PARTEA ÎA DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 20 Noiembrie
Înainteprăznuirea Intrării în Biserica a Maicii Domnului; +) Sf Cuv Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului
Sf Cuv Grigorie Decapolitul
Sfântul Grigorie Decapolitul (†842) s-a născut şi a crescut în sud-estul Asiei Mici, în Irinopole, una din cele 10 cetăţi din Decapole, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). Din fragedă vârstă a fost dat să înveţe carte şi pentru că avea aplecare spre cele dumnezeieşti, Grigorie citea pe la biserici din Sfintele Scripturi. Ajungând la vârsta tinereţii, părinţii săi doreau să îl însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mănăstire al cărei egumen era chiar Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost un adevărat părinte duhovnicesc. În acea mănăstire a vieţuit fericitul Grigorie 14 ani, iar după ce s-a pregătit cu sârguinţă a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor, prin sate şi oraşe, îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru sfintele icoane. Călătoria aceasta a Sfântului Grigorie a fost lungă şi plină de nevoinţe, însă în ea s-a arătat el şi mare făcător de minuni. A trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat o perioadă mai mare de timp. Apoi a mers în Siracuza Siciliei şi a ajuns şi la Biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a fost hirotonit preot. Mergând către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la muntele Olimp. Acolo, îmbolnăvindu-se, a înţeles că i s-a apropiat sfârşitul şi plecând la Constantinopol, unde se afla unchiul său Simeon închis în temniţă, după ce s-a reîntâlnit cu el, s-a mutat în pace la cereştile locaşuri. Trupul Sfântului Grigorie nu a putrezit, ci s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în cinste, multă vreme, în mănăstirea unde murise. În anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, după ce a rezidit din temelie Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mănăstire, unde se află şi astăzi. Moaştele Sfântului Grigorie sunt făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti. Racla de argint în care se păstrează sfintele sale moaşte a fost dăruită în 1656 de Constantin Voievod.
Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în orașul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă “miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn.
Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un “rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma “să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”.
După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales “rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că “este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”.
Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul şi moştenitor al scaunului lui.
Apoi, murind patriarhul şi moaştele lui fiind încă în biserică, Sfântul Proclu a fost ales patriarh al cetăţii marelui Constantin, fiind sfinţit în Sfânta şi Marea Joi a mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Acest între sfinţi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic şi îmbunătăţit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Şi mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuieşte la douăzeci şi una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moaştele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Şi s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta şi Marea Joi. Deci bine vieţuind şi bine conducând Biserica doisprezece ani şi trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 20 Noiembrie
A:
PLĂCINTE
Tagliatelle cu nuci
si fructe uscate
e 200 g paste tip tagliatelle
e 200 g nuci
e 200 g amestec de fructe uscate şi confiate
e 2 linguriţe cu margarină
e
1 vârf de praf de nucşoarăsare. Dacă vrei ca pastele să nu se lipească între ele,
adaugă o lingură cu ulei.
Separat, macină nucile şi trage-le în margarină topită.
Lasă pe foc până se înfierbântă bine şi adaugă fructele uscate şi confiate.
Opreşte focul şi aromatizează cu nucşoară.
Când sunt fierte, strecoară supa sau scoate legumele cu o spumieră.
Cu zeama în care au fiert legumele, subţiază piureul astfel obţinut.
opreşte focul.
Adaugă nucile măcinate şi făina proaspăt cernută
şi a
şi amestecată cu praful de cacao şi nucşoara.
Frământă toate aceste ingrediente.
Frământă toate aceste ingrediente.
Întinde şi aluatul rămas şi taie-I fâşii late de 1 cm, pe care aşază-le deasupra tartei.
e 1 lingură cu ulei
e sare
Rupe pastele şi pune-le la fiert în apă cu un praf de
Adaugă pastele fierte şi
clătite în apă rece.
B:
SALATE
Salată de varză roşie
· 1 varză roşie;
· Sare;
· Oţet;
· Ulei
Se îndepărtează
frunzele veştede şi se spală varza roşie.
Se dă pe răzătoarea mare
şi se sărează frecându-se bine în palme.
După ½ oră se stoarce
şi se aşază în salatieră adăugând după gust oţet şi ulei.
Pentru a înlătura
neajunsul frecării cu sare (se pătează mâinile), varza rasă se opăreşte cu apă
clocotită, apoi se strecoară şi se adaugă oţetul şi uleiul după gust.
C:
SOSURI
Sos de hrean
· 4 linguri hrean curăţar şi ras pe răzătoare;
· 2 linguri oţet diluat;
· 1 sfeclă coaptă rasă;
· Sare
Cantităţile de mai sus
se pun într-o farfurie adâncă şi se amestecă bine cu lingura.
La servit se toarnă
într-o ceaşcă de mărime potrivită.
Sfecla se adaugă după
gust.
D:
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă-cremă de legume
cu tarhon
e 3 morcovi
e l rădăcină de pătrunjel
e 1 ceapă
e ½ ţelină
e 4 cartofi
e 200 ml suc de roşii
e 2-3 linguri cu orez
e 1 lingură cu ulei de măsline
e 1 legătură cu tarhon
e pătrunjel
e sare
Curăţă legumele, taie-le cubuleţe şi pune-le la fiert în apă cu un praf de
sare.
Trece-le printr-o sită sau pasează-le cu blenderul.
Toarnă sucul de roşii, adaugă orezul şi lasă să fiarbă la foc mic.
Când a fiert orezul, potriveşte gustul de sare şi
Pune uleiul de măsline,
aromatizează cu pătrunjel şi scufundă legătura de tarhon.
După 15 minute, îndepărtează tarhonul şi serveşte supa.
E:
MÂNCĂRURI
Sarmale cu orez
· 1 ceaşcă orez;
· 1 morcov,
· 2 – 3 cepe;
· 5 – 6 linguri ulei;
· 1 legătură verdeaţă;
· 2 – 3 linguri bulion;
· Sare;
· Piper;
· 1 varză dulce sau acră
Ceapa se înăbuşă puţin
în uleiul fierbinte, se adaugă orezul, morcovul ras mare.
După ce morcovul s-a
înmuiat se adaugă 3 – 4 linguri apă clocotită, sare, piper, o lingură bulion şi
amestecând uşor cu lingura de lemn lăsăm să scadă apa.
Se ia de pe foc şi se
pune verdeaţa.
Varza acră se desface
în foi şi se desărează, apoi se îndepărtează cotoarele mari.
Varza dulce se opăreşte
şi se îndepărtează cotoarele.
Cu compoziţia de mai
sus se umplu foile.
Pe fundul cratiţei se
pune varză tăiată fideluţă.
Se aşază sarmalele pe
măsură ce sunt împletite.
Se toarnă apoi apă
clocotită, bulionul rămas, mărar tocat mărunt şi cimbru.
Varza dulce poate fi
acrită cu borş de putină sau cu bulion de roşii.
Se dă la cuptor pentru
a se rumeni frumos.
F:
DULCIURI
Tartă cu dulceată de
visine
, ,
e l borcan cu dulceaţă de vişine
e 100 g
miere
e 200 g
făină
e 125 g
margarină
e 50 g zahăr pudră
e 100 g
nuci
e 1 lingură
cu cacao
e 1 vârf de
cuţit de praf de nucşoară
e sare
Freacă mierea cu zahărul şi margarina moale.
Acoperă aluatul şi lasă-I să se odihnească aproximativ o oră.
Întinde din trei sferturi de
aluat o foaie şi aseaz-o într-o formă de tartă neunsă.
Unge aluatul din formă cu dulceaţă de vişine şi presară nuca tocată.
Coace la cuptor, la foc potrivit, 40-45 de minute.
ARTE 20 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 20 Noiembrie
Roxana Briban
MAESTRO - Soprana Roxana Briban - TVR Cultural (IN MEMORIAM)
Verdi's Requiem 2005 - Roxana Briban (full recording)
Carmen Suite Ballet Maya Plisetskaya
Maya Plisetskaya in Swan Lake (1957)
PARA NOSTALGICOS POR LA MUSICA DE ANTAÑO Selección de Cecil González
Beethoven | 250th Anniversary | The Best Piano Sonatas
4 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
The Shadow Of Your Smile (Love Theme from The Sandpiper) - Four Great Artist! (1965) 1080p
Mihai Beniuc - Nu Ma Vei Uita
Te mariti, si stiu, vei naste prunci,Veti avea camin si alte cele
Dar asa frumoasa ca atunci
Cand erai stapana vietii mele
Nu vei fi tu niciodata
Niciodata
Anii vor veni mereu siraguri
Ca soldatii la cazan flamanzi
Din viata ta de miez si faguri
N-o sa aiba Moartea nici de pranz
Poate doar o simpla, trista, cina
Trista cina.
Ce batrana, palida si goala
Vei ramane peste trei decenii
Sangele tau, astazi in rascoala
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea
Mai avea
Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastra ne-ntamplata
Gandurile, visele haine.
Nu ma vei uita tu niciodata
Sufletul cu altul ti-i zadarnic
Darnic.
Mihai Beniuc - Prea tarziu
Noi ne iubim de mult, si fara ura,Chiar de scaparam vreo vorba rea din gura;
Nu ne-am facut mult bine, nici mult rau,
Si totusi parca ne desparte-un rau.
Ce ne desparte nici nu stim prea bine,
Dar stim de undeva ca raul vine,
Ca de sub sol un gaz otravicios -
Se ofileste tot ce-a fost frumos.
Io-s vinovat ori tu esti vinovata?
Viata toata-i pata lînga pata.
E prea tîrziu sa ne mai despartim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.
Mihai Beniuc - Suspinele de alta data canta...
Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiriPrecum samanta-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,
Mai plina de lumini ca alta data.
Pe unde-a fost de mult o suparare
Au inflorit zambilele-n carare
Si-n locul unei sterse cicatrice
Isi are cuibul cald o pitulice.
Suspinele de alta data canta,
Zdrobirea sufleteasca se avanta
Schimbata-n ciocarlie si scantee
Si lacrimile vechi sunt curcubee.
Ne doare neizbanda ca o rana
Si nu ne oboseste nici o goana
De-a cauta un leac, o mangaiere,
De-a astepta cuminte si-n tacere.
Nu ne lasara anii tristi si goi,
Ca toamna rece pomii fara foi,
Ci timpul sarutandu-ne pe frunte
Ne-a dat lumina culmilor carunte.
Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste.Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
Mihai Beniuc - Versuri De Toamna Tarzie
Mahnirile se lasa pe sufletul meu iarCa negura de toamna pe campul solitar.
Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.
Ma doare vara stinsa si amintirea ta.
Fara folos taria innourata plange,
Incheaga asfintitul baltoaca lui de sange
Si ca o zdreanta uda pe lume cade seara
Prin ceata muntii garbovi abia-si mai duc povara ...
La ce bordei cu geamuri aprinse-n bezna rosii
Voi bate cand a ploaie se vor porni cocosii?
Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,
S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,
Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para
Odaia taraneasca prin fumul de tigara
Visatul cuib de calde si blande fericiri –
Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.
Scolarule, tii minte? Caietul de latina
Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspina
Si inflorea departe un dulce pui de om.
Dar altii scuturara copt rodul scump din pom.
Pe urma alte unde s-au scurs pe matca vremii.
Am poposit odata la marginea poemii
Si am intrat in casa si n-am vrut sa mai plec.
Din vinul poeziei beam pana la inec.
Dar nu stiu cum azi vinul a devenit salciu.
Satul de mine insumi un altul vreau sa fiu.
De-aceea poate astazi cand negura se lasa
Ma podideste dorul sa am si eu o casa –
Un pic de bucurie cu altii in comun,
Cui lucruri ne’nsemnate si gingasii sa-i spun –
Ci fara margini ceata pe campul ud se-ntinde
Si nici un geamin bezna lumina nu-si aprinde.
George Tutoveanu - Amurg
Pe zare, tot apusulE-un crâng de liliac;
Amurgu-n plopi suspinã
ªi paserile tac.
Din ºes, încet, ca-n ºoaptã,
S-aude pân-în sat
O doinã dureroasã
Cum nu s-a mai cântat.
Spre cerul fãrã patã
Vibreazã trist ºi clar
Ca ruga unui preot
Într-un imens altar.
Prin suflet mi se cerne
Tot farmecul ei sfânt...
De sãlcii e cântatã,
Ori singur eu o cânt?
George Tutoveanu - Din Alte Vremi
La fereastra donei LolaDraperiile-s lasate...
De trei ori în turn s-aude
Straja timpului cum bate.
Vântul zorilor stârneste
Soapta codrului de-aproape
Care-ngâna melancolic
Povestirile de ape.
Cânta paserile-n crânguri,
Zorii culmile-ncununa,
Dupa deal se stâng cu-ncetul
Licaririle de luna.
Iata-i. Dânsul se coboara;
Dona Lola-n capul scarii
Blând sopteste: "Mâine-Alfonso,
Pe la stânsul lumânarii".
George Tutoveanu - Iubire
Coboara-te-asupra-mi, iubire,Din slavile boltii senine,
A gândului chinuri mi-adoarme
De-a pururi, si du-ma cu tine.
Prin lumea-ti de stele ma poarta,
Si basme de visuri mi-nsira;
Da codrilor glas de fanfare
Si marii acorduri de lira.
Asterne-mi în cale seninul
Din ceruri scaldate de soare,
Si-adânca enigm-a vietii
Dezleaga-mi-o-n ochi de fecioare.
Sa-mi para ca totu-i lumina
Si farmec în magica fire...
A gândului chinuri mi-adoarme
Si du-ma cu tine, iubire.
Oraș fără taina măiastr-a iubirii,
În toată splendoarea fantastic-a firii
Trăiești doar atâta, cât nu poți să mori.
Zadarnic și Prier topește nămeții,
Zadarnic pătrunde pe ceru-n văpăi,
Zadarnic arată copiilor tăi
Comorile sfinte și-adânci ale vieții:
Au ochi mari și limpezi... dar triști și pustii,
Au graiuri... dar vorbele-s pururea mute,
Au guri mici și roșii... nu știu să sărute
Și dorul se stânge pe lumi de stihii.
Fantome fugare spre volbura Lethei,
Cu inimi uscate și sufletul gol,
În nopți de orgie dau vieții ocol,
Și veșnic i-mbată doar versul monetei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu