MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 7 DECEMBRIE 2019
PARTEA A DOUA

Bună ziua tuturor și mulțumiri pentru mesajele de Moș Nicolae!
 LA MULȚI ANI celor ce sărbătoresc astăzi ziua numelui: Filofteia și Ambrozie, precum și celor care aniversează ziua de naștere!

ISTORIE PE ZILE 7 Decembrie

Evenimente

·         574:  Imparatul bizantin Justin al II-lea (Flavius Iustinus lunior Augustus), l-a numit  pe Tiberius, co-imparat. În urma campaniilor dezastruoase desfășurate în părțile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale. Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul tradițional de Cezar. Influențat de către soția sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale și l-a numit pe comandantulExcubitorilor (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziție de Cezar. În următorii patru ani, până la moartea sa, Iustin a trăit în “retragere”, în timp ce afacerile de stat au fost în mâinile soției sale Sofia și ale lui Tiberius, succesorul său desemnat. După patru ani, timp în care starea sănătății sale mentale a continuat să se deterioreze, Iustin al II-lea a murit la 8 octombrie 578.

·         1732: A fost inaugurată Opera Regală la Covent Garden, Londra.

·         1742: A fost inaugurată Opera Regală din Berlin, actuala Operă de Stat; inaugurarea Operei Regale a avut loc cu spectacolul "Cezar și Cleopatra" de Karl Heinrich Graun.

·         1784: Armata habsburgică înfrângea rezistenţa ţăranilor răsculaţi din Transilvania, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan (marea răscoala izbucnise cu o lună în urmă, la 2 noiembrie, cand  s-a desfasurat  o mare adunare populara unde Horea si cei doi tribuni ai sai, Closca si Crisan au dat semnalul ridicarii la revolta armata). Oastea românilor obtinuse o serie de victorii împotriva armatei austriece, care intrase în Ardeal, dar, pe 7 decembrie, la Mihăileni, ţăranii români nu au avut nicio şansă în faţa trupelor imperiale mult mai bine pregătite şi echipate. În urma înfrângerii, Horea îi trimite pe ţărani la casele lor din cauza venirii iernii, insa dorea să reînceapă răscoala în primăvara lui 1785. Horea şi Cloşca se retrag în Munţii Gilăului, dar sunt prinși la 27 decembrie 1784 în pădurea Scorușetului, fiind trădaţi de pădurarul Anton Melzer din Abrud. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, ale caror căpetenii erau preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise(ă) și Popa Moise (ă) cel Tânăr). Prinsii au fost depuși la Alba Iulia  unde au fost  cercetati de  o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic. Crişan, s-a sinucis în temniţa închisorii din Alba Iulia, iar   pe 26 februarie 1785 Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin frângere pe roată. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele lor interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru inspaimantarea poporului. Rascoala nu a ramas fara urmari. Moților li s-a acordat  libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), dreptul de a se căsători fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură. Răscoala a avut un larg ecou din Austria până în Portugalia si  din Germania până în Italia, unde s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a atribuit de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit „Rex Daciae”.

·         1787:  Delaware devine primul stat care a ratificat Constituția Statelor Unite ale Americii.

·         1834: Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. In data de 10 septembrie 1834 Alexandru Vilara, proprietarul navei, se adresa  domnitorului Alexandru Ghica  şi îl anunţa de lansarea la apă a acestei nave  care a arborat pavilionul naţional : „această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“. A fost lansata la apă  la Giurgiu si era un  velier l tip bric cu o capacitate de 115 tone. L-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut si ca  semnatar ale memoriilor care cereau emaniciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană. Construită din „materialuri româneşti“, nava a fost botezată cu numele Domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu. Iniţial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, roşu fiind în partea de sus a pavilionului.  Documentele vremii consemnează că Mariţa a fost primul vas care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol.

·         1842: "New York Philharmonic Society" a susținut primul concert.
* 

1965: Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I au revocat simultan excomunicarea mutuală care era valabilă din 1054.

·         1868: Parlamentul de la Budapesta promulga Legea votată de Dieta din Cluj (în decembrie 1865), privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, ceea ce ducea la dizolvarea Guvernului provizoriu cu sediul la Cluj şi la extinderea legilor Ungariei şi asupra Transilvaniei; (7/19)

·         1881:  A fost întemeiată "Societatea Politehnică din România"; primul președinte a fost Dimitrie Frunză.

·         1881: Se înfiinţează prin decret regal, în urma adoptării „Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri”, Bursa din Bucureşti, prima bursă de valori din România. Activitatea instituţiei avea sa  debuteze  însă abia peste un an, în decembrie 1882, în clădirea Camerei de Comerţ.

·         1917: Confirmat de Sfatul Ţării din fosta Basarabie ţaristă, se instituie primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti (Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate) în următoarea componenţă: P.Erhan – preşedinte al Sfatului Directorilor şi director al agriculturii, V.Cristi – director de interne, N.Bosie-Codreanu – director al comunicaţiilor, Şt.Ciobanu – director al învăţămîntului, T.Ioncu – director al finanţelor, T.Cojocaru – director al războiului, M.Savenco – director al justiţiei, I.Pelivan – director de externe, V.Grinfeld – director al industriei şi comerţului.

·         1923:  Edwin Hubble demonstrează existența corpurilor ceresti care sunt în afara Căii Lactee.

·         1941: Al doilea război mondial: Marina Imperială a Japoniei a lansat atacul de la Pearl Harbour împotriva flotei din Pacific a marinei americane, ceea ce a dus la implicarea SUA în al Doilea Război Mondial. În arhipelagul Hawai, la ora 7 şi 55 minute a zilei de 7 decembrie 1941, 183 de avioane japoneze au surprins flota americană. La ora 8 şi 45 minute, al doilea val de 170 de avioane au atacat vărsînd bombe şi torpile pe crucişetoarele, terenurile pentru aviaţie şi rezervoarele petroliere ale bazei militare. În timp de o oră şi jumătate forţele japoneze au distrus 8 crucişetoare mari, deteriorînd 159 avioane la sol şi provocînd moartea a mai mult de 2000 de persoane. În aceeaşi zi, japonezii au debarcat în Malaezia şi în Filipine. Obiectivele Japoniei în lupta cu China după 1937 au fost impunerea controlului în Asia de Sud-Est. În data de 28 noiembrie 1941, Hitler l-a asigurat pe imparatul Japoniei de susţinerea sa şi s-a aliat în lupta împotriva Statelor Unite ale Americii. În aceeaşi zi cu atacul de la Pearl Harbor, Preşedintele SUA, F.D. Roosevelt a declarat război Japoniei. Războiul a devenit unul mondial.

·         1949: Guvernul anticomunist chinez condus de Cian Kai Si  se mută de la Nanking la Taipei, in insula Taivan.

·         1965: Adunarea Generala a ONU adopta, în unanimitate “Declaratia cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc si întelegere între popoare”, initiata de România.

·         1965: Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I au revocat simultan excomunicarea mutuală care era valabilă din 1054.

·         1966: Decret privind aderarea României la Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, încheiată la Londra, la17 iunie 1960.

·         1966: Intră în funcțiune Hidrocentrala Bacău II, care încheie activitatea de construire a salbei de hidrocentrale de pe râul Bistrița.

·         1972: În drum spre Lună, echipajul misiunii Apollo 17 a realizat fotografia „The Blue Marble”, prima fotografie clară a feței luminate a Pământului. The Blue Marble (Mărgeaua albastră) este o faimoasă fotografie a Pământului realizată în 7 decembrie 1972 de către echipajul misiunii Apollo 17 de la o distanţă de aproximativ 45 000 km de Terra. Imaginea este una dintre puţinele în care planeta apare complet iluminată, dat fiind faptul că astronauţii au avut în spate Soarele în momentul declanşării. Astronauţilor, aflaţi la 45 000 km depărtare, Pământul li s-a înfăţişat de mărimea şi culoarea unei mărgele albastre — de unde şi numele. Fotografia a fost ulterior mărită şi răspândită prin anii 1970 ca simbol pentru protecţia mediului şi păstrarea planetei albastre.

·         1972: România a aderat la Acordul privind Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Acordul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. La data 15 decembrie 1972, România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional, dupa  semnarea acordului de aderare şi vărsarea cotei sale de participare. România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg

·         1975: Indonezia invadează Timorul de Est, fosta colonie portugheza.

·         1983:  Sărbătoarea Sfântului Nicolae a fost îndoliată de un accident teribil petrecut la Ploieşti. În noaptea de 6 spre 7 decembrie, secţia Piroliză de la Combinatul Petrochimic Teleajen a sărit în aer, ucigând 27 de oameni şi rănind alţi 39. Unul dintre primii sosiţi la faţa locului a povestit că imaginile erau de coşmar şi că pe o rază de 200 de metri erau împrăştiate trupuri pulverizate şi fiare contorsionate. Doi ani mai târziu, la acelaşi combinat, dar la altă secţie, s-a produs o altă explozie, care a omorât 29 de oameni şi a rănit 50.

·         1987: Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov semneaza, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Washington, Tratatul de eliminare a rachetelor nucleare cu raza medie de actiune; (7–10.12.1987). Liderul sovietic a castigat o popularitate atât de mare, incat apare in Occident fenomenul cunoscut sub numele de “Gorbimania”.

·         1988: In Armenia sovietica  un cutremur cu magnitudinea de 6,9 pe scara Richter  ucide aproape 25.000 de oameni  si raneste alte 15.000 lasand 400.000  de persoane fără adăpost.

·         1992: A fost inaugurat, la Iași, Centrul cultural francez.

·         1995: Sonda spațială Galileo ajunge pe Jupiter, la puțin timp după șase ani după ce a fost lansată de Naveta spațială Atlantis în timpul misiunii STS-34.

·         1997 - Compania Renault a depus singura ofertă pentru preluarea uzinei Dacia Piteşti.

·         2001: Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne ai Uniunii Europene decid ridicarea vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002. După aderarea la UE, aderarea la spaţiul Schengen (spaţiul fără frontiere din UE) ar fi trebuit să fie doar un pas formal pentru că ea vine mai degrabă cu responsabilităţi întrucât un stat de graniţă ca România ar urma să fie granţiă a UE. Iată însă că tocmai libertatea de mişcare obţinută în 2002, avea să însemne aproape zece ani mai târziu o piedică în calea Schengen. Beneficiind de eli­mi­na­rea vizelor, milioane de români şi-au găsit un job mai bun în Vest. Criza a schimbat perspectiva: cetăţenii mul­tor ţări au început să se teamă de noii veniţi din Est care se mulţumesc cu salarii mai mici (şi fură locu­rile de muncă ale localnicilor) sau ar abuza, cum susţin mulţi, de generosul sistem de protecţie socială din Occident.

Nașteri

·         521: S-a nascut  Sfântul Columba, misionar crestin irlandez, luminatorul Scotiei; (d. 597). Columba din Iona (cunoscut şi sub numele de Columcille care înseamnă „Porumbelul Bisericii”) a fost un propovăduitor irlandez care a ajutat la reintroducerea Creştinismului în Scoţia şi în Nordul Angliei. Sursa principală cu informaţii despre viaţa Sfântului Columba este lucrarea hagiografica  a Sfântului Adomnan din Iona   numită Viaţa Sfântului Columba. Columba este, de asemenea, sursa primei relatări cunoscute despre monstrul din Loch Ness. Conform acestei povestiri, în 565 el a venit la un grup de picţi care înmormântau un om ucis de monstru şi l-a înviat. Într-o altă versiune, se spune că a salvat omul în timp ce era atacat, alungând monstrul cu semnul Crucii. În 563 el a fondat o manastire  pe insula Iona de pe coasta vestică a Scoţiei care a devenit centrul misiunii sale de evanghelizare a Scoţiei. Există numeroase povestiri ale miracolelor pe care le-a făcut în timpul misiunii sale de convertire a picţilor. Sfântul Columba  împreună cu Sfântul Patrick al Iralandei  şi cu Sfânta Bigid de Kildaire este unul din cei treisfinti ocrotitori ai Irlandei,  înmormântaţi împreună în Downpatrick în ţinutul Down, în adâncul faimosul Deal din Down. Columba nu trebuie confundat cu ucenicul său, Sfântul Columban.

·         903: S-a nascut  faimosul astronom persan Abd Al-Rahman Al Sufi; (d.25 mai 986). A descoperit Norul lui Magellan  si este probabil primul care a observat Galaxia Andromeda.A fost traducatorul in limba araba a unor tratate grecesti de astronomie si primul care a tradus in araba numele grecesti ale unor stele si constelatii. Al Sufi  a publicat faimosul sau tratat ilustrat intitulat ” Cartea stelelor fixe” in anul 964.

·         967: Abū-Sa'īd Abul-Khair, poet persan (d. 1049)

·         1545: Henric Stuart, Lord Darnley, soțul reginei Maria, regină a Scoției (d. 1567)

·         1598: S-a născut Gian Lorenzo Bernini, arhitect, sculptor și pictor, reprezentant de seamă al barocului italian (d. 1680). Capodopera sa este Piata Sfantului Petru de la Vatican (Roma), delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. A decedat la 28 noiembrie 1680 si a fost inmormantat in Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după ce a stat în serviciul a opt papi.

·         1724: Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei, soția regelui Frederic al V-lea al Danemarcei (d. 1751)

·         1764: Claude Victor-Perrin, duce de Belluno, mareșal francez (d. 1841)

·         1786: Maria Walewska, contesă de Ornano, iubita lui Napoleon I (d. 1817)

·         1803: Maria Josepha de Saxonia (d. 1829)

·         1849: Maximilian Emanuel de Bavaria, fratele împărătesei Sisi a Austriei (d. 1893)

·         1861 - S-a născut generalul Henri Mathias Berthelot, membru de onoare al Academiei Române; în timpul primul război mondial a fost şeful misiunii militare franceze la Bucureşti, participând activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917 (m. 28 ianuarie 1931). A fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre. A petrecut și două perioade în România ca șef al Misiunii militare franceze, contribuind in perioada ianuarie – iunie 1917, la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei, cu mijloace de lupta egale cu cele aflate în dotarea inamicului, echipamentul de luptă fiind furnizat din Franța și Anglia. Au fost organizate două armate române, având aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), si cea de la Marasesti (1-24 iulie)a  dejucat planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.

·         1863: Pietro Mascagni (n. 7 decembrie 1863, Livorno – d. 2 august 1945, Roma) a fost un compozitor și dirijor italian, considerat creator al verismului. Studiile le-a făcut la Conservatorul din Milano, sub îndrumarea lui Amilcare Ponchielli. A trebuit să-și întrerupă studiile pentru a se întreține. S-a angajat la trupa unui teatru ambulant, mergând prin toată Italia. Se stabilește în orășelul Cerignola, unde activează ca profesor la Școala de Muzică și conducător al Societății Muzicale.

Concursul organizat de Editura Muzicală Sonzogno din Milano în anul 1890 pentru compunerea unei opere într-un act, este câștigat de tânărul compozitor Mascagni, cu opera „Cavalleria rusticana”. Aceasta îi va aduce livornezului celebritatea mondială. Excelent dirijor, în 1935 a mai scris „Nero” în onoarea lui Mussolini, pierzându-și astfel numeroși simpatizanți.

Datorită acestei opere este considerat inițiatorul curentului verist în muzică.

După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creația lui Mascagni au mai supraviețuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) și „Iris” (1898).

Ca și în cazul lui Leoncavallo, aceste lucrări au rămas în repertoriul cântăreților doar datorită unor fragmente, depășite net de arta lui Giacomo Puccini, contemporan cu aceștia.

A murit pe data de 2 august 1945 la Roma.

Pietro Mascagni

Pietro Mascagni Pietro Mascagni (1863-1945)

* 1875: Liviu-Ioan-Ștefan Cigăreanu, (7 decembrie 1875, Turda, Comitatul Turda – 18 august 1952, Văcărești, București), a fost membru de seamă al Familiei Rațiu, om politic, doctor în drept, avocat, notar public, decan al Baroului Timiș și prefect al Județului Timiș-Torontal. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ion și Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Rațiu și strănepot de văr al Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2 iulie 1944. Au avut o fiică, Ana-Angela (Mimi), decedată pe 13 aprilie 1944. A studiat la Turda, Blaj, Cluj și Budapesta. A fost doctor în drept al Universității din Budapesta, 1902. După absolvirea liceului la Blaj, unde a participat la difuzarea Memorandului, urmează cursurile Facultății de Drept, Universitatea din Cluj (1893-1898), luând parte activă la manifestațiile de solidaritate cu tribunii din procesul Memorandului. A fost unul din cei 41 de studenți exmatriculați, înainte de examen, din universitățile austro-ungare, în iunie 1894, din cauza apelului lansat intelectualilor în 5 mai 1894, prima zi a procesului memorandiștilor și solidarizarea cu comitetul național condus de dr. Ioan Rațiu. După anularea interdicției, la intervenția guvernului român, în Octombrie 1894 s-a reînscris la facultate și în anul IV de studii s-a transferat la Budapesta. După absolvire, fiind considerat „persona non grata”, este silit să se auto-exileze ca stagiar la Biserica Alba, Vârșeț, Banat (acum în Serbia). În anul 1902 devine doctor în drept al Universității din Budapesta și deschide birou de avocat la Oravița.

A fost membru al Partidului Național Român din 1894. Ca membru în conducerea Partidului Național Român mobilizează românii de pe valea Carașului pentru participarea la activismul parlamentar. A participat ca delegat al orașului Oravița la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. După împlinirea la 1 Decembrie 1918 a „Unirii cu Țara”, în anul 1919 se transferă la Timișoara ca avocat și jurist consult al Uzinelor și Domeniilor Reșița. Competența juridică și social-morală îl impun în elita intelectuală bănățeană. Este ales decan al Baroului Timiș, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 și 1937, vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România și prefect al județului Timiș-Torontal în guvernarea Partidului Național Țărănesc, 1928-1930. În rândurile baroului din Timișoara au activat ca decani, avocați de mare valoare morală și profesioanală printre care și Liviu Cigăreanu. Încă de la înființarea corpului profesional al avocaților, aceștia au fost în primele rânduri ale luptei duse pentru reîntregirea neamului românesc, mulți dintre acestia făcând parte din rândurile Partidului Național Român, din componența căruia făcea parte și elita intelectualilor bănățeni. După instaurarea administrației românești în Banat, Statul Român a făcut apel la avocați, să intre în administrație, ocupând înalte funcții administrative. Printre cei care au ocupat demnitatea de Prefect al Judetului Timiș a fost și Liviu Cigăreanu. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de ofțer, pentru serviciile aduse Marii Uniri. În 1939 se retrage din avocatură și devine notar public, până la arestarea sa în noaptea din Sâmbăta Paștilor la 15 aprilie 1952. În timpul războiului a fost șef de cabinet la Președintia Consiliului de Miniștri.^[2] Atitudinea sa profund democratică s-a manifestat și în timpul dictaturii militare. În locuința sa adăpostește două familii de evrei, iar din 1943, pe nepotul său Mircea-Dimitrie Rațiu supravegheat de Siguranța Statului pentru colaborare cu fratele Ion-Iancu, refugiat politic în Anglia din 1940. A condamnat public trecerea trupelor române dincolo de Nistru. A contribuit la acțiunea de salvare a comuniștilor (Gheorghe Gheorghiu-Dej ș.a.) închiși la Caransebeș, opunându-se predării acestora germanilor care i-ar fi executat ca spioni ai URSS.

Regimul austro-ungar și cel totalitar nu s-au încumetat să-l priveze de libertate, pentru criticile publice aduse. Sub dictatura comunistă, instaurată de trupele sovietice, a fost însă arestat, condamnat și exterminat la vârsta de 77 ani. A decedat în închisoarea Văcărești la 18 august 1952, unde ispășea condamnarea de 24 luni în colonia de munca (decizia M.A.I. nr.532/1952), pentru activitate în Partidul Național Țărănesc. A murit decimat de enterită dizenteriformă după patru luni de detenție și a fost îngropat într-un loc necunoscut. A fost privat până și de dreptul elementar creștinesc, de a avea parte de rugăciunile prohodului și de un mormânt cu cruce la căpătâi. În memoria sa, din inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu a fost realizat un basorelief din bronz al Dr. Liviu Cigăreanu (sculptori: Cornel Vana și Ovidiu Guleș), care împreună cu o placă comemorativă au fost așezate pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda alături de cele ale Dr. Augustin Rațiu, ctitorul acestei vechi și prestigioase instituții de învățământ. Colegiul a fost construit pe terenul fostei casei părintești, donat de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în Str. Timotei Cipariu Nr. 2 din Timișoara i-a fost confiscată de regimul comunist. Tot la inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu au fost confecționate două placi memoriale pentru a fi așezate pe fațada și în holul casei sale din Timișoara, str. Timotei Cipariu nr. 2. Datorită opoziției actualilor proprietari ai casei, acest lucru nu s-a putut realiza deocamdată. În parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda-Veche (Cimitirul Central), lângă soția sa, așteaptă încă un loc de mormânt gol, cel al martirului Liviu Cigăreanu.

Liviu Cigăreanu

Dr. Liviu Cigăreanu Basorelief în bronz, sculptor Cornel Vana[1] Văcărești Căsătorit cu Ana Coman Copii Ana-Angela

·         1884: S-a nascut Petru Groza, avocat și om politic român. (d. 7 ianuarie 1958, București).  Petru Groza a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat – fapt unic în istoria regalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional. Guvernele succesive conduse de Groza au prezidat peste primele procese politice din România, peste fraudarea alegerilor din 1946 și peste lichidarea opoziției, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comuniști. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară.

·         1910:  Louis Prima, cântăreț-compozitor, trompetist, actor american (d. 1978)

·         1910 - S-a nascut Edmondo Ros, baterist, cantaret si sef de orchestra britanic.

·         1911: S-a născut actriţa Tanţi Cocea; (d. 24.03.1990, Bucuresti). A fost fiică a publicistului N.D.Cocea  și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille). Sora ei mai mică a fost actrița Dina Cocea (1912-2008).

·         1914: S-a născut scriitorul şi muzicologul Harry Negrin; (m. 1995).

·         1924: Mário Soares, istoric, avocat și politician portughez, al 17-lea președinte al Portugaliei

·         1924 - S-a nascut Bent Fabric (Bent Fabricius-Bjerre), pianist si compozitor danez.
*1929: Nicolae Sabău (n. 7 decembrie 1929, comuna Cicârlău, județul interbelic Satu Mare)^[1] este un cântăreț de muzică populară.

Niculaiu Mării a Gheorghii Zaharii din Cicârlău este convins că a venit pe lume pentru a înfrumuseța locul pe unde trece, pentru a alina dorul și durerile sufletești ale neamului din care își trage seva și își hrănește destinul. Născut într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii, a cunoscut greutățile vieții încă din fragedă pruncie, crescând în dragoste pentru muncă. Păscând vitele și bivolii preotului din sat ori trudind la morărița Verdeș, adormea în iesle visând la o bucată de pâine albă.

"Măicuța mea a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri..." mărturisește Nicolae Sabău cu nostalgie.

Nicolae Sabău a pornit în viață cu o istovitoare scrupulozitate, urmărindu-și atingerea unui înalt ideal în artă Regizorul Televiziunii Romane, Ioan Filip, afirma că, "Nicolae Sabău este unul dintre puținii artiști care i-a dăruit cântecului, fără rezerve, întreaga lui viață, făcând din el sabie și scut, crez și legământ". Tocmai de aceea a răzbit, devenind unul dintre cele mai viguroase talente interpretative din câte a cunoscut Ardealul și țara.

Nicolae Sabău face parte din spița nobilă a renumiților interpreți de muzică populară din Transilvania: Alexandru Grozuță, Emil Gavriș, Felician Fărcașu, Dumitru Sopon, Ion Cristoreanu, Petre Săbădeanu, remarcându-se prin substanța și timbrul original al creației sale artistice și interpretative. Prin varietatea și bogăția repertoriului, Nicolae Sabău a reușit să pătrundă cu sensibilitate în conștiința iubitorilor muzicii populare autentice din țară și străinătate.

De la debutul artistic al tânărului de doar 16 ani, care a fost copleșit de aplauze după interpretarea cântecelor; "Arză-te focu Gutâi" și "Când am zis daina, daina", până la primul său concurs național, desfășurat în anul 1956, n-a fost decât un pas. În anul următor, 1957, Studioul Teritorial de Radio Cluj îl invită pe adolescentul Nicolae Sabău să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în anul următor, la Radio București, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Victor Predescu.

Un articol din ziarul județean "Pentru socialism" din 22 august 1956, consemna succesul remarcabil și ținuta artistică a tânărului solist vocal Nicolae Sabău, pe o scenă din București, marcând astfel debutul unui destin artistic. În anul 1959 ia ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor ,care îl promovează pe tânărul interpret Nicolae Sabău în spectacolul "Baia Mare în cântec și joc" alături de celebrul Felician Fărcașu.

Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat , prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului.

Nicolae Sabău a fost primarul comunei Cicârlău, Maramureș, până în 2008.

Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat^[care?], document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri, în zecile de mii de spectacole și turnee realizate cu ansambluri folclorice profesioniste ori de amatori, pe parcursul celor peste 50 de ani de carieră artistică.

·         1935: Sorin Titel (7 decembrie 1935, Margina, județul interbelic Timiș - 17 ianuarie 1985) a fost un eseist, romancier și scriitor român contemporan.

Sorin Titel se naște pe 7 decembrie 1935 în comuna Margina. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică. Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea după ce dă examene de diferență. În 1956 este însă exmatriculat pentru că se solidarizează cu mișcările studenților din Ungaria. Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună.

Pe plan literar debutează în 1957 cu schița Drumul în revista Tânărul scriitor. În 1963 publică primul său volum de schițe, Copacul. Scrie numeroase schițe, povestiri, romane, eseuri.

Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont). Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu a deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară.

În data de 17 ianuarie 1985 survine moartea sa prematură, în urma declanșării unei boli necruțătoare și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Opere publicate:

• Copacul, schițe, Editura pentru literatură, București, 1963
• Reîntoarcerea posibilă, roman, Editura pentru literatură, București, 1966
• Valsuri nobile și sentimentale, povestiri, Editura pentru literatură, București, 1967
• Dejunul pe iarbă, roman, Editura pentru literatură, București, 1968
• Noaptea inocenților, nuvele, Editura Cartea Românească, București, 1970
• Lunga călătorie a prizonierului, roman, Editura Cartea Românească, București, 1971 - tradus în limba franceză de Marie France Ionesco, fiica dramaturgului Eugen Ionesco, apoi și în limbile olandeză și poloneză
• Țara îndepărtată, roman, Editura Eminescu, București, 1974. ( Premiul Asociației Scriitorilor din București, primul volum dintr-o tetralogie romanescă, ce avea să mai includă romanele Pasărea și umbra, Clipa cea repede și Femeie, iată fiul tău ).
• Herman Melville. Fascinația mării, eseu, Editura Albatros, București, 1975
• Pasiunea lecturii, eseu, Editura Facla, Timișoara, 1976
• Pasărea și umbra, roman, Editura Eminescu, București, 1977
• Clipa cea repede, roman, Editura Eminescu, București, 1979
• Femeie, iată fiul tău, roman, Editura Cartea Românească, București, 1983, distins cu Premiul Academiei Române și cel al Uniunii Scriitorilor
• În căutarea lui Cehov și alte eseuri, Editura Cartea Românească, București, 1984
• Melancolie, roman neterminat, Editura Cartea Româneasca, București, 1988
• Bucătăria de vară, scenarii cinematografice, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
• Opere, vol.I: Schițe și povestiri;vol.II:Nuvele.Romane,text stabilit,cronologie,note,comentarii,variante și repere critice de Cristina Balinte, prefață de Eugen Simion, Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Univers enciclopedic, București, 2005

Scenarii de film:

Iarba verde de acasă (1977)

* 1935: Nicolae Nan (n. 7 decembrie 1935) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Sibiu pe listele partidului FSN și un fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Sibiu pe listele partidului PD. În legislatura 1990-1992, Nicolae Nan a demisionat pe data de 30 iulie 1990 și a fost înlocuit de către senatorul Ioan Ilie Nistor. În legislatura 2000-2004, deputatul Nicolae Nan a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Georgia.

·         1939: S-a născut in  comuna Cicârlău, județul interbelic Satu, Mare Nicolae Sabău, cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român.

·         1939: S-a născut istoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române din 1999; directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.

·         1941: S-a născut la Tălmaciu, lângă  Sibiu, Adolf Armbruster, istoric   român de origine săsească, soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez (d.18 martie 2001, in urma unui accident de automobil). A urmat cursurile Facultatii de Istorie la Bucureşti (1960–1965), avându-i ca profesori,  printre alţii, pe Ion Nestor, Emil Condurachi (istorie veche), Andrei Oţetea, Mihai Berza, Radu Manolescu (istorie medie). Intre 1965 şi 1980 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Părăseşte legal România la începutul anului 1981 şi pana in  1986 este cercetător ştiinţific al Universităţii Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociaţiei germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărţi. Pe lângă Romanitatea românilor, cea mai importantea carte a sa, a mai publicat cărţi (Dacoromano-Saxonia, 1980, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, 1990, Auf den Spuren der eigenen Identität, 1991); studii şi articole ştiinţifice, traduceri; specialist în studii imagologice şi al relaţiilor româno-săseşti.

·         1942 - S-a nascut Johnny Mars, muzicutist american de blues.

·         1949 - S–a nascut cantaretul, compozitorul si actorul american Tom Waits.
* 1953: Toma T. Mugea (n. 7 decembrie 1953, București) este un medic chirurg, profesor universitar de chirurgie estetică la Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Oradea, fondatorul primei clinici de chirurgie estetică din România.

Născut al doilea fiu, între Nicolaie, mai mare cu 2 ani și Marian, mai mic cu 2 ani, al lui Toma, inginer în telecomunicații, originar din Ștefan Vodă, Călărași, și Maria-Eufrosina, croitoreasă, originară din Prejmer, Brașov, domiciliați la acea dată în Ferentari. Străbunicii din partea tatălui, alături de alți consăteni, originari din Comuna Câineni, Vâlcea, au luptat ca voluntari pentru independența Regatului Rămân și au primit din partea regelui pământ în zona Ialomitei, formând cele două sate cu nume de rezonanță istorică, Ștefan Vodă și Dragoș Vodă.

Datorită serviciului tatălui său la Bacău și Suceava, familia se mută de mai multe ori, apoi se stabilește la Brașov unde termină studiile la colegiul “Andrei Șaguna”. În anul 1972 este admis la, pe atunci, Institutul de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, Facultatea de Medicină Militară, pe care o absolvă în 1978 cu lucrarea de diplomă “Rolul AMP Ciclic în reglarea Bioenergeticii Celulare și Posibila sa Implicare în Procesul de Cancerogeneza”.

Este admis în 1977 prin concurs, ca și intern al spitalelor, secția chirurgie, la Spitalul Militar Central, București, iar la final, în 1980 este numit ca asistent stagiar la Catedra Chirurgie a Facultății de Medicină Militară, lucrând sub coordonarea profesorilor Gheorghe Niculescu, Traian Oancea, Traian Bandila și Virgil Candea.În 1983 urmează cursurile de chirurgie plastică și reconstructivă la Clinica Prof. Agrippa Ionescu.

Din 1985 este angajat ca și căpitan medic specialist în chirurgie generală la Spitalul Militar Cluj-Napoca.

Admis prin concurs la doctorat în februarie 1989, cu teza “Probleme Metabolice la Arsi” sub conducerea lui Agrippa Ionescu, pe care o finalizează în 1992, după un stagiu de un an ca bursier al Societatii Britanice a Chirurgilor Plasticieni. Astfel a realizat pentru prima dată în România și estul Europei Cultura de Keratocite cu aplicare clinică. Este medic primar în chirurgie generală și chirurgie plastică.

Inventează o tehnică nouă de măririe a sânului, astfel încât sânul, în urma operației urmează un contur natural, anatomic și estetic.^[4]

Din 2002 este Profesor de chirurgie plastică și estetica la Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Oradea.

În 1993 a înființat Med Estet, prima clinică din România cu activitate privată în chirurgia estetică, realizând primele consultații și intervenții în București, urmând că în 1995 să deschidă clinica Med Estet din Cluj-Napoca, înregistrând marca Med-Estet la OSIM în 1996.^[5]

Este fondatorul și președintele Societății Română de Chirurgie Estetică, înființată în 1994 la Cluj-Napoca.

Crează seria de produse cosmetice "Glycon", bazată pe posibilitățiile Acidului Glicolic de a slăbi proprietățiile lipidelor care leagă celulele moarte din stratul superior al Epidermei.

Inaugurează, în Septembrie 2012, un centru de cosmetică medicală în București, în cartierul Pipera.

Toma T. Mugea

Părinți Toma, Maria-Eufrosina Frați și surori Nicolaie, Marian Căsătorit cu Camelia Mugea Copii Ruxandra, Sinziana

·         1954 - S-a nascut Mike Nolan, cantaret britanic (Bucks Fizz).

·         1958 - S-a nascut Timothy Butler, basist si compozitor britanic (Psychedelic Furs).

·         1959 - S-a nascut Nicole McCloud (McCraine), cantareata si compozitoare americana.

·         1963 - S-a nascut Claudia Brucken, cantareata si compozitoare germana (Propaganda).

·         1963 - S-a născut Barbara Weathers, cântăreaţă americană (Atlantic Starr).

·         1980: John Terry, fotbalist englez
* 1985: Nicolae Constantin Tănase (n. 7 decembrie 1985, București) este un regizor și scenarist de film român

Nicolae Constantin Tănase s-a născut la București în 1985. Provine dintr-o familie de artiști. A absolvit UNATC, secția regie de film și a studiat apoi timp de un an la Academia de Arte din Praga (FAMU).

Lucrarea de absolvire, un scurt metraj, Outrageously Disco (2009), a câștigat câteva premii, continuând tradiția succesului înregistrat în timpul facultății cu un alt scurt metraj, realizat în anul al treilea al facultății, Zombie Infectors 3.

Filmografie:

• 2007 — Zombie Infectors 3^[4][5]
• 2009 — Outrageously Disco^[6]
• 2012 — Blu^[7]
• 2015 — Lumea e a mea^[8]

·         1987: Aaron Carter, cântăreț american de muzică pop
* 1993: Oana Radu (n. 7 decembrie 1993, Craiova) este o cântăreață românca care a devenit cunoscută după participarea la emisiunea-concurs Vocea României.

Oana Radu s-a născut pe 7 decembrie 1993, în Craiova. Artista a început să cânte de la vârsta de 3 ani și 8 luni la Palatul Copiilor din Craiova, unde a studiat pana la vârsta de 7 ani. Pasiunea artistei pentru muzică a apărut în urma participării la emisiunea "Abracadabra", unde a obținut premiul 1.

Timp de doi ani de zile, Radu a prezentat o emisiune pentru copii “Lumea Piticilor” la o televiziune locală din Craiova. Radu a studiat pian și teorie muzicală la "Școala Populara de Artă" din Craiova, unde a luat și ore de canto. Toată aceasta perioadă a fost presărată de participarea cu succes la festivaluri naționale și internaționale de muzică ușoară pentru copii, unde a obținut trofee, premii, dar și mențiuni și premii speciale.

În 2011, Radu a participat la prima ediție a concursului televizat Vocea României, unde, după ce a întors toate cele patru scaune, a mers alături de Marius Moga, până în show-urile live ale concursului.^{[1][2][3][4][5]} După Vocea României, în anul 2012, artista și-a făcut primul band live, alături de care a început sa cânte la evenimente, și să câștige primii bani din muzică.

În anul 2015, Radu a participat la primul sezon al emisiunii Ferma vedetelor difuzat pe Pro TV. Aceasta a fost eliminată în prima săptămână în urma duelului cu Corina Drăgulescu.^[

·         2003: Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos, prințesă de Orania

Decese

·         43 î.Hr.: Este asasinat Cicero, omul politic, filozof, scriitor și mare orator roman. Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili municipali. A avut o activitate literară și politico-socială vasta, în domenii atât de numeroase, încât a ramas una dintre  marile personalitati ale istoriei omenirii.A fost autorul roman care a exercitat o profundă influență asupra literaturii latine și universale. După asasinarea lui Caesar, în care se pare ca a  fost implicat, Cicero a devenit  șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis de către oamenii lui Marcus Antonius.

·         283: A murit papa Eutichie, al 27-lea papă al Bisericii Catolice. Si- a inceput pontificatul  la 4 ianuarie 275. Epitaful său a fost descoperit în catacomba sf. Calixt (cf. Kraus, Roma sotterranea, pag. 154 ș.u.); din acest epitaf se deduce că papa era originar din antica colonie romană de la Luni în Etruria, mai multe însă nu se știu despre el.  Datele pontificatului său sunt putine si incerte. „Liber Pontificalis” indică un pontificat de 8 ani și 11 luni, din 275 până în 283, în timp ce Eusebiu din Cezareea, spune că ar fi pontificat numai 10 luni. A fost Papa in timpul  împăratului Marcus Aurelius Probus, epoca in care Biserica Romei s-a bucurat de perioadă destul de lungă de pace  si de lipsa persecuțiilor. Această libertate-toleranță îi face pe istorici să considere ca fiind foarte probabilă moartea naturală a pontifului. Calendarul Roman din sec. al IV-lea îl amintește pe 7 decembrie conform „Depositio episcoporum” (Catalogul episcopilor Romei) și nu în rândul martirilor cum a fost venerat mai târziu.

·         983: A murit imparatul Sfantului Imperiu Romano-German Otto al II-lea  (n.955). Numit si “cel Roșu”, a fost cel de-al treilea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto cel Mare  și al  Adelaidei. A fost încoronat rege al Germaniei în timpul domniei tatălui său in anul 961, în Catedrala din  Aachen, iar în 967 a fost încoronat imparat al Sfantului Imperiu Romano-German de către papa Ioan al XIII-lea. S-a căsătorit cu Teofano, nepoata impăratului bizantin Ioan I Timisces in anul 972. Otto a continuat politica tatălui său de consolidare a puterii imperiale în Germania și de extindere a acesteia în Italia. A murit la palatul său din Roma, lăsându-l moștenitor pe fiul său  Otto al III-lea, încă minor.

·         1254: Papa Inocențiu al IV-lea (n. 1195)

·         1279: A decedat regele polon Boleslas al V-lea supranumit “cel pudic” (n.21 iunie 1226) din dinastia Piast, fiul lui Lech I si al Grzymislawa de Luck. A devenit duce de Sandomierz in 1227 si duce al Cracoviei in 1243. In 1239,la varsta de 13 ani, s-a casatorit cu Kinga (Cunegunda),fiica regelui Bela al IV-lea al Ungariei, care avea numai 5 ani. Cronicile medievale consemneaza ca aceasta casatorie nu s-a consumat niciodata, pentru ca regina Cunegundea era foarte pioasa si refuza sa-si indeplineasca indatoririle conjugale. De aceea Boleslas era cateodata numit si “cel cast”. A fost in politica externa  un aliat fidel al ungurilor in razboiul dus impotriva Boemiei, pentru posesia Moraviei. La moartea sa a fost inhumat in biserica franciscana din Cracovia,iar sotia saKinga, numita adesea si Cunegunda s-a retras in manastirea Sandbeck.A fost canonizata in 1999.Neavand copii, Boleslaw a fost succedat la tron de Lech al II-lea”cel Negru”, fiul varului sau Casimir I de Cujavia.

·         1805: Frederic (daneză Frederik) (11 octombrie 1753 – 7 decembrie 1805) a fost Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei. A fost fiul cel mare din a doua căsătorie a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei cu Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel.

Prințul Ereditar Frederic a acționat în calitate de regent în numele fratele său vitreg, regele Christian al VII-lea în perioada 1772-1784. Se spune că a avut un handicap fizic.

Mama sa, regina Juliana Maria, care ține în brațe portretul Prințului Frederic.

Frederic s-a născut la Palatul Christiansborg din Copenhaga la 11 octombrie 1753. Pentru a asigura viitoarea sa poziție, de la vârsta de 3 ani a fost ales ajutor de episcop la episcopia Lübeck. Acest lucru însemna că în timp el ar fi succedat prințului-episcop de atunci, Frederic August. Totuși, acest plan a trebuit să fie abandonat și Frederic a rămas în Danemarca în calitate de membru junior al familiei regale.

La 21 octombrie 1774, la Copenhaga, s-a căsătorit cu Ducesa Sofia Frederica de Mecklenburg-Schwerin (1758–1794). Ea era fiica Ducelui Louis de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Charlotte Sophie de Saxa-Coburg-Saalfeld.

Fratele său după tată, regele Christian al VII-lea, suferea de o severă boală mentală (se crede că suferea de schizofrenie) și divorțase de soția sa, regina Caroline Mathilde, care a fost exilată. Prințul Frederic a fost desemnat Regent al Danemarcei în 1772, când a împlinit 18 ani. Regența lui a fost formală, puterea fiind deținută de mama lui, regina Juliane Marie și de ministrul Ove Høegh-Guldberg.

A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul Moștenitor Frederic (viitorul Frederic al VI-lea al Danemarcei), atunci fiul în vârstă de 16 ani al regelui Christian a luat puterea și regența.

După lovitură, Prințul Ereditar Frederic a rămas fără multă influență la curte. Cum Prințul Moștenitor Frederic nu avea fii în viață, Prințul Ereditar Frederic a rămas moștenitor prezumptiv al tronului. În cele din urmă, fiul său, Christian Frederic, i-a succedat ca rege lui Frederic VI.

După ce Palatul Christiansborg a fost distrus de un incendiu în 1794, Prințul Ereditar Frederic s-a mutat împreună cu familia la Palatul Amalienborg. Sofia Frederica a murit în același an, la scurt timp după mutare. Prințul Ereditar Frederic i-a supraviețuit 11 ani soției sale și a murit la Amalienborg la 7 decembrie 1805, la vârsta de 52 de ani.

Prințul Frederic

Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei

Prinț Ereditar Frederic Părinți Frederic al V-lea al Danemarcei Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel  Frați și surori Christian al VII-lea al Danemarcei Prințesa Louise a Danemarcei și Norvegiei Sophia Magdalena a Danemarcei Prințesa Wilhelmina Caroline a Danemarcei și Norvegiei Christian, Crown Prince of Denmark[*]  Căsătorit cu Ducesa Sofia Frederica de Mecklenburg-Schwerin Copii Juliana Maria Christian al VIII-lea Juliane, Prințesă de Hesse-Philippstal-Barchfeld Charlotte, Prințesă de Hesse-Kassel Ferdinand, Prinț Ereditar al Danemarcei

·         1815: A murit Michel Ney, general și mareșal francez (n. 1769). S-a remarcat în mod deosebit timpul razboaielor napoleoniene. A luptat cu bravură in batalia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat in timpul represiunii regaliste franceze care a urmat dupa inlaturarea imparatului Napoleon I.

·         1836: Prințesa Frederica Dorothea Louise Philippine a Prusiei (24 mai 1770 - 7 decembrie 1836) a fost membru al Casei de Hohenzollern. A fost a doua fiică și al treilea copil al Prințului Augustus Ferdinand al Prusiei (fratele mai mic al lui Frederic cel Mare) și al soției sale, Elisabeta Louise de Brandenburg-Schwedt.

Prințesa Louise s-a născut la 24 mai 1770, la Ordenspalais din Berlin ca fiică a Prințului Augustus Ferdinand al Prusiei și a soției acestuia, Elisabeta Louise de Brandenburg-Schwedt.^[1] E posibil ca tatăl ei biologic să fie contele Friedrich Wilhelm Carl von Schmettau.^[2]

Nașterea ei a fost o dezamăgire pentru familia ei, deoarece fratele ei mai mare, Prințul Friedrich Heinrich, era singurul moștenitor al tronului Hohenzollern al unchiului ei, Frederic cel Mare. În ciuda acestui lucru, tatăl ei i-a fost devotat, i-a acordat atenție, în timp ce mama ei a arătat puțină afecțiune față de ea.^[1][3] În cele din urmă, familia a avut șapte copii, două fete și cinci băieți. Ei au trăit la moșia Friedrichsfelde din Berlin.

A primit o guvernantă luterană, Frau von Bielfeld; fiica ei Lisette care era cu trei ani mai mare i-a servit drept companion Louisei. Lisette a inluențat-o să devină interesată de romane romantice cu mult înaintea altor fete de vârsta ei. Bielfeld i-a dat o educație înaltă însă aceasta a murit după numai cinci ani, în octombrie 1782.^[4] Prințesa Louise a primit o nouă guvernantă de 30 de ani, de la țară, Fraulein von Keller; curând Louise și Keller au dezvoltat un puternic atașament.

Prințesa Louise.

Ca nepoată a lui Frederic cel Mare, existau multe posibilități pentru căsătoria Louisei. Un astfel de candidat a fost Prințul Max al Bavariei, moștenitorul prezumptiv al lui Karl Theodor, Elector de Bavariei. Electorul și-a trimis ambasadorul la Friedrichsfelde în 1785 mai mult pentru a testa aspectul general al Louisei și caracterul ei.^[5] În final, Louise a fost considerată prea tânără, Prințul Max dorind să se căsătorească anul acela iar tatăl ei refuzând până ce fiica sa nu va împlini 18 ani.^[6] Curând Max s-a căsătorit cu Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt.

Un alt posibil candidat a fost Prințul Frederic, Duce de York și Albany, al doilea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit, care a călătorit la Berlin în 1786 pentru a participa la manevre militare; au existat zvonuri că el ar fi fost de fapt interesat de verișoara Louisei, Prințesa Frederica Wilhelmina.^[7] Mai târziu Frederic s-a căsătorit cu o altă rudă a Louisei, Prințesa Frederica Charlotte, care era fiica vărului ei Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.

Soțul Prințesei Louise, Prințul Antoni Radziwiłł, c. 1800.

În aprilie 1795, Prințul Michał Hieronim Radziwiłł și soția sa călătoreau la Berlin împreună cu fiica lor Cristina și fiul lor Antoni; la 1 mai ei au fost prezentați la curtea regală de la palatul Bellevue.^[8] Familia Radziwiłł era o familie poloneză catolică care aparținea celei mai vechi și mai renumite dinastii din Polonia și care era foarte bogată. Au devenit mari favoriți ai părinților Louisei și au cinat frecvent în casa lor. Pe măsură ce timpul a trecut, Louise și Antoni au început să dorească să se căsătorească. În timp ce mulți dintre membrii familiei ei erau în favoarea unei astfel de căsătorii, mama ei a dezaprobat-o.^[9] În cele din urmă părinții și-au dat acordul bazându-se pe asigurarea că ea ar trăi aproape de ei în timpul căsătoriei sale.

Louise a Prusiei

Prințesă Antoni Radziwiłł

Portret al Louisei a Prusiei de Elisabeth Vigée-Lebrun, c. 1801. Părinți Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei Margravine Elisabeth Louise of Brandenburg-Schwedt[*]  Frați și surori Prince Augustus of Prussia[*] Prințul Louis Ferdinand al Prusiei  Căsătorită cu Antoni Radziwiłł Copii Wilhelm Paweł Radziwiłł Ferdynant Fryderyk Radziwiłł Bogusław Fryderyk Radziwiłł Władysław Radziwiłł Eliza Fryderyka Radziwiłł Wanda Augusta Wilhelmina Radziwiłł

* 1877: Constantin Cantacuzino (n. 1793 - d. 7 decembrie 1877, București), membru al familiei boierești Cantacuzino, a fost caimacam al Țării Românești între septembrie 1848 și iunie 1849.

Din căsătoria cu Zoe Slătineanu s-a născut Ion C. Cantacuzino, care a ajuns ministru în multiple guverne ale Principatelor Unite și României, la sfârșitul anilor '50 și în anii '60 ai secolului al XIX-lea.

Constantin Cantacuzino

Constantin Cantacuzino

·         1894: A murit  Ferdinand de Lesseps, diplomat francez, arhitectul Canalului Suez (n. 1805)

·         1902: Thomas Nast, caricaturist american (n. 1840)

·         1947: A încetat din viaţă dramaturgul şi prozatorul francez Tristan Bernard, autor de piese scrise în registru comic: “Sălbaticul”, “Jules, Juliette şi Julien”; (n. 7 septembrie 1866).

·         1960: A decedat Clara Haskil, pianistă elvețiană, evreică sefardă originară din România; (n. 07.01.1895).

·         1975: A murit scriitorul american Thornton Wilder ; (n. 1897).

·         1977: Contesa Anastasia Mihailovna de Torby (9 septembrie 1892 – 7 decembrie 1977), a fost fiica cea mare a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei și a soției sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mare a Nadejdei Mountbatten marchiză de Milford Haven.

Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei (dreapta) cu copiii săi (de la stânga la dreapta): Nadejda, Mihail și Anastasia de Torby

Tatăl ei a fost nepotul țarului Nicolae I al Rusiei și a țarinei Charlotte a Prusiei. Mama ei a nepoata poetului Aleksandr Pușkin, care a fost strănepotul protejatului african al țarului Petru cel Mare, Abram Petrovich Gannibal.

Ca și mama ei, Anastasia s-a născut dintr-o căsătorie morganatică și nu a putut purta titlul sau rangul tatălui ei. După fuga secretă a părinților ei la San Remo în 1891 și izgonirea din Rusia, Sofia a fost numită contesă de Torby de Adolf, Mare Duce de Luxemburg, titlu moștenit de copiii cuplului.

La 20 iulie 1917 contesa Anastasia de Torby s-a căsătorit cu britanicul general-maior Sir Harold Wernher (1893–1973), fiul al bogatului finanțator Sir Julius Wernher. În septembrie următor, regele George al VI-lea i-a acordat rangul unei fiice de conte.^[1] De atunci a fost cunoscută sub numele de Lady Zia Wernher.

Cuplul a avut un fiu și două fiice. Primul lor născut, George Michael Alexander Wernher, s-a născut în 1918 și a fost ucis în misiune în Egipt la vârsta de 24 de ani. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii.^[2] Fiica lor cea mare, Georgina Wernher, s-a născut un an mai târziu, s-a căsătorit cu lt.col Sir Harold Phillips și a avut copii.^[3] Fiica cea mică, Myra Alice, s-a născut în 1925, s-a căsătorit cu Sir David Henry Butter și a avut copii.

Contesa Anastasia Mihailovna de Torby
Lady Zia Wernher
Anastasia de Torby, c. 1914
Date personale Părinți Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei Sophie de Merenberg  Frați și surori Count Michael Mikhailovich de Torby[*] Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven  Căsătorită cu Sir Harold Wernher Copii Căpitanul George Michael Alexander Wernher Georgina Wernher Myra Alice Wernher

·         1987: A murit poeta Ioana Bantaş (pseudonimul Elenei Mustaţă); soţia poetului Cezar Baltag; (n. 1937).

·         1989: Kató Ács (Márta Körmendi), scriitoare, jurnalistă și activistă comunistă maghiară (n. 1917)

·         1991 - A murit, in Florida, Kimberley Bergalis, prima persoana care a contactat sindromul imunodeficitar dobandit (SIDA), de la un lucrator in domeniul sanatatii, care era chiar dentistul ei.

·         1993: Wolfgang Paul, fizician german, laureat Nobel (n. 1913)

·         1997: A decedat Ion Larian Postolache, poet, traducător din lirica sanscrită şi egipteană veche; (n. 18.11.1916, Adjud).

·         1998: A încetat din viaţă chimistul Martin Rodbell, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1994 (n. decembrie 1925).

·         2007: A decedat la  Bucuresti in urma unui infarct miocardic,  prozatorul Marius Tupan, eseist şi dramaturg  cunoscut pentru Trilogia „Batalioane Invizibile” (I. Craterul, II. Rhizoma, III. Asteroidul), „Coroana Izabelei”, „Avocatul Diavolului” şi romanul-teatru „Rătăcirea Domnului”; (n. 1945)

• 2011: Harry Morgan, actor american de film și televiziune (n. 1915)
• 2017: Alexandru Moșanu (n. 19 iulie 1932, în Braniște, județul Bălți, Regatul României - d. 7 decembrie 2017^[1]) a fost un istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din 1993.^[2] A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993, fiind primul în această funcție. Alexandru Moșanu s-a născut la data de 19 iulie 1932 în comuna Braniște, județul Bălți, pe atunci parte a Regatului României. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de stat din Moldova în anii 1952-1957 ^[3].
  Între anii 1957-1976, a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei, deținând pe rând funcțiile de laborant superior, cercetător științific inferior, cercetător științific superior și apoi secretar științific. În anul 1966 susține teza de doctor în științe istorice la Institutul de istorie al Academiei de științe din URSS cu tema " Mișcarea muncitorească și lupta celor două tendințe în Partidul Social democrat din România (1910-1914)^[4]. Fost membru PCUS.
  Din anul 1976, Alexandru Moșanu și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, ocupând funcțiile de lector superior (1976-1980), șef al Catedrei de Istorie Universală Modernă și Contemporană (1980-1990), decan al Facultății de Istorie (1989-1990). În perioada 1993-1997, este profesor universitar, apoi în anul 1997 iese la pensie.
  În perioada 1989-1990, deține funcția de președinte al Asociației Istoricilor din Moldova. Începând din anul 1994 este redactor-șef al revistei trimestriale de istorie și cultură Destin Românesc.
  Alexandru Moșanu este profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din anul 1993.. Alexandru Moșanu a intrat în viața politică din Basarabia după restructurarea lui Mihail Gorbaciov, pe valul mișcării de renaștere națională din RSS Moldovenească. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular și, după alegerile din 1990, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova, funcție deținută până în anul 1993, când, forțat de ascensiunea "agrarienilor", își prezintă demisia.
  A deținut funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-2001. Ales ca deputat în anul 1990, după alegerea lui Mircea Snegur ca președinte al RSS Moldova, Alexandru Moșanu devine la 3 septembrie 1990, președinte al Parlamentului Republicii Moldova. A avut o contribuție decisivă la elaborarea unor acte legislative privind drapelul Republicii Moldova și imnul "Deșteaptă-te Române" (primul imn al Republicii Moldova).
  La data de 2 februarie 1993, președintele Parlamentului Alexandru Moșanu, prim-vicepreședintele Parlamentului Ion Hadârcă, președintele Comisiei pentru relațiile externe a Parlamentului Vasile Nedelciuc și președintele Comisiei pentru publicitate și mijloacele de informare în masă a Parlamentului Valeriu Matei și-au prezentat demisia în bloc, demisie acceptată de către plenul legislativului. Această demisie a fost cauzată în condițiile luptei politice cu Partidul Democrat Agrar din Moldova.
  În calitate de Președinte al Congresului Intelectualității, a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994). A fost vicepreședinte al Partidului Forțelor Democratice (PFD), iar după fuziunea acestui partid cu Partidul Social-Liberal (PSL) la 1 decembrie 2002, a ocupat funcția de președinte de onoare al Partidului Social Liberal (funcție din care s-a retras în iunie 2005, renunțînd, în semn de protest pentru votul pro-Voronin al deputaților social-liberali, și la calitatea de membru al acestei formațiuni). Istoricul Alexandru Moșanu, a declarat că idealurile pentru care a luptat generația de intelectuali basarabeni la începutul anilor '90 ai secolului trecut și care au avut ca efect desprinderea de URSS și constituirea statului independent Republica Moldova au fost neglijate în totalitate de către regimul comunist (aflat la guvernare în Republica Moldova în perioada 2001 - 2009).
  Independența Republicii Moldova a fost posibilă numai datorită redobândirii unor drepturi fundamentale de ordin spiritual care țin de identitatea română a poporului basarabean: oficializarea limbii române și revenirea la alfabetul latin.
  "Ceea ce întreprinde astăzi guvernarea comunistă prin promovarea unor politici de neglijare a tot ce este românesc în Mișcarea de eliberare națională, se înscrie într-un plan eșalonat de lovitură de stat, menit să neutralizeze valorile și principiile care au fost puse la temelia statului Independent Republica Moldova în august 1991. Este uitată cu desăvârșire Declarația de Independență și se caută motive pentru revizuirea ei, iar adoptarea unei ideologii de stat bazată pe moldovenismul antiromânesc nu este altceva decât revenirea la politica stalinistă de separare a poporului român al Basarabiei și menținerea lui în sfera de influență a Federației Ruse". Alexandru Moșanu a publicat mai multe lucrări de istoriografie, pe următoarele domenii de interes:
  • Mișcări sociale și politice din România în epoca modernă
  • Istoriografia românească
  • Unitatea poporului român și Mișcarea de Renaștere și de Eliberare Națională a românilor basarabeni
  Este autorul a circa o sută de lucrări, inclusiv patru monografii dintre care două în colaborare cu alți cercetători și anume:
  • Alexandru Mosanu, Destin Românesc, Chișinău, 1994; și
  • Alexandru Moșanu, Un pilon de granit al Rezistenței basarabene în Literatura și Arta, 17 iulie 2003.
  Pentru activitatea sa prodigioasă, a primit Premiul Institutului Cultural Român pentru promovarea valorilor culturii naționale românești. 

  Alexandru Moșanu

  Primul Președinte al Parlamentului Republicii Moldova În funcție 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993 Președinte Mircea Snegur Prim-ministru Mircea Druc Valeriu Muravschi Andrei Sangheli Succedat de Petru Lucinschi Deputat în Parlamentul Republicii Moldova În funcție 3 septembrie 1990 – 22 martie 1998 Membru de onoare al Academiei Române

Sărbători

·        +) Sfânta Mucenică Filofteia de la Curtea de Arges; Sf. Ambrozie al Mediolanului, dezlegare la pește  (calendar creștin-ortodox)

·         Sfântul Ambrozie (calendar romano-catolic)

·         Sfântul Ambroziu (calendar greco-catolic)

·         ZIUA INTERNATIONALA A AVIATIEI CIVILE.  Aducem în atenţia dumneavoastră evenimentul sărbătorit la nivel mondial, în data de 7 decembrie „Ziua Internaţională a Aviatiei Civile”, zi care marchează succesele realizate în domeniul aviaţiei civile şi dorinţa de progres şi perfecţionare la nivel global. Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj se alătură celor care celebrează acest eveniment istoric de o deosebită semnificaţie pentru Aviaţia Civilă. Sco­pul celebrării mondiale este acela de a dezvolta şi consolida importanţa aviaţiei civile inter­naţionale în dezvoltarea socială şi economică a statelor membre, având rolul de a promova siguranţa, eficienţa şi dezvoltarea transportului aerian mondial. Această zi a fost stabilită în 1994 de către Adunarea Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civilie (ICAO), pentru a marca o jumatate de secol de la crearea acestei organizaţii (7 decembrie 1944). În urma unei iniţiative a ICAO, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a recunoscut această dată ca „Zi Internaţională a Aviaţiei Civile”, devenind astfel zi oficială în calendarul Naţiunilor Unite. Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj are un aport semnificativ în susţinerea realizărilor celebrate cu ocazia Zilei Internaţionale a Aviaţiei Civile, prin progresul înregistrat de-a lungul ultimilor ani. Astfel, anul 2013 înregistrează în istoria aeroportului clujean performaţe remarcabile prin inaugurarea primei piste nou construite în ultimii 50 de ani în România, prin deschiderea primei porţi aeriene din afara Europei, adăugând celor 16 rute comerciale existente, o nouă rută de zbor Cluj- Tel Aviv şi prin creşterea continuă a numărului de pasageri şi depăşirea pragului de 1 milion de pasageri şi în anul 2013. În prezent, Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj este al doilea aeroport ca importanţă al României, poziţie susţinută şi prin numeroasele diplome şi certificări oferite pentru aportul şi contribuţia sa adusă în sprijinul comunităţii din judeţul Cluj şi din aviaţia civilă din România.

VA URMA