MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 1 IANUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI

LA MULȚI ANI 2020!

ISTORIE PE ZILE 1 Ianuarie

Evenimente

* 153 î.Hr. Pentru prima dată, funcția consulilor romani începe la 1 ianuarie.

·         45 î.Hr.: Intră în vigoare calendarul iulian. Calendarul a fost reformat de astronomul grec Sosigenes din Alexandria, din dispozitia lui Iulius Caesar. Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cesar în anul 46 i I Hr., intrând în uz în anul 45 i IHr.(sau anul 709 ab urbe condita). Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes si are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări, până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe.
Cu aceast calendar ar trebui adăugate prea multe zile pentru a păstra corespondența cu anul astronomic, care este mai lung cu 11 minute decât anul iulian mediu, această ducând la acumularea unei zile diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII- lea a decretat, la 24 februarie 1582 , reforma calendarului, noul calendar fiind cunoscut de atunci, sub denumirea de Calendarul gregorian.
Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de Stil Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului gregorian.
* 42 î.Hr.: Senatul Roman îl condamnă la moarte pe Iulius Caesar.
* 193: Senatul roman îl alege pe Pertinax împotriva dorinței sale să-i succeadă lui Commodus ca împărat roman.

·         404: Are loc la Roma ultima competiție cunoscută de gladiatori.

438: Intră în vigoare Codexul Teodosian.

·         438: A intrat in vigoare Codexul Teodosian (Lat. Codex Theodosianus), o  colecție oficială de decrete imperiale  ceruta de imparatul Teodosiu al II-lea al imperiului Roman de Rasarit. Codicele a fost publicat pe 15 februarie 438. În același an, colecția a fost trimisă și în partea occidentala a Imperiului,iar Senatul roman a primit-o cu bucurie și a aclamat-o în plenul unei sesiuni. Astfel, codicele a intrat în vigoare în prima zi a anului 439 pe tot teritoriul Imperiului Roman. Codexul Teodosian este compus din șaisprezece cărți (libri); fiecare din aceste cărți împărțită în titluri și fiecare titlu este marcat (distinct) de o rubrică care îi indică argumentul. Constituțiile imperiale inserate în colecție sunt dispuse cronologic. Fiecare dintre aceste Constituții poartă scris numele împăratului care a emanat-o, numele destinatarului precum și locul și data emanării ei.

·         630: Profetul Muhammad și armata sa pleacă către Mecca, pe care o va captura fără vărsare de sânge.

·         990: Rusia Kieveană adoptă calendarul iulian.

·         1001: Potrivit traditiei Papa Silvestru al II-lea i-ar fi trimis regelui Stefan I al Ungariei o scrisoare de binecuvântare, prin care îl recunoștea oficial ca rege creștin al Ungariei si o coroană de aur cu nestemate, numita astazi Coroana Sfantului Stefan. In fapt  aceasta coroana este o lucrare artistică realizată ulterior, în mai multe faze, în secolele XI-XIII.

·         1438: Albert al II-lea de Habsburg este încoronat rege al Ungariei.

·         1502: Amerigo Vespucci debarcă în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.

·         1515: Regele Francisc I al Franței accede pe tronul Franței.

·         1600: Scoția începe să folosească calendarul iulian.

·         1618: Este botezat pictorul spaniol Bartolomé Esteban Murillo; („Fuga in Egipt”, „Imaculata conceptie”, „Pranzul galant”); (d.03.04.1682).

·         1622: Cancelaria papala a hotarat sa se considere inceputul anului din ziua de 1 ianuarie.

·         1651: Carol al II-lea este încoronat rege al Scoției.

·         1673: Începe transportarea regulată a corespondenței între New York și Boston.

·         1700: Rusia începe să folosească calendarul iulian.

·         1707: Ioan al V-lea este încoronat rege al Portugaliei.

·         1739:  Exploratorul francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier descoperă Insula Bouvet, considerata una din cele  mai izolate insule din lume. El și-a numit descoperirea “Capul Circoncision”. Cel mai apropiat punct de uscat este Țara Reginei Maud din Antarctica, aflată la peste 1.600 km spre sud. Insula Bouvet ocupă o suprafață de 49 km², din care 93% este acoperită de gheață; Linia de coastă, abruptă și înaltă, are o lungime de 29,6 km. Din 27.02.1930 insula devine oficial parte integranta a Norvegiei.

·         1766: Introducerea nartului (norma zilnică de lucru) în Moldova, prin așezămîntul agrar al lui Grigore al III-lea Ghica.

·         1775: Alexandru Ipsilanti dă mitropolitului sarcina să elaboreze un raport despre situația învațămîntului în Transilvania, pentru a putea trece la realizarea unor reforme.

·         1788: Apare prima ediție a The Times al Londrei, anterior publicată ca The Daily Universal Register.

·         1797: Albany devine capitala New Yorkului, în defavoarea lui New York City.

·         1801: Adunarea legislativă a Regatului Marii Britanii și Regatului Irlandei se încheie, adoptând crearea Regatului Unit.

·         1801 Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid cunoscut, 1 Ceres.

·         1804: Se încheie dominația franceză în Haiti: Ziua națională a acestui stat.

·         1808: Importul sclavilor în Statele Unite ale Americii este interzis.

·         1818: Este publicat romanul Frankenstein sau Prometeusul Modern al lui Mary Shelley.

·         1829: A fost infiintat, la Iasi, „Divanul implinitor sau executiv”, format din sase membri alesi dintre boieri si confirmati de ocarmuirea rusa, si dintr-un delegat rus pentru problemele militare, pentru rezolvarea treburilor interne si a celor ridicate de intretinerea trupelor ruse care stationau in tara.

·         1831: În Basarabia ţaristă este introdusă structura  ghildelor. După aplicarea, începând cu 1 ianuarie 1831, a Regulamentului ghildelor din 26 septembrie 1830,se ajunge la stratificarea tuturor comercianţilor în diferite categorii şi la impunerea de a declara capitalul comercial pentru înscrierea în ghildele comerciale, ceea ce a constituit o lovitură puternică dată tradiţiilor autohtone seculare moldovenesti, care acordau tuturor categoriilor de negustori libertatea şi egalitatea deplină de a se încadra în comerţ.

·         1832: A început aplicarea Regulamentului Organic în Moldova.

·         1834: Gheorghe Șincai fondează prima școală de fete din România

·         1838: Apare, la Brașov, sub direcția lui George Barițiu, revista Foaie literară.

·         1847: Compozitorul maghiar Franz Liszt, unul dintre cei mai renumiti pianisti ai tuturor timpurilor,  susține la București al treilea concert, invitat de domnitorul Gh.Bibescu. În timpul călătoriei sale prin Transilvania spre Muntenia, Liszt, care, în fiecare seară, în locurile unde a poposit, a fost întâmpinat de lăutari, şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de petrecere şi de jale. Ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846, a fost întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, îmbrăcaţi în costume de gală, care l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica. Îmbrăcat în straie turceşti şi împodobit cu bijuterii, banul îl invită să se aşeze lângă el pe divanul turcesc acoperit cu covoare scumpe. Iniţial, Liszt trebuia să dea un singur concert la Bucureşti, la 22 decembrie 1846. Acesta s-a desfăşurat în sala Momolo, care putea primi 300 de spectatori, dar sala s-a dovedit neîncăpătoare, deşi un bilet costa două monezi de aur. În program au figurat fantezii după melodii de opere cunoscute, piese de Chopin şi Weber, şi variaţiuni pe melodii ungureşti. Succesul a fost atât de răsunător, încât domnitorul Gheorghe Bibescu l-a rugat să mai ţină un concert pentru curtea domnească. Acesta a avut loc la 31 decembrie 1846, la palatul domnitorului. În afara programului susţinut la primul concert, Liszt a prezentat şi variaţiuni pe două melodii româneşti. A mai dat şi un al treilea concert, după ce, în „Curierul românesc”, Cezar Bolliac a amintit că biletele au fost prea scumpe şi la concert n-au putut veni decât cei bogaţi. Liszt a dat ascultare cererii publicului şi a mai cântat la un concert unde intrarea a fost gratuită. De la Bucureşti, compozitorul a plecat la Iaşi. Aici a fost întâmpinat şi găzduit de Alecu Balş, boier amator de literatură şi artă, cu un salon literar. Liszt a făcut cunoştinţă cu intelectualii de frunte ai Moldovei, în primul rând cu Gheorghe Asachi şi Costache Negri. Succesul a fost imens. Domnitorul Dimitrie Sturdza a bătut o monedă de aur comemorativă în cinstea evenimentului. Legenda spune că Liszt l-ar fi cunoscut şi pe Vasile Alecsandri, care l-ar fi invitat pe moşia lui de la Mirceşti. Aici ar fi petrecut mai multe zile, s-ar fi întâlnit cu Barbu Lăutaru, căruia i-a spus că este un artist pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent. Cercetările de mai târziu, au indicat faptul că Liszt l-a cunoscut pe Barbu Lăutaru în timpul turneului său din Iasi, iar pe Vasile Alecsandri, care în ianuarie 1847 se afla în Italia, abia în primăvara lui 1847, când a revenit la Iaşi, întorcându-se din Ucraina. În urma contactului sau cu muzica populară românească, Franz Liszt a compus si  o Rapsodie română.

·         1848: Intră în vigoare Convenția dintre principatele romane Moldova si Muntenia, privind desființarea vămii dintre cele două țări, excepție făcând sarea. Astfel se va forma o singură piață, protejată de un singur cordon vamal. La 1 / 13 ianuarie 1855 – 3 / 15 decembrie, apare săptămînal la Iaşi, in Moldova, revista ştiinţifică, istorică şi literară „România literară „, editată de Vasile Alecsandri. În paginile acestei  reviste, Alecu Russo publică (în versiune proprie) poemul „Cîntarea României „.

·         1855: Apare, la Iași, săptămânal, sub îngrijirea lui V. Alecsandri, România Literară.

·         1855: Londra, Ontario este incorporat ca oraș.

·         1860: Se înființează, la Paris, un Birou central de corespondență și redacție care avea menirea de a publica articole favorabile cauzei române.

·         1860: Apare, la București, "Revista Carpaților", sub conducerea lui Gheorghe Sion.

·         1861: Începe Conferința națională românească de la Sibiu, în cadrul căreia s-a cerut recunoașterea politică a națiunii române, independența sa și oficializarea limbii române (1-4 ianuarie).

·         1861: Porfirio Diaz cucerește Ciudad de México.

·         1863: Războiul civil american: Intră în vigoare Proclamația de emancipare redactată de către Abraham Lincoln.

·         1863: Primul caz sub Actul gospodăriilor de către Daniel Freeman pentru o fermă din Nebraska.

·         1866: Intră în vigoare legea privind introducerea în România a sistemului metric.

·         1867: A apărut, la Blaj, revista "Archivu pentru filologia și istoria", editată de Timotei Cipariu, prima revistă românească de filologie.

·         1868:  Apare la Braşov (1868-1881) şi apoi la Sibiu (1881-1945) revista „Transilvania”, organ al „Asociaţiunii transilvănene pentru literatură română şi cultura poporului român”.

·         1873: Se deschide, la București, prima expoziție de pictură și sculptură organizată de nou înființata "Societate a amicilor bele-artelor", expoziție la care participă cu 144 de lucrări și Nicolae Grigorescu.

·         1873: Japonia începe să folosească calendarul gregorian.

·         1874: Se înființează la București Banca Marmorosch Blank.

·         1875: Ia ființă "Societatea Studenților în Medicină din București".

·         1877: Regina Victoria a Regatului Unit este proclamată împărăteasă a Indiei.

·         1878: Apare, la Sibiu, ziarul "Observatorul", sub conducerea lui George Barițiu.

·         1880: Ferdinand de Lesseps începe construcția franceză a Canalului Panama.

·         1883: Se constituie la Paris, Franţa, grupul revoluţionar român, compus din Vintilă C.A.Rosetti, Alexandru A.Bădăran, Constantin Mille, Vasile G.Morţun etc.

·         1888: Apare lunar la Blaj revista muzicală şi literară „Muza română”, editată de Iacob Mureşianu. Revista apare cu intermitenţe: seria I – 1 ianuarie 1888 – 31 decembrie 1889; seria II – 1 ianuarie 1894 – septembrie 1895; seria III – 1 martie 1906 – 14 martie 1907.

·         1892: Insula Ellis se deschide pentru a începe primirea imigranților în Statele Unite.

·         1893: Apare la Iaşi, România, „Revista critic-literară „, sub conducerea lui Ion Luca Caragiale şi Anton Bacalbaşa.

·         1894: Începe folosirea Canalului de vase din Manchester, Anglia.

·         1894: Apare bilunar la Bucureşti, România, revista literară „Vatra„, condusă de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale şi George Coşbuc. Revista va apărea pînă în august 1896.

·         1896: Wilhelm Conrad Röntgen anunță descoperirea razelor X.

·         1898: New York City anexează teritoriile din comitatele înconjurătoare, creând City of Greater New York. Cele patru comitate inițiale, Manhattan, Brooklyn, Queens și Bronxul, sunt unite la 25 ianuarie în cadrul Insulei Staten pentru a crea orașul modern al celor cinci comitate.

·         1899: Se încheie dominația spaniolă în Cuba.

·         1901: Cele șase colonii autonome (New South Wales, Victoria, South Australia, Tasmania, Western Australia și Queensland) se unesc, formând Commonwealth of Australia, cu statut de dominion în cadrul Imperiului Britanic (din 1907). Provizoriu, capitala a fost stabilită la Melbourne.

·         1901: Nigeria devine protectorat britanic.

·         1901: Are loc prima Paradă oficială a pantomimilor.

·         1902: Se dispută primul joc de Rose Bowl în Pasadena, California.

·         1904: Apare lunar, la Cernăuţi şi Suceava, revista literară şi ştiinţifică  „Junimea literară„, sub conducerea lui I.Nistor. Revista apare cu intermitenţe: seria I – 1 ianuarie 1904 – 1914; seria II – 1923-1939.

·         1907: Apare, la București, de doua ori pe lună, revista literară Convorbiri (după un an Convorbiri critice) condusă de Mihail Dragomirescu

·         1907: Este editata  la Bucureşti, in România, lunar, apoi săptămînal, revista „Floarea darurilor „, sub conducerea lui Nicolae Iorga. „Floarea darurilor ” a fost prima revistă românească de popularizare a literaturii străine. Revista a apărut pînă la 30 decembrie 1907.

·         1908: Pentru prima oară, o minge este scăpată în Times Square din New York City, semnificând începutul Anului nou.

·         1911: Teritoriul de Nord este despărțit de Australia de Sud și transferat în controlul Commonwealth.

·         1912: Revoluția din anii 1911–1913 înlătura dinastia manciuriana, China proclamându–se republica (R.P.Chineza s–a proclamat la 1 oct. 1949)

·         1914: La St. Petersburg, Florida, intră în funcțiune prima companie aeriană din lume, St. Petersburg Tampa Airboat Line.^[1]

·         1918: Celebrul actor român Eduard de Max este numit societar al Comediei Franceze.

·         1923: In România recent unita sunt lichidate zemstvele de voloste (de plasă) existente  în Basarabia ca ramasite ale vechii administratii rusesti.

·         1925: Înființarea legației române de la Tirana 

* 1925: Americanul Edwin Hubble anunță descoperirea unei alte galaxii în afară de Calea Lactee - Andromeda (foto).

·         1927: România ratifică Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice

·         1936: Apare bilunar la Iaşi,  revista „Însemnări ieşene” (pînă la 1 octombrie 1940), sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu şi Grigore T.Popa.

·         1936: Este  publicata  la Bucureşti, revista „Preocupări literare„, sub direcţia lui P.Haneş. Revista va apărea pînă în aprilie 1943.

·         1937: Intră în vidoare Codul penal şi Codul de procedură penală din România.

·         1939: Apare la Iaşi, România, „Jurnalul literar „, foaie săprămînală de critică şi informaţie literară, sub conducerea lui George Călinescu. Publicaţia va apărea din 1 ianuarie la 31 ianuarie 1939 şi a doua serie la Bucureşti în 1947-1948.

·         1939: Legaţiile române din Belgrad, Ankara şi Atena sunt ridicate la rangul de ambasadă.

·         1959: Fidel Castro și "revoluționarii" săi preiau conducerea asupra Cubei, alungând regimul condus de Fulgencio Batista.

·         1966: Începând cu această dată, toate pachetele de țigări vor avea inscripționat textul "Fumatul poate fi dăunator sănătății"

·         1975: Schimbarea a § 2 din Bürgerliches Gesetzbuch Deutschlands („Codul civil al Germaniei”), cu reducerea vârstei majoratului în Germania de la 21 la 18 ani.

·         1977: Disidenții cehoslovaci publică manifestul vizând drepturile și libertățile omului ("Charta 77").

·         1981: Grecia este admisă în Comunitatea Europeană.

·         1984: Brunei devine independent de Regatul Unit.

·         1986: Spania și Portugalia sunt admise în Comunitatea Europeană.

·         1993: Cehoslovacia se scindează în mod pașnic în Cehia și Slovacia.

·         1999: Moneda euro este introdusă ca monedă oficială a Uniunii Europene, în formă electronică (fără bancnote).

·         2000: Limba arabă devine unica limbă oficială în Tunisia, în detrimentul limbii franceze, utilizată până în acest an pe scară largă în administrația țării.

·         2002: Moneda euro este introdusă în 12 țări din Uniunea Europeană - Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,Portugalia și Spania. 

·         2004: Irlanda devine primul stat care interzice fumatul în localuri.

·         2007: România și Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene.

·         2007: Slovenia adoptă oficial moneda unică europeană.

·         2007: Timp de un an de zile, Sibiul împarte împreună cu Luxemburg titlul de capitală europeană a culturii. 

·         2008: Cipru și Malta adoptă oficial moneda unică europeană.

·         2014: Letonia a adoptat oficial moneda  unică europeană.

• 2017: Un club de noapte din Istanbul, cel mai populat oraș din Turcia, a fost atacat de persoane înarmate. Cel puțin 39 de oameni au murit în timp ce motivele atacatorului sunt încă necunoscute.
• 2019: România a preluat președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene de la Austria.

Nașteri

* 765: Alī ibn Mūsā al-Riḍā (în arabă علي بن موسى الرضا) (cunoscut și ca Ali al-Ridha, Ali Rezā sau Ali Rizā) (n. 29 decembrie 765^[4] – d. 23 august 818) a fost un imam șiit. A aparținut celei de-al șaptea generații de descendenți ai lui Mahomed și a celei de-a opta din cadrul Celor doisprezece imami. I s-a mai dat și numele ‘Alī ibn Mūsā ibn Ja‘far.

A fost al șaptelea fiu al imamului Musa al-Kazim. A avut un singur fiu, care i-a fost și succesor și anume Mohammad-Taqi al-Jawad.

·         1431: Papa Alexandru al VI-lea (n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său).

Roderic Borja s-a stabilit în Italia în timpul pontificatului unchiului său, Calixt al III-lea. Borja s-a redenumit Rodrigo Borgia și a început o ascensiune ce se va încheia cu dobândirea, pentru unsprezece ani, a tiarei papale (1492-1503). În noaptea de 10 spre 11 august 1492, cardinalii reuniți în conclav la Roma îl alegeau cu o largă majoritate de voturi ca nou Papă: Alexandru al VI-lea, cel de-al doilea suveran pontif catalan.

În anul 1494, Papa Alexandru al VI-lea a folosit coridorul secret din "Pasajul Borgo" dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant'Angelo, pentru a scăpa cu viață la invazia trupelor lui Carol al VIII-lea al Franței.

Istoria papei Alexandru al VI-lea a reținut mai mult poveștile de alcov - nu puține reale. E cunoscut pentru orgiile pe care le-a organizat, în special una din 1501, intitulat "Turnirul Curvelor", în care 50 de dansatoare se dezbrăcau în jurul mesei la care se afla papa și familia sa. Aceștia aruncau cu castane pe jos, femeile mișunând pe podea precum animalele, și se ofereau premii celui care se culca cu cele mai multe dintre ele. Un alt hobby al acestui papă era sǎ se uite la cai în timp ce se împerecheau. A avut 7 copii nelegitimi și numeroase amante.

Tânǎrul Rodrigo nu își alesese definitiv profesia când alegerea unchiului sǎu ca papǎ (1455) i-a deschis noi perspective. A fost adoptat imediat în familia Callixtus și a fost prezentat italienilor ca Rodrigo Borgia. Unchiul sǎu l-a trimis pentru o perioadǎ scurtǎ de timp sǎ studieze dreptul la Universitatea din Bologna. În 1456, la vârsta de 25 de ani, a devenit diacon la biserica Sfântul Nicolo in Carcere, titlu pe care și l-a pǎstrat pânǎ în anul 1471, când este avansat episcop de Albano. În 1476 devine episcop de Porto. Poziția sa oficialǎ în curia romanǎ dupǎ anul 1457 a fost aceea de vicecancelar al Bisericii Catolice, motiv pentru care a fost invidiat de mulți. Prin anul 1470 începe relația sa cu Vanozza Catanei, mama celor patru copii ai sǎi: Juan, Caesar, Lucrezia și Jofre nǎscuți, dupǎ Gregorovius, în 1474, 1476, 1480 și 1482.

Borgia, cu douǎ treimi din voturi, a fost ales papǎ pe 11 august 1492, luând numele de Papa Alexandru al VI-lea. Cu toate cǎ se crede că voturile au fost cumpǎrate, acest fapt este dificil de dovedit din punct de vedere juridic, din moment ce alegerea a fost validatǎ. Tot ceea ce se poate afirma cu certitudine este cǎ factorul determinant în alegerea ca papǎ a lui Borgia a fost influența cardinalului Ascanio Sforza, cât și votul lui. Este aproape sigur cǎ opțiunea lui Sforza nu a fost influențatǎ de bani, ci de dorința acestuia de a deveni noul consilier papal. Alegerea ca papǎ a celui care timp de 35 de ani a condus afacerile cancelariei romane cu o rarǎ abilitate a fost făcută prin aprobarea generalǎ. Pentru romani în general, care începuserǎ sǎ-l vadǎ pe Borgia ca unul de al lor și care au prezis un pontificat splendid și energic, alegerea a fost acceptabilǎ.

A fost tată a patru copii legitimi, printre care și Lucrezia Borgia și Cesare Borgia.

Alexandru al VI-lea
Date personale
Născut	1 ianuarie 1431  Játiva, Spania[1]
Decedat	18 august 1503 (72 de ani)[2]  Roma, Statele Papale
Înmormântat	Santa Maria in Monserrato degli Spagnoli[*]
Cauza decesului	malarie
Părinți	Jofré Llançol i Escrivà[*]
Copii	Cesare Borgia Giovanni Borgia,Duce de Gandia Lucreția Borgia Gioffre Borgia
Cetățenie	Regatul Aragonului
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	preot catolic[*] catholic deacon[*]
Activitate
Început de pontificat	11 august 1492
Final de pontificat	18 august 1503
Predecesor	Papa Inocențiu al VIII-lea
Succesor	Papa Pius al III-lea

·         1449:  S-a născut Lorenzo de Medici, supranumit “Lorenzo Magnificul”, conducător al Florenţei din 1469 şi patron al artelor si literaturii.  A  facut din Florenta adevaratul centru al Renasterii italiene; (m. 9 aprilie 1492).

Lorenzo de' Medici s-a născut la 1 ianuarie 1449, într-una dintre cele mai bogate familii florentine, proprietară a băncii Medici cu filiale în întreaga Europă. Bunicul lui Lorenzo, Cosimo de Medici „Părintele Patriei”, a fost primul membru al familiei Medici care a combinat funcționarea Băncii Medici cu conducerea Republicii Florentine. Cosimo a fost unul dintre cei mai bogați oameni din Europa și a cheltuit o mare parte din averea sa în guvernare și în filantropie. Tatăl lui Lorenzo, Piero I de' Medici, cunoscut și sub numele de „Piero Gutosul”, a fost, de asemenea, protector al artelor și un mare colecționar. Mama lui Lorenzo, Lucrezia Tornabuoni a fost poetă și scriitoare de sonete.

Lorenzo a fost considerat cel mai deștept dintre cei cinci copii ai lui Piero și a Lucreziei, el fiind instruit de diplomatul Becchi, care l-a iniția în studiul latinei și al autorilor clasici. Văzând un viitor strălucit pentru copilul său, Piero de' Medici l-a trimis pe Lorenzo în mai multe misiuni diplomatice importante, pe când era încă un copil.

Lorenzo de' Medici,
bust din teracotă, de Verrocchio

Începând cu 1464, când tatăl său îi urmează lui Cosimo de' Medici, Lorenzo primește diverse misiuni diplomatice. Una din acestea a constat în a apăra, în fața papei, legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza ca duce de Milano.

În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său. Cu toate că Florența a inflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus ca un despot iar oamenii au avut parte de puțină libertate politică. Acest lucru făcea ca familiile rivale să devină dușmanii înverșunați ai Medicilor.

Pe 26 aprilie 1478, în duminica Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de Conspirația Pazzi, un grup de conspiratori, care includea membrii din familia Pazzi, sustinuți de Arhiepiscopul din Pisa și de Papa Sixtus al IV-lea, i-au atacat pe Lorenzo și pe fratele său Giuliano, în catedrala din Florența. În urma atacului, Giuliano a murit iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană. Conspirația a atras o pedeapsă brutală prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați.

În urma Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut găsi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție. Când aceste mișcări ale Papei au avut un efect redus, Papa Sixtus a format o alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul sau, Alfonso, Duce de Calabria, să conducă o invazie împotriva Republicii Florentine.

Lorenzo a adunat cetățenii și a cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criza, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea propriei puteri.

Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de Republică, celelalte state europene importante, cum ar fi Franța și Sfântul Imperiu Roman. Lorenzo a menținut relații bune cu sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman, prin comerțul maritim care reprezenta o sursă de bogăție pentru florentini.

Portretul lui Lorenzo de' Medici, de Girolamo Macchietti (jumătatea secolului al XVI-lea), Galeria Uffizi

Datorită lui Lorenzo, capitala Republicii atinge maxima sa frumusețe, impunându-se pe plan economic și cultural, nu doar în Italia, ci în întreaga Europă. Florența devenise leagănul Renașterii italiene și centrul unde iradia civilizația renascentistă. Grijile sale pentru Florența au încurajat și au asigurat o înflorire artistică fără precedent. Literat și poet, colecționar de obiecte prețioase și de statui antice, descoperitor de noi talente, Lorenzo a promovat la cel mai înalt nivel literatura și artele. La curtea sa au trăit și au creat personalități renumite precum: Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino și Pico della Mirandola. Pentru el au lucrat cei mai mari artiști ai timpului, precum Botticelli - exponent de vârf al culturii perioadei respective-, Pollaiolo, Andrea Verrocchio, Ghirlandaio, Leonardo da Vinci și Michelangelo, pe care Magnificul îi ținea aproape de el, la palatul din Via Larga.

în timpul mandatului său, mai multe sucursale ale băncii familiei s-au prăbușit din cauza creditelor neperformante iar în ultimii ani, au intrat în dificultăți financiare, Lorenzo recurgând la deturnarea fondurilor de încredere și de stat.

Lorenzo de'Medici a murit în noaptea de 8 aprilie sau în dimineața de 9 aprilie 1492, la vila familiei din Careggi. Savonarola l-a vizitat pe muribund pe patul de moarte. Conform scrisorilor martorilor din noaptea aceea, Lorenzo a murit consolat, după ce Savonarola i-a dat binecuvântarea. În noaptea când acesta a murit, un fulger a lovit tunul bisericii Santa Reparata. El și fratele său Giuliano sunt îngropați într-o capelă proiectată de Michelangelo, situată în partea de nord de Biserica San Lorenzo.

Lorenzo Magnificul nu a fost numai protector al artelor, ci și poet. A scris o operă lirică variată, poeme idilice, elegiace, mitologice, poezii erotice în stil petrarchist și neoplatonic, în care străbate o senzualitate robustă, pe motivul horațian „carpe diem”.

• Selve d'amore ("Pădurile iubirii")
• Ambra
• Corinto
• Venere e Marte ("Venere și Marte")
• La caccia col falcone ("Vânătoarea cu șoimul")
• Laudi ("Laude")
• Nencia da Barberino
• I beonii ("Bețivanii")
• Canti carnascialeschi, din care cel mai cunoscut este Trionfo di Bacco e Arianna.

Rappresentazione dei santi Giovanni e Paolo

Lorenzo s-a căsătorit, prin procură, cu Clarice Orsini la 7 februarie 1469. Căsătoria propriu-zisă a avut loc la Florența în data de 4 iunie 1469. Clarice a fost fiica lui Giacomo Orsini, senior de Monterotondo și Bracciano, și a soției sale Maddalena Orsini.

Clarice și Lorenzo au avut 10 copii:

• Lucrezia Maria Romola de' Medici (Florenta, 4 august 1470 - 15 noiembrie 1553); s-a căsătorit pe 10 septembrie 1486 cu Jacopo Salviati și au avut 10 copii, inclusiv Cardinalul Giovanni Salviati, Cardinalul Bernardo Salviati, Maria Salviati (mama lui Cosimo I de' Medici, Mare Duce de Toscana) și Francesca Salviati (mama Papei Leon al XI-lea)
• Doi gemeni care au murit la naștere (martie 1471)
• Piero di Lorenzo de' Medici (Florența, 15 februarie 1472 - Râul Garigliano, 28 decembrie 1503), conducătorul Florenței după moartea tatălui său, supranumit și Piero Ghinionistul
• Maria Maddalena Romola de' Medici (Florenta, 25 iulie 1473 - Roma, 2 decembrie 1528), căsătorită pe 25 februarie 1487 cu Franceschetto Cybo (fiul nelegitim al Papei Innocent al VIII-lea) și au avut șapte copii
• Beatrice de' Medici (23 septembrie 1474 - septembrie 1474)
• Giovanni di Lorenzo de' Medici (Florența, 11 decembrie 1475 - Roma, 1 decembrie 1521), l-a succedat la tronul pontifical pe Papa Leon al X-lea pe 9 martie 1513
• Luisa de' Medici (Florența, 25 ianuarie 1477 - iunie 1488), numită și Luigia, a fost logodita cu Giovanni de'Medici il Popolano însă a murit tânără
• Antonia Romola de' Medici (Pistoia, 16 ianuarie 1478 - Roma, 29 iunie 1515), s-a căsătorit în 1494 cu Piero Ridolfi și au avut cinci copii, inclusiv Cardinalul Niccolo Ridolfi
• Giuliano di Lorenzo de' Medici, Duce de Nemours (Florența, 12 martie 1479 - 17 martie 1516), ridicat la rang de duce de către Regele Francisc I al Franței

Lorenzo l-a adoptat și pe nepotul său Giulio, fiul nelegitim al fratelui său Giuliano. Giulio a devenit Papa Clement al VII-lea.

Lorenzo de' Medici
Lorenzo de' Medici, portret de Agnolo Bronzino
Date personale
Nume la naștere	Lorenzo di Piero de' Medici
Născut	1 ianuarie 1449 Florența, Republica Florenței
Decedat	9 aprilie 1492 (43 ani, 99 zile) Careggi, Republica Florenței
Înmormântat	Basilica of San Lorenzo[*]
Părinți	Piero di Cosimo de' Medici Lucrezia Tornabuoni
Frați și surori	Nannina de' Medici[*] Maria di Piero de' Medici[*] Bianca de' Medici[*] Giuliano de' Medici Giovanni de' Medici[*]
Căsătorit cu	Clarice Orsini (4 iunie 1469–30 iulie 1487)
Copii	Lucrezia de' Medici Piero de' Medici Maddalena de' Medici Beatrice de' Medici Giovanni de' Medici, Papa Leon al X-lea Luisa de' Medici Giuliano de' Medici (1479-1516)
Cetățenie	Republica Florentină[*]
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	om politic scriitor poet bancher[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa Medici
Senior al Florenței
Domnie	2 decembrie 1469 – 9 aprilie 1492
Predecesor	Piero di Cosimo de' Medici
Succesor	Piero de' Medici

·         1484: Huldrych Zwingli, lider protestant elvețian (d. 1531)

·         1516: Margareta Leijonhufvud, regina lui Gustav I al Suediei (d. 1551)

·         1600: Friedrich Spanheim, teolog olandez (d. 1649)

·         1614: John Wilkins, episcop englez de Chester (d. 1672)

·         1638: Împăratul Go-Sai al Japoniei (d. 1685)

·         1648: Elkanah Settle, scriitor englez (d. 1724)

·         1655: Christian Thomasius, jurist german (d. 1728)

·         1684: Arnold Drakenborch, savant olandez (d. 1748)
* 1701: Johan Joachim Agrell (n. 1 ianuarie 1701 Löth—d. 1 ianuarie 1765) a fost un compozitor suedez.

·         1704: Soame Jenyns, scriitor englez (d. 1787)

·         1711: Franz Freiherr von der Trenck, soldat austriac (d. 1749)

·         1714: Kristijonas Donelaitis (n. 1 ianuarie 1714 - d. 18 februarie 1780) a fost un poet lituanian, considerat întemeietorul literaturii clasice lituaniene.

·         1735: Paul Revere, argintar și patriot american (d. 1818)

·         1750: Frederick Muhlenberg, primul vorbitor al Casei de Reprezentanți a Statelor Unite (d. 1801)

·         1752: Betsy Ross, croitoreasă americană, despre care se spune că ar fi cusut primul steag al Statelor Unite ale Americii (d. 1836)

·         1774: André Marie Constant Duméril, zoolog francez (d. 1860)

·         1823: Sándor Petőfi, poet și revoluționar ungur (d. 1849)

·         1830: Vasile Boerescu, om politic liberal (d. 1883)

·         1833: Robert Lawson, arhitect neo-zeelandez (d. 1902)

·         1839: Ouida, scriitoare engleză (d. 1908)
* 1847: Prințesa Margherita de Bourbon-Parma^[1][2] (italiană Margherita Maria Teresa Enrichetta, Principessa di Parma^[1][2]) (1 ianuarie 1847 – 29 ianuarie 1893) a fost primul copil^[1][2] al lui Carol al III-lea, Duce de Parma și a Prințesei Louise Marie Thérèse a Franței^[1][2] (fiica cea mare a lui Charles Ferdinand, Duce de Berry și a Prințesei Caroline Ferdinande Louise a celor Două Sicilii.^[1][2] Margherita a fost strănepoata regelui Carol al X-lea al Franței

Margherita de Bourbon-Parma și soțul ei în 1867

La 4 februarie 1867, la Schloss Frohsdorf, Austria, Margherita s-a căsătorit cu Carlos, Duce de Madrid, fiul cel mare al lui Juan, Conte de Montizón și a Arhiducesei Maria Beatrix de Austria-Este.^[1][2] Soțul ei a fost pretendent carlist la tronul Spaniei.

Margherita și Carlos au avut cinci copii:^[1][2]

• Infanta Blanca a Spaniei (1868–1949) căsătorită în 1889 cu Arhiducele Leopold Salvator, Prinț de Toscana; au avut copii
• Jaime, Duce de Madrid (1870–1931)
• Infanta Elvira a Spaniei (1871–1929) a murit necăsătorită însă cu copii.
• Infanta Beatriz a Spaniei căsătorită în 1892 la Veneția cu Fabrizio Massimo, Principe di Roviano
• Infanta Alicia a Spaniei (1876–1975) căsătorită prima dată la Veneția în 1897 cu Friedrich, Prinț von Schönburg-Waldenburg; au avut copii, au divorțat în 1903; căsătorită a doua oară în 1906 la Viareggio cu Lino del Prete; au avut copii.

Margherita a murit la 29 ianuarie 1893.^[1][2] Anul următor Carlos s-a recăsătorit cu Prințesa Berthe de Rohan.

Prințesa Margherita de Bourbon-Parma
Ducesă de Madrid
Date personale
Nume la naștere	Margherita Maria Teresa Enrichetta
Născută	1 ianuarie 1847 Lucca, Ducatul de Parma
Decedată	29 ianuarie 1893 (46 de ani) Viareggio, Toscana, Regatul Italiei
Părinți	Carol al III-lea, Duce de Parma Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois
Frați și surori	Prințesa Alice de Parma Prince Henry, Count of Bardi[*] Robert I, Duce de Parma
Căsătorită cu	Carlos, Duce de Madrid
Copii	Infanta Blanca Jaime, Duce de Madrid Infanta Elvira Infanta Beatriz Infanta Alicia
Cetățenie	Ducatul Parmei[*]  Regatul Italiei  Provinciile Unite ale Italiei Centrale
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Parma Casa de Bourbon

* 1852: Eugène-Anatole Demarçay (n. 1 ianuarie 1852 – d. 5 martie 1903) a fost un chimist francez. A studiat cu Jean-Baptiste Dumas. În timpul unui experiment, o explozie i-a distrus un ochi.

·         1854: Sir James George Frazer, antropolog scoțian (d. 1941)

·         1857: Wojciech Kossak, pictor polonez (d. 1942)

·         1860: George Washington Carver, educator, inventator și botanist american (d. 1943)

·         1863: Pierre de Coubertin (n. 1 ianuarie 1863, Paris - d. 2 septembrie 1937, Geneva, Elveția) a fost un pedagog și istoric francez, fondatorul CIO și părintele Jocurilor Olimpice moderne. Pierre de Coubertin s-a născut la Paris, la 1 ianuarie 1863, într-o familie aristocratică și a murit la Geneva. A fost al doilea președinte al Comitetului Internațional Olimpic în perioada 1896 - 1916 și 1919 - 1925.

·         1864: Alfred Stieglitz, fotograf american (d. 1946)

·         1868: Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi. oan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918.^[1] În anul 1945a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism(1938), Germanofobie (1940). ^[2]

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.

Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.

·         1868: George Murnu, scriitor și istoric membru al Academiei Române (d. 1957)

* 1869: Louis de La Vallée Poussin sau Louis Etienne Joseph Marie de la Vallée Poussin (n. 1 ianuarie 1869, Liège, Belgia - d. 18 februarie 1938, Uccle, Bruxelles) a fost un renumit indolog și specialist în budismulsanscrit.

·         1873: Mariano Azuela, romancier mexican (d. 1952)

·         1874: Gustave Whitehead, inventator germano-american (d. 1927)^[2]

·         1876: Harriet Brooks, fiziciană canadiană (d. 1933)

·         1878: Agner Krarup Erlang, matematician și statistician danez (d. 1929)

·         1879: E. M. Forster, romancier englez (d. 1970)

·         1883: Federigo Tozzi, scriitor italian (d. 1920)
* 1883: Aristide Blank (n. 1 ianuarie 1883, București - d. 1 ianuarie 1960, Paris) a fost un economist și finanțist român din perioada interbelică.

·         1887: Wilhelm Canaris, amiral german (d. 1945)
* 1888: Theodor Davila a fost un fotbalist român, prim-motor al fotbalului românesc în perioada antebelică. De altfel Theodor Davila este fiul dramaturgului Alexandru Davila și totodată nepotul lui Carol Davila. A fost căsătorit cu Maria Cantacuzino-Corneni. Theodor Davila s-a născut în 1888, fiind fiul lui Alexandru Davila și al Hortense Keminger (1865-1935).

Theodor Davila a avut un rol important în dezvoltarea fotbalului românesc fiind printre primii pionerii ai sportului rege în România. A evoluat ca fotbalist la ASC Olympia București, iar mai târziu a fost arbitru.

De altfel Theodor Davila a fost Colonel în Armata Română și a participat în cel de Al Doilea Război Mondial. A murit pe Frontul de Est la Odessa în vara anului 1941.

·         1890: Anton Melik, geograf sloven (d. 1966)
* 1891: Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei (rusă Константин Константинович) (1 ianuarie 1891 – 18 iulie 1918), numit în familie "Kostia", a fost al patrulea fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei și a soției lui Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg.

Prințul Constantin Constantinovici
Date personale
Născut	1 ianuarie 1891 Sankt Petersburg, Imperiul Rus
Decedat	18 iulie 1918 (27 de ani) Alapayevsk, R.S.F.S.R
Cauza decesului	omor
Părinți	Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg
Frați și surori	Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei Prințesa Vera Constantinovna a Rusiei Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei Prințul Igor Constantinovici al Rusiei Prințul George Constantinovici al Rusiei Prințul Oleg Constantinovici al Rusiei Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei
Ocupație	om politic personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp-Romanov

·         1892: Artur Rodzinski, dirijor croat (d. 1958)
* 1894: Vasile Lăzărescu (n. 1 ianuarie 1894 Jadani, astăzi Cornești, județul Timiș - d. 21 februarie 1969, Mănăstirea Cernica) a fost un mitropolit român.

A urmat școala elementară în localitatea natală, liceul în Timișoara și Facultatea de Teologie din Cernăuți unde a obținut doctoratul în 1919. A urmat studii de Pedagogie și Filozofie la Universitățiile din Budapesta, Viena și Cernăuți.^[1] Închis de autoritățile comuniste la Mănăstirea Cernica, Vasile Lăzărescu și-a găsit sfârșitul la 21 februarie 1969, în condiții încă neelucidate.^[1] S-ar impune scrierea pe viitor a unei monografii-album despre personalitatea sa, inițiată eventual de instanțele eclesiastice românești.

·         1894: Satyendra Nath Bose (în bengaleză /sɐθ.jin.ðrɐ nɑθ bos/) (n. 1 ianuarie1894 – d. 4 februarie 1974) a fost un fizician bengalez, specialist în fizică matematică. Este cunoscut pentru lucrările sale din domeniul mecanicii cuantice în anii 1920, prin care a pus bazele statisticii Bose-Einstein și pentru Condensatul Bose-Einstein. După el a fost denumit bosonul.

·         1895: John Edgar Hoover (n. 1 ianuarie 1895, la Washington, D.C. - d. 2 mai1972, la Washington, D.C.) a fost directorul Biroului Federal de Investigații (FBI) de la 10 mai 1924 până la moartea sa, adică timp de 48 de ani. Până azi, J. Edgar Hoover a rămas cel mai mult timp în fruntea unei agenții americane, servind sub opt președinți, de la Calvin Coolidgela Richard Nixon. După el, a fost instaurat un mandat de zece ani pentru funcția de director al FBI.

·         1897: Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila - d. 20 mai 1988, la București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 - 1988).

A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980. Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană^[1]. Urmează cursurile Colegiului Romașcanu din Brăila. La 13 ani își pierde tatăl. Familia Aslan părăsește orașul natal și se mută la București. În 1915, Ana absolvă Școala Centrală din București. La 16 ani, visează să ajungă pilot și chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei și se înscrie la Facultatea de Medicină.

În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Medicină. Este numită preparator la Clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat.

Urmează o activitate didactică și spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.

·         1897: Vasile Băncilă, filosof, eseist, publicist, profesor (d. 1979)

* 1897: Gheorghe (George) Alexianu (n. 1 ianuarie 1897, Străoane, județul Putna;^[1] d. 1 iunie 1946, Jilava) a fost doctor în drept, profesor de liceu, conferențiar universitar, guvernator al Transnistriei în perioada 19 august1941–1944. În 1946, inculpat și condamnat pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității; a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din București (condamnare reconfirmată la recursurile din 2006 și 2008) și a fost executat la 1 iunie 1946 prin împușcare. Alexianu a fost arestat în august 1944 și expediat la Moscova, în lotul din care făceau parte Ion Antonescu și Mihai Antonescu. A fost predat autorităților române în aprilie 1946, a fost judecat și condamnat pentru crime de război și executat la 1 iunie 1946^[8].

Capetele de acuzare formulate la proces împotriva lui Alexianu și soluțiile pronunțate pentru fiecare dintre acestea au fost următoarele:

• a militat pentru desăvârșirea intrării trupelor germane pe teritoriul țării, prin participarea sa la Consiliul de Miniștri, începând cu 7 iulie 1941 până la 26 ianuarie 1944 – detențiune grea pe viață și 10 ani degradare civică;
• participarea la declararea războiului împotriva URSS și sprijinirea continuării războiului împotriva URSS și Națiunilor Unite – pedeapsa cu moartea și 10 ani de degradare civică;
• ordonarea represaliilor împotriva populației civile de la Odesa din toamna anului 1941 – pedeapsa cu moartea și 10 ani degradare civică;
• organizarea de munci excesive, deplasări și transporturi de persoane în scopul exterminării acestora – pedeapsa cu moartea și 10 ani interdicție corecțională;
• însușirea de bunuri private din Transnistria – muncă silnică pe viață și 10 ani degradare civică;
• realizarea de avere în mod ilicit – muncă silnică pe viață și 10 ani degradare civică;
• organizarea de ghetouri, lagăre de internare și deportări din motive de persecuție politică și rasială – detențiune grea pe viață și 10 ani degradare civică;
• ordonarea de măsuri nedrepte de concepție hitleristă și rasială – detenție grea pe viață și 10 ani degradare civică;
• aservirea vieții economice a țării în interesul Germaniei hitleriste pentru sprijinirea războiului împotriva URSS – detenție grea pe viață și 10 ani degradare civică;
• nerespectarea regulilor internaționale cu privire la ducerea războiului – achitat;
• supunerea la un tratament inuman a prizonierilor de război – achitat;
• crima prevăzută de art. 2 lit. e din Legea 312/945 – achitat.

La 5 decembrie 2006, în baza cererii de revizuire înaintată de fiul său, Curtea de Apel București l-a achitat parțial pe Gheorghe Alexianu, la 5 decembrie 2006, de culpa privind participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice, menținând celelalte condamnări, inclusiv pedeapsa capitală^[9].

În urma recursului formulat de Parchet contra acestei achitări parțiale, procesul a fost rejudecat și, la 6 mai 2008, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins definitiv cererea de revizuire a sentinței din 1946^[10].

·         1897: Makoto Tomioka, scriitor și terorist japonez (d. 1926)

·         1900: Paola Borboni, actriță italiană (d. 1995)

·         1900: Xavier Cugat, muzician catalano-cubanez și lider de trupă (d. 1990)

·         1902: Buster Nupen, jucător de crichet sud-african (d. 1977)

·         1904: Fazal Ilahi Chaudhry, politician pakistanez (d. 1982)
* 1905: Emil Grecescu (n. 1 ianuarie 1905, București – d. 1981^[1]) a fost un amiral român, care a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române în perioada 1949 - 1952. A studiat la "Colegiul B.P.Hașdeu" din Buzău și apoi la Școala Navală din Constanța. După finalizarea studiilor, a lucrat la Serviciul Hidrografic, Compania a V-a din cadrul Bazei Navale Maritime, ca ofițer la bordul torpilorului "Zmeul", ofițer secund la bordul remorcherului "Lt. Vârtosu". Până în perioada postbelică a lucrat aproape neîntrerupt la Serviciul Hidrografic, cu excepția perioadei 1925-1926.

Pe timpul campaniilor de vară a activat ca ofițer cu navigația pe torpilorul "Zborul", ofițer secund pe canoniera "Stihi", respectiv "Cpt. Dumitrescu", comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării Navelor de Mare.

Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952.

Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor.

Contraamiralul Grecescu a fost detașat, în anul 1954, pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale. A fost trecut în rezervă la data de 23 octombrie 1956, la vârsta de numai 51 ani.

Prin Decretul Prezidențial nr. 290 din 29 decembrie 1975, Emil Grecescu a fost înaintat la gradul de viceamiral în retragere.

·         1906: Giovanni D'Anzi, compozitor de melodii italian (d. 1974)

·         1907: Constantin Fântâneru, poet, prozator și critic literar (d. 1975)

* 1909: 

·         1909: Dana Andrews, actor american (d. 1992)

·         1909: Barry M. Goldwater, senator al Statelor Unite din Arizona și candidat prezidențial (d. 1998)

·         1911: Hank Greenberg, jucător de base-ball (d. 1986)

·         1912: Kim Philby, spioană britanică (d. 1988)
* 1913: Ștefan Bălan (n. 1 ianuarie 1913, Brăila - d. 26 martie 1991, București) a fost un profesor universitar român, inginer doctor docent, membru titular al Academiei Române.^{[2]:p. 75}

A fost din 1958 ministru adjunct al Învățământului și Culturii, iar din 23 martie 1963 titularul acestui departament (până în 19 august 1969)^[3]. Anterior ocupase funcțiile de președinte al Comisiei de Stat a Standardizării, președinte al Comitetului de Stat pentru Tehnică (1952-1955), președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular București, ministru al Construcțiilor (1956-1958). Între 1965-1969 a fost membru supleant al CC al PCR. L-am avut ca profesor de Mecanică în facultate.

·         1917: Jule Gregory Charney, meteorolog (d. 1981)

·         1917: Albert Mol, actor olandez (d. 2004)

·         1919: J. D. Salinger, romancier american (d. 2010)

·         1920: Virgilio Savona, cântăreț și compozitor (Quartetto Cetra)
* 1921: Toma Dordea (n. 1 ianuarie 1921, Bungard – d. 11 aprilie 2015, Timișoara^[1]), a fost un academician român, profesor universitar la Politehnica Timișoara, specialist în domeniul mașinilor electrice. Începând din anul 1994, a fost președintele filialei Timișoara a Academiei Române. De asemenea a fost membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România.^[2]

A studiat la școala elementară din Bungard, apoi la Liceul Gh.Lazăr din Sibiu și a absolvit Facultatea Electromecanică la Politehnica din Timișoara cu mențiunea Magna cum Laude, facultate unde a rămas cadru didactic din 1945 pănâ la pensionare, îndrumând 46 de serii de studenți. A dobândit titlul de doctor în 1963 și apoi a fost îndrumător de doctorat a peste 50 de doctoranzi. Pentru activitatea didactică și științifică a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții, printre care titluri de Doctor Honoris Causa din partea Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1993), a Universității din Craiova (1999), a Universității „Politehnica” din Timișoara (2001) și a Universității de Nord din Baia Mare (2003), Ordinul național „Pentru Merit” în grad de cavaler, acordat de Președintele României (2000), cinci medalii de aur și argint obținute la Saloanele Internaționale de Invenții de la Geneva, Bruxelles, București și Budapesta. Ultima carte publicată conține Programele de calcul pentru optimizarea proiectării mașinilor electrice de inducție, respectiv a barelor de tip Roebel, carte la care a lucrat împreună cu colaboratorii mai tineri din cadrul Filiailei din Timișoara a Academiei Române până în ultimele sale zile.

·         1921: Isma'il Raji' al-Faruqi, filosof și învățat al religiei comparative născut palestinian (d. 1986)

·         1922: Rocky Graziano, pugilist american (d. 1990)

·         1925: Stymie Beard, actor american (d. 1981)

·         1925: Mario Merz, artist italian (d. 2003)

·         1927 - S-a născut coregraful şi regizorul francez Maurice Béjart (muzicalul „The Green Queen”, baletele „Bolero”, „Ninth Symphony”, „Fire bird”, „Nijinsky, Clown of God”, „Notre Faust”, („Ballets de l´Etoile”, „Pasărea de foc”, „Ballets Romantiques”).

·         1927: Vernon L. Smith, economist american, laureat al Premiului Nobel

·         1927 - S-a născut compozitorul Radu Şerban.

·         1927: Doak Walker, jucător de fotbal american (d. 1998)

·         1928 - S-a născut Frank Pourcel, şef de orchestră francez.

·         1928: Ernest Tidyman, scriitor american (d. 1984)

·         1929: Nicolae Linca, pugilist român (d. 2008)

·         1933: Frederick Lowy, educator, etician și președinte de universitate canadian

·         1933: Joe Orton, scriitor englez (d. 1967)

·         1934: Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, Giulești^[1][2], dar 1 ianuarie1934 - în acte oficiale ^[3], București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăiele l-a supranumit: "cel mai mare «rău» al cinematografiei românești". A jucat în: 

• Străinul (1963)
• Comoara din Vadul Vechi (1964)
• Procesul alb (1965)
• Golgota (1966)
• Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache
• Dacii (1967) - dublaj de voce
• Columna (1968) - Bastus
• Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
• Felix și Otilia (1972) - avocatul Stănică Rațiu
• Bariera (1972)
• Cu mîinile curate (1972) - Lăscărică
• Ultimul cartuș (1973) - Lăscărică
• Explozia (1973) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
• Dincolo de nisipuri (1974) - maiorul Ionescu
• Ilustrate cu flori de câmp (1974)
• Filip cel Bun (1974)
• Zidul (1974) - Savu
• Un comisar acuză (1974) - comisarul Paraipan
• Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivăț
• Nemuritorii (1974) - postelnicul Butnaru
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475(1975) - sultanul Mahomed al II-lea
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
• Evadarea (1975)
• Mastodontul (1975)
• Prin cenușa imperiului (1976) - Diplomatul
• Cuibul salamandrelor (1978) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
• Osînda (1976) - jandarmul Ion
• Premiera (1976)
• Trei zile și trei nopți (1976)
• Marele singuratic (1977)
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Doctorul Poenaru (1978)
• Trepte pe cer (1977)
• Drumuri în cumpănă (1978)
• Revanșa (1978) - comisarul Paraipan
• Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul
• Bietul Ioanide (1979)
• Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV
• Ultima noapte de dragoste (1980)
• Rețeaua S (1980)
• O lume fără cer (1981)
• Concurs (1982)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Girimea
• Întunericul alb (1982)
• Pe malul stîng al Dunării albastre(1983)
• Râdeți ca în viață (1983)
• Un petic de cer (1983)
• Secretul lui Bachus (1984) - Gheorghe Cercel
• Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
• Zbor periculos (1984)
• O lumină la etajul zece (1984) - avocatul Mitrana
• Vară sentimentală (1986)
• Cuibul de viespi (1986)
• Figuranții (1987)
• Să-ți vorbesc despre mine (1987)
• Momentul adevărului (1987)
• Lacrima cerului (1987)
• Secretul lui Nemesis (1987) - N.M. Siseanu
• Divorț... din dragoste (1992)
• Cel mai iubit dintre pământeni(1992) - Șeful Securității
• Liceenii în alertă (1992)
• Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
• Privește înainte cu mânie (1992)
• Balkans, Balkans (1993)
• Această lehamite (1993)
• Chira Chiralina (1993)
• Crucea de piatră - ultimul bordel(1993) - tovarășul Mache Puzderie
• Începutul adevărului (Oglinda)(1994) - ministrul Mihai Antonescu
• Craii de Curtea veche (1995)
• Terente – regele bălților (1995)
• Faimosul Paparazzo (1999)
• Manipularea (2000)
• Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
• Război în bucătărie (2001)
• După-amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara
• Filantropica (2001) - Pavel Puiuț
• Turnul din Pisa (2002)
• Examen (2003) - Dumitrascu
• Dulcea saună a morții (2003) - Lama
• Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
• Aleodor Împărat (2004) - Bondar
• Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
• Orient Express (2004) - Costache
• Sindromul Timișoara - Manipularea(2004)
• Omul grăbit (2005) - Franța
• Vânătoarea (2005)
• White Palms (2006) - Ungaria
• Tinerețe fără tinerețe (2006)
• Ticăloșii (2007)
• Supraviețuitorul (2008)

* 1934: Justin Andrei, pe numele său complet Justin Vasile Andrei (n. 1 ianuarie 1934, Piatra Neamț – d. 1 aprilie 2018, București) a fost un inginer geolog și geofizician român.
* 1934: Lakhdar Brahimi (arabă: الأخضر الإبراهيمي, n.1 ianuarie 1934, al-Azizia) – om politic algerian, fost ministru de externe (iunie 1991 - februarie 1993), emisar al ONU și Ligii Arabe pentru Siria^[1]. Membru al “The Elders"^[2] – grup independent de lideri reuniți de către Nelson Mandela în 2007, care lucrează împreună pentru pace și drepturile omului^[3].

·         1938: Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1938, Bahmutea - azi Mihailovca, Cimișlia, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român. Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului.

Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet.

Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia.

* 1938: Corneliu Dan Georgescu (n. 1 ianuarie 1938, Craiova, județul Dolj) este un compozitor și etnomuzicolog român. Studiile muzicale le-a început la Școala Populară de Artă din Craiova (1952–1956), cu Mihail Bîrcă (teorie-solfegiu), Constantin Baciu (armonie), continuându-le apoi la Conservatorul din București (1956–1961) cu Victor Iusceanu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Mihail Andricu, Alfred Mendelsohn și Tiberiu Olah (compoziție), Tiberiu Alexandru (folclor), George Breazul (istoria muzicii).^[1]

Între 1962-1980 lucrează, pe rând, ca referent (1962–1967), cercetător științific (1967–1974), cercetător principal (1974-1983), șef de sector (1976–1980) la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București.

Între 1983-1984 devine redactor la revista „Muzica” din București, iar între 1984-1987 lucrează ca cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române din București.

Din 1987 trăiește în Germania, la Berlin, devenind cetățean german din 1996. Aici a avut diverse burse, a colaborat la Freie Universität in Berlin (1991-1994). Din 1997 face parte din consiliul de specialitate, cu sarcina tuturor articolelor despre România, al Enciclopediei MGG, Personenteil.

În 1999 a fondat împreună cu dirijorul și organistul Peter Schwarz editura muzicală Docor. În numeroase din cele peste 80 de compoziții ale sale, acesta folosește experiența sa de investigare a arhetipurilor folclorice, de căutare a unor structuri primitive, elementare.

A scris articole, studii în „Muzica”, „Revista de Etnografie și Folclor”, „Studii de muzicologie”, „Contemporanul”, „Revista română de Istoria Artei” etc. A susținut concerte-lecții, conferințe, comunicări la sesiuni științifice, seminarii, congrese în țară și străinătate (Cehoslovacia, Bulgaria), a redactat emisiuni de radio și televiziune, a participat în jurii la concursuri de folclor, creație, muzicologie. A realizat culegeri și transcrieri de folclor. A întreprins călătorii de documentare în Polonia, URSS, Olanda, Germania. Este membru la International Council for Traditional Music (1971) și European Seminar for Ethnomusicology (1980). A colaborat la enciclopedii (MGG), dicționare, lexicoane.

* 1938: Frank A. Langella, Jr. (n. 1 ianuarie 1938) este un actor american de teatru și film. A câștigat trei premii Tony, două pentru cel mai bun actor de teatru ca Richard Nixon în piesa de teatru Frost/Nixon și ca Leslie în piesa lui Edward Albee- Seascape. De asemenea, Langella a câștigat două premii Obie și a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal pentru rolul său din filmul Frost/Nixon(2008).^[1][2]

·         1940: Frank Langella actor american
* 1941: Sir Martin John Evans (n. 1 ianuarie 1941) este om de știință britanic, cunoscut pentru izolarea, în 1981, într-un mediu de cultură, a celulelor stem. Pentru această descoperire, în 2007 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

·         1942: Martin Frost, politician american

·         1942: Country Joe McDonald, muzician american (Country Joe and the Fish)

·         1942: Gennadi Sarafanov, cosmonaut rus
* 1942: Corneliu Covaci sau Corneliu Kovács (sârbă: Kornelije Kovač/Корнелије Ковач, maghiară: Kovács Kornél, poreclit "Bata", n. 1 ianuarie 1942, Niș, Serbia) este un compozitor, cântăreț și dirijor sârb de etnie maghiară.

·         1942 - S-a născut Ovidiu Iuliu Moldovan, actor la Teatrele Naţionale din Timişoara şi Bucureşti (filme: "Semnul şarpelui", "Masca de argint", "Craii de Curtea Veche").

·         1943: Don Novello, actor și scriitor american
* 1944: James „Jimmy” Ray Hart^[2] (n. 1 ianuarie 1944) este un managerprofesionist de wrestling, compozitor și muzician, semnat cu WWE. El este cunoscut mai mult pentru munca sa în World Wrestling Federationand World Championship Wrestling sub porecla "The Mouth of the South".

Jimmy Hart a fost managerul mai multor luptători profesioniști, inclusiv Hulk Hogan, Bret Hart (nicio legătură de rudenie cu Jimmy Hart), Jim Neidhart (Fundația Hart), Greg „The Hammer” Valentine, Jerry „The King” Lawler, „Million Dollar Man” Ted DiBiase, King Kong Bundy, Earthquake, Dino Bravo, Nasty Boys, The Giant și Honky Tonk Man. El este campion al AWA Southern Heavyweight.

Înainte de a se implica în luptele profesioniste, Hart a fost membru al trupei rock The Gentrys, cunoscută pentru hitul lor „Keep on Dancing” care a intrat în top Billboard Hot 100 hit (1965).

·         1945: Jacky Ickx, pilot belgian de mașini de curse

·         1945: Vasile Crăiță-Mândră, pictor și caricaturist român

* 1945: Diahnne Abbott (n. 1 ianuarie 1945), creditată uneori ca Diahnne Eugenia Abbott sau Diahnne Déa, este o actriță și cântăreață americană.^[1] Abbott a jucat în roluri secundare în filme din anii 1970 și 1980, printre care și Taxi Driver. Abbott a fost căsătorită cu actorul Robert De Niro, cu care are un fiu, Raphael. De Niro a adoptat-o pe Drena, fiica lui Abbott dintr-un mariaj anterior. Drena De Niro a apărut în filmele tatălui său Showtime, Wag the Dog and City by the Sea. Robert De Niro și Diahnne Abbott au divorțat în 1988.

Abbott a jucat un rol cameo în filmul New York, New York, în care interpretează cântecul clasic al lui Fats Waller, "Honeysuckle Rose".

Diahnne Abbott este verișoara cântăreței Gregory Abbott, cunoscută pentru cântecul său din 1986 – "Shake You Down".^[2]

·         1946: Rivelino, fotbalist brazilian

·         1948: Vasile Hobjilă, politician român (d. 2004)

·         1949: Radu Țuculescu, scriitor român

* 1950: Ion Iachim (n. 1 ianuarie 1950, Cornova, raionul Ungheni, Republica Moldova) este un prozator, publicist, profesor de limba și literatură română. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.^[1] Ion Iachim este profesor de limba și literatura română, scriitor despre care Spiridon Vangheli scrie: “…un povestitor de care nu prea avem mulți”.

Absolvent al Școlii medii din satul Codreanca, raionul Strășeni, l-a avut dascăl de limba și literatura română pe merituosul scriitor și publicist Constantin Bobeică.

A absolvit cu mențiune Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău (1972).

Profesor de limba și literatura română la Școala medie Nr. 1 din s. Cărpineni, r-nul Hâncești (1972-1975, 1978-1996).

Face studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1975-1978).   

Din 1997 lucrează la redacția ziarului pentru pedagogi Făclia și profesor de limba și literatură română la Colegiul de Economie și Drept „Socrate” din Chișinău.

Actualmente este redactor-șef al ziarului Univers Pedagogic Pro.

·         1950: Manuel Fernandez Bordes, fizician spaniol

·         1950 - S-a născut Morgan Fisher, clăpar britanic (Love Affair, Mott The Hoople).
* 1951: Octavian Bot (n. 1 ianuarie 1951, Păulești, județul Bihor - d. 18 iulie2015)^[1] a fost un deputat român de Bihor între 1992 și 2000 și între 2008 și 2012, și de București din 2012. Orientarea sa politică a fost liberală, iar din 2015 a făcut parte din Partidul Alianța Liberalilor și Democraților. În 1990 Bot a fost primar al municipiului Oradea.

S-a născut la 1 ianuarie 1951, în Păulești, județul Bihor. A absolvit, în 1975, Institutul Politehnic din Timișoara, Facultatea de Electrotehnică — inginer electromecanic.

A fost inginer la IIS Zahărul Oradea (1975-1978), apoi, profesor în cadrul liceelor Sinteza, Emanuil Gojdu (1978-1989) și director al RVA Oradea (2000-2008).

A fost membru al PAC (1990-1993), vicepreședinte al PL (1993-1995), membru al PNL (1995-1997), vicepreședinte al PNL-CD (1997-1998), vicepreședinte UFD (1998-2002), vicepreședinte AP (2002-2004), membru PD-L din 2008, din nou membru PNL și, în ultimul an, membru PLR.

A fost deputat în legislaturile 1992-1996, vicepreședintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic; 1996-2000, membru al Comisiei pentru politică externă; 2008-2012 și 2012 — 2015.

În 2012 a fost ales deputat în circumscripția electorală nr. 42 București, colegiul uninominal nr. 8 din partea Partidului Național Liberal (PNL) — până în septembrie 2014, independent — de la această dată. ^[1]

·         1951: Victor Huci, pilot român (d. 2011)

* 1952: Dorel Constantin Vasile Borza (n. 1 ianuarie 1952) este un politician român care a fost ales ca deputat în legislatura 1990-1992 în județul Timiș, pe listele partidului FSN; în ianuarie 1992 a demisionat iar în februarie 1992 a fost înlocuit de deputatul Gheorghe Sfercoci.^[1] A fost ales senator în circumscripția electorală nr.37 TIMIȘ în legislatura 2008 - 2012 pe lista PDL.^[2]

·         1952: Pantelimon Manta, politician român

·         1953: Greg Carmichael, chitarist britanic

·         1954: Mircea Mihăieș, profesor de literatura engleză și americană la Universitatea din Timișoara

·         1954: Victor Sanda, politician român

·         1954 - S-a născut solistul vocal pop-folk Gheorghe Gheorghiu.

* 1955: Alexandru Athanasiu (n. 1 ianuarie 1955) a fost un senator român în legislaturile 1992-1996, 2000-2004, 2004-2008 ales în municipiul București respectiv Bihor pe listele Convenției Democrate Române, apoi - în 2000 și 2004 - pe lista PDSR. În legislatura 2000-2004, Alexandru Athanasiu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Slovacă și Republica Franceză-Senat. În legislatura 2000-2004, Alexandru Athanasiu a înregistrat 542 de luări de cuvânt și o propunere legislativă, promulgată lege. În legislatura 2004-2008, Alexandru Athanasiu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Țărilor de Jos (Olanda) și Republica Italiană.

Alexandru Athanasiu a fost premier interimar al României în decembrie 1999.

În 1996 a candidat din partea Partidului Alianței Civice (PAC) pentru primăria Bucureștilor.

A devenit în 1996 ministru al muncii în Guvernul Ciorbea și, în anul 2000, după retragerea lui Sergiu Cunescu, președintele PSDR; în perioada în care a fost președinte al PSDR, a negociat cu Adrian Năstase, președintele PDSR, fuziunea celor două partide. După fuziunea într-un partid denumit acum Partidul Social Democrat, Athanasiu a candidat și a fost ales în Parlament pe listele noului partid pentru 2 legislaturi.

Alexandru Athanasiu este profesor universitar la Facultatea de Drept, Universitatea București.

Alexandru Athanasiu, la momentul când era Ministru al Educației și Cercetării, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu conform procurorilor Direcției Naționale Anticorupție la data de 23 noiembrie 2016. Având statutul de fost membru al Guvernului acesta a putut fi trimis în judecată în decembrie 2016, după aprobarea cererii de urmărire penală de către Președintele României.

Inculpatul Alexandru Athanasiu este învinuit că ar fi participat activ la evitarea organizării de licitație publică, la momentul achiziției unor licențe informatice, cu scopul de a favoriza o anumită societate comercială provocând la schimb o pagubă de ordinul milioanelor de dolari statului român.

* 1956: Marin Dragnea (n. 1 ianuarie 1956 Slobozia Moară) în este un fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul European de Fotbal din 1984.

* 1956: Christine Madeleine Odette Lagarde (n. Lallouette 1 ianuarie 1956, Paris)^[1] este un avocat francez și actualul director general al Fondului Monetar Internațional. De-al lungul carierei sale politice, Lagarde a îndeplinit mai multe funcții oficiale în Franța, printre care ministru de finanțe, ministru al agriculturii și ministru al comerțului și industriei. Ea a fost prima femeie care a devenit ministrul unei economii G8 și este prima femeie care a devenit director general al FMI.^[2]

Pe 16 noiembrie 2009, ziarul britanic Financial Times a numit-o pe Lagarde cel mai bun ministru de finanțe din zona euro.^[3] Tot în același an, revista Forbes a clasat-o pe locul șaptesprezece în rândul celor mai puternice femei din lume.^[4]

La data de 28 iunie 2011, ea a fost numită următorul director general al Fondului Monetar Internațional (FMI) pe o perioadă de cinci ani, urmând să preia funcția câteva zile mai târziu, pe 5 iulie.^[2][5][6]

·         1956 - S-a născut Magda Cârneci, poet, eseist, critic de artă.

* 1957: Vasile Bumacov (n. 1 ianuarie 1957) este un politician din Republica Moldova care a îndeplinit funcția de Ministru al Agriculturii și Industriei din Republicii Moldova din 14 ianuarie 2011^[2] până la 18 februarie 2015, după ce l-a înlocuit pe Valeriu Cosarciuc (2009 - 2011). A fost succedat în funcție de Ion Sula.

·         1957: Luis Guzmán, actor puerto rican

·         1958: Grandmaster Flash, cântăreț născut în India de Vest

·         1958: Ion Mocioalcă, politician român

·         1958: Ioan Aurel Rus, politician român
* 1958: Laima Liucija Andrikienė este un om politic lituanian, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Lituaniei.

·         1961: Gabriel Oprea, politician român

·         1961: Mark Wingett, actor britanic

·         1962: Maria Balea, graficiană română. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1994, secția grafică, sub îndrumarea profesorului Ioachim Nica.

Din 1999 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România, filiala Arad.

·         1963 - S-a născut Michael Hanson, baterist canadian (Glass Tiger).

·         1964: Dedee Pfeiffer, actriță americană

·         1966: Embeth Davidtz, actriță americană

·         1966: Alison Doody, actriță irlandeză

·         1966: Michael Imperioli, actor american

·         1968: Davor Šuker, fotbalist croat

·         1968: Stelian Fuia, politician roman
* 1969: Vasile-Cristian Achiței (n. 1 ianuarie 1969) este un deputat român, ales în 2016 pe listele PNL.^[1]

·         1969: Verne Troyer, actor american

·         1970: Gabriel Jarret, actor american
* 1971: Conn Iggulden (n. 1971,^[2][3] Londra, Regatul Unit) este un romancier englez, care scrie în principal romane istorice. Este și co-autor (împreună cu fratele său, Hal Iggulden) al cărții Cartea pericolelor pentru băieți. S-a născut în 1971, dintr-un tată englez și o mamă irlandeză (al cărei bunic a fost un seanchaí), a urmat cursurile St Martins School din Northwood înainte de a se muta la Merchant Taylors' School. A studiat limba engleză la Universitatea din Londra și a predat aceast[ materie timp de șapte ani, devenind șef al departamentului de limbă engleză la Haydon School, unde unul dintre elevii săi a fost Fearne Cotton. În cele din urmă a părăsit catedra pentru a scrie primul său roman, Porțile Romei. Este căsătorit, are patru copii și locuiește în Hertfordshire, Anglia.^[4] În luna august 2014, Iggulden a fost una din cele 200 de persoane publice care au semnat o scrisoare către The Guardian pentru a se opune independenței Scoțieiîn perioada premergătoare referendumului din septembrie făcut pe această temă.^[5]
* 1972: Felix Aftene (n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieșene de pictură. Felix Aftene s-a născut în anul 1972, în orașul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul “Cântarea României” în 1985.^[1] A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din Iași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului Ion Neagoe.

Din 1990, și-a continuat studiile artistice la Academia de artă "George Enescu" din Iași, secția Artă Monumentală, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoție.^[2] În această perioadă, călătorește în Rusia, Franța, Italia și Maroc, unde vizitează muzeele și scolile de artă, întrând în contact cu mediile artistice din aceste țări.

În 1998, câștigă un concurs pentru realizarea unei picturi murale în spațiul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași. Lucrarea, intitulată "Babylon", este realizată în tehnică mixtă pe o suprafață de 74 mp, iar execuția ei a durat trei luni.

În 2008, revine în spațiul public cu o altă lucrare, "Capsula timpului", un monument realizat din bronz, amplasat în fața Primăriei municipiului Iași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a orașului.

În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artiști contemporani din România.^[3] Lucrările sale se gasesc în muzee și colecții private din țară și străinatate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursa Uniunii Artiștilor Plastici, România.

Realizează ilustrații de carte pentru editurile Polirom, Humanitas, Junimea. A ilustrat integral ”Cartea ființelor imaginare” de Jorge Louis Borges^[4], Ed. Polirom, ediția 2006, și ”Amour” de Maxim Crocer^[5], Ed. Humanitas, ediția 2010.

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1997. În 2005, intră în Biroul de Conducere, iar din ianuarie 2013 este președinte al U.A.P.R., filiala Iași^[6].

În 2001, împreună cu Gabriela Drinceanu și Zamfira Bârzu formează "Grup 3", un grup artistic a cărui coerență stilistică vine din reevaluarea tradiției patrimoniale est-europene prin modalități de expresie noi, păstrând suportul tradițional.^[7

·         1972: Neve McIntosh, actriță scoțiană

·         1975: Joe Cannon, jucător american de fotbal

·         1977: Hasan Salihamidžić, fotbalist bosniac

·         1978: Jared Fogle, vocea Subway în reclamele televizate

·         1979: Brody Dalle, cântăreț australian (The Distillers)

·         1979: Koichi Domoto, artist japonez
* 1979: Jawed Karim (n. 1 ianuarie 1979, Merseburg, Republica Democrată Germană) este un antreprenor de naționalitate germană în domeniul internetului. Este cunoscut pentru faptul că este unul dintre co-fondatorii site-ului YouTube. El a încărcat primul videoclip pe YouTube la 23 aprilie 2005 sub titlul „Me at the zoo”, videoclipul a fost filmat de Yakov Lapitsky la o grădina zoologică din San Diego și a atins peste 43 de milioane de vizionări.

·         1980: Elin Nordegren, model suedez

·         1981: Vasile Maftei, fotbalist român

·         1981: Zsolt Baumgartner, pilot ungar de mașini de curse

·         1981: Abdulkadir Kocak, pugilist turc

·         1981: Vojislav Vranjkovič, fotbalist bosniac

·         1982: David Nalbandian, jucător argentinian de tenis
* 1984: Ion Cebanu (n. 1 ianuarie 1984, Chișinău) este un politician din Republica Moldova, fost Ministru al Tineretului și Sportului între 25 septembrie 2009^[3] și 26 februarie 2013, Președinte al Organizației Teritoriale a Partidului Liberal, filiala sectorului Centru din mun. Chișinău, membru al Biroului Permanent Central al Partidului Liberal, președintele Asociației obștești "Optimus".^[4]

În perioada 27 februarie – 16 mai 2013 a fost directorul general al Agenției pentru Silvicultură «Moldsilva».^[5][6]

Din 4 septembrie 2013, Ion Cebanu este șef al Minei din Chișinău.^[7][8]

·         1984: José Paolo Guerrero Gonzales (n. 1 ianuarie 1984, Lima), este un fotbalist peruan care joacă pentru Flamengo în Campeonato Brasileiro da Série A și în echipa națională peruană.

·         1985: Steve Davis, fotbalist irlandez
* 1985: Rafael Bastos (n. 1 ianuarie 1985, Rio de Janeiro) este un fotbalist brazilian care evoluează în prezent la clubul Chapecoense.
* 1985: Shahid Khan (n. 1 ianuarie 1985, Watford),^[1] cunoscut ca Naughty Boy, este un cantautor, producător discografic și rapper britanic de origine pakistaneză.
* 1985: Ibrahima Sory Camara (n. 1 ianuarie 1985, Freetown, Sierra Leone) este un fotbalist guineean naturalizat, care joacă pe postul de mijlocaș la clubul AS Kaloum Star.^[2] Camara a fost membru al echipei naționale de fotbal a Guineei din 2004 până în 2011.^[3]
* 1986: Lamine Diarrassouba (n. 1 ianuarie 1986 în Abidjan, Coasta de Fildeș) este un fotbalist ivorian ce evoluează ca atacant la echipa slovacă FK Senica. In cariera sa, a jucat și în România, pentru echipele Politehnica Iașiși FC Brașov.
* 1991: Edivândio (n. 1 ianuarie 1991, Mindelo, São Vicente, Capul Verde) este un fotbalist originar din Capul Verde, care în prezent evoluează la clubul UD Oliveirense pe postul de atacant.^[1]
* 1994: Emilie Hegh Arntzen (născută 1 ianuarie 1994, în Skien)^[2] este o handbalistă din Norvegia care joacă pentru clubul Byåsen HE^[3] și pentru echipa națională a Norvegiei.^[4]

Multiplă medaliată în diverse competiții internaționale, Arntzen a debutat în selecționata țării sale în anul 2014.^[1]

* 1994: Andrei Ioniță (n. 1 ianuarie 1994, București, România) este un violoncelist român.

Este câștigătorul Concursului Internațional "Ceaikovski" din Rusia, secțiunea violoncel, ediția 2015^[1]. A început studiul pianului la vârsta de 5 ani, iar primele lecții de violoncella vârsta de 8 ani. A studiat la clasa profesoarei Ani-Marie Paladi la Școala de Muzică "Iosif Sava" din București, iar în prezent studiază sub îndrumarea profesorului Jens Peter Maintz la Universität der Künste din Berlin, Germania.

Andrei Ioniță este beneficiarul unei burse a Deutsche Stiftung Musikleben și interpretează pe violoncelul făcut de Giovanni Battista Rogeri din Brescia în 1671, împrumutat cu generozitate de către fundație.

VA URMA