MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 29 DECEMBRIE 2019
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
Bună dimineața. prieteni!
Am început pregătirile pentru RELELIONUL 2020!
ARTE 29 Decembrie
MUZICĂ 29 Decembrie
JOYAS MUSICALES PARA NOSTÁLGICOS. Selección de Cecil González
Golden Sweet Memories Full Album Vol. 97 , Various Artists
Top 100 Instrumental Love Songs Collection: Guitar, Pan Flute , Violin, Saxophone, Piano Music
Хит - Парад - новые песни - новые релизы #5 - С Новым Годом ! 2020
POEZIE 29 Decembrie
Carmen Sylva
Biografie
Biografie Carmen Sylva
Majestatea Sa Elisabeta, Regina a României, Principesă de Wied - pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied - (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.
S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României.
Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României.
Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România.
În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe.
Regina a avut şi iniţiativa de a identifica potenţialul meşteşugurilor româneşti. Ea însăşi se înveşmânta adesea în portul naţional românesc, socotit până atunci strai al ţăranilor, şi a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale.
A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
A fost poetă şi prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani dar cuprins de o furie anti dinastică poetul a refuzat să ridice premiul. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.
Relaţiile dintre Mihai Eminescu şi regele Carol I, erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege formula cu valoare derogativă Carol îngăduitorul într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul.
Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituţia de la 1866 dădea regelui doar puterile unei monarhii constituţionale, măsură de precauţie care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prinţului pământean Alexandru Ioan Cuza.
Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin "Cântecul pădurii". Se fotografia în faţa maşinii de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oţel), îşi completa veniturile din publicitate!
A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reşedinţa ei preferată era Castelul Peleş, unde îşi ţinea şi biblioteca.
Regina Carmen Sylva şi-a devotat întreaga ei viaţă desăvîrşirii spirituale, şi carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă şi perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză şi română. Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, şi a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relaţia cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân îşi notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu şi care conţinea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu şi publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleş doamnele de curte şi regina însăşi au învăţat deja poeziile sale pe de rost!
Majestatea Sa Elisabeta, Regina a României, Principesă de Wied - pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied - (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.
S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României.
Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României.
Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România.
În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe.
Regina a avut şi iniţiativa de a identifica potenţialul meşteşugurilor româneşti. Ea însăşi se înveşmânta adesea în portul naţional românesc, socotit până atunci strai al ţăranilor, şi a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale.
A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
A fost poetă şi prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani dar cuprins de o furie anti dinastică poetul a refuzat să ridice premiul. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.
Relaţiile dintre Mihai Eminescu şi regele Carol I, erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege formula cu valoare derogativă Carol îngăduitorul într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul.
Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituţia de la 1866 dădea regelui doar puterile unei monarhii constituţionale, măsură de precauţie care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prinţului pământean Alexandru Ioan Cuza.
Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin "Cântecul pădurii". Se fotografia în faţa maşinii de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oţel), îşi completa veniturile din publicitate!
A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reşedinţa ei preferată era Castelul Peleş, unde îşi ţinea şi biblioteca.
Regina Carmen Sylva şi-a devotat întreaga ei viaţă desăvîrşirii spirituale, şi carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă şi perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză şi română. Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, şi a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relaţia cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân îşi notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu şi care conţinea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu şi publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleş doamnele de curte şi regina însăşi au învăţat deja poeziile sale pe de rost!
Copacul
Caldul soare-al verii ţese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu' nourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.
Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe lunca
Stă-n trăita lume de cântări şi flori.
N-are bucurie nici de vânt şi ploaie,
Nici de cânt de păsări, nici de cuib cu pui;
Din podoaba-ntreagă a vieţii lui
Nu-i ramase bietul nici măcar o foaie.
Ce ruşine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deşarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.
Dar el stă, sărmanul, stă-nrădăcinat
Iată vie-un fulger şi-o să mori! Nu plânge!
Nu! Veni furtuna vai, numai spre a frânge
Crengi din el, lăsându-l şi mai ruşinat!
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu' nourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.
Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe lunca
Stă-n trăita lume de cântări şi flori.
N-are bucurie nici de vânt şi ploaie,
Nici de cânt de păsări, nici de cuib cu pui;
Din podoaba-ntreagă a vieţii lui
Nu-i ramase bietul nici măcar o foaie.
Ce ruşine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deşarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.
Dar el stă, sărmanul, stă-nrădăcinat
Iată vie-un fulger şi-o să mori! Nu plânge!
Nu! Veni furtuna vai, numai spre a frânge
Crengi din el, lăsându-l şi mai ruşinat!
Sonet
Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-şi răspândeşte focul,
Chemând la viaţă nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,
Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Şi' n văi şi munţi şi 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:
Un suflet mare tot aşa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândeşte
Pe cei ce stau pierduţi în letargie,
Nu vrea să facă robi şi nu orbeşte,
Că el e creator nici el nu ştie,
Dar singur Domn el totul stăpâneşte.
Prin lumea 'ntreagă-şi răspândeşte focul,
Chemând la viaţă nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,
Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Şi' n văi şi munţi şi 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:
Un suflet mare tot aşa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândeşte
Pe cei ce stau pierduţi în letargie,
Nu vrea să facă robi şi nu orbeşte,
Că el e creator nici el nu ştie,
Dar singur Domn el totul stăpâneşte.
Fluturi sărutându-se
Cu gene-ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des -
Şi astfel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Şi-ntr-însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un rău adânc de foc -
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stingerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des -
Şi astfel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Şi-ntr-însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un rău adânc de foc -
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stingerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Ovid Densușianu
Biografie Ovid Densusianu
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunţat Densuşianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraş, d. 9 iunie 1938, Bucureşti) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român, membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Bucureşti.
Biografie
* 1873 – Se naşte la Făgăraş pe 29 decembrie, având o întreagă descendenţă de cărturari. Făcând parte din familia Densuşianu, Ovid a fost fiul lui Aron Densuşianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină şi literatură română la Universitatea din Iaşi. Aron şi Nicolae Densuşianu, autorul cunoscutei lucrări Dacia preistorică, au fost fiii parohului din Densuş, Bizantius Densuşianu şi al Sofiei.
* 1880-1890 – Clasele primare le urmează la Satul Lung (ce actualmente face parte din orașul Săcele), Făgăraş, Braşov, Iaşi.
* 1881 – Se mută împreună cu familia la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Naţional şi la Şcoala Instituţiilor Unite.
* 1890 – Susţine bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi A. D. Xenopol.
* 1892 – Îşi ia licenţa „magna cum laudae” la Iaşi cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă şi română şi Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.
* 1893 – Este numit profesor la un liceu din Focşani. În perioada următoare călătoreşte la Berlin în vederea aprofundării studiilor. Publică în „Revista critică-literară” articole de istorie şi critică literară, precum şi lingvistică (Aliteraţiunea în limbile romanice, Rotacismul în dialectul istrian).
* 1894-1896 – Îşi continuă la Paris la École des Hautes Etudes, unde va obţine titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu şi un glosar bine documentate.
* Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Îşi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d'Anion” von Jean Maillart.
* 1897-1901 – Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii şi literaturii române de la Universitatea din Bucureşti, unde deschide primul curs cu o lecţie despre „Obiectul şi metoda filologiei”. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârşitul vieţii sale.
* 1898 – Publică Buletinul „Studii de filologie română”.
* 1901 – Îi este publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sunt strânse informaţii vaste asupra formării şi evoluţiei limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române.
* 1905 – Este distins cu Premiul „Bibesco” al Societăţii de Lingvistică din Paris. Înfiinţează la Bucureşti Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în „Buletinul Societăţii Filologice”.
* 1907 – Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea). Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoştinţă Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.
* 1913 – Întemeiază Institutul de Filologie şi Folclor.
* 1914-1916 – Ţine la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.
* 1918 – Devine membru activ al Academiei Române, unde va ţine discursul de recepţie Şcoala latinistă în limba şi literatura română. Barbu Delavrancea.
* 1921-1922 – Se află la Praga.
* 1923 – Este ales membru de onoare al Societăţii de Etnografie.
* 1924 – Devine membru al Societăţii de Lingvistică de la Paris.
* 1923-1928 – Înfiinţează o nouă revistă, „Grai şi suflet”, publicaţie a Institutului de Filologie şi Folclor.
* 1925 – Iniţiază convocarea unui Congres al filologilor români şi susţine comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.
* 1938 – Se stinge din viaţă la 8 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, Le seizième siècle, din Histoire de la langue roumaine.
Opera (selectiv)
* Istoria limbii române (2 volume, 1901-1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
* Graiul din Ţara Haţegului (1915)
* Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
* Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
* Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
* Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
* Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).
Aprecieri critice
Ovid Densusianu a întemeiat şi a condus revistele Viaţa nouă (1905-1925) şi Grai şi suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul şi etnografia. Este creatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti. Studiile sale se remarcă prin bogăţia documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea ştiinţifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepţiei neogramatice căreia i-a fost ataşat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuşi publicând poezii sub pseudonimul Ervin.
Afilieri
* Membru al Academiei Române
* Membru al Societăţii de texte vechi franceze
* Membru al Societăţii de Lingvistică din Paris
Bibliografie
* Al Popescu Telega, Ovid Densusianu, Craiova, Editura Ramuri, 1934
* Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti, Editura Politică, 1962-1964
* Marin Bucur, Ovid Densusianu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967
* Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, p. 108-111
* Marin Buga, Ovid Densusianu, folclorist, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2003
* Ovid Densusianu în amintirea şi conştiinţa critică românească, ediţie îngrijită de Ion Diaconu şi Ioan Şerb, studiu introductiv de Ioan Şerb, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2005
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunţat Densuşianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraş, d. 9 iunie 1938, Bucureşti) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român, membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Bucureşti.
Biografie
* 1873 – Se naşte la Făgăraş pe 29 decembrie, având o întreagă descendenţă de cărturari. Făcând parte din familia Densuşianu, Ovid a fost fiul lui Aron Densuşianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină şi literatură română la Universitatea din Iaşi. Aron şi Nicolae Densuşianu, autorul cunoscutei lucrări Dacia preistorică, au fost fiii parohului din Densuş, Bizantius Densuşianu şi al Sofiei.
* 1880-1890 – Clasele primare le urmează la Satul Lung (ce actualmente face parte din orașul Săcele), Făgăraş, Braşov, Iaşi.
* 1881 – Se mută împreună cu familia la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Naţional şi la Şcoala Instituţiilor Unite.
* 1890 – Susţine bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi A. D. Xenopol.
* 1892 – Îşi ia licenţa „magna cum laudae” la Iaşi cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă şi română şi Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.
* 1893 – Este numit profesor la un liceu din Focşani. În perioada următoare călătoreşte la Berlin în vederea aprofundării studiilor. Publică în „Revista critică-literară” articole de istorie şi critică literară, precum şi lingvistică (Aliteraţiunea în limbile romanice, Rotacismul în dialectul istrian).
* 1894-1896 – Îşi continuă la Paris la École des Hautes Etudes, unde va obţine titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu şi un glosar bine documentate.
* Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Îşi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d'Anion” von Jean Maillart.
* 1897-1901 – Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii şi literaturii române de la Universitatea din Bucureşti, unde deschide primul curs cu o lecţie despre „Obiectul şi metoda filologiei”. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârşitul vieţii sale.
* 1898 – Publică Buletinul „Studii de filologie română”.
* 1901 – Îi este publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sunt strânse informaţii vaste asupra formării şi evoluţiei limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române.
* 1905 – Este distins cu Premiul „Bibesco” al Societăţii de Lingvistică din Paris. Înfiinţează la Bucureşti Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în „Buletinul Societăţii Filologice”.
* 1907 – Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea). Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoştinţă Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.
* 1913 – Întemeiază Institutul de Filologie şi Folclor.
* 1914-1916 – Ţine la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.
* 1918 – Devine membru activ al Academiei Române, unde va ţine discursul de recepţie Şcoala latinistă în limba şi literatura română. Barbu Delavrancea.
* 1921-1922 – Se află la Praga.
* 1923 – Este ales membru de onoare al Societăţii de Etnografie.
* 1924 – Devine membru al Societăţii de Lingvistică de la Paris.
* 1923-1928 – Înfiinţează o nouă revistă, „Grai şi suflet”, publicaţie a Institutului de Filologie şi Folclor.
* 1925 – Iniţiază convocarea unui Congres al filologilor români şi susţine comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.
* 1938 – Se stinge din viaţă la 8 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, Le seizième siècle, din Histoire de la langue roumaine.
Opera (selectiv)
* Istoria limbii române (2 volume, 1901-1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
* Graiul din Ţara Haţegului (1915)
* Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
* Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
* Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
* Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
* Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).
Aprecieri critice
Ovid Densusianu a întemeiat şi a condus revistele Viaţa nouă (1905-1925) şi Grai şi suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul şi etnografia. Este creatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti. Studiile sale se remarcă prin bogăţia documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea ştiinţifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepţiei neogramatice căreia i-a fost ataşat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuşi publicând poezii sub pseudonimul Ervin.
Afilieri
* Membru al Academiei Române
* Membru al Societăţii de texte vechi franceze
* Membru al Societăţii de Lingvistică din Paris
Bibliografie
* Al Popescu Telega, Ovid Densusianu, Craiova, Editura Ramuri, 1934
* Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti, Editura Politică, 1962-1964
* Marin Bucur, Ovid Densusianu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967
* Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, p. 108-111
* Marin Buga, Ovid Densusianu, folclorist, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2003
* Ovid Densusianu în amintirea şi conştiinţa critică românească, ediţie îngrijită de Ion Diaconu şi Ioan Şerb, studiu introductiv de Ioan Şerb, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2005
Tainele clipelor
Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea îngheţase,
Şi mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.
Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Şi simt o bucurie ne-nţeleasă
Văzându-le aşa plăpânde
C-ar tremura şi de-un suspin,
De-o şoaptă...
O, vraja-ameţitoare a gândurilor blânde!
Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viaţa rece-a sufletului –
Ce mister?
Şi ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioşare
În gândurile prinse-n lanţ de fier?
...Un cântec se aude-n stradă,
E cântecul banal, dar tragic, ce-nsoţeşte
Pe cei ce spun adio celor vii –
Şi soarele ferestrele dezmiardă...
O, cum uitasem, primăvară, c-ai să vii!
Poezie culeasă din „Poezia română clasică - de la Dosoftei la Octavian Goga”, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
Cei fără stea
Au adormit în visul pietrei,
Au adormit şi i-am privit
Cum ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese –
Minune – câmpul înflorit.
Erau pribegi ce nu ştiu unde
Mergeau – atâtea drumuri sunt
Pe care chinul le deschide
Prin lume – şi ei toţi cu gesturi
Înlocuise-orice cuvânt.
Îi întâlnisem în lumină
Bolnavă de amurg, şi-n urmă,
Când întâmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lângă ei privindu-i
Cum toţi tăcuţi păreau o turmă.
...Pe când dormeau văzui de-odată
Cum tresări cel mai bătrân.
Se ridică, făcându-şi cruce,
Şi zise zarea cercetând-o:
„Fă, Doamne,-aicea să rămân!”
Din volumul „Sub stânca vremei”, 1919
Poezie culeasă din „Antologia poeziei simboliste româneşti”, Editura pentru Literatură, 1968
Scorburile
Luminile ce fug de ele
Şi famecul măreţei înfrunziri
Le chinuiesc, când ştiu că-s numai umbra
În care adăpost îşi caută
Hidoase vieţuiri.
Întunecimea lor le face totuşi
Şă fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor îşi râde codrul
Când ştie că pe el nu-l risipeşte
Nici furtuna.
Şi iarna, când frunzişul
Nu le mai turbură şi nu le umileşte,
Mai îndrăzneţ privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpeziei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.
Poezie culeasă din „Antologia poeziei simboliste româneşti”, Editura pentru Literatură, 1968
Din volumul „Raze peste lespezi”, 1924
Rainer Maria Rilke
Biografie Rainer Maria Rilke
- s-a nascut la 4 Decembrie 1875, la Praga, ca fiu al lui Iosif si Sophia
- 1886 – bursier de stat la Scoala Militara Reala Inferioara din St Polten. Divortul parintilor
- 1890 – Scoala Militara Reala Superioara Mahrisch-Weisskirchen
- 1891 – termina Scoala Militara, frecventeaza Academia Comerciala din Linz
- 1892- pregateste bacalaureatul in particular, la Praga
- 1894 – Apare Leben und Lieder (Viata si cantece)
- 1895 – Bacalaureat. Studiaza la Praga Istoria Artei, Filozofie si Literatura. Apare Larenopfer (Ofranda Larilor)
- Studii la Unversitatea din Munchen
- 1896 – Advent, Am leben bin (De-a lungul vietii), Weg-Warten (Cicori de vara)
- 1900 – vizita la Tolstoi, la Jasnaia Poliana. Ii apare “Povestiri despre bunul Dumnezeu”
- 1902 – apare “Cartea imaginilor” – poezie din 1898-1901
- 1905 – apare “Ceaslovul”
- 1906 – apare “Povestea de dragoste si de moarte a stegarului Cristoph Rilke”
“Requiem. “Poezii din tinerete”
- 1910 – apare “Insemnarile lui Malte Laurids Brigge”
- 1914 – traducere Intoarcerea fiului risipitor de Andre Gide
- 1923 – apar “Elegiile de la Duino”, “Sonetele catre Orfeu”
- Moare la 29 Decembrie, la Valmont
- s-a nascut la 4 Decembrie 1875, la Praga, ca fiu al lui Iosif si Sophia
- 1886 – bursier de stat la Scoala Militara Reala Inferioara din St Polten. Divortul parintilor
- 1890 – Scoala Militara Reala Superioara Mahrisch-Weisskirchen
- 1891 – termina Scoala Militara, frecventeaza Academia Comerciala din Linz
- 1892- pregateste bacalaureatul in particular, la Praga
- 1894 – Apare Leben und Lieder (Viata si cantece)
- 1895 – Bacalaureat. Studiaza la Praga Istoria Artei, Filozofie si Literatura. Apare Larenopfer (Ofranda Larilor)
- Studii la Unversitatea din Munchen
- 1896 – Advent, Am leben bin (De-a lungul vietii), Weg-Warten (Cicori de vara)
- 1900 – vizita la Tolstoi, la Jasnaia Poliana. Ii apare “Povestiri despre bunul Dumnezeu”
- 1902 – apare “Cartea imaginilor” – poezie din 1898-1901
- 1905 – apare “Ceaslovul”
- 1906 – apare “Povestea de dragoste si de moarte a stegarului Cristoph Rilke”
“Requiem. “Poezii din tinerete”
- 1910 – apare “Insemnarile lui Malte Laurids Brigge”
- 1914 – traducere Intoarcerea fiului risipitor de Andre Gide
- 1923 – apar “Elegiile de la Duino”, “Sonetele catre Orfeu”
- Moare la 29 Decembrie, la Valmont
Cântec de dragoste
Cum să-mi ţin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ţi către altceva, din afară?
Ah, cum aş vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ţi se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrăţişare
şi ne cuprinde ca arcuşul care
din două coarde-acelaşi sunet smulge.
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ţi către altceva, din afară?
Ah, cum aş vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ţi se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrăţişare
şi ne cuprinde ca arcuşul care
din două coarde-acelaşi sunet smulge.
Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreţ ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!
Ce cântăreţ ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!
Seară
Seara îşi schimbă încet-încet veşmântul,
i-l ţin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărţit pământul
într-unul ce se-nalţă şi altul căzător;
i-l ţin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărţit pământul
într-unul ce se-nalţă şi altul căzător;
eşti al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântată –
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântată –
şi-ţi lasă,-nfricoşată viaţa ta,
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înţelegând,
în tine când o piatră, când o stea.
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înţelegând,
în tine când o piatră, când o stea.
Cel ce citeşte
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoşteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiţi în oameni,
în oamenii întunecaţi de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
şi-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam şi totuşi curg
cuvintele şi şiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăştiate...
Acuma ştiu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolţile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Şi-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
şi de departe ca şi cum ar creşte
nimicul întâmplat se desluşeşte.
Şi dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin şi totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
şi peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc şi mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulţimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Şi bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoşteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiţi în oameni,
în oamenii întunecaţi de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
şi-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam şi totuşi curg
cuvintele şi şiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăştiate...
Acuma ştiu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolţile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Şi-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
şi de departe ca şi cum ar creşte
nimicul întâmplat se desluşeşte.
Şi dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin şi totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
şi peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc şi mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulţimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Şi bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.
TEATRU/FILM 29 Decembrie
Cadavrul viu - Lev Tolstoi
Ana Karenina - Lev Tolstoi
SFATURI UTILE 29 Decembrie
SCRISOARE DE LA STOMACUL TĂU
Am primit de ceva vreme, prin intermediul Doamnei Iudita Smărăndescu, rândurile de mai jos, care mi s-au părut foarte interesante şi utile. Pentru aceasta consider că trebuie să-i transmitem mulţumiri Doamnei, iar Dumneavoastră să citiţi cu atenţie şi să respectaţi întocmai cele prezentate.
SCRISOARE DE LA STOMACUL TĂU
Câteva reguli pe care e bine să le respecţi dacă vrei să-ţi fiu prieten:
>
1. Hrăneşte-mă de trei ori pe zi şi respectă orele, pentru că eu sunt reglat ca un ceasornic şi-mi place să primesc ce vreau la orele la care vreau. Bunăoară, dimineaţa, la prânz şi seara. Şi... dimineaţa nu este ora 9, ci ora 8, pentru cei care nu înţeleg de ce iese soarele aşa devreme.
>
2. Păstrează un interval de 5 până la 6 ore între mese ca să-mi dai timp să mă reglez şi să diger ce mi-ai dat să mănânc, indiferent chiar de ce sau de cât mi-ai dat să mănânc.
>
3. Dă-mi cel puţin 2 litri de lichide să beau pe zi. Fii rezonabil şi înţelege că ciorba, cafeaua şi sosurile... NU sunt lichide. Dacă nu-ţi place apa (pe care totuşi ţi-o recomand!), încearcă măcar să nu mă otrăveşti cu chestii carbogazoase şi... bea sucuri naturale.
>
4. Lasă-mă cu mâncatul seara. Am spus trei mese pe zi, fă un calcul rapid şi vei observa că ora maximă la care ai putea să serveşti cina este 19, deci scuteşte-mă cu alte ore obosite.
>
5. Uită de ronţăiala dintre mese. Citeşte nişte studii şi vei afla că orele cele mai periculoase pentru organism sunt 10 şi 15 (adică fix între mese), deci nu te amăgi că dacă mănânci un covrig sau un croissant nu se pune. Ba se pune! Ţi-am cerut 5 ore între mese! Lasă-mă să-mi fac treaba şi să diger mizeriile pe care mi le-ai servit la masa de prânz.
6. u regulile de mai sus? Atunci fă măcar bine şi dormi un pic, că am şi eu limitările mele, şi nu prea mă pricep să mă menţin în formă dacă nu am de unde să-mi trag energia.
>
7. A, să nu uit, cafeaua nu e bună pentru nimeni, alcoolul nici atât, dar dacă tot vrei să mă enervezi cu ele, bea-le în cantităţi cumpătate.
>
8. Hrăneşte celula, nu stomacul. Mănâncă pentru a-mi da elementele nutritive de care am nevoie ca tu să poţi fi în formă pe parcursul întregii zile. Dă mâncării un gust plăcut,- nu zice nimeni să nu te delectezi cu chestii bune la gust, darrrrrrrrr adu-ţi aminte că lucrurile hrănitoare nu sunt neapărat cele mai complicat gătite.
>
9. Nu mă deranjează dulciurile, poţi să balotezi câte vrei. Nu mă deranjează pâinea, e bună şi ea la ceva, nu mă deranjează sosurile sau prăjeala. Nu uita însă că dacă vrei să ţi le diger, o să-mi ia de două sau trei ori mai mult timp decât pentru un fruct sau o salată. Şi cât timp eu sunt ocupat să diger cartofii prăjiţi sau şhaorma, tu nu vei fi alimentat cu energie, pentru că eu voi fi concentrat aproape în întregime să scap de balastul din stomac.
>
10. Noaptea să ştii că şi eu dorm. Dacă ai senzaţia că-mi face plăcere să ronţăi la mâncarea pe care mi-ai basculat-o tu la cina festivă de la ora 22:00 în loc să dorm, te înşeli. Prefer să fac ordine prin corp şi să te pun în formă pentru a doua zi ca să poţi să dai randament maxim. Aşa, mă enervez mai tare şi îţi împart toate caloriile alea de la Revelion care pe unde mi se năzare şi nu mai am nici un chef să fiu ordonat.
>
Uite aşa!
Câteva reguli pe care e bine să le respecţi dacă vrei să-ţi fiu prieten:
>
1. Hrăneşte-mă de trei ori pe zi şi respectă orele, pentru că eu sunt reglat ca un ceasornic şi-mi place să primesc ce vreau la orele la care vreau. Bunăoară, dimineaţa, la prânz şi seara. Şi... dimineaţa nu este ora 9, ci ora 8, pentru cei care nu înţeleg de ce iese soarele aşa devreme.
>
2. Păstrează un interval de 5 până la 6 ore între mese ca să-mi dai timp să mă reglez şi să diger ce mi-ai dat să mănânc, indiferent chiar de ce sau de cât mi-ai dat să mănânc.
>
3. Dă-mi cel puţin 2 litri de lichide să beau pe zi. Fii rezonabil şi înţelege că ciorba, cafeaua şi sosurile... NU sunt lichide. Dacă nu-ţi place apa (pe care totuşi ţi-o recomand!), încearcă măcar să nu mă otrăveşti cu chestii carbogazoase şi... bea sucuri naturale.
>
4. Lasă-mă cu mâncatul seara. Am spus trei mese pe zi, fă un calcul rapid şi vei observa că ora maximă la care ai putea să serveşti cina este 19, deci scuteşte-mă cu alte ore obosite.
>
5. Uită de ronţăiala dintre mese. Citeşte nişte studii şi vei afla că orele cele mai periculoase pentru organism sunt 10 şi 15 (adică fix între mese), deci nu te amăgi că dacă mănânci un covrig sau un croissant nu se pune. Ba se pune! Ţi-am cerut 5 ore între mese! Lasă-mă să-mi fac treaba şi să diger mizeriile pe care mi le-ai servit la masa de prânz.
6. u regulile de mai sus? Atunci fă măcar bine şi dormi un pic, că am şi eu limitările mele, şi nu prea mă pricep să mă menţin în formă dacă nu am de unde să-mi trag energia.
>
7. A, să nu uit, cafeaua nu e bună pentru nimeni, alcoolul nici atât, dar dacă tot vrei să mă enervezi cu ele, bea-le în cantităţi cumpătate.
>
8. Hrăneşte celula, nu stomacul. Mănâncă pentru a-mi da elementele nutritive de care am nevoie ca tu să poţi fi în formă pe parcursul întregii zile. Dă mâncării un gust plăcut,- nu zice nimeni să nu te delectezi cu chestii bune la gust, darrrrrrrrr adu-ţi aminte că lucrurile hrănitoare nu sunt neapărat cele mai complicat gătite.
>
9. Nu mă deranjează dulciurile, poţi să balotezi câte vrei. Nu mă deranjează pâinea, e bună şi ea la ceva, nu mă deranjează sosurile sau prăjeala. Nu uita însă că dacă vrei să ţi le diger, o să-mi ia de două sau trei ori mai mult timp decât pentru un fruct sau o salată. Şi cât timp eu sunt ocupat să diger cartofii prăjiţi sau şhaorma, tu nu vei fi alimentat cu energie, pentru că eu voi fi concentrat aproape în întregime să scap de balastul din stomac.
>
10. Noaptea să ştii că şi eu dorm. Dacă ai senzaţia că-mi face plăcere să ronţăi la mâncarea pe care mi-ai basculat-o tu la cina festivă de la ora 22:00 în loc să dorm, te înşeli. Prefer să fac ordine prin corp şi să te pun în formă pentru a doua zi ca să poţi să dai randament maxim. Aşa, mă enervez mai tare şi îţi împart toate caloriile alea de la Revelion care pe unde mi se năzare şi nu mai am nici un chef să fiu ordonat.
>
Uite aşa!
Află cine ești – servitoare, prințesă sau regină. Testează-ți personaliatatea | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 29 Decembrie
Aleksei Nikolaevici Tolstoi - Citate:
Aleksei Nikolaevici Tolstoi - Citate:
Rainer Maria Rilke - Citate:
DIN ÎNȚELEPCIUNEA OMENIRII
Vă rog să citiţi cu mare atenţie câteva picături din înţelepciunea omenirii. Pentru a nu vă plictisi prea mult nu am selecţionat decât 100!
1. Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul. (Balzac)
2. " Diferenta dintre scoala si viata? La scoala ti se da o lectie, apoi un test. In viata, ti se da un test care te invata o lectie. – Tom Bodet-
3. Ce minunat e ca nimeni nu trebuie sa astepte cand vrea sa inceapa sa faca lumea un loc mai bun. – Anne Frank
4."...in lumea aceasta exista doua rase de oameni , doua si numai doua:"rasa" omului cu bun-simt si aceea a omului nesimtit. Peste tot le putem intalni pe amandoua; amandoua penetreaza in toate grupurile societatii. Niciun grup social nu este alcatuit in intregime din oameni simtiti sau nesimtiti>"( Omul in cautarea sensului vietii- Viktor Frankl )
5. Adevarul este o flacara atat de luminoasa, incat multi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii inchid ochii ca sa nu vada, iar altii fug temandu-se sa nu fie arsi.
Johann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe
6. "Putine lucruri ii sunt de ajutor unui om decat sa ii acorzi responsabilitate si sa ii arati ca ai incredere in el . " ( Booker T. Washington )
7. ( Goethe ) “Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei şti cum să trăieşti.”
Doamne, îţi mulţumesc pentru că îmi arăţi drumul către visele mele, îţi sunt recunoscător / toare pentru calităţile şi talentele mele cu ajutorul cărora voi ajunge la destinaţia dorită, iti multumesc pentru ca ma ajut...
Doamne, îţi mulţumesc pentru că îmi arăţi drumul către visele mele, îţi sunt recunoscător / toare pentru calităţile şi talentele mele cu ajutorul cărora voi ajunge la destinaţia dorită, iti multumesc pentru ca ma ajut...
8. "...trebuie sa simtim mai intai cum traieste restul lumii pentru a intelege pe deplin cate binecuvantari se revarsa asupra noastra..." ( Hal Urban )
9. Timpul este viata. Este ireversibil si de neinlocuit. A-ti irosi timpul inseamna a-ti irosi viata, dar a fi stapanul lui inseamna a fi stapanul vietii tale si a obtine cel mai mult de la ea. ( Alan Lakein )
10. "Doamne, da-mi ...seninatatea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ce imi sta in putere sa schimb
si intelepciunea de a face diferenta intre ele."
( Reinhold Nierbuhr- Rugaciune pentru seninatate )
si intelepciunea de a face diferenta intre ele."
( Reinhold Nierbuhr- Rugaciune pentru seninatate )
11. "Cel mai profund principiu al naturii umane este dorinta de a ne simti apreciati." ( William James)
12. "Si acum iata secretul meu, unul foarte simplu: doar cu inima poti vedea corect; ceea ce este important este invizibil pentru ochi." ( Antoine De Saint-Exupery, "Micul Print" )
13. Cei care s-au dezvoltat cel mai mult din punct de vedere spiritual sunt cei care au devenit experti in a trai. Si mai exista o bucurie si mai mare. Este bucuria comuniunii cu Dumnezeu . ( M.Scott Peck )
14. Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna. Fiecare respiratie este plina de speranta fata de o zi mai buna. Fiecare cuvant este o sansa de a schimba ceva rau in ceva bun." ( Walter Mosley )
15. "Empatia lumineaza nevoile noastre profunde, fara sa ne permita vreodata sa uitam ca insasi supravietuirea noastra depinde de abilitatea de a ne intelege complet unii pe altii si de a ne raspunde reciproc cu sensibilitate."( Arthur P. Ciaromicoli )
16. Dupa necazuri si pierderi ,oamenii devin mai intelepti. –(Benjamin Franklin )
17. Mandria se refera la cei care au dreptate. Smerenia – la ce este drept. –(Erza Taft Benson)
18. Mandria ne face artificiali, iar smerenia ne face adevarati.- ( Thomas Merton )
19. Smerenia este o abordare a vietii care spune :” nu am toate raspunsurile si vreau contributia ta. “ – ( John Baldoni )
20. Cand vorbesc ceilalti, asculta-i complet. Cei mai multi oameni nu asculta niciodata – ( Ernest Hemingway )
21. Succesul in viata nu are nimic de-a face cu ce castigi sau cu ce cladesti pentru tine insuti. Succesul inseamna ce faci pentru ceilalti. –( Danny Thomas )
22. Daca nu ai niciun pic de mila in inima, ai cea mai mare problema cardiaca. (Bob Hope )
23. Flateaza-ma si s-ar putea sa nu te cred,
Critica-ma si s-ar putea sa un te plac,
Ignora-ma si s-ar putea sa nu te iert,
Incurajeaza-ma si s-ar putea sa un te uit.
( William Arthur )
24. Sa ierti inseamna sa eliberezi un prizonier si sa descoperi ca prizonierul acela erai tu . ( Lewis B. Smedes )
25. Iertarea este aproape un act egoist datorita imenselor beneficii pe care le are cel care iarta. ( Lawana Blackwell )
26. Ranirea unui dusman te coboara mai prejos decat el. Razbunarea te face egalul lui. Iertarea te ridica deasupra lui.- (Benjamin Franklin)
27. Iertarea este o indreptare interioara care usureaza inima.Iertam in primul rand pentru pacea mintii noastre. Odata ce am obtinut-o,o vom putea darui si altora, iar acesta este cel mai valoros dar pe care il putem oferi permanent celorlalti. – (Gerald Jampolski)
28. Un om intelept se va grabi sa ierte, pentru ca stie adevarata valoare a timpului si nu va suporta sa il piarda inutil. ( Samuel Johnson)
29. Lucrurile pe care le gandesti determina calitatea vietii tale. Sufletul tau ia culoarea gandurilor tale . – ( Marcus Aurelius )
30. Hraneste-ti mintea cu ganduri inalte, pentru ca un vei ajunge niciodata mai sus decat gandesti. – ( Benjamín Disraeli )
31. Primim raspuns la rugaciunile noastre nu atunci cand ni se da ceea ce cerem, ci atunci cand suntem provocati sa fim ceea ce putem fi . – ( Morris Adler )
32. Thomas Paine: “Reputaţia este ceea ce cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce Dumnezeu şi îngerii ştiu despre noi.”
33. Bernard M. Baruch: “Arta de a trăi sălăşluieşte mai puţin în eliminarea propriilor necazuri, cât în dezvoltarea noastră pe măsura lor.”
34. Christopher Fry: “Imaginaţia este ochiul larg deschis care ne face întotdeauna să vedem adevărul mai viu.”
35. ( Henri Nouwen ) “Când realizăm că nu trebuie să scăpăm de durere, ci să o folosim pentru a ne mobiliza într-o căutare pentru viaţă, acea durere se transformă dintr-o expresie a disperării într-un semn al speranţei.”
36. Nu stim niciodata cand un moment anume si cateva cuvinte sincere pot avea un impact asupra unei vieti.” ( Zig Ziglar )
37. “Trateaza-l pe om dupa cum pare a fi si-l vei face rau. Dar poarta-te cu el ca si cum ar fi ajuns la potentialul la care trebuie sa ajunga si-l vei face ceea ce trebuie sa fie « ( Goethe )
38. Sa vezi ce a pus Dumnezeu de pret intr-o persoana, nu este o arta, ci un dar…din dragoste. Cand lipseste acest dar, lipseste dragostea. E ca si cum ar face o pauza, ar fi diferentiata… La Dumnezeu un exista asa ceva, dragostea Lui este nelimitata!!!
39. "Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el." - David Brink
40. "Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A = x + y + z. Munca = x; y = joaca; iar z = sa stii sa-ti tii gura". - Albert Einstein
41. Gandul serii :" Viata este o succesiune de lectii care trebuie traite pentru a putea fi intelese." ( Ralph Waldo Emerson )
42. <<Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in Dumnezeu, in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.>>
( preluat de pe http://mamicile.wordpress.com/ )
43. " Când urăşti pe cineva este ca şi cum ai înghiţi otravă ca să-ţi moară duşmanul." (Malachy McCourt)
44. Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii!! PV 4 : 23
45. "Blândeţea cuvintelor rostite la timpul potrivit a câştigat acolo unde violenţa ar fi pierdut." (Apollonios din Rhodos)
47. Sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...
48. Nimeni nu este atat de intelept sau atat de prost pe cat se crede.
F. Orestano
49. Intelept este acela care traieste in fiecare zi ca si cum in fiecare zi si in fiecare ceas ar putea sa moara.
Quevedo
50. Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
Cioran
51. Intelept este cel care a reusit sa inteleaga ca totul este de neinteles.
Anonim
52. E nevoie de intelepciune pentru a intelege intelepciunea; muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude.
Walter Lippman
53. Poti sa spui daca un om este istet dupa raspunsurile lui. Poti sa spui daca un om este intelept dupa intrebarile lui.
Naguib
54. Cu cat s-a scurs mai mult nisip prin clepsidra vietii noastre, cu atat mai clar ar trebui sa vedem prin ea.
Jean Paul
55. Intrega problema cu lumea aceasta este ca prostii si fanaticii sunt mereu foarte siguri pe ei, iar oamenii intelepti au intotdeanuna indoieli.
Bertrand Russell
56. Stiinta reprezinta cunoastere organizata. Intelepciunea reprezinta vita organizata.
Immanuel Kant
57. "Intamplarea nu este, nici nu poate fi, mai mult decat o cauza ignorata a unui efect necunoscut".
Voltaire (nascut François-Marie Arouet; 1694-1778 - scriitor francez)
Voltaire (nascut François-Marie Arouet; 1694-1778 - scriitor francez)
58. "Inteleptul stie ce ignora".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
59. "Precautii rareori se inseala".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
60. "Intelepciunea este fiica experientei".
Leonardo da Vinci (1452-1519 - pictor, sculptor si inventator italian)
Leonardo da Vinci (1452-1519 - pictor, sculptor si inventator italian)
61. "Prea multa lumina e ca si prea multa umbra: nu te lasa sa vezi".
Octavio Paz (1914 - scriitor mexican)
Octavio Paz (1914 - scriitor mexican)
62. "A vedea, inseamna a crede; dar a simti, inseamna sa fii sigur".
John Ray (1627-1705; naturalist englez)
John Ray (1627-1705; naturalist englez)
63. "Prezentul se formeaza doar din trecut, si ceea ce se gaseste in efect, era deja in cauza".
Henri Bergson (1859-1941; filozof francez)
Henri Bergson (1859-1941; filozof francez)
64. "O memorie exercitata, este un ghid mai valoros decat geniul si sensibilitatea".
Friedrich von Schiller (1759-1805; poet german)
Friedrich von Schiller (1759-1805; poet german)
65. "Dintre toate formele de a insela pe ceilalti, pozarea (falsei) seriozitatii, este cea care face cele mai multe ravagii".
Santiago Rusiñol (1861-1931; pictor si scriitor spaniol)
Santiago Rusiñol (1861-1931; pictor si scriitor spaniol)
66. "Orice lucru trebuie sa fie luat in serios; dar nimic in mod tragic".
Luis Adolfo Thiers (1797-1877; istoric francez)
Luis Adolfo Thiers (1797-1877; istoric francez)
67. "Practica ar trebui sa fie produsul reflectiei, nu invers".
Hermann Hesse (1877-1962; scriitor elvetian, de origine germana)
Hermann Hesse (1877-1962; scriitor elvetian, de origine germana)
68. "La nimic nu foloseste stiinta daca nu se transforma in constiinta".
Carlo Dossi (nascut Alberto Pisani Dossi; 1849-1910; nuvelist italian)
Carlo Dossi (nascut Alberto Pisani Dossi; 1849-1910; nuvelist italian)
69. "Unde tuna un fapt, sa ai certitudinea ca a fulgerat o idee".
Ippolito Nievo (1831-1861; scriitor italian)
Ippolito Nievo (1831-1861; scriitor italian)
70. "Niciodata nu se abate unul atat de departe ca atunci cand crede ca stie drumul".
Poverb chinezesc
Poverb chinezesc
71. "Limbajul este imbracamintea gandului".
Samuel Johnson (1709-1784; eseist si lexicograf englez)
Samuel Johnson (1709-1784; eseist si lexicograf englez)
72. "Omul care a comis o eroare si nu o indreapta, comite o alta eroare si mai mare".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)
73. "Schimbarea este singurul lucru neschimbator".
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)
74. "Orice numar este zero inaintea infinitului".
Víctor Hugo (1802-1885; poet si nuvelist francez)
Víctor Hugo (1802-1885; poet si nuvelist francez)
75. "Stirile bune ajung totdeauna tarziu, iar cele rele prea devreme".
Friedrich Martin von Bodenstedt (1819-1892; scriitor si traducator german)
Friedrich Martin von Bodenstedt (1819-1892; scriitor si traducator german)
76. "Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem".
Joseph Joubert (1754-1824; moralist francez)
Joseph Joubert (1754-1824; moralist francez)
77. "Tot ce se intampla de la cel mai mare pana la cel mai mic, se intampla in mod necesar".
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)
78. "Totul e posibil pentru acel care considera ca atare".
William Ellery Channing (1780-1842; teolog american)
William Ellery Channing (1780-1842; teolog american)
79. "Cel mai bun profet al viitorului este trecutul".
Lord Byron, George Gordon (1788-1824; poet englez)
Lord Byron, George Gordon (1788-1824; poet englez)
80. "Unde gasesti greseala, gaseste remediul".
Henry Ford (1863-1947; industrias american)
Henry Ford (1863-1947; industrias american)
81. "Veghind, lucrand si meditand, toate lucrurile prospera".
Salustio, Caius Sallustius Crispus (85-35 a. C.; istoric latin)
Salustio, Caius Sallustius Crispus (85-35 a. C.; istoric latin)
82. "Evidenta este cea mai decisiva demonstratie".
Cicerón (106-43 a. C.); politician si scriitor latin)
Cicerón (106-43 a. C.); politician si scriitor latin)
83. "Excesul este otrava dreptatii".
Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645; scriitor spaniol)
Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645; scriitor spaniol)
84. "Doar inteligenta se examineaza pe sine insasi".
Jaime Balmes (1810-1848; preot si filozof spaniol)
Jaime Balmes (1810-1848; preot si filozof spaniol)
85. "Experienta nu consista in ce s-a trait, ci in ceea ce s-a reflectat".
José María de Pereda (1833-1906; nuvelist spaniol)
José María de Pereda (1833-1906; nuvelist spaniol)
86. "Exista o carte deschisa totdeauna pentru orice ochi: natura".
Jean Jacques Rousseau (1712-1778; scriitor si filozof francez)
Jean Jacques Rousseau (1712-1778; scriitor si filozof francez)
87. "Daca cauti bine, vei gasi".
Platon (c.428-c.347 a.C.; filozof grec)
Platon (c.428-c.347 a.C.; filozof grec)
88. "Traim sub acelasi cer, dar nici unul nu avem acelasi orizont".
Konrad Adenauer (1876-1967; politician german)
Konrad Adenauer (1876-1967; politician german)
89. “Dragostea este cea mai frumoasă muzică în partitura vieţii. Fără ea ai fi un etern necunoscut în corul imens al umanităţii." (Roque Schneider )
90. “Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă,
prea iute pentru cei care se tem,
prea lung pentru cei care se plâng,
prea scurt pentru cei care sărbătoresc.
Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate"
(William Shakespeare)
91. Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea.
Seneca
Seneca
92. *Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predica. - Edward George Bilwer-Lytton
93. *Cel care stie ca este iubit poate sa se multumeasca si cu o bucata de paine, in timp ce tot luxul lumii nu satisface poftele celui insingurat. - Frances J. Roberts
94. Cuvintele bune pretuiesc mult si costa putin. - George Herbert
95. * Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator. ( Gabriel José García Márquez )
96. "Si fapturile cele mai crude sunt dezarmate cand li se mangaie puii." (V.Hugo)
97. Alaturi de hidrogen, prostia e cea care se gaseste in cea mai mare cantitate in univers. (Thomas Alva Edison)
98. Problema cea mai mare in lume e ca prostii sunt absolut siguri de teoria lor, iar desteptii sunt mereu nesiguri pe ei.
(Bertrand Russell)
99. Da sansa fiecarei zile sa fie aceea cea mai frumoasa din viata ta.
(Mark Twain)
(Mark Twain)
100. Nu plange ca s-a terminat, mai bine zambeste ca s-a intamplat.
(Gabriel Garcia Marquez)
(Gabriel Garcia Marquez)
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 29 Decembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu