MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

VINERI 4 OCTOMBRIE 2019

PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, prieteni!

Să mulțumim Domnului că ne-a arătat și astăzi lumina zilei și să-L rugăm să ne ocrotească de cel rău! Doamne ajută-ne!

Toate cele bune!

ISTORIE PE ZILE 4 Octombrie

Evenimente

·         610:  Heraclius  (n. cca. 575 –  d. 11 februarie  641), il răstoarnă de la putere  pe imparatul  bizantin Focas şi devine împăratul Imperiului Roman de Rasarit (domnind intre anii 610 – 641). A  introdus limba  greaca ca limbă oficială a imperiului. In  anul 608  el şi tatăl său, Heraclius cel Bătrân, exarhul Africii, a condus cu succes o revoltă împotriva  nepopularului uzurpator Focas. Heraclius I (n. 575 – d.11 februarie 641), a fost împărat al Imperiului Roman de Rasarit (Bizantin) pana la 11 februarie 641. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene. In anul 608 el şi tatăl său, Heraclius cel Bătrân , exarhul Africii, a condus cu succes o revoltă împotriva nepopularului uzurpator Focas. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată.

·         1209: Otto al IV-lea este încoronat la Roma împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Inocențiu al III-lea. A fost singurul rege din dinastia Welfilor, fiind detronat în anul 1215. Obligat să abdice de Frederik al II-lea, care ii succede la tron, se retrage  la  posesiunile sale private din  Braunscweig, unde a murit în 1218. Otto al IV-lea (n. 1175/1176 — d. 19 mai 1218), unul dintre cei doi rivali Regi ai Germaniei din 1198, singur rege din 1208, Rege al Italiei din 1208 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1209. A fost singurul rege din Dinastia Welfilor, fiind detronat în anul 1215. Obligat să abdice de Frederik al II-lea, care ii succede la tron,se retrage la posesiunile sale private din Braunscweig, unde a murit în 1218.

·         1302: Se incheie un tratat de pace intre Imperiul Bizantin si Republica Venetia, prin care se pune capat razboiului dintre cele doua tari (1296- 1302).

·         1332:  Scrisoare emisă de Cancelaria papală de la Avignon, care atestă existența claselor sociale în Moldova de S–V, menționând "puternicii acelor locuri".

·         1363:  Ia  sfârşit  bătălia de la Lacul Poyang, una dintre cele mai mari  batalii navale de pana atunci, forţele chineze rebele ale lui  Zhu Yuanzhang  înfrângandu-le pe cele ale lui, Chen Youliang.

·         1511: Se constituie  Liga Sfanta de  catre Ferdinand al II-lea de Aragon, Statul Papal şi Republica Veneţiei, împotriva Franţei.

·         1535: Este imprimata   prima editie  completă în limba engleză  a Bibliei (Biblia Coverdale), cu traduceri de William Tyndale şi Miles Coverdale.

·         1582: Papa Grigore al XIII-lea aplică Calendarul gregorian în Italia, Polonia, Portugalia și Spania; 4 octombrie a acestui an devine 15 octombrie.

·         1636:  Armata suedeză învinge armatele  Saxoniei  şi  ale Sfântul Imperiu Roman-German in Bătălia de la Wittstock.

·         1693:  Bătălia de la Marsaglia – trupele piemonteze sunt înfrânte de către francezi.

·         1745: Francisc I, Împărat Romanop-German, soțul Mariei Tereza, este încoronat ca rege la Frankfurt am Main. Francisc I Ștefan de Lorena (în germană Franz I. Stephan von Lothringen), (n. 8 decembrie 1708, Nancy – d. 18 august 1765, Innsbruck), a fost duce al Lorenei (1729-1737), mare duce al Toscanei (1737-1765) și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1745 până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena. Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg.

·         1777: Bătălia de la Germantown – Trupele revolutionare americane  aflate sub comanda lui George Washington, sunt respinse de către trupele britanice conduse  de generalul   William Howe.

·         1824: Mexic adoptă o nouă constituție și devine republică.

·         1830: Se creaza statul Belgia, după separarea  in urma revoltei  din 1830 a teritoriilor din  sudul Regatului Unit al Țărilor de Jos. Populația acestor teritorii  era în mare parte de religie catolică și  s-a revoltat împotriva dominației provinciilor din nordul regatului care erau protestante. Revolta inceputa in  luna august a provocat în câteva săptămâni separarea provinciei Valonia, unde populația vorbea în majoritate valona (franceza), de provinciile din nord în care populația era în mara majoritate flamandă, ceea ce a creat premisele  înființarii Belgiei independente, catolice, burgheze, neutre și oficial francofone, condusă de un guvern provizoriu și un congres național.

·         1848: A apărut săptămânalul cu text bilingv, român şi german, ”Bucovina’’, editat de fraţii Gh. si Alecu Hurmuzaki; (4.10.1848–20.09.1850). Articolul – program publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat   în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc. Ziarul Bucovina, a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc. Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de “Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a ”Daciei Literare”.

·         1853: Turcia declară război Rusiei. Începe războiul Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia, pe de o parte şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe de altă parte. Operaţiunile militare au avut loc la Dunăre, în Transcaucazia, la Marea Baltică şi în Crimeea (unde a fost teatrul principal de război). Rusia a fost infranta, iar Tratatul de Pace a fost semnat la 30 martie 1856 (18 martie 1856 pe stil vechi). Principalele lui prevederi priveau transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul acestei mări fiind interzisa construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel. Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pentru pretențiile sale de dominație a regiunii. De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunare și la gurile ei sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării. Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunarene – Moldova și Valahia – care rămaneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative, instituții care aveau sa fie puse sub supravegherea puterilor victorioase, desființîndu-se astfel protectoratul Rusiei. Turcia era obligată să respecte administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și legislației, comerțului și navigației. De asemenea a fost stabilită convocarea în principate a Divanurilor Ad-hoc (fapt realizat în 1857 la Iași și București) pentru exprimarea dorinței populației asupra unirii și altor principii fundamentale de organizare a statului; (art. 24). Din punct de vedere teritorial, pentru înlăturarea Rusiei de la gurile Dunării, se hotărăște restituirea către Moldova a Județului Ismail din Basarabia țaristă (pană în 1812 acesta fusese parte integrantă a Moldovei).

·         1883: Primul tren Orient-Express, pleacă pe ruta Paris - Varna (Bulgaria).

·         1888:  Germania concesionează construirea căii ferate dintre Haidar Pașa și Izmir.

·         1895: A fost organizat primul turneu de golf, la Newport (Rhode Island).

·         1895: se formează Guvernul lui Dimitrie A. Sturdza în România, imediat după demiterea guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu (3 octombrie 1895). Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833  — d.8 octombrie 1914 ) , om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii  1895- 1909. A fost, de asemenea,  academician si Președintele  Academiei Romane între anii  1882-1884.

·         1895: se constituie societatea petrolieră "Steaua Română", România.

·         1906: Germanul Karl Ludwig Wessler, introduce in salonul sau de la Londra, o noua tehnica in coafura – “parul permanent”.

·         1910: Regele Manuel al Portugaliei  se refugiaza  în colonia britanică  Gibraltar, in urma  unei rascoale  antimonarhice din Lisabona. Se instaleaza un Guvern provizoriu din Lisabona care îşi propune abolirea monarhiei.

·         1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu se inaugurează Studioul Teatrului Național din București, cu "Mușcata din fereastră", piesa lui Victor Ioan Popa.

·         1940: Al doilea război mondial: Întâlnirea dintre Hitler și Mussolini de la Brennero.

·         1943: Al Doilea Război Mondial:  SUA ocupă Insulele Solomon, dupa ce infrang rezistenta trupelor japoneze.

·         1957: Primul satelit artificial, Sputnik I, a fost lansat pe orbita de catre sovietici de pe cosmodromul de la Baikonur. 
Evenimentul a luat prin surprindere Vestul, mai ales specialistii americani care concurau cu URSS la cucerirea spatiului. Satelitul, de aproximativ 80 de kilograme, era dotat cu doua transmitatoare radio, semnalele transmise de acesta pe Pamant permitand obtinerea de informatii deosebite la acea vreme. Programul Sputnik s-a intins pe mai multi ani, in timpul desfasurarii lui sovieticii reusind o alta premiera, pentru ca al doilea satelit lanasat de acestia a transportat in spatiu prima fiinta, cateaua Laika.  Sputnik 1 s-a dezintegrat in momentul revenirii in atmosfera Terrei, la data de 3 ianuarie 1958. 

·         1958:  Este folosit pentru prima data un stimulator cardiac complet implantabil (peacemaker), conceput  de către Wilson Greatbatch, un inventator american.

·         1960:  Statele Unite au lansat în spațiu "Courrier IB", primul satelit folosit în telecomunicații.

·         1963 - The Beatles apar pentru prima oara la showul tv Ready, Steady, Go.

·         1963: În fața Organizației Națiunilor Unite împăratul etiopian Haile Selassie a ținut un discurs în numele Africii în deplină legitimitate (cu câteva săptămâni înainte se înființase Organizația Unității Africane (OUA)). Un pasaj din discurs a fost folosit mai târziu (1976) de către cântărețul și compozitorul jamaican Bob Marley pentru piesa War. Haile Selassie I (Tafari Makonnen Woldemikael; n. 23 iulie 1892 – d. 27 august 1975), denumit de către rastafarieni Haile Selassie (Regele regilor și Lordul lorzilor), împăratul Etiopiei între 1930-1935 și 1941-1974.

·         1965: Papa Paul al VI-lea ajunge la New York, devenind primul suveran pontif care vizitează Statele Unite. Va ține un discurs la ONU, în care va pleda pentru pace, în condițiile escaladării Războiului din Vietnam.

·         1967: Trupele boliviene il captureaza pe revolutionarul marxist Ernesto “Che”Guevara.

·         1969 - Creedence Clearwater Revival ajung nr 1 in State cu Green River.

·         1969 - Abbey Road al celor de la Beatles ajunge nr 1 in Anglia. Este ultimul disc de studio al formatiei. Coperta alimenteaza si mai mult ideea ca Paul este mort. Ordinea componentilor in poza si tot felul de detalii duc cu gandul la un mesaj subliminal.

·         1975 - Pink Floyd ajung nr 1 in Anglia cu Wish You Were Here.

·         1980 - Queen ajung nr 1 in Anglia cu Another One Bites The Dust.

·         1980 - Primul solist Deep Purple, Rod Evans, porneste un turneu folosind numele trupei. Este oprit printr-un ordin judecatoresc.

·         1982:  Sindicatul “Solidaritatea”, primul sindicat liber din  Polonia  comunista, este scos in afara legii.

·         1990: Dezvoltatorul de software Richard Stallman a înființat Free Software Foundation pentru promovarea software-ului liber. Pe data de 27 septembrie 1983, pe grupul de știri net.unix-wizards apărea un mesaj prin care cineva care semna RMS anunța că a început să scrie un sistem de operare compatibil UNIX, numit GNU, pe care îl oferă liber oricui vrea să-l folosească. În 1985, Stallman publică GNU Manifesto, apoi înființează Free Software Foundation iar în 1989 inventează Licența Publică Generală GNU și popularizează termenul copyleft. Richard Matthew Stallman (n. 16 martie 1953, Manhattan, New York, SUA) cunoscut și ca „rms”, este un programator american și un activist pentru software liber. În septembrie 1983 lansează Proiectul GNU orientat către dezvoltarea unui sistem de operare liber compatibil cu UNIX, el a fost inițiatorul și organizatorul principal în cadrul proiectului. Odată cu lansarea Proiectului GNU el inițiază mișcarea pentru software liber, iar în octombrie 1985 creează Free Software Foundation. R. Stallman a fost unul din pionerii conceptului de copyleft și unul din autorii a mai multor licențe copyleft, inclusiv Licența Publică Generală GNU, care este cea mai răspândită licență pentru software liber. Începând cu mijlocul anilor ’90 el își petrece cea mai mare parte a timpului pentru promovarea software-lui liber. Stallman este creatorul și dezvoltatorul mai multor programe larg răspândite cum ar fi Emacs, GCC și GNU Debbuger. El este unul din cofondatorii Ligii pentru Libertatea Programării în 1989.

·         1993 - Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a aprobat aderarea României ca membru cu drepturi depline al organismului European

·         1993: Criza constitutionala din Rusia – La Moscova , tancurile deschid focul asupra clădiriia parlamentului rus , în timpul unei demonstranţii împotriva preşedintelui Boris Elţîn.

·         1996 - Van Halen anunta ca noul solist este Gary Cherone (ex. Extreme)

·         2000: Văduva lui John Lennon, Yoko Ono, a inaugurat într-o zonă de la periferia orașuluiTokio, primul muzeu consacrat în exclusivitate legendarului component al formației Beatles. Muzeul conține cca 130 de obiecte care au aparținut marelui cântăreț, între care și un jurnal, care conține poezii și schițe.

·         2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații are un nou director în persoana lui George Maior, un politician român, membru al PSD. Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui României Traian Băsescu, este numit director al Serviciului de Informații Externe român.

·         2010: Accidentul de la uzina de aluminiu din Ajka (vestul Ungariei) s-a soldat cu cel puțin 9 persoane decedate și 122 rănite. Lichidul toxic a ajuns în Dunăre pe data de 7 octombrie 2010, poluând considerabil apele fluviului.

Nașteri

* 1626: Richard Cromwell (n. 4 octombrie 1626 – d. 12 iulie 1712) a fost cel de-al doilea Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei. Fiind al treilea fiu al lui Oliver Cromwell i-a urmat acestuia, deoarece frații săi Robert și Oliver au murit înaintea morții tatălui lor.

Richard a fost Lord Protector mai puțin de nouă luni, între 3 septembrie 1658 și 25 mai 1659.

Richard Cromwell

Părinți Oliver Cromwell Elizabeth Cromwell[*]  Frați și surori Henry Cromwell[*] Bridget Cromwell[*] Frances Cromwell[*] Elizabeth Claypole[*] Mary Cromwell, Countess Fauconberg[*]  Căsătorit cu Dorothy Maijor Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei. În funcție 3 septembrie 1658 – 25 mai 1659 Precedat de Oliver Cromwell Succedat de Consiliul de Stat al Angliei, Scoției și Irlandei

* 1633: Anthon Ulrich (4 octombrie 1633 – 27 martie 1714) a fost duce de Brunswick-Lüneburg și a domnit asupra subdiviziunii Wolfenbüttel a ducatului din 1685 până în 1702 împreună cu fratele său, și singur din 1704 până la moartea sa.

Anthon Ulrich

Anthon Ulrich a fost al doilea fiu al lui August al II-lea de Brunswick-Lüneburg; el a studiat la Universitatea din Helmstedt. După decesul tatălui său în 1666, fratele mai mare, Rudolf August, a devenit duce. În 1685, Rudolf l-a făcut pe Anton Ulrich co-regent cu drepturi egale. Rudolf August nu prea era interesat de guvernare și a lăsat cele mai multe decizii în mâinile fratelui său.

În timp ce Hanovra și Lüneburg s-au situat de partea împăratului Leopold I în Războiul Succesiunii Spaniole, Anthon Ulrich a decis să intre într-o alianță cu Franța. Ca urmare, Hanovra și Lüneburg au invadat Principatul de Wolfenbüttel în martie 1702; Anthon Ulrich a fost aproape capturat în timp ce călătorea din Wolfenbüttel la Braunschweig. Din ordinul împăratului, Anthon Ulrich a fost detronat ca duce împotriva protestelor fratelui său și Rudolf Augustu a rămas singurul conducător, în timp ce Anthon Ulrich a plecat în Saxa-Gotha. În aprilie 1702, Rudolf Augustu a semnat un tratat cu Hanovra și Lüneburg la care mai târziu Anthon Ulrich a aderat și el.

După moartea fratelui său în 1704, Anthon Ulrich a preluat din nou guvernarea. El a continuat să stabilească diferite dispute cu Hanovra, până s-a ajuns la un acord final între cele două principate surori în 1706.

În 1709, Anthon Ulrich s-a convertit la romano-catolicism însă a garantat supușilor săi că acest lucru nu va influența guvernarea sa. A murit la Schloss Salzdahlum, pe care el l-a construit în 1714, și a fost succedat de fiul său cel mare, August Wilhelm.

Anthon Ulrich s-a căsătorit cu Elizabeth Juliana, fiica lui Frederick, Duce de Schleswig-Holstein-Sønderburg-Nordborg, în 1656. Ei au avut următorii copii care au atins vârsta adultă:

• augustus Frederick (1657–1676)
• Elizabeth Eleanore Sophie (1658–1729), căsătorită cu Johann Georg, Duce de Mecklenburg-Mirow și Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen
• Anne Sophie (1659–1742), căsătorită cu Karl Gustav de Baden-Durlach
• Augustu Wilhelm (1662–1731), Duce de Brunswick-Lüneburg
• Augusta Dorothea (1666–1751), căsătorită cu Anton Günther II, Conte de Schwarzburg-Sondershausen-Arnstadt
• Henrietta Christine (1669–1753), stareță de Gandersheim
• Ludwig Rudolf (1671–1735)

Anthony Ulrich, Duke of Brunswick-Wolfenbüttel

Portret de Christoph Bernhard Francke Tată August al II-lea de Brunswick-Lüneburg Mamă Dorothea de Anhalt-Zerbst

* 1809: Albert (Frederick Henry Albert^[2]; germană Friedrich Heinrich Albrecht; 4 octombrie 1809 – 14 octombrie 1872) a fost colonel general prusac. Albert a fost al cincilea fiu și cel mai mic copil al regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei și a reginei Louise de Mecklenburg-Strelitz.

Părinții lui au fugit în Prusia de Est după ocuparea Berlinului de către Napoleon. Doi dintre frații mai mari ai lui Albert au fost: Frederic Wilhelm al IV-lea, rege al Prusiei din 1840 până în 1861 și Wilhelm I, rege al Prusiei în perioada 1861 - 1888 și împărat german din 1871 până în 1888.

Prințul Albert

Prințul Albert al Prusiei

Părinți Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei[1] Louise de Mecklenburg-Strelitz  Frați și surori Wilhelm I al Germaniei Prințul Carol al Prusiei Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei Prințesa Alexandrine a Prusiei Charlotte a Prusiei Prințesa Louise a Prusiei  Căsătorit cu Prințesa Marianne a Olandei Rosalie von Rauch (morganatic) Copii Charlotte, Prințesă de Saxa-Meiningen Prințul Albert Prințesa Elizabeth Alexandrina, Ducesă William de Mecklenburg-Schwerin William, Conte de Hohenau (morganatic) Bernhard, Conte de Hohenau (morganatic)

* 1841: Maria Sofia de Bavaria (4 octombrie 1841 - 19 ianuarie 1925) a fost ultima regină a Regatului celor Două Sicilii. A fost una din cei zece copii ai Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și ai Prințesei Ludovika de Bavaria. A fost sora mai mică a împărătesei Sisi a Austriei care s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph I.

Maria Sofia și soțul ei în 1859.

Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Căsătoria prin procură a avut loc la Munchen la 9 ianuarie 1859; prințul Luitpold al Bavarie (viitorul regent) l-a reprezentat pe mire.

La 13 ianuarie Maria s-a urcat în tren până la Viena - unde s-a întâlnit cu sora ei împărăteasa Elisabeta - apoi prin Trieste la bordul unei nave a ajuns la Bari unde a fost așteptată de socrul ei regele Ferdinand al II-lea, deja foarte bolnav, de Ducele de Calabria soțul ei, de cei nouă frați vitregi și de regina Maria Tereza, a doua soție a regelui, care conducea familia inclusiv pe prințul moștenitor cu autoritate prin impunerea ideilor sale ultra-conservatoare.

Ducele de Calabria era un tânăr interesat doar de opere de pietate și de viețile sfinților, nu vorbea germana în timp ce soția sa nu vorbea italiana. Suferind de fimoză n-a putut consuma căsătoria timp de mulți ani.

După câteva luni, după decesul regelui, soțul ei a devenit regele Francisc al II-lea al celor Două Sicilii iar Maria regină la vârsta de 17 ani însă rămasă sub autoritatea soacrei. Anul următor, regatul celor Două Sicilii a fost invadat de armata lui Giuseppe Garibaldi. Maria a devenit sufletul rezistenței în timp ce armatele soțului ei, depășite, s-au refugiat la Gaeta.

Apelul la cumantului ei, împăratul austriac Franz Joseph I, foarte nepopular după înfrângerea de la Solferino și Magenta în fața armatelor împăratului Napoleon al III-lea care l-au sprijinit pe regele Victor Emanuel al II-lea al Sardiniei, a rămas fără efect în ciuda eforturile depuse de frații și surorile lui.

Familia regală a urmat corpul diplomatic și nunțiul papal și s-a închis în fortăreața de la Gaeta. Ziarele au denumit-o pe Maria "eroina de la Gaeta" în timp ce Victor Emanuel al II-lea, care spre deosebire de Francisc nu avea remușcări pentru invadarea statelor papale, a fost proclamat rege al Nepolelui apoi al Italiei.

Regatul celor Două Sicilii a fost anexat noului regat al Italiei în urma unui referendum iar familia regală a celor Două Sicilii a trebuit să caute un refugiu în ceea ce a mai rămas din Statele Papale.

Maria Sofia de Bavaria

În timpul exilului la Roma, Maria s-a îndrăgostit de un ofițer al gărzii papale, Armand de Lawayss, și a rămas însărcinată. S-a retras la casa părinților ei, la Possenhofen, unde consiliul familiei a decis ca ea să nască în secret pentru a preveni un scandal. La 24 noiembrie 1862, Maria Sofia a născut o fiică^[1], Daisy de Lavaysse, la mănăstirea St. Ursula din Augsburg. Copilul a fost dat imediat familiei Lawayss.

Maria Sofia a trebuit să promită că n-o să-l mai vadă niciodată pe Armand, lucru care a afectat-o profund.^[2] În ultimii ani ai vieții a suferit de depresie, despre care se crede că are rădăcini în acest eveniment din viața ei.

Un an mai târziu, la sfatul familiei, Maria Sofia i-a mărturisit soțului ei aventura. După un timp relația celor doi s-a îmbunătățit. Francisc a suferit o operație în urma căreia a reușit să consume căsătoria iar Maria a rămas însărcinată pentru a doua oară, de data asta cu soțul ei.

La 24 decembrie 1869, după zece ani de căsătorie, Maria Sofia născut o fiică, Maria Cristina Pia. Mica prințesă s-a născut în aceeași zi cu mătușa ei, împărăteasa Elisabeta, care i-a devenit nașă. Din păcate, copilul a trăit numai trei luni și a murit la 28 martie 1870. Maria Sofia și soțul ei nu au mai avut alți copii.

În 1870 Roma a căzut în fața forțelor italiene și regele și regina au plecat în Bavaria. Regele a murit în 1894. Maria Sofia a trăit la Munchen apoi a plecat la Paris unde a prezidat curtea Bourbon în exil. Au existat zvonuri că a fost implicată în asasinarea regelui Umberto I al Italiei în 1900 în speranța că va destabiliza noul stat al Italiei.

În timpul Primului Război Mondial, Maria Sofia a fost activă de partea Imperiului german și Austro-Ungariei în războiul lor cu regatul Italiei.

Maria Sofia a murit la Munchen în 1925. Din anul 1984 rămășițele ei se odihnesc alături de cele ale soțului și fiicei ei la biserica Santa Chiara din Neapole.

Maria Sofia de Bavaria

Maria Sofia de August Riedel, c.1860. Părinți Maximilian Joseph, Duce de Bavaria Prințesa Ludovika de Bavaria  Frați și surori Ducesa Elena de Bavaria Mathilde Ludovika, Ducesă de Bavaria Ducesa Sophie Charlotte de Bavaria Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria Karl Theodor, Duce de Bavaria Duke Ludwig Wilhelm in Bavaria[*] Elisabeta, împărăteasa Austriei  Căsătorită cu Francisc al II-lea Copii Prințesa Maria Cristina Pia

* 1862: Traian Găiseanu (n. 4 octombrie 1862 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Traian Găiseanu ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Brigăzii 9 Artilerie, șef de stat major al Corpului V Armată sau comandant al Comandamentului Trupelor Destinate Locurilor Întărite.^[3][4][5][6]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 12 Infanterie, în perioada 14/27 august - 24 decembrie 1916/7 ianuarie 1917

Traian Găiseanu

comandant al Diviziei 12 Infanterie În funcție 1916 - 1916 Monarh Ferdinand I Prim-ministru Ion I. C. Brătianu Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1882 - 1884) Școala Superioară de Război Activitate Gradul Sublocotenent (1884) Locotenent (1887) Căpitan (1893) Maior (1899) Locotenent-colonel (1906) Colonel (1910) General de brigadă (1914)[1] A comandat 1916 - comandant al Diviziei 12 Infanterie Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916) Decorații și distincții Decorații Ordinul Coroana României (1912) Ordinul Virtutea Militară (1905) Ordinul național „Steaua României” (1915)

* 1881: George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova - d. 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie) a fost un inovator, inventator, om de știință și inginer român.

A pus baza teoriei sonicității care permite folosirea compresibilității lichidelor (sau fluidelor în general) pentru a transmite putere prin vibrații (oscilații), prin folosirea modelelor matematice existente în domeniul electricității. Compresibilitatea lichidelor este în general ignorată în manualele de fizică deoarece pentru majoritatea aplicațiilor practice efectul lor este neglijabil iar complexitatea includerii lor ar fi prea mare pentru efectul minor pe care îl au. I-au fost refuzate primele brevete in America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile inventiile tocmai datorita teoriei incompresibilitatii lichidelor ^{[necesită citare]}.

A aplicat teoria sonicității în dezvoltarea mai multor invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără și un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turația acesteia și primul schimbător de viteze automat. A participat activ la construcția de avioane englezești, tip Bristol^[1], înainte de Primul Război Mondial. În acest context, la 29 martie 1920, renumitul ziar "The Times" publica: "Vice Mareșalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibrații), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ținutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu și dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deținut supremația peste germani în aer, așa cum am făcut-o"^{[necesită citare]}.

A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România - printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, ^[2] Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol I).

În contul lui Gogu Constatinescu figurează circa 400 de brevete de invenție, parte patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate. Un mic calcul ne arată că de la apariția primei invenții (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), a fost realizat câte un brevet la mai puțin de 2 luni ^{[necesită citare]}.

Cu toate că opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabilă, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare, iar pe de altă parte puținelor publicații referitoare la aceasta. Astfel, primul volum publicat în 1918 la Londra, într-un număr limitat de exemplare, a fost declarat secret de către guvernul Marii Britanii, din cauza explicațiilor pe care le avea noua teorie în domeniul armelor și mijloacelor de război^{[necesită citare]}.

Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea ilustrului nostru compatriot, s-a încercat umplerea golului de informare privind realizările sale prin apariția a trei lucrări semnificative:„Inventeurs de genie. Gogu Constantinescu.”, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 2006, „Tratat de Teoria Sonicității”, (600 pagini) și „Integrala Invențiilor” (4 volume, peste 2000 pagini), Editura Performantica a Institutului Național de Inventică, Iași 2006 (lucrări apărute cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică).

Recunoașterea lui Gogu Constantinescu pe plan internațional este atestată printr-un tablou publicat de revista britanică „The Graphic” în anul 1926, în care sunt prezentate ilustre personalități științifice ale vremii, începând cu Einstein, Edison, Kelvin, Gogu Constantinescu (primul pe rândul al doilea), Rutherford, Marie Curie etc.

Pionierii pe calea progresului. De la stânga la dreapta și de sus în jos: Einstein, Kelvin, Alexander Graham Bell, Edison, Joseph Lister, Oliver Lodge, Gogu Constantinescu, Marconi, Ch. Parsons, J.J. Thomson, James Dewar, William Ramsay, D. Wright, Donald Ross, Marie Curie, Ernest Rutherford, Joseph Larmor

Domeniile atinse de geniul lui Gogu Constatinescu au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea menționăm o mică parte:

• A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părți ale Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la Expoziția Universală din Paris din 1900 și hotelul "Black Bear" din Basle din 1903. A construit primul pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906, a consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări și fisurări), a realizat cupola minaretului Moscheii din Constanța etc., cu toată opoziția fostului său profesor, Anghel Saligny.^{[necesită citare]}
• A elaborat „Teoria Sonicității” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune).
• A construit un sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spațiul lăsat de palele elicelor acestora.^{[necesită citare]}
• A materializat primul tun sonic.^{[necesită citare]}
• A proiectat și construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, o cutie de viteze automată, pentru automobile și locomotive, fără ambreiaj și roți dințate, bazată pe efectul inerțial al maselor în mișcare.^{[necesită citare]}
• A gândit primul Hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruși.^{[necesită citare]}
• A demonstrat efectul termic al sonicității prin realizarea primului calorifer sonic.^{[necesită citare]}

George Constantinescu

* 1895: Elefterie Sinicliu (n. 4 octombrie 1895, Echimăuți, Orhei - d. secolul al XX-lea) a fost un tehnician agronom și om politic român din Basarabia, membru în Sfatul Țării.
* 1895: Joseph Frank Keaton, cunoscut sub pseudonimul Buster Keaton (n. 4 octombrie 1895 – d. 1 februarie 1966), a fost un actor și regizor american de film. Celebru pentru filmele sale mute și pentru expresia sa stoică și imperturbabilă, a fost poreclit „Marele Chip de Piatră”^[1] fiind considerat „omul care n-a râs niciodată”.^[2]

Keaton a fost plasat pe locul șapte în clasamentul celor mai mari regizori din toate timpurile alcătuit de revista Entertainment Weekly.^[3] În 1999, Institutul American de Film l-a plasat pe Keaton pe locul 21 în clasamentul celor mai mari actori din toate timpurile. Criticul Roger Ebert a scris despre „perioada extraordinară [a lui Keaton] dintre 1920 și 1929, [când] a muncit fără întrerupere la o serie de filme care au făcut din el, se poate spune, cel mai mare actor-regizor din istoria filmului.”^[1] Un sondaj mondial realizat de Sight & Sound în 2002 a plasat filmul Generalul pe locul 15 în clasamentul celor mai bune filme din istorie. În acest clasament au mai apărut trei alte filme ale lui Keaton: Ospitalitatea noastră, Sherlock, Jr. și Navigatorul

Buster Keaton

Părinți Joe Keaton[*] Myra Keaton[*]  Căsătorit cu Natalie Talmadge (c. 1921; div. 1932) Mae Scriven (c. 1933; div. 1936) Eleanor Norris (c. 1940–66) Copii 2 Afișul filmului scurt Convict 13 (1920)   Afișul filmului mut Go West (1925)

* 1917: Luis Antonio Carniglia (4 octombrie 1917 în Olivos – 22 iunie 2001 în Buenos Aires) a fost un fotbalist și antrenor argentinian. El a jucat ca atacant la Boca Juniors în anii 1930, dar e mai mult cunoscut pentru perioada de antrenorat de la Real Madrid prin anii 1950.
* 1934: Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București - d. 8 aprilie 2016, București) a fost un actor român, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică

S-a născut la București, pe 4 octombrie 1934, și a fost singurul copil al părinților săi. În cartea de identitate este Iorgu Albulescu - numele ales de tatăl său, Vasile Albulescu. În certificatul de naștere este Constantin Albulescu - numele nașului, iar în viața de zi cu zi este Mircea Albulescu - numele ales de mama sa.^[2]

Tatăl său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski.^[3] Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la Biserica Bărăția, unde a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind ortodox, asemeni tatălui.^[2]

S-a căsătorit la vârsta de 22 ani cu Maria^[4] și în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat în anul 2007. Actorul are și un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul nepotului său, a învățat engleză și să lucreze pe calculator, având propria pagină de web.^[5] Actorul a făcut școala primară la Liceul „Sfântul Andrei", unde, la acea vreme, predau călugări din Germania și se învăța intens limba germană. Această educație l-a ajutat să aibă înclinație către ordine și disciplină.^[2]

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.^[6]

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației” (2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.” ^[7]

Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.^[7]

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinți, 1975, Revanșa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul șarpelui, 1981, Mania, 1977, Șapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii și ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995).^[8]

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Tinerețe fără tinerețe, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghițitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plătește, 1986), Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).^[8]

Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.^[9]

Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima dată și vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.^[7]

Este membru al Uniunii Ziariștilor și doctor în arte. În perioada 30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit "Ordinul Meritul Cultural" și "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.^[10]

În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București, printre studenții săi numărându-se: Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Hărăbor și Dragoș Bucur.^[10]

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani.^[11]

La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu".

Filmografie:

• Mitrea Cocor (1952)
• Nepoții gornistului (1953)
• Răsare soarele (1954)
• Desfășurarea (1954)
• Alarmă în munți (1955)
• Pasărea furtunii (1957)
• Dacii (1967)
• Moartea lui Joe Indianul (1968)
• Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
• Game pentru televiziune (1968)
• Vin cicliștii (1968)
• Columna (1968) - dublaj de voce Tiberius
• Canarul și viscolul (1969)
• Neînfricații (1969) - Șeful Agiei
• Sentința (1970)
• Prea mic pentru un război atât de mare (1970)
• Animale bolnave (1970)
• Mihai Viteazul (1971)
• Printre colinele verzi (1971)
• Săgeata căpitanului Ion (1972)
• Trenul blindat (1972)
• Der Seewolf- Lupul mărilor (1972)
• Bariera (1972)
• Puterea și adevărul (1972)
• Șapte zile (1973)
• Trei scrisori secrete (1974)
• Tatăl risipitor (1974)
• Dincolo de nisipuri (1974) - Che Andrei
• Capcana (1974)
• Zile fierbinți (1975)
• Actorul și sălbaticii (1975) - Friedmann
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
• Cursa (1975)
• Ultima noapte a singurătății (1976)
• Dincolo de pod (1976)
• Tufă de Veneția (1977)
• Prețul succesului (1977) - comisarul Braun
• Revanșa (1978)
• Pentru patrie (Serial TV) (1978) - col. Mihail Cerchez
• Mânia (1978)
• Ediție specială (1978)
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Drumuri în cumpănă (1978) - țăranul Octavian Borcea
• Brațele Afroditei (1978)
• Avaria (1978)
• Nea Mărin miliardar (1979) - banditul care a răpit fata
• Vacanță tragică (1979)
• Mihail, cîine de circ (1979)
• Un om în loden (1979)
• Cumpăna (1980)
• Artista, dolarii și ardelenii (1980)
• Ancheta (1980)
• Semnul șarpelui (1980)
• Capcana mercenarilor (1981)
• Orgolii (1982) - laborantul Anania
• Înghițitorul de săbii (1982)
• Cucerirea Angliei (1982)
• Viraj periculos (1983)
• La capătul liniei (1983) - Crișan
• Dragostea și revoluția (1983)
• Amurgul fântânilor (1984)
• Horea (1984) - Xavierus Vaida
• Lansarea (1984)
• Ziua Z (1985)
• Trenul de aur (1986)
• Noi, cei din linia întâi (1986)
• Punct și de la capăt (1987)
• Cuibul de viespi (1987)
• Anotimpul iubirii (1987)
• Cale liberă (1987)
• Totul se plătește (1987)
• Cântec în zori (1987)
• Flăcări pe comori (1988)
• Dreptatea (1989)
• Momentul adevărului (1989)
• Vreme trece, vreme vine (1989) - scurtmetraj, regia: Octavian Branzei
• Portret anonim – autor necunoscut(1989) -- (nedifuzat)
• Călătorie de neuitat (1989)
• Misiunea (1989)
• Serenadă pe Dunăre (1989)
• Rămânerea (1990)
• Fără drept de corespondență (1990)
• Drumul câinilor (1991)
• Capul de rățoi (1992)
• Mandroid (1993) - Doctor
• Rosenemil - O tragică iubire (1993) - Directorul
• Trahir (1993) - Ministrul strain
• Cel mai iubit dintre pământeni(1993)- detinutul-gardian "Grecul"
• Somnul insulei (1994)
• Ultimul mesager (1994)
• Le travail de furet (1994)
• Le passage (1994)
• Craii de Curtea Veche (1995)
• Scrisorile prietenului (1995)
• Ochii care nu se văd (1996) - Iancu (filmat în perioada decembrie '89 - 1995)
• Semne în pustiu (1996)
• Detectiv fără voie (2001)
• Tandrețea lăcustelor (2002) - Iorgu
• Al matale, Caragiale (2002)
• 18:36 (2003)
• Căsătorie imposibilă (2004) - Fane Bancorex
• Ticăloșii (2007)
• Tinerețe fără tinerețe (2007)
• O legendă vie (2007) - narator
• Fetele Marinarului - serial TV (2008)
• Căpșuni în aprilie (2009)
• Zi că-ți place de Valentin Nicolau, docufiction TVR, regia Cornel Mihalache (2014)
• Ana (2014)
• Omulan! (2015) - Dumnezeu (voce)
• Aniversarea / Confesiunea (2015) - Radu Maligan

Teatru:

Spectacole de absolvență în cadrul I. A. T. C.:

• Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki;
• Alexei în Tragedia optimistă de Vsevolod Vîșnevski;
• Tudor în Furtună în munți de Laszlo și Deszo Jenia, Căsuța de la marginea orașului de Alexei Arbuzov.

Teatrul „Bulandra” din București:

• Cloșca în Horia de Mihail Davidoglu, regia: Dan Nasta, 1956
• Kostiumov în Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, regia: W. Siegfried, 1956
• Electricianul în Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu, regia: W. Siegfried, 1957
• File în Omul care aduce ploaia de Richard Nash, regia: Liviu Ciulei, 1957
• Lopahin în Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia: Marietta Sadova, 1958
• Mihai Roznovanu în Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian, regia: Dinu Negreanu, 1959
• Bocu în Întoarcerea de Mihai Beniuc, regia: Ion Olteanu, 1960
• Walter în Un strugure în soare de Lorraine Hansberry, regia: Lucian Pintilie, 1961
• Horațiu în O singură viață de Ionel Hristea, regia: Lucian Pintilie, 1962
• Balthasar în Comedia erorilor de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu, 1963
• Egist în Orestia de Eschil, regia: Val Mugur, 1964
• Nicolas d’Eu în Victimele datoriei de Eugène Ionesco, regia: Crin Teodorescu, 1968
• Regele George al III-lea în Nebunia regelui George de Alan Bennett, regia: Alexandru Darie și Petre Bokor, 2004

Teatrul de Comedie din București:

• Achile în Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia: David Esrig, 1965
• Horațiu în Șeful sectorului suflete de Alexandru Mirodan, regia: Moni Ghelerter, 1966
• Dacian în Capul de rățoi de G. Ciprian, regia: David Esrig, 1966
• Voievodul Basarab în Croitorii cei mari din Valahia de Alexandru Popescu, regia: Lucian Giurchescu, 1969. Acest spectacol a fost jucat și la Ploiești, în regia lui Emil Mandric.
• Uria Schaley în Dispariția lui Galy Gay de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1969
• Ligurio în Mandragora de Niccolò Machiavelli, regia: Dinu Cernescu și Mircea Albulescu, 1970
• Bucătarul în Mutter Courage de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1972
• Buffalo Bill în Buffalo Bill și indienii de Arthur L. Kopit, regia: Lucian Giurchescu, 1973

Teatrul Național „I. L. Caragiale din București:

• Lupii de BOUREANU, RADU
• Danton în Danton de Camil Petrescu, regia: Horea Popescu, 1974
• Lord Hastings în Richard al III-lea de William Shakespeare, regia: Horea Popescu, 1976
• Raoul în Cavoul de familie de Pierre Chesnot, regia: Sanda Manu, 1980
• Cherea în Caligula de Albert Camus, regia: Horea Popescu, 1981
• Agamemnon în Ifigenia de Mircea Eliade, regia: Ion Cojar, 1981
• Evens în Marea de Edward Bond, regia: Horea Popescu, 1987
• Ilie Candrea în Capcana de Platon Pardău, regia: Anca Ovanez Doroșenco, 1989
• Arscott în Cine are nevoie de teatru de Timberlake Wertenbaker, regia: Andrei Șerban, 1990
• Sir în Cabinierul de Ronald Harwood, regia: Ion Cojar, 1991
• Regele ondinelor în Ondine de Jean Giraudoux, regia: Horea Popescu, 1994
• Miron în De Crăciun după Revoluție de Virgil Tănase, regia: Virgil Tănase, 1994, 1995
• Bill Rice în Cabotinul de John Osborn, regia: Alice Barb, 1996
• Bernardo Guy în Numele trandafirului de Umberto Eco, regia: Grigore Gonța, 1998
• Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Ion Cojar, 1998
• Farfuridi în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Alexandru Tocilescu, 2000
• Prințul Abrezcov în Cadavrul viu de Lev N. Tolstoi, regia: Gelu Colceag, 2001
• Andy Ladd în Scrisori de dragoste de Albert Ramsdell Gurney, regia: Mircea Cornișteanu, 2001
• Generalul în Legenda ultimului împărat de Valentin Nicolau, regia: Alice Barb, 2002
• Papură-Vodă în Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Dan Tudor, 2006
• Firs, bătrân lacheu în Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010
• Profesorul în Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia: Alexander Morfov, 2011

Teatru TV:

• Castelul pălărierului, regia Dan Puican^[12]
• Casa de piatră, regia Lucian Pintilie;
• S-a întâmplat în București, regia Lidia Ionescu;
• În așteptarea zorilor, realizator Nicolae Motric;
• Iulius Fucik, regia Nicolae Motric;
• Un caz ciudat, regia Nicolae Motric;
• Sabia lui Damocles, regia Petre Sava Băleanu;
• Piața Ancorei, regia Nicolae Motric;
• Un copil ca tine, regia Iosif Bata;
• Ucigașii, regia Iosif Sava Băleanu;
• Sisif și moartea, regia Cornel Todea;
• Tamerlan, regia Lidia Ionescu;
• Volpone, regia Lidia Ionescu;
• Vizită pe o mică planetă, regia Cornel Todea;
• Chestie de metodă, regia Radu Miron;
• Un joc neobișnuit, regia Nicolae Motric;
• Furtuna, regia Letiția Popa;
• Pe 40 metri UMF, regia Nicolae Motric;
• Perla și stridia, regia Cornel Todea;
• Andersen, regia Ion Barna;
• Pană de automobil, regia Nicolae Motric;
• Seară de toamnă, regia Cornel Todea;
• Moartea lui Bessie Smith, regia Cornel Todea;
• Accidentul, regia Ion Barna;
• Subprefectul, regia Letiția Popa;
• Fum, regia Letiția Popa;
• Patima fara sfarsit, regia Cornel Todea;
• Michelangelo, regia Sanda Manu;
• Șase personaje în căutarea unui autor, regia Letiția Popa;
• Trandafirul alb, regia Tudor Eliad;
• Promoteu, regia Dinu Cernescu;
• Caligula, regia Horea Popescu;
• Cum ajunge cineva om politic, realizator Constantin Dicu;
• Capul de rățoi, regia Constantin Dicu;
• Pluta meduzei, regia Nae Cosmescu;
• Patima de sub ulmi, regia Dinu Cernescu;
• Don Carlos, regia Eugen Todoran;
• Don Juan sau dragostea pentru geometrie, regia Eugen Todoran;
• Profesionistul, regia Horea Popescu.

Teatru radiofonic:

• Madona, de Tudor Mușatescu
• Trenurile mele, de Tudor Mușatescu - Nacu
• Croitorii cei mari din Valahia, de Alexandru Popescu, 1994
• Huhurezul, de Giovanni Maria Cecchi, 1996
• Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway, 1996
• Bădăranii de Carlo Goldoni, 1999
• Alunecând într-o prună, de Sânziana Popescu, 2000
• Omul și balena, de Dan Tărchilă, 2002
• Ieri după Shakespeare sau Visul unui președinte de Pușa
• Roth, 2007

Regizor:

• Întâlniri, de Horia Lovinescu, Teatrul de Comedie, București, 1971
• Mandragora, de Niccolò Machiavelli, în colaborare cu Dinu Cernescu, Teatrul de Comedie, București, 1970
• Victimele datoriei, de Eugène Ionesco, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, 1990
• Ultima oră, de Mihail Sebastian, în colaborare cu Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național, București, 2003

Beletristică:

Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991–1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998–2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune.

Poezie

• Vizite, București: Cartea Românească, 1985, 167 p.
• Pajura singurătăți; ediție ilustrată de Marcel Chirnoagă. București: R.A.I. “Coresi”, 1994, 104 p.
• Fluture în lesă de aur, versuri și proză, București: R.A.I. “Coresi”, 2002, 192 p.
• Clanțe, București: Editura Coresi, 2005
• Ultimele noduri..., Iași: Ars Longa, 2010, 142 p.
• Pardon, 80; ilustrații de Eduard Rudolf Roth. București: Tracus Arte, 2015, 160 p.

Proză

• Bilete de favoare, București: R.A.I. “Coresi”, 1996, 205 p.
• Baraka, bunii mei… (publicistică), București: Editura Eminescu, 1998^[13]
• Bazar sentimental, versuri și proză, București: Cartea Românească, 2000

Mircea Albulescu

Mircea Albulescu (sept 2011) Părinți Vasile Albulescu Olga Tempinski Copii Matei Mircea Albulescu și Ion Besoiu.

* 1942: Jóhanna Sigurðardóttir (API: /jouːhanːa 'sɪːɣʏrðartouʰtɪr/) (n. 4 octombrie 1942, Reykjavík) este o politiciană islandeză, prim ministru al Islandei între 2009 și 2013, în fruntea unei coaliții social-democrate-ecologiste. Anterior a fost ministru pentru probleme sociale și securitate socială, între 1987–1994 și 2007–2009. Din 1978 a fost membră a parlamentului Islandei, Althing, pentru Reykjavík. A fost realeasă de opt ori consecutiv. La 1 februarie 2009 a devenit prima femeie prim-ministru din istoria Islandei, fiind simultan primul șef de guvern al lumii care este lesbiană declarată.

Jóhanna Sigurðardóttir a fost căsătorită cu Þorvaldur Steinar Jóhannesson,lucrător de bancă (născut în 1944), cu care a avut doi copii (născuți în 1972 și 1977). Ulterior, ea a divorțat și trăiește cu o parteneră de viață, scriitoarea și scenarista Jónína Leósdóttir (născută în 1954), mama unui copil dintr-o căsătorie precedentă. Cuplul de femei s-a unit printr-o uniune civilă în anul 2002. La 28 iunie 2010, în urma extinderii statutului de căsătoriți și la cuplurile homosexuale, uniunea civilă a devenit căsătorie oficială.

Jóhanna Sigurðardóttir

Căsătorită cu Torvaldur Johannesson (divorțată) Jónína Leósdóttir Copii Two sons (b. 1972 and 1977), one stepson (b. 1981) Prim-ministru al Islandei În funcție 1 februarie 2009 – 23 mai 2013 Președinte Ólafur Ragnar Grímsson Precedat de Geir Haarde Succedat de Sigmundur Davíð Gunnlaugsson Ministru al afacerilor sociale și al securității sociale În funcție 24 mai 2007 – 1 februarie 2009 Prim-ministru Geir Haarde Precedat de Magnús Stefánsson (Afaceri sociale) Siv Friðleifsdóttir (Sănâtate și securitate socială) Succedat de Ásta Ragnheiður Jóhannesdóttir În funcție 8 iulie 1987 – 24 iunie 1994 Prim-ministru Þorsteinn Pálsson Steingrímur Hermannsson Davíð Oddsson Precedat de Alexander Stefánsson

* 1943: Marian Nistor (n. 4 octombrie 1943 Fâlfani^[3]) este un cântăreț și compozitor de muzică ușoară românească și în același timp fondatorul, solistul și conducătorul trupei Savoy

Marian Nistor este originar din satul Fâlfani, comuna Stolnici, Argeș, unde s-a născut în anul 1943.^[2] A urmat școala generală în București, oraș în care s-a mutat la vârsta de 5 ani împreună cu familia. După cursurile elementare la Școala Specială de Muzică nr. 1 - unde a fost coleg cu Benone Sinulescu - a studiat la Liceul de artă Dinu Lipatti din capitală, unde a fost coleg cu naistul Gheorghe Zamfir la clasa profesorului Fănică Luca. În timpul satisfacerii stagiului militar la Timișoara ca transmisionist, a cântat atât ca solist instrumentist, cât și cu formația de chitare^[5].

A urmat înființarea propriei trupe alături de Ionel Samoilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită "Stelele 23" (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ. Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy^[4] la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile muzicale.

A fost căsătorit de 3 ori^[6], prima dată la vârsta de 25 ani cu Rodica Berceanu (18 ani), cea cu care a avut singurul său copil - Radu Nistor și de care a divorțat aproape 8 ani mai târziu^[7].

Este intr-o o relație de 16 ani cu Dorina Paraschiv Nistor - "Tudorița", relație începută la o emisiune a lui Aristide Buhoiu^[8] s-a căsătorit cu aceasta în 1999.^[9].

Actual se află, în situația de a se descurca cu o pensie mica și cu ceea ce-i mai revine din drepturile de autor ale compozițiilor care l-au făcut cunoscut în deceniul 8^[10].

În anul 2010, compozitorul a intrat în conflict cu o serie de maneliști, pe care îi acuză că i-au preluat melodia „Fă-mă Doamne, o lacrima!“ fară a-i cere acordul^[10]. Un episod similar s-a petrecut în 2012 cu solistul trupei Generic - Dan Ciotoi, în legătură cu melodia "Domnișoară, domnișoară..."^[11].

În 2011 cântărețul a primit titlul de cetățean de onoare al localității natale, comuna Stolnici

Odată începută epoca de la "Constantin Tănase", formația Savoy a colaborat cu Ansamblul UTC. Formația s-a lansat cu prelucrări folclorice.^[12]

În peste 40 de ani de când Marian Nistor este pe scenă, a avut peste 10.000 de spectacole. Adesea se afla în prim-plan prin voce, chitară, improvizații și iscusite ritornele la nai.

Creativ, acesta s-a sprijinit permanent pe două elemente: cântecul popular (prelucrat prin manieră și sound specific) și, versurile pieselor - alese din marea poezie națională clasică și contemporană transpusă muzical cu har și respect, în șlagăre nemuritoare. A compus pe versuri de Eminescu (Vino în amurg; Lasă lumea ta), Octavian Goga (Cântecele mele; Crăiasa apelor), Eugen Frunză, Zaharia Stancu, Vasile Alecsandri, Panait Cerna (Cântecul voinicului), Mircea Dinescu (Grâu păzit de maci), Victor Eftimiu, George Țărnea, Șt. O. Iosif, Ana Blandiana, Macedonski (Noapte de mai), Ion Minulescu, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Marin Sorescu^[4], George Bacovia (Adio, pică frunza), Ion Lotreanu (Domnișoară, domnișoară; Eu sunt ca viața – lacrimă și cânt), Corneliu Vadim Tudor (Mulțumesc, iubită mamă; Într-un sat de pescari; Vorbește-mi de dragoste; Fidelitate), Adrian Păunescu (Iertările; Floare la rever). Cu Grigore Vieru (Până la lacrimi) a avut o colaborare îndelungată. A avut și are multe prelucrări folclorice, conform stilului anilor respectivi.^[4].

A cântat alături de muzicieni de prim rang ai muzicii ușoare românești, în șlagăre nemuritoare: Mirabela Dauer (Frunza mea albastră, pe versuri de Radu Stanca; Adio, pică frunza; Mulțumesc, iubită mamă), Angela Similea - Prințesa Savoylor - (solista cu care a colaborat cel mai mult - 15 ani - și căreia i-a scris și cele mai multe melodii)^[13], Margareta Pâslaru, Marina Voica, Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Corina Chiriac și alți artiști din generația mai tânără.

Deși formația Savoy a fost desființată în anul 1992, conducătorul acesteia compune și interpretează și astăzi sub titulatura de Savoy, împreună cu actuala soție, Dorina. Amândoi au scos mai multe compilații ce păstrează sound-ul original^[4], având împreună 15 albume^[8].

Până în vara anului 2011 artistul colaborase la 44 albume

Discografie:

• 1975- Iscălitura de lumină
• 1977- Lied cu fluturi
• 1979- Anotimpuri
• 1981- Haiducul
• 1983- Apa trece, pietrele rămân
• 1985- Eu sînt ca viața
• 1986- Floarea Dorului
• 1988- Ultimul romantic I
• 1988- Ultimul romantic II
• 1989- Garoafă albă
• 1991- Fă-mă, Doamne, o lacrimă
• 1992- Biblia și pușca
• 1993- Visul(Cristinei)
• 1994- Domnișoară, domnișoară
• 1995- Scrisoare pe o frunză de tutun
• 1999- Biblia și pușca

* 1943: Mick Jackson (n. 4 octombrie 1943, Grays, Anglia) este un regizor englez. A câștigat Premiul Emmy pentru cea mai bună regie cu filmul Temple Grandin.

Mick Jackson

* 1944: Ion Vartic (n. 4 octombrie 1944, Sibiu) este eseist, teatrolog, critic și istoric literar român.

Biografie:

• Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967).
• Doctor în litere cu teza Ibsen și teatrul modern (1988).
• Debut absolut în revista „Tribuna” (1968), cu un eseu despre Radu Stanca.
• Membru al grupării literare „Echinox”.
• Animator al grupării „Ars Amatoria”. A îngrijit rubrica Dosar a revistei „Apostrof”.
• Profesor de literatură comparată și teoria dramei la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, respectiv la Facultatea de Litere și la Facultatea de Teatru și Televiziune.
• Subsecretar de stat în Ministerul Culturii în echipa ministerială a lui Andrei Pleșu (1990-1992).
• Director general al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (2000-2010).

Volume:

• Spectacol interior. Eseuri critice, Cluj, Ed. Dacia, 1977
• Radu Stanca. Poezie și teatru, București, Ed. Albatros, 1978
• Modelul și oglinda, București, Ed. Cartea Românească, 1982
• Ibsen și „teatrul invizibil”. Preludii la o teorie a dramei, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1995
• Cioran naiv și sentimental, Cluj, Biblioteca „Apostrof”, 2000, 2002, 2011 - Polirom, ediție revăzută și adăugită
• Clanul Caragiale, Cluj, Biblioteca „Apostrof”, 2002
• Bulgakov și secretul lui Koroviev. Interpretare figurală la Maestrul și Margareta, Iași, Ed. Polirom & Biblioteca „Apostrof”, 2004, 2006

Ion Vartic

* 1946: Susan Abigail Sarandon (născută Tomalin; n. 4 octombrie 1946)^[1] este o celebră actriță americană, laureată a premiului Oscar. Este cunoscută de asemenea și pentru activismul social și politic.

Susan Sarandon

Susan Sarandon în 2008 Căsătorită cu Chris Sarandon (1967–1979) Copii 3 (1 cu Franco Amurri; 2 cu Robbins)

* 1947: Nobuo Kawakami (n. 4 octombrie 1947) este un fost fotbalist japonez.
* 1948: Mihai Baltă este un fost deputat român în legislatura 2000-2004 și în legislatura 2012-2016 ales în județul Botoșani pe listele partidului PSD. În legislatura 2000-2004, Mihai Baltă a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO, Republica Columbia și Regatul Hașemit al Iordaniei iar în legislatura 2012-2016 el a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Suediei și Republica Slovacă. Mihai Baltă este inginer de electrotehnică și maestru de șah.

* 1948: Linda Marie Edwards-McMahon (n. 4 octombrie 1948) este directorul general executiv (CEO) al companiei World Wrestling Entertainment, Inc.(WWE) și soția președintelui WWE Vince McMahon.

Linda este membră a Consiliului Director al WWE încă din 1980 și este persoana căreia i se datorează în mare parte dezvoltarea și creșterea vânzărilor la produsele licențiate WWE. Este puternic implicată în acțiunile de caritate desfășurate de compania în care activează.

Linda este o absolventă a East Carolina University și este licențiată în pedagogie. A devenit director executiv al companiei în anul 1994, în timpul scandalului steroizilor în care a fost implicată promoția de wrestling WWE.

Linda McMahon

Căsătorită cu Vince McMahon (c. 1966) Copii Shane Stephanie

* 1952: Florin Mocănescu (n. 4 octombrie 1952 Râncaciov, Dâmbovița) este inginer petrolist, expert în domeniul petrolier, coautor a numeroase brevete de invenție pentru industria petrolieră de-a lungul unei cariere de peste 35 de ani, și actualmente conduce propria firmă de consultanță în domeniul explorare de petrol și gaze.

A terminat școala primară în satul Râncaciov, județul Dâmbovița (1959-1967) după care a urmat Liceul nr. 1 din Târgoviște (1967-1971 - fostul liceu de fete Carabela). Primii trei ani din studiile sale superioare i-a petrecut în București la Institutul de Petrol și Gaze, Facultatea Forajul Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor de Țiței și Gaze iar ultimii doi ani la Ploiești prin mutarea Institutului (1971-1976). Aici și-a predat lucrarea de diplomă cu tema “ Stimularea sondelor prin acidizare “, aceasta fiind notată cu notă maximă, obținând astfel calificarea de Inginer foraj extractiv.

Între anii 1976 și 1989 este inginer producție responsabil cu monitorizarea producției, diagnosticarea și stabilirea de programe pentru îmbunătățirea peformanței exploatării sondelor și zăcămintelor. A condus proiectul de reabilitare a zăcământului Strîmbu printr-un proces de injecție de apă ce a însemnat creșterea factorului final de exploatare de la 22 de procente la 36%. Anul următor a fost resposabil pentru managementul zăcămintelor la fostul trust de extracție Pitești după care este responsabil cu producția și operarea la Schela Găești.

Începând cu 1992, următorii 10 ani îi petrece ca principal responsabil cu producția și operarea la SNP Petrom dar și cea a zăcămintelor Petrom din afara țării. Din 2002 până în 2004 acesta preaia răspunderea pentru producția și operarea în cadrul întregii companii Petrom după care începe a coordona activitățile de producție, proiecte și inginerie la OMV Petrom.

În anul 2007 pune bazele propriei firme de consultanță în domeniul petrolier, mai exact în activitatea de explorare de petrol și gaze.

A introdus în Petrom tehnologiile de fisurare și control al nisipului folosind tehnologii de la primii trei furnizori de servicii din lume. A înființat Baza de operații speciale Câmpina, transformând-o în cea mai modernă bază din Europa cu cei mai buni ingineri romani și cele mai moderne echipamente.

De asemenea, indroduce și generalizează în Petrom pompajul cu cavitație progresivă, prima instalație de cogenerare pentru combustia subterană de la Suplac, reușește să pună în practică sistemul închis de separare și tratare a țițeiului și face posibilă prima instalație de workover cu telecomandă din companie.

A unul dintre cei mai importanți promotori ai investițiilor în proiectele de modernizare Petrom și ai dezvoltării companiei prin îmbunătațirea eficienței de lucru fiind implicat în evaluarea și descoperirea de noi tinere talente în cadrul organizației.

Florin Mocănescu

* 1952: Viorel Filimon (n. 4 octombrie 1952, Ploiești) este un antrenor român de tenis de masă.

* 1955: Aurică Popescu (n. 4 octombrie 1955) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Gorj pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, senatorul Aurică Popescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Elenă.

* 1955: Franco Picco (n. 4 octombrie 1955, Vicenza, Italia) este un pilot de motociclete italian, specializat în rally raid.

Participant la Raliul Dakar din anii '80 (cel mai bun rezultat locul 2 în '88 ș i'89), are două victorii în Raliul Faraonilor (1986 și 1990).

* 1955: Jorge Alberto Francisco Valdano Castellanos (n. 4 octombrie 1955) este un fost fotbalist și antrenor argentinian de fotbal, de asemenea și fost manager general al clubului Real Madrid.

* 1956: Rodin Traicu (n. 4 octombrie 1956^[1]) este un inginer român, deputat social-democrat în Parlamentul României, ales în legislatura 2012-2016.^[2][3] Începând cu luna mai a anului 2012, ocupă funcția de secretar de stat în Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, având în sarcină coordonarea sectoarelor energetic, resurse minerale, industrie de apărare, relația cu parlamentul, relația cu sindicatele

Rodin Traicu

* 1956: Christoph Waltz (API: /valts/; n. 4 octombrie 1956, Viena, Austria) este un actor austriac, cel mai bine cunoscut pentru rolul standartenführerului Hans Landa din filmul Inglourious Basterds, pentru care a câștigat Cel mai Bun Actor la Festivalul de Film de la Cannes, BAFTA, Globul de Aur, Screen Actors Guild și Premiul Academiei Americane de Artă Cinematografică pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2009. Acest ultim premiu l-a primit din nou patru ani mai târziu și pentru rolul dr. King Schultz din filmul Django Unchained.

Christoph Waltz a studiat actoria la Seminarul Max Reinhardt din Viena și la Institutul de Teatru și Film Lee Strasberg din New York. A început ca actor de teatru, jucând la Schauspielhaus Zürich, la Burgtheater în Viena și la Salzburg Festival, după care a jucat în producții de televiziune. În 2000, a regizat primul său film TV, Wenn man sich traut. În filmul lui Quentin Tarantino din 2009, Inglourious Basterds, Waltz a jucat rolul standartenführerului Hans Landa „vânătorul de evrei”. Pentru acest rol, a primit premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes 2009 și a fost lăudat de critici și de public. În 2009, a obținut numeroase distincții pentru acest rol, cum ar fi Premiul Cercului Criticilor de Film din New York pentru cel mai bun actor în rol secundar,^[1] Premiul Societății Criticilor de Film din Boston,^[2] Premiul Asociației Criticilor de Film din Los Angeles,^[2] Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar^[3] și Premiul Sindicatului Actorilor de Film. În cele din urmă, a primit și Premiul Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor în rol secundar la cea de-a 82-a ediție a acestor premii.

Christoph Waltz

Waltz la Premiile Oscar, 7 martie 2010 in Hollywood, CA Părinți Johann Waltz[*] Elisabeth Urbancic[*]  Căsătorit cu Judith Holste

* 1961: Zoran Vulić (n. 4 octombrie 1961, Split) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist croat.

* 1965: George Michael „Micky” Ward, Jr. (n. 4 octombrie 1965,^[1] Lowell, Massachusetts, SUA), poreclit uneori Irish Micky Ward, este un fost boxer profesionist american, fost campion WBU. Este cunoscut mai ales datorită celor trei lupte cu Arturo Gatti. În anul 2010 a fost lansat un film biografic inspirat de cariera sa, The Fighter, în care rolul său a fost interpretat de Mark Wahlberg. Micky este fratele vitreg mai mic al lui Dicky Eklund, alt fost boxer profesionist.

* 1966: Dănuț Păle (n. 4 octombrie 1966, Crângeni, Teleorman, România) este un deputat român, ales în 2016.

* 1967: Isaac Liev Schreiber (n. 4 octombrie 1967) este un actor de film și teatru, producător de film, regizor și scenarist american. A devenit cunoscut la sfârșitul anilor 1990 - începutul anilor 2000, prin apariția în câteva filme mainstream, printre care trilogia de filme horror Scream, Phantoms, The Sum of All Fears, X-Men Origins: Wolverine, Salt, Taking Woodstock și Goon.

Liev Schreiber

Schreiber în 2012 Căsătorit cu Naomi Watts  Copii 2

* 1969: Ozana Barabancea (n. 4 octombrie 1969, București^[1]) este o profesoară de canto și solistă română de jazz, personalitate TV și membră a juriului show-urilor de televiziune Splash! Vedete la Apă^⁠(en)[2] și Te cunosc de undeva!, difuzate pe Antena 1. Este o artistă ce abordează genuri diverse, având însă un punct comun: muzica. Deși inițial a fost cântăreață de operă, este cunoscută și pentru show-urile de jazz susținute. A făcut parte din distribuția musicalului Chicago, precum și a filmului Supraviețuitorul (în regia lui Sergiu Nicolaescu)^[3] și a jucat în diverse seriale

Activitate:

• Artist liric la Opera Națională Română (din 1987)
• Coordonator vocal Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București (din 2004)
• Coordonator vocal la Teatrul de stat de Operetă (2007)
• Participă la diverse festivaluri de gen cu ansamblul „Tinerimea Română” (1998, 2006)
• Turnee în Italia, Germania, Grecia, Thailanda, Japonia, Slovenia
• Participă la festivalurile de jazz din Iași, Craiova, Brașov, Constanța, București, Alba Iulia
• Roluri în filmele „Lucia di Lammermoor” (1994) și „La Urgență” (2006)
• A cântat în fața împărătesei Japoniei (1999), prințului Iordaniei (2006) și prințesei Thailandei (2003)
• A colaborat cu Marius Pop, Mircea Tiberian, Ovidiu Lipan Țăndărică, Marius Mihalache, Horia Brenciu, Sorin Terinte, Maurice du Martin, Garbis Dedeian, Carmen Rădulescu, Monica Anghel
• A ținut cursuri de canto pentru Ilinca Goia,Ștefan Bănică Jr., Loredana, Silviu Biriș, Monica Davidescu, Aurelian Temișan, Maia Morgenstern.

Ozana Barabancea

* 1970: Robert Șerban (n. 4 octombrie 1970, Turnu Severin) este un scriitor român. Din 1990 trăiește în Timișoara.

Este scriitor, jurnalist, editor și om de televiziune. Realizator și moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă (TVR Timișoara), redactor al revistei Orizont, editorialist al revistei 24 FUN, publicist comentator la Banatul Azi. Lucrează la Aquatim, pe postul de consilier.

Licențiat al Facultății de Arte și Design, secția Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Vest Timișoara (2011), și licențiat al Facultății de Construcții, Universitatea Politehnica Timișoara (1995). 

Volume:

• Firește că exagerez (poezie), Editura Excelsior, Timișoara, 1994;
• Odyssex (poezie), Editura Marineasa, Timișoara, 1996;
• Piper pe limbă (interviuri), Editura Brumar, Timișoara, 1999;
• Pe urmele marelui fluviu/Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, poezie și proză), volum bilingv (romana si germana), Editura Fundației Pro, București, 2002;
• Timișoara în trei prieteni (poezie), Editura Brumar, Timișoara, 2003;
• Cartea roz a comunismului (coautor, memonalistica), Editura Versus, Iași, 2004;
• A cincea roată (interviuri), Editura Humanitas, București, 2004;
• Barzaconii/ Anus dazumal (proză, volum bilingv), Editura Hartmann, Arad, 2005;
• Cinema la mine-acasă (poezie), Editura Cartea Românească, București, 2006;
• Athenee Palace Hotel (coautor, teatru), Editura Brumar, 2007;
• Ochiul cu streasina (publicistică), Editura Tritonic, 2007;
• O căruță încărcată cu nimic/ Ein karren beladen mit nichts (poezie, coautor), Editura Brumar, 2008;
• Heimkino, bei mir (poezie), Pop Verlag, Germania, 2009;
• Moartea parafină (poezie), Editura Cartea Românească, 2010;
• Narațiunea de a fi. Robert Șerban în dialog cu Șerban Foarță, memorialistică, București, Editura Humanitas, 2013;
• Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2014;
• Timișoara. [20] Artiști ai Generației ’80, critică de artă, Timișoara, Fundația Interart Triade, 2015;
• Puțin sub linie, poezie, București, Editura Cartea Românească, 2015;
• Livius Ciocârlie. Uneori îmi vine să râd. Dialoguri de Robert Șerban, Timișoara, Editura Brumar, 2015; 
• Vorbesc în gând, cu voce tare, interviuri, București, Editura Casa de Pariuri Literare, 2016;
• Scriitori la poliție (volum coordonat), povestiri, Iași, Editura Polirom, 2016;
• La Tolce Vita. Robert Șerban în dialog cu Marcel Tolcea, Timișoara, Editura Univerității de Vest, 2016.

Antologii:

• Cartea roz a comunismului, memorialistică, Iași, Editura Versus, 2004;
• Colocviul Tinerilor Scriitori, ediție de Dan Mircea Cipariu, Timișoara, Ed. Brumar, 2006;
• Antologia poeziei românești la zid, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2006;
• Odă la Vodă, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2007;
• Cartea cu bunici, coord. Marius Chivu, București, Editura Humanitas, 2007;
• Voices of Contemporary Romanian Poets, ed. Dan Brudașcu, Editura Sedan, 2007;
• Top 22, coord. Wolfgang Kuhn, Austria, Edition Aramo, 2007;
• Scriitori pe Calea Regală, coord. Dan Mircea Cipariu, Timișoara, Editura Brumar, 2008;
• Iz Novije Rumunnske Poezije, ed. Pavel Gătăianțu, Fond Europa, Novi Sad, 2009;
• Prima mea beție, coord. Gabriel H. Decuble, București, Editura Art, 2009;
• International Writers‘ Colony „Cortanovci 2010“, Serbian Literary Society, Belgrad, 2010;
• Prima mea călătorie în străinătate, coord. Bogdan Iancu, București, Editura Art, 2010;
• Cele mai frumoase poeme din 2010, coord. Claudiu Komartin și Radu Vancu, București, Editura Tracus Arte, 2010;
• Care-i faza cu cititul?, coord. Liviu Papadima, București, Editura Art, 2010;
• Antologie 2010. Biblioteca revistei “Convorbiri literare”, poezie, Iași, Convorbiri literare, 2011;
• Festivalul Internațional “Zile și nopți de literatură”, antologie, București, Institutul Cultural Român, 2011;
• Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, coord. Igor Ursenco, București, Editura Herg Benet, 2011;
• Bijuterii din Piața Abundenței, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;
• Primul meu porno, coord. Marius Chivu, București, Editura Art, 2011;
• Ziua cea mai lungă, coord. Aleksandar Stoikovici, București, Editura Herg Benet, 2011;
• Primul meu job, coord. Florin Dumitrescu, București, Editura Art, 2011;
• Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;
• Of Gentle Wolves, An Anthology of Romanian Poetry, ed. Martin Woodside, Calypso Editions, SUA, 2011;
• Mai am un singur doors, coord. Daniel-Silvian Petre, București, Editura Blumenthal, 2011;
• Maratonul de Poezie și Jazz, (ed. A III-a), București, Editura Tracus Arte, 2011
• Ziua Mondială a Poeziei/ Maratonul de Poezie, Blues și Jazz (ed. A IV-a), București, Editura Tracus Arte, 2012;
• De la Waters la Similea. Oameni cool scriu despre muzica lor, coord. Radu Paraschivescu, București, Ed. Humanitas, 2013;
• Miniaturas de tiempos venideros. Poesia rumana contemporanea, ediție bilingvă de Cătălina Iliescu Gheorghiu, Madrid-Mexico, Ed. Vasto Roto, 2013;
• Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2013;
• Salonul ludicilor, coord. Dan Mircea Cipariu, București, Editura Tracus Arte, 2014;
• Cuprins sau Un Fel de Imperiu, editor Eugen Bunaru, Timișoara, Editura Brumar, 2014;
• Antologia Festivalului Internațional de Poezie, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015;
• Sexul frumos, poezie de dragoste, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Ed. Brumar, 2015;
• Prietenii noștri imaginari, coord. Nadine Vlădescu, Editura Humanitas, 2015;
• Și eu am trăit în comunism, editor Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, 2015;
• 11 pentru Timișoara, antologie de poezie, Editura Inspirescu, 2015;
• Moods & Women & Men & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry, selector Ruxandra Cesereanu, Editura Tracus Arte, 2015;
• Lumina din cuvinte. O antologie alcătuită de Irina Petraș, Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2015;
• Sticle pentru minte, inimă și literatură, antologie de Mihai A. Barbu și Ion Barbu, Editura Charmides, 2016;
• Scriitori la poliție, coord. de Robert Șerban, Editura Polirom, 2016;

* 1971: Aurelius Belei (n. 4 octombrie 1971, Brăila) este un prozator român contemporan de science fiction, fantasy și realism magic. Este membru fondator al Cenaclului de Arte Vizuale și Literatură de Anticipație “Sfera” din Brăila (infiintat pe 17 ianuarie 1993)

A debutat în 1993 în revista Jurnalul SF cu schița Techno-Love, dedicată lui Freddie Mercury . În decursul timpului a colaborat cu numeroase publicații și periodice de gen: Jurnalul SF, Anticipația CPSF, cotidianul “Libertatea”, fanzinele “Sfera” (Braila), Satelit-STRING (Bucuresti ) cotidianul “Telegraful” (Piatra Neamt), suplimentul "Themis Art Magazin" si “Super Nova” (Iasi) almanahul Anticipația. A debutat editorial în anul 1998, cu volumul de proză science-fiction Technoficțiuni, la editura Tritonic.

Născut	04 octombrie 1971 Brăila, România
Naționalitate	română
Ocupație	scriitor
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1993 - prezent
Mișcare/curent literar	fictiune-speculativa, realism magic
Subiecte	fantezie
Specie literară	schita, povestire, nuvela
Operă de debut	"Techno-Love (space requiem)"
Opere semnificative	Technoficțiuni

* 1971: Alexandru Tănase (n. 24 februarie 1971, Chișinău) este un jurist și politician din Republica Moldova, fost Ministru al Justiției între 2009-2011 și 2018, care din octombrie 2011 până în mai 2017 a fost președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova. Este unul dintre cei 3 fii ai fostului jurnalist moldovean Constantin Tănase.
* 1971: Toshiya Fujita (n. 4 octombrie 1971) este un fost fotbalist japonez.

* 1973: Veaceslav Pavel Ioniță (n. 4 octombrie 1973, în Strășeni) este un politician, doctor în economie, conferențiar universitar, expert pe probleme economice din Republica Moldova și începând cu anul 2009 - deputat în Parlamentul Republicii Moldova

* 1973: Chris J. Parks (n. 4 octombrie 1973) este un wrestler american, mai cunoscut sub numele de ring Abyss. În prezent ^[Când?], acesta evoluează în promoția Total Nonstop Action Wrestling.

* 1974: Cătălin Anghel (n. 4 octombrie 1974, Constanța, România) este un fost fotbalist român, actualmente antrenor secund la Viitorul Constanța.

* 1974: Raluca Bădulescu (n. 4 octombrie 1974, București, România) este o personalitate TV din România, cunoscută, în special, pentru rolul de jurat din cadrul emisiunii Bravo, ai stil! de la Kanal D

Raluca este fiica lui Doru Laurian Bădulescu, senator român, și a Nicoletei Bădulescu. A fost căsătorită cu Vali Punga timp de 4 ani, având un băiat pe nume Alex.

* 1974: Valentin Năstase (n. 4 octombrie 1974 în Călinești) este un fundaș român retras din activitatea de fotbalist.

* 1976: Alicia Silverstone (n. 4 octombrie 1976) este o actriță, producătoare, autoare și activistă americană.^[1] Ea și-a făcut debutul cinematografic în anul 1993, în filmul The Crush, câștigând premiul MTV Movie Award for Best Breakthrough Performance în 1994. Ea a devenit rapid un idol al adolescenților după ce a apărut în trei videoclipuri consecutive ale formației Aerosmith. În 1995 Alicia joacă în filmul Clueless, care i-a adus n contract profitabil cu Columbia, iar în 1997 joacă în filmul de mare buget Batman & Robin, portretizând-o pe Batgirl.

Alicia Silverstone

Silverstone at the Gushcloud Grand Opening Party in Studio City California June 2019 Căsătorită cu Christopher Jarecki (c. 2005) Copii 1

* 1976: Mauro Camoranesi, Ufficiale OMRI^[2][3] (n. 4 octombrie 1976 în Tandil, Argentina) este un fost fotbalist italo-argentinian, retras din activitate, care a câștigat Campionatul Mondial cu Italia și acum joacă pentru Lanús. Este mijlocaș de obicei jucând pe partea dreaptă.

* 1977: Zeno Marius Bundea (n. 4 octombrie 1977,^[1] Oradea, RS România) este un jucător de fotbal român care evoluează la clubul Universitatea Oradea. Bundea evoluează pe postul de mijlocaș central.

* 1977: Cabral Neculai Ibacka (n. 4 octombrie 1977, București, România), cunoscut ca și Cabral, este un prezentator de televiziune, actor, antrenor de Tae Bo^[1] și fost luptător de kickboxing român.

El este vicecampion european la kickboxing (1994).^[2]

Cabral Ibacka este cunoscut drept unul din primii promotori ai genului de dans sportiv Tae Bo în România (după 1997)

Cabral Neculai Ibacka s-a născut pe 4 octombrie 1977 în București, România. A început să facă antrenamente de kickboxing și Muay Thai la vârsta de 6 ani. La 23 de ani el avea deja câștigate câteva titluri. A absolvit Liceul Teoretic Decebal și Facultatea de Sport din cadrul Universității Ecologice.

Cabral este de origine congoleză. Tatăl său, absolvent al unei universități Bucureștene, a ajuns Ministru al Sănătății în Congo-Brazzaville.^[4] Mama lui este româncă.^[5] Este de religie catolică.

Cabral a fost căsătorit cu Luana Mitran între anii 2000-2006. Cu Luana el are o fetiță, pe nume Inoke (n. 29 septembrie 2002).

În anul 2011 el s-a recăsătorit cu Andreea Pătrașcu

În 1998, își incepe cariera artistică, la Antena 1, cu emisiunea "Roata de rezervă". În anul 1996 joacă în filmul „Je ne marcherais jamais seul”, film prezentat în anul 1997 la Cannes. Din anul 1999 până în anul 2000, prezintă mai multe emisiuni în cadrul televiziunii Prima TV. Câteva dintre titluri ar fi : Impact, Banc Show, Vara fără limite, etc. În anul 2000, trece la Acasă TV, un post de televiziune aflat sub "patronajul" celei mai mari instituții media românească, Media Pro, cea care a deschis uși pentru filme, seriale, produse de MediaPro Pictures. Aici Cabral prezintă Un bărbat adevărat, și Poveștiri Adevărate. În anul 2004 joacă în filmul „Catacombs” alături de celebra P!nk.^{[necesită citare]} În anul 2005 primește cel mai remarcabil rol: Inspectorul Eduard Bălan, în miniserialul Băieți buni. În 2006, interpretează propriul rol în telenovela românească „Păcatele Evei”, și apoi in toamna aceluiași an începe filmările pentru telenovela românească „Iubire ca în filme”, unde îl interpretează pe Bobby 'Parai' Ugamba. În anul următor, Cabral începe o nouă provocare, alături de Mircea Solcanu, „Poveștiri De Noapte”, o emisiune de monden, prezentă Acasă, până în 2014. În toamna anului 2007, el primește un rol în serialul numit „Inimă de țigan”, personajul lui fiind Thierry. La începutul lui 2008, Cabral primește o altă provocare, pe care o duce până la capăt, așa cum suntem deja obișnuiți: emisiunea-concurs „În al nouălea cer”, prezentată alături de Adela Popescu timp de 15 săptămâni. În toamna anului 2008, începe Regina, o telenovelă ce continuă povestea din Inimă de țigan. Personajul lui Cabral, Thierry este împușcat în primele 10 minute ale primul episod, dar va reveni în serial ceva mai târziu. În vara anului următor, Acasă se filmează lungmetrajul „State de România, student la Sorbona” dar și serialul „State de România”,. personaj principal fiind același State Potcovaru din cele două producții anterioare, personaj interpretat de Gheorghe Visu. Aceste două produse îl aduc din nou pe ecrane pe Thierry, personaj interpretat de Cabral timp de 3 ani.

Deține un blog — cabral.ro — care în anul 2009 a fost pe locul 2 ca număr de comentarii (după zoso.ro și înaintea bookblog.ro).^[7]

În februarie-martie 2015 a fost co-prezentator al reality show-ului românesc „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”. Din iulie 2015,prezintă emisiunea-concurs "Ce spun românii" (luni-vineri 16:00,Pro TV).

Cabral este și sportiv. De la vârsta de 6 ani practică kickbox și thaibox. Are mai multe titluri de campion și vicecampion național la kickbox și thaibox, până la 23 de ani, concurând cu succes atât semi-contact cât și full-contact. Se antrenează în paralel cu sora lui, Artemis, care la rândul ei a adunat o panoplie impresionantă de titluri de campioană și vicecampioană la kickbox. La 17 ani devine vicecampion la kickbox în Cupa Europei. În 1997 începe să predea Tae-Bo, fiind primul promotor al acestui sport în România. A devenit licențiat în sport tocmai pentru a putea preda într-un viitor apropiat, dorința lui fiind de a avea cea mai tare echipă de kickboxeri juniori.

Părinți	Alexander Ibacka Argentina Boldea
Căsătorit cu	Luana Mitran (c. 2000–06) Andreea Ibacka (c. 2011)
Copii	2, Inocke Ibacka, Namiko Ibacka

* 1978: Gigel Coman (n. 4 octombrie 1978) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul FC Metaloglobus București. A mai jucat în carieră la FC Național, Steaua București sau U Cluj, dar și pentru echipa națională a României.

* 1978: Marius Manole (n. 4 octombrie 1978, Iași) este din 2002 actor la Teatrul Național București.

Marius Manole a absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, secția Actorie, la clasa profesor Emil Coșeriu și Cornelia Gheorghe. Între 2002 - 2003, a urmat cursurile Secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. De asemenea a participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante Andrei Șerban, la Horezu și la New York, atelier realizat de ICR New York cu sprijinul ICR București, în 2009.

Marius Manole este angajat al TNB din 2002, unde a jucat în următoarele spectacole:

• Finn Tomason - Hoți de Dea Loher, regia Radu Afrim, 2014
• Ivan Hlestakov - Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Felix Alexa, 2013
• Ion - Năpasta de I.L. Caragiale, regia Radu Afrim, 2012
• Povestitorul - Două loturi de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, 2012
• Polițistul - Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011
• Tânărul - Avalanșa de Tuncer Cucenoglu, regia Radu Afrim, 2010
• Lopahin Ermolai Alexeevici - Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia Felix Alexa, 2010
• Egorușka - Sinucigașul de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, 2009
• Povestitorul - Privighetoarea si trandafirul de Oscar Wilde, regia Carmen Lidia Vidu, 2007
• Yuichi - Iubiri interzise de Yukio Mishima, regia Issey Takizawa, 2007
• Claudiu / Cleonte - Burghezul gentilom după J.B.P. Molière, regia Petrică Ionescu, 2006
• Kraft - Gândirea de Leonid Andreev, regia Felix Alexa, 2005
• Kolea, Sonia Oniscenko - A patra soră de Janusz Glowaczki, regia Alexandru Colpacci, 2006
• Șarik, Tipograf Tipografovici Șarikov - „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonsky, 2005
• Puck - Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Felix Alexa, 2003

Marius Manole colaborează cu diverse teatre din București:

Teatrul Avangardia

• Victor - Demnitate - regia Ignasi Vidal - 2017

Teatrul Bulandra

• Mihai Mihailovici Borkin - Ivanov de Anton Pavlovici Cehov, regia Andrei Șerban, 2011
• Oscar - Oscar și Tanti Roz de Eric Emmanuel Schmidt, regia Chris Simion, 2010
• Primul Raskolnikov - Crimă și pedeapsă de Feodor Dostoievski, regia Yuriy Kordosnkiy, 2006

Teatrul Metropolis

• Spitalul comunal de Hristo Boicev, regia Felix Alexa, 2012
• Opposites Attract de Bruce Kane, regia Florin Piersic Jr. și Dorina Chiriac , 2010
• Valea - În rolul victimei de Oleg Presnyakov, regia Felix Alexa, 2007
• Bebe - Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar și Dorina Chiriac, 2007

Teatrul de Comedie

• Povestitorul, Călugărul, Bufonul Hainselin, Ducele de Bedford, Cardinalul, Rectorul - Ioana și focul de Matei Vișniec, regia Cătălina Buzoianu, 2008

Teatrul LUNI de la Green Hours

• Niki - O piesă deșănțată de Lia Bugnar, regia Dorina Chiriac, 2012 (spectacolul se joacă și la GODOT Cafe Teatru)
• Noi 4 de Lia Bugnar, regia Dorina Chiriac, 2012 (spectacolul se joacă și la GODOT Cafe Teatru)
• 7 dintr-o lovitura de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar, 2012 (spectacolul se joacă și la GODOT Cafe Teatru)
• Nu mai plânge, baby după texte de Ștefan Peca, regia Carmen Lidia Vidu, 2010
• Paul - Stă să plouă de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar, 2006
• Patroana agenției - America-știe-tot de Nicole Duțu, regia Radu Afrim, 2005
• Porculete - Disco Pigs de Enda Walsh, regia Peter Kerek, 2005
• Herman - Bitter sauce de Eric Bogosian, regia Carmen Lidia Vidu, 2004

ArCuB

• Aksenti Ivanovici - Însemnările unui nebun de Nikolai Gogol, regia Felix Alexa, 2013
• Steve - I hate Helen de Ștefan Peca, regia Carmen Lidia Vidu, 2005

Teatrul Odeon

• Actor - București strict secret: Misterul Sebastian scenariu de Stelian Tănase, regia Felix Alexa, 2011
• Kurt - Chip de foc de Marius von Mayenburg, regia Felix Alexa, 2004

GODOT Cafe Teatru

• Fă-mi loc! de Anthony Michineau, regia Radu Beligan, 2012
• Marea iubire a lui Sebastian după texte din însemnările lui Leny Caler, jurnalul lui Mihail Sebastian și piesa Jocul de-a vacanța, 2011

În țară, Marius Manole a jucat în următoarele spectacole:

Teatrul Maria Filotti, Brăila

• Niccolo - Angajare de clovn de Matei Vișniec, regia Radu Nichifor, 2006
• Proprietarul - Plaja de Peter Asmussen, regia Radu Afrim, 2004
• Paulie - Drept ca o linie de Luís Alfaro, regia Radu Apostol, 2002
• Prichindel - Caragiale...fantasticul după I.L. Caragiale, regia Constantin Codrescu, 2002
• Dromio din Efes - Comedia erorilor de William Shakespeare, regia Attila Szabo, 2001

Teatrul Municipal, Târgoviște

• Romeo - Romeo și Julieta de William Shakespeare, regia Kemal Bașar, 2007

Teatrul Național Timișoara

• Soldatul - Povestea soldatului de Igor Stravinsky, regia Ion Ardeal Ieremia, 2006

Marius Manole a apărut în serialul „Martor fără voie” (2006), regizat de Alexandru Lupu, la postul de televiziune Antena 1. În rolul lui Patrick, a interpretat un tânăr bântuit de viziuni macabre ce sfârșesc prin a se adeveri.

Desi declară că el și filmul nu se iubesc, din anul 2009 a participat în diferite scurt sau lungmetraje, atât în România, cât și la nivel internațional:

• Oscar Monescu - 2+2, regia Thomas Ciulei, 2012
• Reflex - regia Andra Chiriac, 2012
• Doctorul Șchiop - Undeva la Palilula, regia Silviu Purcărete, 2012
• Șerban - Luna Verde, regia Alexa Visarion, 2010
• The Scream - regia Mirel Bran, 2010
• Ursica 2 - Bibliothèque Pascale, regia Szalbocs Hajdu, 2010
• Heatwave - regia Mirel Bran, 2009, inclus pe shortlist la Fimminute 2009

Marius Manole

* 1979: Caitriona Balfe (n. 4 octombrie 1979) este actriță și model irlandez. Este cunoscută pentru rolul Claire Fraser din serialul Outlander, pentru care a primit patru nominalizări la Golbul de Aur pentru Cea mai bună actriță de televiziune - dramă.

Balfe a început cariera de model după ce a fost remarcată de un agent în timp ce ea colecta bani pentru caritate la un mall local.^[1][2] La nouăsprezece ani, după ce a lucrat model în Dublin, pentru câteva luni, ea a atras atenția unui căutător de modele de la Ford Models care i-a oferit șansa de a lucra pentru ei la Paris.^[1] Cariera ei a inclus deschideri și închideri de showuri pentru Chanel, Moschino, Givenchy, Dolce & Gabbana, Alberta Ferretti și Louis Vuitton;^{[3][4][5][6][7]} și a participat la multiple show-uri de modă pentru branduri notabile ca:^[8] 12 show-uri pentru Dolce & Gabbana, opt pentru Chanel, șapte pentru Marc Jacobs, Narciso Rodriguez și Moschino, șase pentru Etro, cinci pentru Armani, Roberto Cavalli, Max Mara, Ann Demeulemeester și Louis Vuitton, patru pentru Givenchy, Oscar de la Renta, Missoni, Bottega Veneta, Burberry, Alberta Ferretti, Alexander McQueen și Emanuel Ungaro, și trei pentru Rochas, Christian Lacroix, Laura Biagiotti, Cacharel, BCBG Max Azria, Sonia Rykiel, Alessandro Dell'Acqua și Kenzo; a făcut campanii de publicitate pentru:^[8] Calvin Klein, Levi’s, Max Mara, Oscar de la Renta, Bally, Dolce & Gabbana, Moschino, Costume National, Escada, Bottega Veneta, Hush Puppies, Mango, Neiman Marcus, BCBG Max Azria, Blumarine, Dries Van Noten, Wella, Roberto Cavalli, Victoria’s Secret și H&M; a mers pe podium în Victoria's Secret Fashion Show 2002 și a apărut pe coperta revistelor ca Vogue, Harper’s Bazaar și ELLE.^[2][8] A prezentat pe podium în 73 de spectacole în sezonul 2002, 96 în sezonul 2003 și 83 în sezonul 2004.^[8] În vârful carierei ei, a fost considerată a fi în Top 20 cele mai căutate modele din lume

Caitriona Balfe

Balfe la New York, la premiera serialului Outlander.

* 1980: Iuliana Roxana Nucu (n. 4 octombrie 1980, în Constanța)^[1] este o voleibalistă din România care joacă pentru CS Dinamo București.

* 1980: Tomáš Rosický (n. 4 octombrie 1980) este un fotbalist ceh retras din activitate. A mai jucat la Sparta Praga și Borussia Dortmund
* 1981: Andreea Enescu (n. Tâlvâc, 4 octombrie 1981, în Sibiu) este o handbalistă din România care joacă pe posturile de intermediar stânga și coordonator de joc pentru clubul CSM Unirea Slobozia

* 1981: Andrei Mațiura (n. 4 octombrie 1981, Chișinău) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova, care jucat pe postul de mijlocaș. În anii 2002–2003 Andrei Mațiura a bifat trei meciuri pentru echipa națională de fotbal a Moldovei.

* 1982: Anca Elena Petcu (n. 4 octombrie 1982) este o cântăreață de muzică pop-dance din România, cunoscută sub numele de Yanka Lena. Anca s-a născut în Galați, România și a făcut parte din "Școala Vedetelor" ediția a 2-a. Anca a devenit cunoscută în România o data cu formația Cat Love Dogs, sub îndrumarea lui Mihai Ogășanu după care a intrat în trupa ZUM și colaboratoare a emisiunii Cronicii Cârcotașilor. Sub numele Mamasita a realizat un proiect produs în colaborare cu Narcotic Sound & Christian D.

* 1982: Omer Golan (în ebraică: עומר גולן‎; n. 4 octombrie 1982) este un fotbalist din Israel. El evoluează pentru naționala țării sale pe postul de atacant, în prezent joacă la echipa din prima ligă, Maccabi Petah Tikva.
* 1984: Bogdan Alexandru Dolha (n. 4 octombrie 1984) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul Arieșul Turda, împrumutat de la U Cluj.

* 1986: Bárbara Elisabeth Arenhart (n. 4 octombrie 1986, în Novo Hamburgo)^[1] este o handbalistă braziliană care joacă pentru echipa daneză Nykøbing Falster Håndbold^[2] și echipa națională a Braziliei pe postul de portar.

* 1986: Lili Lozan, cu numele complet Lilia Lozan, cunoscută și ca Lily Lozan (n. 4 octombrie 1986, satul Izvoare, raionul Orhei) este o jurnalistă, prezentatoare de televiziune din Republica Moldova. În prezent, este gazda matinalului „Prima Oră” de la postul privat de televiziune Prime, alături de Eugen Bulgaru.

* 1988: Derrick Martell Rose (nascut la data de 4 octombrie 1988) este un jucator profesionist de baschet American ce a activat la Chicago Bulls,fiind transferat de echipa New York Knicks in vara anului 2016,acesta urmand sa joace la clubul de baschet in campionatul American de baschet (NBA).

* 1989: Alina Chinie (n. 4 octombrie 1989, în București) este o cântăreață română, personalitate TV, și membră a trupei Redblonde, arhicunoscută datorită emisiunii lui Cătălin Măruță, Happy Hour, difuzată pe Pro TV. Face parte din trupa Red Blonde care au lansat melodia BLL (Be Le Le).

A debutat în muzică la vârsta de 15 ani, fiind prezentatoarea celei de-a doua ediții a emisiunii Școala Vedetelor difuzată pe TVR2, în anul 2004.

Din anul 2007, până în prezent face parte din trupa emisiunii Happy Hour difuzată pe canalul Pro TV.

De asemenea, a participat la dublarea în limba română a unor desene animate:

• Bolt – a cântat melodia "Casa mea" din film , în original melodia se numește"Barking at the Moon" și este cântată de Jenny Lewis ;

• Neînfricată (Brave)- în rolul Meridei

• O poveste încâlcită - în rolul Rapunzel

* 1989: Dakota Mayi Johnson (n. 4 octombrie 1989) este o actriță și fotomodel american.

S-a născut la 4 octombrie 1989^[2] în Austin (Texas), în familia actorilor Don Johnson și Melanie Griffith. Bunicii săi pe linia maternă sunt Peter Griffith și actrița câștigătoare a Globului de Aur Tippi Hedren. Fostul său tată vitreg este Antonio Banderas.^[3]

Dakota Johnson și-a făcut debutul actoricesc în anul 1999, în filmul Crazy Alabama, unde ea și sora ei vitregă, Stella Banderas, au interpretat rolurile fiicelor mamei lor din viața reală, Melanie Griffith. Filmul a fost regizat de tatăl vitreg de atunci, Antonio Banderas.

Ea a învățat la Aspen Community School.

Prima dată a fost interesată de cariera de modeling la doar 12 ani, când a participat la ședința foto cu alți copii a celebrităților pentru Teen Vog

La inceputul anului 2016,la sfirsitul lunii februarie Impreuna cu Jamie Dornan au premiul "Zmeura de aur" in regia filmului Cincizeci de umbre ale lui Grey.

Dakota Mayi Johnson

Părinți Don Johnson Melanie Griffith Frați și surori Jesse Johnson[*]

* 1990: Li Hang (n. 4 octombrie 1990,^[2] Republica Populară Chineză) este un jucător chinez de snooker.

* 1993: Alina Emilia Vuc (n. 4 octombrie 1993, Reșița, județul Caraș-Severin) este o luptătoare română, vicecampioană europeană în 2016 și campioană mondială militară în același an. Pe 24 august 2017, a obținut o medalie de argint la Campionatul Mondial de seniori, categoria 48 kg, aceasta fiind prima medalie obținută la feminin de o sportivă din țara ei.

* 1994: Juventa (născut Jordin Maikel Post; 4 octombrie 1994) este un DJ olandez de muzică trance.

VA URMA PARTEA A DOUA