au médecin (1950, reeditată în 2006)
• Les Gardiens (1951, reeditată în 2006)
• Le Marquis de Sade et sa complice ou Les revanches de la Pudeur (1951)
• Petite préface à toute critique (1951)
• Lettre aux directeurs de la Résistance (1952)
• La Preuve par l'étymologie (1953)
• Les Paroles transparentes, avec des lithographies de Georges Braque (1955)
• Le Clair et l'Obscur (1958)
• G. Braque (1958)
• De mauvais sujets, gravures de Marc Chagall (1958, reeditată în 2006)
• Karskaya (1959)
• Lettres (1961)
• L'Art informel (1962)
• Fautrier l'enragé (1962)
• Progrès en amour assez lents (1966, reeditată în 2006)
• Choix de lettres I 1917-1936, La littérature est une fête" (1986)
• "Choix de lettres II 1937-1945, Traité des jours sombres" (1992)
• Choix de lettres III 1946-1968, Le Don des langues (1996)
• La Vie est pleine de choses redoutables (Seghers,; reeditată în by Claire Paulhan, 1990)
• "Lettres de Madagascar, 1907-1910", Éditions Claire Paulhan (2007)
• "Œuvres complètes", edited by Bernard Baillaud, Volume I, Gallimard (2006).

Jean Paulhan

* 1972: Ellen Miriam Hopkins (n. 18 octombrie 1902, Savannah, Georgia - d. 9 octombrie 1972, New York, statul New York) a fost o actriță americană de film și de televiziune.

Ellen Miriam Hopkins, născută la Savannah, Georgia, la 18 octombrie 1902, și crescută la Bainbridge, și-a sfârșit studiile în Vermont și la universitatea Syracuse, New York.

La vârsta de 20 ani, a devenit "chorus-girl". În 1930, ea a semnat un contract cu compania americană de filme Paramount și a turnat primul său film: Fast and Loose.

Miriam Hopkins

Căsătorită cu Brandon Peters (1926–27) Austin Parker (1928–31) Anatole Litvak (1937–39) Raymond B. Brock (1945–51) Copii Michael T. Hopkins (1932–2010) Miriam Hopkins, în filmul Becky Sharp, realizat în anul 1935

·         1974: Omul de afaceri german Oscar Schindler, care a salvat peste 1.200 de evrei de la Holocaust, s-a stins din viata la varsta de 66 de ani. Conform dorintei sale, a fost ingropat in Israel.

·         1978 - A încetat din viaţă etnomuzicologul Vasile Dinu (n. 25 feb. 1927)
* 1978: Pavel Grigorovici Antokolski (în rusă Павел Григорьевич Антокольский) (n. 1 iulie 1896, Sankt Petersburg - d. 9 octombrie 1978, Moscova) a fost un poet rus.
A publicat:

• 1928: Robespierre și Gorgona ("Robespier i Gorgona");
• 1933: Comuna anului 71 ("Kommuna 71 goda");
• 1937: Koșcei ("Koșcei");
• 1943: Fiul ("Sîn");
• 1950: Ocean ("Okean");
• 1954: Într-o străduță de lângă Arbat ("V pereulke za Arbatom");
• 1964: Cele patru dimensiuni ("Cetvërtvoe izmerenie");
• 1969: Poveste din trecut ("Povest' vremennîh").

* 1978: Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel (n. 8 aprilie 1929, Schaerbeek (Belgia) - d. 9 octombrie 1978, Bobigny (Franța) a fost un cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile.

Avionul lui Jacques Brel expus la Atuona.

Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin.

Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea școlii primare, în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis, aflat în apropierea Grădinii Botanice din Bruxelles. Acolo nu se arată a fi un elev strălucit, dar participă la crearea trupei dramatice a școlii, scrie poezii și nuvele și face primele improvizații la pian pentru poemele compuse de el. Ulterior s-a alăturat organizației catolice de tineret Franche Cordée, unde s-a remarcat cântând, dar și ca actor în piese de teatru.

Pe data de 1 iunie 1950 s-a căsătorit la Laeken (Bruxelles) cu Thérèse Michielsen (« Miche »), pe care o întâlnise cu trei ani înainte la Franche Cordée. Pe 6 decembrie 1951 s-a născut Chantal, prima sa fiică. Au urmat France (12 iulie 1953) și Isabelle (august 1958), pentru aceasta din urmă Brel compunând cântecul omonim.

Începând cu anul 1952 începe să compună și să interpreteze propriile cântece în cadru restrâns, obținând succese minore. În 1953 înregistrează primul său disc la casa de discuri Philips, conținând două cântece (La Foire și Il y a) și vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » și director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie același an îl întâlnește pe Georges Brassens.

Mormântul lui Jacques Brel la Atuona.

În 1974 decide să-și cumpere propriul yacht (Askoy II), un velier de 19 metri și 42 de tone, cu care plănuiește o călătorie în jurul lumii, timp de trei ani. Pleacă din portul Anvers pe 24 iulie, dar nu își va putea respecta planurile. În septembrie moare vechiul său prieten Georges Pasquier (Jojo) iar în octombrie Brel însuși, un fumător înrăit, este diagnosticat cu cancer la plămâni, boală care avea să-i aducă sfârșitul. Își reia totuși periplul la sfârșitul anului, ajungând în noiembrie 1975 în golful Atuona din insula Hiva Oa, în Polinezia Franceză, loc în care va închiria o casă în iunie 1976. Având brevet de pilot încă din anul 1965, își cumpără propriul avion și își petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa și Tahiti.

În 1977, în ciuda bolii care avansează, revine la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny.

Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize și înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin.

Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin.

Jacques Brel

Jacques Brel

·         1995: Valentin Al. Georgescu, jurist și istoric român, membru al Academiei Române (n. 1908)

·         1995: Sir Alec Douglas Home, politician britanic, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1903)

·         2000: Mihai Pop, folclorist și etnolog român (n. 1907)

·         2000 - A murit Richard Farnsworth, actor american nominalizat la Oscar în 1999 pentru rolul din “O poveste adevărată” (n.1920).

·         2001 - A murit Herbert Ross, cineast american (n.1927).

·         2006: Paul Hunter, jucător englez de snooker (n. 1978)
* 2010: Zecharia Sitchin (în rusă: Захария Ситчин, Zaharia Sitcin, (n. 11 iulie 1920, Baku, RSS Azerbaidjană, URSS - d. 9 octombrie 2010, New York, New York, SUA) a fost un scriitor american. El a afirmat că ar fi tradus o parte din tăblițele sumeriene care promovează o explicație a originii omului ce implică venirea unor călători din spațiu numiți annunaki. Aceștia ar fi colonizat pământul și ar fi creat omul, explicând ceea ce știința numea „veriga lipsă”. Sitchin atribuie rasei Anunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a celorlalte popoare. Pretinde că acești annunaki ar fi o rasă de extratereștri de pe o planetă ipotetică, dincolo de planeta Neptun, numită Nibiru, pe care o consideră a fi situată pe o orbită alungită, rotația ei fiind de aproximativ 3600 de ani. El afirmă că mitologia sumeriană reflectă acest punct de vedere, precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sunt ridiculizate de mulți oameni de știință, istorici și arheologi, care au remarcat foarte multe probleme cu traducerile sale ale textelor antice, clasificând activitatea sa ca pseudo-știință.

Zecharia Sitchin a scris mai multe cărți despre originea omenirii, printre care se pot aminti (toate titlurile în limba română indică traducerea acestora):

• A douăsprezecea planetă
• Trepte spre cer
• Războiul zeilor cu oamenii
• Codul cosmic
• Regatele pierdute
• La începutul timpului
• Întoarcerea la geneză
• Armaghedon 2012 - Sfârșitul lumii?
• Cartea pierdută a lui Enki

Netraduse în limba română

• Divine Encounters
• The Earth Chronicles Expeditions
• There Were Giants Upon the Earth

Zecharia Sitchin Захария Ситчин ru

* 2012: Aureliu Busuioc (n. 26 octombrie 1928, Codreanca, județul interbelic Orhei, azi în raionul Strășeni - d. 9 octombrie 2012) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, redactor, director, romancier, scenarist, scriitor și traducător din Republica Moldova

Aureliu Busuioc

* 2016: Andrzej Witold Wajda (['andʒei 'vajda]; n. 6 martie 1926, Suwałki, Polonia - d. 9 octombrie 2016, Varșovia) a fost un regizor polonez, co-fondator al școlii poloneze de film. Laureat al Premiului Oscar de Onoare (1999)^[5] pentru întreaga sa carieră, cavaler al Ordinului Vulturul Alb al Poloniei (2011) și comandor al Legiunii de Onoare franceze (2001).

Câteva filme:

• 1951 Ceramica de Iłżecką (Ceramiką iłżecką)
• 1955 Generație (Pokolenie), filmul de debut al regizorului
• 1956 Drumul spre soare (Idę do słońca)
• 1957 Canalul (Kanał)
• 1958 Cenușă și diamant (Popiół i diament)
• 1959 Lotna (Lotna)
• 1960 Fermecătorii inocenți (Niewinni czarodzieje)
• 1961 Lady Macbeth din Siberia (Sibirska Ledi Magbet)
• 1961 Samson
• 1962 Dragostea la 20 de ani (L’Amour à vingt ans)
• 1965 Cenușă (Popioły)
• 1968 Totul de vânzare (Wszystko na sprzedaż)
• 1969 Vănătoare de muște (Polowanie na muchy)
• 1970 Pădurea de mesteceni (Brzezina)
• 1970 Peisaj după bătălie (Krajobraz po bitwie)
• 1971 Pilat (Piłat i inni)
• 1972 Nunta (Wesele)
• 1979 Domnișoarele din Wilko (Panny z Wilka)

Andrzej Wajda

Andrzej Wajda în 2008 (photo Kubik) ărinți Jakub Wajda[*]  Căsătorit cu Beata Tyszkiewicz (13 mai 1967–29 octombrie 1968) Krystyna Zachwatowicz[*] (din ianuarie 1974) Gabriela Obremba[*] (1949–1959) Zofia Żuchowska[*] (19 decembrie 1959–14 martie 1967)  Copii Karolina Wajda[*]

Sărbători

·         Ziua mondială a poștei - La 9 octombrie 1874 a fost înființată Uniunea Generală a Poștelor, devenită, în 1878, Uniunea Poștală Universală (din 1947 - instituție specializată a ONU, cu sediul la Berna). România este membru fondator.

·         Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului – în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului (Themesko Dives vash o Poraimosko Astaripen pe Godyate în romani) este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și rromii care au murit în Holocaust. Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.

·         Uganda : Ziua națională - aniversarea proclamării independenței (1962). Uganda sau oficial Republica Uganda, este o țară în estul Africii care se învecinează la est cu Kenya, la nord cu Sudanul de Sud, la vest cu Republica Democrată Congo, în sud-vest cu Ruanda iar în sud cu Tanzania. Partea de sud a țării include o porțiune importantă a Lacului Victoria. Numele țării vine de la regatul Buganda, regat care controlase o parte din sudul țării, incluzând capitala Kampala.

·         SUA : Ziua Leif Erikson, pentru a evoca debarcarea primilor europeni (vikingii) pe țărmurile Lumii Noi în anul 1004. Leif Ericson (Limba nordică veche: Leifr Eiríksson) (c. 970 – c. 1020) a fost un explorator scandinav, considerat, în prezent, drept primul european care a debarcat în America de Nord (excluzând Groenlanda), cu 492 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Conform Saga Islandezilor, a întemeiat o așezare în Vinland, ce a fost identificat cu situl viking de la L’Anse aux Meadows, din extremitatea nordică a insulei Newfoundland din Newfoundland și Labrador, Canada.

·         România: Ziua Resurselor Umane din Armata României. La 9 octombrie 1862, prin Înaltul Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în cadrul Ministerului de Război, a luat fiinţă, „I-a Direcţie Personal şi Operaţii Militare„, organizată pe două „diviziuni”, din care ulterior au evoluat structurile de personal/resurse umane din Armata României.

·         Calendar religios 9 octombrie- Calendar crestin ortodox: 
Sfantul Apostol Iacov al lui Alfeu; Sfintii Cuv Andronic si Atanasia 
- Calendar crestin greco-catolic: 
Sfantul Apostol Iacob al lui Alfeu; Cuviosul Andronic si sotia sa Atanasia
- Calendar crestin romano-catolic: Ss. Dionisie, episcop și însoțitorii, martiri; Sf. Ioan Leonardi, preot. Sfântul Dionisie, conform tradiției, primul episcop de Paris. Este considerat unul din cei 14 sfinți ajutători, reprezentat ca ținându-și în mână propriul cap, cu referire la martiriul său în secolul al III-lea.


VA URMA PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA