MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 8 DECEMBRIE 2019
PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, oameni buni!

Mulțumesc pentru că ați ales să urmăriți materialele prezentate de mine - cei puțini care fac aceasta în mod constant! Nu pot înțelege cum este posibil ca într-o zi materialele postate de mine să fie urmărite de peste 1200 prieteni, iar în alte zile de numai 17 - 18 persoane! Aici cred că este mâna celor ce ne găzduiesc!!!

Puteți comunica adresa mea: dicuoctavian.blogspot.com tuturor prietenilor Dumneavoastră pentru ca și aceștia să beneficieze de informațiile prezentate zilnic.
Duminică plăcută!

ISTORIE PE ZILE 8 Decembrie

Evenimente

· 1560: In Brazilia satul indienilor Giarus din tribul Guaianases, est fondat de iezuitul Manuel de Paiva cu numele Nossa Senhora da Conceição dos Guarulhos. Avea menirea de a apara orasul Sao Paolo cu care se invecina .Tropicul Capricornului imparte in doua aceasta localitate aflata in apropiere de Sao Paolo. Orasul brazilian Guarulhos a depasit in prezent un milion de locuitori.

· 1609: La Biblioteca Ambrosiană din Milano, se deschide sala de lectură, a doua din Europa acelei vremi.

· 1765: Americanul Eli Whitney a inventat daracul pentru bumbac, care a revoluționat dezvoltarea industriei de prelucrare a acestei materii prime.

· 1813: La Viena, Ludwig van Beethoven conduce premiera Simfoniei a 7-a.

· 1832: La Bucuresti,in Muntenia, apare neregulat (1-3 numere pe săptămînă), primul periodic muntean oficial: “Buletin. Gazeta administrativă“, sub conducerea lui Ion Heliade-Radulescu, actualul „Monitor Oficial” al României. Gazeta este editata pînă la 7 februarie 1859 cu unele modificări de titlu, cînd în locul sau apare Monitorul oficial al Ţării Româneşti.

· 1846: Inaugurarea localului Bibliotecii Române din Paris, care va deveni și sediul „Societății studenților români".

· 1854: Papa Pius al IX-lea a decretat dogma fundamentală despre Neprihănita Zămislire referitor la Fecioara Maria. Imaculata Concepţie sau Neprihănita Zămislire este, conform dogmelor romano-catolice, concepţia Mariei, mama lui Isus, în pântecul mamei ei Ana, fără păcatul originar şi că a dus o viaţă complet lipsită de păcat. Sărbătoarea Imaculatei Concepţii, sărbătorită pe 8 decembrie în fiecare an, a fost stabilită de Papa Sixtus IV în 1476, dar această doctrină nu a fost definită atunci ca o dogmă, astfel fiecare catolic avea dreptul să creadă sau nu în ea, fără a fi acuzat de erezie. Imaculata Concepţie a fost definită ca dogmă de către Papa Pius IX în 1854, în constituţia sa din 8 decembrie, intitulată Ineffabilis Deus. Biserica Ortodoxă, precum şi bisericile protestante nu împărtăşesc această doctrină.

· 1865: Primul buletin de Bucuresti. La Arhivele Statului se gaseste un document, cu urmatorul text: „Principatele – Unite – Române, Bilet de legitimatiune. Bun pe un an. Numele si pronumele: Lucsita Petreasca, de caracter si ocupatiune vaduva. Locuinta: mahalaua Silvestru. Etatea: 36 de ani. Dat la 8 decembrie 1865. Orice falsificatiune a biletului de legitimatiune se va pedepsi dupa legile penale, primatul comunei Bucuresti: s.s. indescifrabil”.

· 1869: Are loc prima sedinta a Conciliului Vatican I care va proclama i dogma infailibilităţii papei şi a inspiraţiei divine incontestabile a Sfintei Scripturi. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Infailibilitatea papală este o dogmă a Bisericii Catolice care proclama faptul că Papa de la Roma este nesupus greșelii când solemn declară sau promulgă învățăturile dogmatice ale Bisericii în domeniul credinței sau a moralei. Această dogmă explică infailibilitatea prin lucrarea Sfântului Duh, care asigură că învățăturile proclamate vor fi desăvârșite și primite de toți catolicii. Odata cu declararea infailibilitatii papei este afirmata si cea a Bisericii Catolice. Asadar, fiind infailibila, Biserica Catolica singura detine mijloacele mantuirii, cum a declarat si papa Ratzinger in vara lui 2007. Dar doctrina infailibilitatii, mai implica printre altele si anatemizarea celui ce ar gandi contrar papei. Dupa pronuntarea acestuia intr-o problema sau alta, automat vine si blestemul celui ce nu este intr-un cuget cu vicarul lui Hristos. De asemenea, suveranul pontif poate pronunta o dogma nu numai in cadrul sinoadelor ci si in afara lui, printr-o enciclica, o bula sau o simpla adresa.

· 1878: Armata romana a revenit victorioasa la Bucuresti din Razboiul de Independenta.

* 1878: Vechiul “Pod al Mogosoaiei” a devenit “Calea Victoriei”.

· 1904: România semnează, la Haga, alături de alte 24 de state, "Convenția internațională asupra regimului vaselor Crucii Roșii pe timp de război".

· 1905: Papa Pius al X-lea introduce primirea primei Sfinte Împărtășanii la copiii de rit romano-catolic de pretutindeni, ajunși la vârsta înțelegerii (la 7 ani). Papa Pius al X-lea, născut Giuseppe Melchiorre Sarto, (n. 2 iunie 1835, Riese, Italia – d. 20 august 1914, Vatican) Papă din 1903 până în 1914.

· 1907: Regela Gustaf al V-lea al Suediei accede la tronul Suediei. Gustav al V-lea (Oscar Gustav Adolf) (16 iunie 1858 – 29 octombrie 1950) rege al Suediei din 1907 până la moartea sa.

· 1909. Brătianu, împușcat pentru nivelul scăzut de trai. “Într-o seară de început de iarnă, la 8 decembrie, pe când se întorcea spre casă după ce asistase la o şedinţă a senatului, liderul liberal a fost ţinta unui atentat. În faţa Şcolii de război atacatorul a tras pe la spate de trei ori, rănindu-l în piept şi omoplat. Fără a-i periclita viaţa cele două răni au necesitat operaţii. Făptuitorul a fost urmărit de trecătorii martori la atentat, prins în dreptul hotelului Union şi predat unei secţii de poliţie. După unele aprecieri vinovatul se numea Gh. Jelea, după altele Gh. Stoenescu (Stoianovici) - Jaleca şi era lucrător la căile ferate. Conform propriilor afirmaţii, el a urmărit să dea un exemplu, considerându-l vinovat pe primul-ministru de scumpirea traiului”

· 1910 - Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Luxemburg.

· 1920. Atentat de la Senat. La 8 decembrie 1920 comuniştii Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau execută cel dintîi atentat politic de tip terorist soldat cu moartea mai multor demnitari de rang înalt din România, făcînd să explodeze o bombă în Senat. Dispozitivul exploziv artizanal plasat în sala Senatului României i-a ucis pe Ministrul Justiţie, Dimitrie Greceanu, decedat la spital şi pe senatorii Demetriu Radu, (Episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis pe loc) şi Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost şi răniţi printre care preşedintele Senatului, Constantin Coandă. Max Goldstein (1898–1924) a fost şeful unui grup anarhist-terorist format din evrei-comunişti (Vezi Totalitarism de Dreapta în România, origini şi manifestări 1919-1927, Institutul Naţional Pentru Studierea Totalitarismului Bucureşti 1996, pag. 150, şi Istoria României în Date de Dinu C. Giurescu Editura Enciclopedică Bucureşti 2007, pag. 365.). Născut la Bîrlad, România, el s-a mutat mai apoi la Bucureşti, unde a devenit simpatizant al comunismului. După 10 ani de închisoare, el a reuşit să evadeze şi să se refugieze la Odessa (atunci parte a Imperiului Rus), de unde s-a întors cu bani şi instrucţiuni noi. Îşi pierde o mînă, probabil în timpul unor experimente cu explozivi. Şi-a pus ca proteză un cîrlig. Poliţiştii români îi ziceau lui Goldstein „omul cu cîrlig”. Anterior atentatului din Senat, în noiembrie 1920, Goldstein încearcă să-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru al afacerilor interne, cel mai înverşunat politician anticomunist din acea perioadă. Tentativa a eşuat, din cauză că bomba plasată sub vagonul ministerial în care se afla Argetoianu a distrus numai jumătatea neocupată de călători. În cadrul atentatului din Senatul României, se bănuia că grupul lui Goldstein nu a acţionat singur, ci i-a avut drept complici şi pe alţii, ca Alecu Constantinescu, conducătorul grupului de extremă stîngă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta şi a format Partidul Comunist Român (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist). Atentatul a dus la condamnarea comuniştilor în Procesul din Dealul Spirii şi la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzaţie de conspiraţie, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată. Directivele Cominternului recomandau acţiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susţinut că acţiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism. În octombrie 1921, Goldstein a fost arestat în timp ce încerca să intre clandestin în România venind de la Ruse (Bulgaria). La 28 Iunie 1922 Max Goldstein a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă pentru aruncarea bombei la senat şi pentru uciderea a două persoane şi rănirea altora. Ceilalţi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse între o lună şi 10 ani de muncă forţată. Sentinţele au fost pronunţate după 125 de şedinţe. Max Goldstein a murit în 1924 de pneumonie în închisoarea Doftana.

· 1921: A avut loc spectacolul inaugural al Operei Romane din Bucuresti. Inaugurarea Operei Române din Bucureşti cu spectacolul „Lohengrin”, de Richard Wagner, traducerea lui Şt.O.Iosif, dirijor George Enescu, în regia lui Adalbert Markowsky. Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cişmigiu; noul local al Operei a fost ridicat în 1953.

· 1925: Înființarea "Institutului de Statistică Generală" din România.

· 1928: Este transmisă la Radio România prima conferință adresată femeilor.

· 1941: Al Doilea Război Mondial: Canada și Noua Zeelandă declară război României.

· 1941: SUA au declarat razboi Japoniei dupa atacul nipon asupra bazei navale de la Pearl Harbor, inregistrat inainte cu o zi.

· 1941: S-a înființat lagărul de exterminare Chełmno, în Polonia ocupată de naziști.

· 1941: Wiktor Alter şi Henryk Erlich, politicieni polonezi socialişti cu origini evreieşti, sunt arestaţi şi acuzaţi de spionaj de către URSS. În ciuda protestelor Aliaţilor, vor fi ulterior executaţi.

· 1941: Forţele japoneze invadeaza simultan Malaiezia , Thailanda , Hong Kong si Filipine.

· 1945: Mark Ethridge, editor la „Luisvill Courier–Journal" și profesorul C.E. Block întocmesc la sugestia Secretarului de stat american Byrnes, un raport referitor la situația politică din România și Bulgaria. Rapoartele, nepublicate în SUA, confirmă că la București, guvernul era dominat de comuniști, contrar mențiunilor înțelegerii de la Ialta.

· 1955: Crearea drapelului european (un cerc format din 12 stele de aur pe un fond albastru), simbol al uniunii popoarelor Europei. Începând din mai 1986, drapelul european, al Consiliului Europei, este totodată și emblema oficială a Uniunii Europene.

· 1974: Grecia optează, prin referendum, pentru republică și abolirea monarhiei, care fusese instituită în 1832; la 16 iunie 1975 va fi votată o nouă constituție.

· 1976: Formația „The Eagles" lansează unul din cele mai bine vândute albume, Hotel California.

· 1987: A fost incheiat primul acord pentru reducerea arsenalului nuclear intre SUA si Rusia.

· 1991: A fost aprobată prin referendum național noua Constituție a României, adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991; elaborarea, dezbaterea și adoptarea Constituției au durat un an și jumătate. Comisia constituţională, însărcinată cu elaborarea proiectului legii fundamentale, a fost desemnată în iunie 1990, preşedintele său fiind profesorul universitar Antonie Iorgovan. Deputaţii şi senatorii membri ai Adunării Constituante au dat, după mai multe runde, votul final pentru legea fundamentală la 21 noiembrie 1991: 414 s-au pronunţat pentru şi 95 împotriva. FSN, PUNR. şi reprezentanţii minorităţilor au votat pentru; cu cîteva excepţii, PNŢCD şi PNL au votat „împotrivă”, ca şi totalitatea parlamentarilor UDMR. Dacă ţărăniştii şi liberalii au avut obiecţii ţinând orientarea lor de dreapta, cum ar fi refuzul de a se introduce garantarea proprietăţii în Constituţie, UDMR s-a opus contestând caracterul naţional al statului român. După vot, Adunarea Constituantă a adoptat şi legea privind organizarea referendumului, prin care la 8 decembrie electoratul a fost chemat să răspundă prin „da” sau „nu” întrebării: „Aprobaţi Constituţia României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991?”. FSN, care era la putere, a îndemnat alegătorii să voteze „pentru” la referendum. Aceeași poziție a avut-o și PUNR.
Pentru boicotarea referendumului s-au pronunțat partidele de opoziție PNȚCD și PNL. O parte din susținătorii acestora au mers totuși la vot și au votat împotrivă.S-au exprimat 10.948.468 (67% ?) de alegători:
pentru 77,3% (FSN, PUNR)
împotrivă 20,4% (UDMR, PNTCD, PNL)
anulate 2,3%

· 1991: Primele alegeri Prezidențiale în Republica Moldova. Președinte al Republicii este ales Mircea Snegur.

· 1991: Liderii Belarusului, Rusiei și Ucrainei au semnat acordurile de la Belaveja, prin care au acceptat dizolvarea Uniunii Sovietice și constituirea Comunității Statelor Independente.

· 1994: Instanta Curtii Supreme de Justitie a decis achitarea scriitorului Paul Goma. De asemenea, completul, in urma recursului in anulare formulat de Parchetul General impotriva sentintei prin care Paul Goma a fost condamnat la 8 ani inchisoare, a hotarat casarea acestei sentinte.

· 1995: Premierul rus, Viktor Cernomârdin și șeful guvernului cecen, Doku Zavgaev, semnează un acord ce consfințește apartenența Ceceniei la Rusia. Cecenia primește o relativă autonomie în domeniul relațiilor economice și culturale.

· 1995: Ucraina a reactionat fata de apelul unilateral al Romaniei la Curtea Internationala de Justitie in ceea ce priveste Insula Serpilor, pe care l-a considerat ca o emitere oficiala de pretentii teritoriale fata de ea.

· 2004: Douăsprezece țări din America de Sud au semnat o declarație prin care anunțau înființarea Uniunii Națiunilor Sud-Americane, o structură interguvernamentală gândită după modelul Uniunii Europene.

Nașteri

· 65 î.Hr.: S-a nascut poetul latin Horaţiu; (d. 27.11.8 î.Hr.). Horațiu (Quintus Horatius Flaccus), a fost unul din cei mai importanți poeți romani din “perioada de aur” a literaturii romane (“Secolul lui Augustus”). Scrierile sale au avut ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin.

· 1542: Regina Maria Stuart a Scoției (d. 1587). Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie

· 1574: Maria Anna de Bavaria, prima soție a împăratului Ferdinand al II-lea (d. 1616)

· 1626: S-a născut Regina Christina a Suediei (1644–1654), protectoare a culturii şi ştiinţei; la curtea ei a trăit, în ultimii ani ai vieţii, René Descartes, pe care l-a protejat; în 1645, prin grija ei, a fost tipărit primul ziar suedez.
A abdicat de la tron în favoarea lui Carol X Gustav; (m. 19.04.1689).

· 1699: Maria Josepha de Austria, soția regelui Augustus al III-lea al Poloniei (d. 1757)

· 1708: Francisc I al Sfântului Imperiu Roman (d. 1765)

· 1815: S-a nascut Adolph Menzel, pictor german.

· 1818: Carol al III-lea, Prinț de Monaco (d. 1889)

· 1832: Bjørnstjerne Bjørnson, poet, prozator, dramaturg și ziarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pe anul 1903 (d. 1910)

· 1860 - S-a născut generalul Ion Dragalina, erou al primului război mondial, căzut la datorie în prima linie a frontului, în Valea Jiului (m. 24.10.1916)

· 1861: S-a nascut Aristide Maillol, sculptor francez.

· 1862: S-a născut dramaturgul francez din perioada numită La Belle Époque, cunoscut pentru farsele și vodevilurile sale, Georges Leon Jules Marie Feydeau (piesa “Puricele”); (m.5 iunie 1921).

· 1865: S-a nascut Jan Sibelius, compozitor finlandez, creator al şcolii muzicale naţionale;(d.20.09.1957).

· 1872: Jenő Janovics, regizor, pionier al cinematografiei, director al Teatrului Maghiar din Cluj (d. 1945)

· 1876: S-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Ea avut o contribuţie importantă la modernizarea romanului românesc, în special prin ciclul romanesc al familiei Halippa: "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini" (m. 5 martie 1955).
A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe. Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București. La 20 de ani se mărită cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literară e amânată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în altul (trecând pe rând prin Turnu-Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța) și de grija arătată numeroșilor ei copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena.

Casa memorială „Hortensia Papadat-Bengescu” din Ivești, Galați.

Debutul literar

Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.

În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.

Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.

La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.

Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.

Opera literară

Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.

Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.

Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.

Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. Cetatea vie, cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului „Fecioarele despletite”, nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viață. G. Călinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume” din proza sa.

Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns și Rădăcini alcătuiesc ciclul Hallipilor, numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii care cuprinde și alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Drăgănescu sau Maxențiu. Această creație a scriitoarei reprezintă cel de-al doilea ciclu de romane din literatura română după Ciclul Comăneștenilor de Duiliu Zamfirescu.

Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipilor sunt în majoritate îmbogățiți de dată recentă care își pun întreaga energie nu în slujba dobândirii de avere, ci în serviciul parvenirii în ierarhia socială, pentru a li se uita originea umilă și a pătrunde în societatea înaltă. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident în cazul unor personaje ca Ada Razu și Coca-Aimée.

Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotescă, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalități narative moderne ce adâncesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor și a personajelor de către narator alternează cu introspecția (analiza psihologică întreprinsă de către personajul însuși) și cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiași situații. Apar și personajele-reflector, Mini și Nory, din perspectiva cărora sunt prezentate o mare parte din evenimente și personaje; cititorul află despre situația din familia Rim sau despre cauza suferinței Lenorei, de exemplu, pe măsură ce Mini și Nory iau ele însele cunoștință de aceste lucruri. „La domnia sa lumea și viața stau pe loc, pe când scriitorul își schimbă neîncetat unghiul de observație” (L. Rebreanu).

Boala ocupă, programatic, un loc important în opera scriitoarei. Într-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arată mirată că boala nu apare în aceeași măsură, ca temă centrală, la toți romancierii, ea reprezentând „compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc”.

Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.

Opera antumă și postumă

Culegeri de nuvele și schițe, scurte romane

Ape adânci (1919)
Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate
Femeia în fața oglinzii (1921)
Balaurul (1923)
Romanță provincială (1925)
Desenuri tragice (1927)

Dramaturgie

Povârnișul (1915)
Bătrânul (1920)
Teatru ediție de Eugenia Tudor-Anton, (1965),
- Bătrânul,
- A căzut o stea,
- Medievala,
- Sora mea, Ana.

Ciclul Hallipilor (romane)

Fecioarele despletite (1925)
Concert din muzică de Bach (1927)
Drumul ascuns (1932)
Rădăcini (1938)

Alte romane

Logodnicul, 1935
Străina, manuscrisul de 1.000 de pagini a fost descoperit de doamna Gabriela Omăt, care se va ocupa de editarea sa.

Hortensia Papadat-Bengescu

Date personale
Născută	8 decembrie 1876^[2]^[3] Ivești, Galați, România
Decedată	5 martie 1955 (78 de ani)^[2]^[4]^[3] București, Republica Populară Română
Înmormântată	Cimitirul Bellu

· 1876: S-a nascut Constantin C. Moisil (n. 8 decembrie 1876, Năsăud - d. 20 octombrie 1958, București) a fost un profesor de istorie, arheolog și numismatromân, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei, fiul lui Constantin Gr. Moisil^[1]. În anul 1948 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române. A fost părintele numismaticii românești, punând bazele primei școli din România, care studiază monedele.^[2] De asemenea, a fost și șeful Arhivelor Naționale.^[2]

A fost nepotul vicarului unit Grigore Moisil și tatăl matematicianului Grigore C. Moisil. Iuliu Moisil (1859-1947) a fost unchiul lui.

Cărți

Portretele monetare ale Regelui Carol I (București, 1939)

Articole

Monede vechi românești găsite în Dobrogea - Tezaurul de la Bădila, în C.L., XL (1906), 12, p. 1117 - 1122;
Numismatica Dobrogei, în "Arhiva Dobrogei", I (1916), p. 112-123;
Monedele dacilor, în BSNR, XV (1920), p. 58-78;
Primele peceți cu stemele unite ale Moldovei și Țării Românești, ibidem (1923), p. 60-63;
Monetăria Țării Românești în timpul dinastiei Basarabilor, în AIINC, III (1924-1925), p. 107-159;
Monedele Împăratului Traian referitoare la războaiele cu dacii și cucerirea Dciei, în BSNR, XXIII (1929), p. 11-38;
Bănăria lui Dabija-Vodă, ibidem, XXIV (1930), p. 53-79;
Efigiile monetare ale Domnilor români, ibidem, XXV (1931), p. 126-142;
Monedele și decorațiile României, în "Enciclopedia României", I, 1938, p. 85-125;
Din istoria școlii de arhivistică, în "Hrisovul", I (1941), p. 11-45;
Mihail C. Soutzo, în "Balcanica", IV (1941), p. 479 - 502;
Les tetradrachmes de Thasos et de Macedonie I-ere et leur circulation en Dacie, în "Balcania", VII (1944), 1, p. 3-22;
O pagină de heraldică românească veche, în "Buletin științific", I (1948-1949), p. 151-162;
Problema monedelor dace, ibidem, p. 19-27 și 2-4 (1950), p. 53-65;
Ponduri inedite sau puțin cunoscute din Histria, Callatis, Tomis, în SCN, I (1957), p. 247-295.

Constantin Moisil

Constantin Moisil

Copii	Grigore C. Moisil

· 1886: Diego Rivera, pictor mexican (d. 1957)

· 1890: S-a nascut Bohuslav Martinu, compozitor ceh.

· 1902: Wifredo Lam, pictor, litograf, sculptor și ceramist cubanez (d. 1982)

· 1908 - S-a născut Nicolae Julea, compozitor român de muzică simfonică (m. 11 iunie 1986)
* 1908: Ion (Jean) Lăpușneanu (n. 8 decembrie 1908; d. 25 februarie 1994) a fost un fotbalist și antrenor român, care a jucat pe postul de portar în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 (Uruguay)

· 1918: S-a nascut Gerard Souzay, bariton francez.
* 1921: Ecaterina Cazimirov (n. 8 decembrie 1921,^[1]^[2] Doibani I, Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului[*], Moldova – d. 3 decembrie 2012,^[2] Chișinău, Moldova) a fost o actriță moldoveancă.

A absolvit Școala de artă teatrală din Odesa^⁠(d) (1936-1939), după care s-a alăturat trupei Teatrului Moldovenesc Muzical-Dramatic din Tiraspol.^[3]

Rolul de debut al Ecaterinei a fost Belesova în Miresele bogate de A. Ostrovski. În timpul celui de-al doilea război mondial, activează în Ansamblul Moldovenesc de Cântece și Dansuri „Doina”, iar în 1943 revine la teatru, refugiindu-se împreună cu trupa în orașul Marî, Turkmenistan. Trupa se întoarce în țară un an mai târziu. Palmaresul actriței cuprinde eroine lirice, eroice și romantice din dramaturgia clasică, cât și o serie de roluri în spectacole contemporane:^[3]

Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni (Beatrice)
O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale (Zoe)
Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri (Sânziana)
Furtuna de A. Ostrovski (Caterina)
Regele Lear de William Shakespeare (Gonerilia)
Mascarada de Mihail Lermontov (Baronesa Stral)
Revizorul de Nikolai Gogol (Ana Andreevna)
Roata vremii de Ana Lupan (Pelinița)
Solo pentru orologiu de O. Zahradnik (Doamna Conti)
Cântec de leagăn pentru bunici de Dumitru Matcovschi (Margareta)

Filmografia artistei include:^[4]

Moldova sovietică (1939)
Leana (1955)
Zece ierni pe-o vară (1969)

Cazimirov a devenit Artistă a Poporului din RSSM în 1960. A fost decorată cu ordinele Drapelul Roșu de Muncă și Insigna de Onoare, iar în 1994 i-a fost înmânată Medalia Meritul Civic.^[4] În 2011 a fost decorată cu Ordinul de Onoare de către Marian Lupu.^[5]

Ecaterina Cazimirov a fost căsătorită cu actorul Constantin Constantinov; împreună au avut o fiică, Eleonora Constantinov, regizoare de operă,^[6] și un fiu, Constantin C. Constantinov, sculptor.

· 1922: Lucian Freud, pictor și grafician englez

· 1925: S-a nascut Sammy Davis Jr., actor si cantaret american.

· 1928: S-a nascut Toma George Maiorescu, scriitor si publicist, profesor de filosofie. Este fiul Boriskăi (născută Marosy) şi al lui Ştefan Mayer, funcţionar de bancă. A urmat şcoala primară la Reşiţa, gimnaziul şi liceul la Caransebeş şi Timişoara, luându-şi bacalaureatul în 1947, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie la Cluj (1947-1948) şi Bucureşti (1948-1949), iar ca bursier al statului român, Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1949-1954). Toma George Maiorescu este autorul a peste 40 de volume de poezie, proza si eseistica scrierile sale fiind traduse in peste 20 de limbi.

· 1930 - S–a născut, la Viena, actorul şi regizorul austriac Maximilian Schell (a obţinut Premiul Oscar pentru rolul din “Procesul de la Nűrnberg”).
* 1932: Constantin Foamete (n. 8 decembrie 1932, Crișcăuți, Județul Soroca (interbelic) – d. 13 septembrie 1998) a fost un sculptor monumentalist român.^[1]^[2]

S-a născut în familia unui preot din satul Vadul Rașcov. Mama sa, Lidia Cernei, a fost învățătoare la școala din Crișcăuți.

A absolvit al Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anul 1958.

Preocupările lui Constantin Foamete s-au situat aproape exclusiv în aria sculpturii monumentale, dar a făcut și lucrări de artă decorativă, de asemenea monumentale (mozaic), și sporadic scenografie.

Lucrări

Monumentul lui Nicolae Bălcescu amplasat la Pitești, în 1959.
Vlaicu Vodă, în Curtea de Argeș (1969).^[4]
Visare (1970)^[3]
Meditație (1970)^[3]
Cooperatistă, Baia Mare ^[5]
Fata babei și fata moșului (Parcul Herăstrău, București)
Bustul lui Alexandru Macedonski, amplasat în Grădina Botanică din Craiova (1975, la comemorarea a 120 de ani de la naștere și 55 de ani de la moarte).

Fata babei și fata moșului (Parcul Herăstrău, București)

· 1933 : S-a nascut in comuna Bogza, județul Vrancea, Alecu Croitoru, regizor de teatru si film, membru al Academiei Tiberina din Roma. Unul dintre ultimele sale filme „Viaţă dăruindu–le” (1994), a obţinut Premiul Special al Juriului la Festivalul „Ezercitti e popoli”, Roma.

· 1934 - S–a născut etnomuzicologul István Almási.

· 1936: David Carradine, actor american de film (d. 2009)

· 1937: Ion Geru, fizician moldovean

· 1939 - S-a născut Jerry Butler, cântăreţ şi compozitor american.

· 1942 - S-a născut Bobby Elliott, baterist britanic (The Hollies).

· 1943: S-a născut James Douglas “Jim” Morrison, solistul celebrei formaţii “The Doors”; (m. 3 iulie 1971).

· 1943 - S-a născut Lee Pickens, chitarist american (Bloodrock).

· 1944: Viorel Oancea, politician român

· 1944: S- a nascut George Baker (Johannes Bouwens), cântăreţ şi compozitor olandez (George Baker Selection).

· 1946: Anton Palfi (n. 8 decembrie 1946, Tomnatic, județul Timiș) este un jurnalist, poet și traducător de limba germană originar din România.^[1]

A urmat școala generală în timp ce era deportat în Bărăgan cu familia^[2].

Este absolvent al facultății de limbă și literatură germană.

În publicațiile sale a folosit și pseudonimele P. Anton și Jürfen Jäger

A fost membru al cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara.

A fost redactor-șef la revista Neue Banater Zeitung.

În prezent trăiește în Germania, la Bamberg, unde lucrează ca redactor politic la publicația "Fränkischer Tag".

A scris: Das Bild der banater Landschaft in der Lyrik Peter Jungs

· 1946: S-a nascut Virgil Percec, chimist american de origine romana de renume internaţional, stabilit în străinătate din 1981, membru de onoare al Academiei Române.

* 1946 - S-a născut Graham Knight, basist britanic (Marmalade).

· 1947: S-a nascut Gregg Allman, pe numele real Gregory Lenoir Allman, muzician american, membru in trupa Allman Brothers.

· 1947: S-a nascut Thomas R. Cech, chimist american, laureat cu premiul Nobel.

· 1949 - S-a născut Ray Schulman, basist, violonist şi tormpetist britanic (Gentle Giant).

· 1950: Nicu Vladimir, muzician folk român (d. 1995)

· 1953: S-a nascut Kim Basinger, actrita americana.

· 1953: S-a nascut Mihai Dinu Gheorghiu, critic literar, eseist, traducător; stabilit în Franţa din 1989 („Scena culturii. Elemente pentru o sociologie a culturii”).

· 1956: Dorin Davideanu (n. 8 decembrie 1956, Lugoj) este un scriitor român de povestiri science-fiction. În 1978 debutat cu povestirea Zece secunde în revista Paradox. Îi apar povestirile „Zece secunde”, „Privirea stelelor, rece” și „Prin timp și spațiu cu Victor Țiblă și Doru Bară” în culegerea de povestiri Anatomia unei secunde (1990).

Proză scurtă

„Zece secunde” (1983).^[1] Povestirea a apărut în colecțiile Alfa: O antologie a literaturii de anticipație românești (1983), în La orizont această constelație (1990) și Anatomia unei secunde (1990).
„Crenelurile” (1985) - în Avertisment pentru liniștea planetei (1985)
„În pădure, scena” (1986)
„Poveste cu multă apă de ploaie” (1986)
„Prin timp și spațiu cu Victor Țiblă și Doru Bară” (1990)
„Privirea stelelor, rece” (1990)

* 1956: S-a nascut Warren Cuccurullo, muzician american, membru al trupei Duran Duran.

· 1957: Ștefan Hrușcă (n. 8 decembrie 1957, Ieud, Maramureș) este un interpret român din Maramureș de muzică folk, cunoscut publicului din România mai ales prin colindele pe care le interpretează. A debutat ca artist în anul 1981 cu Cenaclul Flacăra, până în 1984 a susținut peste 1000 de spectacole împreună cu cenaclul. Începând cu anul 1991 s-a stabilit în Toronto, Canada.

Discografie

Rugă pentru părinți (1984)
Urare pentru îndrăgostiți (1986)
Colinde I (1990)
La săvârșitu' lumii (1993)
Ziurel de ziurel (1995)
Fostele iubiri (1995)
Crăciunul cu Hrușcă (2000)
Sfântă-i sara de Crăciun (2001)
20 de ani (2001)
Iarăși flori dalbe (2005)
Balade speciale (2007)
La mijlocu' cerului (2012)

Ștefan Hrușcă
Ștefan Hrușcă într-un concert la Cluj-Napoca în decembrie 2009

· 1957: S-a nascut Phil Collen, chitarist britanic, component al trupei rock Def Leppard.

· 1958: Ion Varta (n. 8 decembrie 1958, Larga, Raionul Briceni) - istoric din Republica Moldova. A fost un deputat moldovean în Parlamentul Republicii Moldova, ales în Legislatura 2005-2009 pe listele Partidului Popular Creștin Democrat.

Fost membru al Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

Directorul Serviciul de Stat de Arhivă din Republica Moldova

* 1959: Alexandru Oleinic (n. 8 decembrie 1959, Cupcini, raionul Edineț) este un om politic din Republica Moldova, care a fost ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi consecutive între 2001-2009, pe listele partidului Blocul electoral Moldova Democrată, iar între 2009 și 2011 a fost Ministru al Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova. La Congresul al II-a al PPRM din 17 noiembrie 2012 a fost ales în calitate de copreședinte coordonator. Este și fondatorul fondului de caritate "Tinerii Pentru Moldova" și a Institutului de Tehnologii Politice și Sociale, președinte al "Fondului Național pentru atragerea și Protecția a investițiilor" și a Consiliului de Administrație al "Milenium Management Grup".

Alexandru Oleinic

· 1959 - S-a născut Paul Rutherford, vocalist şi compozitor britanic (Frankie Goes To Hollywood).

· 1960: Niculae Bădălău, politician român

· 1964: S-a nascut Teri Hatcher, actrita americana.

· 1964: S-a nascut Nikola Jerkan, fotbalist croat.

· 1966: S-a nascut Sinead O'Connor, cantareata irlandeza.

· 1966: S-a nascut Les Ferdinand, fotbalist englez.

· 1967: S-a nascut la Dublin cântăreaţa irlandeză Sinead O’Connor. S-a făcut remarcată atât datorită calităților sale artistice cât și declarațiilor polemice și a extravaganței. Are în palmares un premiu Grammy.

· 1978: Ian Somerhalder, actor american
* 1986: Alina Zotea-Durnea (n. 8 decembrie 1986, Cantemir) este o economistă, politiciană și fotomodel din Republica Moldova, care din 4 septembrie 2015 exercită funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a în cadrul fracțiunii Partidului Liberal (PL).

Ca fotomodel, a reprezentat clubul FC Zimbru Chișinău în proiectul MISS Divizia Națională. Împreună cu Mariana Morozan a format trupa Micki Girls și pe 30 aprilie 2012 s-a lansat în muzică cu piesa de debut „Departe de mine”.^[2]^[3]

Între anii 2004–2008 Alina Zotea a studiat la Colegiul de Informatică din Chișinău, specialitatea Marketing. A susținut examenele de Bacalaureat în anul 2007. În anul 2011, a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Economie.^[4] În 2014, ea a obținut titlul de master în Științe economice, specializarea Finanțe publice și fiscalitate.^[5]^[6]^[7]

Este membru al Partidului Liberal din anul 2005 și în 2014 a devenit asistenta liderului PL, Mihai Ghimpu.

La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 a fost inclusă pe locul 20 în lista candidaților PL la funcția de deputat^[8] și inițial nu a reușit să acceadă în parlament ca deputat. A devenit șefa de cabinet a fracțiunii PL din parlament.^[9]^[10]

După învestirea Guvernului Streleț pe 30 iulie 2015, cinci miniștri numiți din componența cabinetului fiind deputați din fracțiunea parlamentară a Partidului Liberal au renunțat la mandatele de deputat în favoarea funcției de ministru pentru a se conforma principiului compatibilității funcțiilor, iar locurile rămase vacante au fost ocupate de următorii de pe lista candidaților supleanți, printre care și Alina Zotea.^[11] Mandatul său a fost validat la 4 septembrie 2015.^[12] Pe 14 septembrie 2015 ea a trimis un demers către Iurie Chirinciuc, ministrul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și directorului de la Î.S. „Calea Ferată din Moldova”, Iurii Topală, solicitându-le ca să examineze posibilitatea reducerii cu 20% a prețului biletelor pentru transportul feroviar național, precum și internațional pe liniile ce fac legătura cu România, pentru studenți și elevi.^[13] În Parlamentul European a vorbit despre corupția din Republica Moldova și despre „miliardul dispărut”

Alina Zotea-Durnea

* 2002: Ianis Stoica (n. 8 decembrie 2002,^[1] București, România) este un fotbalist român care joacă pentru Petrolul Ploiești ca mijlocaș. .Tatăl lui Stoica, Pompiliu, a fost, de asemenea, un jucător al echipei Steaua București

Decese

· 899: A decedat prințul Arnulf de Carinthia (n.850) rege al Franciei Răsăritene din 887 și impărat al Imperiului Carolingian în 894 până la moartea sa. A fost fiul nelegitim al lui Carloman de Bavaria cu concubina acestuia Liutswind de origine carintiană. A primit moștenire de la tatăl său Ducatul Carintia, celelalte teritorii ale acestuia și anume Bavaria și Regatul Italiei revenindu-le lui Ludovic cel Tânăr și respectiv Carol cel Gras. În 893 Papa Formosus neavând încredere în noii împărați Guido și fiul acestuia Lamberto, îi trimite o cerere de a elibera Italia cu promisiunea de a fi încoronat la Roma. Acesta trimite o armată condusă de fiul său Zwentibold în ajutorul lui Berengaro de Friuli. În cele din urmă, în 894 Guido moare în condiții suspecte iar fiul acestuia este confirmat împărat, în ciuda refuzului papei care este făcut prizonier. În toamna lui 895 Arnulf traversează Alpii și în februarie 856 cucerește Roma fiind încoronat de către Papă Rege al Italiei și Împărat. Cu toate acestea, el nu a deținut puterea în Italia decât pe durata șederii lui în peninsulă, fiind nevoit să se retragă spre sfârșitul anului fără a avea o victorie decisivă în fața lui Lamberto. La moartea lui, în anul 899, a fost urmat pe tronul Franciei Răsăritene de fiul său Ludovic Copilul.

· 1722: Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului, soția lui Filip I, Duce de Orléans (n. 1652)

· 1744: Marie Anne de Mailly, metresa regelui Ludovic al XV-lea al Franței (n. 1717)

· 1769: Joseph Friedrich Ernst, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, strămoșul regelui Carol I al României (n. 1702)

· 1793: Madame du Barry, metresa regelui Ludovic al XV-lea al Franței (n. 1743)

· 1830: A murit Benjamin Henry Constant de Rebecque, om politic şi scriitor elveţian, autor al celebrei lucrări „Adolf”; a avut un rol important în dezvoltarea doctrinei liberale în Franţa; (n.25.10.1767).
* 1883: Platon Aleksandrovici Antonovici (în rusă Платон Александрович Антонович; n. 13 noiembrie 1811 – d. 8 decembrie 1883) a fost un general rus, primar al orașului Odesa și guvernator al Basarabiei între anii 1863 – 1867.

A studiat un an, la Universitatea din Harkov, apoi s-a transferat la Universitatea din Moscova, însă a terminat-o prematur în februarie 1833, sub acuzația de complicitate la o societate secretă. Antonovici a fost deportat în Caucaz, și la 21 februarie 1833 a fost înrolat ca soldat în regimentul Apșeron. Aici, datorită curajului dovedit în luptă cu caucazienii, a fost promovat până la rangul de subofițer (3 iulie 1837), și praporșcik (26 mai 1839). Ulterior, a primit în mod constant gradele de locotenent (10 mai 1840), căpitan (1 mai 1843), maior (29 august 1848), locotenent-colonel (1 ianuarie 1851) și colonel (30 octombrie 1855); din 25 aprilie 1855 a servit ca primar de Kerci.

La sfârșitul războiului Crimeii, Antonovici a fost implicat în afacerile Companiei ruse de comerț și navigație. În 1861, la 29 august a fost ridicat în rang de general-maior, ulterior a fost numit primar de Odesa, iar doi ani mai târziu (1863), guvernator al Basarabiei.

În 1868, a fost numit administrator al districtului școlar Kiev, post pe care l-a ocupat timp de aproximativ 12 ani; la 1 ianuarie 1870 a promovat la gradul de locotenent-general.

A fost decorat cu ordinele „Sfânta Ana” (grd. 2), „Sfântul Vladimir” (grd. 3), „Sfântul Stanislav” (grd. 1), „Vulturul Alb” și „Sfântul Aleksandr Nevski”.

Antonovici a fost un cetățean de onoare al orașelor Chișinău și Kremenciug.

· 1903 - A încetat din viaţă compozitorul Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847)

· 1907: Oscar al II-lea, rege al Suediei și Norvegiei (n. 1829)
* 1920: Demetriu Radu (n. 26 octombrie 1861, Uifalău, azi Rădești, Alba - d. 8 decembrie 1920, București) a fost între 1897 - 1903 episcop greco-catolic de Lugoj, iar în perioada 1903 - 1920 episcop greco-catolic de Oradea Mare.

A murit la 8 decembrie 1920 în atentatul cu bombă din Senatul României, atentat pus la cale de Max Goldstein și de complicii acestuia, Saul Osias și Leon Lichtblau. În afară de episcopul Demetriu Radu, ca urmare a atentatului au murit și ministrul justiției, Dimitrie Greceanu, și senatorul Spirea Gheorghiu, aceștia din urmă decedând în spital.

Episcopului Demetriu Radu i s-au făcut „funeralii naționale ca unui martir național”.^[1] A fost înmormântat în biserica ctitorită de el în localitatea natală.

Demetriu Radu

· 1923 - A încetat din viaţă Joseph Pothier, călugăr şi savant, reformator al muzicii ecleziastice culte

· 1927: A încetat din viaţă Paul Gore, istoricul şi omul politic basarabean, membru de onoare al Academiei Române, presedinte al Partidului National Moldovenesc; (n. 27 iulie 1875, Chişinău).

· 1972: A încetat din viaţă Ieronim Şerbu, prozator şi memorialist, fondator, alături de Dan Petraşincu, al revistei “Discobolul”; (n. 1 decembrie 1911).

· 1978: Golda Meir, politician ruso-israelian, al 4-lea prim-ministru al Israel (n. 1898)

· 1980: Muzicianul britanic John Lennon, fost component al trupei Beatles, a fost asasinat la New York, de catre Mark David Chapman. Liderul celebrei formatii britanice a fost impuscat mortal de un fan cand intra in cladirea in care locuia. Artistul, care avea 40 de ani, a fost atins de patru gloante si a murit in drum spre spital. Ucigasul sau, care obtinuse cu putine ore inainte un autograf de la idolul sau, a fost arestat la locul crimei. Vestea asasinarii muzicianului a socat intreaga lume, in urmatoarele saptamani sute de fani venind in pelerinaj in fata blocului in care a fost impuscat Lennon si organizand demonstratii in numeroase orase de pe glob. Mark David Chapman, in varsta de 25 de ani, a fost diagnosticat cu probleme psihice. Cu toate acestea a refuzat sa invoce acest lucru ca scuza in fata instantei si a pledat vinovat pentru crima. Asasinul a fost condamnat la inchisoare pe viata.
* 1981: Ion Dacian, născut Ion Pulcă, (n. 11 octombrie 1911, comuna Saschiz, județul Mureș - d. 8 decembrie 1981, București ) a fost un renumit tenor român, Artist al Poporului cunoscut prim solist și director al Teatrului de Stat de Operetă București.

Ion Pulcă a urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj, avându-l ca profesor de canto pe Ion Crișan.

Își începe cariera în 1934 la Opera Română din Cluj. În 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă „Alhambra” din București, debutând în operetă și în regie. Prima operată în care joacă este Vânt de Primăvară de Joseph Strauss. În perioada 1942–1947 este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.

În 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian fiind angajat ca prim-solist al teatrului. Apare într-o succcesiune de spectacole de succes printre care Liliacul și Sânge Vienez de Johann Strauss (fiul), Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, Lysistrata de Paul Lincke, Vânzătorul de Păsări de Carl Zeller, Văduva Veselă și Paganini de Franz Lehár, My Fair Lady de Frederick Loewe, Secretul lui Marco Polo de Francis Lopez, Anton Pann de Alfred Mendelsohn și altele.

Numit director al teatrului în anul 1963, a fost eliberat din funcție, fără explicații, în septembrie 1971.

În cariera sa, Ion Dacian a interpretat 57 de roluri, jucând în peste 5000 de spectacole și luând parte la 120 de concerte cu diverse orchestre filarmonice. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, tenorului Ion Dacian i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[1]

Ion Dacian se stinge din viață la 8 decembrie 1981, fiind înmormântat în curtea bisericii “Sf. Gheorghe” din cartierul bucureștean Andronache.

În 1990 Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă "Ion Dacian". În anul 2000 prin hotărîre a guvernului, numele a fost schimbat în Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian" București.

În februarie 2011 școala generală din localitatea natală a primit numele său, devenind Gimnaziul de Stat „Ion Dacian”.

· 1992: A decedat Gabriel Cocora, muzicolog, istoriograf şi preot; (n.01.03.1917).

· 1996: Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936,^[2] Bulzești, Dolj, Regatul României – d. 8 decembrie 1996,București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.^[6]

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.

Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cînticele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...^[8]

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Proza

Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Volume publicate

1964 - Singur printre poeți
1965 - Poeme Sorescu
1966 - Moartea ceasului
1966 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
1967 - Poeme Sorescu
1968 - Iona
1968 - Tinerețea lui Don Quijote
1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
1969 - Lirice Pasternac
1969 - Teoria sferelor de influență
1970 - Paraclisierul
1970 - Tușiți
1970 - Unghi
1972 - Rame - Douăzeci și cinci de poezii
1972 - Singur printre poeți
1972 - Suflete, bun la toate
1973 - 1980 - La Lilieci
1973 - Astfel
1973 - Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
1974 - Setea muntelui de sare^[9]
1975 - Insomnii - Microeseuri
1975 - Norii
1976 - Descîntoteca
1976 - Matca - Piesă în trei acte
1976 - Poeme Sorescu
1976 - Starea de destin
1977 - Trei dinți din față
1978 - Sărbători itinerante
1978 - Trei dinți din față
1979 - Ceramică
1979 - Tinerețea lui Don Quijote
1980 - Teatru Sorescu
1982 - Fîntîni în mare
1982 - Viziunea vizuinii
1983 - La Muerte Del Reloj
1984 - Drumul Sorescu
1984 - Ieșirea prin cer
1985 - Tratat de inspirație
1985 - Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare
1986 - La Lilieci
1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva
1987 - Apă Vie, Apă Moartă
1987 - Micii grădinari în minunata lume a plantelor
1989 - Augustin Buzura și - Drumul Cenușii
1989 - Ecuatorul și Polii
1990 - 1993 - Poezii Sorescu
1991 - Poezii alese de cenzură
1992 - Vărul Shakespeare și alte piese
1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
1993 - Trei dinți din față
1994 - Traversarea
1995 - Iona
1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor
1995 - Poemele tuturor tainelor
1996 - Din grădina copilăriei - Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
1996 - Moment poetic
1996 - Poezii Sorescu
1996 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
1997 - Puntea (Ultimele)
1998 - Diligența cu păpuși
1998 - Douăzeci și cinci de poeme
1998 - Efectul de piramidă
1999 - Japița - Inedit
1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal inedit
2000 - Încoronare
2000 - Iona
2000 - Scrînteala vremii
2002 - 2006 - Opere Sorescu
2003 - Iona
2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
2003 - Unde fugim de-acasă?
2003 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești 2
2004 - Bile și cercuri
2004 - Ceramică
2004 - Iona
2005 - Între linii
2005 - Iona și alte două piese
2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
2006 - Poezii Sorescu
2006 - Poezii alese - Antologie pentru uz școlar
2006 - Teatru Sorescu
2006 - Trei dinți din față
2009 - Trei dinți din față
2010 - La Lilieci

Marin Sorescu

· 2004: Dimebag Darrel (Darrel Abbot), chitarist american (Pantera, Damageplan) (n. 1966)

· 2005: A murit compozitorul şi folcloristul Dumitru D. Stancu, fost inspector general în Ministerul Învăţământului din Bucureşti (1966-1969). A înfiinţat şi dirijat Formaţia de instrumente populare de suflat (1980); (n. 1915).

· 2007: Ioan Fiscuteanu (n. 19 noiembrie 1937, satul Sânmihaiu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud — d. 8 decembrie 2007, Târgu Mureș) a fost un actor român de teatru și film, cunoscut pentru rolul său în pelicula Moartea domnului Lăzărescu (2005), în regia lui Cristi Puiu.

Ioan Fiscuteanu s-a născut la data de 19 noiembrie 1937, în localitatea Sânmihaiu de Câmpie (județul Bistrița-Năsăud). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București în anul 1962. Fiscuteanu a fost actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș^[3], unde a jucat în peste 60 de roluri.

Rolul său cel mai de succes a fost cel al lui Dante Remus Lăzărescu în filmul lui Cristi Puiu Moartea domnului Lăzărescu, pentru care a câștigat Lebăda de Aur pentru cel mai bun actor la Festivalul de film de la Copenhaga.

Fiul său, Ion Fiscuteanu jr., este actor la rândul lui, angajat al Teatrului "Andrei Mureșanu",^[4] din Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

Ioan Fiscuteanu a încetat din viață la 8 decembrie 2007, la spitalul din Târgu Mureș, fiind bolnav de cancer de colon.

Filmografie:

Frumoasele vacanțe (1968)
Fructe de pădure (1983)
Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
Emisia continuă (1985)
Glissando (1985)
Din prea multă dragoste (1985)
Iacob (1988)
Undeva în est (1991)
Balanța (1992)
Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
Asfalt Tango (1995) - Șoferul de taxi
Prea târziu (1996) - Oană
Mariana (1998)
Zapping (2000)
Turnul din Pisa (2002) - Nașul
Ajutoare umanitare (2002)
Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Dante Remus Lăzărescu

Date personale
Ioan Fiscuteanu

Născut	19 noiembrie 1937^[1] Sânmihaiu de Câmpie, Bistrița-Năsăud, România
Decedat	8 decembrie 2007 (70 de ani)^[2]^[1] Târgu Mureș, România

* 2015: Efim Tarlapan (n. 17 mai 1944, Măgurele, Ungheni, Regatul României – d. 8 decembrie 2015,^[1] Chișinău^[2]) a fost un scriitor, poet umorist și satiric din Republica Moldova, epigramist, autor de literatură satirică și cărți pentru copii.

Efim Tarlapan s-a născut pe 17 mai 1944 în satul Măgurele din raionul Ungheni (pe atunci în județul Bălți).^[3] A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, secția de ziaristică (1962-1970), iar mai târziu a urmat cursurile superioare ale Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1985-1987).^[4]

A activat în calitate de redactor literar la ziarul „Viața satului”, la postul de radio republican din Moldova, la Editura „Lumina” și săptămânalul „Literatura și arta

Debutul editorial și l-a făcut în anul 1974 cu placheta de versuri umoristice și satirice „Scuzați pentru deranj”.^[4]

A scris parodii, fabule, epigrame, rondeluri și aforisme, pe care le-a publicat în volumele: Tatuaje (1977), Revers (1980), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai... (1995), Coloana nătângilor (2001), Deșertul din clepsidră (2005), Zâmbete pentru export (2010), Eseuri tragi-comice (2011), Bezna n-are orizont (2013), Lumina umbrei mele (2013) ș.a.

Printre cărțile pentru copii semnate de el sunt, Lănțișorul cu cheițe (1981), Clape (1985), Termometru (1988), Stați jos, copii! (1990), Bobocelul (1992), Ghicitori și epigrame școlare (1995), Alfabetul – ghicitoare (1999), Un melc la fotbal (2003), A doua pauză de râs (2011), Aerul de-acasă (2013) ș.a.

Este autorul unor antologii de umor românesc și universal, ca: Atlas comic (1982), Buturuga mică (1993), Marea antologie a epigramei românești (2005), Câte-o poantă de căciulă (2007), Cu mâța-n carte (2009), Râsul lumii la români (2010) ș.a.

Pe lângă beletristică a mai scris și un studiu despre Daniel Ciugureanu, fost Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, originar din Basarabia și rudă cu Efim Tarlapan, institulat „Daniel Ciugureanu, un prim-ministru al neamului nostru și al neamurilor mele”

Opera:

A doua pauză de râs…: (ghicitori, poezioare vesele, fabule) / Efim Tarlapan; des.: Diana-Maria Sabău. – Ch.: Labirint, 2011. – 30 p.: il.
Aerul de-acasă: poezii și ghicitori pentru copii / Efim Tarlapan; il.: Catrin Bespaliuc. – Ch.: Prut, 2013. – 24 p.: il.
Alfabetul – ghicitoare / Efim Tarlapan; il.: Otilia Tarlapan. – Ch.: Presa, 1999. – 36 p.: il.
Bobocelul / Efim Tarlapan; il.: Lică Sainciuc. – Ch.: [s. n.], 1992. – 14 p. : il.
DENS: dicționar enciclopedic satiric / Efim Tarlapan; pict.: Dumitru Trifan. – Ch.: Labirnt, 1994. – 32 p.: il. – (Cartușiera).
Deșertul din clepsidră: aforisme / Efim Tarlapan; prez. graf.: Otilia Tarlapan. – Ch.: Pontos, 2005. – 95 p. – (Pegasus).
Dioptrii pentru ochelarii de cai…: compuneri selecte: vechi și noi satire, fabule, miniaturi comice, epigrame, epitafuri, parodii, aforisme / Efim Tarlapan; prez. graf.: Lică Sainciuc. – Ch.: Hyperion, 1995. – 208 p.
Eseuri tragi-comice / Efim Tarlapan. – Ch.: Labirint, 2011. – 51 p.
Ghicitori. Epigrame / Efim Tarlapan; pict.: Dumitru Trifan. – Ch.: Labirint, 1995. – 32 p.: il. – (Cartușiera).
Lănțișorul cu cheițe: poezii și ghicitori / Efim Tarlapan; il.: Iaroslav Oliinâk. – Ch.: Hyperion, 1995. – 64 p.: il.
Pauza de râs…: ghicitori, poezii, ironii / Efim Tarlapan; cop.: Otilia Tarlapan. – Ch.: Labirint, 2011. – 32 p.
Stați jos, copii!: lecție de satiră și umor / Efim Tarlapan; il.: Mihai Brunea. – Ch.: Hyperion, 1990. – 96 p.: il.
Un melc la fotbal / Efim Tarlapan; il.: Violeta Dabija. – Ch.: Prut Internațional, 2003. – 16 p.: il. – (Poezii de seama voastră) (Poezii mici pentru pici-pitici).
Daniel Ciugureanu, un prim-ministru al neamului nostru și al neamurilor mele / Efim Tarlapan. Front Cover. Labirint, 2010 - Moldova - 40 pp. ISBN: 978-9975-948-22-7
Zâmbete pentru export = Sorrisi da esportare / Efim Tarlapan; trad. în lb. it.: Tatiana Ciobanu, Liuba Croitoru, Claudia Lupașcu; pref.: George Corbu. – Ch.: Labirint, 2012. – 175 p. – Lb. rom. și it.

Efim Talapan

2016: John Glenn, astronaut american (n. 1921)
2016: Romulus Rusan, scriitor român (n. 1935)

Sărbători

· Sf Cuv Patapie; Sf. Apostoli: Cezar, Tihic și Onisifor - dezlegare la pește; Duminica a 27-a după Rusalii - Tămăduirea femeii gârbove (calendar creștin-ortodox)

· Neprihănita Zămislire a Sf. Fecioare Maria (calendar romano-catolic). Imaculata Concepţie sau Neprihănita Zămislire este, conform dogmelor romano-catolice, concepţia Mariei, mama lui Isus, în pântecul mamei ei Ana, fără păcatul originar şi că a dus o viaţă complet lipsită de păcat. Sărbătoarea Imaculatei Concepţii, sărbătorită pe 8 decembrie în fiecare an, a fost stabilită de Papa Sixtus IV în 1476, dar această doctrină nu a fost definită atunci ca o dogmă, astfel fiecare catolic avea dreptul să creadă sau nu în ea, fără a fi acuzat de erezie. Imaculata Concepţie a fost definită ca dogmă de către Papa Pius IX în 1854, în constituţia sa din 8 decembrie, intitulată Ineffabilis Deus. Biserica Ortodoxă, precum şi bisericile protestante nu împărtăşesc această doctrină.

· Sf. Patapiu (calendar greco-catolic)

· Ziua Constituției României

· Ziua Iluminării lui Buddha (după calendarul japonez)

VA URMA