MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

VINERI 18 OCTOMBRIE 2019

PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni!

Vă invit să lecturați următoarele articole și, cu siguranță, nu veți avea nimic de pierdut, numai de câștigat!

ISTORIE PE ZILE 18 Octombrie

Evenimente

· 320: Filosoful grec Pappus din Alexandria scrie un comentariu descriind o eclipsa de soare. Pappus din Alexandria (c. 290 – c. 350) a fost unul dintre ultimii mari matematicieni greci ai antichității. Contribuțiile sale se înscriu cu precădere în domeniul geometriei. I se atribuie teorema lui Pappus, din geometria proiectivă. Almagestum sau Syntaxis mathematica este o importantă lucrare de astronomie redactată prin anul 150 de Claudiu Ptolemeu și care peste o mie de ani a constituit baza cunoștințelor astronomice ale lumii europene si islamice. Titlul Almageste derivă din araba (al-Magisṭī).

· 614: Regele francilor Clotaire al II- lea promulga Edictul de la Paris unul dintre cele mai importante legiferari din timpul dinastiei merovingiene care a contribuit la consolidarea monarhiei franceze. A intarit drepturile nobilor francezi si a exclus evreii din viata publica.

· 1009: Din ordinele califului Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim a fost distrusă în întregime.

· 1210: Papa Inocențiu al III-lea îl excomunică pe liderul german Otto al IV-lea.

· 1386: Deschiderea Universității din Heidelberg. Este cea mai veche universitate din Germania și a fost a treia universitate fondată în Sfântul Imperiu Roman. Heidelberg a fost o instituție coeducațională din anul 1899. Astăzi, universitatea constă în douăsprezece facultăți și oferă programe de studii la nivel de licență, master și post-doctorale în aproximativ 100 de discipline. Aceasta este o Universitate germană de excelență, precum și membră fondatoare a Ligii universităților europene de cercetare și a Grupului Ciombra.

· 1409: Sigismund de Luxemburg l-a înnobilat pe Voicu, fiul lui Şerb, din familia Huniazilor, pentru meritele sale militare şi credinţa dovedită regelui, donându-i posesiunea regală Hunedoara. Un an mai târziu, la 10 februarie 1410, regele a confirmat această donaţie, după cum cerea cutuma medievală.

· 1495 Ştefan cel Mare al Moldovei termină construcţia bisericii domneşti din Dorohoi, biserică care ulterior va fi pictată din 1529. „Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele celui între Sfinți părintele nostru, Arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a sfârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie 18, iar al domniei lui anul al 30 și nouălea curgător.”

· 1541: Dieta de la Debreţin recunoştea suzeranitatea Porţii asupra Transilvaniei, care devenea astfel principat autonom vasal al Imperiului Otoman.

· 1599: (18 octombrie sv, 28 octombrie sn) A avut loc Bătălia de la Şelimbăr. Oastea munteana condusa de Mihai Viteazul, aliata cu secuii, învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory.Intregul teritoriu al Transilvaniei intra în stapânirea lui Mihai Viteazul, care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească Bătălia de la Șelimbăr a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească. Schimbarea lui Sigismund Báthory era cu totul defavorabilă lui Mihai, Andrei Báthory fiind inamicul lui Rudolf al II-lea, împăratul nemaiavând drepturi în Transilvania. Luându-și măsuri de siguranță spre Dunăre și Moldova, Mihai a început înaintarea spre Transilvania. În câteva zile, Mihai obținu sprijinul sașilor brașoveni. A continuat marșul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraș și satele din Țara Făgărașului, ajungând la Tălmaciu la 25 octombrie. Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în ziua de 26 octombrie. Sperând tergiversarea bătăliei, pentru a primi întăriri, cardinalul Báthory își stabili tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. La 28 octombrie, dimineața, Mihai Viteazul înainta spre Sibiu. Andrei Báthory, depășit și luat prin surprindere de pregătirile militare ale lui Mihai, fu nevoit să-și dispună oastea (circa 16000 de oameni) într-un loc defavorabil, între zonele Lazarett și Exerzierplatz, având în spate bălțile Cibinului, folosite la apărarea cetății Sibiului, pe laturile de sud și est. Bătălia începu la ora nouă cu un schimb intens de focuri de artilerie. Cele 18 tunuri ale lui Mihai, deși amplasate dominant, au avut inițial un tir greșit. Artileria cardinalului, superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) a ripostat foarte puternic. În finalul pregătirii artileriei, un nobil de origine română, Daniel Zalaschi, trecu de partea armatei lui Mihai, făcându-i cunoscută poziția dispozitivului inamic. Atacul l-a dat Mihai Viteazul pe flancul stâng, grupul de oaste al lui Baba Novac încercând să scindeze oastea cardinalului. În ciocnire căzu Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reluă atacul cu partea centrală a oștirii sale, formată din mercenari unguri și secui de sub comanda lui Gheorghe Makó. Aceștia pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată din flanc, s-a dezorganizat și a intrat în derută. Dezastrul fu aproape total. Apărătorii sași ai cetății Sibiu urmărind cu atenție, de pe creneluri, desfășurarea bătăliei, au salvat 350 de ostași sași care făceau parte din oastea cardinalului, trăgându-i cu funiile, peste ziduri, în interiorul cetății. Mihai Viteazul (n. 1558, Floci, Ţara Românească – d. 9 august 1601, Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Ţării Româneşti între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei mari ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deţinut dregătoriile de bănişor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei.

· 1685: Ludovic al XIV-lea al Franței a revocat Edictul de la Nantes (13 aprilie 1598); ca urmare, în Franța a fost interzisă exercitarea cultului protestant. Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715.

· 1748: Semnarea Tratatului de la Aix-la-Chapelle sfârșește Războiul de Succesiune Austriacă.

· 1777: Heinrich von Kleist, scriitor german; a introdus în literatura germană nuvela („Michael Kohlhaas”) şi comedia („Ulciorul sfărâmat”), ca specii literare; (d.21.11.1811).

· 1813: Napoleon este infrant in “Batalia natiunilor”. Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor, a fost cea mai mare confruntare militară din Războaiele Napoleoniene, opunând o armată a celei de-a șasea coaliții unei armate conduse de Napoleon I. Confruntarea de la Leipzig, a fost si prima in care geniul militar Napoleon s-a aflat in defensiva. Dupa dezastruoasa campanie din Rusia, din 1812, multi aliati de-ai lui Bonaparte il parasisera. Cu cavaleria decimata si o armata compusa majoritar din recruti inzestrati cu foarte putina experienta, „monstrul corsican” a avut de infruntat o uriasa armata formata din rusi, austrieci, germani si suedezi. Acestia din urma erau condusi de unul dintre cei mai capabili maresali bonapartisti, Jean Berdadotte care, desi considerat un tradator de patrie in Franta, va fi unul dintre putinii ofiteri superiori francezi care vor supravietui caderii lui Napoleon, intemeind chiar dinastia ce domneste si astazi in Suedia. Vazand ca batalia este pe cale sa fie pierduta, Napoleon ordona in noaptea de 18 spre 19 octombrie retragerea armatei sale., pierderile francezilor fiind estimate la 60 de mii de oameni,iar cele ale Coalitiei antinapoleoniene la 90000.

· 1830: Va fi așezată piatra fundamentală pentru construirea monumentului Walhalla. Templul de marmură se află în Bavaria (Germania) și a fost construit de regele Ludwig I al Bavariei, după modelul Partenonului din Atena. În templu se află 130 busturi ale unor personalități germane marcante. Ludwig I al Bavariei voia să facă memorialul (Walhalla constituie paradisul eroilor din mitologia nordică) marilor personalități care au ilustrat civilizația germană: artiști, militari etc.

· 1851: Romanul Moby Dick de Herman Melville a fost publicat în premieră, sub titlul The Whale (Balena). Herman Melville (n. 1 august 1819, New York – d. 28 septembrie 1891, New York) scriitor și eseist american, cunoscut mai ales pentru romanul său Moby Dick, care l-a făcut celebru.

· 1860: Al doilea Război al opiului dintre Imberiul Britanic si China se termină odata cu ratificarea Tratatului de la Tientsin, un tratat inegal, care defavoriza China.

· 1867: SUA au preluat regiunea Alaska, un teritoriu cu o suprafață de 1.518.800 km², de la Rusia. Administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari (aproximativ 91 de milioane de dolari la valoarea zilei de azi). Prețul mic i se datorează unui roman, George Pomuţ , din echipa negociatorilor americani , care au cumparat Alaska de la rusi și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus. Pomuţ – ajuns la gradul de general in armata SUA, s-a nascut in anul 1818 si a crescut in comunitatea romaneasca din orasul Gyula, astazi aflat pe teritoriul Ungariei. Nu cu mult timp dupa terminarea Razboiului Civil in America, a fost numit in postul de consul al SUA la Sankt Petersburg, capitala Rusiei tariste, post pentru care l-a recomandat si faptul ca stia opt limbi straine. Exista informatii care confirma faptul ca reluarea tratativelor americano-ruse in privinta cumpararii Alaskai a fost initiata de George Pomut, dupa ce tratativele fusesera intrerupte in timpul Razboiului Civil. Aceasta zi este sărbătorita anual în Statele Unite ca Ziua Alaskai.

· 1873: Au fost formulate primele reguli de fotbal american la întâlnirea de la New York, la care au participat delegații din Columbia, Princeton, Rutgers și Yale Universities.

· 1878: Rusia a luat în stapânire totală tinutul istoric Basarabia, numit si Bugeac, respectiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail, – care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la Paris (1856), în urma Războiului Crimeii (1853-1856) si care, dupa Unirea Principatelor Române din 1859, apartineau României.

· 1881: Inaugurarea liniei ferate Buzău – Mărășești, prima linie de cale ferată construită de inginerii români.

· 1883: S-a semnat, la Viena, într-un cadru strict secret, Tratatul de alianţă româno-austro-ungar, Romania aderand astfel la Tripla Alianta. Romania si Austro-Ungaria se angajau sa isi vina in ajutor in cazul unui atac neprovocat. In aceeasi zi a aderat si Germania. Articolul 2 prevedea ca obligatia de interventie din partea Romaniei era atunci cand Austro-Ungaria ar fi fost atacata de statele limitrofe ale tarii noastre, adica Rusia si Serbia. Romania era si ea asigurata in cazul unui atac rus, sarb sau bulgar. Aderarea la Tripla Alianta semnifica indepartarea din orbita imperiilor oriental-asiatice si consolidarea legaturilor Romaniei cu aria de civilizatie central si vest-europeana. Dezvoltarea relatiilor economice si mai ales culturale ale Romaniei cu Germania si Austrio-Ungaria (Transilvania si Bucovina) au influentat pozitiv societatea romaneasca si mai ales pe cei din mediile intelectuale.

· 1888 statul român sechestrează liniile ferate aflate în proprietatea societăţilor particulare.

· 1897: Este inaugurat pe tronsonul Miercurea Ciuc-Ghimeș, viaductul Caracău, conform convenției de interconectare a rețelelor feroviare române cu cele austro-ungare. Ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au distrus complet în 1944. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945, inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 metri cubi), o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare. În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m.

Viaductul Caracău

· 1898: Statele Unite ale Americii intră în posesia insulei Puerto Rico.

· 1909: Hugues d'Eywo filmează, la București, demonstrațiile aviatorului francez Louis Bleriot; este cea mai veche actualitate pe peliculă cu subiect românesc, din care s-au păstrat câteva fragmente.

· 1911: Regizorul Grigore Brezeanu a realizat primul film artistic românesc: "Amor fatal", "dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf".

· 1915: În timpul primului Război Mondial începe a treia bătălie de la Isonzo în Campania italiană dintre Italia și Imperiul Austro-Ungar.

· 1918: Înființarea Societății simfonice "George Enescu" din Iași.

· 1918: Apărea proclamaţia „Către naţiunea română”, în care se aducea la cunoştinţă opiniei publice constituirea Consiliului Naţional Român Central, ca unic for de conducere a românilor transilvăneni. In Proclamatie se spunea: „Fraţi Români! Fiecare soldat român, dezlegat de jurământul dat împăratului are liberă voie să intre în sfatul militar naţional român (garda naţională română), să poarte simbolul mândru al suveranităţii lui naţionale, tricolorul, şi este supus numai şi numai Consiliului Naţional Român”. Consiliul s-a ocupat de pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

· 1922: Se înființează "The British Broadcasting Company, Ltd.", care va fi înlocuită în1927 de "British Broadcasting Corporation" (BBC).

· 1939: 18 octombrie este o zi specială pentru România, dar mai ales pentru Craiova, oraş care avea să îşi pună amprenta pe cursul istoriei Poloniei, stat aflat la acea dată sub ocupaţia URSS-ului. URSS-ul ataca Polonia. Guvernul, care nu a mai putut să îşi exercite atribuţiile. a plecat în exil. A ales România! În noaptea de 17 spre 18 august, guvernul Poloniei, stat aflat ăn ocupaţia Uniunii Sovietice, împreună cu tezaurul Poloniei şi o parte din armată au trecut graniţa României. Guvernul Poloniei a fost găzduit în cea mai somptuoasă clădire din Craiova: Palatul Jean Mihail, astăzi devenit Muzeu de Artă. Drmul până la Criova nu a fost lipsit de pericole. Pentru siguranţa oaspeţilor, Guvernul din România a trimis să însoţească omologii poloni pe C. Rosetii, funcţionar superior în cadrul MAE. Ajunşi la Craiova în noaptea de 17 spre 18 septembrie, membrii guvernului au desfăşurat o intensă activitate politică, fapt care a dus la supărări foarte mari din partea nazistă. Cu toate acestea, Guvernul Român şi autoritățile craiovene nu s-au lăsat intimidate şi au acordat susţinere în continuare guvernului polon.

· 1941: Se declanșează operațiunea militară de cucerire a Peninsulei Crimeea

· 1944: Incepe atacul Uniunii Sovietice asupra trupelor naziste din Cehoslovacia, la operatiuni participand si Armata Romana.

· 1947: A fost inaugurat Teatrul Municipal din București, cu piesa "Insula", de Mihail Sebastian.

· 1961 - Semnarea „Cartei sociale a Consiliului Europei”. A intrat in vigoare in 1965. In aprilie 1966, Consiliul Europei a procedat la o revizuire a Cartei.

· 1967: Stația interplanetară automată sovietica “Venus-4″, lansată la 12 iunie 1967, s-a dezintegrat inainte de a fi atins suprafața Planetei Venus. A fost prima sondă care a efectuat analiza a mediului unei alte planete.

· 1967: Filmul de desene animate The Jungle Book („Cartea junglei”) ale studiourilor Walt Disney este prezentat în cinematografele americane.

· 1968: Un raid al poliției în apartamentul lui John Lennon și al lui Yoko Ono prin care s-a găsit 168 grame de marijuana. Mai târziu au pledat vinovat și au plătit 150£.

· 1968: Atleții americani Tommie Smith și John Carlos, câștigători ai medalilor de aur, respectiv bronz, în proba de 200 de metri sprint, la Jocurile Olimpice de la Mexico City, sunt excluși din lotul american și din satul olimpic. Decizia a fost luată după ce, la ceremonia de înmânare a medaliilor, cei doi protestaseră față de situația populației de culoare din SUA, făcând salutul specific organizației "Black Power".

· 1989: Erich Honnecker, seful comunist al Germaniei de Est a fost demis. Liderul comunist din Germania de Est, Erich Honecker, a fost forţat să demisioneze din frunte acestei tari. Erich Honecker (n. 25 august 1912, Neunkirchen (Saar) – d. 29 mai 1994, Santiago de Chile) politician comunist german care a condus Republica Democrată Germană (Germania de Est) din 1971 până în 1989. După 18 ani de sedere la putere el va fi înlocuit de Biroul Politic al Partidului Comunist est-german cu Egon Krenz, şeful securităţii.

· 1991: Președintele U.R.S.S,, Mihail Gorbaciov a semnat împreună cu liderii a opt republici sovietice, Acordul de Colaborare Economică a Republicilor suverane (Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenia, și Uzbekistan). Mihail Sergheevici Gorbaciov (născut pe 2 martie 1931), conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.

· 2003: A avut loc referendumul naţional de modificare a Constituţiei postcomuniste a României. Legea fundamentală a ţării fusese aprobată prin referendumul naţional desfăşurat la 8 decembrie 1991

· 2006: Alpinistul român Ticu Lăcătușu reușește să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse. Vârful a fost botezat Europa.

Nașteri

· 53: Traian, împărat roman

· 1405: S-a nascut la Corsignano în Siena, Italia , Papa Pius al II-lea, cu numele de botez Enea Silvio Piccolomini (d.14 august 1464). A fost un gânditor erudit, Papa de la 19 august 1458 până la moartea sa. Pius al II-lea, pe numele civil Enea Silvio de’ Piccolomini, latinizat Aeneas Sylvius (n. 18 octombrie 1405, în apropiere de Siena – d. 14 august 1464, Ancona), gânditor erudit, papă din 1458 până în 1464. Lucrarea sa cea mai importantă şi cea mai lungă este autobiografia Comentarii în 13 cărţi, o sursă importantă de informaţii istorice, publicata pentru prima oară în 1584 de către Cardinalul Francesco Piccolomini Bandini, o rudă îndepărtată.A fost un poet foarte admirat de către contemporanii săi, dar celebritatea sa se datoreaza si romanului sau Povestea celor doi iubiţi , care continuă să fie citit si in zilele noastre, fiind singurul roman erotic scris de un Papă. Papa Pius al II-lea a inaugurat un proiect urban neobişnuit in timpul sau, probabil primul exerciţiu de planificare al unui oraş din Europa medievala. El a fost preocupat de reconstruirea oraşului său natal, care poarta acum numele Pienza.

· 1569: Giambattista Marino, poet italian (d. 1625)
* 1654: Johann Frederic, Margraf de Brandenburg-Ansbach (18 octombrie 1654 – 22 martie 1686) a fost prinț german; i-a succedat tatălui său în funcția de margraf de Ansbach în 1667 și a domnit până la moartea sa.^[1] Fiica lui Wilhelmine Charlotte Caroline s-a căsătorit cu George al II-lea al Marii Britanii înainte ca acesta să devină rege

Născut la Ansbach, Johann Frederic a fost fiul cel mare al Margrafului Albert al II-lea de Brandenburg-Ansbach și a celei de-a doua soții, Sophie Margarete de Oettingen-Oettingen.

S-a căsătorit cu Johanna Elisabeth de Baden-Durlach, fiica lui Frederic al VI-lea, Margraf de Baden-Durlach și a soției acestuia, Christina Magdalena de Palatinate-Zweibrücken. Cuplul a avut următorii copii:

Margraful Leopold Frederick de Brandenburg-Ansbach (29 mai 1674 – 21 august 1676); a murit în copilărie.
Margraful Christian Albert de Brandenburg-Ansbach (18 septembrie 1675 – 16 octombrie 1692); a murit celibatar.
Dorothea Friederike de Brandenburg-Ansbach (12 august 1676 – 13 martie 1731); s-a căsătorit cu Johann Reinhard al III-lea de Hanau-Lichtenberg; au avut copii, inclusiv pe Charlotte de Hanau, soția lui Ludovic al VIII-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt
Margraful Georg Frederic de Brandenburg-Ansbach (3 mai 1678 – 29 martie 1703); a murit celibatar.
Charlotte Sophie de Brandenburg-Ansbach (29 iunie 1679 – 24 ianuarie 1680); a murit în copilărie.

La 4 noiembrie 1681 s-a recăsătorit cu Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Cuplul a avut următorii copii:

Caroline de Brandenburg-Ansbach (1 martie 1683 – 20 noiembrie 1737); s-a căsătorit cu George al II-lea al Marii Britanii; au avut copii
Margraful Frederic Augustus de Brandenburg-Ansbach (3 ianuarie 1685 – 30 ianuarie 1685); a murit în copilărie.
Margraful Wilhelm Frederic de Brandenburg-Ansbach (8 ianuarie 1686 – 7 ianuarie 1723); s-a căsătorit cu Ducesa Christiane Charlotte de Württemberg, fiica lui Frederic Carl, Duce de Württemberg-Winnental; au avut copii.

Johann Frederic

Margraf de Brandenburg-Ansbach

Johann Frederic în 1659, la vârsta de 5 ani, de Benjamin Block


Căsătorit(ă)	Johanna Elisabeth de Baden-Durlach Prințesa Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach
Familie nobilă	Casa de Hohenzollern
Tată	Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach
Mamă	Sophie Margarete de Oettingen-Oettingen

· 1663: S-a nascut Eugeniu de Savoia, feldmareșal al Sfântului Imperiu Romano- German, eliberatorul Ungariei și Transilvaniei de sub turci, guvernator al Banatului; (d. 1736). Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut și ca Prințul Eugen (n. 18 octombrie 1663, Paris – d. 21 aprilie 1736, Viena), unul din cei mai străluciți feldmareșali ai Sfântului Imperiu Roman.

· 1668: Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia (d. 1694)
* 1671: Ducele Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp (18 octombrie 1671 – 19 iulie 1702) a fost Duce de Schleswig.

Frederic al IV-lea, Duce de Holstein-Gottorp

Părinți	Christian Albert de Holstein-Gottorp Prințesa Frederica Amalia a Danemarcei
Frați și surori	Christian August de Holstein-Gottorp Marie Elisabeth, Abbess of Quedlinburg[] Sophie Amalie of Slesvig-Holsten-Gottorp[]
Căsătorit cu	Hedvig Sophia a Suediei
Copii	Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp

* 1762: Lazarus Bendavid (n. 18 octombrie 1762 la Berlin – d. 28 martie 1832 la Berlin) a fost un matematician și filozof german.

S-a născut la Berlin într-o familie de origine ebraică. La început, a fost șlefuitor de sticlă, dar, ca autodidact, studiază atât de intens matematica, încât ajunge să țină lecții și conferințe publice.

La Göttingen studiază fizica, chimia și aprofundează filozofia lui Kant. Își continuă studiile la Viena, dar datorită ideilor sale referitoare la kantianism, este nevoit să se retragă la castelul grofului B. Harrach. Și aici își continuă expunerile referitoare la filozofia lui Kant.

Reîntors la Berlin, în timpul ocupației franceze, a redactat un ziar cu caracter politic (1797).

Scrieri

Vorlesungen über die Kritik der reinen Vernunft (1795)
Über den Ursprung unserer Erkenntnis (1801), lucrare premiată de Academia din Berlin.

Lazarus Bendavid
Lazarus Bendavid

· 1777 - S–a nascut scriitorul german Heinrich von Kleist; a introdus in literatura germana nuvela („Michael Kohlhaas”) si comedia („Ulciorul sfaramat”), ca specii literare (m.21.11.1811).

· 1786: Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Norvegiei

· 1795: Papa Grigore al XVI-lea

· 1802: S-a născut, la Gârlişte, Damaschin Bojincă, istoric şi publicist, ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. S-a distins, pe lângă profesia sa de bază – jurist, şi ca istoric, etnograf şi folclorist. Pentru posteritate, Damaschin Bojincă a rămas celebru cu vehementul, dar şi documentatul său „răspuns” la „cârtirea” consilierului Sava Tököly care nega descendenţa latină a poporului român.

· 1804 - S–a nascut regele Mongkut Rama IV al Thailandei (m.15.10.1868).

· 1819: Léon Foucault, fizician și astronom francez

· 1831: Frederic III (germană Friedrich III.; 18 octombrie 1831 – 15 iunie 1888) a fost împărat german și rege al Prusiei pentru 99 de zile în 1888. Cunoscut în familie ca Fritz,^[1] a fost singurul fiu al împăratului Wilhelm I al Germaniei.

Frederik Wilhelm, ca. 1841

Frederic Wilhelm s-a născut la Palatul Nou din Potsdam, în Prusia, la 18 octombrie 1831. A fost descendent al Casei de Hohenzollern, conducători ai Prusiei, cel mai puternic stat german. Tatăl lui Frederic, Wilhelm I al Germaniei, era fratele mai mic al regelui Frederic Wilhelm al IV-lea și fusese crescut în tradiția militară a Hohenzollernilor, într-o disciplină strictă. Wilhelm se îndrăgostise de verișoara sa, Elizabeta Radziwill, prințesă a nobilimii poloneze, dar părinții lui au considerat că statutul acesteia nu era potrivit pentru soția prințului Prusiei, forțând căsătoria cu o pereche mai potrivită ^[2]. Soția aleasă, Augusta de Saxa-Weimar, fusese crescută într-o atmosferă intelectuală și artistică la Weimar, zonă unde populația avea participare mai mare la conducere și puterea aristocrației era limitată printr-o constituție.^[3]^[4] Augusta era bine cunoscută în Europa pentru punctele ei de vedere liberale.^[5] Cuplul nu a avut o relație fericită, din cauza diferențelor de opinie,^[3]^[4] Frederic crescând într-un cămin cu probleme, lăsându-i amintiri despre o copilarie singură.^[3]^[6] Frederic Wilhelm avut o soră, Louise (mai târziu Mare Ducesă de Baden) care era cu opt ani mai mică decât el și cu care a rămas în relații foarte apropiate.

Frederic crescuse într-o perioadă politică tumultuoasă, ca urmare a liberalismului, care a căpătat popularitate și sprijin entuziast de-a lungul anilor 1840 în Germania.^[7] Liberalii căutau o Germanie unificată și erau monarhiști constituționali, dorind o constituție care să asigure egalitatea cetățenilor în fața legii, protecția proprietății și a drepturilor civile de bază ^[8]; doreau un guvern condus pe baza reprezentare populară.^[4] Când Frederic avea 17 ani, aceste sentimente naționaliste și liberale au declanșat o serie de proteste politice în Germania și alte zone ale Europei. În Germania, rolul lor era să protejeze libertățile precum dreptul la asociere și libertatea presei și să creeze un parlament German plus o constituție.^[7]^[9] Deși protestele nu au adus schimbări de durată, ideile liberale au rămas o forță influentă în politica germană de-a lungul vieții lui Frederic.^[10]

În ciuda accentului pus de familia Hohenzollern pe educația militară tradițională, Augusta a insistat ca fiul ei să primească și o educație clasică.^[6] În consecință, Frederic a fost riguros meditat atât în tradițiile militare cât și [în artele liberale]. Era un elev talentat, în special bun la limbi străine, vorbind fluent engleză, franceză și studiind latina. A studiat, de asemenea istoria, geografia, fizica, muzica, religia și excela la gimnastică; precum era cerut unui prinț prusac, a devenit un bun călăreț.^[11] Prinții de Hohenzollern erau familiarizați cu tradițiile militare încă de la o vârstă fragedă; Frederic avea zece ani când a fost înaintat în gradul de locotenent secund în Primul Regiment de Infanterie al Gărzilor și investit cu Ordinul Vulturul Negru. Crescând, s-a așteptat ca el să se implice activ în afacerile militare,^[12] dar la vârsta de 18 ani a renunțat la tradițiile familiei lui și a mers la universitatea din Bonn. Timpul petrecut la universitate, împreună cu influența membrilor de familie mai puțin conservatori au contribuit la îmbrățișarea idealurilor sale liberale

Frederic, Vicky, și copiii lor în 1862. Pictură de Franz Xaver Winterhalter.

În secolul XIX, căsătoriile regale erau aranjate pentru a asigura alianțe și pentru a menține legături de sânge în rândul națiunilor europene dominante. Încă din 1851, regina Victoria a Marii Britanii și soțul ei, Prințul Albert, au făcut planuri pentru ca fiica lor cea mare, Victoria, Prințesă Regală a Marii Britanii să se căsătorească cu Frederic. Dinastia regală a Marii Britanii era predominant germană; exista puțin sânge britanic în regina Victoria și nici un pic în soțul ei.^[14] Monarhii doreau să mențină legăturile de sânge în Germania și Prințul Albert mai spera că mariajul ar conduce la liberalizarea și modernizarea Prusiei.

Regele Leopold I al Belgiei, unchi al monarhilor britanici, a favorizat, de asemenea, această asociere.^[15] Tatăl lui Frederic, Prințul Wilhelm, nu era interesat de acest aranjament și spera ca noră o Mare Ducesă a Rusiei.^[14] Prințesa Augusta era în favoarea unui partide care ar apropia familia imperială de Marea Britanie.^[1]

Logodna tânărului cuplu a fost anunțată în aprilie 1856 ^[16] iar căsătoria a avut loc la 25 ianuarie 1858 la Palatul St. James din Londra. Pentru a marca acest eveniment, Frederic a fost promovat la gradul de general maior în armata prusacă. Mariajul a fost fericit ^[17]^[18]; Victoria primise o educație liberală și avea aceleași puncte de vedere ca ale soțului ei. Cuplul a avut opt copii: Wilhelm în 1859, Charlotte în 1860, Henric în 1862, Sigismund în 1864, Victoria în 1866, Waldemar în 1868, Sofia în 1870 și Margareta în 1872. Sigismund a murit la vârsta de doi ani, Waldemar la vârsta de 11,^[19] iar fiul lor cel mare, Wilhelm, a suferit de probleme la un braț.^[20]^[21]

Wilhelm, care a devenit împărat după decesul lui Frederic, nu împărtășea ideile liberale ale părinților săi; mama sa vedea în el „un prusac complet”.^[22] Această diferență de ideologie a creat o prăpastie între Wilhelm și părinții săi.

Wilhelm îi permite lui Frederic câteva îndatoriri oficiale, cum ar fi participarea la baluri și conversații cu demnitari.

Când tatăl lui a accedat pe tronul Prusiei ca regele Wilhelm I la 2 ianuarie 1861, Frederic a devenit Prinț moștenitor. Avea 29 de ani și va fi Prinț moștenitor pentru următorii 27 de ani. Inițial, noul rege a fost considerat neutru din punct de vedere politic; Frederic și elementele liberale au anunțat începerea unei noi ere liberale. Numărul liberalilor în Dieta prusacă a crescut foarte mult însă curând Wilhelm a arătat că preferă calea conservatoare.

Pentru că Wilhelm a fost un soldat dogmatic, puțin probabil să-și schimbe ideile la vârsta de șaizeci și patru de ani ^[24], se certa necontenit cu Dieta asupra atitudinilor politice de urmat. În septembrie 1862, un astfel de dezacord a dus aproape la încoronarea lui Frederic ca rege în locul tatălui său; Wilhelm a amenințat să abdice atunci când Dieta a refuzat să finanțeze planurile sale pentru reorganizarea armatei. Frederic a fost îngrozit de această acțiune și a spus că o abandonare „va constitui o amenințare pentru dinastie, țară și coroană” ^[25]. În cele din urmă, Wilhelm l-a numit pe Otto von Bismarck ca prim-ministru al Prusiei. Numirea lui Bismarck, un om politic autoritar care de multe ori a ignorat sau respins Dieta, l-a determinat pe Frederic să aibă o relație tensionată cu tatăl său și a dus la excluderea sa din politica de stat pentru restul domniei lui Wilhelm. Frederic a insistat pentru unificarea Germaniei prin mijloace liberale și pașnice dar politica lui Bismarcke „de sânge și fier” a prevalat ^[13].

Pentru că tatăl său i-a reproșat în mod sever ideile liberale, Frederic a petrecut o bună bucată de vreme în Marea Britanie unde regina Victoria îi permitea frecvent s-o reprezinte la ceremonii și reuniuni.^[26]

Frederic a luptat în războaie împotriva Danemarcei, Austriei și Franței. Deși el s-a opus unor acțiuni militare de fiecare dată, o dată început războiul el a sprijinit militar Prusia din toată inima. Frederic a experimentat prima sa luptă în cel de-al doilea război Schleswig. Numit să supravegheze comandamentul german suprem, prințul moștenitor a reușit cu tact să medieze disputa între mareșalul Wrangel și alți ofițeri. Prusacii și aliații lor austrieci i-au învins pe danezi și au cucerit partea de sud a Iutlandei.

Victoria și Frederick au avut opt copii:

Nume	Naștere	Decesh	Note
Wilhelm al II-lea al Germaniei	27 ianuarie 1859	4 iunie 1941	căsătorit (1), 27 februarie 1881, Prințesa Auguste Viktoria de Schleswig-Holstein; au avut copii (2), 9 noiembrie 1922, Prințesa Hermine Reuss de Greiz, fără copii
Prințesa Charlotte	24 iulie 1860	1 octombrie 1919	căsătorită, 18 februarie 1878, cu Bernhard III, Duce de Saxe-Meiningen; au avut copii
Prințul Heinrich	14 august 1862	20 aprilie 1929	căsătorit, 24 mai 1888, cu verișoara sa primară Prințesa Irene de Hesse și de Rin; au avut probleme
Prințul Sigismund	15 septembrie 1864	18 iunie 1866	a murit de meningită la 21 de luni. Primul nepot al reginei Victoria care moare.
Prințesa Victoria	12 aprilie 1866	13 noiembrie 1929	căsătorit (1), 19 noiembrie 1890, Prințul Adolf de Schaumburg-Lippe; el a murit în 1916; fără copii (2), 19 noiembrie 1927, Alexander Zoubkov; fără copii
Prințul Waldemar	10 februarie 1868	27 martie 1879	a murit de difterie la vârsta de 11 ani
Prințesa Sofia	14 iunie 1870	13 ianuarie 1932	căsătorită, 27 octombrie 1889, Constantin I al Greciei; au avut copii
Prințesa Margareta	22 aprilie 1872	22 ianuarie 1954	căsătorită, 25 ianuarie 1893, Prințul Frederic Carol de Hesse; au avut copii

Frederic III

Împărat german; Rege al Prusiei

Părinți Wilhelm I al Germaniei
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach

Frați și surori Prințesa Louise a Prusiei

Căsătorit cu Victoria, Prințesă Regală

Copii Wilhelm al II-lea al Germaniei
Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen
Prințul Heinrich
Prințul Sigismund
Prințesa Victoria
Prințul Waldemar
Sofia, regină a Greciei
Prințesa Margareta

* 1838: Alexandru Lupu (n. 18 octombrie 1838, Lugoj - d. 1 august 1925, Viena) a fost un înalt ofițer de origine română în armata imperială a Imperiului Austriac, respectiv în Armata Comună a Austro-Ungariei, comandant al regimentului de infanterie Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach nr. 64, apoi avansat la gradul de general-maior (Generalmajor)^[1] și președintele al asociației române de la Viena precum responsabil pentru ridicarea bisericii române ortodoxe în capitala Cisleithaniei.

Încă de la vârsta de 10 ani viitorul general a rămas orfan de tată și a fost crescut de fratele mai mare, Ioța Lupu, care s-a ocupat și de educația lui. Fratele a avut resursele financiare de a-l trimite pe Alexandru la Școala normală de matematică din Caransebeș, unde acesta s-a evidențiat rapid prin energia și ambiția sa. În școală se preda nu numai în limbile maghiară și germană, ci și în română, ceea ce a făcut din elevul lugojean un adevărat poliglot. Cercetătorul Trințu Măran din Viena spunea, că Alexandru Lupu, ca ofițer, știa nu mai puțin de șapte limbi, inclusiv franceza, italiana și spaniola (era obiceiul ca ofițerii să știe limbile imperiului, ale aliaților dar și ale inamicilor)

În anul 1892 românii ortodocși din Viena au înființat o asociație având ca obiect construirea unei biserici româno-greco-orientale, asociație intitulată Rumänisch-griechisch-orientalische Kaiser-Jubiläums-Kirchenbau- und Kirchengründungsverein in Wien, cu referire la jubileul de domnie al împăratului Franz Joseph I din anul 1908. Alexandru Lupu, pe atunci colonel, ulterior general, a deținut funcția de președinte al acestei asociații.^[11] A mai fost inițiator și protector al „Clubului Român” în capitala imperiului, de asemenea membru de onoare al asociației „România Jună”.^[3]

Ordinul Șoimului Alb al Saxoniei-Weimar

O activitate foarte importantă, așa cum se desprinde din memoriile sale a fost hotărârea de a compune o listă a românilor din Viena. În decursul anului 1898, a făcut un extras din Dicționarul Lehmann, care cuprindea toate adresele românești, apoi a trimis pe tinerii de la „România Jună” prin toate districtele Vienei, ca să se convingă despre identitatea românească a familiilor. A intrat personal prin mânăstirile catolice și s-a convins câte fetițe române se aflau în ele; mai departe, a cerut să i se facă cunoscut numele elevelor greco-orientale române de la școlile medii și poporale din Viena. De ce acest demers a fost tare important, se află mai departe: În trei mânăstiri au fost peste 60 de fetițe internate, care după informațiile trase, nu primeau nici o instrucțiune religioasă românească, ci se creștinau tot în sens romano-catolic. Directorițele au fost în cea mai mare parte din Franța. Părinții, trăind în credința, că în clasele mai înalte a mânăstirilor din străinătate tot așa se respectă religiunea și sărbătorile ca în cele din România, au trimis fiicele prin aceste internate, care le absolveau la 16-18 ani, cu consecința că unele se catolizeaseră și rămâneau prin mânăstire ca și călugărițe, unde, la timp, au atras și averea moștenită de la părinți; altele se duceau acasă, catolizate gata. Acele care rămâneau credincioase religiunii străbune, au trebuit să-și dea cuvântul că nu se vor căsători fără voia directoarei din mânăstire.^[2]

În anul 1902 a pus bazele Casei Naționale, un fond destinat înființării "primului Museu istoric și etnografic al Românilor de sub coroana Sfântului Ștefan."^[12]

Ideea zămislită în inima câtorva români în frunte cu protectorul lor, generalul Alexandru Lupu, de a aduna pe toți coloniștii trup s-a făcut în anul 1903, când s-a înființat societatea „Clubul Român” la Cluj.^[13]

El a fost de asemenea membru în prezidiul „Oesterreichischer Reichsverein” (Asociația Austriei Imperiale), și în această funcție a cerut într-un memoriu împreună cu alți membrii, în iuie 1914, modificarea constituției actuale prin o reformă profundă a acelei pe baza principiului unei autonomii naționale.^[14]

După izbucnirea Primului Război Mondial a instalat ca președintele asociației române de la Viena un comitet de ajutor cu misiunea de a ajuta pe soldați râniți din capitală sau împrejurare de origine română prin vizite, traduceri pentru persoane sau alte organe în spitale, întreținerea corespondenței cu rude precum punerea la dispoziție de cărți și biblii de limba română. Mai departe au fost adunate și predate cadouri precum articole de larg consum.^[15]

Cât despre generalul Alexandru Lupu, rămâne actual și acum mesajul său testamentar: „Să țineți morțiș la credința străbună, pentru că ea ne-a făcut ceea ce suntem: un popor civilizat, cu speranță într-un viitor tot mai bun și mai consolidat.”

· 1839: S-a nascut savantul chimist roman Nicolae Teclu, a inventat tipul de arzator “becul Teclu” A fost membru al Academiei Române; (n. Brasov; d. 13/26.07.1916, Viena). Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Braşov – d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria), chimist român, care a dat numele tipului de arzător (bec), Arzător Teclu. Nicolae Teclu a terminat Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, şi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură. A devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff. „Becul Teclu” este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă. Arzătorul Teclu, numit şi becul Teclu, este folosit şi astăzi în toate laboratoarele de chimie din întreaga lume într-o variantă îmbunătăţită. Spre sfârşitul vieţii devine membru al Academiei Române. Deşi invenţiile sale au îmbogăţit pe mulţi, el a murit sărac, în 1916, la Viena. Numele său este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara. Din păcat niciunul nu este la Braşov, oraşul său natal.

· 1859 - S-a nascut filosoful Henri Bergson, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1927 (“Evolutia creatoare”, “Gindire si miscare”, “Materie si memorie”) (m.04.01.1941). Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927.

· 1869 - S–a nascut geograful si etnologul Simion Mehedinti (m.14.12.1963).

· 1870: Daisetz Teitaro Suzuki, un învățat al școlii Rinzai (d. 1966)
* 1902: Ellen Miriam Hopkins (n. 18 octombrie 1902, Savannah, Georgia - d. 9 octombrie 1972, New York, statul New York) a fost o actriță americană de film și de televiziune.

Ellen Miriam Hopkins, născută la Savannah, Georgia, la 18 octombrie 1902, și crescută la Bainbridge, și-a sfârșit studiile în Vermont și la universitatea Syracuse, New York.

La vârsta de 20 ani, a devenit "chorus-girl". În 1930, ea a semnat un contract cu compania americană de filme Paramount și a turnat primul său film: Fast and Loose.

Miriam Hopkins

Căsătorită cu	Brandon Peters (1926–27) Austin Parker (1928–31) Anatole Litvak (1937–39) Raymond B. Brock (1945–51)
Copii	Michael T. Hopkins (1932–2010) Miriam Hopkins, în filmul Becky Sharp, realizat în anul 1935

· 1905: Greta Garbo, actriță suedeză

· 1907: S-a nascut Mihail Sebastian (Iosif Hechter), scriitor si dramaturg român (“Cum am devenit huligan”, “Orasul cu salcâmi”, “Jocul de-a vacanta”); (d. 29.05.1945). Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București), om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

· 1909: S-a născut Otto Ackermann, dirijor elveţian de origine română; (m. 1960).

· 1919: S-a nascut Pierre Elliott Trudeau, prim ministru francofon al Canadei (1968-1979; 1980-1984); (d. 28 septembrie 2000). Joseph Philippe Pierre Yves Elliott Trudeau, (October 18, 1919 – September 28, 2000), usually known as Pierre Trudeau or Pierre Elliott Trudeau, was the 15th Prime Minister of Canada from April 20, 1968, to June 4, 1979, and again from March 3, 1980, to June 30, 1984.

· 1920: S-a nascut Melina Merkouri, actriță si om politic grec, fost ministru al culturii (1981-1989; 1993-1994) (d. 1994).

· 1923: Regina Ana, soția regelui Mihai al României. Principesa Ana de Bourbon-Parma (cunoscută și sub apelativul Regina Ana, prenume complet Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite; n. 18 septembrie 1923, Paris, Franța – d. 1 august 2016, Morges[*], Elveția) a fost soția regelui Mihai I al României și fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei. A fost strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei (pe linie maternă) și Miguel I al Portugaliei (pe linie paternă) și nepoata de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma. Principesa Ana, cetățean francez naturalizat, a participat la cel de-al Doilea Război Mondial. L-a cunoscut pe regele Mihai al României la nunta principesei Elisabeta a Marii Britanii, în noiembrie 1947, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. Guvernul Groza nu și-a dat agrementul pentru căsătorie. Mai mult, l-a forțat pe regele Mihai să abdice la 30 decembrie 1947. Cuplul s-a căsătorit în cursul anului următor, în ciuda opreliștilor de natură religioasă. În cercurile monarhiste și în cadrul familiei regale a României, Ana de Bourbon-Parma a fost cunoscută sub titlul Regina Ana (cu calificativul Majestatea Sa). Regina Ana a României s-a născut la Paris în arondismentul al 16-lea, fiind singura fiică a prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margareta a Danermarcei, primind astfel titlul de principesă de Bourbon-Parma. Aceasta și-a petrecut copilăria împreună cu familia, respectiv cei trei frați Jacques, Michel și André în Franța. În 1939 și-a însoțit familia, care fugea din calea naziștilor, în Spania, Portugalia, apoi în Statele Unite. La New York a urmat cursurile școlii de artă Parson's School of Design în perioada 1940-1943 și a lucrat în același timp ca vânzătoare într-un magazin. Din 1943 până la sfârșitul războiului a participat, înrolându-se voluntar alături de Forțele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului Charles de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania unde a fost șofer pe ambulanță și infirmieră, pentru acestea primind „Crucea de Război” a Franței. S-a stins din viață la ora 13.45 la Spitalul Morges din Elveția la data de 1 august 2016și a fost înmormântată la Curtea de Argeș la data de 13 august 2016. În memoria ei, Guvernul României a decretat ziua de sâmbătă, 13 august, zi de doliu național. 13 august 2016 a fost decretată și în Republica Moldova zi de doliu național de către președintele Nicolae Timofti. La funeraliile Majestății Sale au luat parte reprezentanți ai guvernului României,în frunte cu premierul Dacian Cioloș, reprezentanți ai bisericilor catolice și ortodoxe române, membri ai corpului diplomatic și reprezentanți ai familiilor Imperiale ale Rusiei, Austriei și Germaniei, ai familiilor regale ale Olandei, Belgiei, de Luxemburg, de Baden, de Württemberg și de Bourbon-Parma, precum și ai familiilor Princiare de Ligne, de Hohenberg și de Schaumburg-Lippe.

· 1923: S-a născut la Bucuresti, Mirel Ilieşiu, regizor şi scenarist de film documentar; (m. 23 martie 1985, Targu Mures).

· 1926 - S–a născut actorul polonez Klaus Kinski (m. 23 noiembrie 1991)

· 1926: Chuck Berry, cântăreț, compozitor, chitarist american
* 1931: Viorel Morariu (n. 18 octombrie 1931, Cuciulata, Brașov - d. 23 mai 2017) a fost un rugbist român, fost președinte al Federației Române de Rugby. Între 1953 și 1964, el a jucat la clubul RC Grivița Roșie București. Viorel Morariu a fost căpitan la Echipa națională de rugby a României. Fiul său, Octavian Morariu, a fost ales președinte al Federației Române de Rugby în 2001.

· 1932: S-a născut dirijorul Carol Litvin.

* 1935: Dinu Cernescu (n. 18 octombrie, 1935, București) este un regizor român de teatru.

În 18 octombrie 1935 se naște la București Dinu Cernescu. Tatăl, generalul Alexandru Cernescu, era oltean, iar mama, prof. Natalia Cernescu, se trăgea dintr-o familie de francezi moldovenizati. După arestarea tatălui, in 14 septembrie 1949, viața familiei s-a schimbat radical. Împreuna cu mama sa, Dinu Cernescu s-a mutat la familia unchiului său, Mircea. În 1953 a absolvit Liceul "Sfântul Sava". În 1957 a absolvit I.A.T.C., secția regie teatru.

Teatru:

Asistent de regie

Lucrează ca asistent de regie la spectacolele realizate de Sorana COROAMA-STANCA, Mihai DIMIU, Ion SAHIGHIAN, Vlad MUGUR, Marietta SADOVA, 1953-1957
Tragedia optimista de Vsevolod Visnevski, Regia: Vlad MUGUR, Teatrul National Craiova, premiera 2 noiembrie 1957
Titanic vals de Tudor Mușatescu, regia Sică ALEXANDRESCU, 1960
Siciliana de Aurel Baranga regia Sică ALEXANDRESCU, 1960
Anna Karenina dupa Lev Tolstoi, regia Moni GHELERTER 1960

Regie

Peer Gynt de Henrik Ibsen, Studioul Casandra al I.A.T.C., 1957
Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu (în colaborare cu Radu PENCIULESCU), Teatrul Național Craiova, premiera 2 octombrie 1957
Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, Teatrul Național Craiova, premiera 14 martie 1958
Peripețiile bravului soldat Svejk dramatizare de Jean Grosu dupa Jaroslav Hasek, Teatrul Național Craiova, premiera 20 februarie 1959
Prețioasele ridicole de Moliere, spectacolul montat in cadrul conferințelor experimentale ale TNB, 1960
Judecătorul din Zalameea de Calderon de la Barca, Teatrul Național Craiova, premiera 8 decembrie 1960
Piața ancorelor de I. Stock, Teatrul de Stat, Galați, premiera 6 mai 1961
De Pretore Vincenzo de Eduardo de Filippo, Teatrul Tineretului București, premiera 27 decembrie 1961
Iașii în carnaval și Millo Director de Vasile Alecsandri, Teatrul "Barbu Delavrancea" Bucuresti, premiera 3 martie 1962
Mielul turbat de Aurel Baranga, Teatrul "Barbu Delavrancea" București, premiera 19 mai 1962
Șapte inși într-o căruță de Paul Anghel, Teatrul "Barbu Delavrancea" București, premiera 4 noiembrie 1962
Vizita bătrânei doamne de Friedrich Durrenmatt, Teatrul de Stat Brașov, premiera 25 mai 1963
Dracul uitat de Jan Drda, Teatrul "Barbu Delavrancea" București, premiera decembrie 1963
Acuzarea apără de Ștefan Berciu, Teatrul de Stat Brașov, premiera februarie 1964
Stăpânul apelor de Constantin Pastor, Teatrul "Barbu Delavrancea" București, premiera 24 decembrie 1964
Neînțelegerea de Albert Camus, Televiziunea Română, data primei difuzări 14 iunie 1964
Tigrul de Murray Schisgal, Teatrul "Nottara" București, premiera 3 februarie 1965
Amphytrion 38 de Jean Giraudoux, Teatrul "Barbu Delavrancea" București 1965
Rădăcini de Arnold Wesker, Teatrul "Barbu Delavrancea" București 1965
Amoor de Murray Schisgal, Teatrul Mic București, premiera 19 ianuarie 1966
Pe 40 de metri lungime de undă de Simion Macovei, Teatrul Giulești București, premiera 5 mai 1966
Don Juan de Moliere, Televiziunea Română, data primei difuzări: 17 iulie 1966
Neîncredere în foișor de Nelu Ionescu, Teatrul Giulești București, premiera 24 octombrie 1966
Tristan și Isolda de Jean de Beer, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 1967
La capătul firului de Hristu Limona, Televiziunea Română, 1967
Viziuni flamande de Michel de Ghelderode, Teatrul "Nottara" București, premiera februarie 1968
Povestea soldatului de Igor Stravinski, Opera din Iași, 1968
Meșterul Manole de Lucian Blaga, Teatrul Giulești București, premiera 7 decembrie 1968
Oamenii cavernelor de William Saroyan, Televiziunea Română, 1969
Absența de Iosif Naghiu, Teatrul Giulești București, premiera 8 decembrie 1969
Mandragora de Niccolo Machiavelli, Teatrul de Comedie București, premiera 21 ianuarie 1970
Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Teatrul Giulești București, premiera 26 iunie 1970
Turneul Teatrului "Nottara" cu spectacolul Viziuni flamande de Michel de Ghelderode în Danemarca și Finlanda, septembrie 1970
Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, Teatrul Giulești București, 1970
D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, Teatrul Municipal Praga, premiera septembrie 1970
Turneul Teatrului Giulești cu spectacolele Meșterul Manole de Lucian Blaga și Nunta lui Figaro de Beaumarchais în Danemarca, februarie 1971
Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu, Teatrul de Comedie București, 1971
Magie roșie de Michel de Ghelderode, Teatrul Boldhus Copenhaga, premiera 1 septembrie 1971
Prometeu dupa Eschil, Televiziunea Română, 1971
Măsură pentru măsură de William Shakespeare, Teatrul Giulești București, premiera 4 decembrie 1971
Moartea guvernatorului de Leon Kruczowski, Televiziunea Română, 1972
...Escu de Tudor Mușatescu, Teatrul Giulești București, Bursa de studii în R.F.G., iulie 1972
Turneul Teatrului Giulești la Varșovia cu spectacolele Măsură pentru măsură de William Shakespeare și ...Escu de Tudor Mușatescu, august 1972
Casa care a fugit pe ușa de Petru Vintilă, Teatrul Giulești București, premiera decembrie 1972
Turneul Teatrului Giulești cu spectacolele Meșterul Manole de Lucian Blaga și Măsură pentru măsură de William Shakespeare în Italia (Roma), iunie 1973
Turneul Teatrului Giulești cu spectacolele Meșterul Manole de Lucian Blaga, Măsură pentru măsură de William Shakespeare și Casa care a fugit pe ușa de Petru Vintilă în U.R.S.S. (Moscova și Leningrad), septembrie 1973
Hamlet de William Shakespeare, Teatrul "Nottara" București, premiera 8 februarie 1974
Matca de Marin Sorescu, Teatrul Mic București, premiera octombrie 1974
Turneul Teatrului "Nottara" cu spectacolul Hamlet de William Shakespeare în Bulgaria (Sofia), decembrie 1974
Turneul european al Teatrului "Nottara" cu spectacolul Hamlet de William Shakespeare în Germania (Koln), Franța (Paris), Portugalia (Lisabona), iunie 1975
Turneul Teatrului "Nottara" cu spectacolul Hamlet de William Shakespeare în Grecia (Salonic și Atena), aprilie 1976
Zamolxe de Lucian Blaga, Teatrul Odeon București, premiera 16 decembrie 1976, spectacol cu care s-a inaugurat Sala Majestic
Casa care a fugit pe ușa de Petru Vintilă, Televiziunea Română, 28 decembrie 1976
Oamenii cavernelor de William Saroyan, Teatrul Mic București, 1977
Matca de Marin Sorescu, Teatrul de Stat Dortmund (R.F.G.), premiera iunie 1977
Razboiul vacii de Roger Avermaete, Teatrul Giulești București, premiera 28 noiembrie 1977
Timon din Atena de William Shakespeare, Teatrul "Nottara" București, premiera 27 martie 1978
Coriolan de William Shakespeare, Haagse Comedie Haga (Olanda), premiera 30 septembrie 1978
Timon din Atena de William Shakespeare, Budapesta (Ungaria), noiembrie 1978
Oedip de Sofocle, Teatrul Giulești București, premiera martie 1979
Coriolan de William Shakespeare, Teatrul "Nottara" București, premiera decembrie 1979
Zamolxe de Lucian Blaga, Teatrul Varszinhaz Budapesta (Ungaria), premiera martie 1980
Măsură pentru măsură de William Shakespeare, Teatrul Național al Belgiei Bruxelles, premiera 16 octimbrie 1980
Nu ne naștem toți la aceeași vârstă de Tudor Popescu, Teatrul Giulești București, premiera decembrie 1980
Matca de Marin Sorescu, Televiziunea Română, iunie 1981 (Spectacol nedifuzat pe post până în 1990)
Pericle de William Shakespeare, Teatrul Giulești București, premiera 17 decembrie 1981
Pogoară iarna de Maxwell Anderson, Televiziunea Română, 1981
Amadeus de Peter Shaffer, Teatrul Giulești București, premiera 6 decembrie 1982
Falstaff de Giuseppe Verdi, Opera Română Cluj-Napoca, premiera 28 ianuarie 1983
Sâmbătă, duminică, luni de Eduardo de Filippo, Teatrul Național Cluj, premiera 7 februarie 1983
Lear de Eduard Bond, Teatrul Municipal Beer Sheva (Israel), premiera 27 iulie 1983
Hamlet de William Shakespeare, Teatrul Național Habima Tel Aviv (Israel), premiera 24 decembrie 1983
Anonimul venețian de Giuseppe Bertto, Teatrul Giulești București, premiera 29 aprilie 1984
Parola de Petru Vintilă, Teatrul Giulești București, premiera 17 august 1984
Bărbierul din Sevilla' de Beaumarchais, Teatrul Giulești București, 1985
Medalionul de argint, dramatizare de Marica Beligan după Misterele Parisului de Eugene Sue, Teatrul Giulești București, 1986
Bărbierul din Sevilla' de Beaumarchais, Teatrul Municipal Beer Sheva (Israel), 1986
Coriolan de William Shakespeare, Teatrul Mic București, 1987
Noapte bună, mamă! de Marsha Norman, Teatrul Foarte Mic București, 1988
Porțile pădurii de Elie Wiesel, Teatrul Evreiesc de Stat București, 1988
...Escu de Tudor Mușatescu, Televiziunea Română, 1990
Ce zi frumoasă! ("Pantaglaize") de Michel de Ghelderode, Televiziunea Română, 1990
Neînțelegerea de Albert Camus, Televiziunea Română, 1990
Titanic vals de Tudor Mușatescu, Televiziunea Română, 1990
Insula de Mihail Sebastian, Televiziunea Română, 1990
Patima de sub ulmi de Eugene O'Neill, Televiziunea Română, 1990
Ultima oră de Mihail Sebastian, Televiziunea Română, 1990
Caut dog arlechin de Ștefan Dumitrescu, Televiziunea Română, 1990
Amadeus de Peter Shaffer, Televiziunea Română, 1990
Victime și călăi ("Master Class") de David Pownall, Teatrul Național București, premiera 11 februarie 1995
...Escu de Tudor Mușatescu, Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați, premiera 9 mai 1998
Generația de sacrificiu de I. Valjan, Teatrul Național București, premiera 19 mai 1999
Euridice de Jean Anouilh, Teatrul "Sică Alexandrescu" Brașov, 1999
Norocul de I. Valjan, Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați, premiera 10 martie 2000
Copacii mor în picioare de Alejandro Casona, Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați, premiera 10 martie 2001
Titanic vals de Tudor Mușatescu, Teatrul "Nottara" București, premiera martie 2002
Sărbători fericite de Jean Poiret, Teatrul "Nottara" București, premiera 19 decembrie 2002
Mamouret de Jean Sarment, Teatrul "Bulandra" București, premiera 14 decembrie 2006
Sâmbătă, duminică, luni de Eduardo de Filippo, Teatrul Național București, premiera 19 mai 2007
Voiajul domnului Perrichon de Eugene Labiche, Teatrul "Bulandra" București, premiera 26 martie 2010
Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Teatrul ODEON București, premiera 20 aprilie 2013
Trei generații de Lucia Demetrius, Teatrul ODEON București, premiera 25 aprilie 2015

Dinu Cernescu

* 1936: Ion Aramă (n. 18 octombrie 1936 - d. 26 septembrie 2004, București) a fost un scriitor român, prozator, publicist și ofițer de marină.

Ion Arama

Ion Aramă a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori militari de la sfârșitul secolului trecut. Cărțile sale, publicate între 1959 și 2002, ocupă un întreg raft de bibliotecă (30 de volume originale, la care se adaugă 9 traduceri din literatura universală). Printre cele mai cunoscute romane scrise de Ion Aramă sunt cele construite în jurul evenimentelor din primul și cel de-al doilea război mondial: Trecătoarea de fier, Câmpia de foc, Ultima redută, Detașamentul Călina, Mareșalul și soldatul, Am fost cu toții soldați și cele inspirate din viața marinarilor militari –Cu Bricul Mircea în jurul Europei, Rapsodia albastră, Furtuna albă, Țărm fără catarge, Ne-așteaptă marea.(5)

Ion Aramă s-a născut pe 18 octombrie 1936 la București. Tatăl lui, Dumitru Aramă, fost timonier pe pachebotul „Împăratul Traian”, l-a îndemnat spre Liceul Militar de Marină din Galați, unde Ion și-a găsit dragostea pentru mare și pentru viața ostășească. În anii de liceu a trimis reportaje și poezii la Flota patriei, gazeta Marinei Militare editată pe atunci la Constanța. A fost remarcat de tânărul locotenent Constantin Lambă, care s-a dus personal la Galați, pentru a-l cunoaște, și după terminarea liceului, a fost cooptat în echipa redacțională de la Flota patriei. (4) Între ianuarie 1955 și decembrie 1968, a fost redactor la gazeta Flota Patriei, unde a lucrat cu Mircea Giosanu, Constantin Lambă și Dan Mihale. A debutat în 1956 cu volumul de versuri Marinar de Frunte.

În 1953 fiind elev Liceul Militar de Marină, a navigat cu celebra navă școală "Bricul Mircea", și cîțiva ani mai tîrziu (1967 - 1968), a însoțit echipajul navei școală în alte două călătorii, care i-au fost sursa de inspirație pentru volumul "Cu Bricul Mircea în jurul Europei" – note de călătorie, publicat la Editura Militară în 1970.

A urmat cursurile Facultății de Limba și literatura română de la Universitatea București pe care a absolvit-o în 1964 și a susținut examenul de licență în 1969. A devenit membru al Uniunii scriitorilor (1972).

În 1971 Ion Aramă a scris romanul științifico-fantastic Stăpânul oceanelor care a apărut în numerele 387 - 389 ale Colecției „Povestiri științifico-fantastice”.

După ce s-a mutat la București în 1968, și până în 1981 Ion Aramă a fost redactor șef la Secția Beletristică a Editurii Militare a Ministerului Forțelor Armate. În acest timp a fost redactor la peste 150 de cărți. A lucrat cu Nichita Stănescu la volumul Un pămînt numit România, cu D.R. Popescu la Prea mic pentru un război atît de mare, cu Virgil Carianopol, Laurențiu Fulga, Gheorghe Tomozei, Marin Preda, Ion Grecea și alții. În 1976 a prelucrat literar cartea Sergent în linia întâi, a lui Alexandru Buligă, care a luptat în al doilea război mondial. In tot acest timp Ion Aramă a făcut eforturi pentru promovarea literaturii militare participând la numeroase cenacluri literare, întâlniri cu cititorii și simpozioane. In 1973 a fost decorat cu medalia "Meritul militar clasa a II-a.”

Între 1981și 1987 a fost redactor principal la ziarul Apărarea patriei , apoi redactor-șef adjunct la revista Viața militară și la Îndrumătorul cultural și artistic din armată (1987-1993). In această perioadă a vizitat aproape toate regimentele din România, a intervievat veterani și martori oculari din primul și al doilea război mondial, ale căror relatări le-a folosit in reportajele și romanele sale. A participat la emisiuni radio (Ora Armatei) și a fost membru în juriul etapei republicane a Festivalului național Cântarea României. In 1985, Ion Aramă a condus la ziarul Apărarea patriei campania de presă consacrate „împlinirii a 40 de ani de la victoria împotriva Germaniei hitleriste. A asigurat un număr mare de pagini de ziar semnate de istorici, și a scris personal materiale inspirate din faptele de arme ale ostașilor români pe frontul antihitlerist”. (3)

"A fost membru al Consiliului de conducere al colegiului de redacție al revistei Viața militară, precum și membru al biroului Cenaclului scriitorilor militari. Cunoscător al limbilor engleză, franceză și rusă, s-a implicat în editarea versiunilor pentru străinătate a revistei Viața militară, devenită după decembrie 1989 Viața armatei, după cum Îndrumătorul cultural s-a transformat în Caietul cultural artistic ostășesc, Ion Aramă ajungând acum redactor-șef al acestei ultime publicații." (1)

In 1988 a susținut teza de doctorat la Universitatea București și a devenit doctor în filologie cu o lucrare originalǎ despre motivul cālātoriei in literatura fantasticā a secolului XIX . Tot in 1988 a fost avansat la gradul de colonel. După ce a fost trecut în rezervă în 1993, a lucrat în cadrul unor edituri bucureștene precum Phobos sau Detectiv, a fost membru fondator al revistei Ligii navale și redactor șef al revistei Marea Noastră pentru tineret. S-a stins din viață intempestiv, pe 26 septembrie 2004, la București.

Note critice

Scriitor realist de mare anvergură, printre cei mai prolifici din generația sa, Ion Aramă [...] a zugrăvit cu pasiune și talent un tablou amplu, de referință pentru istoria literaturizată a războaielor românilor, lucrând până în ultima clipă acasă, cu statornică abnegație, dând la iveală creații proprii și traduceri. (1)

Scriitorul Ion Aramă a publicat 30 de cărți. Deși tematica a cunoscut cu timpul o diversificare (romane inspirate din viața marinarilor militari, romane de război, de acțiune, istorice, pentru copii etc.) critica literară l-a perceput ca pe unul din cei mai atrăgători scriitori din mediul marinăresc și l-a așezat, cu o anumită parcimonie, între Jean Bart și Radu Tudoran. Indubitabil, stilul său îmbină culoarea și gustul pentru exotic al celui dintîi cu poezia și mobilitatea imaginativă al celui de-al doilea. Tehnica epică este însă inconfundabilă. Naturalețea dialogului, propozițiile scurte, percutante, care creează un ritm alert, bogăția lexicală, tensiunea conflictuală acumulată gradat, fundalul veridic de epocă, reflectând cu minuție starea de spirit, ipostazele limită în care sunt surprinși marinarii militari, extraordinara camaraderie dintre soldați și ofițeri, fără urmă de aliniere ideologică, dau cărților despre mare semnate de Ion Aramă o vrajă și o prospețime continue.

Referitor la romanele de război și istorice apărute mai tîrziu, putem vorbi despre ingeniozitatea decodificării documentelor de arhivă și despre maniera originală și temerară de a evita la minimum implicarea politică și de a nu face concesii cenzurii. Toate acestea au făcut ca romanele lui Ion Aramă să aibă un mai mare succes la publicul cititor decît la critica oficială. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că romanele sale s-au aflat de trei ori în topul vînzărilor.

Nu întîlnim la Ion Aramă tactica de dedublare a sensului, acea vocație esopică, în sensul uzitat și apreciat de Laurențiu Ulici. Ion Aramă merge la țintă - și la inima cititorului - cu o sinceritate dezarmantă. Romanele sale par acum ca niște fotografii sepia ale unei epoci revolute. Se constituie într-o frescă de crîmpei social. Acest lucru dă perenitate și soliditate operei lui Ion Aramă, unul dintre cei mai de seamă scriitori care, cu onoare, a purta uniforma militară.(2)

Opera literară:

Marinar de frunte versuri, 1956
Echipajul navei R-305 nuvelă, 1961
Catarge la orizont nuvelă, 1963
Pasagerul clandestin povestire, 1965
Ne-așteaptă marea roman, 1968
Vigilenți la datorie schițe, 1968
Vedeta 70 atacă povestire, 1969
Cu Bricul Mircea în jurul Europeinote de călătorie, 1970
Stăpânul oceanului fictiune stiintifică, 1971
Rapsodie albastră roman, 1971
Furtuna albă roman, 1972
Gloria de toate zilele roman, 1974
Luntrașii lui Vlad Vodă roman, 1975
Alarmă la Dana zero roman, 1975
Tărm fără catarge roman, 1976
Ultima redută roman, 1977
Trecătoarea de fier roman, 1977
Câmpia de foc roman, 1978
Oamenii visează trandafiri roman, 1979
Stinca speranței roman, 1980
Strada Ancorei roman, 1980
Tronsonul B.N. roman, 1983
Am fost cu toții soldați roman, 1985
Poligonul cu trandafiri roman, 1987
Detașamentul Calina roman, 1989
Pericol în amonte roman, 1990
Singur împotriva lui Ceausescupublicistică, 1991
Mareșalul și soldatul roman, 1992
Nu trage, Sahib! roman, 2001
Soldații ultimei sanse roman, 2002

· 1937 - S-a nascut Cynthia Weil, compozitoare americana.

· 1939: Jan Erik Vold, poet norvegian
* 1941: Vlasie Mogîrzan (n. 18 octombrie 1941, comuna Slatina, județul Suceava) este un cleric ortodox român de stil vechi, care îndeplinește în prezent demnitatea de Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.

Vlasie Mogârzan s-a născut la data de 18 octombrie 1941, în comuna Slatina (județul Suceava), primind la botez numele de Vasile. El provine dintr-o familie foarte prolifică de stil vechi din Moldova, șapte dintre copii fiind acum monahi de stil vechi (ieromonahi, ierodiaconi sau maici). În perioada războiului, familia sa a fost obligată să plece în refugiu. În anul 1949, după căderea monarhiei, a intrat la școala primară, absolvind opt clase în 1957.

În anul 1957, fiind în vârstă de numai 16 ani, a intrat ca frate la Mănăstirea Slătioara, în vremea stăreției ieroschimonahului David Bidașcu. El urmase cursurile școlii de muzică psaltică de la mănăstire, părinții săi dorind să-l facă cântăreț bisericesc. După cum a afirmat ulterior, a ales calea monahală pentru că dacă ar fi devenit cântăreț ar fi cântat doar sâmbăta și duminica, pe când ca monah avea posibilitatea să cânte muzică religioasă în fiecare zi ^[1].

A îndurat de mic teroarea comunistă care l-a obligat de multe ori să fugă în pădure pentru a nu fi scos din mânăstire. În perioada 1965-1967 și-a efectuat serviciul militar obligatoriu în Armata Română. După efectuarea stagiului militar, a revenit pentru a-și duce mai departe viața de călugăr în obștea aceleiași mănăstiri. Și-a efectuat studiile teologice și pregătirea monahală la Mănăstirea Slătioara.

După ce a fost timp de 11 ani frate în obștea Mănăstirii Slătioara, la 18 noiembrie 1968, de ziua Cuviosului Alipie Stâlpnicul, a fost tuns în monahism cu numele de Vlasie (nume luat în onoarea Sf. Sfințit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei) de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc Avacum (26 noiembrie 1968), este hirotonit ierodiacon de către PS Episcop Silvestru Onofrei. De atunci, și-a împărțit timpul între ascultările mănăstirești și slujbele bisericești. Este desemnat ca profesor de muzică psaltică pentru monahii de la Mănăstirea Slătioara.

La 31 iulie 1981, de ziua Sfântului Evdochim, chiar în ziua lăsatului de sec pentru postul Nașterii Maicii Domnului, este hirotonit ieromonah de către P.S. Silvestru Onofrei. A urmat la data de 25 aprilie 1984 alegerea sa ca stareț al Mănăstirii Slătioara, fiind ridicat la rangul de arhimandrit. Ca urmare a faptului că Biserica Ortodoxă de Stil vechi din România nu era recunoscută oficial drept cult de către regimul comunist, autoritățile comuniste au făcut presiuni pentru a fi expulzați din Mănăstirea Slătioara toții frații și călugării aflați sub 50 de ani. Strarețul Vlasie le-a răspuns autorităților astfel: „Nu i-am chemat eu la mănăstire, nu-i pot scoate eu. Cine i-a chemat la călugărie, Acela să-i scoată" ^[2]. Fiind amenințat de col. Murgoci, șeful biroului de evidența populației, l-a înfruntat cu mare curaj, întinzând mâinile pentru a fi "legat”, după expresia ofițerului zelos.

La data de 29 iulie/11 august 1985, PS Silvestru a fost ales ca mitropolit și în aceeași zi arhimandritul Vlasie Mogârzan este hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil vechi din România, de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei și P.S. Episcop Demosten Nemțeanul

Imediat după trecerea la cele veșnice a Mitropolitului Silvestru Onofrei, P.S. Episcop Vlasie Mogârzan este ales noul Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, instalarea sa, având loc în următoarea duminică de după Paște (Duminica Tomei) din anul 1992. Reședința sa a rămas la Mănăstirea Slătioara.

Ca urmare a libertății religioase instaurată după Revoluția din decembrie 1989, ÎPS Vlasie este admis la cursurile Centrului de Studii Ortodoxe Tradiționaliste din Etna (California). Astfel, la data de 1 ianuarie 1995, Î.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Vlasie a obținut licența în studii teologice ortodoxe din partea „The Center for Traditionalist Orthodox Studies", seminar teologic care funcționează în cadrul St. Gregory Palamas Monastery din orașul Etna (California).

Ca urmare a negocierilor purtate, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost primită în comuniune euharistică de către sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Frontierelor (ROCOR) la data de 25 noiembrie/8 decembrie 1992. Această comuniune a încetat după ce, la 21 februarie 2006, Sfântul Sinod în Rezistență condus de mitropolitul Ciprian de Oropos și Fili a declarat că și-a suspendat comuniunea cu ROCOR și că a "șters din pomelnic" numele Mitropolitului Lavru al ROCOR, ca urmare a negocierilor purtate de ROCOR cu Patriarhia Moscovei pentru realizarea unificării dintre cele două biserici ^[3]. Legăturile cu Sinodul Mitropolitului Vlasie și cu Episcopul Fotie de Triaditza au fost, la rândul lor, suspendate ulterior.

A apărut des la televiziune, pentru emisiuni și interviuri, făcând cunoscută și apărând în fața țării întregi cauza Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Profitând de situația de libertate religioasă, IPS Vlasie a îmbogățit zestrea lăsată moștenire de mitropoliții care au păstorit Biserica înaintea sa. Astfel, la Mănăstirea Slătioara s-a început construirea unei impunătoare catedrale, cu hramul "Duminica Pogorârii Sf. Duh”, care în prezent are turnurile terminate și se lucrează la acoperiș. Au fost construite biserici ortodoxe de stil vechi în numeroase localități din România (în special în Moldova).

În prezent, cu toate eforturile făcute de liderii săi, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, cu peste 500.000 de credincioși, nu este recunoscută drept cult, ci doar ca o asociație religioasă, situație similară cu a celorlalte Biserici de stil vechi din Grecia și Bulgaria. La începutul lunii martie 2003, Organizația Credincioșilor Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România și-a schimbat denumirea în Biserica Ortodoxă Română de Răsărit.

La data de 15/28 iunie 1999, Mitropolitul Glicherie Tănase a fost canonizat sub numele de Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul.

· 1943 - S-a nascut Russ Giguere, vocalist si chitarist american (Association).

· 1946: S-a născut Horia Andreescu, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu“, dirijor şef al Orchestrelor Radio (2000 – sept. 2010), director artistic şi dirijor al Formaţiilor Muzicale Radio (1992 – 2000), fondator şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Virtuozii din Bucureşti“ (din 1988), profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

· 1947 - S-a nascut Laura Nyro (Nigro), cantareata, pianista si compozitoare americana.
* 1948: Claude Jade (născută 18 octombrie 1948 - † 1 decembrie 2006) a fost o actriță franceză cunoscută mai ales pentru rolurile sale în filmele lui François Truffaut (Sărutări furate, Domiciliul conjugal, Dragostea pe fugă). A mai jucat în Topaz de Alfred Hitchcock, precum și în filme belgiene, italiene, japoneze și sovietice.
Filmografie:

Claude Jade

· 1949 - S-a nascut Joe Egan, clapar, vocalist si compozitor britanic (Stealers Wheel).
* 1954: Viorel-Aurel Șerban (n. 18 octombrie 1954, Chișineu-Criș) este un inginer, rector al Universității Politehnica Timișoara din 2012 și până în prezent

Între anii 1973–1978 s-a format ca inginer mecanic la la Instututul Politehnic Timișoara, specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini.^[1]^[2]

În anul 1992 a obținut titlul de doctor inginer cu teza Studii și cercetări asupra materialelor amorfe feroase cu proprietăți magnetice deosebite, sub îndrumarea lui Marin Trușculescu.^[3]

A urmat cursurile de specializare Tehnologii noi pentru materiale avansate (Universitatea Federico II (it), Napoli, 1997), Management (University of Tennessee (en), Knoxville, 1998), Manager de proiect (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, 2010), Formare în managementul universitar (Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, 2011) și Management (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, 2014)

Viorel-Aurel Șerban

* 1955: Paul Ichim (n. 18 octombrie 1955) este un senator român, ales în 2012.
* 1955: Victor Țvircun (în rusă Виктор Цвиркун) (n. 18 octombrie 1955, municipiul Chișinău) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al educației, tineretului și sportului în cabinetul condus de Vasile Tarlev (2005-2008).

· 1956: S-a nascut Martina Navrátilová, campioana americană de tenis de origine cehă. Martina Navratilova (n. 18 octombrie 1956 în Praga, Cehoslovacia) este o fostă jucătoare de tenis, fostă numărul 1 mondial. Este considerată una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din toate timpurile.

· 1956 - S-a nascut Dick Crippen, basist britanic (Tenpole Tudor).

· 1957 - S-a nascut Denise Dufort, baterista britanica (Girl School).
* 1958: Petrișor Tănase (n. 18 octombrie 1958) este un bucătar român. Este cunoscut publicului ca fiind primul prezentator de emisiuni culinare din România.

· 1958 - S–a nascut Hans–Georg Thoenges, directorul Goethe Institut Inter Nationes Bukarest

· 1960: Ion Stoica, politician român

· 1960: Jean-Claude Camille François Van Varenberg (n. 18 octombrie 1960), cunoscut profesional ca Jean-Claude Van Damme și abreviat JCVD, este un expert în arte marțiale, actor și regizor belgian, cunoscut mai ales ca actor de filme de acțiune cu arte marțiale. Printre cele mai cunoscute filme cu Van Damme pot fi menționate Bloodsport (1988), Kickboxer (1989), Soldatul universal (1992), Hard Target (1993), Street Fighter (1994), Timecop (1994), Sudden Death (1995) și The Quest (1996). Actorul are în prezent o avere de 30 de milioane de dolari.

Van Damme a fost căsătorit de cinci ori cu patru femei diferite, și are trei copii: Kristopher (n.1987), Bianca(n.1990) și Nicholas (n.1995)

Gladys Portugues (25 iunie 1999 -prezent)
Darcy LaPier (3 februarie 1994 - noiembrie 1997) (divorțați) 1 copil
Portugues (3 ianuarie 1987 - 1992) (divorțați) 2 copii
Cynthia Derderian (24 august 1985 - 1986) (divorțați)
Maria Rodriguez (25 august 1980 - 1984) (divorțați)

Jean-Claude Van Damme

Van Damme în Paris la premiera franceză a filmului The Expendables 2

Soție	Maria Rodriguez (c. 1980–84) Cynthia Derderian (c. 1985–86) Darcy LaPier (c. 1994–97) Gladys Portugues (c. 1987–92); (1999–prezent)
Copii	Kristopher Van Varenberg Bianca Bree Nicholas Van Varenberg Van Damme la Festivalul de Film de la Cannes, 2010

* 1965: Suleiman Tony Frangieh (în limba arabă سليمان فرنجيه‎;) s-a născut la 18 octombrie 1965 și este liderul formațiunii politice libaneze Marada ^[1] (membră a Alianței 8 Martie). De asemenea, este membru al parlamentului libanez (Adunarea Națională) din partea comunității creștin-maronite, districtul Zgharta-Zawyie (nordul Libanului).

· 1967: Ștefan Bănică jr. (n. 18 octombrie 1967, București) este un actor, compozitor, interpret, regizor, producător și moderator TV român. Având o carieră de peste 30 de ani, este unul dintre cei mai complecși și apreciați artiști din România.

A susținut mii de concerte^[1]^[2], stabilind adevărate recorduri în România prin concertele sale de Crăciun, susținute consecutiv la Sala Palatului, cea mai longevivă și complexă producție muzicală din România, o adevărată tradiție de peste 15 ani.

A lansat 15 albume de autor, vândute în peste 500.000 exemplare, premiate cu 5 discuri de aur și 2 de platină.

Zeci de videoclipuri muzicale, peste 30 de roluri în film și teatru și nenumărate alte premii și distincții vin în completarea palmaresului său impresionant.

Cu un public foarte variat, începând de la copii, tineri și până la părinți și bunici, Ștefan Bănică reprezintă un adevărat brand în showbizul românesc.

Este fiul celebrului actor Ștefan Bănică (senior) și al jurnalistei Sanda Vlad-Liteanu.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului Ștefan Bănică (junior) la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului

A fost căsătorit cu actrița Mihaela Rădulescu în perioada 1994 - 1999.^[4]^[5] A avut o relație cu Camelia Constantinescu, cea care i-a născut primul copil, Radu Ștefan.^[6] Cei doi însă nu au fost căsătoriți oficial și s-au despărțit în anul 2005.^[6]^[7]

În ianuarie 2006 Ștefan s-a căsătorit cu realizatoarea TV, Andreea Marin,^[8] care a născut pe 15 decembrie 2007 o fetiță pe nume Ana Violeta. În octombrie 2013 Ștefan Bănică și Andreea Marin au divorțat.

Din 2013 Ștefan Bănică este într-o relație cu cântăreața Lavinia Pârva

Filmografie:

Ștefan Bănică (junior) în piesa de teatru "Revizorul".

Eroii nu au vârstă – serial TV, regia M. Constantinescu, 1984 (rol: Guriță)
Liceenii - regia: Nicolae Corjos, 1986 (rol: Mihai Marinescu)
Extemporal la dirigenție - regia: Nicolae Corjos, 1988 (rol: Mihai Marinescu)
O călătorie de neuitat – serial TV, regia Geo Saizescu, 1988 (rol: Ion)
Liceenii Rock'n'Roll - regia Nicolae Corjos, 1991 (rol: Mihai Marinescu)
Templul tăcerii – regia George Bușecan, 1992 (rolul: Alec)
Omul Negru - film TV, muzical, produs și regizat de Oana Ionescu, TVR1, 1992^[15] (roluri: Omul Negru, turistul)
Cine l-a răpit pe Moș Crăciun? – 50 min. film TV, comedie, produs și regizat de Oana Ionescu, 1992 (rol: detectivul)
Triunghiul morții – regia Sergiu Nicolaescu, 1998 (rol: Franz)
Sexi harem Ada Kaleh – regia Mircea Mureșan, 1999 (rol: Gicu)
Proprietari de stele – regia Savel Stiopu, 1999 (rol: Dan)
Băieți buni – serial TV, 2005 (rol: Răzvan Dragomir - Ciupanezu')
Mașini (Cars) - regia John Lasseter, 2006 (rol: Ramone - voce, versiunea în limba română)
A Beautiful Life - regia Alejandro Chomski, 2007
Ho Ho Ho – regia Jesús del Cerro, 2009 (rol: Ion/Moș Crăciun)

Teatru

Drum spre adevăr de N. Munteanu, regia Adriana Popovici, 1987, Teatrul Casandra
Nae Girimea – D`ale carnavalului de I. L. Caragiale, regia Ion Cojar, 1989, Teatrul Casandra
Algernon – Bună seara, d-le Wilde! de Oscar Wilde, regia Ion Cojar, 1989, Teatru Casandra
Luca – Maidanul cu dragoste de G.M. Zamfirescu, regia Grigore Gonța, 1990, Teatrul Mic
Sir Persant - Merlin de Tankred Dorst, regia Cătălina Buzoianu, 1991, Teatrul Bulandra
Melchior – Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991, Teatrul Bulandra
Demetrius – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1992, Teatrul Bulandra
Florizel – Poveste de iarnă de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, 1994, Teatrul Bulandra
Ionel - Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, regia Horea Popescu, 1996, Teatrul Odeon
Paul Bratter – Desculți în parc de Neil Simon, regia Dinu Manolache, 1996, Teatrul de Comedie - 1997, Teatrul Mic
Mr. White - Black & White de Watherhouse & Hall, regia Florian Pittiș, 1997, Teatrul Bulandra
Laertes - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 2000, Teatrul Bulandra
Feste, clown – A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Gelu Colceag, 2003, Teatrul de Comedie
Billy Flynn - Chicago de Maurine Dallas Watkins, regia Ricard Reguant Molinos, 2005, Teatrul Național București
Hlestakov - Revizorul de Gogol, regia Horațiu Mălăele, 2006, Teatrul de Comedie
Paul Bratter – Desculț în parc de Neil Simon, regia Ștefan Bănică, 2009, proiect independent
George – Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee, regia: Gelu Colceag, Teatrul de Comedie
Trigorin – Pescărușul de A.P.Cehov, regia: Claudiu Goga, Teatrul de Comedie
Alfonso Bursucco di Pomodoro / Pulcinella – La Pulce, după Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia: Horațiu Mălăele, Teatrul de Comedie
Jake - Jake și femeile lui de Neil Simon, regia: Claudiu Goga, Teatrul Metropolis, 2016

Concerte

Din 2002 și până în prezent a susținut 63 de concerte de Crăciun «sold out» la Sala Palatului, cea mai importantă sală de spectacole din România. În 2008 a susținut (record pentru România) 7 concerte consecutive de Crăciun «sold out» la Sala Palatului.

1994 - ÎNTRE PRIETENI
1994 - ROCK'N'ROLL ÎNTRE PRIETENI (2 concerte)
1995 - GALELE TELE7ABC
2001 – DERO CK'N'ROLL – POVESTEA UNEI SERI DE MAI
2002 - GĂSEȘTE-MI LOC ÎN INIMA TA (2 concerte)
2002 - ÎNCĂ O ZI
2003 - ZORI DE ZI (2 concerte)
2004 - DOAR O DATĂ-I CRĂCIUNUL (3 concerte)
2005 - DUETE DE CRĂCIUN (3 concerte)
2006 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (5 concerte)
2006 - CONCERT ÎN HYDE PARK, Londra – Ștefan Bănică a cântat în duet cu soprana Angela Gheorghiu cântecul "Numele tău", în varianta pop-rock simfonic;
2007 - ÎMPREUNĂ DE CRĂCIUN (6 concerte)
2008 – CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (7 concerte)
2009 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (6 concerte )
2010 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN "SUPER-LOVE" (5 concerte)
2011 – "TE IUBESC, FEMEIE!", 2 concerte acustice dedicate în mod special femeilor cu ocazia zilei de 8 Martie
2011 - CONCERT ANIVERSAR DE CRĂCIUN – 10 ANI (5 concerte)
2012 – "TE IUBESC, FEMEIE!", 2 concerte acustice dedicate în mod special femeilor cu ocazia zilei de 8 Martie
2012 – Turneu național "ALTCEVA", 9 concerte în 9 orase din România
2012 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN – "O NOAPTE DE CRĂCIUN CU ȘTEFAN BĂNICĂ" (4 concerte)
2013 – "CE E DRAGOSTEA?", 2 concerte acustice dedicate femeilor cu ocazia zilei de 8 Martie
2013 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN – "ALERG PRINTRE STELE" (3 concerte)
2014 – "LOVE SONGS", 2 concerte acustice cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii
2014 - CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (4 concerte)
2015 – "TE IUBESC, FEMEIE!", 2 concerte acustice dedicate Zilei Femeii
2015 – Turneu național "GURĂ, TACI!", 9 concerte în 9 orașe din România
2015 – CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (3 concerte)
2016 – "TE IUBESC, FEMEIE!", 2 concerte acustice dedicate Zilei Femeii
2016 – Turneu național, 8 concerte în 8 orașe din România
2016 – CONCERT EXTRAORDINAR DE CRĂCIUN (5 concerte)
2017 - "TE IUBESC, FEMEIE!", 2 concerte acustice dedicate Zilei Femeii

* 1967: Nicolae Ioțcu (n. 18 octombrie 1967, Săvârșin, județul Arad) este un senator român al PD-L și președinte al Consiliului Județean Arad. A fost ales președintele consiliului în anul 2008 și reales în 2012. La alegerile din 2012 a fost reales cu 37,86% din voturi față de 37,46% ale contra-candidatului său, Ioan Cristina. ^[1]A fost prins în flagrant delict de procurii DNA în timp ce lua mită și a fost arestat preventiv. Ulterior a fost eliberat sub control judiciar.

La data de 26 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara l-a condamnat definitiv pe Nicolae Ioțcu la 4 ani de închisoare cu executare, la data faptelor președinte al Consiliului Județean Arad, pentru trafic de influență. Decizia este definitivă.

* 1967: Dr. Hunor Kelemen (n. 18 octombrie 1967, Cârța, Harghita, România) este un politician român de etnie maghiară din România, ales începând cu legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR.

Hunor Kelemen a candidat din partea UDMR la alegerile prezidențiale din 2009, obținând 3,83% din voturi. După intrarea la guvernare a UDMR alături de PD-L în decembrie același an, Kelemen a devenit ministru al Culturii în guvernul Boc (2).

La data de 26 februarie 2011 a fost ales președinte al UDMR

Hunor Kelemen

· 1967 - S–a nascut Julia Roberts, actrita americana (“Pretty women”, “In pat cu dusmanul”, “Dosarul Pelican”, “Iubitul meu se insoara”).

· 1968: S-a născut la Galați, actorul Cristian Iacob.

· 1968: Michael Stich, jucător german de tenis

· 1973: Raul Cristian (n. Raul Sararu, 18 octombrie 1973 în Satu Mare) este un fost actor de filme porno, actualmente regizor și producator. Are 36 de ani și s-a născut in Satu Mare. Și-a făcut debutul în cinematografia XXX la vârsta de 20 de ani, în Budapesta și a jucat în peste 50 de astfel de producții europene și americane. Ulterior, a devenit unul dintre cei mai apreciați regizori și producători de filme pentru adulți^{[necesită citare]}. Anul acesta a câstigat în Las Vegas premiul Best Internal Release, echivalent cu Oscarul filmelor XXX.

* 1973: Serghei Bezrukov (în rusă Сергей Витальевич Безруков) (n. 18 octombrie 1973, Moscova, Rusia) este un actor de teatru și film din Rusia. Este laureat al Premiului de Stat al Federației Ruse.

Filmografie:

2010 - Smert v Pensne ili naș Cehov (în rusă: Смерть в пенсне или Наш Чехов)
2009 - Kanikulî strogogo rejima (în engleză: High Security Vacation) (în rusă: Каникулы строгого режима)
2009 - Taras Bulba (în rusă: Тарас Бульба)
2008 - Pro Fedota-strelța, udalogo molodța (în rusă: Про Федота-стрельца, удалого молодца)
2008 - Amiralul (în rusă: Адмиралъ)
2008 - V iiune 41-ogo (în rusă:В июне 41-ого)
2007 - Ironiia sudbî, ili c novîm scictiem (în engleză: The Irony of Fate 2) (în rusă: Ирония судьбы, или С новым счастьем!)
2006 - Pușkin: Poslednaia duel (în rusă: Пушкин: Последняя дуэль)
2006 - Potseluy babociki (în engleză: Butterfly Kiss) (în rusă: Поцелуй бабочки)
2006 - Kniaz Vladimir. Film pervîi (în engleză: Prince Vladimir) (în rusă: Князь Владимир. Фильм первый)
2005 - Maestrul și Margareta (în engleză: The Master and Margarita) (în rusă: Мастер и Маргарита)
2005 - Esenin (în rusă: Есенин)
2005 - Boi s teniu (în engleză: Shadow Boxing) (în rusă: Бой с тенью)
2005 - Gorod bez solnța (în rusă: Город без солнца)
2004 - Moskovskaia saga (în rusă: Московская сага)
2003 - Uciastok (în rusă: Участок)
2003 - Jizn odna (în rusă: Жизнь одна...)
2003 - Kliuci ot spalini (în rusă: Ключ от спальни)
2002 - Brigada (în engleză: The Brigade, Law of the Lawless) (în rusă: Бригада)
2002 - Kitaiskii serviz (în rusă: Китайскiй сервизъ)
2002 - Azazel (în rusă: Азазель)
2002 - Maska i dușa (în rusă: Маска и душа)
2001 - Razviazka Peterburgskih tain (în rusă: Развязка петербургских тайн)
2000 - Rîțarskii roman (în rusă: Рыцарский роман)
2000 - Ciornaia komnata (în rusă: Черная комната)
2000 - Vmesto menia (în rusă: Вместо меня)
1998 - Starîe pesni o glavnom 3 (în rusă: Старые песни о главном 3)
1998 - Na boikom meste (în rusă: На бойком месте)
1997 - Breghet (în rusă: Брегет)
1995 - Krestonoseț (în rusă: Крестоносец)
1994 - Noktiurn dlia barabana i motoțikla (în rusă: Ноктюрн для барабана и мотоцикла)

Serghei Bezrukov

Părinți	Vitali Bezrukov[*]
Partener(i)	Irina Bezrukova
Căsătorit cu	Irina Bezrukova[] (2000–2015) Anna Matison[] (din 11 martie 2016)

* 1974: Elena-Lavinia Craioveanu (n. 18 octombrie 1974) este un senator român, ales în 2016.

· 1975: Dana Grecu, realizatoare și prezentatoare TV

* 1975: Iulian Dăniță (n. 18 octombrie 1975, Buzău) este un jucător român de fotbal care joacă pe postul de fundaș la clubul FC Gloria Buzău

· 1976: Galder, muzician norvegian
* 1978: Cristian Todea (n. 18 octombrie 1978 în Arad) este un fost fotbalist român, care a jucat pe postul de mijlocaș defensiv.
* 1982: Thierry Amiel (n. 18 octombrie, 1982) este un cântăreț de origine franceză. El a devenit faimos după clasarea pe locul secund într-un concurs muzical din Franța.
* 1983: Dante Bonfim Costa Santos (portugheză braziliană: /ˈdɐ̃tʃi/; n. 18 octombrie 1983), cunoscut ca Dante este un fotbalist brazilian care joacă pentru OGC Nice.^[3]^[4] Este recunoscut pentru puterea, tacklingul și jocul aerian prestat în joc.^[5] A debutat la națională în 2013.
* 1984: José Nadson Ferreira (n. 18 octombrie 1984 în Ubaitaba, Bahia), cunoscut mai mult ca Nadson, este un fotbalist brazilian, care în prezent joacă ca fundaș la echipa rusă Krîlia Sovetov Samara în Prima Ligă Rusă
* 1986: Raluca Elena Mihai (n. Raluca Pomohaci, 18 octombrie 1986, în Baia Mare) este o handbalistă din România care joacă pentru clubul Minaur Baia Mare pe postul de extremă stânga.

· 1987: Zac Efron, actor și cântăreț de la Hollywood

Decese

· 96: Domițian, împărat roman

· 707: Papa Ioan al VII-lea

· 1101: Hugo de Vermandois, fiul regelui Henric I al Franței (n. 1053)

· 1417: A murit Papa Grigore al XII-lea; (n. 1335).

· 1503: Papa Pius al III-lea (n. 1439)

· 1541: Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei și a Elisabetei de York și sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoției. Fiul ei cu regele Scoției a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoției.

În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soțului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei și al Scoției. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.

Margareta Tudor

Regină a Scoției

Pictură a reginei Margareta de Daniel Mytens.

Părinți	Henric al VII-lea al Angliei Elisabeta de York
Frați și surori	Elizabeth Tudor[] Katherine Tudor[] Maria Tudor, regină a Franței Henric al VIII-lea al Angliei Edward Tudor[] Arthur, Prinț de Wales Edmund Tudor, Duke of Somerset[]
Căsătorită cu	Iacob IV m. 1503; dec. 1513 Archibald Douglas, al 6-lea Conte de Angus m. 1514; div. 1527 Henry Stewart, Lord Methven m. 1528; dec. 1552
Copii	James, Duce de Rothesay Arthur, Duce de Rothesay Iacob V Alexander Stewart, Duce de Ross Margaret Douglas

· 1558: Maria a Austriei, regină a Ungariei și a Boemiei (n. 1505)

· 1569: Pieter Bruegel cel Bătrân, pictor flamand

· 1744: Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough (n. 1660)

· 1831: Vasile Cârlova, poet român

· 1865: Henry John Temple, Viconte Palmerston, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1784)

· 1871: A murit Charles Babbage, matematician si inginer mecanic englez. A fost cel dintâi care a imaginat o maşină de calculat programabilă, asemănătoare computerelor din ziua de azi. Din acest motiv este privit ca un „părinte” al informaticii;(n. 26.12.1781). Charles Babbage (n. 26 decembrie 1791 – d. 18 octombrie 1871), matematician și inginer mecanic englez. A fost cel dintâi care a imaginat o mașină de calculat programabilă, asemănătoare computerelor din ziua de azi. Din acest motiv este privit ca un „părinte” al informaticii. Babbage a început să-și proiecteze ” Masina analitica” in 1837, dar nu a reușit să o construiască până la moartea sa, din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. Cu toate acestea, o mașină construită în 1991 după schițele sale s-a dovedit a funcționa perfect. Ideile lui Babbage erau atât de revoluționare pentru vremea sa încât n-au fost înțelese decât de o singură persoană dintre contemporanii săi. Aceasta era matematiciana Ada Lovelace, cea care a și scris primul program pentru Mașina analitică a lui Babbage, rămânând astfel în istorie ca primul programator.

· 1893: A murit marele compozitor francez Charles Gounod; (n. 1818). Charles Gounod (n. 17 iunie 1818, Paris – d. 18 octombrie 1893) compozitor francez, devenit celebru datorită operei sale Faust.
* 1903: Natalia Dadiani (n. 30 august 1865 – d. 18 octombrie 1903, Chișinău, Imperiul Rus) a fost o principesă și pedagogă din Gubernia Basarabia.

S-a născut în familia unui boier din părțile Tighinei.^[1] După absolvirea cu medalia de aur a gimnaziului, a predat geografia la Gimnaziul particular al B. Narodostavskaia, preluând conducerea gimnaziului după moartea acesteia. Contribuția sa aici a fost atât de semnificativă, încât instituția a fost transformată în gimnaziu de opt clase, subordonat Ministerului Învățământului Public, și numită „Gimnaziul pentru fete nr. 2 din Chișinău, întemeiat de principesa Dadiani”.

În 1900, un nou edificiu a fost ridicat pentru gimnaziu, pe actuala str. 31 august 1989 din Chișinău. Construcția a fost finanțată de însăși Dadiani. Clădirea, executată în stil eclectic după un proiect de Alexandru Bernardazzi, este un monument de arhitectură și găzduiește în prezent Muzeul Național de Artă al Moldovei.^[1] După 1918, instituția a fost redenumită în „Liceul de Fete «Principesa N. Dadiani»”.^[2]

Principesa a fost înmormântată la Cimitirul Armenesc din Chișinău. Pe piatra sa funerară este scris: „Neobositei truditoare pe tărâmul învățământului feminin, neuitatei principese Natalia Dadiani, de la colaboratori și prieteni”. Un liceu din sectorul Buiucani îi poartă numele

· 1921: Regele Ludwig al III-lea al Bavariei (n. 1845)
* 1926: Ioan Ciorănescu (după alte surse Ion^[1]) (n. 27 mai 1905, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 18 octombrie 1926, Sibiu) a fost un poet și traducător român.

Ioan Ciorănescu a fost al doilea copil al familiei învățătorului Ion C. Ciorănescu din Moroeni. A mai avut alți șapte frați și surori: Nicolae Ciorănescu (1903-1957), matematician, Constantin Ciorănescu (1907 - 1949), inginer, Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu (1909-2000), chimist, Alexandru Ciorănescu (1911-1999), lingvist, eseist, istoric și scriitor, Maria Ciorănescu (n. 1913), medic, Elena Ciorănescu (n. 1916) și George Ciorănescu (1918-1993), poet, traducător, prozator și jurnalist.^[2]

Obține bacalaureatul la București și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. Moare la 21 de ani bolnav de tuberculoză

· 1931: A încetat din viaţă inventatorul american Thomas Edison. A inventat fonograful, becul cu incandescenţă, kinetoscopul, şi a pus în funcţiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraş. Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca „Magicianul din Menlo Park”, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei. Ziua sa de naştere, 11 februarie, a fost proclamată în timpul administraţiei Carter , ”Ziua inventatorilor americani”; (n.11.02.1847).

· 1955: José Ortega y Gasset, filosof spaniol (n. 1883).
* 1964: Maria Antonescu (n. 3 noiembrie 1892, Calafat – d. 18 octombrie 1964, București) a fost fiica căpitanului Teodor Niculescu și a Anghelinei (Angela) Niculescu.

A fost căsătorită cu ofițerul de poliție Gheorghe Cimbru cu care a avut un fiu bolnav de poliomielită. După decesul soțului a plecat la Paris unde l-a cunoscut pe omul de afaceri Guillaume Auguste Joseph Pierre Fueller, cu care s-a căsătorit la 9 iulie 1919 și de care a divorțat la 26 februarie 1926. La 29 august 1927, s-a căsătorit, pentru a treia oară, cu colonelul Ion Antonescu.^[1]

Șeful Serviciului Secret, Mihail Moruzov, i-a regizat un proces de bigamie^[2] derulat în perioada 1935-1938 în care l-a avut ca avocat pe Mihai Antonescu.

În 1941 a fost numită președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale.

În seara arestării lui Ion Antonescu Radu Lecca s-a prezentat la președinție și i-a propus Mariei Antonescu să se refugieze la Legația germană, dar l-a refuzat. După ora 22 a plecat la Snagov însoțită de Veturia Goga și secretara ei, Domnica Negulescu-Chiriceanu.^[3] La 2 septembrie, anunțându-se că trupele sovietice se apropie de București, la sugestia ofițerilor din cabinetul lui Ion Antonescu, au plecat cu automobilul spre Herculane, dar s-au oprit la Orșova din cauza luptelor dintre militarii români și germani.^[4] În aceste condiții, s-au îndreptat către Târgu Jiu unde au fost găzduite de Natalia Iunian, văduva lui Grigore Iunian.

Tot în această perioadă și tot în Gorj se aflau regele și regina-mamă refugiați la vila de la Dobrița a colonelului Petre Petrescu. Maria Antonescu a trimis reginei o scrisoare prin care-i cerea protecție și să o informeze de soarta mareșalului, dar aceasta i-a răspuns cu brutalitate să nu îndrăznească să se apropie de locul de refugiu

După o săptămână, prefectul județului, col. Theodor Graur^[6], i-a sugerat să părăsească orașul. Însoțită doar de Veturia Goga s-a îndreptat spre Negoiești unde, pe 14 septembrie 1944, în prezența prefectului, a fost arestată fără nicio explicație de doi ofițeri ruși din ordinul generalului Aurel Aldea.^[7] Înainte de arestare i-a încredințat Veturiei Goga suma de un milion lei pentru a-i transmite mamei Mariei Antonescu, dar a pretins că banii i-au fost furați de ruși în trenul cu care se întorcea la București.^[8]

A fost dusă la Târgu Jiu, apoi la Hațeg. A fost reținută 10 zile la Ștefănești, 2 zile la Dobrești și apoi adusă în București, unde a stat o săptămână în aleea Zoe (azi, str. Atena), două luni în str. Benito Mussolini (azi, str. Nicolae Iorga) și încă 4 luni în str. General Manu. În această perioadă a încercat să se sinucidă tăindu-și venele de la ambele mâini. A fost transportată de ruși la Spitalul Elias unde i s-au făcut transfuzii de sânge pentru a fi readusă la viață.

La 18 martie 1945^[9] este trimisă la Moscova și ținută închisă la Lubianka în arest la secret. În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei. Acesta a trimis Lucreției Barbul o scrisoare de felicitare pentru cele constatate.^[10] Autoritățile sovietice și-au exprimat lipsa de interes față de ea, fiind anchetată o singură dată de un general.

Adusă în țară în aprilie 1946 cu al doilea lot Antonescu^[11], a locuit o perioadă la fratele ei, generalul Mărculescu. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia ^[12]. După executarea mareșalului i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina. După tratamente îndelungate a părăsit spitalul având domiciliu obligatoriu la mama ei.

A fost ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison unde i s-a permis să-și vadă mama, la Văcărești, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea. În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască - CE”, condusă de Radu Lecca.

Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani^[13]. În acest timp boala de inimă s-a agravat. A cerut permisiunea unui concediu medical pentru a fi internată într-un spital. La intervenția Lucreției Barbul, membră a grupului de direcție al Consiliului de Patronaj,^[14], mama lui Gheorghe Barbul, a fost trimisă la spitalul doctorului Theodor Burghele unde a beneficiat de tratament alimentar deosebit și a primit îngrijiri dintre cele mai atente. După ieșirea din spital a mai cerut o prelungire a concediului medical, dar nu i s-a aprobat și s-a întors în Bărăgan.

Starea de sănătate s-a agravat, dar nu a mai avut permisiunea de a părăsi domiciliul obligatoriu. La începutul anului 1964 a fost transportată în stare de comă la Spitalul Fetești. Din cauza condițiilor sanitare precare a fost expediată cu aprobarea Miliției Fetești la Spitalul ASCAR din București. După o săptămână este transportată la Spitalul Colțea unde profesorul Basil Theodorescu a încercat să o salveze după cel de-al treilea infarct pe care îl făcuse.

A decedat la 18 octombrie 1964

Maria Antonescu

Căsătorită cu	Ion Antonescu Mormântul Mariei Antonescu la cimitirul Bellu

· 1973: Leo Strauss, filosof germano-american (n. 1899)

· 1980: A murit Teodor Mazilu, scriitor, unul din cei mai originali autori de comedie ai teatrului românesc postbelic. Piesele sale, jucate frecvent şi cu succes, dezvăluiau un univers al patologiei morale (“Proştii sub clar de lună”, “Ipocrizia răzbunării”); (n.11.08.1930).

· 1980: Katherine Anne Porter, scriitoare americană
* 1981: Alfred Gong (născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina

Alfred Gong

* 1982: Alexandru Boldur, născut pe 23 [sau 25] februarie 1886, la Chișinău, decedat pe 18 octombrie 1982, București a fost licențiat în drept, istorie și arheologie.

A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (bacalaureat, 1906); Universitatea din Petersburg (licențiat în drept, 1910); Institutul de Arheologie, cu brio; în 1911 — asistent la Facultatea de Drept a aceleiași universități, în 1916 — magistrat în drept public; în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului; în 1921 — profesor la Universitatea din Crimeea, apoi la Facultatea Muncitorească din Moscova.

Dorul de Basarabia l-a adus acasă în 1927 — conferențiar de istorie a românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a Universității din lași; în 1932 - profesor agregat; în 1937 - titular la aceeași catedră; în 1938 se transferă la Iași. În 1943 - ‘46 - director al Institutului de Istorie A.Xenopol din Iași.

A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate istorice. Are multe pagini dedicate Chișinăului.

Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici basarabeni. Cunoștea șase limbi străine.

Operă:

La Basarabie et Ies relations russo-roumaines, Paris, 1927;
Istoria relațiunilor ruso-române politice, 1928;
Unirea - analiza psihologică a evenimentelor 1918 — 1928, (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) Editura TIMPUL, Chișinău, 2016
Imperialismul rusesc în Balcani;
Statutul internațional al Basarabiei, 1938;
Muzica în Basarabia, 1940
Romanii si stramosii lor in Istoria Transnistriei, 1943;
Istoria Basarabiei — București, Editura Victor Frunză, 1992;
Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
Expediția de la Prut din 1711 (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 1), Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
Basarabia Românească (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) , Editura TIMPUL, Chișinău, 2016.

Alexandru Boldur

· 1983: A murit la Targu Mures, Romulus Guga, poet, prozator şi dramaturg (n. la 2 iunie 1939, Oradea ). NOTĂ: unele surse menţionează ca dată a morţii sale 17 octombrie 1983.

· 1984: Henri Michaux, pictor belgian (n. 1899)

· 1995 - A încetat din viaţă actorul italian Franco Fabrizi, cu peste 150 de roluri. Reputaţia sa se datorează colaborării cu Federico Fellini („Escrocii”, „Doamne şi domni”, „Ginger şi Fred”)

· 2001 - A murit Philippe Clevenot, actor francez de cinema si de teatru (n.1942).

· 2002: A murit lingvistul Iancu Fischer, profesor la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti. A fost membru fondator şi, ulterior, preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din România; (n. 1923).

* 2008: Gheorghe Pavelescu (n. 18/31 martie 1915, Pianu, Alba - d. 17 octombrie 2008, Sibiu) a fost un etnolog și folclorist român, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină. Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia.

Gheorghe Pavelescu s-a născut în satul Purcăreți din Pianu, Alba, o localitate cu veche tradiție păstorească, la 18/31 martie 1915. A urmat studiile primare în satul natal, studiile gimnaziale la Sebeș, liceale la Orăștie și universitare la Cluj și București. A fost licențiat în filozofie (specializarea Sociologie rurală, filozofie și estetică literară) al Universității din Cluj (1940). La nici 30 de ani devine doctor în trei domenii diferite, sub conducerea unor somități ale culturii românești: doctor în sociologie și estetică (1942), cu Dimitrie Gusti, doctor în filozofia culturii (1942), cu Lucian Blaga, și doctor în etnografie și folclor (1945), cu Romulus Vuia. Toate titlurile poartă calificativul "Magna cum laude".

A ocupat de timpuriu posturi universitare, a fost director al Secției de Artă Populară a Muzeului Național de Artă și Arheologie din București, apoi director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Urmează o perioadă de 20 de ani în care profesorul Pavelescu, din cauza condițiilor politice, își desfășoară activitatea în învățământul de cultură generală, predând la școlile din Sebeșul de Jos, Săliște și Cisnădie. Din 1972 revine în mediul universitar, fiind profesor la Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu. În 1980 se pensionează, dar în 1992 își reia activitatea didactică la Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu. Activitatea profesorului Gheorghe Pavelescu este sintetizată astfel de etnologul Ion Taloș:

“

Cine vede azi cele aproximativ 200 de lucrări publicate de profesorul Gheorghe Pavelescu, fără a cunoaște biografia întortocheată a autorului lor, va crede că d-sa a fost permanent angajat în serviciul cercetărilor de cultură populară, fără hiatusuri și fără probleme. Dar oare n-a fost așa? Căci profesorul Gheorghe Pavelescu și-a exercitat meseria de cercetător și la școala elementară, ca la universitate. Mai mult, în acele condiții dificile, folclorul a reprezentat sprijinul moral și speranța specialistului că va recuceri cele pierdute. Acest om ales, generos, constituie un strălucit exemplu despre faptul că onoarea și munca pot învinge dificultățile vieții și pot aduce satisfacții care le fac mai mult sau mai puțin uitate.

”

Gheorghe Pavelescu a fost între puținii elevi ai lui Lucian Blaga care au atins secolul XXI. A avut o biografie extrem de strânsă de cea a filozofului născut la Lancrăm. Ca elev, învățase pe de rost versurile din cele cinci volume blagiene apărute până atunci, uimindu-și profesorii.^[1] Ca student, a frecventat cursul de Filozofia culturii al lui Lucian Blaga, apoi a devenit doctorandul său. G: Pavelescu este și primul care a salutat într-un articol de ziar numirea lui Lucian Blaga la Universitatea din Cluj.^[2] În calitatea sa de elev al lui Blaga, Gheorghe Pavelescu rememorează “discuțiile fără cuvinte” purtate cu marele filozof român, încheiate mereu cu urarea lui Blaga, "Toate cele bune!":

“

Îi cunoșteam bine felul său de a fi și-i respectam tăcerea. De aceea ne plimbam uneori timp îndelungat fără să ne spunem nici un cuvânt. Colegii mă ironizau adesea pentru discuțiile noastre fără cuvinte. Dar, la sfârșitul unor astfel de tăceri, Blaga termina întotdeauna cu o spovedanie care era ca un fel de concluzie a ceea ce gândise între timp.^[3]

”

Asemenea discuții, în care Blaga pomenea despre Leo Frobenius, Ludwig Klages, Edgar Daqué, Mahatma Gandhi, Hugo Marti, Rainer Maria Rilke și alții, pe care i-a cunoscut personal sau numai prin intermediul unor conferințe, aruncă noi lumini asupra orizontului său cultural.^[2] Având ca subiect de doctorat Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Gheorghe Pavelescu atrage interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul acestuia în redactarea tezei. „Cu Blaga nu m-am mai întâlnit decât la 31 octombrie 1942, ziua susținerii tezei. Toți colaboratorii lui Lucian Blaga mărturisesc faptul că filozoful le-a modificat traseul științific sau literar. Gheorghe Pavelescu stăruie asupra acestui aspect, arătând că Lucian Blaga a fost, în timpul activității sale didactice, “un model unic”

Opera:

Mana în folclorul românesc (1944), lucrare premiată de Academia Română în 1946.
Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni (1945).
Cercetări folclorice în sudul județului Bihor (1945).
Studii și cercetări de folclor (1971).
Balade populare din sudul Transilvaniei (1971).
Folclor satiric din Mărginimea Sibiului (1971).
Cântecele dorului. Antologie de lirică populară (1997).
Lucian Blaga și Sibiul (1998).
Mihai Eminescu și Sibiul (1998).
Studii de etnografie și folclor (1998).
Magia la români. Studii și cercetări despre magie, descântece și mană (1998).
Lucian Blaga. Evocări și interpretări, 2003.

* 2009: Ovidiu-Tiberiu Mușetescu (n. 15 septembrie 1955, București - d. 18 octombrie 2009, București) a fost un politician român, membru al Partidul Social Democrat și ministru al Privatizării în Guvernul Năstase, în perioada 2001-2003.
Tiberiu-Ovidiu Mușetescu a absolvit în 1981 Academia de Studii Economice, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. Între 1974 și 1990 a parcurs toate treptele, de la muncitor la director adjunct la FAUR SA.
Ovidiu Mușetescu suferea de cancer, iar cu o săptămână înainte de a muri s-a întors de la Viena și s-a internat la Spitalul Elias pentru a fi împreună cu familia.

· 2009: A murit Ion Cojar, regizor, actor și profesor român; (n. 1931). Ion Cojar (n. 9 ianuarie 1931, Recaș, județul Timiș, d. 18 octombrie 2009, București), profesor român de actorie de metodă, cercetător, regizor de teatru și, ocazional, actor de film. El este fondatorul școlii românești de actorie de metodă.

Ion Cojar a schimbat vechiul mod de înțelegere a actoriei în România, când actorul era învățat cum să joace teatru, să se prefacă, să interpreteze, să imite sau să mimeze trăiri, emoții sau personaje, cu unul nou care obligă actorii, regizorii și profesorii să creeze circumstanțele în care se poate naște adevărul de viață, iar actorul/actrița să treacă pe scenă sau la filmări prin procese realist-psihologice autentice, la finalul cărora să fie schimbat(ă) în mod real și personal ca om, astfel încât spectatorii să poată urmări procesele vieții, să poată înțelege și crede ceea ce văd și aud, să poată empatiza cu actorii.^[4]

Ion Cojar a argumentat că pentru a face un rol autentic, procesele psiho-emoționale ale actorului, odată cu vorbele sale, mișcările corpului și modificările fiziologice, care sunt rezultatele acelor procese, nu trebuie să fie anticipate, deoarece în acest fel ele ar fi ancorate în idei preconcepute și nu ar fi noi si autentice, și, de asemenea, nu trebuie să fie controlate în mod conștient, deoarece nu ne putem observa propriile procese în timp ce ele au loc fără a le întrerupe.^[4]

În viața de zi cu zi niciodată nu știm ce urmează să se întâmple sau cum urmează să ne comportăm sau ce urmează să spunem în interacțiunea cu cineva, ci doar încercăm să schimbăm ceva în acea persoană pentru a ne atinge obiectivul. În același mod, actorul, într-o anumită situație de viață și cu o anumită psihologie care au fost asumate anterior, urmărește să schimbe ceva în mod real în partenerul său pentru a-și atinge obiectivul (obiectivul personajului său pe care și l-a asumat anterior), fără a anticipa vreun obstacol, avântându-se în necunoscut și oferindu-și libertatea de a greși. Iar toate lucrurile care i se vor întâmpla pe parcurs, de la emoții la mișcări ale corpului la vorbe, vor veni în mod organic, fără a fi controlate în mod conștient sau anticipate, și în acest fel vor fi autentice, așa ca în viața de zi cu zi, iar astfel spectatorii vor înțelege și vor crede ceea ce vor vedea și auzi și vor empatiza cu actorul.^[4]

Ion Cojar a argumentat de asemenea că putem ști cu siguranță că actorul nu se preface sau că nu joacă teatru, ci trece printr-un proces autentic atunci când vedem schimbări organice instantanee în culoarea și textura feței sale, ca atunci când sângele îi inundă instantaneu vasele în momente importante, deoarece aceste transformări sunt imposibil de mimat.^[4]

Ca profesor și cercetător la UNATC, călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, Ion Cojar a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de veche școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru.^[4] Ion Cojar spus mereu că „arta actorului nu are nimic in comun cu teatrul” ^[5], afirmație ce a devenit marca sa.

Actorii profesioniști care au fost formați prin metoda pedagogică a lui Cojar tind să folosească în procesele lor de creație o metodă actoricească derivată din cea anterioară. Una dintre fostele lui studente, Luminița Gheorghiu, a câștigat premiul asociației criticilor de film din Los Angeles (Los Angeles Film Critics Association Award) pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar cu rolul din filmul Moartea domnului Lăzărescu (2005).^[6] Profesorul Mircea Gheorghiu, un alt fost student al lui Ion Cojar, este considerat^{[de cine?]} a fi principalul continuator al metodei sale pedagogice în arta actorului.^[7]^[8]

În paralel cu dezvoltarea metodei sale, Ion Cojar a susținut un sistem de învățământ în care studentul să nu fie învățat sau modelat de către profesor, ci-n care mediul de studiu să fie unul de laborator de experimentare și autocunoaștere, de despecializare și de eliberare de preconcepțiile dobândite în familie, școală și societate, un mediu în care studentul să-și conștientizeze și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic.^[4]

La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată „O poetică a artei actorului”, publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998.

Ca regizor de teatru, Ion Cojar a susținut de asemenea că spectatorii, pentru a empatiza la modul total cu ceea ve văd și aud, nu trebuie să aibă niciun indiciu sau impresia că asistă la un spectacol de teatru, ci la o situație autentică sau un eveniment autentic de viață. A urmărit să realizeze spectacole de teatru care, în mod paradoxal, să nu arate deloc a spectacole, la care spectatorii să nu găsească absolut niciun element care să le indice că asistă la un spectacol de teatru și nu la un eveniment de viață real

Ion Cojar a fost căsătorit cu actrița Raluca Zamfirescu. Actrița Irina Cojar este nepoata lor.

Ion Cojar

· 2011: A murit la Bucuresti, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator, autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist; (n.23 august 1924, Bucuresti). A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ianuarie 1993 – ianuarie 1994) și al Institutului de Cultură din Veneția. A fost cel mai prolific dramaturg român, scriind peste 140 de piese de teatru si a fost un protejat al regimului comunist. Înainte de ’89, a fost unul dintre puţinii scriitori studiat în şcoală încă din timpul vieţii.

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Ap și Evanghelist Luca; Sf Mc Marin cel Bătrân

· În calendarul romano-catolic: (†) Sf. Luca, evanghelist

· Alaska Day este o sărbătoare legală în Alaska

· Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. Din 2006, 18 Octombrie a fost declarată Ziua Europeană împotriva Traficului de Persoane și se observă în toate statele membre UE. Din cauza numărului mare de victime și a vulnerabilităților din România, ne dorim să luăm parte la această zi, concentrându-ne pe creșterea nivelului de conștientizare a problemei și pe crearea unui mesaj comun pentru a preveni acest tip de crimă organizată în țara noastră. Înțelegerea dimensiunii acestei probleme în România a dus la dorința de a crește implicarea societății civile. Cu ocazia Zilei Europene împotriva Traficului de Persoane, în afară de conștientizare, ne dorim să încurajăm pe toată lumea să se implice, oferind un cadru și resursele necesare pentru a face acest lucru. Fiecare sector al societății are acțiuni specifice pe care le poate face și va primi materialele necesare pentru acest lucru, prin dezvoltarea de parteneriate strategice în comunități locale și la nivel național. Noi te încurajăm și pe tine să faci ceva în privința asta. Alătură-te tuturor celor care pe 18 Octombrie vor fi o voce a celor oprimați și ajută la abolirea traficului de persoane.

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

joi, 17 octombrie 2019

Asistent de regie

Regie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz