Anul acesta am renunțat la formula clasică compusă dintr-o poză cu globuri, șampanie și luminițe, dar nu și la text!
Mai mult, gândindu-mă la marele geniu al poeziei românești, regretatul ADRIAN PĂUNESCU voi prezenta o poezie cu un puternic conținut tematic:
An nou
Sa ne gandim la mica, lovita noastra tara,
Sa ne gandim la lume, la patrie din nou,
Sa-i fie dreapta calea, aicea si afara,
Sa ne gandim la tara, acum de Anul Nou .
Ulucile din sate sunt pline de zapada,
Pe muchii arde gustul ninsorii saturat,
O, niciodata tara ca fulgul sa nu cada,
Doar viscol, iarna, fie-i furtunile ce bat .
Sa nu se-adevereasca tacerea iernii moarta,
Sa nu se-adevereasca raceala dinspre brazi,
Sa nu se-adevereasca nici iarna, decat azi,
Si de e frig in aer, ne fie cald in soarta .
Noi suntem neam de soare, poetul spunea triste,
Venit in urma noastra la Pontul Euxin ;
Dea Domnul, tara noastra zapezii sa-i reziste
Si viscolelor aspre care din lume vin .
Ea stie sa reziste . E graul ei dovada
Ca poate sa prefaca intregul rau in bun,
Putem ura cu totii acum pentru zapada,
Pentru aceste marmuri ce cred ca se depun .
Si viu sa-i fie graul si calea fie-i dreapta,
Si vii sa fie fiii, ce credinciosi ii sunt,
Intr-a ninsorii umbra un an solar asteapta,
Acum in toata tara miroase a pamant .
Sa ridicam paharul ce insusi se rastoarna
Si pentru mortii nostri, odata ridicat ,
Sa ridicam paharul pentru aceasta iarna
Pe care tara noastra o biruie treptat .
Pentru că în prima zi a Noului An mulți români sărbătoresc onomastica să ciocnim cu ei o cupă cu șampanie și să le facem o urare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu