MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 9 DECEMBRIE 2019
PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, prieteni!
Mulțumesc pentru încredere! Pentru a nu vă dezamăgi vă invit să-mi vizitați zilnic pagina la adresa dicuoctavian.blogspot.com. Acolo găsiți toate materialele prezentate de mine pe zile. Fiecare poate parcurge numai acel material pe care îl consideră interesant. Nu este nevoie să trimiteți mesaje de mulțumire!!! Și mai mult, NU ACCEPT mesaje în privat!!! La adresa indicată mă puteți găsi fără să beneficiați de bunătatea celor de la Facebook, cu ghilimelele cuvenite pentru toate restricțiile pe care le îndur aproape zilnic!

O nouă săptămână în pace, cu sănătate și bucurii alături de cei dragi!

ISTORIE PE ZILE 9 Decembrie

Evenimente

·         480: Odoacru, primul rege germanic al Italiei, ocupa Dalmatia. Odoacru (n. 433–d. 493), a fost  rege al Italiei, din anul 476  până la moartea sa. Domnia sa marchează sfârșitul Imperiului Roman în Europa de Vest și începutul Evului Mediu. Odoacru a fost  un general  roman, un foederatus germanic, care a condus o revoltă finalizata cu  detronarea ultimului împărat roman de Apus, Romulus Augustus, la 4 septembrie 476, devenind primul rege de origine non-romană al Italiei. Deși toată puterea din Italia era în mâinile lui, a domnit în numele lui Julius Nepos și, după moartea acestuia în 480, ca un client al împăratului de la Constantinopol, Zenon. Este menționat ca rege latin (Latin rex) în multe documente și el însuși a folosit cel puțin o dată această titulatură.

·         536: Razboiul cu gotii: Generalul bizantin Belisarius ocupă Roma fără rezistentă, după ce barbarii goți care o ocupau au fugit.

·         1425: Este fondata Universitatea Catolica din Leuven din Tarile de Jos.

·         1671: Răscoala împotriva domnitorului Gheorghe Duca, condusă de boierii Mihalcea Hâncu și Apostol Durac, cauzată de fiscalitatea excesivă. Răsculații îl alungă pe Gheorghe Duca din țară, însă reîntors cu ajutor turco–tătar, acesta reprimă răscoala. Gheorghe Duca (d. 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Munteniei: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei. A fost crescut în casa domnului lui Vasile Lupu si a  venit  pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. A  pornit  un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce a dezlănțuit în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu si Apostol Durac. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății. În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polonezii și cazacii invadează țara. Duca este prins la întoarcere la 25 decembrie 1683 și dus în Polonia  unde moare în închisoare în 1685. A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija. A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.

·         1793: A fost fondat la New York de catre Noah Webster, primul ziar american, „American Minerva”.

·         1824: Are loc bătălia de la Ayacucho (Peru) , prin care fortele indepedentiste conduse de generalul Antonio Jose de Sucre au pus capat dominaţiei coloniale spaniole. 

·         1843: Prima felicitare de Craciun. Pictorul şi academicianul britanic John Callcott Horsley a avut ideea ilustrării unei FELICITĂRI DE CRĂCIUN, la cererea lui Sir Henry Cole, unul dintre prietenii lui şi primul director al „Victoria and Albert Museum”. Acesta din urmă a sugerat realizarea unei FELICITĂRI DE CRĂCIUN pe care să o poată trimită celor dragi. Felicitarea prezenta o familie la masa si cuvintele “Crăciun Fericit şi un An Nou fericit pentru tine”. Horsley a desenat prima felicitare de Craciun in 1840, insa a ajuns la vanzare abia in 1843, cand s-au comercializat 1000 bucati pentru 1 pence fiecare. FELICITĂRILE DE CRĂCIUN au fost tipărite prin tehnica litografierii alb-negru şi colorate ulterior manual, de un artist pe nume Mason. Aceste felicitari au stârnit însă şi controverse, intrucât în desenul lui Horsley apărea o familie şi mai mulţi copii carea beau vin, mulţi au considerat că acestea ar încuraja consumul de alcool.

·         1846: În sala „Momolo" din București are loc primul concert al lui Franz Liszt, susținut în România. Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.

·         1865: Deputaţii români din Dieta Transilvaniei protesteaza contra “unirii” Transilvaniei cu Ungaria.

·         1893: Se semneaza  la Bucureşti o noua convenţie comerciala  româno-austro-ungara pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, care marchează încheierea „războiului vamal” început la 1886. Convenţia intră în vigoare la 2 iunie 1894.

·         1894: Pe strazile Bucureștiului a început să circule primul tramvai electric (purtând numarul 14), de la Cotroceni la Obor. Odata cu inaugurarea primei linii de tramvai electrice,  Bucureştiul devenea o capitală în pas cu vremea sa.

·         1900: La Paris a avut loc prima audiere a piesei „Nocturnos”, de Claude Debussy.

·         1905: „Salome” primul act al operei compozitorului german Richard Strauss, după o poveste de Oscar Wilde, a avut prima reprezentație la Dresda, unde a fost condamnată pentru obscenitate.

·         1916: Primul Război Mondial: Bătălia de la Caşin – Germanii sunt opriţi pe linia strategică de fortificaţii Focşani–Nămoloasa trecând prin Valea Caşinului şi Valea Putnei.

·         1916: Are loc, în Sala Teatrului Național din Iași, deschiderea Parlamentului. Regele Ferdinand I a citit mesajul tronului care conținea hotărârea de a lupta până la capăt, nevoia solidarității naționale dar și promisiunea unor reforme esențiale în viitor.

·         1923:  România a semnat, la Geneva, Convenţia şi statutul privind regimul internaţional al căilor ferate.

·         1931: Spania devine republică.

·         1933: Consiliul de Ministri al Romaniei hotaraste dizolvarea Gărzii de Fier, la scurt timp înainte de organizarea alegerilor, pentru ca legionarii să nu poată participa la scrutin. La momentul respectiv, în ciuda faptului că Garda de Fier era considerată de mulți o grupare extremistă, măsura guvernului a fost totuși criticată drept autoritară. Primul ministru Gheorghe Duca a motivat decizia prin nevoia de a păstra ordinea socială și chiar existența statului. Același argument fusese folosit în 1924, când Partidul Comunist a fost scos în afara legii, fiind definit drept organizație ce pune în pericol chiar existența statului. În toamna anului 1933, după căderea guvernului Vaida-Voevod, regele Carol îl însărcinează pe liberalul I.G. Duca cu formarea noului unui nou guvern și, potrivit tradiției politice, organizarea unor noi alegeri parlamentare (în perioada interbelică, schimbarea guvernului atrăgea după sine dizolvarea Parlamentului și organizarea de noi alegeri). Guvernul Duca (14 noiembrie – 30 decembrie) a avut o durată scurtă de viață, din cauza asasinării premeriului în data de 29 decembrie. Asasinatul a reprezentat răzbunarea legionarilor pentru dizolvarea Gărzii de Fier, hotărâtă în Consiliul de Miniștri pe 9 decembrie 1933, la scurt timp înainte de organizarea alegerilor, penntru ca legionarii să nu poată participa la scrutin. La momentul respectiv, în ciuda faptului că Garda de Fier era considerată de mulți o grupare extremistă, măsura guvernului Duca a fost totuși criticată drept autoritară. Duca a motivat însă gestul prin nevoia de a păstra ordinea socială și chiar existența statului. Același argument fusese folosit în 1924, când Partidul Comunist a fost scos în afara legii, fiind definit drept organizație ce pune în pericol chiar existența statului.  

·         1934: Dinu Lipatti primește Premiul de compoziție „George Enescu” pentru suita simfonică „Șătrarii”. Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie 1917, București; d. 2 decembrie 1950, Geneva), pianist, compozitor și pedagog român. A fost ales postum membru al Academiei Române.

·         1938: Legația României de la Paris este ridicată la rangul de ambasadă, ambasador fiind numit Gheorghe Tătărescu.

·         1941: Al Doilea Război Mondial: China declară război Japoniei, Germaniei și Italiei.

·         1948: Adunarea Generala ONU adoptă „Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid”.

·         1960: Este semnat, la Washington, primul Angajament postbelic, în domeniul culturii, învățământului și știintei între Româniași SUA.

·         1965: Primul Tren electric al CFR-ului circulă între Predeal si Brașov.

·         1966: Intră în funcțiune Hidrocentrala Vidraru de pe râul Argeș.

·         1967: Marea Adunare Națională a ales în funcția de președinte al Consiliului de Stat pe Nicolae Ceaușescu, în locul lui Chivu Stoica.

·         1968: In SUA a avut loc prima demonstraţie a utilizării mouse-ului, unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerelor moderne. Mausul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a mai fost denumit în engleză și bug (gândac), dar denumirea a dispărut în favoarea celei de mouse, care înseamnă soarece. Primul maus era relativ voluminos și folosea două roți dințate perpendiculare una față de alta: rotația fiecărei rotițe era translatată în mișcare de-a lungul unei axe a planului. Engelbart a primit patentul US3541541, la data de 17 noiembrie 1970, sub numele „Indicator de poziție X-Y pentru un sistem de afișare”. Pe atunci Engelbart se gândea ca utilizatorii să țină mausul cu o mână, în timp ce cu cealaltă tastau pe o tastatură având cinci taste.

·         1972:  România aderă la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, instituţii specializate ale ONU.

·         1987: A inceput Intifada in Fasia Gaza din Israel.

·         1990:   Lech Walesa devine primul președinte al Poloniei care a fost ales de popor.

·         1991: Este adoptat „Acordul privind crearea unei Uniuni politice, economice și monetare”, la reuniunea la nivel înalt a CEE de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht va intra în vigoare de la 1 nov 1993 și va fi înlocuit de Tratatul de la Amsterdam (2 oct. 1997 ).

·         1992: Este anunțată despărțirea dintre prințul Charles, Prinț de Wales și Diana, Prințesă de Wales. Premierul britanic John Major a anuntat separarea cuplului princiar, explicand ca Lady Di si Charles au decis in mod amiabil sa puna punct casatoriei. Anuntul a confirmat zvonurile care au inceput sa circule cu cativa ani inainte si care indicau ca intre cei doi exista neintelegeri. Cuplul s-a casatorit in 29 iulie 1981, nunta fiind transmisa in direct la televiziune in peste 70 de state. Un an mai tarziu s-a nascut primul copil, printul William, iar cel de-al doilea, printul Henry, in 1984. Casnicia dintre Charles si Lady Di nu a fost una fericita, fiind macinata de infidelitati si scandaluri. Printul nu a putut renunta la prietenia mai mult decat stransa cu una dintre iubitele sale din tinerete, Camilla Parker Bowles, in vreme ce Diana a incercat sa isi gaseasca alinare in bratele altor barbati. Desi separati, cei doi au continuat sa isi indeplineasca atributiile monarhice pana in august 1996, cand s-a pronuntat divortul. Un an mai tarziu, pe 31 august, Diana Spencer si-a pierdut viata intr-un accident de masina petrecut la Paris, impreuna cu ea murind si iubitul ei, Dody Fayed. In primavara lui 2005, printul Charles s-a casatorit cu Camilla Parker Bowles.

·         1993: Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din “autoproclamata republica moldoveneasca nistreana“, a pronunţat sentinţa în procesul grupului de patrioţi români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilaşcu”. Membrii “grupului Ilaşcu” sunt români cu toţii născuţi în diferite localităţi ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) şi domiciliaţi ulterior în Transnistria. Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.). Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani. Procesul de judecată se consideră neechitabil deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii “grupului Ilaşcu” condmnîndu-se pentru “delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de dreapt a R.S.S.M.) devenită stat independent din 1991. Unul din membrii “grupului Ilaşcu“, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste cîteva luni, după ce a recunoscut aşa zisa vină incriminată acestui grup de autorităţile transnistrene. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse “grupului Ilaşcu“. Este considerat de membrii “grupului Ilaşcu” securist infiltrat în rîndurile lor. Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce i-a expirat termenul de doi ani de detenţie. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac s-a stabilit în România. Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, după 9 ani de detenţie, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senator român din partea Partidului “România Mare“. În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenţie la care fusese condamnat. Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detanţie, în timpul unor momente de haos şi derută la graniţa transnistreană. A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi, adăugîndu-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităţilor Republicii Moldova. Eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea lui Andrei Ivanţoc, şi s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului, unde el era aşteptat de rude, de fostul său coleg de detenţie, Alexandru Leşco (eliberat în 2004), de personalităţi publice şi de ziarişti. Astăzi toţi membrii grupului Ilaşcu sunt în libertate locuid în România sau Republica Moldova avînd interdicţie de a intra în Transnistria.

·         1994: Președintele rus Boris Elțân a ordonat guvernului să ia „toate măsurile” necesare împotriva guvernului cecen, precum și în vederea dezarmării „formațiunilor înarmate”. Sunt emise „Decretul nr. 2166” și „Rezoluția 1360” ale guvernului rus, prin care a fost declanșată intervenția rusă în Cecenia, la 11 decembrie 1991. Boris Nikolaievici Elțin (n. 1 februarie 1931 în Sverdlovsk [azi Ekaterinburg], Rusia, URSS – d. 23 aprilie 2007) în 1991, primul președinte al Rusiei, precum și primul conducător din istoria acestei țări ales în mod direct.

·         1994  - A avut loc summit-ul Uniunii Europene de la Essen, la care au participat şefi de stat şi de guverne din cele 12 state membre Uniunea Europeana, precum şi din cele trei ţări care urmau să adere la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1995 (Austria, Finlanda şi Suedia). Comisia Europeană a dezbătut la Essen iniţiativele politice, economice şi comerciale ale Uniunea Europeana  faţă de estul Europei şi faţă de alte regiuni ale lumii.

·         1996: Premierul desemnat al Guvernului Romaniei, Victor Ciorbea, a anuntat componenta Cabinetului sau si a facut public programul de guvernare pe termen scurt.

·         2012: Alianța social-liberală USL a obținut 54% din voturi la alegerile legislative din România.

Nașteri

·         1372: Beatrice a Portugaliei (d. 1408)

·         1608 - S-a născut John Milton, poet şi publicist, participant la Revoluţia burgheză din Anglia (poeme epice de inspiraţie biblică: "Paradisul pierdut", "Paradisul regăsit") (m. 8 noiembrie 1674). A studiat la Cambridge, dupa care si-a desavarsit pregatirea in Italia. A participat la Revolutia burgheza din Anglia, militand pentru libertatea de exprimare si pentru ideea de republica. Si-a pierdut vederea in 1652, fiind nevoit sa isi dicteze creatiile fiicei sau discipolilor sai. Capodopera sa este considerata cartea “Paradisul regasit” ; (m. 8 noiembrie 1674).

·         1717 - S-a născut Johann Jachim Winckelmann, estetician ("Istoria artei în Antichitate") (m. 8 iunie 1768)

·         1751: Maria Luisa de Parma, soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei (d. 1819)

·         1878: S-a născut marele Duce Mihail, fratele ultimului ţar al Rusiei (m. 10 iulie 1918).

·         1878: A-a nascut Emil Hațieganu (d. 13 mai 1959), jurist român, membru de onoare (1945) al Academiei Romane. A fost fondator și director între 1920 și 1923, al revistei Glasul Libertatii care a apărut la Cluj cu subtitlul Foaie pentru popor, organ al Partidului Național Român.

·         1879 - S-a nascut I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici Djugasvili), sef al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1924-1953), personaj stigmatizat al istoriei. In anul 1928, a lansat primul plan cincinal care viza independenta economica a Rusiei fata de celelalte state ale lumii si care a reprezentat, de fapt, colectivizarea fortata a zeci de milioane de gospodarii taranesti. Cei care s-au opus, ca si asa numitii “dusmani ai poporului”, membri de partid indezirabili, au fost arestati, deportati in coloniile penitenciare sau asasinati (m.05.03.1953).
* 1880: Grigore Borisov, cunoscut și ca Grigore Starîi (în rusă Григорий Иванович Борисов (Старый)) (n. 27 noiembrie/9 decembrie 1880, satul Bozieni, raionul Hîncești - d. 11 octombrie 1937) a fost un lider comunist din RSSA Moldovenească, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din această republică (1926-1928 și 1932-1937).

Grigore Borisov s-a născut la data de 27 noiembrie/9 decembrie 1880 în satul Bozieni din gubernia Basarabia (astăzi în raionul Hîncești) în familia unui muncitor rus de la Căile Ferate. A fost la rândul său muncitor și a participat la mișcarea social-democrată începând din anul 1900. A desfășurat o activitate sindicală în Ucraina și în regiunea Rostov pe Don (Kiev, Rostov, Nikolaev, Kremenciug, Mariupol, Poltava, Donbas).

În decembrie 1905, a participat la greva muncitorilor mineri din orașul Gorlovka din regiunea Donețk. Până în perioada primului război mondial a fost de mai multe ori arestat și închis. Mobilizat în Armata Țaristă în primul război mondial, el a desfășurat o activitate de propagandă revoluționară în rândul soldaților de pe Frontul de sud-vest.

După Revoluția din februarie 1917, a fost membru al Comitetului Revoluționar din Armata a XI-a. În anul 1918 devine membru al Partidului Comunist Bolșevic, iar ulterior intră în conducerea Comitetului regional Basarabia al PCUS. În ianuarie - februarie 1918 a condus apărarea bolșevicilor din orașului Tighina în fața atacurilor armatei române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din 27 mai 1919, fiind condamnat în contumacie de către autoritățile române la pedeapsa capitală. A fugit din România și s-a refugiat în Ucraina.

Între anii 1922-1924, Grigore Borisov, cunoscut sub pseudonimul de Starîi (Moșneagul), a studiat la Universitatea Comunistă I.M. Sverdlov, activând în paralel în Comitetul de partid din regiunea Odessa. A fost redactor al primului ziar în limba română din RSSA Moldovenească, intitulat "Plugarul Roșu".

Pentru a arăta că românii din Basarabia doresc să facă parte din viitoarea Uniune Sovietică, Comitetul Central al Ucrainei a convocat, la data de 8 octombrie 1924, o ședință plenară specială, unde s-a pus pe ordinea de zi chestiunea înființării unei republici autonome moldovenești.

La data de 12 octombrie 1924 a fost proclamată Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească în cadrul Ucrainei, capitală fiind orașul Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granița vestică fixată declarativ pe Prut. Această inițiativă nu avea drept scop acordarea de drepturi naționale românilor aflați în stânga Nistrului, dupa cum susțineau autoritățile bolșevice, lucru demonstrat de faptul că din lista membrilor guvernului autonom, doar doi erau români, unul bulgar și restul ruși. În aprilie 1925, la Bârzula, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granițele și Constituția recunoscută de ucrainieni la 10 mai 1925.

În perioada 12 octombrie 1924 - 23 aprilie 1925, Grigore Borisov-Starîi a fost președinte al Comitetului revoluționar provizoriu din RSSA Moldovenească, iar ca adjunct al său a fost ales avocatul bulgar Aleksei Stroev. În discursul său de după alegerea ca președinte al Comitetului, Starîi a declarat în fața delegațiilor prezente la ședință: „Noi niciodată nu vom uita de frații noștri care gem sub jugul boieresc”, iar în încheiere a rostit cuvintele „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice”.^[1]

După un an în care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSA Moldovenești, pe care o va îndeplini în două rânduri (mai 1926 - 1928 și 7 aprilie 1932 - 1937). A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS timp de cinci legislaturi.

În perioada 1928-1932 a desfășurat o activitate econmică în orașul ucrainean Harkov. A fost delegat la cel de-al XVII-lea Congres al PCUS, precum și la cel de-al V-lea Congres al Cominternului. Cu prilejul celui de-al VIII-lea Congres extraordinar al Sovietelor din întreaga Uniune Sovietică, a fost ales ca membru al comisiei de redcatare a textului Constituției URSS. Ca o recunoaștere a meritelor sale în cadrul fondării URSS, a fost decorat cu Ordinul Lenin.

Grigore Borisov-Starîi a fost arestat la data de 22 mai 1937, fiind condamnat la pedeapsa capitală la 8 octombrie 1937. A fost executat prin împușcare în 11 octombrie 1937.

Grigore Borisov

·         1885: S-a născut Daniel Ciugureanu, politician român (d. 1950). Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – d. 6 mai 1950, Sighet) a fost un politician român din Basarabia, deputat în Sfatul Țării, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru fără portofoliu în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare. Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fondatorii și fruntașii Partidului Național Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director și-a schimbat denumirea în Consiliul de Miniștri, iar ca Prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 17 ianuarie 1918. După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia în patru guverne românești în perioada 9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919. Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre oameni de seamă ai vieții politice românești din prima jumătate a secolului trecut, personalitate care a contribuit esențial la aducerea Basarabiei înstrăinate la sânul patriei-mame – România. Daniel Ciugureanu ca și Nicolae Titulescu era de părere că nu există provincie mai românească decât Basarabia, că aceasta este o parte vie a unui corp prin care pulsează sânge din aceeași inimă. El nu putea concepe Basarabia în afara renașterii și întregirii naționale. Concepția respectivă și-a format-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor și a faptului că Basarabia, cu vitejii și cetățile ei, a constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al românilor, ci și al civilizației europene. Din biblioteca, arhiva familiei și manuscrisele prim-ministrului Daniel Ciugureanu a rămas foarte puțin. Arhiva personală a fost distrusă de către securitate și practic totul a dispărut fără urmă. 

* 1885: Lidia Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus - d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, comuna Găneasa, județul Ilfov) a fost o sculptoriță română de origine rusă, cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București.

Lidia, fiica lui Nicolae Suhanov, funcționar la primăria orașului, s-a născut în 1885 în orașul Saratov. S-a căsătorit pentru prima oară înainte de Războiul Ruso-Japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și a rămas văduvă.^[1]

În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul a divorțat, s-a căsătorit cu acesta.^[1]

În 1914 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, secția sculptură.^[2]

Lidia Kotzebue a participat la mai multe ediții ale Salonului Oficial al Ministerului Artelor, prima expoziție personală fiind realizată în 1926.^[2]

Este cunoscută, în special, pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București împreună cu sculptorul Iosif Fekete.

Lidia Kotzebue

75 de ani de la moarte

·         1915: S-a nascut  Elisabeth Schwarzkopf, celebră soprană britanică de origine germană, numită, în 1991, Comandor al Imperiului Britanic de către regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii;  (d.03.08.2006).

Elisabeth Schwarzkopf

Elisabeth Schwarzkopf la Festivalul Luzern din Lucerna 1948

·         1916: S-a născut actorul american Kirk Douglas (Issur Danielovici Demsky). Kirk Douglas (născut Issur Danielovitch Demsky; n. 9 decembrie 1916, New York, SUA) este un foarte cunoscut și prolific actor, regizor, producător evreu-american de film, unul din puținii supraviețuitori ale „Erei de Aur” a Hollywood-ului. Este tatal actorului si producatorului Michael Douglas. In 1996 i s-a decernat Premiul Oscar pentru întreaga activitate (“Spartacus”, “Champion”) (d.7 Dec 2017).

·         1917: Leo James Rainwater, fizician american (d. 1986)

·         1926: Henry Way Kendall, fizician american (d. 1999)

·         1932 - S-a nascut Donald Byrd, trompetist si compozitor american de jazz-rock.

·         1934: S-a nascut Dame Judi Dench, nascuta Judith Olivia Dench, actrita britanica, detinatoare a unui Oscar pentru interpretare, a unui Glob de aur, precum si a noua premii BAFTA. In adolescenta si-a dorit sa fie pictorita si a urmat cursuri de design. Dupa numai un an a renuntat si s-a inscris la Scoala de Arta Dramatica chiar daca nu era convinsa ca va reusi in cariera de actrita. A absolvit prima din generatie si a debutat in teatru, unde s-a remarcat prin prestatia deosebita in operele lui Shakespeare, pentru ca in 1958 sa ajunga pe Broadway. In cinematografie si-a facut debutul abia in 1964 in filmul “The third secret”, iar in anii ’80 a jucat si in diverse seriale de televiziune. In 1988, a primit titlul de Doamna a Imperiului Britanic pentru activitatea sa artistica.

·         1934 - S-a nascut Junior Wells (Amos Blackmore), cantaret, muzicutist si compozitor american de blues.
* 1937: Iosif Toth (n. 9 decembrie 1937) este un senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Sălaj pe listele partidului UDMR. În cadrul activității sale parlamentare, Iosif Toth a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Bulgaria, Ungaria, Australia, Republica Islamică Iran, Canada, Republica Franceză-Senat, Republica Libaneză și Regatul Thailanda.

·         1938 - S-a nascut David Houston, cantaret, chitarist si compozitor country american.

·         1940 - S-a nascut Sam Strain, vocalist american (Little Anthony & THe Imperials, O’Jays).

·         1941: S-a nascut Mircea Vaida, poet, eseist şi istoric literar român, nepotul omului politic roman Alexandru Vaida-Voievod.

·         1941 - S–a nascut Beau Bridges, actor american.

·         1943 - S-a nascut Rick Danko, basist, vocalist si compozitor american (The Band).

·         1943 - S-a nascut Kenny Vance, vocalist american (Jay & The Americans).
* 1944: Mircea Axente (n. 9 decembrie 1944^[1], Arad) este un fost fotbalist, arbitru și observator de fotbal român. A evoluat pentru formația FC UTA Arad, cu care a fost campion al României de două ori^[2].

Mircea Axente a dat centrarea decisivă pentru golul cu capul marcat de Florian Dumitrescu în poarta celor de la Feyenoord Rotterdam în egalul istoric de 1-1 obținut în 1970, în urma căruia Feyenoord a fost eliminată din Cupa Campionilor Europeni.^[3]

S-a retras din fotbal în anul 1976 în urma unei accidentări suferite într-un meci cu Dinamo București. După activitatea de fotbalist s-a dedicat arbitrajului și a arbitrat până în anul 1993, atât în Divizia A, cât și în 30 de meciuri internaționale

·         1944 - S-a nascut Shirley Brickley, cantareata americana (Orlons).

·         1944 - S-a nascut Neil Innes, vocalist, chitarist, pianist si compozitor britanic (Bonzo Dog Doo-Dah Band).
* 1946: Florica Duma (n. 9 decembrie 1946, Cărănzel, Bihor - d. 9 mai 2017, Oradea) a fost o cântăreață română de muzică populară din zona Bihorului. Născută la 9 decembrie 1946, în Cărănzel, județul Bihor, Florica Duma a fost atrasă de mică de muzica populară, începând să cânte de la doar 9 ani. La vârsta de 12 ani a obținut primul ei premiu în cadrul unui concurs organizat la Ștei.^[1]

Ulterior, împreună cu ansamblurile artistice de amatori din Bihor a participat la multe turnee peste hotare, dar a avut și numeroase prezențe pe scenele din România, bucurându-se de succes.^[1]

În anii '80, a terminat Facultatea de Științe Economice la Universitatea din Timișoara. Apoi a profesat ca economist și s-a stabilit în Oradea, dar nu a rupt niciodată legătură cu zona natală.^[2]

Florica Duma și-a lansat primul disc în 1970, la vârsta de 24 de ani; au urmat alte cinci discuri înregistrate la Electrecord.^[3]De-a lungul timpului a cules și interpretat peste 150 de melodii populare autentice. A cultivat doina cea „tărăgănată”, dar și cântecele de joc, nuntă și jale. Veselia și stilul său inconfundabil cu triluri ce par să se substituie fluierului sau viorii a fost apreciat atăt de public cât și de specialiști. S-a spus despre ea că „a transformat chiuitul în artă”.^[1]

Cea mai cunoscută și apreciată melodie din repertoriul Floricăi Duma este "Lică Sămădău", inspirată din nuvela Moara cu noroc, scrisă de Ioan Slavici. Alte piese din repertoriul ei sunt: "Bate tare pintenii", "Arunca-m-aș arunca", "Dacă ai noroc și soartă", "Cântec de nuntă", "Ei hai nașule", "Sus opinca dacă poți", "Bună dimineața nană", "Om bogat și om sărac", "Descunună-mă părinte", " Tulai Doamne, Todorut", "Am plecat cu clisa-n straiță".

Artista spunea: „Prietenii mei sunt spectatorii. Pe scenă sunt în al nouălea cer. Publicul pentru mine este al doilea Dumnezeu”.^[4] Florica Duma, Florica Ungur și Florica Bradu erau cunoscute de iubitorii muzicii populare românești ca fiind „Cele trei Florici ale Bihorului”.^[2]

A decedat la 9 mai 2017, în vârstă de 70 de ani, din cauza unei boli nemiloase

Florica Duma

·         1948 - S-a nascut Dennis Dunaway, basist american (Alice Cooper).

·         1949: Alexandru Ciocâlteu, politician român

·         1949: Valentin Marica, scriitor, poet și publicist român

·         1950 - S-a nascut Joan Armatrading, cantareata si compozitoare britanica.

·         1953 : S-a nascut actorul american John Malkovich.

·         1956: Jean-Pierre Thiollet, scriitor francez

·         1956 - S-a nascut Sylvia (Sylvia Kirby Allen), cantareata country americana.
* 1957: Virgil Bercea (n. 9 decembrie 1957, Habic, Mureș) este din 1997 episcop român unit al Episcopiei de Oradea.

Virgil Bercea s-a născut în data de 9 decembrie 1957 în satul Habic, ca fiu al lui Simion Bercea și al Lucreției. Bunica sa a fost sora episcopului Alexandru Todea, conducătorul clandestin Bisericii Române Unite, apoi cardinal. Studiile elementare le-a urmat între anii 1964 și 1972 în satul natal, după care a studiat la liceul din Reghin, între anii 1972 și 1976.

După satisfacerea stagiului militar a urmat cursurile Facultății de Agronomie (1977-1981) din cadrul Institutului Agronomic din Cluj, fiind apoi repartizat ca inginer agronom și cercetător științific la Stațiunea de Cercetări Târgu Mureș, unde a lucrat până în anul 1990.

În timpul facultății a urmat clandestin cursuri de teologie, fiind îndrumat și sprijinit în mod permanent de către episcopul Alexandru Todea. A fost hirotonit apoi ca preot la 9 decembrie 1982, de către Alexandru Todea, unchiul său. Virgil Bercea a desfășurat ca preot o activitate pastorală clandestină în municipiul Târgu Mureș și în împrejurimi.

În perioada 1990-1992 a urmat o specializare în teologie dogmatică la Universitatea Urbaniana din Roma, unde și-a susținut licența. După examenul de licență s-a întors în România, la Blaj, unde a fost numit vicar general și cadru didactic la Academia Teologică.

La 20 iulie 1994 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Pupiana și episcop-auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia. La 8 septembrie 1994 a fost consacrat în Catedrala din Blaj ca episcop auxiliar de către arhiepiscopul Lucian Mureșan, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de arhiepiscopul George Guțiu al Episcopiei de Cluj-Gherla și de episcopul Ioan Ploscaru al Episcopiei de Lugoj.

La 6 noiembrie 1996 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop coadjutor al Eparhiei de Oradea Mare, pentru ca, mai apoi, la 8 iunie 1997, să-i succeadă episcopului Vasile Hossu ca episcop eparhial.

În anul 2003 i-a fost conferit titlul academic de doctor în teologie de către Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma.

La sfârșitul anului 2004, după alegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României, a refuzat o distincție conferită de fostul președinte Ion Iliescu în data de 7 februarie 2004.^[1] Refuzul a fost motivat prin faptul că acordarea acestei distincții ar fi fost făcută în scop electoral, în favoarea candidatului Adrian Năstase.

În timpul păstoririi sale Eparhiei de Oradea Mare i-au fost restituite mai multe biserici, palatul episcopal și Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, care fuseseră expropriate odată cu instaurarea regimului comunist.

În data de 10 martie 2015 episcopul Bercea a fost trimis în judecată de Serviciul Teritorial Oradea al DNA, sub acuzația de a-l fi mituit pe primarul municipiului Beiuș, de asemenea trimis în judecată.^[2][3] În data de 9 februarie 2017 Curtea de Apel Oradea l-a condamnat pe primarul Adrian Domocoș la 7 ani de închisoare pentru fapte de corupție, iar pe episcopul Bercea l-a achitat în baza art. 16 litera b din codul de procedură penală („fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”).^[4] Recursul formulat de DNA urmează să fie judecat de ÎCCJ în data de 30 octombrie 2018.^[5].A fost achitat definitiv, in 14.12.2018, prin sentinta 338 a ICCJ Bucuresti.

Virgil Bercea

·         1957 - S-a nascut Donny Osmond, vocalist si clapar american (Osmonds).
* 1958: Mircea Liviu Goga (n. 9 decembrie 1958, Craiova) este un poet român și un scriitor de literatură științifico-fantastică.

Mircea Liviu Goga a absolvit în 1978 la liceul Tudor Arghezi din Craiova, în 1992 Facultatea de Electrotehnică din Craiova și în 2007 Facultatea de Comunicare și Relații Publice SNSPA din București.^[2]

Din 1990, Mircea Liviu Goga este redactor la Radio Oltenia Craiova, în cadrul departamentului de știri.^[2][4]

La 23 decembrie 1989 a fost unul din cei trei inițiatori ai primului ziar studențesc apărut după revoluție în Craiova, Grai Studențesc. Între 1994-2000 a patronat Jurnalul de Craiova, care a devenit ulterior Jurnalul de Dolj, apoi Jurnalul de Jiu, care a avut un total de 368 de numere publicate.^[2][4]

A publicat mai multe povestiri științifico-fantastice în Jurnalul SF.

În 1988 a debutat cu poezie în volumul colectiv Zboruri lirice.^[4] Au urmat volumele de poezii Jumătate Vidros Ed. MJM Craiova (1999); Cânturile catârului (2010)^[3] și romanul științifico-fantastic Insula pescărușilor (2011).^[2][1] Mircea Liviu Goga este membru al Clubului SF Victor Anestin.^[2]

În 1990 la Editura Labirint, i-a apărut volumul Crucea Sudului care conține povestirile „Regula jocului”, „Visează Gnow-ul”, „August e marți” și „Crucea Sudului”.^[5][6]

În 2013^[7] și 2019, a făcut parte din juriul Premiilor RomCon. În 2019, la Timișoara, juriul a mai fost format din Mircea Opriță (președinte), Daniel Botgros, Doina Roman și Liviu Surugiu

Volume

• Crucea Sudului (colecție de 4 povestiri, 1990)^[6][1]
• Insula pescărușilor (roman SF, 2011)^[1]
• Clinica de psihiatrie (volum de poezie, 2013)^[9]
• A doua Lună a Pământului (volum SF, 2017)^[10]
• Târgu-Jiu '59 (roman, 2018, al cincilea roman din Seria ”România Sub Asediu (RSA)”)^[11]
• Artefactul (colecție de povestiri, 2018)^[12]
• Fiara (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Trenul de noapte”, „Triptic”, „Peștele de teracotă”, „Fiara”, „Mușuroiul de furnici”, „Casa trecerii”, „Focul”, „Steaua de veghe”, „August e marți” sau „Visează Gnow-ul”.^[13][14]
• Învățătorul (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Mașina de dor”, „Învățătorul”, „Întoarcerea acasă”, „După chipul și asemănarea Ta”, „Crucea Sudului”, „Țara libertății”, „Orașul de la capătul lumii” sau „Vânătorii de grauri”.^[15]
• Noapte cu vampir și steag (2019)^[16][4]
• Pe dealuri cu moartea (volum de poezie, 2019)^[17]

Povestiri SF

• „Mușuroiul de furnici”, povestire, în O planetă numită anticipație, Editura Junimea, 1985, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Învățătorul”, povestire, în Avertisment pentru liniștea planetei, Editura Tineretului, 1985, republicată în volumul Învățătorul din 2018^[1]
• „Adăpost”, povestire, în Cosmos XXI: întîmplări dintr-un univers al păcii, Editura Politică, 1987, antologie de Alexandru Mironov, George Veniamin^[1][18]
• „Triptic”, povestire, în revista Orion, 1, din 1990, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Poporul pierdut”, povestire, în Călătorii în timp, Editura Nemira, 2013, antologie de Antuza Genescu
• „John & John”, povestire, în Xenos. Contact între civilizații, Editura Nemira, 2014, antologie de Antuza Genescu
• „Ghereta”, povestire în Almanah Anticipația 2015^[25][26]
• „Artefactul”, povestire în CPSF Anticipația nr. 25-26, 23 ianuarie 2015^[27] Republicată în volumul omonim de povestiri din 2018.^[12]
• „Repartiția”, povestire în Antologia CSF 2018^[28]
• „Țara libertății” a apărut și în volumul colectiv Ficțiuni Centenare din 2018

Mircea Liviu Goga

* 1965: Gheorghe Mihali (n. 9 decembrie 1965) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. După retragerea din activitatea de jucător, a devenit antrenor. Printre cluburile pe care le-a pregătit sunt CSM Focșani și "U" Cluj.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate

·         1967: Cristian Dan Diaconescu (n. 9 decembrie 1967, Caracal) este un ziarist român, politician, prezentator, fondator al televiziunilor OTV și DDTV. Este absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București.^[1]. În 2010, el a format Partidul Poporului - Dan Diaconescu.

Diaconescu a devenit celebru datorită emisiunii Dan Diaconescu Direct de pe OTV și serialului Elodia^[2] care s-a desfășurat în 2008-2009, în timpul căruia avocata cu același nume, dispărută în urma unei presupuse crime, era căutată de autorități și reporterii OTV. Diaconescu a fost reținut în iunie 2010 de Direcția Națională Anticorupție, sub suspiciunea de șantaj. Diaconescu/OTV a fost învinuit de a-i fi cerut bani primarului unei comune din Ardeal, în schimbul nepublicării unor date compromițătoare.^[3]

Diaconescu a fondat, la 29 noiembrie 2010, Partidul Poporului - Dan Diaconescu, ideea înfințării acestui partid plecând de la un cetățean cu reședința la Cugir. El a activat, în alegerile locale din 2012, promovându-și candidații și criticând pe cei ai partidelor post-decembriste, sub îndemnul "Jos ciocoiul din primărie".

Diaconescu a fost desemnat să candideze pentru un mandat de deputat de Gorj, în colegiul electoral 1, contra-candidatul său fiind premierul de atunci, Victor Ponta. A pierdut alegerile și a ratat intrarea în Parlament la redistribuire. Prin urmare, a anunțat retragerea din politică.

În septembrie 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, fiind susținut de Partidul Poporului - Dan Diaconescu. Ocupă poziția a treia pe buletinul de vot.^[4]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru preșidenția României din noiembrie 2014, candidatul Diaconescu, Dan a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 382.526 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 6 din 14, cumulând circa 4,03% din toate voturile exprimate și validate.

Activitate:

• 1990—1992: șef secție „Curierul Național”
• 1992, premiul Fundației Umaniste „Dan Voiculescu”
• 1992—1995: director general „Jurnalul Național”
• 1992—1996: director Jurnalul SF^[5]
• 1995—2012: director cotidianul „Oglinda”
• 1997—1998, realizator TV „Supernova”
• 1998, premiul „Pamfil Șeicaru”
• 1998—2000, director „Cotidianul”
• 1998—2000, realizator Tele 7 abc
• 1999, premiul pentru talk show de televiziune, Gala APTR
• 1999, premiul pentru televiziune, cotidianul „Dimineața”
• 2000, premiul pentru televiziune, cotidianul „Ultima Oră”
• 2001, premiul „Media 2001”, Radio Brașov
• 2001, premiul pentru cel mai bun talk-show de televiziune, Gala Radio România

În 18 decembrie 2013, Dan Diaconescu și Dorel Petru Pârv au fost condamnați la câte trei ani de închisoare cu executare iar Mitruș Ghezea la doi ani și șase luni de închisoare cu executare pentru șantajarea lui Ion Moț, fost primar al comunei arădene Zărand și a omului de afaceri Paul Petru Țârdea. Decizia Judecătoriei Sectorului 1 București a fost contestată. În 4 martie 2015, Curtea de Apel București a hotărât condamnarea definitivă a lui Dan Diaconescu la cinci ani și șase luni de închisoare cu executare.^[7][8]. Dan Diaconescu a ieșit din închisoare, înainte de termenul stabilit, pe 28 noiembrie 2017. În schimb nu mai are dreptul de a lucra în jurnalism până pe 4 martie 2025.

·         1968: Ioan Angelo Lupescu (n. 9 decembrie 1968, București), cunoscut și ca Ionuț Lupescu este un fost fotbalist român care a jucat pentru echipa națională a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994. După retragerea din activitatea de fotbalist, a încercat pentru o scurtă durată cariera de antrenor, apoi a devenit director general al Federației Române de Fotbal. Din 2012 până în 2018 a ocupat și postul de șef al Comisiei Tehnice a UEFA.^[2] A demisionat la această funcție pentru a candida la președenția Federației Române de Fotbal în aprilie 2018.^[3] În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.^[4][5] Este fiul fostului mare jucător Nicolae Lupescu.

* 1970: 1970: Niculina Stoican, interpretă de folclor

* 1972: Varol Amet (n. 9 decembrie 1972) este un deputat român, ales în 2012 din partea minorităților naționale.

* 1989: Anca Dinicu (n. 9 decembrie 1989, București) este o actriță română. 

• Părinții ei se numesc Constantin și Mariana;
• A absolvit Liceul Teoretic “Elena Cuza” și Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” și are un master în Arta Actorului, la aceeași facultate;
• Când era mică, își dorea să devină musafir, cântăreață sau vânzătoare de mezeluri;
• A debutat la tv la vârsta de opt ani într-un scheci cu doamna Stela Popescu la Televiziunea Română, iar în teatru, în 2012, în spectacolul “Boeing-Boeing”;
• Cu primii bani câștigați și-a cumpărat rechizite;
• În materie de gastronomiei, îi place să mănânce toate mâncărurile pe care nu are voie să le mănânce;
• Pasiunile sale sunt pictura pe sticlă, călătoriile și pescuitul

* 1992: Vasile Soltan (n. 9 decembrie 1992, Măgdăcești) este un fotbalist din Republica Moldova care în prezent evoluează la clubul Academia Chișinău în Divizia Națională, pe postul de mijlocaș.

Decese

·         638: A murit Patriarhul Sergios I (Serghie) al Constantinopolului. Serghie I  a fost Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului din 18 aprilie  610 până la decesul sau. A fost un susținător al împăratului Heraclie, încoronat  în 610 si de asemenea, a jucat un rol important în apărarea Constantinopolului, împotriva atacurilor barbare combinate ale avarilorl  si slave combinate în timpul invaziei lor   în 626.  A promovat monotelismul, întâlnind multă opoziție, în special din partea ierarhilor  calcedonieni, Maxim Mărturisitorul și Sofronie.

·         730: In Batalia de la Marj Ardabil, khazarii condusi de Barjik distrug o armata araba ucigandu-l pe  comandantul acesteia, Jarahibn Abdallah al Hakami.
* 1437: Sigismund de Luxemburg (în maghiară Luxemburgi Zsigmond, în cehă Zikmund Lucemburský) (n. 14 februarie 1368, Nürnberg - d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane.
A fost fiul împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1385 s-a căsătorit cu Maria de Anjou, fiica cea mai mare a regelui Ludovic I al Ungariei și Poloniei, care devenise regină la moartea tatălui ei, în 1382. A avut ca urmași o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul rege german Albert al II-lea. Neavând moștenitori masculini, dinastia de Luxemburg s-a stins odată cu el.

S-a născut la Nürnberg, ca fiu al împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1374 i-a fost promisă de soție Maria de Anjou, fiica cea mai vârstnică a regelui Ludovic I al Ungariei și Poloniei. Maria a devenit regină la moartea tatălui ei, în 1382. S-a căsătorit cu Sigismund în 1385, la Zvolen. În anul următor a fost răpită de un clan rival, împreună cu mama ei, care va muri strangulată, se presupune că de oamenii lui Sigismund. În 1387 regina Maria a fost recuperată de la răpitori. A condus Ungaria împreună cu soțul său, până la moartea ei, în împrejurări suspecte, în 1395.

Sigismund renunță la titlul de Elector de Brandenburg în 1387, folosind fondurile astfel obținute pentru a se consacra în întregime funcției de rege al Ungariei. În primii ani ai domniei sale a fost implicat într-o luptă acerbă pentru păstrarea tronului. În 1396 Sigismund inițiază o cruciadă, care se dovedește a fi foarte populară, dar care se sfârșește prin înfrângerea din Bătălia de la Nicopole.

La întoarcere, deoarece poziția sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania, încercând să obțină succesiunea pe tronul (regal) roman și al Boemiei. La detronarea de pe tronul german a lui Wenceslaus, nu reușește să îl susțină, acesta pierzând tronul în defavoarea lui Rupert de Palatinat. Revenit în Ungaria, este făcut o dată prizonier și destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislau de Napoli, al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește să obțină o victorie importantă împotriva croaților și bosniacilor, înființând cu această ocazie Ordinul Dragonului.

În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai târziu a terminat conflictul, Sigismund fiind reales rege pe data de 21 iulie 1411. Între 1414 și 1418 participă la Conciliul de la Konstanz, care a dus la încheierea Schismei Vestice, dar care, prin arderea pe rug a lui Jan Hus, a dus la izbucnirea Războaielor Husite. La moartea lui Wenceslaus, în 1419, aceste conflicte îl vor împiedica pe Sigismund să fie recunoscut rege al Boemiei de către supușii săi, el fiind considerat de aceștia principalul responsabil de moartea lui Jan Hus.

Reîntors în Ungaria, încearcă să lupte contra turcilor și contra protestanților. Nu reușește să obțină ajutorul Reichstagului în formarea unei armate mercenare, inițial din cauza opoziției orașelor imperiale, iar mai târziu a principalilor principi electori, printre care fostul său aliat Frederic de Hohenzollern, pe care în 1415 îl numise elector de Brandenburg.

În anul 1424 a desființat Prepozitura Sibiului și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu, fapt care a însemnat creșterea puterii economice a orașului.

În 1428 a condus o nouă campanie împotriva turcilor, fără succes, după care, în 1431, ajunge la Milano, unde este încoronat rege al Italiei. În 1433 este încoronat de către papa Eugen al IV-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman, după care revine în Boemia, unde a fost recunoscut în 1436.

În 1437 a murit la Znaim și a fost înmormântat la Oradea.

Sigismund

Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello. Părinți Carol al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Elisabeta de Pomerania  Frați și surori Margaret of Bohemia, Burgravine of Nuremberg[*] Ana de Bohemia Wenceslaus IV of Bohemia[*] John of Görlitz[*] Catherine of Bohemia[*] Margaret of Bohemia, Queen of Hungary[*] Elisabeth of Bohemia[*]  Căsătorit cu Maria a Ungariei Barbara de Celje Copii Elisabeta de Luxemburg

·         1565: Papa Pius al IV-lea (n. 1499)

·         1641:  A încetat din viaţă Anthonius Van Dyck, pictor flamand, remarcabil portretist al secolului al XVII-lea. Elev al lui Rubens şi stabilit, pentru o vreme, în Anglia, Van Dyck a devenit pictorul aristrocraţiei de la Curtea lui Carol I, influenţând arta engleză a vremii. Printre cele mai cunoscute lucrări ale pictorului se numără: "Încoronarea cu spini", "Portretul lui Carol I, regele Angliei", "Snyders şi soţia sa" (n. 22 martie 1599).

·         1669: A murit Papa Clement al IX-lea (n. 1600). Ales pe 26 iunie 1667, a fost un mediator  în războaiele de succesiune dintre Franța, Spania, Anglia și Olanda si in  pacea  de la Aachen numita si Pacea „Clementina „.
* 1706: Pedro al II-lea (26 aprilie 1648 – 9 decembrie 1706), a fost regent (1668–1683) și al 23-lea (sau 24-lea potrivit unor istoricii) rege al Portugaliei (1683–1706).

Pedro al II-lea

Părinți Ioan al IV-lea al Portugaliei Luisa de Guzman  Frați și surori Teodósio, Prince of Brazil[*] Afonso al VI-lea al Portugaliei Ecaterina de Braganza Joana, Princess of Beira[*]  Căsătorit cu Maria Francisca de Nemours Maria Sofia de Neuburg Copii Isabel Luísa, Prințesă de Beira Ioan al V-lea Francisco, Duce de Beja António Manuel Francisca

* 1806: Franz Frederick Anton, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (15 iulie 1750 - 9 decembrie 1806), a fost Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld. Este strămoș al Elisabetei a II-a a Regatului Unit, Albert al II-lea al Belgiei și Simeon B. Sakskoburggotski, fostul țar Simeon al II-lea și prim ministru al Bulgariei.

A fost fiul cel mare al lui Ernst Frederick, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a soției acestuia, Sophia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel. Franz Frederic și-a succedat tatăl la conducerea ducatului de Saxa-Coburg-Saalfeld după ce acesta a murit în 1800.

Franz Frederic a primit o educație particulară, completă și atentă. Ca rezultat al acestei pregătiri, el a devenit un vast connoisseur. Este considerat cel mai mare colecționar de cărți și ilustrații printre ducii de Saxa-Coburg-Saalfeld (mai târziu Gotha). A pus bazele unei colecții de 300.000 de gravuri în 1775, care poate fi vizitată și astăzi la "Veste Coburg" și a echipat biblioteca de reședință cu o vastă colecție de carte. În 1805 el a cumpărat înapoi Schloss Rosenau ca reședință de vară pentru familia lui; din cauza unei administrări a datoriilor de la tatăl său, Ernst Frederick, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld, proprietatea a trecut în afara familiei.

În Hildburghausen la 6 martie 1776, Franz Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Sophie de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernst Frederick III Karl, Duce de Saxa-Hildburghausen. Ea a murit la 28 octombrie 1776 la numai șapte luni după nuntă. Nu au avut copii.

La Ebersdorf la 13 iunie 1777, Franz Frederic s-a căsătorit cu contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf. Cuplul a avut nouă copii dintre care șapte au atins vârsta adultă:

• Sofia de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1778-1835); s-a căsătorit morganatic în 1804 cu contele Emmanuel de Mensdorff-Pouilly (1777-1852)
• Antoinette de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1779-1824); s-a căsătorit în 1798 cu Alexandru de Württemberg. Fiica lor Maria de Württemberg s-a căstorit cu fratele mamei ei, Ernest I.
• Julienne de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1781-1860); s-a căsătorit în 1796 cu Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei (1779-1831). A avut doi copii nelegitimi.
• Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (1784-1844), duce de Saxa-Cobourg-Saalfeld, apoi de Saxa-Cobourg-Gotha. A fost tatăl Prințului Albert, soțul reginei Victoria.
• Ferdinand de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1785-1851); s-a căsătorit în 1816 cu Maria Antonia Koháry (1797-1862). Au fost părinții regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei.
• Marie-Louise-Victoria de Saxa Cobourg-Saalfeld (1786-1861); s-a căsătorit în 1803 cu Emich Carl, al 2-lea Prinț de Leiningen (1763-1814), apoi în 1818 cu Prințul Edward Augustus, duce de Kent și Strathearn (1767-1820), al patrulea fiu al Regelui George al III-lea. Ei au fost părinții reginei Victoria a Regatului Unit
• Marianne de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1788-1794)
• Leopold I (1790-1865), primul rege al belgienilor. S-a căsătorit în 1816 cu Prințesa Charlotte Augusta de Wales, fiica regelui George al IV-lea al Regatului Unit. În 1832 s-a recăsătorit cu Prințesa Louise-Marie d’Orléans, fiica regelui Franței Ludovic-Filip. Ei au fost părinții regelui Leopold al II-lea al Belgiei
• Franz Maximilian de Saxa-Cobourg-Saalfeld (1792-1793)

Descendenții lui au condus casele regale din Belgia, Regatul Unit, Portugalia și Bulgaria.

Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld

Părinți Ernst Frederick, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld Sofia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel  Frați și surori Caroline Ulrike Amalie von Sachsen-Coburg-Saalfeld[*]  Căsătorit cu Prințesa Sophie de Saxa-Hildburghausen Augusta de Reuss-Ebersdorf Copii Prințesa Sofia Frederica, Contesă von Mensdorff-Pouilly Prințesa Antoinette Marea Ducesă Anna Feodorovna a Rusiei Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha Prințul Ferdinand Victoria, Ducesă de Kent și Strathearn Leopold I al Belgiei Prințul Franz Maximilian

·         1937: Gustaf Dalén, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1869)

·         1941: Dmitri Merejkovski, scriitor rus, (n. 1865)

·         1946 - A murit fizicianul francez Paul Langevin; a elaborat metoda de obtinere a ultrasunetelor cu ajutorul cuartului piezoelectric (n.23.01.1872).

·         1963: Teofil T. Vescan, fizician și pedagog român (n. 1913)

·      1971:   Tit Simedrea (n. 4 septembrie 1886, Naipu, jud. Giurgiu — d. 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica) a fost un cleric ortodox român. Născut Teodor Simedrea, la 4 septembrie 1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul Nifon, apoi la Facultatea de Teologie din București, la Facultatea de Drept din Iași și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923.

După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de Tit, și hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „Târgovișteanul”. Pe data de 11 decembrie1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului, fiind ulterior ales mitropolit al Bucovinei (data alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la Suceava).

Născut Teodor Simedrea, la 4 septembrie 1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul Nifon, apoi la Facultatea de Teologie din București, la Facultatea de Drept din Iași și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923.

După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de Tit, și hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „Târgovișteanul”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului, fiind ulterior ales mitropolit al Bucovinei (data alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la Suceava).

Retras la 30 iunie? 1945 și stabilit la schitul Darvari din București și mănăstirea Cernica, a decedat la 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica.

*1987: Ernst August al IV-lea, Prinț de Hanovra, Prinț Ereditar de Brunswick, Prinț al Marii Britanii și Irlandei (germană Ernst August Prinz von Hannover; 18 martie 1914 – 9 decembrie 1987) a fost șeful Casei de Hanovra din 1953 până la moartea sa.

El a fost fiul cel mare al lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick și a Prințesei Victoria Luise a Prusiei, copilul cel mic și singura fiică a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

La naștere a primit titlul de Prinț Ereditar de Brunswick și la scurt timp pe cel de Prinț al Marii Britanii și a Irlandei, titlu acordat de regele George al V-lea al Regatului Unit,^[1] și moștenitor al titlurilor de Duce de Cumberland și Teviotdale și Conte de Armagh. Titlurile sale au fost suspendate în conformitate cu Actul Privării Titlurilor din 1917.

Botezul lui Ernst August din vara anului 1914 a fost ultima mare întâlnire a monarhilor europeni înainte se izbucnirea Primului Război Mondial. Printre nașii săi se includ: împăratul Wilhelm al II-lea și împărăteasa Augusta Viktoria, bunicii materni; Ducele și Ducesa de Cumberland, bunicii paterni; George al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ludwig al III-lea al Bavariei, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, Prințul Adalbert al Prusiei, Prințul Oskar al Prusiei, Prințul Maximilian de Baden și regimentul 1 regal de cavalerie grea.

El și-a pierdut titlurile la vârsta de patru ani, când tatăl său a abdicat în 1918. După decesul tatălui său în 1953, el a devenit șeful Casei de Hanovra.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial el a luptat pe frontul rus ca Oberleutnant sub comanda generalului Erich Hoepner. A fost rănit grav în apropiere de Charkov în primăvara anului 1943. După complotul din 20 iulie din 1944 a fost arestat timp de câteva săptămâni la Berlin de Gestapo.

La 5 septembrie 1951, Ernest Augustus s-a căsătorit cu Prințesa Ortrud de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (1925–80).^[2] La nuntă au participat multe figuri importante ale timpurilor, inclusiv sora lui, regina Frederica, și soțul ei, regele Paul I al Greciei, șefii caselor de Saxonia, Hesse, Mecklenburg, Oldenburg și Baden.^[2] Ceremonia căsătoriei a fost urmată de o recepție la Herrenhausen, doar o parte a fostului palat Hanovra încă intact (restul a fost incendiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).^[2]

Prințesa Ortrud a murit în 1980. Ernest Augustus s-a căsătorit din nou în 1981, la vârsta de 67 de ani, cu contesa Monika de Solms-Laubach (n. 1929).

Copii lui cu prima soție sunt:

• Prințesa Marie de Hanovra (n. 1952), căsătorită cu contele Michael de Hochberg; au copii.
• Prințul Ernst August de Hanovra (n. 1954), căsătorit prima dată cu Chantal Hochuli cu care a avut copii; a doua oară s-a căsătorit cu Prințesa Caroline de Monaco cu care are o fiică.
• Prințul Ludwig Rudolph de Hanovra (1955–1988), căsătorit cu contesa Isabelle de Thurn și Valsassina-Como-Vercelli (1962–1988) cu care a avut un singur fiu. Ludwig s-a sinucis la scurt timp după ce a descoperit corpul soției sale, care a murit din cauza unei supradoze de droguri.
• Prințesa Olga Sophie Charlotte Anna de Hanovra (n. 1958)
• Prințesa Alexandra Irene de Hanovra (n. 1959), căsătorită cu Andreas, al 8-lea Prinț de Leiningen; au copii.
• Prințul Heinrich Julius de Hanovra (n. 1961), căsătorit cu Thyra von Westernhagen cu care are copii (inclusiv un fiu, Albert, născut de cea de-a 138-a comemorare a decesului strămoșului său, Prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha.

Ernest Augustus al IV-lea

Prinț de Hanovra Prinț Ereditar de Brunswick

Părinți Ernest Augustus, Duce de Brunswick Prințesa Victoria Luise a Prusiei  Frați și surori Frederica de Hanovra Prince Welf Henry of Hanover[*] Prințul George William de Hanovra Prince Christian Oscar of Hanover[*]  Căsătorit cu Prințesa Ortrud de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (c.1951–1980) Contesa Monika de Solms-Laubach (c.1981-1987) Copii Marie, Contesă de Hochberg Ernest Augustus al V-lea Prințul Louis Rudolph Prințesa Olga Alexandra, Prințesă de Leiningen Prințul Heinrich Julius

·         1996: A decedat Mary Leakey (n. 6 februarie 1913) născută Mary Douglas Nicol, antropolog și paleontolog britanic care a făcut câteva descoperiri importante în acest domeniu pe continentul african, alături de soțul său, Louis Leakey.

·         2007:  A decedat  Cristian Iordănescu, avocat, decan al Baroului Bucuresti.

·         2010: A încetat din viaţă saxofonistul american de jazz James Moody, un maestru al improvizaţiei, celebru pentru compoziţia “Moody’s Mood for Love”. În 2007 a fost recompensat de Kennedy Center din Washington cu distincţia Living Jazz Legend Award; (n. 26 martie 1925).
* 2014: Ion Butmalai (n. 9 octombrie 1964, Tigheci, Leova - d. 9 decembrie 2014, Cahul^[1]) a fost un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2009 până în 2014, membru al fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova.

Ion Butmalai

* 2015: Gheorghe Gruia Marinescu (n. 2 octombrie 1940, București - d. 9 decembrie 2015, Mexico City) a fost un handbalist român, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României. Gruia a fost campion mondial în 1964, în Cehoslovacia, și în 1970, în Franța, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la München, din 1972, și campion european cu Steaua, în 1968. A fost de opt ori campion al României cu Steaua, în anii 1963, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972 și 1973.

Gruia a fost unul dintre handbaliștii care nu au trecut prin filiera clasică de selecție, juniori – tineret – seniori. A fost selecționat după ce a fost văzut întâmplător jucând volei la echipa Steaua București. După trei luni de instruire intensivă a debutat în Divizia A și, după un tur de campionat, a fost cooptat direct în lotul național de seniori. În 1978, el a plecat în Mexic, contribuind semnificativ la dezvoltarea handbalului din această țară. În anul 1992, a fost numit de către IHF drept „cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor”.^[1]

A decedat la 9 decembrie 2015, în Ciudad de México, în urma unui atac de cord.^[2] Federația Română de Handbal a decis ca, printr-o ceremonie specială din ianuarie 2016, să retragă definitiv din naționala României tricoul cu numărul 10 purtat de handbalist

Gheorghe Gruia

* 2018: Riccardo Giacconi, fizician american de origine italiană, laureat Nobel (n. 1931)

Sărbători

·         Zamislirea Sfintei Fecioare de câtre Sf. Ana; Sf Prorocita Ana, mama Prorocului Samuel; dezlegare la pește (calendar creștin-ortodox)

·          Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin; Sf. Valeria, fecioară, martiră (calendar Romao-Catolic)

·         Imaculata concepere a Preasfintei Fecioare Maria (calendar greco-catolic)

Ziua Internațională Anticorupție. Ziua Internațională Anticorupție, a fost inițiată la 31 octombrie 2003 prin „Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției”.

Data de 9 decembrie a fost stabilită ca Ziua Internațională Anticorupție începând cu anul 2006, prin rezoluția 58/4 a Adunării Generale a ONU, prin care Adunarea a adoptat Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției.

Ziua Internațională Anticorupție are ca obiectiv promovarea principiilor etice, integritatea, transparența și responsabilitatea asupra propriilor acțiuni în afacerile publice, cât și în cele private.

România a semnat Convenția la data de 9 decembrie 2003 la Merida și ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004, iar Republica Moldova a semnat Convenția la data de 28 septembrie 2004 și a ratificat-o prin Legea nr.158-XVI din 6 iulie 2007.


VA URMA