PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 5 Octombrie
Sf Mc Haritina; + Sf Cuv Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu
Sf Mc Haritina
Sfânta Muceniță Haritina lucra în casa lui Claudiu, un om bogat și bun la suflet, dar păgân. Deși rămăsese orfană de ambii părinți și fusese crescută de Claudiu, ea nu uitase de credința în Mântuitorul Iisus Hristos pe care o primise de la mama sa. În anul 303 a început persecuția împăratului Dioclețian împotriva creștinilor. Haritina a fost dusă înaintea judecătorului împărătesc Domițian. Fiind supusă supliciilor, Sfânta Muceniță Haritina nu a renunțat la credința creștină, mărturisind cu putere pe Domnul nostru Iisus Hristos. A suferit moarte martirică, iar trupul ei a fost îngropat creștinește de păgânul Claudiu.
Sfinţii Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost. Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.
Sfinţii Cuvioşi pustnici Daniil şi Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părţile Olteniei. Amândoi, încă din tinereţile lor, erau iubitori de nevoinţe pentru Dumnezeu şi doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie, au lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi au intrat în Mănăstirea Cozia ca fraţi, vieţuind în ascultare şi smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu. Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului lor şi ale fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar având şi viaţă vrednică şi iscusinţă în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care şi l-au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost şi vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc. Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere şi sporind întru faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele Cuvioşilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneliSub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet. De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi pentru a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.
Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil, a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.
Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, avva şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă.
Cuvânt pentru suflet. Frumusețea vieții de familie (01 10 2018)
ARTE 5 Octombrie
MUZICĂ 5 Octombrie
VERSIONES MAGISTRALES ORQUESTADAS PARA EXITOS UNIVERSALES Selección de Cecil González
Golden Sweet Memories Collection - Beautiful Oldies Love Songs Vol. 1
Piano 4 Hands
Gabrieli: Complete Keyboard Music 1
POEZIE 5 Octombrie
Ştefan Petică
Biografie Ştefan Petică
Nastere: 5 octombrie 1877, Bucești, Tecuci
Deces: 7 octombrie 1904, București
Ștefan Petica este primul poet simbolist declarat cum spunea George Calinescu.
S-a nascut in satul Bucesti, langa Tecuci, la 5 octombrie 1877. Incepe studiile in satul natal si la Tecuci, va continua liceul la Braila, iar bacalaureatul si-l va lua in Bucuresti, in 1898. Va incepe si studii universitare de filosofie si matematici, pe care le va parasi insa, consacrandu-se activitatii publicistice si poeziei.
Primul „simbolist declarat si veritabil, Stefan Petica, jiul Ecaterinei ti Enache Petica, razes instarit, notar, picher, jalbar, s-a nascut in satul Bucetti, linga Tecuci, la 5 octombrie 1877. Scoala primara si gimnaziul le-a urmat la Bucesti si Tecuci, iar liceul la Braila, unde activeaza in cercurile socialiste, conduse de I. Nadejde ti V. C. Mortun. Trece bacalaureatul in 1898 in Bucuretti. Aici va incepe ti studiile universitare, urmind cursuri de filozofie ti matematici, discipline severe, pe care le parasette pentru publicistica si poezie.
Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o opera literara de substanța, deschizator de drum in literatura simbolista, indeosebi dupa apariția volumului de poeme „Fecioara in alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, , fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și galațenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefanescu-Est.
Se apropie de miscarea simbolista de la cenaclul „Literatorul al lui Al. Macedonshi; in paginile revistei omonime devine un teoretician marcant al poeziei noi. Este foarte activ in jurnalistica, publica poezii, nuvele, evocari, amintiri, studii pe teme diferite (critica literara, estetica, teatru). Activitatea intensa si mizeria materiala ii vor declansa si agrava boala; va muri rapus de ftizie, in 17 octombrie 1904, in satul sau natal.
Activitatea literara a poetului se leaga la inceputurile sale, de Lumea noua (1896), gazeta socialista, dar adevaratapersonalitate a poetului se releva prin apropierea de Macedonski ti de cenaclul sau, la Literatorul, unde ajunge secretar de redactie, in paginile caruia devine un teoretician entuziast si competent al poeziei noi. In aceasta faza, cort-tinuata ti in alte publicatii, $tefan Petica se dovedette un adevarat estet, in idei ti tinuta, elanuri frinte de boema ti lipsuri. Scrie despre Ruskin ti Transformarea liricei, dovedind o buna initiere in poezia contemporana europeana.
Dupa formularea celebra calinesciana, Stefan Petica este „primul simbolist declarat si veritabil, considerat chiar reprezentantul cel mai de seama al gruparii de la „Literatorul.
Simbolismul sau este organic, de profunzime, nu exterior, si se manifesta prin muzicalitatea interioara a versurilor, cuceritoare prin curgerea lor melopeica (Vladimir Streinu consemna ca poetul stie cel mai bine „sa estompeze marginea notionala a cuvintelor, sa le puna in stare de vibratie si sa le inrudeasca intre ele, ca sa se poata preface impreuna in aceeasi unda muzicala), prin deconturarea imaginii, devenita la poet, dupa expresia verlainiana, „pacla ideala de vag si clar nehotarat, prin cromatica vaga, in care nuanta ia locul culorii, prin sinestezia lirica remarcabila. Si, iarasi (mai ales la poetii simbolisti romani.'), o voce poetica franta la douazeci si sapte de ani
Sarac si mindru (in timpul studiilor s-a intretinut dind lectii particulare), harnicul poet face o jurnalistica activa, adesea de pur expedient, sub numeroase pseudonime (M. Pali, Erics, Sapho, Trubadur etc), publica cicluri de poezii, schite, amintiri, evocari, nuvele, studii de critica literara si filozofie sociala, estetica, teatru etc. Scurt timp este bibliotecar la Ministerul de Domenii si Agricultura si secretar la Societatea pentru raspindirea stiintei. Petica iti suporta cu demnitate si resemnare mizeria fi ftizia, care in cele din urma il va rapune. Moare tinar, la 27 de ani, in 17 octombrie 1904, retras in satul sau natal, linga parinti.
Volume de versuri:
Fecioara in alb, Bucuresti, 1902;
Cantecul toamnei si Serenade demonice, Bucuresti, 1909.
Fecioara in alba aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, 1902. Cand viorile tacura a aparut in acelasi volum tiparit in 1902.
Poeziile sint reproduse din Opere, F.R., 1938.
Deces: 7 octombrie 1904, București
Ștefan Petica este primul poet simbolist declarat cum spunea George Calinescu.
S-a nascut in satul Bucesti, langa Tecuci, la 5 octombrie 1877. Incepe studiile in satul natal si la Tecuci, va continua liceul la Braila, iar bacalaureatul si-l va lua in Bucuresti, in 1898. Va incepe si studii universitare de filosofie si matematici, pe care le va parasi insa, consacrandu-se activitatii publicistice si poeziei.
Primul „simbolist declarat si veritabil, Stefan Petica, jiul Ecaterinei ti Enache Petica, razes instarit, notar, picher, jalbar, s-a nascut in satul Bucetti, linga Tecuci, la 5 octombrie 1877. Scoala primara si gimnaziul le-a urmat la Bucesti si Tecuci, iar liceul la Braila, unde activeaza in cercurile socialiste, conduse de I. Nadejde ti V. C. Mortun. Trece bacalaureatul in 1898 in Bucuretti. Aici va incepe ti studiile universitare, urmind cursuri de filozofie ti matematici, discipline severe, pe care le parasette pentru publicistica si poezie.
Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o opera literara de substanța, deschizator de drum in literatura simbolista, indeosebi dupa apariția volumului de poeme „Fecioara in alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, , fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și galațenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefanescu-Est.
Se apropie de miscarea simbolista de la cenaclul „Literatorul al lui Al. Macedonshi; in paginile revistei omonime devine un teoretician marcant al poeziei noi. Este foarte activ in jurnalistica, publica poezii, nuvele, evocari, amintiri, studii pe teme diferite (critica literara, estetica, teatru). Activitatea intensa si mizeria materiala ii vor declansa si agrava boala; va muri rapus de ftizie, in 17 octombrie 1904, in satul sau natal.
Activitatea literara a poetului se leaga la inceputurile sale, de Lumea noua (1896), gazeta socialista, dar adevaratapersonalitate a poetului se releva prin apropierea de Macedonski ti de cenaclul sau, la Literatorul, unde ajunge secretar de redactie, in paginile caruia devine un teoretician entuziast si competent al poeziei noi. In aceasta faza, cort-tinuata ti in alte publicatii, $tefan Petica se dovedette un adevarat estet, in idei ti tinuta, elanuri frinte de boema ti lipsuri. Scrie despre Ruskin ti Transformarea liricei, dovedind o buna initiere in poezia contemporana europeana.
Dupa formularea celebra calinesciana, Stefan Petica este „primul simbolist declarat si veritabil, considerat chiar reprezentantul cel mai de seama al gruparii de la „Literatorul.
Simbolismul sau este organic, de profunzime, nu exterior, si se manifesta prin muzicalitatea interioara a versurilor, cuceritoare prin curgerea lor melopeica (Vladimir Streinu consemna ca poetul stie cel mai bine „sa estompeze marginea notionala a cuvintelor, sa le puna in stare de vibratie si sa le inrudeasca intre ele, ca sa se poata preface impreuna in aceeasi unda muzicala), prin deconturarea imaginii, devenita la poet, dupa expresia verlainiana, „pacla ideala de vag si clar nehotarat, prin cromatica vaga, in care nuanta ia locul culorii, prin sinestezia lirica remarcabila. Si, iarasi (mai ales la poetii simbolisti romani.'), o voce poetica franta la douazeci si sapte de ani
Sarac si mindru (in timpul studiilor s-a intretinut dind lectii particulare), harnicul poet face o jurnalistica activa, adesea de pur expedient, sub numeroase pseudonime (M. Pali, Erics, Sapho, Trubadur etc), publica cicluri de poezii, schite, amintiri, evocari, nuvele, studii de critica literara si filozofie sociala, estetica, teatru etc. Scurt timp este bibliotecar la Ministerul de Domenii si Agricultura si secretar la Societatea pentru raspindirea stiintei. Petica iti suporta cu demnitate si resemnare mizeria fi ftizia, care in cele din urma il va rapune. Moare tinar, la 27 de ani, in 17 octombrie 1904, retras in satul sau natal, linga parinti.
Volume de versuri:
Fecioara in alb, Bucuresti, 1902;
Cantecul toamnei si Serenade demonice, Bucuresti, 1909.
Fecioara in alba aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, 1902. Cand viorile tacura a aparut in acelasi volum tiparit in 1902.
Poeziile sint reproduse din Opere, F.R., 1938.
Amurgul are astazi luciri ca de matasa
Amurgul are astazi luciri ca de matasa
Pe care lunecara mâni albe de princese,
Si-n faldurile cari pe-albastre culmi se lasa
Scânteie pietre scumpe din stofe vechi si-alese.
Ci mândra de durerea-i în purpura de seara,
Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite
Pe cari vechi coroane de slava seculara
Topeau de aur raze în zile fericite.
Pe surele frontoane a vechilor palate
Un vis de razvratire a pus o-nfiorare,
Iar florile-n gradina stând pale si uitate
Se plâng în invocarea lucirilor de soare.
Cântari voievodale sunara-n amurgire
Cu glas de altadata umplând singuratatea,
Si-n notele lor grave de-adânca tânguire
Colinele ascultara cum moare-ncet cetatea.
Si turlele parura ca brate desperate
Întinse-n framântare spre cerul azuriu;
Stravechea frumusete murea pe înserate
Si sufletul cetatei se plânse-ntr-un târziu.
Ah, cântul razvratirei în seara somptuoasa
Si turlele-naltate spre cerul cel senin
Când pacea cade lina din falduri de matasa
Si limpede ca roua pe albe flori de crin!
Cântecul Toamnei
Serbare sgomotoasă
Ca-n bâlci. Decor banal;
O boltă luminoasă
Scăldată-n aur pal.
Pe culmea azurie
Chiar soarele de-aramă
Se pare-o jucărie
De proastă melodramă.
Mulţimea îmbătată
De pulbere şi soare
Întoarce-nfierbântată
Un danţ nebun pe care
Îl farmecă orgia
Din surle, din ţimbale,
Din nai şi măestria
Din cornuri triumfale;
O muzică ciudată
Ce-nalţă orgolioasă
Spre bolta-nflăcărată
Prostia glorioasă.
Mulţimea se aprinde
Şi râde, strigă, -njură.
Paiaţa se desprinde
Din gloată. O figură
Ciudată: meseria
I-a pus pe buze-un rânjet
Pe care sărăcia
Mereu îl schimbă-n scâncet.
În ochi îi arde para
Durerei care creşte.
Ar plânge; dar ocara
Mulţimei ‘l-ngrozeşte
Ce, crudă, îmbuibată
Vrea glume, joc, plăcere.
Paiaţa întristată
Priveşte cu durere.
O lacrimă îi pică
Încet şi el tresare
Şi mândru îşi ridică
Privirea sfidătoare
Spre cer iar a sa minte
Orgoliul străbate;
El trece înainte
Cu braţe încleştate.
Zâmbind din înălţime,
Decât robit durerei,
Să ceară la mulţime
Pomana-nduioşărei.
Apune soarele pe dealuri
Apune soarele pe dealuri
În slava purpurei de sânge
Si rasunând adânc din valuri
Doineste-un glas si parc-ar plânge;
De simti o calda adiere
Trecând pe fruntea ta curata
Ca si o soapta care piere
Sub bolta serei înstelata,
Sa stii ca-i ruga mea senina,
Ca visul noptilor de vara,
Ce se înalta-n umbra lina
În ceasul jertfelor de seara.
De vezi plutind pe blonda raza
O umbra alba visatoare
Si crezi ca-i îngerul de paza
Cu aripi lungi ocrotitoare,
Sa nu te-nseli, caci visu-mi trece
În zborul sau primavaratec,
Si-i tot asa de alb si rece,
Când se înalta singuratec.Spre marea bolta luminoasa.
Facând durerea mai amara
Si amintirea mai duioasa
În ceasul jertfelor de seara.
Si daca roua clara cade
Frumosii ochi adânci de-i scalda.
Când treci sub vechile arcade
În parfumata noapte calda,
Nu-i roua rozelor în floare
Cazuta-n noptile cu luna,
Nici plânsul dulce de izvoare,
Ci e iubirea mea nebuna,
Caci lacrimi mari si tainuite
Ca roua limpede si rara
Coboara-ncet si linistite
În ceasul jertfelor de seara.
Ioanid Romanescu
Biografie Ioanid Romanescu
Nastere: 4 octombrie 1937, Voinesti, judetul Iasi
Deces: aprilie 1996
S-a nascut la 4 octombrie 1937 in comuna Voinesti, judetul Iasi. Face studiile liceale la Iasi (incheiate in 1955), apoi, dupa o perioada de timp, in care are ocupatii diferite, se inscrie la Facultatea de Filologie din localitate, pe care o absolva in 1968. Debutase in revista „lasul literar in 1961, iar editorial in 1966 cu volumul Singuratatea in doi. intre timp face si corectura la revista „Ateneu (1965-1969) si, dupa ce lucreaza ca inspector metodist la Casa judeteana de creatie populara din Iasi, devine redactor la revistele „Ateneu si apoi la „ Convorbiri literare , A murit in aprilie 1996.
Peste douazeci si cinci de ani de poezie sugereaza desigur o evolutie a acesteia in planul tematicii si al expresiei. loanid Romanescu vine explosiv in lirica noastra, alimentat fiind de o sete de viata urieseasca transpusa intr-un text aproape whitmanian; el este „poet al uriasilor cu o adeziune totala, ardenta, la viata, descoperind, dupa parerea criticului literar Marian Popa, „valorile pozitive eterne: dragostea ca refugiu afectiv, poezia ca valoare in sine, certitudinea posturii vaticinare, discursul poetic fiind „un avertisment, un ultimatum si o mangaiere. Treptat, lirica poetului descopera alte orizonturi in care spiritul activ lasa locul confesiunii, meditatiei filosofice, concretizate intr-un text liric aproape sters in functia sa conotativa. Criticul literar Ion Rotaru nota: „Asadar, ca la multi altii si la loanid Romanescu lirismul sfarseste prin a se alimenta din sine insusi, obsedat de profunzimi care sa intreaca, daca se poate, ori sa se diferentieze macar, de ceea ce s-a mai scris si se scrie.
De la Singuratatea in doi (1966) la Orphaeus (1986) au trecut douazeci de ani pentru ca loanid Romanescu sa poata face un salt calitativ in conceperea si practicarea poeziei. De la inceput, poetul s-a situat mai mult intr-o stare de sensibilitate decat intr-o stare poetica; este aici o traditie ce-1 inglobeaza pe Labis la un pol si pe Esenin la celalalt, intre inocenta actului liric si agresarea eseniana se cuprinde o buna parte a productiei lui loanid Romanescu, productie care nu a reusit, totusi, sa-i confere autorului un loc privilegiat, daca ne raportam fie la durata, fie la influenta; vreau sa spun ca poetul nu a impus pe parcursul a doua decenii o modalitate suficient de personala ca sa poata influenta asupra altor poeti.
Volume de versuri:
Singuratatea in doi, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Presiunea luminii, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Aberatii cromatice, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971;
Favoare, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Baiadenori, Iasi, Editura Junimea, 1973;
Poet al uriasilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Lava, Bucuresti, Editura Albatros, 1974;
Paradisul, Iasi, Editura Junimea, 1975;
Trandafirul salbatic, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Nordul obiectelor, Iasi, Editura Junimea, 1979;
Accente, Iasi, Editura Junimea, 1981; Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Demonul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982 (editie selectiva in colectia „Hyperion);
Flamingo, Iasi, Editura Junimea, 1984;
A doua zi, Bucuresti, Editura Albatros, 1985 (colectia „Cele mai frumoase poezii);
Orpheus, Iasi, Editura Junimea, 1986;
Zamolxis, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988;
Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989;
Morena, Iasi, Editura Junimea, 1991;
Dilatarea timpului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992;
Dilatarea timpului, editie selectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1993.
Sirul lui Fibonacci a aparut in volumul Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971
Demonul a aparut in volumul Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982.
Pantum a aparut in volumul Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989.
REFERINTE
„Poezia lui Ioanid Romanescu are ca tema centrala conditia existentiala a poetului : raporturile sale cu semenii, pozitia sa speciala fata de bunul simt comun care ordoneaza viata celorlalti, fanteziile boemei, dramele sale lirice, aspiratiile sale ideale mereu neintelese. Cu aJte cuvinte, destinul poetului si nu destinul poeziei. Un „eu" hipertrofiat invadeaza universul („am umplut lumea cu tablouri / pe care numai eu le vad"), il ia in posesie, il sfideaza uneori printr-o viziune sarcastica, alteori abordind o falsa umilinta care reuseste sa umileasca la rindul ei falsele valori practice."
DANA DUMITRIU
„Ioanid Romanescu redescopera un univers poetic al anilor 46, surprinzator () Sub o forma aparent prozaica poetul relateaza de fapt mici drame petrecute intr-un microcosmos, drame care se extrapoleaza cu dificultate. Gasim aici si putina fronda practicata altadata de catre Tonegaru, Geo Dumitrescu, Crama, Popovici."
EUGEN BARBU
„Poetul crede nemasurat in cuvinte, in expresie, si se abandoneaza cu
frenezie si voluptate verbului intr-un salt aventuros. El se considera un „poet al uriasilor" prin imensitatea spatiului cuprins in poezia sa invocind cintecul de onoare pentru o mai sincera apreciere (Pe cintecul meu de onoare), sau mizeaza pe varietatea posibilitatilor de receptare, apropiind poezia tabloului electronic : „Poemul meu e un tablou electronic / depinde pe care buton apasa / ochiul fiecaruia."
ALEXANRU RUJA
Deces: aprilie 1996
S-a nascut la 4 octombrie 1937 in comuna Voinesti, judetul Iasi. Face studiile liceale la Iasi (incheiate in 1955), apoi, dupa o perioada de timp, in care are ocupatii diferite, se inscrie la Facultatea de Filologie din localitate, pe care o absolva in 1968. Debutase in revista „lasul literar in 1961, iar editorial in 1966 cu volumul Singuratatea in doi. intre timp face si corectura la revista „Ateneu (1965-1969) si, dupa ce lucreaza ca inspector metodist la Casa judeteana de creatie populara din Iasi, devine redactor la revistele „Ateneu si apoi la „ Convorbiri literare , A murit in aprilie 1996.
Peste douazeci si cinci de ani de poezie sugereaza desigur o evolutie a acesteia in planul tematicii si al expresiei. loanid Romanescu vine explosiv in lirica noastra, alimentat fiind de o sete de viata urieseasca transpusa intr-un text aproape whitmanian; el este „poet al uriasilor cu o adeziune totala, ardenta, la viata, descoperind, dupa parerea criticului literar Marian Popa, „valorile pozitive eterne: dragostea ca refugiu afectiv, poezia ca valoare in sine, certitudinea posturii vaticinare, discursul poetic fiind „un avertisment, un ultimatum si o mangaiere. Treptat, lirica poetului descopera alte orizonturi in care spiritul activ lasa locul confesiunii, meditatiei filosofice, concretizate intr-un text liric aproape sters in functia sa conotativa. Criticul literar Ion Rotaru nota: „Asadar, ca la multi altii si la loanid Romanescu lirismul sfarseste prin a se alimenta din sine insusi, obsedat de profunzimi care sa intreaca, daca se poate, ori sa se diferentieze macar, de ceea ce s-a mai scris si se scrie.
De la Singuratatea in doi (1966) la Orphaeus (1986) au trecut douazeci de ani pentru ca loanid Romanescu sa poata face un salt calitativ in conceperea si practicarea poeziei. De la inceput, poetul s-a situat mai mult intr-o stare de sensibilitate decat intr-o stare poetica; este aici o traditie ce-1 inglobeaza pe Labis la un pol si pe Esenin la celalalt, intre inocenta actului liric si agresarea eseniana se cuprinde o buna parte a productiei lui loanid Romanescu, productie care nu a reusit, totusi, sa-i confere autorului un loc privilegiat, daca ne raportam fie la durata, fie la influenta; vreau sa spun ca poetul nu a impus pe parcursul a doua decenii o modalitate suficient de personala ca sa poata influenta asupra altor poeti.
Volume de versuri:
Singuratatea in doi, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Presiunea luminii, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Aberatii cromatice, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971;
Favoare, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Baiadenori, Iasi, Editura Junimea, 1973;
Poet al uriasilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Lava, Bucuresti, Editura Albatros, 1974;
Paradisul, Iasi, Editura Junimea, 1975;
Trandafirul salbatic, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Nordul obiectelor, Iasi, Editura Junimea, 1979;
Accente, Iasi, Editura Junimea, 1981; Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Demonul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982 (editie selectiva in colectia „Hyperion);
Flamingo, Iasi, Editura Junimea, 1984;
A doua zi, Bucuresti, Editura Albatros, 1985 (colectia „Cele mai frumoase poezii);
Orpheus, Iasi, Editura Junimea, 1986;
Zamolxis, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988;
Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989;
Morena, Iasi, Editura Junimea, 1991;
Dilatarea timpului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992;
Dilatarea timpului, editie selectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1993.
Sirul lui Fibonacci a aparut in volumul Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971
Demonul a aparut in volumul Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982.
Pantum a aparut in volumul Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989.
REFERINTE
„Poezia lui Ioanid Romanescu are ca tema centrala conditia existentiala a poetului : raporturile sale cu semenii, pozitia sa speciala fata de bunul simt comun care ordoneaza viata celorlalti, fanteziile boemei, dramele sale lirice, aspiratiile sale ideale mereu neintelese. Cu aJte cuvinte, destinul poetului si nu destinul poeziei. Un „eu" hipertrofiat invadeaza universul („am umplut lumea cu tablouri / pe care numai eu le vad"), il ia in posesie, il sfideaza uneori printr-o viziune sarcastica, alteori abordind o falsa umilinta care reuseste sa umileasca la rindul ei falsele valori practice."
DANA DUMITRIU
„Ioanid Romanescu redescopera un univers poetic al anilor 46, surprinzator () Sub o forma aparent prozaica poetul relateaza de fapt mici drame petrecute intr-un microcosmos, drame care se extrapoleaza cu dificultate. Gasim aici si putina fronda practicata altadata de catre Tonegaru, Geo Dumitrescu, Crama, Popovici."
EUGEN BARBU
„Poetul crede nemasurat in cuvinte, in expresie, si se abandoneaza cu
frenezie si voluptate verbului intr-un salt aventuros. El se considera un „poet al uriasilor" prin imensitatea spatiului cuprins in poezia sa invocind cintecul de onoare pentru o mai sincera apreciere (Pe cintecul meu de onoare), sau mizeaza pe varietatea posibilitatilor de receptare, apropiind poezia tabloului electronic : „Poemul meu e un tablou electronic / depinde pe care buton apasa / ochiul fiecaruia."
ALEXANRU RUJA
Bătrânii
După-amiază - au adormit bătrânii
în parcuri pe bănci,
vântul le mai fumează țigările
vântul le mai citește ziarele
ce să facă ei după-amiaza
în casele fiilor? au plecat
să nu-și târască papucii prin holuri
să nu incomodeze
până la apusul soarelui
sunt locuri în parcuri - băncile
nu seamănă cu paturile pliante din bucătării
însă bătrânii dorm
nu zgomotul ci liniștea-i trezește
spre seară
cu gesturi elegante își scutură pălăriile
- oricare anotimp ar fi
peste pălăriile lor cu boruri mari cad frunze -
și pornesc mulțumiți că din viața lor inutilă
au mai dăruit lumii câteva ore de liniște
pentru cine știe ce vor anunța mâine ziarele
în parcuri pe bănci,
vântul le mai fumează țigările
vântul le mai citește ziarele
ce să facă ei după-amiaza
în casele fiilor? au plecat
să nu-și târască papucii prin holuri
să nu incomodeze
până la apusul soarelui
sunt locuri în parcuri - băncile
nu seamănă cu paturile pliante din bucătării
însă bătrânii dorm
nu zgomotul ci liniștea-i trezește
spre seară
cu gesturi elegante își scutură pălăriile
- oricare anotimp ar fi
peste pălăriile lor cu boruri mari cad frunze -
și pornesc mulțumiți că din viața lor inutilă
au mai dăruit lumii câteva ore de liniște
pentru cine știe ce vor anunța mâine ziarele
Trăiască poezia și marii ei visători
Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viaţa mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în faţă
dar am ales mereu câte-o cărare
n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic - şi nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? şi încă
nu-mi vine în pământ să intru de ruşine
am buimăcit cuvintele, de-a hoarţa
le văd cum singure îşi taie
o cale - parcă sunt beţivi întârziaţi
ce-şi vor lua femeia la bătaie
iubirea am pierdut-o, azi câte o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp de flori-
şi nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia şi marii visători!
lacom eram cândva de a avea în preajmă
prieteni de oriunde - aveam ce să le spun-
adesea la petreceri trompeta mea de aur
ca o femeie goală se clătina prin fum
oglinzile prin holuri mâ-ntâmpinau mai strâmbe,
copii mă porecleau în gura mare -
astfel treceam: nepăsător, aiurea
spre steaua mea bizar strălucitoare
azi mă feresc din calea celor dragi-
nervoase, în răspăr mi-s replicile toate,
mersul mi-a devenit ca al felinelor
ce se retrag să moară singure departe
am încercat suprema renunţare,
dar moartea e perfidă şi nu din vis ne fură-
mai bine, deci, să ard până la capăt
decât să port cenuşa cuvintelor pe gură
al dracului am fost, cu patimă în toate,
greşind fundamental de-atâtea ori
-şi totuşi printre fericiţi mă număr-
trăiască poezia şi marii visători!
-viaţa mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în faţă
dar am ales mereu câte-o cărare
n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic - şi nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? şi încă
nu-mi vine în pământ să intru de ruşine
am buimăcit cuvintele, de-a hoarţa
le văd cum singure îşi taie
o cale - parcă sunt beţivi întârziaţi
ce-şi vor lua femeia la bătaie
iubirea am pierdut-o, azi câte o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp de flori-
şi nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia şi marii visători!
lacom eram cândva de a avea în preajmă
prieteni de oriunde - aveam ce să le spun-
adesea la petreceri trompeta mea de aur
ca o femeie goală se clătina prin fum
oglinzile prin holuri mâ-ntâmpinau mai strâmbe,
copii mă porecleau în gura mare -
astfel treceam: nepăsător, aiurea
spre steaua mea bizar strălucitoare
azi mă feresc din calea celor dragi-
nervoase, în răspăr mi-s replicile toate,
mersul mi-a devenit ca al felinelor
ce se retrag să moară singure departe
am încercat suprema renunţare,
dar moartea e perfidă şi nu din vis ne fură-
mai bine, deci, să ard până la capăt
decât să port cenuşa cuvintelor pe gură
al dracului am fost, cu patimă în toate,
greşind fundamental de-atâtea ori
-şi totuşi printre fericiţi mă număr-
trăiască poezia şi marii visători!
Vin eu!
Pe cât ești de frumoasă, pavoazată,
pedantă, îmbufnată, sclifosită -
să-ți intre-n cap odată și odată:
n-ai să ajungi și altuia iubită!
ai vrut să uiți că mai exist - și iată:
ți-e inima de mine pustiită -
vin eu să te sărut năpraznic, toată,
cum horpăie soldatul din marmită!
ochioaso, tătăroaico, neam de hoardă,
nu-i nimeni pe pământ să mă desfidă -
vin eu, cum spui, golanul pentru artă,
să fac din tine sfinx și piramidă!
pedantă, îmbufnată, sclifosită -
să-ți intre-n cap odată și odată:
n-ai să ajungi și altuia iubită!
ai vrut să uiți că mai exist - și iată:
ți-e inima de mine pustiită -
vin eu să te sărut năpraznic, toată,
cum horpăie soldatul din marmită!
ochioaso, tătăroaico, neam de hoardă,
nu-i nimeni pe pământ să mă desfidă -
vin eu, cum spui, golanul pentru artă,
să fac din tine sfinx și piramidă!
Zaharia Stancu
Biografie Zaharia Stancu
Nastere: 5 octombrie 1902, Salcia, Teleorman
Deces: 5 decembrie 1974, București
Zaharia Stancu a fost un scriitor roman, autor, director de teatru, jurnalist, poet proletcultist și publicist. Romanul sau Desculț (1948) a cunoscut o apreciere unanima in perioada comunista.
S-a nascut in comuna Salcia-Teleorman, intr-o familie numeroasa de plugari, la 5 octombrie 1902.
Face scoala primara in sat, apoi isi intrerupe invatatura, nevoit fiind sa se intretina singur. Practica mai multe meserii: ucenic in tabacarie, in bacanie, in tutungerie. in anul 1917 il gasim la Bucuresti, incepand sa frecventeze cenaclul lui Eugen Lovinescu. isi termina liceul, in particular, la 26 de ani, iar in 1933 isi ia licenta in litere si fllosofie.
Debuteaza de timpuriu in publicistica, iar in 1920 ii apare si prima poezie, in „Adevarul literar si artistic ". Calatoreste in Balcani (in timpul primului razboi mondial) si in Dobrogea, momente biografice reluate in unele dintre romanele sale, dar mai ales lucreaza intens in publicistica.
Colaboreaza la ziare („Credinta", „Azi"), este codirector al cotidianului „Lumea Romaneasca", pe care il infiinteaza in iunie 1937, editor al „Revistei romane "(1940). Pozitia de poet ii fusese consolidata deja prin premierea volumului de debut, Poeme simple, de catre Societatea Scriitorilor Romani.
Ca publicist se manifesta cu pasiune si virulenta, ceea ce ii atrage si o internare in lagarul de la Targufiu. Dupa al doilea razboi mondial conjunctura ii devine favorabila si se bucura defunctii si onoruri.
Este director al Teatrului National (1946-1952), presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1947-1950), presedinte al Uniunii Scriitorilor (1966-1974), laureat al Premiului de Stat in 1954. Din 1955 este ales membru al Academiei. intre timp prozatorul luase in mare masura locul poetului, realizand o opera care, conjunctural, va face cariera - romanul Descult. Opera sa, intinsa si unitara, este tradusa in foarte multe limbi; ca o incununare a intregii sale activitati literare, este laureat, in anul 1971, al Premiului International „Gottfried von Herder".
Creatia lui Zaharia Stancu este deosebit de vasta, variata (poezie, proza, publicistica, traduceri) si unitara mai ales prin caracterul ei autobiografic. Este cunoscut indeosebi - gratie si „colaborarii "programei de invatamant - ca prozator, iar poezia lui este pe nedrept neglijata, fiind memorabila. Lirica sa se inscrie la inceput in linia traditionalismului, prin contactul permanent cu pamantul, cu peisajul, cu traditiile, ca rezultanta spirituala a unei convietuiri permanente natura/ pamant- spirit/traditie. Poetul si criticul literar Stefan Augustin Doinas observa ca poezia lui surprinde „atasamentulfata de glie", „comuniunea cu strabunii", aducand ca noutate in lirica traditionalistilor nostri „confruntarea sentimentala cu timpul si exorcizarea paremiologica". Ultimele volume ale poetului adauga „un romantism bataios dar nu lipsit de melancolie ", marcand, in aceasta perioada, „ o trecere discreta spre clasicism ".
A murit la 5 decembrie 1974 in Bucuresti.
Pagina memorabila a liricii lui Stancu ramane in zona Cantecelor simple, cand traditionalismul sau realizeaza „un naturism violent, o baie de senzatii proaspete. Poetul gusta, miroase, pipaie totul, intra in contact cu sevele amare care curg prin cucute, prin cojile nucilor crude, prin scoarta pamantului". (N. Manolescu)
Volume de versuri:
Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927;
Taifunul, ' Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1936;
Albe, Bucuresti, F.P.L.A., 1937;
Clopotul I de aur, Bucuresti, F.P.L.A., 1939;
Pomul rosu, Bucuresti, Editura Azi, 1940;
Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941;
Anii defum, Bucuresti, Editura Prometeu, 1944;
Poeme simple, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Sabia timpului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972.
Uite, pe dealuri rosii a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura I Fundatiei, 1927.
Tara a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927.
Ma pierd pe plaiuri vechi a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927-
Cantec a aparut in volumul Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941,
Deces: 5 decembrie 1974, București
Zaharia Stancu a fost un scriitor roman, autor, director de teatru, jurnalist, poet proletcultist și publicist. Romanul sau Desculț (1948) a cunoscut o apreciere unanima in perioada comunista.
S-a nascut in comuna Salcia-Teleorman, intr-o familie numeroasa de plugari, la 5 octombrie 1902.
Face scoala primara in sat, apoi isi intrerupe invatatura, nevoit fiind sa se intretina singur. Practica mai multe meserii: ucenic in tabacarie, in bacanie, in tutungerie. in anul 1917 il gasim la Bucuresti, incepand sa frecventeze cenaclul lui Eugen Lovinescu. isi termina liceul, in particular, la 26 de ani, iar in 1933 isi ia licenta in litere si fllosofie.
Debuteaza de timpuriu in publicistica, iar in 1920 ii apare si prima poezie, in „Adevarul literar si artistic ". Calatoreste in Balcani (in timpul primului razboi mondial) si in Dobrogea, momente biografice reluate in unele dintre romanele sale, dar mai ales lucreaza intens in publicistica.
Colaboreaza la ziare („Credinta", „Azi"), este codirector al cotidianului „Lumea Romaneasca", pe care il infiinteaza in iunie 1937, editor al „Revistei romane "(1940). Pozitia de poet ii fusese consolidata deja prin premierea volumului de debut, Poeme simple, de catre Societatea Scriitorilor Romani.
Ca publicist se manifesta cu pasiune si virulenta, ceea ce ii atrage si o internare in lagarul de la Targufiu. Dupa al doilea razboi mondial conjunctura ii devine favorabila si se bucura defunctii si onoruri.
Este director al Teatrului National (1946-1952), presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1947-1950), presedinte al Uniunii Scriitorilor (1966-1974), laureat al Premiului de Stat in 1954. Din 1955 este ales membru al Academiei. intre timp prozatorul luase in mare masura locul poetului, realizand o opera care, conjunctural, va face cariera - romanul Descult. Opera sa, intinsa si unitara, este tradusa in foarte multe limbi; ca o incununare a intregii sale activitati literare, este laureat, in anul 1971, al Premiului International „Gottfried von Herder".
Creatia lui Zaharia Stancu este deosebit de vasta, variata (poezie, proza, publicistica, traduceri) si unitara mai ales prin caracterul ei autobiografic. Este cunoscut indeosebi - gratie si „colaborarii "programei de invatamant - ca prozator, iar poezia lui este pe nedrept neglijata, fiind memorabila. Lirica sa se inscrie la inceput in linia traditionalismului, prin contactul permanent cu pamantul, cu peisajul, cu traditiile, ca rezultanta spirituala a unei convietuiri permanente natura/ pamant- spirit/traditie. Poetul si criticul literar Stefan Augustin Doinas observa ca poezia lui surprinde „atasamentulfata de glie", „comuniunea cu strabunii", aducand ca noutate in lirica traditionalistilor nostri „confruntarea sentimentala cu timpul si exorcizarea paremiologica". Ultimele volume ale poetului adauga „un romantism bataios dar nu lipsit de melancolie ", marcand, in aceasta perioada, „ o trecere discreta spre clasicism ".
A murit la 5 decembrie 1974 in Bucuresti.
Pagina memorabila a liricii lui Stancu ramane in zona Cantecelor simple, cand traditionalismul sau realizeaza „un naturism violent, o baie de senzatii proaspete. Poetul gusta, miroase, pipaie totul, intra in contact cu sevele amare care curg prin cucute, prin cojile nucilor crude, prin scoarta pamantului". (N. Manolescu)
Volume de versuri:
Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927;
Taifunul, ' Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1936;
Albe, Bucuresti, F.P.L.A., 1937;
Clopotul I de aur, Bucuresti, F.P.L.A., 1939;
Pomul rosu, Bucuresti, Editura Azi, 1940;
Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941;
Anii defum, Bucuresti, Editura Prometeu, 1944;
Poeme simple, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Sabia timpului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972.
Uite, pe dealuri rosii a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura I Fundatiei, 1927.
Tara a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927.
Ma pierd pe plaiuri vechi a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927-
Cantec a aparut in volumul Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941,
Cantec In Ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Hai Cu Mine
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pana la miezul planetei.
Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu …
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Drum în noapte
Ast noapte-am fost pe câmpuri cu visele duium
Şi nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simţit salcâmii cădelniţând parfum
Şi fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.
Şi nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simţit salcâmii cădelniţând parfum
Şi fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.
TEATRU/FILM 5 Octombrie
Pauline Daumale - Sarbatorire cu bucluc
Michal Tonecki - Femeile care ucid barbatii
GÂNDURI PESTE TIMP 5 Octombrie
Denis Diderot - Citate:
Zaharia Stancu - Citate:
SFATURI UTILE 5 Octombrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a douăsprezecea
Iniţierea în terapia iertării
Exerciţiul iertării se practică la apusul soarelui. Foloseşte energia finalului de zi pentru cel mai important exerciţiu al optimizării tale.
Nu te culca niciodată apăsat de neiertare. Să nu rămână în mintea ta, peste noapte, cel neiertat. Tot ce rămîne neiertat în tine se transformă în program negativ şi produce, în viitor, rău.
Adversitatea este o impuritate, n‑o păstra în tine, dizolv‑o. Aşadar, ierţi pentru tine, nu pentru altul. Ierţi ca să dizolvi un focar patogen.
Boala este o informaţie despre încătuşare. Când ierţi un adversar, te eliberezi de el ‑ tu rupi lanţul (cea mai dură legatură este între victimă şi călău). Ierţi ca să programezi mintea serii cu sănătate.
Mânia îţi sparge aura corpului, iertarea o face strălucitoare.
Eşti în picioare, cu faţa spre fereastră. Deschide braţele, larg. Măcar o dată pe zi deschide braţele. Spune în gînd: „Sunt deschis şi receptiv la bogăţia lumii”.
Concentrează‑te pe ideea că tu protejezi şi hrăneşti, cu energia ta, spaţiul din jur: oraşul tău, apoi România, Europa, planeta…
Expiră lung. La expiraţie expulzezi din mental că „tu eşti tu”. La inspiraţie te umpli de mulţumire şi încredere în tine. Apoi rămâi fără gânduri, cu sentimentul că protejezi.
Cea mai bună iertare este să faci binele. Să trimiţi un gând bun către ei. Tu eşti ei. Repetă fraza: „Sunt uşor, sunt tot mai uşor”. Ca şi cum, iertând, te despovărezi de o greutate. „Mă eliberez iertând, mă dezleg, sunt uşor”.
Să foloseşti bine asfinţitul. Iertând, tu arzi negativitatea din trupul tău actual şi din soartă.
Adevărata iertare este să faci un dar celui iertat. Este o ofrandă.
Braţele şi trupul tău fac simbolul unei cruci, iar crucea e paradigma cosmosului; pentru om este îmbrăţişare, hrănire, protejarea semenilor.
Dăruieşte ca să ierţi. Evocă mental pe cel iertat şi dăruieşte‑i gândul însănătoşirii, al unei bune sorţi. Nu‑i un dar simbolic, e chiar real; gândul construieşte, partricipă la arhitectura vibratoare a semenului tău şi, mai departe, a lumii. Gândul iertării aduce armonie, iar tu vei locui într‑o lume armonioasă.
Gândul e mai puternic decît fapta.
SFATURI UTILE 5 Octombrie
BOLI INFLUENŢATE DE VREME
Actiunea complexa a vremii asupra organismului uman poate fi de urmatoarele tipuri: optima, excitanta si acuta.
Vremea optima este considerata aceea care influenteaza favorabil, producand buna dispozitie si are o actiune menajanta asupra organismului. Asemenea tip de vreme se caracterizeaza prin mentinerea relativ uniforma a elementelor meteorologice: umiditate moderata, viteza relativ mica de miscare a aerului, zile senine, cand temperatura medie diurna nu oscileaza cu mai mult de 2 grade C, iar presiunea - cu mai mult de 4 milibari.
Vremea excitanta cuprinde complexul vremii in care unul sau mai multe din elementele meteorologice deviaza de la valorile optime. Aceasta vreme, desi este in fond insorita, are adeseori un cer mohorat, timpul e uscat, umiditatea ridicandu-se pana la 90% umiditate relativa, oscilatia temperaturii medii a zilei poate fi pana la 4 grade C, a presiunii barometrice pana la 8 milibari, iar miscarea aerului pana la 9 m/sec.
Vremea acuta reprezinta complexul vremii cu modificari accentuate ale elementelor meteorologice, cand oscilatiile termice depasesc 4 grade C, ale presiunii atmosferice - 8 milibari, iar viteza de miscare a aerului e mai mare de 9 m/sec.
Fireste, nu valorile absolute ale elementelor meteorologice sunt caracteristicile unui sau altui tip de vreme, ci schimbarea proprietatilor, diferenta care poate determina variatia neperiodica a excitantilor climatici ce actioneaza inoportun asupra organismului. Acest complex de vreme modificat determina actiunea tipului de vreme si clima asupra organismului si reactia acestuia.
Specialistii deosebesc in prezent patru tipuri de meteosensibilitate:
Vremea optima este considerata aceea care influenteaza favorabil, producand buna dispozitie si are o actiune menajanta asupra organismului. Asemenea tip de vreme se caracterizeaza prin mentinerea relativ uniforma a elementelor meteorologice: umiditate moderata, viteza relativ mica de miscare a aerului, zile senine, cand temperatura medie diurna nu oscileaza cu mai mult de 2 grade C, iar presiunea - cu mai mult de 4 milibari.
Vremea excitanta cuprinde complexul vremii in care unul sau mai multe din elementele meteorologice deviaza de la valorile optime. Aceasta vreme, desi este in fond insorita, are adeseori un cer mohorat, timpul e uscat, umiditatea ridicandu-se pana la 90% umiditate relativa, oscilatia temperaturii medii a zilei poate fi pana la 4 grade C, a presiunii barometrice pana la 8 milibari, iar miscarea aerului pana la 9 m/sec.
Vremea acuta reprezinta complexul vremii cu modificari accentuate ale elementelor meteorologice, cand oscilatiile termice depasesc 4 grade C, ale presiunii atmosferice - 8 milibari, iar viteza de miscare a aerului e mai mare de 9 m/sec.
Fireste, nu valorile absolute ale elementelor meteorologice sunt caracteristicile unui sau altui tip de vreme, ci schimbarea proprietatilor, diferenta care poate determina variatia neperiodica a excitantilor climatici ce actioneaza inoportun asupra organismului. Acest complex de vreme modificat determina actiunea tipului de vreme si clima asupra organismului si reactia acestuia.
Specialistii deosebesc in prezent patru tipuri de meteosensibilitate:
- Meteoadaptabilii nu au nici un fel de dificultate cu schimbarile bruste. Ei se acomodeaza usor cu orice fluctuatii.
- La meteodependenti, influentele atmosferice se repercuteaza direct asupra echilibrului psihic si a starii de sanatate. Ei reactioneaza cu irascibilitate, dureri de cap, indispozitii si tendinte depresive.
- Anticipativii presimt modificarea vremii chiar si cu 48 de ore in avans, de pilda sub forma durerilor aparute intr-o cicatrice.
- Meteosensibililor le sunt activate boli deja existente, ca reumatismul sau dereglarile sistemului neurovegetativ.
Temperatura, precipitatiile, umiditatea aerului, dar mai ales presiunea atmosferica influenteaza in mod negativ un mare numar de oameni.
Meteorosensibilitatea reprezinta, de fapt, amplificarea simptomatologiei unor boli la variatiile atmosferice, in sensul amplificarii expresiei clinice a bolii ce poate evolua dupa o prima etapa de adaptare spre situatii de decompensare agravante. Ea doar accentueaza anumite suferinte latente, pe care le avem deja.
Potrivit psihologilor, schimbarile de clima, diferentele bruste de temperatura si deviatiile de presiune atmosferica pot influenta energia care circula prin corpul nostru.
In timp ce vremea calduroasa ii binedispune pe cei mai multi dintre noi, ploaia se rasfrange negativ si ne provoaca indispozitie. Atunci cand afara e foarte frig sau excesiv de cald, dar si in perioadele de tranzitie, bolile latente, de care sufera unii dintre noi, se pot acutiza.
Milioane de oameni reactioneaza la fel la scaderea presiunii, indeosebi primavara, atunci cand fronturile atmosferice se gonesc din urma unele pe altele, intregul organism (in primul rand sistemul circulator) oboseste repede. Nu trebuie sa intelegem ca oscilatiile meteorologice ne imbolnavesc in adevaratul sens al cuvantului. Trecerea de la un front atmosferic la altul poate doar declansa ori accentua anumite suferinte latente. Simptomele tipice sunt durerile de cap, migrenele, sufocarile, ametelile, starea de slabiciune, irascibilitatea sau transpiratiile excesive. creste tensiunea arteriala, palpitatiile si senzatia de greutate din piept. Durerile reumatice si de articulatii - din pricina aerului umed si rece.
Cand barometrul urca, organismul produce mai multa adrenalina, colicile si crampele se manifesta mai frecvent.
Daca va intrerupeti mereu somnul ori transpirati atat de puternic incat cearceafurile vi se lipesc de corp, e posibil ca de vina sa fie vremea. Se prea poate ca tocmai in acel moment sa aiba loc o schimbare de fronturi atmosferice.
Schimbarile de presiune atmosferica produc modificari la nivelul celulelor si-al tesuturilor, creand disconfort in functionarea organismului. Cand valorile acesteia nu sint in limite normale, persoanele cu hipertensiune arteriala au dureri de cap, palpitatii, senzatie de greutate in piept.Presiunea atmosferica scazuta duce la tahicardie si la cresterea tensiunii.
Masele de aer reci cresc tensiunea arteriala, ingreuneaza gandirea si provoaca apatie. Aerul foarte uscat este daunator aparatului respirator, iar cel umed favorizeaza nefritele si bolile infecto-contagioase. Vremea inchisa este un factor de agravare a depresiilor, mai ales din cauza faptului ca oamenii petrec mai mult timp in casa.
Se vorbeste din ce in ce mai mult de factorul meteorologic - vreme inchisa, ploaie, micsorarea intervalului intre zi si noapte. Acestea pot influenta tulburarile psihice. Exista multe persoane care, pe o asemenea vreme, acuza o stare de oboseala acuta, o astenie fizica si psihica, o stare de somnolenta continua si chiar depresie, cu toate ca se odihnesc corespunzator noaptea.
Potrivit psihologilor, schimbarile de clima, diferentele bruste de temperatura si deviatiile de presiune atmosferica pot influenta energia care circula prin corpul nostru.
In timp ce vremea calduroasa ii binedispune pe cei mai multi dintre noi, ploaia se rasfrange negativ si ne provoaca indispozitie. Atunci cand afara e foarte frig sau excesiv de cald, dar si in perioadele de tranzitie, bolile latente, de care sufera unii dintre noi, se pot acutiza.
Milioane de oameni reactioneaza la fel la scaderea presiunii, indeosebi primavara, atunci cand fronturile atmosferice se gonesc din urma unele pe altele, intregul organism (in primul rand sistemul circulator) oboseste repede. Nu trebuie sa intelegem ca oscilatiile meteorologice ne imbolnavesc in adevaratul sens al cuvantului. Trecerea de la un front atmosferic la altul poate doar declansa ori accentua anumite suferinte latente. Simptomele tipice sunt durerile de cap, migrenele, sufocarile, ametelile, starea de slabiciune, irascibilitatea sau transpiratiile excesive. creste tensiunea arteriala, palpitatiile si senzatia de greutate din piept. Durerile reumatice si de articulatii - din pricina aerului umed si rece.
Cand barometrul urca, organismul produce mai multa adrenalina, colicile si crampele se manifesta mai frecvent.
Daca va intrerupeti mereu somnul ori transpirati atat de puternic incat cearceafurile vi se lipesc de corp, e posibil ca de vina sa fie vremea. Se prea poate ca tocmai in acel moment sa aiba loc o schimbare de fronturi atmosferice.
Schimbarile de presiune atmosferica produc modificari la nivelul celulelor si-al tesuturilor, creand disconfort in functionarea organismului. Cand valorile acesteia nu sint in limite normale, persoanele cu hipertensiune arteriala au dureri de cap, palpitatii, senzatie de greutate in piept.Presiunea atmosferica scazuta duce la tahicardie si la cresterea tensiunii.
Masele de aer reci cresc tensiunea arteriala, ingreuneaza gandirea si provoaca apatie. Aerul foarte uscat este daunator aparatului respirator, iar cel umed favorizeaza nefritele si bolile infecto-contagioase. Vremea inchisa este un factor de agravare a depresiilor, mai ales din cauza faptului ca oamenii petrec mai mult timp in casa.
Se vorbeste din ce in ce mai mult de factorul meteorologic - vreme inchisa, ploaie, micsorarea intervalului intre zi si noapte. Acestea pot influenta tulburarile psihice. Exista multe persoane care, pe o asemenea vreme, acuza o stare de oboseala acuta, o astenie fizica si psihica, o stare de somnolenta continua si chiar depresie, cu toate ca se odihnesc corespunzator noaptea.
Toamna se produce un dezechilibru energetic. Organismul se pregateste pentru iarna, luminozitatea descreste, ambientul devine din ce in ce mai putin vesel. Frigul reprezinta un stres si, din aceasta cauza, bolnavii de inima sint foarte afectati, in special in anotimpurile de trecere, adica toamna si primavara. In aceste perioade, manifestarile cardiace cresc. Din cauza temperaturii scazute, se inregistreaza si multe crize de angina pectorala, astm bronsic si chiar infarct miocardic acut. De asemenea, pot aparea disfunctii sexuale, sindromuri endocrine cu manifestari in zona afectivitatii.
Inhalarea aerului rece poate intretine crizele de astm. Nu trebuie sa ne mire daca schimbarile bruste ale vremii ne dau dureri de cap, ameteli sau chiar irascibilitate. Specialistii atentioneaza ca influentele atmosferice se repercuteaza asupra echilibrului psihic al meteodependentilor. Cerul gri, bacovian, si ceata sunt surse de anxietate, deprimare si melancolie.
Caldurile excesive cresc relativ brusc valorile tensiunii arteriale si precipita dureri anginoase.
Aerul cald si umed este un adevarat cosmar pentru persoanele sensibile. Cand un asemenea front atmosferic se abate asupra noastra, foarte multi oameni se plang de migrene, astm, depresii, probleme de circulatie, dereglari de somn sau infectii. Bataturile si dintii incep sa doara, coagularea sangelui are de suferit si apare pericolul trombozelor.
Fronturile de aer umed agraveaza diferitele forme de reumatism cronic degenerativ. Vantul rece declanseaza crize de angina pectorala zilele cu vant persistent de primavara si vara activeaza alergii la polen; se stie inca din vechime ca fazele cu luna plina coincideau, la bolnavii bacilari, cu un numar mai mare de hemoptizii. Migrenele, nevralgiile (sciatic sau trigemen) au si ele mari conditionari meteo.
Eruptiile solare intensifica starile depresive si cresc rata tentativelor de sinucidere.
Climatul marin agraveaza nevrozele iar climatul de mare altitudine determina un travaliu intens de adaptare cardiaca.
Intre retragerea unui front atmosferic si apropierea celuilalt, asupra noastra actioneaza - intr-o perioada scurta de timp, o multime de influente meteorologice. Temperatura, presiunea aerului, umiditatea, incarcatura electrica din aer, lumina si circulatia aerului se modifica si nu toti oamenii suporta la fel de bine aceste modificari.
Inhalarea aerului rece poate intretine crizele de astm. Nu trebuie sa ne mire daca schimbarile bruste ale vremii ne dau dureri de cap, ameteli sau chiar irascibilitate. Specialistii atentioneaza ca influentele atmosferice se repercuteaza asupra echilibrului psihic al meteodependentilor. Cerul gri, bacovian, si ceata sunt surse de anxietate, deprimare si melancolie.
Caldurile excesive cresc relativ brusc valorile tensiunii arteriale si precipita dureri anginoase.
Aerul cald si umed este un adevarat cosmar pentru persoanele sensibile. Cand un asemenea front atmosferic se abate asupra noastra, foarte multi oameni se plang de migrene, astm, depresii, probleme de circulatie, dereglari de somn sau infectii. Bataturile si dintii incep sa doara, coagularea sangelui are de suferit si apare pericolul trombozelor.
Fronturile de aer umed agraveaza diferitele forme de reumatism cronic degenerativ. Vantul rece declanseaza crize de angina pectorala zilele cu vant persistent de primavara si vara activeaza alergii la polen; se stie inca din vechime ca fazele cu luna plina coincideau, la bolnavii bacilari, cu un numar mai mare de hemoptizii. Migrenele, nevralgiile (sciatic sau trigemen) au si ele mari conditionari meteo.
Eruptiile solare intensifica starile depresive si cresc rata tentativelor de sinucidere.
Climatul marin agraveaza nevrozele iar climatul de mare altitudine determina un travaliu intens de adaptare cardiaca.
Intre retragerea unui front atmosferic si apropierea celuilalt, asupra noastra actioneaza - intr-o perioada scurta de timp, o multime de influente meteorologice. Temperatura, presiunea aerului, umiditatea, incarcatura electrica din aer, lumina si circulatia aerului se modifica si nu toti oamenii suporta la fel de bine aceste modificari.
Studii privind impactul vremii asupra sanatatii
O treime din locuitorii Europei nu se sinchisesc de schimbarile de vreme: organismul sanatos se descurca bine cu variatiile climaterice si suporta fara probleme diferentele mari de temperatura.
O alta treime sunt afectati usor, adica se simt putin mai obositi, iar ultima treime au probleme de sanatate importante. Doar in cazul lor se poate vorbi de sensibilitate la schimbarile de vreme. La loc de frunte intre factorii meteo negativi se afla presiunea atmosferica.
Un studiu efectuat in Franta arata ca atunci cand temperatura zilei scadea cu 10grade, numarul infarcturilor crestea cu 13 procente. Iar cand presiunea atmosferica se modifica cu 10 milibari, rata infarctului crestea cu pana la 12%. In mod evident, odata cu vremea se modifica si tensiunea arteriala a pacientilor. Iar acest fapt demonstreaza ca vremea influenteaza starea de sanatate.
Unii cercetatori presupun ca instabilitatea presiunii atmosferice deregleaza cantitatea de lichid si organul de echilibru existent in urechea interna, influentand astfel tensiunea arteriala si coagularea sangelui.
Altii suspecteaza electricitatea atmosferica: s-ar parea ca mai ales pe furtuna, ionii invizibili "rapaie" pe creierul nostru, afectand producerea serotoninei. In acest caz, devenim depresivi, suntem mai sensibili la durere sau avem probleme cu stomacul, intestinul si digestia.
Fulgere, caldura, ploaie, umezeala si soare - vremea, ca este frumoasa sau ca e urata, are un efect profund asupra vietii noastre. Ne influenteaza organismul, vointa si emotiile. In numeroase cazuri, legatura este clara si in mod cert biologica. Alteori, felul in care vremea actioneaza asupra noastra este obscur, dar impresionant.
Atunci cand frigul nordic ataca zonele montane ale Americii Centrale, multi indieni se imbolnavesc de o forma mortala de pneumonie; in zonele temperate ale Americii de Nord, timpul variabil de la venirea primaverii este purtator de gripe si acelasi lucru se intampla si in Europa meridionala.
In Elvetia, cand bate Föhnul din Alpi, infractorii acuzati de acte de violenta (si chiar de crima) beneficiaza de circumstante atenuante se considera ca aerul puternic ionizat al acestui vant poate accentua anumite dezechilibre mentale latente.
O alta treime sunt afectati usor, adica se simt putin mai obositi, iar ultima treime au probleme de sanatate importante. Doar in cazul lor se poate vorbi de sensibilitate la schimbarile de vreme. La loc de frunte intre factorii meteo negativi se afla presiunea atmosferica.
Un studiu efectuat in Franta arata ca atunci cand temperatura zilei scadea cu 10grade, numarul infarcturilor crestea cu 13 procente. Iar cand presiunea atmosferica se modifica cu 10 milibari, rata infarctului crestea cu pana la 12%. In mod evident, odata cu vremea se modifica si tensiunea arteriala a pacientilor. Iar acest fapt demonstreaza ca vremea influenteaza starea de sanatate.
Unii cercetatori presupun ca instabilitatea presiunii atmosferice deregleaza cantitatea de lichid si organul de echilibru existent in urechea interna, influentand astfel tensiunea arteriala si coagularea sangelui.
Altii suspecteaza electricitatea atmosferica: s-ar parea ca mai ales pe furtuna, ionii invizibili "rapaie" pe creierul nostru, afectand producerea serotoninei. In acest caz, devenim depresivi, suntem mai sensibili la durere sau avem probleme cu stomacul, intestinul si digestia.
Fulgere, caldura, ploaie, umezeala si soare - vremea, ca este frumoasa sau ca e urata, are un efect profund asupra vietii noastre. Ne influenteaza organismul, vointa si emotiile. In numeroase cazuri, legatura este clara si in mod cert biologica. Alteori, felul in care vremea actioneaza asupra noastra este obscur, dar impresionant.
Atunci cand frigul nordic ataca zonele montane ale Americii Centrale, multi indieni se imbolnavesc de o forma mortala de pneumonie; in zonele temperate ale Americii de Nord, timpul variabil de la venirea primaverii este purtator de gripe si acelasi lucru se intampla si in Europa meridionala.
In Elvetia, cand bate Föhnul din Alpi, infractorii acuzati de acte de violenta (si chiar de crima) beneficiaza de circumstante atenuante se considera ca aerul puternic ionizat al acestui vant poate accentua anumite dezechilibre mentale latente.
In Franta meridionala, vantul cald si umed numit Il vent du midi este in mod obisnuit facut responsabil de cele mai diverse rele; de la dureri de cap si dureri reumatice, la atacuri de epilepsie si de astm si la felurite manifestari ale unor boli infantile.
Locuitorii din Tanger dau vina pe Leventer, vantul oriental care vine dinspre Mediterana, pentru durerile de cap si chiar pentru sentimentele de oprimare care ii incearca uneori.
Locuitorii din Tanger dau vina pe Leventer, vantul oriental care vine dinspre Mediterana, pentru durerile de cap si chiar pentru sentimentele de oprimare care ii incearca uneori.
In vreme ce nord-africanii cred ca Scirocco, vantul fierbinte si nisipos care sufla din Sahara, ii deprima pe oameni pana la a-i aduce in pragul sinuciderii.
SFATURI UTILE 5 Octombrie
Degenerescența maculară
Descriere
Reprezinta deteriorarea maculei (o zona a retinei la nivelul fundului de ochi, care ne permite sa vedem clar detaliile fine si sa indeplinim activitati ca cititul si sofatul).
Cand macula nu functioneaza corect, vederea centrala poate fi afectata de incetosare, pete negre sau distorsiuni.
Degenerescenta maculara afecteaza abilitatea de a vedea la distanta sau aproape. Astfel anumite activitati – cititul, introdusul atei in ac pot deveni dificile sau imposibile.
Cand macula nu functioneaza corect, vederea centrala poate fi afectata de incetosare, pete negre sau distorsiuni.
Degenerescenta maculara afecteaza abilitatea de a vedea la distanta sau aproape. Astfel anumite activitati – cititul, introdusul atei in ac pot deveni dificile sau imposibile.
Cuprins
Factori de risc:
- predispozitie familiala
- varsta peste 55 ani
- hipercolesterolemia
- fumatul
- diabetul zaharat
- expunerea la lumina puternica
- varsta peste 55 ani
- hipercolesterolemia
- fumatul
- diabetul zaharat
- expunerea la lumina puternica
Tipuri de degenerescenta maculara
Imbatranirea normala a retinei : presupune formarea unor mici depozite de „drusen” cauzate de acumularea de material amorf (lipofuscina). Depozitele excesive determina aparitia celor doua forme de degenerescenta maculara.
Forma „uscata” (atrofica)
Majoritatea oamenilor (90% dintre cazuri) prezinta degenerescenta maculara – forma „uscata” . Este produsa de imbatranire si de subtierea tesuturilor maculei. Pierderea vederii are loc de obicei treptat.
Forma „umeda” (exsudativa)
Apare in aproximativ 10 % dintre cazuri . Apare atunci cand se formeaza vase de sange anormale sub retina. Din aceste vase se scurge fluid sau sange si consecutiv este afectata vederea centrala. Pierderea vederii poate fi rapida si severa.
Majoritatea oamenilor (90% dintre cazuri) prezinta degenerescenta maculara – forma „uscata” . Este produsa de imbatranire si de subtierea tesuturilor maculei. Pierderea vederii are loc de obicei treptat.
Forma „umeda” (exsudativa)
Apare in aproximativ 10 % dintre cazuri . Apare atunci cand se formeaza vase de sange anormale sub retina. Din aceste vase se scurge fluid sau sange si consecutiv este afectata vederea centrala. Pierderea vederii poate fi rapida si severa.
Simptome degenerescenta maculara
-scaderea acuitatii vizulale: modificarea vederii in portiunea centrala a retinei (nu afecteaza vederea periferica – de ex. puteti vedea conturul ceasului dar nu puteti spune cat este ceasul.
Desi nu duce rapid la orbire, devine invalidanta in timp. Impactul initial al degenerescentei maculare asupra vederii poate fi minim si de aceea pacientul neglijeaza vizita la un medic specialist, in fazele timpurii ale bolii.
-cuvintele de pe o pagina apar voalate
-in centrul campului vizual apare o zona intunecata sau goala
-metamorfopsii =liniile drepte apar distorsionate
Desi nu duce rapid la orbire, devine invalidanta in timp. Impactul initial al degenerescentei maculare asupra vederii poate fi minim si de aceea pacientul neglijeaza vizita la un medic specialist, in fazele timpurii ale bolii.
-cuvintele de pe o pagina apar voalate
-in centrul campului vizual apare o zona intunecata sau goala
-metamorfopsii =liniile drepte apar distorsionate
Diagnosticare
-testul Amsler- se priveste un careu asemanator cu hartia milimetrica
-examenul fundului de ochi
-angiofluorografie : pentru detectarea vaselor anormale de sange
-OCT tomografie in coerenta optica
-examenul fundului de ochi
-angiofluorografie : pentru detectarea vaselor anormale de sange
-OCT tomografie in coerenta optica
Tratamentul degenerescentei maculare
-suportiv: consiliere, schimbari ale stilului de viata (renuntarea la fumat, suplimente nutritive pe baza de antioxidanti, acizi grasi nesaturati, luteia, vitamine, zinc, cupru, seleniu.
In forma umeda:
- chirurgie laser si terapie fotodinamica
- injectare intravitreana de inhibitori de factori de crestere vasculoendotelial VEGF
In forma umeda:
- chirurgie laser si terapie fotodinamica
- injectare intravitreana de inhibitori de factori de crestere vasculoendotelial VEGF
Evolutie si complicatii
Poate evolua spre scaderea vederii centrale. Aparitia formei „umede” la un ochi creste riscul de aparitie a acestei forme la celalalt ochi.
Complicatii
Ale injectiilor intravitreene:
-endoftalmita 0.1 %
-decolare retiniana
-cataracta
-cresterea tensiunii intraoculare
-hemoragie subconjunctivala
-inflamatie intraoculara
-durere
-scaderea acuitatii vizuale
In cazul PDT terapie fotodinamica
-inflamatie, hipersensibilitate la nivelul locului de injectie
-durere de spate2 %
-tulburari de vedere trecatoare
-scaderea acuitatii vizuale severe 4 %
Ale injectiilor intravitreene:
-endoftalmita 0.1 %
-decolare retiniana
-cataracta
-cresterea tensiunii intraoculare
-hemoragie subconjunctivala
-inflamatie intraoculara
-durere
-scaderea acuitatii vizuale
In cazul PDT terapie fotodinamica
-inflamatie, hipersensibilitate la nivelul locului de injectie
-durere de spate2 %
-tulburari de vedere trecatoare
-scaderea acuitatii vizuale severe 4 %
Contraindicatii – insuficienta hepatica
- porfirie
- alergie la componente
- porfirie
- alergie la componente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu