MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 16 DECEMBRIE 2019
PARTEA A DOUA

Bună dimineața, prieteni!
Vă reamintesc un fapt: sunt în continuare restricționat de Facebook! Pentru evitarea acestei neplăceri mă puteți găsi zilnic, cu postări noi, la adresa mea blogspot: dicuoctavian.blogspot.com.

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Decembrie

Sf Proroc Agheu; Sf Teofana, împărăteasa 

Sfântul Prooroc Agheu

Proorocul Agheu s-a născut în Babilon și a trăit cu 470 de ani înainte de Hristos. De tânăr, a venit în Ierusalim împreună cu iudeii aduși de Zorobabel și de arhiereul Iosua și a fost unul dintre ultimii prooroci ai Vechiului Testament. După ce au venit din robie, iudeii au început să reconstruiască templul, așa cum își promiseseră pe când erau încă în robie, că, dacă vor scăpa, vor reconstrui Templul Sfânt. Însă fiind cuprinși de grijile pământești, foarte mulți evrei renunțaseră la acest gând. În acest context, Bunul Dumnezeu ridică în mijlocul evreilor pe Proorocul Agheu și pe tânărul Prooroc Zaharia, care s-au prezentat înaintea lui Zorobabel și a arhiereului Iosua rugându-i să îndemne poporul la refacerea templului și la reînceperea lucrului. În cuvântarea lui, proorocul i-a încredințat că Dumnezeul părinților, al lui Avraam, Isaac și Iacov va fi cu ei ajutându-i. Proorocul Zaharia îi mustra pe toți că au uitat legământul și că se îngrijesc mai mult de treburile personale (Agheu 1, 7-14).

În anul 515 î.Hr., adică al șaselea al domniei lui Darius Histaspe, conducătorul perșilor, al Babilonului și al Ierusalimului, s-a făcut sfințirea noului templu. Bătrânul Prooroc Agheu putea să fie mulțumit. A trecut la Domnul cu pace și a fost îngropat lângă mormintele părinților, ca unul ce făcea parte din seminția lui Levi.

Împărăteasa Teofana a fost prima soție a împăratului Leon al VI-lea Înțeleptul (886-911), cu care s-a căsătorit în iarna anului 881 sau 882, când era numai prinț moștenitor, mai mult din porunca tatălui său, Vasile I Macedoneanul (867-886). Teofana s-a născut într-o familie de mari dregători din Constantinopol. Istoricul Charles Diehl spune că, deși era ‘foarte drăguță și credincioasă’, căsnicia ei nu a fost fericită. Tânărul prinț era îndrăgostit de Zoe, fiica lui Stylien Zautzes, comandantul gărzii imperiale, cu care s-a și recăsătorit după moartea Teofanei, la 10 noiembrie 893.

Bănuind că soțul ei, care nu împlinise 20 de ani, nu îi este credincios, s-a plâns socrului, fără să știe ceva din ura dintre tată și fiu și fără să bănuiască ce mare rău îi făcea soțului ei. De asemenea, Teofana nu știa că împăratul nu vede în jurul său decât intrigi și comploturi ca să-l răstoarne de pe tron și nu avea cunoștință că împăratul se lăsa condus de călugărul Santabarenos, pe care mulți oameni din vremea lui îl bănuiau de vrăjitorie. Istoricul Ch. Diehl spune despre Teofana că ‘era o femeie virtuoasă, foarte preocupată de operele de binefacere și mai ales de dragostea divină… Zi și noapte, ea se înălța către Dumnezeu cântând psalmi și spunând rugăciuni neîncetate. Ea căuta să se apropie de El prin operele sale de caritate. Toții banii care-i treceau prin mâini, toate aceste bunuri așa de prețioase pentru oameni le împărțea săracilor; strălucitoarele veșminte le dădea celor lipsiți; se îngrijea de nevoile văduvelor și orfanilor, îmbogățea mănăstirile iubind călugării ca pe niște frați. Noaptea se scula din patul imperial, spre a se întinde într-un colț, pe o rogojină acoperită cu o stofă aspră de pe care se ridica din oră în oră și se ruga lui Dumnezeu’.

Toate acestea i-au grăbit sfârșitul. La 10 noiembrie 893, când a murit, încă nu împlinise vârsta de 30 de ani. A fost îngropată în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, unde se odihnea și mica Evdochia, fiica ei. În curând, numeroase minuni, vindecări miraculoase întâmplate la mormântul ei au vestit întregului Bizanț virtuțile fostei suverane.

Sfânta Teofana s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Era de neam împărătesc, din vestiţii Martinachi, fata lui Constantin şi a Anei, amândoi de loc din Răsărit. Constantin şi Ana se mâhneau şi se întristau în fiecare zi că nu aveau copii, şi chemau în ajutor pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile lor şi le făceau în cinstita biserică a Maicii Domnului din Vascu. Şi se rugau, zicând: „Să ni se dezlege, Doamnă, stăpâna lumii, lipsa de copii, care ne topeşte pe noi, robii tăi!”. Şi pentru că s-au rugat cu credinţă au primit o fetiţă. După ce a fost înţărcată şi după ce a împlinit şase ani, a învăţat Sfintele Scripturi şi se împodobea cu tot felul de virtuţi. Părinţii vedeau toate acestea şi se bucurau; se gândeau că nu-i departe ziua când vor culege roadele unui copil atât de bun. Iar când copila a crescut şi a întrecut pe cele asemenea ei, chiar pe cele mai bune dintre ele, s-a făcut căutare de către împăraţi după o copilă frumoasă şi virtuoasă, ca să fie dată soţie fiului lor, Leon împăratul. Şi au găsit împăraţii toate aceste bunătăţi la Teofana, fiica lui Constantin şi a Anei. Atunci toate s-au umplut de bucurie şi de veselie.

Dar n-a trecut multă vreme şi vicleanul diavol a semănat zâzanie în urechile împăratului Vasile, prin limba lui Santovarin, aşa că împăratul a închis pe fiul său Leon împăratul, împreună cu soţia sa, trei ani. De sfinţirea bisericii Sfântului Prooroc Ilie s-a împăcat cu fiul său, şi au ieşit împreună la slujbă.

Când împăratul Vasile l-a lăsat singur împărat pe fiul său Leon, din pricina bolii ce venise peste el, atunci cinstita împărăteasă Teofana trăia în palatele împărăteşti, dar se îngrijea de mântuirea sufletului ei. Socotea ca nimic mărirea împărătească, iar desfătările vieţii, ca pe o pânză de păianjen şi umbră, le dispreţuia; nu înceta zi şi noapte să slujească lui Dumnezeu cu psalmi, cântări şi rugăciuni şi să-L facă îndurător prin milostenii. Purta haine înflorate de porfiră, era înveşmântată pe dinafară cu toate podoabele împărăteşti, dar pe sub podoabele acestea îşi chinuia în ascuns trupul în zdrenţe. Îi plăcea vieţuirea schimnicească şi dispreţuia mesele bogate şi scumpe; se hrănea cu pâine şi cu legume. Dădea săracilor banii ce-i cădeau în mână şi podoabele, socotite de lume de preţ pentru desfătările vieţii; dădea celor lipsiţi hainele ei scumpe; îndestula cu cele de trebuinţă pe văduve şi orfani; îmbogăţea cu bani şi cu moşii locaşurile sărace ale monahilor. Se îngrijea de slugi ca de fraţi; nu chema niciodată pe nimeni pe nume, ci tuturora le spunea: „Domnule”. Nu rostea jurământ cu limba ei şi nici minciună sau ocară nu ieşea de pe buzele ei. Niciodată nu a încetat să se întristeze şi să jelească pe ascuns, să ude aşternutul ei cu lacrimi. Cei din jurul ei vedeau patul ei acoperit cu aşternuturi ţesute cu aur; dar când se lăsa noaptea, împărăteasa părăsea patul şi se culca jos, pe podea, pe care aşternea o rogojină şi zdrenţe de păr. Se scula din ceas în ceas ca să înalte laude lui Dumnezeu. De aceea, din pricina vieţuirii sale prea aspre, s-a îmbolnăvit. Dar şi boala a fost pentru ea prilej de înfrânare; n-a încetat să împartă pâine la săraci, iar gura ei, obişnuită cu grăirea dumnezeieştilor cântări, nu contenea să grăiască graiurile sfinte ale lui David; nu trecea cu vederea să laude de şapte ori pe zi pe Domnul. Niciodată n-a dormit somn de odihnă fără lacrimi. O durea inima de suferinţele celorlalţi; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; întindea mâna de ajutor celor osteniţi, sprijinea pe văduve, era bucurie şi mângâiere celor împresuraţi de necazuri şi nevoi.

De dragul lui Hristos s-a lepădat de lume şi de toate cele din lume; a luat jugul cel bun al Domnului, a ridicat pe umerii ei crucea şi n-a fost lipsită de bunătăţile cele făgăduite. Simţind că pleacă din trup şi din lume, a chemat pe toţi să o sărute cu sărutarea cea mai de pe urmă, şi aşa şi-a dat în pace lui Dumnezeu sufletul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU 16 Decembrie

A.   PLĂCINTE

Plăcintă cu soia

·       foi de plăcintă;

·       ½ pachet soia granule;

·       1 ½  ceaşcă apă pentru înmuiat soia;

·       ½ linguriţă sare;

·       1 ceapă mare rasă pe răzătoarea mică;

·       1 fir de praz tocat foarte fin;

·       250 g ciuperci tocate mărunt (facultativ);

·       ¾ ceaşcă ulei;

·       2 linguri pesmet;

·       1 ardei verde tocat fin (facultativ);

Se călesc în ulei ceapa, prazul şi ardeiul. Se adaugă soia, înmuiată în prealabil şi toate celelalte ingrediente. Se lasă la foc mic să scadă.

Se unge cu ulei o formă potrivită, se aştern jumătate din foi ungându-se fiecare foaie, se toarnă compoziţia şi se acoperă cu restul de foi. Deasupra se unge bine şi se taie cu vârful cuţitului până jos.

Se dă la cuptor până se rumeneşte bine.

B.   SALATE

Salată de conopidă

·       1 conopidă de mărime medie;

·       4 linguri de ulei;

·       2 linguri oţet sau zeamă de lămâie

Conopida se spală, se îndepărtează frunzuliţele verzi şi se fierbe în apă cu sare fără să se lase prea mult să nu se zdrobească.

Se lasă să se răcească, se desface bucheţele, se aşază în castron şi se toarnă deasupra amestecul de ulei şi oţet sau lămâie.

C.   SOSURI

Sos de mărar

·       1 lingură ulei;

·       1 lingură făină;

·       1 ceapă;

·       2 – 3 legături mărar;

·       ½ linguriţă zahăr;

·       1 lingură oţet;

·       ½ lingură sare;

·       1 ceaşcă apă

Ceapa tăiată mărunt se căleşte puţin în ulei, se adaugă zahărul şi făina, amestecând cu grijă să nu se lipească.

Se stinge cu o ceaşcă de apă şi se lasă să fiarbă 10 minute.

Se adaugă mărarul tocat fin şi se mai fierbe câteva minute.

La sfârşit se adaugă sarea şi piperul.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de legume

·       2 cartofi;

·       1 ţelină;

·       1 ceapă;

·       2 morcovi;

·       1 pătrunjel rădăcină;

·       1 păstârnac;

·       ¼ varză;

·       1 mână fasole verde;

·       1 dovlecel;

·       3 – 4 roşii;

·       2 ardei graşi;

·       1 litru borş;

·       Leuştean;

·       Pătrunjel;

·       Sare

Se curăţă zarzavaturile şi se spală.

Într-o oală mare, în 3 litri apă, se pun la fiert: morcovul, pătrunjelul şi păstârnacul, date pe răzătoarea mare, varza tăiată feliuţe, ardeii şi ţelina tăiate cubuleţe. Se acoperă şi se lasă să fiarbă. Când sunt aproape fierte se pun cartofii, dovlecelul tăiat cubuleţe şi roşiile date pe răzătoare, decojite şi fără seminţe.

Când sunt bine fierte se adaugă borşul şi sarea.

Se lasă să dea câteva clocote şi se pune verdeaţa fin tocată.

După preferinţă se adaugă şi câteva linguri de ulei.

E.   MÂNCĂRURI

Vinete papucei

·       4 vinete subţiri şi lungi;

·       2 cepe;

·       4 roşii;

·       4 căţei de usturoi;

·       3 felii de pâine înmuiată în apă şi bine stoarsă;

·       Mărar;

·       Sare;

·       Piper măcinat;

·       1 ½ ceaşcă ulei

Se taie vinetele în lungime până la mijloc şi se scoate miezul. Se fierb 5 minute în apă şi se scurg.

Miezul scos, tăiat mărunt, împreună cu ceapa, usturoiul, roşiile decojite şi date prin răzătoare se călesc bine în ulei.

Se adaugă: pâinea , sarea, piperul şi mărarul.

Se aşază vinetele în tavă şi se umplu cu compoziţia obţinută.

Se presară deasupra pesmet şi se dau la cuptor bine încins 30 minute.

F.   DULCIURI

Cozonac nedospit

·       4 ceşti apă;

·       1 pachet margarină;

·       1 ceaşcă zahăr;

·       40 g drojdie de bere;

·       1 lingură coajă de lămâie sau portocală rasă;

·       1 vanilie;

·       1 linguriţă scorţişoară;

·       1 linguriţă sare;

·       Făină cât cuprinde

Umplutura:

·       400 g gem;

·       1 ceaşcă nuci tăiate mărunt, sau stafide;

·       2 linguri cacao;

·       2 linguriţe esenţă de rom

Se face din ingredientele de mai sus un aluat de consistenţă potrivită, având grijă ca drojdia să fie dizolvată separat în apă călduţă.

Se împarte în 4 părţi aluatul şi se întind, pe rând, foi de 1 cm grosime.

Se întinde pe toată suprafaţa foii gem amestecat cu cacao şi rom, iar deasupra se presară nuci sau stafide.

Se rulează foaia şi se aşază cei 4 cozonaci într-o formă suficient de mare, bine unsă.

Se ung cu pensula pe deasupra cu apă dulce şi se presară zahăr tos sau susan.

Se pun direct la cuptor la foc potrivit, 50 minute.

Se consumă cald.

VA URMA