PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 9 Octombrie
Sf Ap Iacov al lui Alfeu; Sf Cuv Andronic și Atanasia
Biserica Ortodoxă prăznuiește la data de 9 octombrie pe Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, pe Sfântul Cuvios Andronic și Atanasia, soția sa († sec. V).
Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli chemați de Mântuitorul la propovăduirea Evangheliei în toată lumea. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în multe țări din Orient, primind moarte martirică, prin răstignire.
Sfântul Cuvios Andronic și Atanasia, soția sa († sec. V)
Sfântul Andronic a trăit în Antiohia Siriei în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Fiind căsătorit, a avut doi copii pe care i-a pierdut în urma unei boli. Astfel, și-a împărțit averea săracilor și a plecat împreună cu soția sa la Locurile Sfinte, apoi în Alexandria Egiptului. Atanasia, soția sa, a intrat într-o mănăstire de maici din Tebaida, iar Sfântul Andronic a rămas la schitul cuviosului Daniil, în apropiere de Alexandria. După 24 de ani petrecuți în mănăstire, Sfântul Andronic și Sfânta Atanasia au trecut la Domnul.
Din Sinaxar:
În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu.
Acesta era fratele Sfântului Matei Evanghelistul, care fusese mai înainte vames, si era fiu al lui Alfeu; mergând la propovaduirea Evangheliei, arzându-se de râvna dumnezeiasca, a stricat toate capistile idolilor, tamaduind boli si gonind duhuri necurate; pentru care lucru si multimea limbilor, l-a numit samânta dumnezeiasca. Acesta umblând multa parte a lumii, si vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos si patima ce-a râvnit si moartea, ca a fost rastignit pe cruce, si asa si-a dat Duhul la Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Andronic, si Atanasia sotia lui.
Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrator de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune si bogat; si a luat luisi pe Atanasia, femeie curata si iubitoare de Dumnezeu; iar bogatia lor o împarteau în trei parti; o parte la saraci, alta la împodobirea bisericilor si a treia la trebuinta casei lor. Au nascut ei un fiu si o fiica, iar dupa nasterea celor doi fii, n-au mai adaugat a se cunoaste trupeste, ci amândoi se nevoiau pururea în curatie, la rugaciune, si a face bine saracilor si a cauta pe bolnavi. Traind asa doisprezece ani împreuna, fiind fiii lor la o vârsta care putea sa dea bucurie parintilor, într-o zi îmbolnavindu-se amândoi fiii au murit. Deci Andronic, nu se arata mâhnit de acea întâmplare, ci înca a strigat fericitul, acel glas al lui Iov, zicând: „Gol am iesit din pântecele maicii mele, gol ma voi si duce”: „Domnul a dat, Domnul a luat”. Iar femeia lui, Atanasia, avea jale nemângâiata, zdrobindu-se cu atâtea plânsuri, încât de mâhnirea cea mare atâta a slabit încât era sa moara; pentru ca zicea: „Sa mor si eu cu fiii mei”. La îngroparea fiilor lor s-au adunat toti cetatenii si însusi patriarhul cu tot clerul, si i-au îngropat în biserica Sf. Iulian. Iar dupa îngropare nu voia Atanasia sa mearga la casa sa, ci sedea lânga mormântul fiilor sai plângând. La miezul noptii însa i s-a aratat ei Sfântul Mc. Iulian, în chip de calugar, zicându-i: „Pentru ce nu lasi pe cei ce sunt aicea sa se odihneasca, femeie?” Iar ea a zis: „Nu te mânia pe mine, domnule; sunt mâhnita, pentru ca doi fii am avut, si pe acestia astazi i-am îngropat împreuna”. Iar el i-a zis: „Dar de ce plângi pentru dânsii? Ca în ce chip cauta firea omeneasca mâncare si nu se poate a nu-i da, asa si copiii cu cerestile bunatati se hranesc de la Hristos, pe Care roaga-L, zicând: „Dreptule judecator, daca ne-ai lipsit de cele pamântesti, nu ne lipsi de cele ceresti”. Iar ea auzind acestea s-a smerit si si-a schimbat mâhnirea în bucurie, ca zicea: „Daca fiii mei vietuiesc în cer, apoi de ce plâng eu?” Si s-a întors sa mai vorbeasca cu cel ce i se aratase si nu l-a mai vazut; l-a cautat prin toata biserica, si n-a aflat pe nimeni. Atunci Atanasia a cunoscut ca vedenie a fost, si s-a spaimântat; si mergând a spus barbatului ceea ce a vazut, si s-au mângâiat amândoi. Iar nu dupa multa vreme, a zis Atanasia catre Andronic: „Lasa-ma la o mânastire, ca sa-mi plâng pacatele”, si el primind cuvântul cu bucurie, fiindca dorea si el, au împartit cea mai multa parte din avutia lor la saraci, si au iertat robii ce erau cumparati, iar cealalta avutie a lor au dat-o socrului sau ca sa faca bolnita de saraci si gazda strainilor, si luându-si putina avere, cât sa le fie pe cale, au iesit noaptea din cetate numai ei amândoi. Iar fericita Atanasia întorcându-se, a vazut de departe casa sa, si cautând spre cer a zis: „Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam si Sarei: iesi din pamântul tau si din rudenia ta, si vino la pamântul pe care îl voi arata tie, cauta si spre noi si ne du întru frica ta. Iata pentru numele tau, am lasat casa noastra, ca sa nu ne închizi noua usile împaratiei Tale”. Si plângând amândoi, au mers în calea lor si ajungând la Ierusalim s-au închinat la Sf. Locuri, si vorbind cu multi parinti, au luat binecuvântare de la dânsii. Si auzind de parintele Daniil, au mers la dânsul, si i s-au închinat lui; acesta vorbind cu ei cuvânt de mântuire, mult i-a folosit, si scriindu-le o carte i-a binecuvântat si i-a trimis la Mânastirea Tavenisiotului.
Deci mergând acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta lui sotie Atanasia la mânastirea de femei. Iar el întorcându-se la parintele Daniil, a primit îngerescul chip si a petrecut fericitul lânga acest parinte doisprezece ani, nevoindu-se. Dupa aceasta a rugat pe parintele sa-l lase pe el la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri; iar parintele Daniil facând rugaciune i-a dat voie. Si mergând parintele Andronic în partile Egiptului, a sezut sa se odihneasca putin sub un copac, si iata dupa rânduiala lui Dumnezeu a vazut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea în chip barbatesc, si s-au închinat unul catre celalalt. Deci a cunoscut Atanasia pe barbatul sau, iar el nu a cunoscut-o pe ea. Caci cum era cu putinta sa o cunoasca, ca fata ei se vestejise de înfrânare, si era neagra ca un arap: Catre aceasta înca si rânduiala sa schimbându-si, era îmbracata barbateste, si a întrebat pe Andronic, zicând: „Oare, nu esti tu ucenicul parintelui Daniil, cel ce se numeste Andronic?” Iar el a zis: „Eu sunt”. Si iarasi l-a întrebat: „Unde mergi Avva Andronic?” Raspuns-a Andronic: „Ma duc la Sfintele Locuri sa ma închin; dar tu unde mergi, si cum îti este numele?” Iar ea a zis: „Ma duc si eu la Sfintele Locuri, si numele îmi este Atanasie” (pentru ca asa îsi schimbase numele). Si a zis Andronic: „Sa mergem dar împreuna”. Iar Atanasie a zis: „De voiesti sa mergi cu mine, sa pui paza gurii tale ca în tacere sa calatorim”. Iar el a zis: „Bine, sa fie asa precum voiesti”. Grait-a Atanasie: „Sa mergem dar, si rugaciunile sfântului tau staret sa calatoreasca cu noi”. Si ajungând la Sfânta Cetate si închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors cu tacere la Alexandria. Si a zis Atanasie catre parintele Andronic: „Voiesti, parinte, sa petrecem amândoi într-o chilie?” Raspuns-a Andronic: „Sa petrecem; însa mai întâi voi întreba pe staret daca ne va porunci noua ca împreuna sa petrecem”. Si a zis Atanasie: „Mergi si întreaba, iar eu te voi astepta pe tine în schitul ce se cheama Optsprezecinicul; si de-ti va porunci parintele sa vii la mine, precum am umblat cu tacere, asa cu tacere si în chilie sa petrecem. Iar de nu vei putea sa petreci în tacere, sa nu vii la mine; ca macar si parintele de ar porunci, nu voi sa vietuiesc acolo unde nu ar fi tacere”.
Si mergând Andronic la Avva Daniil, i-a spus de împreuna-calatorul sau Atanasie. Si a zis Daniil lui Andronic: „Mergând sa iubesti tacerea, si sa petreci cu Atanasie de vreme ce este calugar desavârsit”. Deci a luat Andronic pe Atanasie, si l-a dus în chilia sa, si au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tacere alti doisprezece ani; si n-a cunoscut Andronic ca Atanasie este sotia lui; pentru ca aceea se ruga cu deadinsul lui Dumnezeu ca sa nu fie cunoscuta de barbatul sau. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânsii si-i învata. Odata fiind la dânsii, si mult graindu-le de folosul sufletului, se întorcea; si mai înainte de a sosi în chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i: „Parinte Daniel, parintele Atanasie se duce catre Domnul!” Si întorcându-se staretul, l-a aflat într-o mare fierbinteala; si a început Atanasie a plânge. Si staretul i-a zis: „Se cade sa te bucuri ca mergi sa întâmpini pe Hristos, iar nu sa plângi”. Raspuns-a Atanasie: „Nu plâng pentru mine, ci pentru parintele Andronic; ci sa faci dragoste parinte, dupa îngroparea mea vei afla o scrisoare sub capatâiul meu, si citind-o sa o dai parintelui Andronic”. Si facând rugaciune, s-a împartasit Atanasie cu dumnezeiestile taine, si s-a dus catre Domnul. Si au venit fratii sa îngroape trupul lui, si aflara ca era femeie cu firea ei. Iar Avva Daniil a aflat sub capatâiul ei scrisoarea si, citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, ca femeia lui era, si toti au laudat pe Dumnezeu. Si s-a auzit aceasta în toate Lavrele, si trimitând Avva Daniil a chemat pe toti parintii cei din Egipt, si pe cei din pustiul cel mai dinauntru, si s-au adunat din toate Lavrele, si au îngropat cu cinste sfântul trup al fericitei Atanasiei, marind pe Dumnezeu cel ce i-a dat o asemenea rabdare. Iar dupa îngroparea ei, au petrecut staretul cu Andronic pâna la a saptea zi, si în ziua a saptea facând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca sa ia pe Andronic în chilia sa; iar Andronic îl ruga zicând: „Lasa-ma aicea parinte, ca si eu sa ma îngrop cu doamna mea Atanasia”. Si lasându-l staretul s-a dus; si înca nesosind el pâna la chilie l-a ajuns un calugar, zicându-i: „Parintele Andronic se duce catre Domnul”. Si a trimis staretul în urma parintilor celor ce plecase, zicând: „întorceti-va cu mine la parintele Andronic; iar ei întorcându-se l-au aflat înca viu, si au luat binecuvântare de la dânsul. Iar sfârsindu-se cu pace parintele Andronic, s-a îngropat cu fericita Atanasia, laudând pe Dumnezeul cel minunat între sfintii sai. caruia se cuvine marirea, în vecii vecilor. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 9 Octombrie
A. PLĂCINTE
Plăcintă cu ciuperci
· 500 g ciuperci
· 60 g margarină
· Sare
· Piper
· Aluat franţuzesc din:
- 250 g margarină
- 250 g făină
- ½ pahar apă
- Puţină sare
Se prepară aluatul franţuzesc din cantităţile indicate şi se lasă la rece.
Se curăţă ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.
Se înăbuşe într-o cratiţă ciupercile în margarină, sare şi piper şi se amestecă din când în când.
Când ciupercile s-au înmuiat şi zeama din ele a scăzut se dau de pe foc şi se lasă să se răcorească.
Se scoate aluatul şi se împarte în două.
Din jumătate se întinde o foaie de forma şi mărimea tăvii de plăcintă.
Se unge forma, se aşază foaia şi se dă la cuptor să se coacă.
În acest timp cealaltă jumătate de aluat se pune la rece.
Când aluatul din tavă este copt, se pune pe deasupra, întinzând pe toată suprafaţa foii, ciupercile scăzute şi răcorite.
Se întinde a doua foaie din restul de aluat care se pune deasupra, peste ciuperci şi se dă la cuptor până se rumeneşte frumos.
După ce se scoate din cuptor, se taie în bucăţi, se aşază pe platou şi se serveşte caldă.
B: SALATE
Salată franţuzească
· 500 g cartofi fierţi;
· 150 g morcov;
· 150 g ţelină;
· 150 g mazăre;
· 2 linguri pătrunjel fin tocat;
· 100 g castraveţi muraţi;
· 2 mere;
· Oţet;
· Sare;
· Piper măcinat;
· Zahăr;
· 2 linguri muştar;
· 1 ceaşcă maioneză de post;
· 2 linguri kechup
Se curăţă morcovii şi ţelina şi se taie cubuleţe.
Se fierb cu mazărea şi pătrunjelul în apă sărată, se scurg bine şi se pun într-un castron mare.
Se adaugă castraveciorii, cartofii şi merele tăiae cuburi.
Se adaugă muştarul, sarea, oţetul, piperul, maioneza de post şi kechupul şi se amestecă bine.
C. SOSURI
Nu pregătim un sos separat !
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Borş de ciuperci
· ¼ kg ciuperci;
· 1 morcov;
· 1 ţelină mică;
· 1 cartof;
· 1 ceaşcă orez;
· 1 ceapă;
· 1 legătură pătrunjel;
· 1 legătură leuştean
· Sare;
· 1 linguriţă margarină sau ulei;
· 1 ½ l borş de putină
Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile şi se pun într-o oală la fiert cu 1 l apă şi cu orezul.
Când sunt pe jumătate fierte se adaugă ciupercile tăiate felii şi fierte în prealabil.
Se adaugă borşul şi sarea.
Se mai lasă să clocotească, se potriveşte la gust şi se adaugă o linguriţă de margarină sau ulei şi verdeaţa fin tocată.
E: MÂNCĂRURI
Varză dulce călită
· 1 varză circa 1 kg;
· 1 ceapă;
· 1 ceaşcă ulei;
· Piper;
· Sare,
· Mărar
După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.
Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.
Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.
După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.
F: DULCIURI
Melomacarona
· 1 ½ ceaşcă ulei;
· ½ ceaşcă margarină;
· 1 ceaşcă zahăr;
· ¾ ceaşcă suc portocale;
· 2 linguriţe coajă de portocală;
· 2 linguriţe praf de copt;
· 1 linguriţă bicarbonat;
· 8 ceşti făină;
· ½ kg nucă râşnită;
· 3 linguriţe scorţişoară
Sirop:
· 2 ceşti apă;
· 2 ceşti zahăr;
· 2 ceşti miere
Într-un vas suficient de mare se pun primele 6 ingrediente şi se amestecă cu mixerul timp de 4 minute la viteza cea mai mare.
Într-un lighenaş se pune toată făina, se amestecă în făină praful de copt şi amoniacul şi se toarnă compoziţia obţinută mai sus.
Se frământă bine şi se obţine un aluat relativ moale.
Din el se întind foi mici rotunde groase de 1 cm care se taie în forme diferite (inimioare, trifoi, semilune etc) cu forme speciale.
Se aşază în tavă şi se coc în cuptor la foc potrivit, astfel încât să se rumenească uşor.
Se scot şi se afundă în oala cu siropul fierbinte, pregătit în prealabil, prin fierberea timp de 5 minute a ingredientelor pentru sirop.
Pentru că sunt fierbinţi, se lasă foarte puţin şi se scot cu lingura de spumă, cu grijă să nu se sfărâme.
Se pun în strecurătoare sau în castron pe un grătar astfel încât siropul care prisoseşte să se poată scurge.
Fiecare melomacarona însiropată se pudrează pe ambele părţi cu amestecul de nucă râşnită şi scorţişoară.
Se aşază pe platou unele peste altele.
Atenţie! Siropul trebuie să fie permanent fierbinte.
ARTE 9 Octombrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Octombrie
Camille Saint Saens - Samson et Dalila
MUZICĂ 9 Octombrie
Zuccari: Cello Sonatas
Best Golden Sweet Memories Music Collection , Various Artist
VERSIONES MODERNAS BRILLANTES DE EXITOS DEL RECUERDO. Selección de Cecil González
Golden Memories The Ultimate Collection - Oldies But Goodies Love Songs
Las Mejores Melodias Instrumentales de Todos Los Tiempos - Romanticas Con Guitarra 2019
POEZIE 9 Octombrie
Biografie Serghei Esenin
Serghei Alexandrovici Esenin, (în rusă Сергей Александрович Есенин; n. 21 septembrie/3 octombrie 1895,[1][2][3] Konstantinovo[*], Uezdul Reazan[*], Imperiul Rus[4] – d. 28 decembrie 1925,[2][5][6][7][8][9]Angleterre Hotel[*], Leningrad, Imperiul Rus[10]) a fost un poet liric rus celebru.
Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus și a devenit un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Belîi. Esenin spunea că Belîi i-a dat înțelegerea formei, în timp ce Blok și Kliuev l-au învățat lirica.
În 1915, Serghei Esenin a publicat prima sa carte de poezii, intitulată Radunița, urmată curând de Slujbă pentru morți (1916). Prin poeziile sale pătrunzătoare despre dragoste și despre viața simplă devenise unul dintre cei mai populari poeți din vremea sa.
În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată, dar curând după Revoluția din Octombrie din 1917, Rusia a ieșit din Primul Război Mondial. Crezând că revoluția va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă scurtă, dar, curând, a devenit dezamăgit și, uneori, chiar a criticat regimul bolșevic în poezii ca Sumbrul Octombrie m-a dezamăgit.
În septembrie 1918, Esenin și-a înființat propria editură, numită "Трудовая Артель Художников Слова" („Compania de muncă a artiștilor cuvântului din Moscova.")
Dăruit cu frumusețe fizică și cu o personalitate romantică, s-a îndrăgostit frecvent și, într-o perioadă scurtă, a fost căsătorit de cinci ori. Prima dată s-a căsătorit în 1913, cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri. În timpul epurării staliniste, Iuri Esenin a fost arestat și a murit în 1937, într-un lagăr de muncă forțată din Gulag.
În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară, cu actrița Zinaida Raikh. Cu aceasta a avut o fiică, Tatiana, și un fiu, Constantin.
În toamna anului 1921, în timp ce vizita atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, a cunoscut-o pe dansatoarea americană stabilită la Paris, Isadora Duncan, o femeie cu 17 ani mai în vârstă, care nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Au reușit să comunice în limba franceză și s-au căsătorit în 2 mai 1922. Esenin și-a însoțit noua și celebra soție într-un turneu prin Europa și prin Statele Unite ale Americii, dar, în acest punct al vieții, dependența față de alcool scăpase de sub control. Adesea, aflat sub influența alcoolului sau a drogurilor, în timpul unor crize violente de furie, Esenin a distrus camere de hotel sau a provocat scandaluri în restaurante, acțiuni care au avut parte de multă publicitate în presa lumii. Căsnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurtă perioadă și, în mai 1923, s-a întors la Moscova. Aici, are o relație cu actrița Augusta Miklașevskaia și se crede că s-ar fi căsătorit cu ea printr-o ceremonie civilă de îndată ce a obținut divorțul de Isadora Duncan.
Relația lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfârșit tragic: la un an după moartea lui, ea s-a sinucis la mormântul acestuia.
Comportamentul lui Esenin a devenit tot mai dezechilibrat și, în același an, are un fiu, Alexandr, cu poeta Nadejda Volpin. Serghei Esenin nu a apucat să-și cunoască acest fiu, dar Alexander Esenin-Volpin a devenit un poet important și un activist în mișcarea dizidentă din Uniunea Sovietică a anilor 1960, alături de Andrei Saharov și de alții. După ce s-a stabilit în Statele Unite, Esenin-Volpin a devenit un matematician respectat.
Ultimii doi ani din viața lui Esenin au fost plini de rătăciri constante și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaște și se căsătorește cu a cincea soție, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală și a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, și-a tăiat venele de la mână și a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de țevile de la încălzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg.
Întâlnindu-l întâmplător pe Esenin în 1925, Vladimir Maiakovski nota:
... Cu mare greutate l-am recunoscut pe Esenin. Tot cu greutate, i-am refuzat invitațiile insistente de a merge împreună să bem ceva, invitații însoțite de fluturatul unui teanc gros de bancnote. Toată ziua am avut în fața mea imaginea lui deprimantă, iar seara, desigur, am discutat cu colegii mei despre ce s-ar putea face cu Esenin. Din nefericire, în asemenea situație, toată lumea se mărginește la discuții.
Potrivit memoriilor lui Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, vieți (1961),
Esenin era întotdeauna înconjurat de sateliți. Cel mai trist lucru era să vezi, alături de Esenin, un grup întâmplător de oameni care nu aveau nimic de-a face cu literatura, ci doar le plăcea (și le mai place) să bea vodca altuia, să se încălzească la faima altuia și să se ascundă în spatele autorității sale. Și totuși, nu roiul acesta negru l-a distrus, el i-a atras spre el. El știa cât valorează ei; dar în starea lui, găsea că e mai ușor să fie împreună cu oameni pe care îi disprețuia.
Serghei Esenin este înhumat în Cimitirul Vagankovskoie din Moscova. Mormântul său este marcat cu o sculptură din marmură albă.
Cu toate că a fost unul dintre poeții cei mai îndrăgiți ai Rusiei și că a avut parte de funeralii îngrijite de stat, multe dintre scrierile sale au fost interzise de către Kremlin în timpul conducerilor lui Stalin și Hrușciov, dar, în 1966, operele sale complete au fost republicate.
În zilele noastre, poeziile lui Esenin sunt învățate pe de rost de elevi și unele au fost puse pe muzică, fiind înregistrate drept cântece populare. Moartea timpurie, antipatia elitei literare contemporane lui, iubirea oamenilor simpli, purtarea ieșită din comun, toate au contribuit la imaginea persistentă și aproape legendară a poetului rus.
Poetul a fost tradus în limba română încă din anii '30, de către Zaharia Stancu și George Lesnea. Tălmăcirile lui Lesnea au rămas cunoscute ca fiind unele dintre cele mai reușite traduceri românești din lirica universală. George Călinescu a identificat influența lui Esenin printre poeții români Virgil Carianopol, Zaharia Stancu, Vladimir Cavarnali, George Lesnea, chiar dacă, în realitate, cel puțin un poet dintre cei enumerați mai sus (Carianopol) fusese, de fapt, influențat de Ilarie Voronca, un imagist puternic ca și Esenin. În perioada postbelică, influența lui Esenin s-a resimțit în poeziile lui Mircea Dinescu, ale lui Ioan Alexandru și ale lui Adrian Păunescu.
Lirica sa este contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism și o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocarea miturilor vechi păgâne și creștine, de la nostalgia satului până la fronda față de formele civilizației orașului:
· 1915: Ziua pomenirii („Radunița”);
· 1918: Seninul („Goluben`”);
· 1918: Transfigurare („Preobrajenie”);
· 1918: Ceaslovul satelor („Selskii časoslov”)
· 1918: Inoniia;
· 1918: Toboșarul ceresc („Nebesnîi barabanscik”);
· 1919: Cheile Mariei („Kliuci Marii”);
· 1920: Confesiunea unui huligan („Ispoved` huligana”);
· 1921: Pugaciov;
· 1924: Moscova cârciumăreasă („Moskva kabațkaia”);
· 1924: Balada celor douăzeci și șase („Ballada o dvadțati șest`”);
· 1925: Rusia sovietică („Rus` sovetskaia”);
· 1925: Anna Sneghina.
Proza: Apărută în traducere românească la Societatea „Adevărul” S.A., în anul 1992, Serghei Esenin – „Văgăuna și alte scrieri în proză”, în românește de Laurențiu Duță și Simona Duță
Serghei Esenin - Scrisoare Mamei:
Săruta-mă mereu, chiar dacă…versuri: Serghei Esenin:
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig! - versuri Serghei Esenin:
Ce faci la ora când mi-e dor de tine - Adrian Păunescu:
Dragostea de care se si moare - Adrian Paunescu:
Adrian Paunescu-Telefon peste moarte:
Adrian Paunescu - Mi-e frig de frigul:
TEATRU/FILM 9 Octombrie
Cu Adrian Pintea
Biografie Adrian Pintea
Desavarsit actor român de teatru si film, pe numele real Adrian Virgil Pintea, celebrul „Iancu Jianu zapciul, Iancu Jianu haiducul", regizat de regretatul Dinu Cocea in 1980 si 1981, din filmul dedicat acestui mare erou ardelean al Romaniei , s-a nascut pe 9 octombrie 1954 in Beius.
Si-a petrecut copilaria in Beius / Oradea alaturi de familia sa, tatal ofiter de armata regala, mama sa pe care o venera si sora sa Rodica Austin stabilita de 25 de ani in Anglia, familie, din pacate astazi dezmembrata si ahtiata dupa averea "eventuala" a acestui mare actor roman.
" Adrian a fost o minune de copil: foarte frumos, sensibil, afectuos - mai ales fata de mama sa. Era extrem de generos – îsi dadea cu drag ultima jucarie oricarui copil ar fi dorit-o, statea aplecat ore întregi peste o coala de hârtie si renunta doar când desenul prindea viata. Tata, care l-a învatat sa cânte la vioara, i-a trezit în asemenea masura pasiunea pentru muzica, încât era de neconceput sa nu devina un muzician stralucit. Dupa ce a citit toate cartile pentru copii din biblioteca, a început sa scrie cartile lui. La scurt timp, personaje istorice reale si imaginare au invadat cartierul si apoi orasul: Mihai Viteazul, Robin Hood, Decebal, indieni, cowboys, ofiteri, Sherlock Holmes, împarati si cersetori au fost interpretati cu atâta convingere" (Rodica Austin)
A fost un copil înzestrat peste masura! Cu afinitati spre arta in general se inscrie si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucuresti la clasa profesorului Petre Vasilescu în 1979.
Angajat al Teatrului "Nottara" din Bucuresti, inegalabilul Adrian Pintea a cucerit mereu publicul si întotdeauna a stârnit ropote de aplauze cu interpretarile sale ramase de neuitat din teatru - Oedip / 1977, Romeo / 1978, Ahile /Ifigenia / 1981, Henric al lV-lea / 1990 etc. si a fost remarcat de regizori celebri si distribuit in film.
De la "baiatul cu pasarea " din filmul de debut " Mania"/ 1977, la George din " Intre oglinzi paralele" realizat de Mircea Veroiu, de la interpretarea din " Falansterul " realizat de Savel Schiopu la Zeno din " Lumini si umbre ", de la Reparatorul de piane din " Adela" la Iancu de Hunedoara din " Vlad" / 2003 etc el a ramas in memoria cinefililor ca unicul si inegalabilul interpret al lui IANCU JIANU.
Tacerile, sensibilitatea si realismul interpretarilor sale în roluri de teatru sau de film îl faceau adulat de public, pentru ca ochii si puterea privirii lui au avut puterea sa transmita mai multa emotie decât orice cuvânt rostit.
La vremea debutului sau, în 1980, Adrian Pintea a trait o frumoasa poveste de dragoste, cu multe "ingrediente neplacute" aparute in presa vremii, cu actrita Irina Petrescu o celebra actrita dar mult mai in varsta. Dupa separarea de aceasta, a urmat o perioada zbuciumata pentru actor, dar în viata sa a aparut o femeie care, dintr-o mare dragoste pentru el, a renuntat la familia sa - era casatorita cu directorul de imagine din TVR, Mihai Mârtu, si avea o fetita, Ana. Silvia Mihaela, de profesie arhitect, a fost fiinta care, cu discretie si cu o rabdare iesita din comun, l-a ajutat pe marele actor sa depaseasca momentele mai grele din viata sa. Cei doi s-au casatorit în anul 1984.
Spre sfârsitul anilor `80, Adrian Pintea a devenit asistent universitar la Institutul de Arta Teatrala si cinematografica „I.L.Caragiale", la clasa Olgai Tudorache si, dupa iesirea acesteia la pensie, a devenit titular pe postul de profesor universitar. A fost adorat de studentii sai, carora le era, deopotriva, pedagog si prieten, critic si admirator...
În 1990 începe sa predea actorie la acelasi institut, devenit între timp Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale".
Si ca profesor, Adrian Pintea, cu amestecul sau inconfundabil de timiditate, emotie si gratie artistica, a stârnit adevarate pasiuni printre discipolele sale. În anul 1993, Laura Jianu, o studenta la clasa lui Alexandru Repan, se îndragosteste nebuneste de el si, de dragul lui, face eforturi pentru a-i fi mereu mai aproape. Laura a dat doi ani într-un an si a trecut la clasa Olgai Tudorache, pentru a-i fi mai aproape iubitului ei, asistentul Adrian Pintea. Din pacate, iubirea lor s-a încheiat destul de brutal dupa ce Laura a absolvit facultatea. Ea s-a maritat si a plecat în Anglia. Dar, din nefericire, si relatia sufleteasca dintre Adrian si sotia sa, Silvia Mihaela, se rupsese iremediabil. Cei doi au divortat...
Adrian Pintea o intalneste insa pe Lavinia Tatomir. El actor celebru, ea o adolescenta cu puteri paranormale. El avea 43 de ani, ea 16. El ardelean, ea olteanca. Ea vindecatoarea, el pacientul... Lavinia era fiica medicului actorilor Teatrului National din Craiova.
Diferenta de vârsta dintre cei doi, care s-au casatorit , era de 26 de ani.
Adolescentei i se parea „necuviincios” sa-l priveasca pe „domnul Pintea” ca pe un barbat; nu indraznea nici sa viseze. Anii au trecut, legatura s-a pastrat si intr-o noapte de toamna, Lavinia a primit un telefon in care „idealul ei masculin” (de atunci si de-acum) o cerea de nevasta, pe ea, „copilul”. N-a mai dormit pana dimineata, iar a doua zi si-a anuntat familia. Tatal ei a crezut ca a facut cineva glume, asa ca Adrian a trebuit sa se prezinte cu flori si sa-si ceara „miresuca” (asa cum o alinta si acum) in cadru oficial.
Pe 25 decembrie, in acelasi an 2OOO, Lavinia Tatomir, proaspata studenta la Medicina, a devenit doamna Pintea.
Inca ii vorbea cu dumneavoastra. Atunci a inceput „naveta romantica” Bucuresti-Craiova. Nunta au facut-o in vara, intr-o biserica catolica, dupa religia lui Adrian. Oricum Dumnezeu e unul singur. Dupa terminarea primului ei an de facultate, s-au mutat la Bucuresti. În 2002 obtine titlul de Doctor în domeniul Teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua si forma unei carti la editura ALL.
În 2004 absolva Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", sectia Regie Film, la clasa Elisabeta Bostan. Nu a avut copii dar i-si adora nepoatele Catherine, Louisa si Annabel. Adrian se pregatea pentru premiera piesei „Hamlet” (rolul „vietii lui”, solicitant si prin durata de 4 ore si jumatate si prin gradul de dificultate) pe scena craioveana. Epuizat probabil de repetitii, a ramas fara voce cu cateva zile inainte de spectacol. In disperare de cauza, s-a gandit sa apeleze la o metoda neconventionala si cum Lavinia era deja un fenomen datorita harului ei, i-a trecut pragul. A fost, asa cum spune ea, o „intalnire karmica”.
Adrian Pintea a încetat din viata în dupã-amiaza zilei de vineri 8 iunie 2007, la Spitalul Clinic Fundeni, unde a fost internat în stare gravã cu cirozã hepatica foarte avansatã. Actorul s-a prezentat de urgentã la spitalul Fundeni, unde medicii au descoperit cã starea lui de sanatate era grav afectata pe fondul unei ciroze foarte avansate, provocatã de virusul B.(complications from cirrhosis, pulmonary and kidney hypertension)
Sotia sa, bioenergeticianul Lavinia Tatomir Pintea a stat alaturi de marele actor Adrian Pintea la spital pana în ultimele momente. Ceremonia de înmormântare a avut loc la Cimitirul Bellu din Bucuresti pe 10 iunie 2007. Actorul de religie romano-catolic, practicant si mergand frecvent la Catedrala "Sf. Iosif", cavaler al Ordinul Templierilor a fost insotit pe ultimul drum de familie, colegi si calul sau Duran.
„Sunt adeptul îmbatrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plina de energie”' declara Adrian Pintea intr-un tiraj al unei reviste de mare succes in Bucuresti si nu numai , dar soarta a vrut altfel si la numai 53 de ani cand era inca in box-office-ul si topurile de specialitate pentru interpretarile Cine / Tv : Alexandru Nichita din " Daria iubirea mea ", King Phillip of Lockland din " Gryphon " / 2007realizat de Andrew Prowse si Pandit din " Youth Without Youth " realizat de marele cineast Francis Ford Coppola /2007, se retrage de pe scena vietii lasand un mare gol in inima celor ce i-au vazut interpretarile, l-au remarcat si adulat.
Adrian Pintea (aproximativ 1984). Daca vreodata voi indrazni sa uit... Sa nu-mi dati voie sa uit!Trageti-ma de maneca zilei de lucru, smulgeti-mi tigara dintre degete , palmuiti-ma fara mila in fata teatrului Bulandra ,varati-mi ace inrosite in ceafa , zdrobiti-mi degetele in deschizatura spre ziua a usii, confiscati-mi hartia si creionul, stingeti-mi luminile de scena la apogeul celui mai orgolios monolog, alungati-ma dintre voi , orbiti-mi tristetea , durerea si iubirea , daca vreodata voi indrazni sa uit!
Plangeti-ma fals si de circumstanta , daca in timpul numarat al vietii mele de actor voi avea nerusinarea de a uita : ultima plimbare noaptea , pe sub pasaj , cu Toma Caragiu; schimbul de tigari proaste(ca pe front ) dintre mine si Cornel Coman; incalecatul zanatec alaturi de Mimi Petrut; rasfoitul fierbinte al ultimei carti de poezie a magului Emil Botta; repetitiile din cofetaria blajina a lui Fory Etterle; rasul barbatesc si imperial al chinuitului Amza; iubirea misterioasa, umbland pe lume invaluita in aburi de cafea turceasca a Elizei Petrachescu.Sa nu-mi dati voie sa uit ca atata carne din carnea sufletului meu de om e rupta din carnea sufletului lor fara seaman.Trageti-ma de cotul hainei mele peticita de actor, inca prea tanar si nepriceput, si zvarliti-mi in fata : n-ai stiut , n-ai vazut, n-ai inteles la timp cine iti punea atunci mana pe umar si iti spunea razand , o , razand colosal : - Du-te inainte, baiete,ca merita , pe cuvant ca merita !
N-am nevoie de piosenia respingatoare a bocitoareleor de profesie, ci doar de mandria ca sufletul meu este de pe acum bogat si ca nu-i va uita niciodata.
Si-a petrecut copilaria in Beius / Oradea alaturi de familia sa, tatal ofiter de armata regala, mama sa pe care o venera si sora sa Rodica Austin stabilita de 25 de ani in Anglia, familie, din pacate astazi dezmembrata si ahtiata dupa averea "eventuala" a acestui mare actor roman.
" Adrian a fost o minune de copil: foarte frumos, sensibil, afectuos - mai ales fata de mama sa. Era extrem de generos – îsi dadea cu drag ultima jucarie oricarui copil ar fi dorit-o, statea aplecat ore întregi peste o coala de hârtie si renunta doar când desenul prindea viata. Tata, care l-a învatat sa cânte la vioara, i-a trezit în asemenea masura pasiunea pentru muzica, încât era de neconceput sa nu devina un muzician stralucit. Dupa ce a citit toate cartile pentru copii din biblioteca, a început sa scrie cartile lui. La scurt timp, personaje istorice reale si imaginare au invadat cartierul si apoi orasul: Mihai Viteazul, Robin Hood, Decebal, indieni, cowboys, ofiteri, Sherlock Holmes, împarati si cersetori au fost interpretati cu atâta convingere" (Rodica Austin)
A fost un copil înzestrat peste masura! Cu afinitati spre arta in general se inscrie si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucuresti la clasa profesorului Petre Vasilescu în 1979.
Angajat al Teatrului "Nottara" din Bucuresti, inegalabilul Adrian Pintea a cucerit mereu publicul si întotdeauna a stârnit ropote de aplauze cu interpretarile sale ramase de neuitat din teatru - Oedip / 1977, Romeo / 1978, Ahile /Ifigenia / 1981, Henric al lV-lea / 1990 etc. si a fost remarcat de regizori celebri si distribuit in film.
De la "baiatul cu pasarea " din filmul de debut " Mania"/ 1977, la George din " Intre oglinzi paralele" realizat de Mircea Veroiu, de la interpretarea din " Falansterul " realizat de Savel Schiopu la Zeno din " Lumini si umbre ", de la Reparatorul de piane din " Adela" la Iancu de Hunedoara din " Vlad" / 2003 etc el a ramas in memoria cinefililor ca unicul si inegalabilul interpret al lui IANCU JIANU.
Tacerile, sensibilitatea si realismul interpretarilor sale în roluri de teatru sau de film îl faceau adulat de public, pentru ca ochii si puterea privirii lui au avut puterea sa transmita mai multa emotie decât orice cuvânt rostit.
La vremea debutului sau, în 1980, Adrian Pintea a trait o frumoasa poveste de dragoste, cu multe "ingrediente neplacute" aparute in presa vremii, cu actrita Irina Petrescu o celebra actrita dar mult mai in varsta. Dupa separarea de aceasta, a urmat o perioada zbuciumata pentru actor, dar în viata sa a aparut o femeie care, dintr-o mare dragoste pentru el, a renuntat la familia sa - era casatorita cu directorul de imagine din TVR, Mihai Mârtu, si avea o fetita, Ana. Silvia Mihaela, de profesie arhitect, a fost fiinta care, cu discretie si cu o rabdare iesita din comun, l-a ajutat pe marele actor sa depaseasca momentele mai grele din viata sa. Cei doi s-au casatorit în anul 1984.
Spre sfârsitul anilor `80, Adrian Pintea a devenit asistent universitar la Institutul de Arta Teatrala si cinematografica „I.L.Caragiale", la clasa Olgai Tudorache si, dupa iesirea acesteia la pensie, a devenit titular pe postul de profesor universitar. A fost adorat de studentii sai, carora le era, deopotriva, pedagog si prieten, critic si admirator...
În 1990 începe sa predea actorie la acelasi institut, devenit între timp Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale".
Si ca profesor, Adrian Pintea, cu amestecul sau inconfundabil de timiditate, emotie si gratie artistica, a stârnit adevarate pasiuni printre discipolele sale. În anul 1993, Laura Jianu, o studenta la clasa lui Alexandru Repan, se îndragosteste nebuneste de el si, de dragul lui, face eforturi pentru a-i fi mereu mai aproape. Laura a dat doi ani într-un an si a trecut la clasa Olgai Tudorache, pentru a-i fi mai aproape iubitului ei, asistentul Adrian Pintea. Din pacate, iubirea lor s-a încheiat destul de brutal dupa ce Laura a absolvit facultatea. Ea s-a maritat si a plecat în Anglia. Dar, din nefericire, si relatia sufleteasca dintre Adrian si sotia sa, Silvia Mihaela, se rupsese iremediabil. Cei doi au divortat...
Adrian Pintea o intalneste insa pe Lavinia Tatomir. El actor celebru, ea o adolescenta cu puteri paranormale. El avea 43 de ani, ea 16. El ardelean, ea olteanca. Ea vindecatoarea, el pacientul... Lavinia era fiica medicului actorilor Teatrului National din Craiova.
Diferenta de vârsta dintre cei doi, care s-au casatorit , era de 26 de ani.
Adolescentei i se parea „necuviincios” sa-l priveasca pe „domnul Pintea” ca pe un barbat; nu indraznea nici sa viseze. Anii au trecut, legatura s-a pastrat si intr-o noapte de toamna, Lavinia a primit un telefon in care „idealul ei masculin” (de atunci si de-acum) o cerea de nevasta, pe ea, „copilul”. N-a mai dormit pana dimineata, iar a doua zi si-a anuntat familia. Tatal ei a crezut ca a facut cineva glume, asa ca Adrian a trebuit sa se prezinte cu flori si sa-si ceara „miresuca” (asa cum o alinta si acum) in cadru oficial.
Pe 25 decembrie, in acelasi an 2OOO, Lavinia Tatomir, proaspata studenta la Medicina, a devenit doamna Pintea.
Inca ii vorbea cu dumneavoastra. Atunci a inceput „naveta romantica” Bucuresti-Craiova. Nunta au facut-o in vara, intr-o biserica catolica, dupa religia lui Adrian. Oricum Dumnezeu e unul singur. Dupa terminarea primului ei an de facultate, s-au mutat la Bucuresti. În 2002 obtine titlul de Doctor în domeniul Teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua si forma unei carti la editura ALL.
În 2004 absolva Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", sectia Regie Film, la clasa Elisabeta Bostan. Nu a avut copii dar i-si adora nepoatele Catherine, Louisa si Annabel. Adrian se pregatea pentru premiera piesei „Hamlet” (rolul „vietii lui”, solicitant si prin durata de 4 ore si jumatate si prin gradul de dificultate) pe scena craioveana. Epuizat probabil de repetitii, a ramas fara voce cu cateva zile inainte de spectacol. In disperare de cauza, s-a gandit sa apeleze la o metoda neconventionala si cum Lavinia era deja un fenomen datorita harului ei, i-a trecut pragul. A fost, asa cum spune ea, o „intalnire karmica”.
Adrian Pintea a încetat din viata în dupã-amiaza zilei de vineri 8 iunie 2007, la Spitalul Clinic Fundeni, unde a fost internat în stare gravã cu cirozã hepatica foarte avansatã. Actorul s-a prezentat de urgentã la spitalul Fundeni, unde medicii au descoperit cã starea lui de sanatate era grav afectata pe fondul unei ciroze foarte avansate, provocatã de virusul B.(complications from cirrhosis, pulmonary and kidney hypertension)
Sotia sa, bioenergeticianul Lavinia Tatomir Pintea a stat alaturi de marele actor Adrian Pintea la spital pana în ultimele momente. Ceremonia de înmormântare a avut loc la Cimitirul Bellu din Bucuresti pe 10 iunie 2007. Actorul de religie romano-catolic, practicant si mergand frecvent la Catedrala "Sf. Iosif", cavaler al Ordinul Templierilor a fost insotit pe ultimul drum de familie, colegi si calul sau Duran.
„Sunt adeptul îmbatrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plina de energie”' declara Adrian Pintea intr-un tiraj al unei reviste de mare succes in Bucuresti si nu numai , dar soarta a vrut altfel si la numai 53 de ani cand era inca in box-office-ul si topurile de specialitate pentru interpretarile Cine / Tv : Alexandru Nichita din " Daria iubirea mea ", King Phillip of Lockland din " Gryphon " / 2007realizat de Andrew Prowse si Pandit din " Youth Without Youth " realizat de marele cineast Francis Ford Coppola /2007, se retrage de pe scena vietii lasand un mare gol in inima celor ce i-au vazut interpretarile, l-au remarcat si adulat.
Adrian Pintea (aproximativ 1984). Daca vreodata voi indrazni sa uit... Sa nu-mi dati voie sa uit!Trageti-ma de maneca zilei de lucru, smulgeti-mi tigara dintre degete , palmuiti-ma fara mila in fata teatrului Bulandra ,varati-mi ace inrosite in ceafa , zdrobiti-mi degetele in deschizatura spre ziua a usii, confiscati-mi hartia si creionul, stingeti-mi luminile de scena la apogeul celui mai orgolios monolog, alungati-ma dintre voi , orbiti-mi tristetea , durerea si iubirea , daca vreodata voi indrazni sa uit!
Plangeti-ma fals si de circumstanta , daca in timpul numarat al vietii mele de actor voi avea nerusinarea de a uita : ultima plimbare noaptea , pe sub pasaj , cu Toma Caragiu; schimbul de tigari proaste(ca pe front ) dintre mine si Cornel Coman; incalecatul zanatec alaturi de Mimi Petrut; rasfoitul fierbinte al ultimei carti de poezie a magului Emil Botta; repetitiile din cofetaria blajina a lui Fory Etterle; rasul barbatesc si imperial al chinuitului Amza; iubirea misterioasa, umbland pe lume invaluita in aburi de cafea turceasca a Elizei Petrachescu.Sa nu-mi dati voie sa uit ca atata carne din carnea sufletului meu de om e rupta din carnea sufletului lor fara seaman.Trageti-ma de cotul hainei mele peticita de actor, inca prea tanar si nepriceput, si zvarliti-mi in fata : n-ai stiut , n-ai vazut, n-ai inteles la timp cine iti punea atunci mana pe umar si iti spunea razand , o , razand colosal : - Du-te inainte, baiete,ca merita , pe cuvant ca merita !
N-am nevoie de piosenia respingatoare a bocitoareleor de profesie, ci doar de mandria ca sufletul meu este de pe acum bogat si ca nu-i va uita niciodata.
Iancu Jianu Zapciul 1980:
Bachus - Jean Cocteau
GÂNDURI PESTE TIMP 9 Octombrie
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 9 Octombrie
Limba olandeza este incercarea unui marinar german beat de a vorbi in engleza!
=============
=============
O bancnota de un leu si una de cinci sute de lei se intalnesc:
- Si...ce-ai mai facut? intreaba ce-a de 1 leu
- Eh, pai prin cazinouri, am fost si intr-o croaziera pe Dunare, m-am plimbat apoi cu o tipa buna prin mall-urile din Bucuresti, am fost si prin provincie la Pietroasele, am fost si pe la munte, de-astea...Tu, care mai e viata ta?
- Mmm, cele obisnuite...biserica, biserica, biserica....
- Si...ce-ai mai facut? intreaba ce-a de 1 leu
- Eh, pai prin cazinouri, am fost si intr-o croaziera pe Dunare, m-am plimbat apoi cu o tipa buna prin mall-urile din Bucuresti, am fost si prin provincie la Pietroasele, am fost si pe la munte, de-astea...Tu, care mai e viata ta?
- Mmm, cele obisnuite...biserica, biserica, biserica....
..................
O femeie in farmacie:
Aveti ceva ieftin si eficient pentru slabit ?
Da, avem, plasture.
Si unde se pune ?!
Pe gura !
,,,,,,,,,,,,,
O femeie in farmacie:
Aveti ceva ieftin si eficient pentru slabit ?
Da, avem, plasture.
Si unde se pune ?!
Pe gura !
,,,,,,,,,,,,,
........................
Cine a introdus acupunctura în ţara noastră?- Vlad Ţepeş!
........................
Culmea astronomiei: sa descoperi o stea in cerul gurii.Culmea geografiei: sa incui/descui Portile de Fier cu Cheile Bicazului.
Culmea primaverii: sa infloreasca un boboc de ratza.
Culmea dresajului: sa imblanzesti fiare vechi.
Culmea fricii: sa i se faca unui chel parul maciuca.
Culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa
........................
Culmea astronomiei: sa descoperi o stea in cerul gurii.Culmea geografiei: sa incui/descui Portile de Fier cu Cheile Bicazului.
Culmea primaverii: sa infloreasca un boboc de ratza.
Culmea dresajului: sa imblanzesti fiare vechi.
Culmea fricii: sa i se faca unui chel parul maciuca.
Culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa
===========
..................
Stewardesa:
Stewardesa:
- De ce strigati? De ce sunteti nervosi? Ok, v-a scuturat de cateva ori...Un gol de aer obisnuit.
O zona cu turbulente...Se mai intampla...Gata, gata, ne linistim.
Totul e bine? V-ati calmat? Ok, merg sa linistesc si pasagerii!
===========================
Intr-o biblioteca universitara, un tip se apropie de o banca pe care statea o tipa si intreaba discret: "Te deranjeaza daca stau linga tine?” Tipa raspunde cu voce sonora : "NU VREAU SA MA CULC CU TINE!" Toti studentii din biblioteca incep sa se holbeze la tipul cel indraznet, care era extrem de jenat. Dupa cateva minute, tipa trece usurel pe langa masa unde era tipul si zice incetisor:... "Sunt la psihologie, si stiu ce gandesc barbatii. Te-ai simtit jenat, asa-i?” La care el raspunde cu voce sonora :
“ 1500 EURO PENTRU O NOAPTE? E MULT PREA MULT!”
Toata lumea din biblioteca se uita socata la tipa.
Tipul ii sopteste la ureche:
"Sunt la drept, si stiu sa fac pe cineva sa se simta vinovat."
“ 1500 EURO PENTRU O NOAPTE? E MULT PREA MULT!”
Toata lumea din biblioteca se uita socata la tipa.
Tipul ii sopteste la ureche:
"Sunt la drept, si stiu sa fac pe cineva sa se simta vinovat."
=====================
========
Bunico, spune-mi cum te tratezi matale cand esti bolnava? - Pai, la raceala cu un paharel de tuica, daca imi creste tensiunea cu un paharel de coniac, cand imi scade tensiunea cu un pahar de vin rosu, daca nu am pofta de mancare cu un un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai buna un pahar de bere. - Bine, bunico, si pentru care boala bei matale apa? - Draga, eu asa boala grava inca n-am avut ...
=========================
=========================
Badea Gheorghe si Pisti la restaurant. -Mei Gheo, cum se zice corect la voi, in romana: o spatar sau un spatar?
-Un spatar!
-Unspatar, doi beri te rog!
==========================
-Un spatar!
-Unspatar, doi beri te rog!
==========================
Un baiat expediaza un sms fetei:"Acest abonat va cere in casatorie" Primeste raspuns:"Stimate abonat, in contul dumneavoastra nu sunt suficienti bani pentru aceasta operatiune!"
=====================================
Am fost s-o vizitez pe nevasta-mea la spital. Inainte sa intru in salon l-am intrebat pe doctor:
-"Cum e dom' doctor, vreo schimbare ceva?"
-"Ma tem ca nu arata bine" zice doctorul
-"Nu va temeti dom' doctor" i-am spus " asa e ea, urata.."
===========================================
Nu imi aduc aminte ce i-am promis sotiei - ca beau doua beri si vin la noua sau ca beau noua beri si vin la doua?
===================================
=====================================
Am fost s-o vizitez pe nevasta-mea la spital. Inainte sa intru in salon l-am intrebat pe doctor:
-"Cum e dom' doctor, vreo schimbare ceva?"
-"Ma tem ca nu arata bine" zice doctorul
-"Nu va temeti dom' doctor" i-am spus " asa e ea, urata.."
===========================================
Nu imi aduc aminte ce i-am promis sotiei - ca beau doua beri si vin la noua sau ca beau noua beri si vin la doua?
===================================
Profitând de lipsa soţului, o doamnă îşi primeşte amantul acasă. Înainte de a se aşeza la masă ea îl roagă: - Iubitule, ascute, te rog, cuţitul acesta.
Tipul îi îndeplineşte dorinţa apoi cade pe gânduri. Ea observă şi îl întreabă:
- La ce te gândeşti, iubitule?
- Ştii, acasă nu am ascuţit niciodată cuţitele dar ele mereu sunt ascuţite.
Tipul îi îndeplineşte dorinţa apoi cade pe gânduri. Ea observă şi îl întreabă:
- La ce te gândeşti, iubitule?
- Ştii, acasă nu am ascuţit niciodată cuţitele dar ele mereu sunt ascuţite.
==========
Cica cercetatorii (de data asta romani), au descoperit semnificatia cuvantului nevasta: ne va sta in calea fericirii!
==================================
O femeie merge la slujbă cu o fustă stramtă şi cu o tăietura pe o parte de se vedea piciorul de jos până sus.
Preotul când o vede, uită de slujba ce avea să o ţină, dar dascălul îl ajută. Şi începe aşa:
- Dă-i Doamne un ac cu aţa! Ca să-şi coase fusta-n faţă! Că se vede goliciunea! Şi se scoală spurcăciunea, nu-mi pot spune rugăciunea!
====================================
- Ioane,tu crezi în reîncarnare?
- Da,Mărie, cred.
- Cum adică? Eu, după ce mor, m-aş putea reîncarna într-o vacă?!
- Nu, Mărie, nu să poate dă două ori la rînd...! =================
==================================
O femeie merge la slujbă cu o fustă stramtă şi cu o tăietura pe o parte de se vedea piciorul de jos până sus.
Preotul când o vede, uită de slujba ce avea să o ţină, dar dascălul îl ajută. Şi începe aşa:
- Dă-i Doamne un ac cu aţa! Ca să-şi coase fusta-n faţă! Că se vede goliciunea! Şi se scoală spurcăciunea, nu-mi pot spune rugăciunea!
====================================
- Ioane,tu crezi în reîncarnare?
- Da,Mărie, cred.
- Cum adică? Eu, după ce mor, m-aş putea reîncarna într-o vacă?!
- Nu, Mărie, nu să poate dă două ori la rînd...! =================
===================
|
Vorbesc doi prieteni:
- Aseară am făcut cunoştinţă cu o super gagică!
- Şi i-ai luat telefonul măcar?
- Bineînţeles! Ia uite ce Samsung şmecher avea!
- Aseară am făcut cunoştinţă cu o super gagică!
- Şi i-ai luat telefonul măcar?
- Bineînţeles! Ia uite ce Samsung şmecher avea!
==========
Un betiv se intorcea intr-o seara acasa si se opreste in fata unui felinar si incepe sa bata in el.
La scurt timp trece un alt betiv care ii spune :
- Insista, insista, ca e lumina aprinsa!
La scurt timp trece un alt betiv care ii spune :
- Insista, insista, ca e lumina aprinsa!
========
=============
Fiecare barbat stie ca tigaia plina, hraneste ,iar cea goala, educa!
====================
Tăticule, ce este o ciocănitoare? - O privighetoare după un an de la căsătorie
=====================
========================
Așteptăm niște prieteni la cină, și nevastă-mea e foarte agitată.
- Când vine ora mesei, spun 'Cina e gata' sau 'Cina e servită'?" m-a întrebat -Iubito, dacă gătești ca de obicei, spune 'Cina e arsă'
- Când vine ora mesei, spun 'Cina e gata' sau 'Cina e servită'?" m-a întrebat -Iubito, dacă gătești ca de obicei, spune 'Cina e arsă'
===
Costica si Ion , bine aghezmuiti , ies din carciuma si intreaba politistul din coltul strazii :
-Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
-Da d-lor , circula.
-Iauzi Costica , hai sa mai bem o sticla !
Ies si mai parfumati , dupa doua ceasuri , si se duc din nou la politist:
-Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
-Circula d-lor , circula. -Iauzi Costica , hai sa mai bem ceva !
Intra in carciuma, mai bea ce mai bea si intr-un tarziu ies si se indreptau catre politist , dar acesta le-o ia inainte :
-Nu mai circula tramvaiele , ca-i ora trei
-Iauzi Costica , hai sa traversam !
-Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
-Da d-lor , circula.
-Iauzi Costica , hai sa mai bem o sticla !
Ies si mai parfumati , dupa doua ceasuri , si se duc din nou la politist:
-Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
-Circula d-lor , circula. -Iauzi Costica , hai sa mai bem ceva !
Intra in carciuma, mai bea ce mai bea si intr-un tarziu ies si se indreptau catre politist , dar acesta le-o ia inainte :
-Nu mai circula tramvaiele , ca-i ora trei
-Iauzi Costica , hai sa traversam !
=======
Un taran cu fiul sau culegea fructele coapte.
Fiul:
- Tata, ce o sa facem din astea?
Tatal:
- Daca maica-ta vine acasa atunci compot, daca nu vine atunci palinca
Fiul:
- Tata, ce o sa facem din astea?
Tatal:
- Daca maica-ta vine acasa atunci compot, daca nu vine atunci palinca
=========
Am îmbătrânit fraților... Sunetele pe care le făceam înainte în timpul sexului, le fac acum când mă dau jos din pat
===========================
În restaurant, după o lungă aşteptare, clientul întreabă:
- Nu vă supăraţi, chelnerul care mi-a luat comanda mai lucrează la dumneavoastră?
- Nu vă supăraţi, chelnerul care mi-a luat comanda mai lucrează la dumneavoastră?
=======
Maria vine acasa de la policlinica:
- Ioane, stii, ceea ce timp de 30 de ani am crezut ca e orgasm, in realitate este astm bronsic!
- Ioane, stii, ceea ce timp de 30 de ani am crezut ca e orgasm, in realitate este astm bronsic!
===================
Tată, de ce avem atât de multă votcă la nuntă? - Tu la mireasă te-ai uitat?
======================
Vama Bors. Cinci nemti intr-un AUDI QUATRO. Politistul de frontiera le cere pasapoartele, se uita...,se uita...si zice: - Patru trece, unu se intoarce inapoi. - De ce?-intreaba nemtii. - Pentru ca nu se poate cinci persoane intr-un AUDI QUATRO. - Dar in cartea masinii scrie ca are cinci locuri - spune neamtul. - Dom'le, nu trece cinci in QUATRO! - Va rog sa-l chemati pe seful dv. sa discutam problema - zice neamtul. - Nu poate sa vina, ca de doua ore se cearta doi italieni care vor sa treaca cu un FIAT UNO *** - Am auzit că-ţi duci soţia numai prin cluburi de noapte. - Păi, după ce e ea "gata", doar acolo mai găsim deschis.
SFATURI UTILE 9 Octombrie
Încheiem astăzi Ciclul O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a şaisprezecea
Comportamentul de reuşită
Seara, la culcare, să nu rememorezi niciodată momente neplăcute ale zilei încheiate. Nu „rumega “gânduri rele. La culcare, frânele raţionale sunt slăbite şi atunci, subconştientul primeşte mai uşor sugestiile şi impresiile puternice. „Rumegarea” unui eşec al zilei devine astfel un program pentru un nou eşec. Dacă prelungeşti o mâhnire, te programezi cu încă o mâhnire.
Stopează această tendinţă, aminteşte‑ţi că eşecul este doar o faţă a nerăbdării şi a orgoliului tău. Stopează, seara, orice emoţie negativă, dând minţii o sugestie de întărire.
Stopează imaginaţia sau obsesia cu privire la o întâlnire viitoare.
Iată cum se procedează: dacă a doua zi trebuie să dai un răspuns important, dacă se cere să iei o hotărâre capitală, e bine să nu te frămânţi cum vei rezolva. Ci doar detaşat de orice grijă, să rosteşti cu calm: „Iau decizii bune”. Fără să te gândeşti care decizie anume.
Întăreşte doar mintea cu încredere în sine, prin propoziţia: „Iau decizii bune”. Repet‑o mai multe seri la rînd. Deciziile care vor urma cu siguranţă vor fi inspirate, în acord cu trebuinţele reale ale fiinţei tale.
Dacă vrei să îmbunătăţeşti o trăsătură de personalitate (voinţa, eficienţa, stăpînire de sine, claritate mentală), formulează sugestii simple, scurte, directe, totdeauna la timpul prezent. Subconştientul nu cunoaşte alte timpuri.
Păstrează o singură sugestie, o singura frază ‑ program ‑ şi nu o schimba 21 de zile. Ca program universal de recuperare a condiţiei naturale puternice, repetă propoziţia: „Sunt calm, sunt cu desăvârşire calm”.
Fă acest exerciţiu 21 de seri la rând, ca rezultatul obţinut să se fixeze şi să devină o achiziţie permanentă.
Pe aceeaşi cale poţi introduce în inconştient un program privind scopurile tale imediate sau sugestii privind dinamica fiinţei şi contextul evoluţiei tale, sugestii precum: „Eu iau decizii bune”, „Am claritate mentală”, „Am stăpînire de sine”.
Pentru o sugestie, programul este elaborat cu atenţie la indicativ prezent (inconştientul nu cunoaşte alt timp sau mod verbal), şi ţinând cont de logica paradoxală a psihicului abisal.
Astfel, pentru a contracara o afecţiune contagioasă, elaborezi un program care să corecteze mentalitatea „statistică” a omului: contagiunea este consecinţa unei mentalităţi statistice.
Sunt două căi de a avea acces la inconştient. Una din exterior, de programare în alfa. Alta din interior, lăsând inconştientul să se rostească singur: prin suspendarea temporară a activităţii corticale şi prin crearea stării de linişte. Dar asta este o experienţă, nu se poate povesti.
Sugestii practice
Sugestii practice
Gândirea pozitivă şi comportamentul de reuşită
Parabola fraţilor păcătoşi. Doi fraţi au făptuit aceeaşi greşeală, căzând pradă instinctelor. „Biruiţi de pofta curviei”, zice Patericul roman. Ei au primit, apoi, aceeaşi pedeapsă de îndreptare : un an de recluziune.
Au fost închişi în celule diferite. Au primit mâncare cât să trăiască, pâine şi apă, amândoi întocmai.
După un an, fraţii au fost eliberaţi.
Unul din ei arăta „galben la faţă şi uscat ca chipul mortului”, iar celălalt era vesel şi rumen la faţă „ca şi cum ar fi fost la o mare desfătare”.
Ei au fost întrebaţi cum au petrecut anul recluziunii, căci toți voiau să afle de ce arătau diferit!
Cel care a ieşit slab şi gălbejit a răspuns că a rumegat gânduri amare, nu‑i ieşea din minte că a greşit, îl chinuia culpa, îl obseda trecutul, îl chinuia frica. Este un caz de „gândire negativă”.
Cel care a ieşit cu chipul rumen şi luminos a spus că în toată perioada recluziunii i‑a mulţumit lui Dumnezeu că i‑a arătat lumina salvării. Nu s‑a gîndit nici la eşecul lui, nici că este păcătos, nici la ceţurile trecutului. A trăit orice gând apăsător prin repetarea rugăciunii minţii în inimă (oratio mentis). A stopat orice amintire traumatizantă. A stat mereu cu mintea îndreptată spre divinitate şi, de aici, au rezultat puterea şi regenerarea.
Cine aprofundează sensul acestei întâmplări are cheia gândirii pozitive.
Schimbarea filtrului afectiv
Există persoane care au tendinţa să selecteze din viaţă emoţii negative, văd viaţa în negru. Ele au pierdut memoria binelui. Au numai memoria căderii.
Răul de care îţi tot aduci aminte este un rău triplat. Aceste persoane spun mereu: „Am numai ghinioane, am numai necazuri. Tot ce‑i rău pe lume mi se întâmplă numai mie. Altora le merge bine, deşi nu merită. Eu merit şi nu am nimic. Mi se scârbeşte de viaţă”. Aşa spun aceste persoane.
Jeluirea este un mod de a fura energie de la altul. Cei care o folosesc, practică un fel de vampirism energetic, adesea inconştient, fură energie, dar nu ca să se întărească, ci ca să o risipească.
În acest caz, este necesară „schimbarea filtrelor negative”, mutaţia gândului de la minus la plus, de la negativ la pozitiv.
Schimbarea atitudinii mentale. Aşa începe purificarea de negativitate.
Cum să cauţi partea bună a contextelor tale? Prin gândirea pozitivă: nu afirma că răul există, ci afirmă că tu eşti tare în faţa răului.
Gândirea pozitivă nu spune că lumea este perfectă, ci spune că putem fi tari în faţa imperfecţiunii lumii.
9 Reguli pentru întărirea gândirii pozitive
9 Reguli pentru întărirea gândirii pozitive
1. Înlocuieşte semnul minus cu semnul plus. Înlocuieşte‑l pe „nu pot” prin „pot”. La sfârşitul zilei, în loc să spui „sunt obosit”, spune: „trupul meu are nevoie naturală de refacere şi simte bucuria acestei refaceri”. În loc de „sunt sfârşit”, spune: „urmează un nou început”.
2. Evită în faţa altora propoziţii care conţin programări negative. Nu‑i întîmpina pe prieteni cu vorbe negative, de tipul: „Vai, ce rău arăţi”, ci distinge, la oricine, trăsătura lui pozitivă, motivul sau aspectul în care acela ar putea excela. Pe acela subliniază‑l.
3. Întăreşte‑ţi energetismul, căci gândirea negativă şi depresia ţin de un deficit energetic. Agresivitatea, ţine şi ea de un deficit energetic, ca şi nesiguranţa şi spaima de eşec. Orice întărire a energetismului sporeşte pozitivitatea gândirii. Şi orice pozitivare a gândirii sporeşte energetismul. Este ceea ce numim cerc vicios (şi el rezultă din … purificarea cercului vicios).
4. Ridică pragul de toleranţă la frustare. Aceasta presupune un antrenament sau o terapie contra „mal‑sevraj”‑ului (termen provenit din limba franceză, avînd sensul de rău‑înţărcat). Se pare că majoritatea oamenilor au fost „rău înţărcaţi” de mame; de aici provin carenţele de adaptare la real.
5. Controlează‑ţi cele 1000 de trebuinţe şi încearcă să le restrîngi. Cere mult de la viaţă, ştiind să te mulţumesti cu cât vine şi continuând să ceri mult de la viaţă.
6. Evită comparaţiile care îţi stârnesc invidia. Evită comparaţiile (cu semeni mai mult sau mai putin iluştri, cu semeni care sunt, mai mult sau mai putin, vedete) care te deranjează, care te deprimă. Fă numai acele comparaţii din care să vezi clar avantajele tale pe lumea asta.
7. Înlocuieşte cuvîntul „superior” (care întreţine rivalitate, stratificări, trufie, slavă deşartă) prin cuvântul „autentic”.
8. Întăreşte‑ţi psihologia de învingător sau mentalitatea de învingător. Mulţumire fermă, stabilitate emoţională, linişte lăuntrică, stăruinţă. Nu te mâhni că poţi pierde bătălii de etapă: cea finală contează. Aminteşte‑ţi aforismul acesta: „Reuşita în viaţă este o părere. Dar o părere transformată în hotărâre”. Mai aminteşte‑ţi şi aforismul următor: „Orice câştig este un DAR, orice pierdere este o restituire”.
9. Formulează‑ţi o ţintă de etapă (pozitivă şi pragmatică), dar o ţintă de existenţă (pontifical înaltă): realizarea personalităţii, împlinirea spirituală. Treptat, dă prioritate ţintei de existenţă.
Atenție!
Pentru cei care au pierdut una sau mai multe lecții din acest ciclu am un anunț: mâine voi prezenta tot materialul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu