MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 2 IANUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni!
Să mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat și să-L rugăm să ne ierte toate greșelile și păcatele noastre! Doamne miluiește!

ISTORIE PE ZILE 2 Ianuarie

Evenimente

·         366: Triburile germanice ale alemanilor au trecut Rinul înghețat si au invadat provinciile galice, fiind învinși de Valentinian I în Bătălia de la Solicinium. In anul 406, alemanii au traversat din nou fluviul Rin, cucerind și apoi stabilindu-se în ceea ce este astăzi Alsacia și o mare parte din Platoul Elvețian.

·         533: Mercurius devine Papă sub numele de Ioan al II-lea. A fost primul papă care a adoptat un alt  nume decat cel cu care s-a născut.

·         1492: Capitularea garnizoanei arabe a cetatii Granada, asediată din anul 1481, marchează sfârşitul Reconquistei – lupta spaniolilor pentru eliberarea de sub ocupaţia arabă. Muhammad al XI-lea, comandantul ultimei fortăreţe arabe din Spania, s-a predat regelui Ferdinand al II-lea şi reginei Isabella de Castilia.

·         1611: Incepe procesul in care contesa  unguroaica Erszebet  Bathory e acuzata de torturarea salbatica si uciderea a 610 tinere fecioare si practici de magie neagra. Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, (în maghiara  Báthory Erzsébet  (n. 7 august 1560- m.21 august 1614), a fost o nobilă maghiară din renumita familie Báthory. Mama ei a fost contesa Ana Báthory, fiica lui Stefan Bathory de Simleu si sora regelui Poloniei si Lituaniei, Stefan Bathory. Elisabeta a fost promisă încă de la vârsta de 10 ani lui Francisc Nadasdy, devenit comandant al armatei ungare, cu care s-a măritat la 15 ani. În urma plângerilor aduse de preotul István Magyari, regele Matei al II-lea l-a numit pe palatinul György Thurzó să investigheze. Pe baza probelor și a celor 300 de mărturii adunate de funcționării lui Thurzó, Báthory a fost condamnată alături de complicii săi. A fost găsită vinovată de uciderea a 80 de persoane (deși lista să indică un număr de aproximativ 650 de persoane). Ca pedeapsă Báthory a fost inchisă într-un turn unde a mai trăit patru ani. Potrivit  legendei, fetele victimă erau ademenite cu promisiuni false, altele chiar furate, apoi erau puse să muncească în castel, iar prima greșeală, cât de nesemnificativă, era folosită ca motiv pentru începerea pedepsei și torturii. Este considerata  cea mai mare criminala in serie cunoscuta in istorie. Castelul in care a trait se afla in Regatul Ungaria, la Csejthe.

·         1703: A fost editat in urma unui ucaz dat de ţarul Petru I, primul ziar rusesc – “Sankt-Peterburgskie Vedomosti”

·         1788: Statul american Georgia devine al patrulea stat care a ratificat Constitutia Statelor Unite.

·         1839: Fotograful francez Louis Daguerre realizeaza prima fotografie a Lunii. Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

·         1843: Are loc premiera operei "Olandezul zburător" de Richard Wagner, la Dresda

·         1853: Se înfiinţeaza in Bucureşti, Muntenia, “Şcoala de mică chirurgie” de la spitalul Filantropia. Directorul spitalului a fost numit Gheorghe Polizu.

·         1860: La Paris, la întâlnirea Academiei Franceze de Științe este anunțată descoperirea planetei Vulcan – o planetă mică care s-a presupus că a existat între Mercur și Soare prin care matematicianul francez Urbain Le Verrier a încercat să explice particularitatea orbitei lui Mercur. Urbain Jean Joseph Le Verrier a fost un astronom și matematician francez, specializat în mecanică cerească. A descoperit, prin calcule, planeta Neptun, pe baza anomaliilor mișcării planetei Uranus, ipoteză confirmată de astronomul german Johann Galle, care a observat efectiv pentru prima oară planeta Neptun în data de 23 septembrie 1846, de la Observatorul astronomic din Berlin. Urbain Le Verrier este și fondatorul meteorologiei moderne din Franța.

·         1861: Wilhelm I devine rege al Prusiei după moartea fratelui său Friedrich Wilhelm al IV-lea. Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck. Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, fiul cel mare și succesorul regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, a domnit ca rege al Prusiei din 1840 până în 1861.

·         1871: Amadeus I devine rege al Spaniei. Amadeo I a fost singurul rege al Spaniei din Casa de Savoia. A fost al doilea fiu al regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și cunoscut pentru cea mai mare parte a vieții sale ca Duce de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873.

·         1897: La Chişinău, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, este întemeiată o secţie a Societăţii Imperiale Ortodoxe Palestiniene.

·         1905: Generalul japonez Nogi primeste de la generalul rus Stoessel propunerea de predare a trupelor ruse. Ia sfarsit astfel razboiul ruso- japonez.

·         1918: Exploratorul german Reinhard Maack explorează pentru prima dată muntele Königstein care aparține de Masivul Brandberg (Muntele de foc), cel mai înalt masiv muntos din Namibia.

·         1919: Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România. Hotărârea prevedea împărțirea României în 23 de județe și numirea de prefecți pentru fiecare dintre cele 23 de județe, plus încă trei prefecţi pe lîngă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu. Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920. La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei. În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte. Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

·         1921: Întemeierea Partidului Comunist din Luxemburg

·         1929: SUA și Canada au adoptat un plan de protejare a cascadei Niagara

·         1939: Revista americana Time l-a desemnat pe dictatorul german Adolf Hitler omul-anului. Adolf Hitler om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·         1942: Al doilea război mondial: armata japoneză a ocupat Manila (Filipine)

·         1945: Al Doilea Război Mondial: Orașul Nuremberg din Germania este bombardat puternic de forțele Aliate.

·         1959: U.R.S.S. lanseaza prima sonda spatiala, Lunik-1, care a ajuns la Lună și a orbitat în jurul Soarelui. Este prima sondă care depășește câmpul gravitațional al Pământului.

·         1965: Indonezia iese din componenta ONU (a fost primul astfel de caz din istoria aceste organizatii).

·         1968: Doctorul Christian  Barnard realizeaza in Africa de Sud cel de-al doilea transplant de inima. Pentru ca operatia sa se poata desfasura, pacientul a semnat o hartie in care spunea ca este de acord sa accepte o inima “ne-alba”, donatorul fiind un metis.

·         1990: Ia ființă Asociatia Foștilor Deținuți Politici (AFDP). Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (prescurtat AFDPR) este asociația foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie 1990 și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. AFDPR este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin. Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost Constantin Ticu Dumitrescu. În anul 1998, AFDPR mai avea 700 de membri. Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați.

·         1991: Ministrul Culturii, Andrei Pleşu, şi-a anunţat demisia in urma interdictiei date de Guvern vizitei Regelui Mihai in Romania. El a considerat că în comunicatul Guvernului emis cu acest prilej, se invocă nepermis legi adoptate de un guvern comunist. Andrei Pleşu, ministrul Culturii, a declarat într-un interviu acordat postului public de televiziune că şi-a înaintat demisia către primul ministru si ca gestul său fusese provocat de refuzul autorităţilor de a-i acorda viză de intrare fostului rege Mihai şi familiei sale, care şi-au manifestat intenţia de a face Crăciunul în ţară. Din punct de vedere legal, ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, s-a „acoperit” cu decretul emis de guvernul Groza în 1948, prin care lui Mihai I i se retrăsese cetăţenia română. Însă Bogdan Baltazar, membru al Executivului, a întins discursul antimonarhist la maxim, făcând o declaraţie publică în care relua unele teze ale regimului comunist privind „parazitismul” Coroanei asupra României, în perioada regalităţii. Escaladarea tensiunilor pe tema interdicţiei pe a intra în ţară pentru regele Mihai a determinat guvernul să discute, în prima sa şedinţă din 1991, cazul demisiei lui Andrei Pleşu. Primul ministru Petre Roman a făcut apel la stabilitate şi unitate, susţinând că, în timp, se va reglementa statutul fostului suveran. Ministrul Culturii nu a insistat cu demisia, decizând în cele din urmă să contribuie la „stabilitatea guvernului” clamată de Roman. În conferinţa de presă ce a urmat şedinţei de guvern, Andrei Pleşu a declarat: „În urma unei şedinţe, unice, prin lungimea ei, în orice caz, şi prin intensitatea discuţiilor pe care le-a cuprins, am putut constata, pe de o parte, că guvernul a luat unele măsuri pentru lămurirea cetăţeniei române a lui Mihai de Hohenzollern, urmând, ca urmare a dobândirii acestei cetăţenii, ca el să nu mai aibă nevoie de viză de intrare în ţară. Am constatat, de asemenea, cu satisfacţie, să s-a decis ca, de aici încolo, activitatea guvernamentală să fie mai solidară şi mai atentă la consensul general asupra fiecărei decizii. De asemenea, domnul Baltazar a acceptat – şi o va face probabil şi în comunicatul pe care îl pregăteşte – că aprecierile de ordin istoric pe care le-a făcut în comunicatul domniei-sale privind familia regală nu reprezintă punctul de vedere al plenului executiv. Aceste lucruri întâmplându-se, am avut temei suficient să-mi retrag demisia”.

·         1992: Deschiderea pentru public a arhivelor STASI (poliția secretă est-germană)

·         1995: Franța deschide aeroportul din Orly, la sud de Paris, curselor aeriene din Europa

Nașteri

·         1642: S-a nascut sultanul otoman Mehmed al IV-lea; (d. 06.01.1693). In timpul domniei sale (1648 – 1687) turcii au suferit doua esecuri majore in al doilea asediu al Vienei ( 14 iulie – 12 septembrie 1683) si in a doua bătălie de la Mohács, in care fortele otomane au fost infrante zdrobitor de cele austriece comandate de ducele Carol de Lorena, fapt care a avut ca rezultat distrugerea ambițiilor turcilor de a continua extinderea Imperiului înspre vestul Europei. După bătălie, armata otomană s-a revoltat și timp de un an de zile Imperiul Otoman a fost paralizat, iar trupele impăratului Leopold au fost gata de a captura Belgradul și de a pătrunde adânc în inima Balcanilor. Mehmed al IV-lea a fost rasturnat de pe tron si inlocuit cu fratele sau, Soliman al II-lea. Mehmed al IV-lea a murit la Edirne in 1693.
* 1667: Prințesa Marie-Thérèse a Franței (2 ianuarie 1667 – 1 martie 1672) a fost al patrulea copil și a treia fiică a regelui Ludovic al XIV-lea al Franțeiși a soției lui, Maria Tereza a Austriei. Ca fiică a unui rege francez, a fost Fille de France și a fost cunoscută la curte cu titlul onorific de Madame Royale deoarece a fost fiica cea mare în viață a regelui. Marie-Thérèse de France s-a născut la 2 ianuarie 1667 la castelul Saint-Germain-en-Laye. Părinții ei au botezat-o la Louvre în 1668. Părinții au adorat-o iar mama sa dorea ca ea să devină regină a țării ei natale, Spania.

De asemenea, era cunoscută sub numele de La Petite Madame pentru a o distinge de mătușile ei, soțiile unchiului ei, Monsieur, care erau cunoscute, prima sub titlul Madame (d. 1670) și a doua Madame (d. 1722). Tânăra prințesă a murit la 1 martie 1672 la castelul Saint-Germain-en-Laye.

Prințesa Marie-Thérèse
Madame Royale
Date personale
Născută	2 ianuarie 1667 Castelul Saint-Germain-en-Laye, Franța
Decedată	1 martie 1672 (5 ani, 59 zile) Castelul Saint-Germain-en-Laye, Franța
Înmormântată	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Părinți	Ludovic al XIV-lea al Franței Maria Tereza a Austriei
Frați și surori	Françoise-Marie de Bourbon Louise-Françoise de Bourbon Marie Anne de Bourbon Prințesa Anne Élisabeth a Franței Louise Marie Anne de Bourbon[*] Prințesa Marie Anne a Franței Philippe-Charles al Franței Louis, Conte de Vermandois Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine Louis César, Conte de Vexin Louis François, Duke of Anjou[*] Louis-Alexandre de Bourbon, conte de Toulouse Ludovic, Delfin al Franței
Cetățenie	Franța
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon

·         1713: Marie Dumesnil, actriță franceză (d. 1803)

·         1719: Jacques-Alexandre Laffon de Ladebat, constructor de nave și negustor francez (d. 1797)

·         1727: James Wolfe, general britanic (d. 1759)

·         1752 - S–a născut scriitorul Philip Freneau, cunoscut ca "poet al Revoluţiei Americane"

·         1777: Christian Daniel Rauch, sculptor german (d. 1857)
* 1784: Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (germană Ernst Anton Karl Ludwig Herzog von Sachsen-Coburg und Gotha) (n. 2 ianuarie 1784 - d. 29 ianuarie 1844) a fost duce de Saxa-Coburg-Saalfeld iar din anul 1826, primul suveran al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. A fost fiul cel mare al lui Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele său mai mic Leopold Georg Christian Frederick a fost ales primul rege al Belgiei iar sora sa mai mică, María Luisa Victoria a devenit Ducesă de Kent și mama viitoarei regine Victoria. La 10 mai 1803 a fost proclamat în grabă adult din cauza agravării bolii tatălui său și a fost obligat să ia parte la guvernarea ducatului. Când tatăl său a murit în 1806, el i-a succedat la tronul ducatului de Saxa-Coburg-Saalfeld ca Ernest al III-lea, dar nu a putut prelua guvernarea oficială deoarece ducatul era ocupat de trupele lui Napoleon și era sub administrație franceză.

Numai după pacea de la Tilsit (1807) ducatul de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a reunit. Acest lucru s-a întâmplat prin presiunea Rusiei, deoarece sora lui, Juliane, era căsătorită cu fratele țarului rus.

Ernest a fost general prusac și a participat la luptele împotriva lui Napoleon. A luptat în bătăliile de la Auerstedt (1806), Lützen și Leipzig (1813). După înfrângerea lui Napoleon în Bătălia de la Waterloo, Congresul de la Viena din 9 iunie 1815 i-a acordat o suprafață de 21,4 km2 cu 25.000 de locuitori în jurul capitalei St. Wendel. În 1819 țara sa a primit numele de Principatul de Lichtenberg. A vândut-o Prusiei în 1834.

Moartea în 1825 a ultimului duce de Saxa-Gotha-Altenburg, unchiul soției sale Louise, a dus la o rearanjare a ducatelor. În acel moment Ernest era în proces de divorț cu Louise și din această cauză celelalte ramuri au obiectat ca el să primească Gotha. La 12 noiembrie 1826 au ajuns la un compromis: Ernest a primit Gotha și a cedat Saalfeld către Saxa-Meiningen. Astfel a el a devenit Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. La 3 iulie 1817, la Gotha, Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Împreună au avut doi copii:

• Ernest al II-lea August Herzog Duce de Saxa-Coburg și Gotha
• Franz August Carl Albrecht Emanuel, mai cunoscut sub numele de Albert, Prinț Consort, soțul reginei Victoria a Regatului Unit.

Căsănicia a fost nefericită din cauza infidelităților lui Ernest iar cuplul s-a despărțit în 1824. Louise a fost obligată să-și părăsească cei doi copii și a murit la vârsta de 30 de ani.

La 23 decembrie 1832, la Coburg, Ernest s-a recăsătorit cu nepoata sa, Ducesa Maria de Württemberg, fiica surorii sale, Antoinette. Nu au avut copii. Prin căsătorie, Maria care era verișoara primară a lui Albert i-a devenit și mama vitregă.

Ernest a avut și trei copii nelegitimi:
—Cu Sophie Fermepin de Marteaux:

1. Berta Ernestine von Schauenstein (n. 26 ianuarie 1817 - d. 15 august 1896), s-a căsătorit cu vărul ei primar Eduard Edgar Schmidt-Löwe von Löwenfels, fiul nelegitim al surorii tatălui ei, Juliane.

—Cu Margaretha Braun:

1. Ernst Albert Bruno von Bruneck (d. 1838).
2. Robert Ferdinand von Bruneck (d. 1856), numit în 1856 Freiherr von Bruneck.

Ernest I/III
Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Ernst I de Saxa-Coburg-Gotha, pictură de John Lucas, 1838.
Date personale
Nume la naștere	Ernst Anton Karl Ludwig
Născut	2 ianuarie 1784 Coburg
Decedat	29 ianuarie 1844 (60 de ani) Gotha
Înmormântat	Cemeteries in Coburg[*]
Părinți	Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf
Frați și surori	Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld Prințesa Antoinette de Saxa-Coburg-Saalfeld Prințesa Sofia de Saxa-Coburg-Saalfeld Prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha Leopold I al Belgiei
Căsătorit cu	Louise de Saxa-Gotha-Altenburg Marie de Württemberg
Copii	Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha Albert, Prinț Consort
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Ocupație	ofițer
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld
Domnie	1806–1826
Predecesor	Francisc
Succesor	A devenit Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Domnie	1826 – 1844
Predecesor	Fusese Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld
Succesor	Ernest II

·         1816: S-a nascut  medicul român Anastasie Fătu. A deschis prima sectie de pediatrie în Principatul Moldova si a infiintat prima gradina botanica din Romania, la Iasi ; (d.03.03.1886). Anastasie Fătu a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Române. În perioada 1833 – 1834, a studiat matematicile ca bursier la Viena, unde a luat doctoratul. Reîntors în țară, a fost numit profesor de matematică la Academia Mihăileană.

* 1818: Anton Freiherr von Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia – d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829–1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena.^[2]

În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la Budimír (en) a fost rănit și luat prizonier. În 1849și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar.^[3] Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Coloneldin 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a.^[3] În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut).^[2]

Bătălia de la Custozza, 1866

În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După Bătălia de la Custozza (1866) (de/en) a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat.^[2]

În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile.^[4] În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele.^[2]

Din 1876 a fost la comanda Regimentului 29 infanterie. Din 1878 a fost Feldzeugmeister onorific în retragere și s-a dedicat unor sarcini științifice și economice. Din 1880 a fost membru al Clubului de Științe din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie de la Veneția, președinte al secțiunii de matematică. Din 1886 a fost președintele consiliului de administrație din Viena al Căilor Ferate de Stat din Austro-Ungaria (StEG).^[2]

În 1890 a stârnit mult interes procesul intentat de el ziarului Das Vaterland (română Patria), care-l acuzase de corupție, proces câștigat de el.

·         1822 - S–a născut Rudolf Clausius, matematician şi fizician care a formulat a doua lege a termodinamicii. Rudolf Julius Emanuel Clausius a fost un fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii. Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar in 1870 teorema virialului.

·         1836: Mendele Moykher Sforim, scriitor rus (d. 1917)

·         1837 - S-a născut Mili Balakiriev, compozitor, pianist şi dirijor („În Boemia”, „Un vis”, „Cântecul lui Celine”) (m. 29 mai 1910)

·         1859: Anna Sacher, hotelier, Sacher cake (d. 1930)

·         1866 - S–a născut Gilbert Murray, filolog şi umanist (m.20 mai 1957)

·         1870: S-a nascut Ernst Barlach, sculptor, grafician și poet german (d. 1938). Ernst Barlach a fost un artist expresionist german, activ ca sculptor, desenator și scriitor. A fost un susținător al războiului, în anii dinaintea Primului Război Mondial, pentru a deveni un adversar al său după ce a participat la lupte. Sculpturile sale în contra războiului i-au adus faima cea mai mare. În anii regimului nazist, a devenit persona non grata, operele sale fiind desemnate drept „artă degenerată”.

·         1877: S-a nascut Slava Raskaj, pictor croat (d. 1906)

·         1882: Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român (d. 1939)

* 1884: Vasile Bârcă (n. 2 ianuarie 1884, satul Ignăței, județul Orhei - d. 14 mai1949, București) a fost un om politic român, membru al Sfatului Țării, primar al Chișinăului și ministru în timpul României Mari. A urmat studii de drept la Universitatea din Petersburg (1906), obținând doctoratul în drept. A profesat ca avocat. A fost ales în Sfatul Țării din partea Congresului județean Soroca (5 martie 1918). A prezidat congresul memorabil la care s-a votat preliminar moțiunea de realipire a județului Soroca la România. Mandat validat pe termenul 18 martie 1918 până la 18 februarie 1919. Ca deputat în Sfatul Țării, a militat pentru soluționarea pozitivă a tuturor chestiunilor puse în discuție privind cauza sfântă a Basarabiei - unirea cu Patria-Mamă.

·         1886: Florence Lawrence, actriță canadiană (d. 1938)

·         1888: Arhiducesa Renata de Austria (2 ianuarie 1888 – 9 decembrie 1935) a fost fiica cea mare a Arhiducelui Karl Stephen de Austria și verișoara primară a regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Membră a ramurei Teschen a Casei de Habsburg-Lorena și Arhiducesă de Austria, Prințesă de Boemia, Ungaria și Toscana prin naștere, ea a renunțat la titlurile ei în 1909 după căsătoria cu prințul Jerome Radziwill. Ambii ei părinți erau rude apropiate ale împăratului Franz Joseph. Tatăl Renatei a fost nepot al arhiducelui Karl de Austria care a condus armata austriacă împotriva lui Napoleon Bonaparte. Tatăl ei era fratele reginei Maria Cristina a Spaniei. Mama Renatei a fost nepoata lui Leopold al II-lea, ultimul Mare Duce de Toscana. Tot pe linie maternă era strănepoata regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii.

Arhiducesa Renata a fost educată de profesori particulari; educația ei a avut un accent special pe limbi străine și a învățat germană, italiană, engleză și franceză iar din din 1895 și poloneză.

Tatăl ei a urmat o carieră în marina austriacă și Renata a petrecut anii de formare în primul rând în Istria în portul din Adriatică Pula. Tatal ei a fost foarte bogat și familia deținea o reședință de iarnă în insula Losinj din Marea Adriatică, un palat la Viena și în 1895 tatăl ei a moștenit de la Arhiducele Albert vaste proprietăți în Galiția. Din 1907 reședința familiei a fost în principal castelul Zywiec în Galiția de vest. Arhiducele Karl Stephen și-a centrat ambițiile în crearea unei filiale poloneze a casei de Habsburg. El i-a încurajat pe toți copiii lui să devină polonezi și arhiducesa Renata a sfârșit căsătorindu-se cu unul dintre cei mai bogați proprietari de terenuri din Polonia, prințul Jerome Radziwill. Logodna lor a fost anunțată în septembrie 1908. Radziwill era una dintre cele mai distinse familii din Polonia dar din moment ce el nu aparținea unei familii conducătoare Renata a trebuit să renunțe la toate titlurile sale. Ei au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților. Nunta a avut loc la 15 ianuarie 1909, în capela de la castel Zywic.

Cuplul a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. Fiul ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul familiei sale a fost chiar mai strâns legat de Polonia. Arhiducesa Renata a trăit la Castelul Balice din Polonia, unde a murit la 16 mai 1935. Soțul ei i-a supraviețuit timp de zece ani și s-a recăsătorit. Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial prințul Jerome a fost capturat de trupele ruse și dus în spatele Cortinei de Fier. El a murit într-un lagăr de concentrare în mai 1945. Proprietățile Radziwill au fost toate pierdute.

Arhiducesa Renata de Austria
Prințesă Radziwill
Date personale
Nume la naștere	Renata Maria Caroline Raineria Theresia Philomena Desideria Macaria
Născută	2 ianuarie 1888 Pula, Austro–Ungaria
Decedată	16 mai 1935 (47 de ani) Balice, Polonia
Părinți	Arhiducele Karl Stephen de Austria Arhiducesa Maria Theresia, Prințesă de Toscana
Frați și surori	Archduchess Eleonora of Austria[*] Archduchess Mechthildis of Austria[*] Arhiducele Wilhelm de Austria Arhiducele Karl Albrecht de Austria Arhiducele Leo Karl de Austria
Căsătorită cu	Prințul Jerome Radziwil
Copii	Maria Teresa Radziwill Dominic Radziwill Karol Jerome Radziwill Albert Radziwill Eleonore Radziwill Leon Jerome Radziwill
Cetățenie	Republica Veneția
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena Casa de Radziwil Arhiducesa Renata și soțul ei, Prințul Jerome Radziwill, 1909

·        1891: Aron Cotruș (n. 2 ianuarie 1891, Hașag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961, La Mirada, California) a fost un diplomat și scriitor român. A studiat clasele gimnaziale la Blaj, la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov și Facultatea de Litere din Viena, și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist "Românul" (Arad) și "Gazeta Transilvaniei" (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: "Gândirea", "Vremea", "Libertatea" (Orăștie), "Iconar" (Cernăuți), etc.

În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca Sămănatorul.

A lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației "Frăția de cruce" între anii 1940 și 1941.

După prăbușirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania și devine președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare "Carpații", apărută în Madrid.

În anul 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții, pe 1 noiembrie 1961. Rămășitele sale pământești se află în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, sub o simplă placă de piatră.

·         1895: S-a nascut Contele Folke Bernadotte, diplomat și aristocrat suedez (d. 1948). Folke Bernadotte, Conte de Wisborg, în suedeză: Greve af Wisborg a fost un diplomat și aristocrat suedez. El s-a remarcat prin negocierea eliberării a aproximativ 31.000 de prizonieri de război din lagărele de concentrare germane, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv 423 de evrei danezi de la lagărul Theresienstadt, pe 14 aprilie 1945. El a fost contactat de Heinrich Himmler, în 1945, cu o ofertă de pace separată, care a fost ulterior respinsă de aliați. Bernadotte a fost desemnat în mod unanim de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ca mediator în conflictul arabo-israelian din 1947-1948. El a fost asasinat în 1948 la Ierusalim de către grupul militant sionist Lehi, în cursul desfășurării misiunii de mediere.

Contele Folke Bernadotte
Contele Folke Bernadotte, circa 1945
Date personale
Născut	2 ianuarie 1895 Stockholm, Suedia
Decedat	17 septembrie 1948 (53 de ani) Ierusalim, Israel
Înmormântat	Northern Cemetery[*][1]
Cauza decesului	omor
Părinți	Prințul Oscar, Duce de Gotland[2] Ebba Bernadotte[*][2]
Frați și surori	Carl Oscar Bernadotte[*] Elsa Cedergren[*] Maria Bernadotte[*] Sophia Bernadotte[*]
Căsătorit cu	Estelle Bernadotte[*] (1928–1948)
Copii	Q63889820[*] Gustaf Eduard Bernadotte, Count Bernadotte[*][3] Folke Bernadotte, Count Bernadotte[*][3] Frederik Oskar Bernadotte, Count Bernadotte[*][3] Bertil Oskar Bernadotte, Count Bernadotte af Wisborg[*][3]
Cetățenie	Suedia
Religie	luteranism
Ocupație	Ofițer, diplomat și vicepreședinte al Crucii Roșii Suedeze
Activitate
Organizație	Organizația Națiunilor Unite
Cunoscut pentru	Convoaiele „Autobuzele Albe”, mediator în Palestina
Premii	Commander First Class of the Order of the White Rose of Finland[*] Ordinul Steaua Polară în grad de comandor clasa I[*] Officer of the Order of the Crown[*] Ordinul Leopold al II-lea în grad de Mare Cruce[*] Commander 1st Class of the Order of the Dannebrog[*] Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Mare Ofițer[*] Commander of the Order of Orange-Nassau[*] Estonian Red Cross Order First Class[*] Cross of the Military Merit - White Decoration[*]

·         1896: Dziga Vertov, cineast rus (d. 1954)

·         1896 - S-a născut pictorul Sabin Popp (m. 1 ianuarie 1928)

* 1900: Leslie Peltier a fost un astronom amator american descoperitor al mai multor comete și observator de variabile. A scris o autobiografie pe care a numito Starlight Nights, în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absența completă a poluarii luminoase. Se pare ca a fost primul care a folosit o montură particularizată alt-azimutală a telescoapelor newtoniene folosite în astronomie - axa de elevație trece prin centrul ocularului pentru a nu fi nevoit să îți deplasezi capul pe verticală, de asemenea și mișcarea în azimut se face fără a fi nevoie de mișcarea capului, instrumentul aflându-se pe o platformă rotativă. A murit în jurul anului 1980.

·         1903 - S-a născut Emanoil Arghiriade, matematician strălucit, membru al Academiei Române (lucrări ştiinţifice: „Sur les surfaces de Cech”, „Sur le contact d´une surface et d´une quadrique”) (m.20.06.1969). S-a născut la București, unde și-a făcut și studiile superioare.

În 1926 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași.^[1]

În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara.^[1]

În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică.^[1]

În perioada 1948-1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara.^[1]

·         1904: Sally Rand, dansatoare americană (d. 1979)

·         1905: Michael Tippett, compozitor britanic (d. 1998)

·         1907 - S-a născut pictorul Ion Popescu-Negreni, maestrul “culorilor potrivite”. (m. 29 octombrie 2001)

·         1909: Riccardo Cassin, alpinist italian (d. 2009)
* 1910: Mircea Streinul (n. 2 ianuarie 1910 – d. 17 aprilie 1945) a fost un om de litere, antologator, editor de reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina.

·         1912 - S-a născut Renato Guttuso, pictor italian, fondator al grupării Fronte delle Arti („Răstignirea”, „Norul roşu”, „Culcuşul vrăjitoarelor”) (m.18.01.1987).

·         1913: Anna Lee, actriță engleză (d. 2004)

·         1913: S-a nascut medicul Ioan Jak Rene Juvara, creator al unei prestigioase şcoli de chirurgie, autorul unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, membru de onoare al Academiei Române; (d.18.02.1996). Despre familia Juvara se stie că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, doi frați Juvara, aromâni din Grecia, fiind conducători ai revoluției macedonene contra dominației turcești, s-au refugiat dupa infrangerea revoltei, în Tarile Române. A existat o ramură în Moldova care se iscălea Juvara, alta în Muntenia, care se iscălea Djuvara.

·         1917: Vera Zorina, dansatoare și actriță germană (d. 2003)

·         1920: Isaac Asimov (în rusă Исаак Азимов; pronunție în original în englezăconform AFI, /ˈaɪzək ˈæzɪmˌɔf/; n. 2 ianuarie 1920,^[4][3] Petrovici[*], Rusia bolșevică^[3][5][6][7] – d. 6 aprilie 1992,^{[8][9][10][11][12]} Brooklyn, New York, SUA^[13]) a fost un scriitor american, evreu născut în Rusia,biochimist, autor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al genului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale.

Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept „combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa.

·         1920: Francisc Păcurariu, poet, prozator și eseist român

* 1920: Nobuyuki Kato (n. 2 ianuarie 1920) este un fost fotbalist japonez.

·         1924: Victor Mercea, fizician român (d. 1987)

* 1924: Masao Kawai (河合 雅雄 Kawai Masao^?) (n. 1924,^[1][2] Prefectura Hyōgo, Japonia) este un biolog, cadru didactic universitar, om de știință și primatolog japonez, autorul conceptului de kyokan,^[3] ca modalitate de studiere a primatelor, concept introdus în cartea sa Viața maimuțelor japoneze (publicată ca Life of Japanese Monkeys). ^[4]
* 1926: Paolo Maffei (2 ianuarie 1926, Arezzo^[1], Italia – 1 martie 2009, Foligno^[2]) a fost un astrofizician și popularizator al științei italian. Este cunoscut prin faptul că a scris mai multe lucrări de istoria astronomiei și de popularizarea acesteia.

A fost director al Observatorului de Astrofizică din Catania și a lucrat la Arcetri, Bologna, Asiago și Hamburg. A studiat cometele, stelele variabile, galaxiile precum și evoluția Universului. A descoperit cel puțin două galaxii: Maffei 1 și Maffei 2 (1968).

·         1928: Tiberiu Olah, compozitor român. Tiberiu Olah, în maghiară Oláh Tibor a fost un compozitor, profesor și muzicolog român de etnie maghiară. În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Și le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la DAAD. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc. A compus muzică de orchestră și de cameră, inspirându-se la început din creația lui Béla Bartók, George Enescu și Igor Stravinski.

·         1930: Julius LaRosa, cântăreț american

·         1933 - S–a născut prozatorul Ion Baiesu, dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice, autorul romanului “Balanţa”, ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie („Preşul”, „Umorul la domiciliul”) (m. 21 septembrie 1992). Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache), a fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu. A scris multe volume de schițe cu subiecte comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie, iar postum a apărut și un Jurnal.

·         1936 - S-a născut Roger Miller, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1938: Ian Brady, ucigaș în serie britanic

·         1938: Hans Herbjørnsrud, autor norvegian

·         1939: Jim Bakker, teleevanghelist american

·         1939: Konstanze Vernon, dansator

·         1942: Hugh Shelton, președinte american al Adunării Șefilor de Personal

·         1942 - S-a născut Chick Chrchill, clăpar britanic (Ten Years After).

·         1944: Prințul Norodom Ranariddh, politician cambodgian

·         1945 - S-a născut lingvistul şi criticul literar Ion-Horia Bîrlădeanu ("Antologia fonetică a limbii române", "Noul atlas lingvistic român, pe regiuni").

·         1946 - S-a născut regizorul David Lynch, autorul celebrului serial de televiziune "Twin Peaks".

·         1947: Jack Hanna, zoolog american

·         1948 - S-a născut Kerry Minnear, clăpar britanic (Gentle Giant).

·         1949: Christopher Durang, dramaturg american

·         1950: Débora Duarte, actriță braziliancă

·         1950: Ion „Liță” Dumitru (n. 2 ianuarie 1950) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.^[2][3] Ultima dată a fost antrenorul principal al echipei Steaua II.^[4] Este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști români fiind declarat Fotbalistul român al anului de două ori în 1973 și 1975.^[5]

* 1951: Waldir Peres de Arruda (n. 2 ianuarie 1951, Garça, Brazilia – d. 23 iulie2017,^[1] Mogi das Cruzes, Brazilia), cunoscut ca Waldir Peres, a fost un fotbalist brazilian. Acesta a jucat și la naționala Braziliei. Fiul său Diogo Pireseste tot fotbalist.

·         1953: Nicolae Stan, prozator, editor și profesor român

* 1954: Miron Gagauz (în rusă Мирон Гагауз; n. 2 ianuarie 1954, satul Tabacu, raionul Bolgrad, Regiunea Odesa) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor în cabinetul Tarlev (2), în perioada 2005-2007.
* 1954: Toma Popescu (n. 2 ianuarie 1954, Timișoara, România – d. 21 august 2014^[1]) a fost un tenor român și un profesor renumit în Europa. Fost solist al Operei din Timișoara, a înființat și condus la Viena Studio Internationale di Bel Canto "Toma Popescu", care din 1990 a acordat câtorva cantăreți români burse de studii. Nume celebre ale scenelor internaționale, au studiat în cadrul acestui studio și au reușit să cucerească publicul din întreaga lume.

·         1954: Henry Bonilla, politician american

·         1954: Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)
* 1954: Milovan Rajevac (sârbă Милован Рајевац) (n. 2 ianuarie 1954 în Čajetina^[1]) este un fost fotbalist sârb, antrenor al echipei naționale de fotbal a Ghanei din august 2008.^[2][3] Ca jucător, a evoluat pentru Borac Čačak, Steaua Roșie Belgrad, FK Vojvodina și Sloboda Užice.

·         1955: Tex Brashear, actor vocal american
* 1956: Adrian Romcescu (n. 2 ianuarie 1956, București) este un cântăreț român de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzica "George Enescu" din București. A absolvit Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București. Când avea 17 ani, în 1973, a participat pentru prima dată la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia. La mijlocul anilor 1980 s-a stabilit în Danemarca. În anul 2013 s-a întors în România.

·         1957 - S-a născut Joanna Pacula, actriţă poloneză.
* 1957: Giuseppe "Beppe" Gabbiani (n. 2 ianuarie 1957, Piacenza) este un fost pilot italian de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial în 1978și 1981.

·         1961: Gabrielle Carteris, actriță americană

·         1961: Todd Haynes, creator american de film

·         1963: David Cone, jucător de base-ball

·         1964: Pernell Whitaker, pugilist american

·         1967: Tia Carrere, actriță americană
* 1967: Basile Boli (n. 2 ianuarie 1967) este un fost fotbalist francez.

·         1968: S-a nascut actorul american Cuba Gooding Jr. Cuba Gooding, Jr., actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 1996

·         1968: Anky van Grunsven, campion olandez de dresaj
* 1968: Oleg Vladimirovici Deripaska (în rusă Оле́г Влади́мирович Дерипа́ска; n. 2 ianuarie 1968)^[2] este un om de afaceri rus, miliardar, președinte al consiliului de supervizori al companiei „Bazovîi element” (Базовый элемент, Elementul de bază), președinte al En+ Group și al companiei RUSAL, cea mai mare companie din lume din industria aluminiului.^[3] Deripaska este printre cei mai bogați 20 oameni din Rusia.^[1]
* 1968: Dumitru-Dian Popescu (n. 2 ianuarie 1968) este un politician român, membru PNL, senator în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea USL Gorj. A fost ales în această funcție la data de 19 decembrie 2012 în colegiul 1, circumscripția 20. Dian Popescu este președinte al Partidul Național Liberal Gorj, fiind ales în această funcție pe 4 septembrie 2010.

·         1969: Tommy Morrison, pugilist american

* 1969: Christy Nicole Turlington Burns^[1] (n. 2 ianurie 1969, Walnut Creek, California, SUA)^[2] este un fotomodel american cunoscut pentru colaborarea cu Calvin Klein în perioada 1987-2014.^[3]

Prima apariție publică a unei femei ce purta piercing în buric este atribuită lui Christy Turlington. Aceasta a urcat pe podium, în cadrul unui festival de modă din Londra din anul 1993, expunându-și buricul în care avea un cercel, fiind astfel considerată cea care a introdus piercingul în buric în cultura de masă

* 1969: Glengoffe Donovan Johnson (n. 2 ianuarie 1969 în Clarendon, Jamaica) este un boxer profesionist. Este poreclit Gentleman și The Road Warrior, Johnson a fost campion IBF & The Ring la semigrea. El este cunoscut pentru victoria controversată prin KO în fața lui Roy Jones Jr..

·         1970: S-a nascut Sanda Ladoşi, cântăreaţă romanca de muzica  usoara.

·         1971: Lisa Harrison, jucătoare americană de baschet

·         1972: Taye Diggs, actor american

·         1972: Alexandru Mazăre (n. 2 ianuarie 1972, București) este un politician român, membru al Parlamentului României. Este fratele lui Radu Mazăre,fost  primarul municipiului Constanța.

În perioada 1996-2004 a fost directorul general al Soti Cable Neptun SRL.^[1] La alegerile locale din iunie 2004 a fost ales consilier municipal în Constanța, însă a renunțat la mandat în noiembrie 2004, fiind ales deputat de Constanța pe listele Partidului Social Democrat. În 2008 obține un mandat de senator, iar în 2012 candidează pentru un nou mandat.^[2]

El este urmărit penal de DNA din aprilie 2014 în dosarul fratelui său, fostul primar Radu Mazăre, pentru complicitate la luare de mită și fals în declarații. Senatorul este acuzat că a tăinuit existența unui cont personal din Israel, în care fuseseră virați 80.000 euro un cadou pentru primar, ca firma lui Elan Schwartzenberg să câștige licitația organizată de RAEDPP Constanța pentru construirea de locuințe modulare în cadrul Campusului social Henri Coandă. Alexandru Mazăre a anunțat că se retrage din partid, dar oficial figurează încă în scriptele PSD.

* 1974: Marius Ovidiu Isăilă (n. 2 ianuarie 1974) este un politician român, fost senator în Parlamentul României în legislatura 2012-2016 din partea PSD Dâmbovița. Senatorul PRU Marius Isăilă (fost PSD și UNPR) a fost condamnat definitiv la cinci ani și patru luni închisoare în dosarul în care este acuzat de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în 2016^[1]
* 1975: Ionel Daniel Butunoi (n. 2 ianuarie 1975) este un senator român, ales în legislatura 2012-2016 și în legislatura 2016-2020 pe listele PSD. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 2012-2016, Ionel Daniel Butunoi a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Polonă și Malaezia. Ionel Daniel Butunoi a inițiat 80 de propuneri legislative din care 19 au fost promulgate legi. Ionel Daniel Butunoi a fost membru în următoarele comisii:

• Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din feb. 2015)
• Comisia pentru transporturi și energie - Președinte (din sep. 2015)
• Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții (iun. 2013 - sep. 2014)
• Comisia pentru egalitatea de șanse (până în mar. 2014)

În 2012-2016, Ionel Daniel Butunoi este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Finlanda, Regatul Danemarcei și Republica Algeriană Democratică și Populară. Ionel Daniel Butunoi a inițiat 48 de propuneri legislative din care 7 au fost promulgate legi

·         1975: Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)
* 1975: Olexandr Volodimirovici Șovkovski (ucraineană Олександр Володимирович Шовковський) (n. 2 ianuarie 1975) este un portar de fotbal. Aproape întreaga carieră și-a petrecut-o la echipa Dinamo Kiev. Este selecționat în Echipa națională de fotbal a Ucrainei unde este al treilea jucător ca numar de selecții din istoria Ucrainei, cu 86 de meciuri în perioada 1994 - decembrie 2010.

·         1976: Paz Vega, actriță spaniolă
* 1976: Laura Alonso Padin (n. 2 ianuarie 1976) este o soprană, cântăreață de operă spaniolă.
* 1977: Dumitru Popescu (n. 2 ianuarie 1977, Râmnicu Vâlcea^[1]) este un proiectant român de rachete spațiale și președinte al Asociației Române pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA).^[2][3][4]

În 1997 Dumitru Popescu a fost admis la Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Inginerie Aerospațială și la Facultatea de Teologie din cadrul ULBS; În 2001, a absolvit Facultatea de Teologie, iar studiile Facultății de Inginerie Aerospațială le-a întrerupt în anul III, pentru a se dedica proiectelor ARCA. În anul 1998, împreună cu un grup de studenți, a înființat ARCA, și, la scurt timp au construit rachetele Demonstrator 2^[5][6] și 2B, apoi și Orizont și Stabilo.^[3]

Popescu a reprezentat ARCA la evenimente majore ale X Prize Foundation(XPF), particâpând la competiții ca X Prize Teams Meeting (2004), X Prize Gala (2004) și X Prize Cup (2005, 2006).^[1] În 2004 Dumitru a fost director de proiect și de lansare pentru racheta Demonstrator 2B, care a fost lansată cu succes de pe Poligonul Forțelor Aeriene de la Capu Midia. Demonstrator 2B a devenit prima rachetă din lume cu motor monopropelant reutilizabil din materiale compozite.^[7]

În anul 2006, Dumitru Popescu a fost director de proiect pentru vehiculul suborbital pilotat Stabilo. El a coordonat zborurile Misiunilor 1 și 2, precum și testele la sol. Complexele lansate în cadrul Misiunilor 1 și 2 au ajuns pentru prima dată în stratosferă.

În 2007, a reprezentat ARCA în competiția Google Lunar X Prize, la San Francisco, SUA. În prezent, coordonează programul Haas-ELE, dar și departamentul de propulsie al ARCA.^[1]

Dumitru Popescu a jucat în trei filme de cinema: „Space Tourists” de Christian Frei,^[8] documentarul românesc „Spirit” de Cătălin Leescu^[9][10] și filmul „Helen - Cât de departe ai merge”, produs de ARCA,^[11] care urma să fie lansat pe 8 august 2012

* 1978: David Mujiri (în georgiană დავით მუჯირი; n. 2 ianuarie 1978, în Tbilisi) este un fost fotbalist internațional georgian. Între 1998 și 2008 a jucat 25 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a Georgiei, marcând un gol

·         1980: Florin Daniel Bratu (n. 2 ianuarie 1980, București) este un fost jucător român de fotbal, în prezent antrenor.

* 1981: Juan Ferrando (n. 2 ianuarie 1981 în Barcelona^[1]) este un antrenor de fotbal spaniol, care în prezent activează la clubul grec Ergotelis.

·         1981: Danielle Souza, model brazilian
* 1981: Maximiliano Rubén "Maxi" Rodríguez (n. 2 ianuarie 1981) este un fotbalist argentinian care evoluează la clubul Newell's Old Boys în Primera División de Argentina.
* 1982: Laura Cosoi (n. 2 ianuarie 1982, Iași) este o actriță română, vedetă PRO TV. A jucat în filme: 

• La bloc (2002) - Adina
• Fete cu lipici (2005) - Adina
• Cu un pas înainte (2007) - Mara
• Un film simplu (2008) - Mia Trailer
• Aniela (2009) - Tantzi
• Moștenirea (2010)
• Nașa (2011) - soția lui Manase Trailer
• Becoming (2013)
• Cel Ales (2014) Trailer

·         1983: Catherine Ann "Kate" Bosworth^[1], cunoscută ca Kate Bosworth (n. 2 ianuarie1983 la Los Angeles) este o actriță americană de film și televiziune.

Bosworth a jucat în seriile de televiziune Young Americans, interpretând rolul personajului "Bella Banks". A devenit cunoscută datorită rolului titular din filmul din 2002 Blue Crush. În anul următor, Bosworth a jucat rolul prietenei unui actor de filme pornografice, care a fost interpretat de John Holmes, în filmul Wonderland opus lui Val Kilmer. In 2004, she portrayed Sandra Dee in Kevin Spacey's Beyond the Sea. Bosworth since appeared in several notable films, including Superman Returns (2006), where she played Lois Lane, and 2008's blackjack drama film 21. In 2008, she became both Calvin Klein Jeans newest model and spokeswoman for Coach newest luxury bags.

* 1983: Jefferson de Oliveira Galvão, cunoscut ca Jefferson (n. 2 ianuarie 1983) este un fotbalist brazilian care joacă pentru Botafogo FR și Echipa națională de fotbal a Braziliei.

* 1985: Alexandru-Ioan Andrei (n. 2 ianuarie 1985) este un deputat român, ales în 2016.
* 1987: Pedro Celestino Silva Soares, cunoscut ca Pedro Celestino sau doar ca Celestino (n. 2 ianuarie 1987, Tarrafal, Capul Verde) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj.
* 1987: Shelley Catherine Hennig (n. 2 ianuarie 1987) este o actriță americană, câștigatoarea concursului de frumusete Miss Teen USA 2004. Ea a jucat-o pe Stephanie Johnson în Days of Our Lives și pe programul CWîn serialul The Secret Circle în rolul lui Diana Meade.^[2] În prezent joacă rolul Maliei Tate în Teen Wolf.
* 1987: Loïc Rémy (n. 2 ianuarie 1987) este un fotbalist internațional francez care în prezent evoluează la clubul englez din Premier League, Chelsea și la naționala de fotbal a Franței. Rémy este de profil atacant, însă adesea i se acordă în teren funcția de mijlocaș ofensiv sau al doilea vârf.
* 1988: Vadim Vladimirovici Anohin (rusă Вадим Владимирович Анохин, n. 2 ianuarie 1988, Kaluga) este un scrimer rus specializat pe spadă, membru lotului national a Rusiei.

A fost laureat cu aur pe echipe la Campionatul European de Scrimă pentru tineret din 2014 de la Tbilisi. La seniori, a câștigat Grand Prix-ul de la Doha din 2015.

* 1988: Julian Baumgartlinger (n. 2 ianuarie 1988, Salzburg, Austria) este un fotbalist austriac, care în prezent joacă la Bayer Leverkusen în Bundesligape postul de mijlocaș.^[1]

* 1988: Jonathan Grant Jonny Evans (n. 2 ianuarie 1988, Belfast, Irlanda de Nord ) este un fotbalist aflat sub contract cu West Bromwich Albion, în Premier League.

* 1989: Valentin Crețu (n. 2 ianuarie 1989) și-a început cariera de fotbalist la Gloria Buzău sub comanda antrenorului Constantin Mircea.

Crețu a mai fost pregatit o scurtă perioadă de Cezar Georgian Ionescu, profesor de sport la Liceul cu Program Sportiv "Iolanda Balas Soter", însă cea mai mare realizare în timpul junioratului a fost câștigarea turneului internațional din Belgia (Oudenaarde, 2007) pe vremea când era component al grupei 1989-1990 la Gloria Buzău,sub comanda lui Nicolae Anton. Crețu a jucat în Liga I pentru Gloria Buzău, apoi a fost transferat la Concordia Chiajna, iar acum, în sezonul 2011-2012 este împrumutat la Rapid București.

* 1991: Aaron Arthur Cook (n. 2 ianuarie 1991, Dorchester, Dorset)^[1] este un luptător de taekwondo englez, naturalizat de Republica Moldova, care în multiple rânduri a fost clasat pe poziția nr. 1 mondial la categoria 80 kg. El este triplu campion european la categoria 80 kg (2010, 2012 și 2014) și a fost campion mondial la juniori, la categoria 78 kg în 2008.

Aaron Cook a reprezentat Marea Britanie la Jocurile Olimpice de vară din 2008 din Beijing, unde a ajuns până în semifinale. În urma unui conflict cu Comitetul Olimpic al Marii Britanii, el a fost lăsat în afara echipei britanice pentru Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra, în pofida faptului că la acel moment era clasat pe poziția 1 în lume, la categoria 80 kg. După aceasta, Cook s-a mutat în Insula Man, reprezentând această țară pe plan internațional din februarie 2013.^[2][3]

În aprilie 2015, Cook a ajuns la un acord cu Federația Moldovenească de Taekwondo de a reprezenta Republica Moldova în competițiile internaționale și în special în parcursul către Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, Brazilia.^[4] La scurt timp el a primit și permisiunea Comitetului Olimpic Britanic de a reprezenta o altă țară,^[5]iar, peste o lună, în mai 2015, a adus prima medalie pentru Moldova – bronz la Campionatul Mondial de Taekwondo.^[6] Astfel, Aaron Cook a devenit primul moldovean care a câștigat o medalie la un Campionat Mondial de taekwondo.^[7]

Pe 15 august 2015 Aaron Cook a câștigat medalia de argint la Grand Prix Moscova G4 2015. În finală el a pierdut la puncte în fața ivorianului Cheick Sallah Cisse, scor 4-11.^[8][9]

La începutului lui decembrie 2015 Aaron Cook s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, după ce a obținut argintul la WTF World Grand Prix Final din Mexic.^[10] Peste puțin timp el a câștigat premiul pentru cea mai frumoasă lovitură din taekwondo din 2015 la Gala Laureaților Federației Internaționale de Taekwon-do, versiunea WTF.^[11]Iar la mijlocul lunii decembrie 2015 Aaron Cook a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului 2015 în Republica Moldova de către Asociația Presei Sportive din Moldova.^[12]

* 2000: Gavrilă Cătălina-Maria, actriță română

Decese

·         17: Publius Ovidius Naso (Ovidiu), poet latin. Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – mort in anul 17 sau 18 d. Hr., la  Tomis, azi Constanța), a  fost  unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr.,  în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost„carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. La moartea sa  a fost inmormantat la Tomis, iar pentru  piatra sa funerară, Ovidiu a compus  următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76): „Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent”. În traducerea liberă a lui Theodor Naum: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

·         1512: Svante, Regent de Suedia (n. 1460)

·         1514: William Smyth, episcop și om politic englez

·         1529: Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Româneşti (1522–1529) a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad. Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526) A dus o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu pretendentii la tron sprijiniti de Poarta otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovesti, Radu s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Spre sfarsitul anului 1528, o grupare de boieri, in frunte cu Neagoe vornicul si Dragan postelnicul, se ridica impotriva domnului.  Surprins neavand la indemana oastea spre a li se opune, Radu este nevoit sa fuga in graba spre partea de apus a tarii, unde stia ca va gasi ajutorul Craiovestilor, dar boierii il ajung pe drum, la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici macar lacasul dumnezeiesc in care Radul de la Afumati se refugiase, il ucid in biserica de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529, aceeasi zi in care este ucis si fiul sau Vlad. Trupul lui Radu a fost dus la manastirea din Curtea de Arges, desupra mormantului sau fiind asezata o lespede frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este infatisat calare, cu buzduganul in mana si cu mantia fluturand. “Sa va fie stiute razboaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi razboi cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, langa Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih”. Aceasta este inscriptia sfredelita pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumati, domnitorul roman care a purtat douazeci de razboaie in numai trei ani de domnie din cei aproape opt la carma Tarii Românesti. Cu siguranta ca soarta Tarii Românesti ar fi putut fi una mult mai sumbra, daca Radu, cel din Afumati, nu s-ar fi incrancenat sa nu-si lase patria in mâini vrajmase si straine. Desi scurta si mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul sprijiniti de Poarta Otomana, domnia sa a reprezentat una dintre cele mai glorioase lectii de rezistenta prin lupta impotriva Imperiului Otoman, una dintre marile puteri ale lumii, care transformase la acea data in pasalâcuri Grecia, Bulgaria si Serbia.

·         1557: A murit pictorul italian Jacopo Carrucci, cunoscut și ca Jacopo da Pontormo, reprezentant al Scolii florentine, întemeietorul curentului manierist in pictura; (n. 24 mai 1494).

·         1685: Harbottle Grimston, politician englez (n. 1603)

·         1694: Henry Booth, Primul Iarl de Warrington, polician englez (n. 1651)

·         1726: Domenico Zipoli, compozitor italian (n. 1688)

·         1819: Maria Luisa de Parma, regină a Spaniei (9 decembrie 1751, Parma, Italia - 2 ianuarie 1819, Roma, Italia) a fost soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei. A fost fiica cea mică a Ducelui Filip de Parma și a soției lui Prințesa Louise Élisabeth a Franței, fiica cea mare a regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Maria Luisa s-a născut la Parma, Italia. Părinții ei au fost Ducele și Ducesa de Parma. Cu trei ani înaintea nașterii ei, bourbonii au primit Ducatul de Parma prin Tratatul de la Aix-la-Chapelle; anterior ducatul fusese deținut de Austria. Mama ei, prințesă a Franței, a încercat s-o căsătorească cu Ducele de Bourgogne, moștenitor al tronului Franței. Totuși, tânărul duce a murit în 1761 așa că, în 1762 Maria Luisa s-a logodit cu Prințul de Asturia, care mai târziu a devenit regele Carol al IV-lea al Spaniei.

Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja.

Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al Spaniei anterior Duce de Parma și rege al Neapolelui și Siciliei.

Faimosul artist spaniol Goya i-a pictat câteva portrete. Adesea a fost descrisă de contemporani ca fiind urâtă (deși drăguță în tinerețe), vicioasă, grosieră care l-a dominat pe rege. A avut rivalități bine cunoscute cu Ducesa de Alba, Ducesa de Osuna și cu cumnata sa, Maria Carolina, regină a Neapolelui. Frumusețea ei a fost distrusă de multele sarcini - printre altele și-a pierdut dinții - însă a făcut eforturi să arate bine și să se îmbrace elegant; avea brațe frumoase și adesea îmbrăca rochii fără mâneci pentru a le scoate în evidență.

Maria Luisa și-a dominat soțul și se crede că a avut mulți iubiți însă nu există nici o dovadă că Maria Luisa a avut vreun iubit. Zvonurile spuneau că primul ministru Manuel de Godoy a fost amantul său vreme îndelungată. Maria Luis a fost o regină nepopulară și de asemenea, a avut o reputație proastă în istorie, în special din cauza presupuselor sale aventuri și a sprijinului său politicii pro-franceze care nu s-a dovedit bună pentru Spania. În 1792, la sugestia ei, s-a creat Ordinul reginei Maria Luisa, ordin acordat numai femeilor.

Maria Luisa nu s-a înțeles cu nora ei Prințesa Maria Antonia de Napole și Sicilia, deoarece prințesa a încercat să-i submineze puterea, ghidată de mama ei, Maria Carolina. După mai multe avorturi spontane, Maria Antonia a murit de tuberculoză, o boală de care a suferit mai mulți ani. Potrivit memoriilor ducesei de Abrantes, se zvonea că ea a fost otrăvită de către Maria Luisa, deși nu există de fapt nici o dovadă că Maria Antonia a fost otrăvită.

Din cauza presiunii făcută de Napoleon, soțul ei abdicat de pe tronul Spaniei în 1808 și împreună cu Maria Luisa și Godoy și-a petrecut restul vieții în exil. Când armata lui Napoleon a invadat țara, mai multe pamflete i-au acuzat pe ei pentru asta. Maria Luisa a petrecut câțiva ani în Franța apoi la Roma, Italia. Atât Luisa Maria cât și soțul ei au murit în Italia, la începutul anului 1819. Cei 14 copii ai Mariei Luisa au fost:

• Carlos Clemente (19 septembrie 1771 – 7 martie 1774)
• Carlota Joaquina (25 aprilie 1775 – 7 ianuarie 1830), prin căsătorie a devenit regină a Portugaliei
• Maria Luisa (11 septembrie 1777 – 2 iulie 1782)
• Maria Amalia (9 ianuarie 1779 – 22 iulie 1798), căsătorită în 1795 cu unchiul ei Infantele Antonio Pascual al Spaniei(1755-1817), fără copii
• Carlos Domingo (5 martie 1780 – 11 iunie 1783)
• Maria Luisa (6 iulie 1782 – 13 martie 1824), prin căsătorie a devenit regină a Etruriei
• Carlos Francisco (5 septembrie 1783 – 11 noiembrie 1784)
• Felipe Francisco (5 septembrie 1783 – 18 octombrie 1784)
• Ferdinand al VII-lea al Spaniei (14 octombrie 1784 – 29 septembrie 1833), i-a succedat tatălui său ca rege al Spaniei
• Carlos, Conte de Molina (29 martie 1788 – 10 martie 1855), mai târziu, primul pretendent carlist. Copii: 3 fii.
• Maria Isabella (6 iunie 1789 – 13 septembrie 1848), s-a căsătorit cu regele Francisc I al celor Două Sicilii
• Maria Teresa (16 februarie 1791 – 2 noiembrie 1794)
• Felipe Maria (28 martie 1792 – 1 martie 1794)
• Francisco Antonio de Paula, Duce de Cadiz (10 martie 1794 – 13 august 1865). S-a căsătorit cu nepoata sa, Prințesa Luisa Carlotta de Neapole și Sicilia; a avut 11 copii.

Maria Luisa de Parma
Regină a Spaniei
Portret al reginei Maria Luisa de Vicente López, după un original de Goya (1816).
Date personale
Născută	9 decembrie 1751 Parma, Italia
Decedată	2 ianuarie 1819 (67 de ani) Palatul Barberini, Roma, Italia
Înmormântată	El Escorial
Părinți	Filip, Duce de Parma Prințesa Louise-Élisabeth a Franței
Frați și surori	Prințesa Isabella Maria de Parma Ferdinand, Duce de Parma
Căsătorită cu	Carol al IV-lea al Spaniei
Copii	Charlotte, regină a Portugaliei Maria Louisa, regină a Etruriei Ferdinand al VII-lea al Spaniei Infantele Carlos, Conte de Molina Maria Isabella, regină a celor două Sicilii Infantele Francisco de Paula
Cetățenie	Spania
Religie	catolicism
Ocupație	politiciană
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce regină consoartă[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Domnie
Domnie	1788 - 1808 Prințesa Maria Luisa

* 1849: Kajetan Wincenty Kielisiński (n. 7 august 1808, Mieronice, Kielce - d. 2 ianuarie 1849, Kórnik) a fost un desenator, grafician și bibliotecar de origine poloneză.

În anii 1829-1830 a studiat geodezia și arhitectura la Universitatea din Varșovia, învățând, în același timp, desenul și litografia de la Jan Feliks Piwarski. În anii 1834-1839 s-a aflat la Medyka, unde a fost custode al colecțiilor lui Józef Gwalbert Pawlikowski. A lucrat ca bibliotecar al lui Tytus Działyński. A luat parte la insurecția din Wielkopolska (1848).

A desenat peisaje, vederi ale monumentelor, a ilustrat viața în mediul rural și cel urban.

·         1857: Prințesa Henriëtte van Nassau-Weilburg (22 aprilie 1780 – 2 ianuarie1857) a fost fiica lui Karl Christian de Nassau-Weilburg și a Prințesei Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau, fiica lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania. Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit este o descendentă a ei prin bunica regina Mary de Teck. Prințul Filip, Duce de Edinburgh este un descendent al ei prin nepoata Henrietei Prințesa Alexandra de Saxa-Altenburg, care a fost bunica Prințului Andrew al Greciei și Danemarcei. Juan Carlos I al Spaniei este un descendent al ei prin nepoata ei Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria, bunica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. S-a căsătorit la Hermitage, în apropiere de Bayreuth, la 28 ianuarie 1797 cu Ducele Louis de Württemberg, un fiu al Ducelui Friedrich al II-lea Eugen, Duce de Württemberg. A fost a doua soție a Ducelui; prima soție, Maria Wirtemberska, a inițiat divorțul.

Henriëtte și Louis au avut cinci copii:

• Maria Dorothea (1797-1855), căsătorită în 1819 cu Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei (1776-1847)
• Amalie Therese (1799-1848), căsătorită în 1817 cu Joseph, Duce de Saxa-Altenburg (1789-1868)
• Pauline Therese (1800-1873), căsătorită în 1820 cu verișorul ei primar William I de Wurttemberg
• Elisabeth Alexandrine (1802-1864), căsătorită în 1830 cu Prințul Wilhelm de Baden (1792-1859)
• Alexandru (1804-1885), care a fondat a doua ramură a Casei de Württemberg, cunoscută drept Casa de Teck.

Prințesa Henriette de Nassau-Weilburg
Ducesă Louis de Württemberg
Date personale
Născută	22 aprilie 1780 Kirchheimbolanden
Decedată	2 ianuarie 1857 (76 de ani) Kirchheim unter Teck
Înmormântată	Stiftskirche[*]
Părinți	Karl Christian de Nassau-Weilburg Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau
Frați și surori	Amelia of Nassau-Weilburg[*] Louise of Nassau-Weilburg[*] Mary of Nassau-Weilburg[*] Karoline Luise Friederike of Nassau-Weilburg[*] Karl Ludwig of Nassau-Weilburg[*] Charles of Nassau-Weilburg[*] Louis of Nassau-Weilburg[*] Georg Wilhelm Belgicus of Nassau-Weilburg[*] Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg
Căsătorită cu	Ducele Louis de Württemberg
Copii	Maria Dorothea, Arhiducesă de Austria Amelie Theresa, Ducesă de Saxa-Altenburg Pauline Therese, regină de Württemberg Elisabeth Alexandrine, Prințesă de Baden Ducele Alexandru de Württemberg
Cetățenie	Germania
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce duchess[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Nassau-Weilburg Casa de Württemberg

* 1861: Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei (germană Friedrich Wilhelm IV. von Preußen) (15 octombrie 1795 – 2 ianuarie 1861), fiul cel mare și succesorul regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, a domnit ca rege al Prusiei din 1840 până în 1861. Frederic Wilhelm a fost educat de tutori particulari, mulți dintre ei funcționari publici cum ar fi Friedrich Ancillon. El a obținut și o experiență militară servind în armată în timpul războiului de eliberare împotriva lui Napoleon I al Franței în 1814, deși a fost un soldat indiferent. A fost un desenator interesat atât de ​​arhitectură cât și de amenajare peisagistică și a fost patron al mai multor mari artiști germani, inclusiv al arhitectului Karl Friedrich Schinkel și a compozitorul Felix Mendelssohn. S-a căsătorit cu Elisabeth Ludovika de Bavaria în 1823, dar cuplul nu a avut copii.

Frederic Wilhelm al IV-lea
Date personale
Născut	15 octombrie 1795 Berlin, Prusia
Decedat	2 ianuarie 1861 (65 de ani) Potsdam
Înmormântat	Palatul Charlottenburg, Berlin
Cauza decesului	Accident vascular cerebral
Părinți	Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei Louise de Mecklenburg-Strelitz
Frați și surori	Charlotte a Prusiei Prințesa Louise a Prusiei Prințesa Alexandrine a Prusiei Wilhelm I al Germaniei Prințul Carol al Prusiei Prințul Albert al Prusiei
Căsătorit cu	Elisabeth Ludovika de Bavaria
Cetățenie	Germania
Religie	Prussian Union of churches[*]
Ocupație	om politic
Apartenență nobiliară
Titluri	Principatul Orange[*]
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern
Rege al Prusiei
Domnie	4 iunie 1840 – 2 ianuarie 1861
Predecesor	Frederic Wilhelm III
Succesor	Wilhelm I

·         1893: John Obadiah Westwood, entomolog britanic (n. 1805)

·         1904: Mathilde Laetitia Wilhelmine Bonaparte (27 mai 1820 – 2 ianuarie1904), a fost prințesă franceză. A fost fiica fratelui lui Napoleon I, Jérôme Bonaparte, și a celei de-a doua soții a acestuia, Catharina de Württemberg, fiica regelui Frederic I de Württemberg. Născută la Trieste, Mathilde Bonaparte a crescut la Florența și Roma. S-a logodit cu vărul ei primar, viitorul Napoleon al III-lea, însă logodna a fost ruptă mai târziu în urma arestării lui la Ham. Mathilde s-a căsătorit la 1 noiembrie 1840, la Roma, cu bogatul magnat rus Anatole Demidov.

Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul nu a avut copii.

Mariajul dintre aceste două personalități puternice a fost furtunos. Prințul Demidov a insistat să-și mențină amanta, Valentine de St Aldegonde, lucru la care, desigur, Mathilde s-a opus puternic. În 1846, Mathilde a fugit cu noul ei iubit, Emilien de Nieuwerkerke, și cu bijuteriile lui Anatole; bijuteriile ar fi trebuit să fie zestrea ei însă tatăl ei, mereu în lipsă de bani, i le-a vândut lui Anatol înainte de nuntă.

Mama Prințesei Mathilde a fost verișoară primară cu Țarul Nicolae I al Rusiei, care a sprijinit-o pe Mathilde în ciocnirile cu soțul ei, un supus rus. În consecință, Anatole a ales să trăiască în afara Rusiei. Demidov a fost condamnat de curtea de la Sankt Petersburg să plătească o pensie Prințesei Mathilde de 200.000 de franci pe an și nu și-a recuperat niciodată bijuteriile. Cuplului i s-a permis să se separe în 1847, la decizia personală a Țarului Nicolae I.

Prințesa Mathilde a trăit la Paris, unde a fost un membru proeminent al noii aristocrații în timpul și după celui de-al Doilea Imperiu Francez; a găzduit un salon pentru oameni de arte și litere. După căderea monarhiei în 1870, ea a trăit în Belgia o vreme însă curând a revenit la Paris. În 1873, după decesul prințului Demidov (1870), s-a căsătorit cu artistul și poetul Claudius Marcel Popelin (1825–1892).

A fost singurul membru al familiei Bonaparte care a rămas în Franța după mai 1886, când Republica franceză a expulzat prinții fostelor dinastii ale Franței. În 1896 a fost invitată la o ceremonie la Invalides de Félix Faure la o vizită a împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei și a împărătesei Alexandra.

A murit la Paris în 1904, la vârsta de 83 de ani.

Mathilde Bonaparte
Date personale
Nume la naștere	Mathilde Laetitia Wilhelmine
Născută	27 mai 1820 Trieste
Decedată	2 ianuarie 1904 (83 de ani) Paris
Părinți	Jérôme Bonaparte Catharina de Württemberg
Frați și surori	Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte Jérôme Napoleon Bonaparte[*]
Căsătorită cu	Anatole Demidov Claudius Marcel Popelin
Cetățenie	Franța
Ocupație	salonnière[*] pictoriță socialite[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa Bonaparte Mathilde Bonaparte.

·         1904: James Longstreet, General al Confederației Americane (n. 1821)

·         1907: A murit Otto Friedrich August Benndorf, arheolog german, membru de onoare străin al Academie Române. A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (n.13.09.1838).

·         1913: Léon Teisserenc de Bort, meteorolog francez (n. 1855)

·         1917: Edward Burnett Tylor, antropolog englez (n. 1832)

·         1924: Sabine Baring-Gould, compozitor și romancier englez (n. 1834)

·         1939: Roman Dmowski, politician polonez (n. 1864)

·         1958 - A murit medicul Smion Iagnov, membru corespondent al Academiei Române (n.13.04.1892).

·         1960: Fausto Coppi, ciclist italian (n. 1919)

·         1963: Dick Powell, actor american (n. 1904). Dick Powell a fost un actor, producător, cântăreț și regizor american. Născut în Mountain View, Arkansas, SUA, Powell a început cariera sa ca cântăreț. În 1932 a făcut primul film cu Warner Bros. Powell a murit în 1963 de cancer la stomac. Moartea sa este atribuită de unii faptului că în 1956 a jucat în filmul The Conqueror, care a fost filmat lângă un centru de teste nucleare în statul Utah. Alți participanți la filmări au murit de aceeași boală.
* 1963: Jack Carson (27 octombrie 1910 - 2 ianuarie 1963) a fost un actor american de origine canadiană.
* 1967: Ramón Zabalo Zubiaurre (n. 10 iunie 1910 - d. 2 ianuarie 1967)^[1] a fost un fotbalist spaniol care a jucat pentru echipa FC Barcelona și echipa națională de fotbal a Spaniei.

·         1974: Tex Ritter, actor și cântăreț american (n. 1905)

·         1977: Errol Garner, muzician american (n. 1921)

·         1986: Una Merkel, actriță americană (n. 1903)

·         1986: Bill Veeck, director de baseball (n. 1914)

·         1990: Alan Hale Jr., actor american (n. 1918)

·         1990: Corneliu Bogdan, diplomat român (n. 1921)

·         1991:- Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare ("Arșița stelelor", "Vifor albastru") (n. 1 decembrie 1918)

* 1994: Pierre-Paul Schweitzer (n. 29 mai 1912 - d. 2 ianuarie 1994) a fost un avocat francez. Între anii 1963 și 1973, acesta a îndeplinit funcția de director general al Fondului Monetar Internațional.^[1]

·         1995: A murit scriitorul roman V. Em. Galan; (n. 15 februarie 1921). Valeriu Emil Galan (cunoscut și ca V. Em. Galan) a fost un prozator român care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje.

·         1995: A murit Mohamed Siad Barre, preşedinte al Somaliei; (n.06.10.1919).

·         1995 - A încetat din viaţă actriţa Nancy Kelly

·         1996: Karl Targownik, psihiatru maghiar și supraviețuitor al Holocaustului (n. 1915)

·         2000: Nat Adderley, muzician și compozitor american (n. 1931)

·         2000: Patrick O'Brian, romancier englez (n. 1914)

·         2000: Elmo R. Zumwalt, Jr., amiral american (n. 1920)

·         2000: Prințesa María Mercedes de Bourbon (n. 23 decembrie 1910, Madrid – d. 2 ianuarie 2000, Lanzarote) a fost mama fostului rege Juan Carlos I al Spaniei și bunica actualului rege al Spaniei Felipe al VI-lea. În Spania este cunoscută ca Doña María de las Mercedes de Borbón-Dos Sicilias y Orléans.

María s-a născut la Madrid. Tatăl ei a fost Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii, infante al Spaniei, nepot al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii. Mama ei a fost Prințesa Louise de Orléans, fiica lui Filip, Conte de Paris, pretendent la tronul Franței. Familia ei s-a mutat la Sevillia când tatăl ei a fost numit căpitan al provinciei. Când Spania a devenit republică au plecat în exil la Cannes și mai târziu la Paris unde a studiat arta la Louvre.^[1]

La 14 ianuarie 1935, la nunta infantei Beatriz a Spaniei, fiica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei, la Roma, l-a întâlnit pe vărul ei îndepărtat și viitorul soț, infantele Juan de Bourbon, al patrulea fiu și moștenitor al regelui Alfonso XIII. S-au căsătorit la Roma la 12 octombrie 1935. În 1942, soțul ei a luat titlul de Conte de Barcelona iar María a devenit Contesă de Barcelona.

Au trăit la Cannes și Roma și, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au mutat la Lausanne pentru a locui cu regina Victoria Eugenie, mama infantelui Juan. Ulterior, au locuit la Estoril în Portugalia.

În 1976, la un an după ce monarhia a fost restaurată în Spania, s-a întors în țara pe care o părăsise cu 40 de ani în urmă. Ea a fost cea care a mediat discuțiile dintre soțul și fiul ei după ce Juan Carlos a fost desemnat moștenitor de Franco. În 1977, Juan a renunțat la drepturile lui în favoarea lui Juan Carlos.

După ce și-a rupt șoldul în 1982 și femurul piciorului stâng în 1985 a utilizat un cărucior cu rotile toată viața. A rămas văduvă în 1993. A murit de atac de cord la reședința regală de la La Mareta, Lanzarote unde familia regală sărbătorea Anul Nou.^[2]. A fost înmormântată la El Escorial, în apropierea Madridului.

Prințesa María Mercedes de Bourbon
Contesă de Barcelona
María de las Mercedes
Date personale
Nume la naștere	María de las Mercedes Cristina Genara Isabel Luísa Carolina Victoria
Născută	23 decembrie 1910 Madrid, Spania
Decedată	2 ianuarie 2000 (89 de ani) Lanzarote, Spania
Înmormântată	El Escorial
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Părinți	Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Louise de Orléans
Frați și surori	Infantele Alfonso Infante Ferdinand of Spain[*] Infanta Isabel Alfonsa of Bourbon-Two Sicilies[*] Princess Maria de los Dolores of Bourbon-Two Sicilies[*] Princess Maria de la Esperanza of Bourbon-Two Sicilies[*] Carlos of Bourbon-Two Sicilies (1908-1936)[*]
Căsătorită cu	Juan de Bourbon
Copii	Infanta Pilar, Ducesă de Badajoz Juan Carlos I Infanta Margarita, Ducesă de Soria Infantele Alfonso
Cetățenie	Spania
Religie	catolicism
Ocupație	Spanish Queen consort[*]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Countess consort of Barcelona[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Royal Consort of Spain[*]

·         2001: Teri Diver, actriță americană (n. 1971)

·         2004: Lynn Cartwright, actriță americană (n. 1927)

·         2005: Cyril Fletcher, comedian britanic (n. 1913)

·         2005: Frank Kelly Freas, artist american (n. 1922)

·         2005: Ronald 'Bo' Ginn, congresman american din Georgia (n. 1934)

·         2005: Maclyn McCarty, genetician american (n. 1911)

·         2005: Edo Murtić, pictor croat (n. 1921)
* 2006: Lidia Wysocka (n. 24 iunie 1916 - d. 2 ianuarie 2006) a fost o actriță și cântăreață poloneză.

·         2009 - Poeta daneză Inger Christensen, despre care s-a spus în mai multe ocazii că va primi premiul Nobel pentru literatură, a decedat. A publicat primele poezii în 1962, în volumul "Lys" (Lumină). Au urmat volumul "Graes" (Iarbă), în 1965, şi alte culegeri de eseuri, romane şi cărţi pentru copii. Volumul de poezie intitulat "Sommerfugledalen" (Valea fluturilor), lansat în 1991, este considerat de critica literară drept capodopera operei sale. (n. 16 ianuarie 1935)
* 2009: Ryuzo Hiraki (7 octombrie 1931 - 2 ianuarie 2009) a fost un fotbalistjaponez.

·         2010 - A încetat din viaţă poetul şi prozatorul Stelian Filip: "Catrene... muşatesciene!", "Galaxia ochilor noştri", "Parodii adevărate" (n. 18 septembrie 1924).

* 2011: Peter William „Pete” Postlethwaite OBE (/ˈpɒsəlθweɪt/ ; 7 februarie 1946 – 2 ianuari 2011)^[6][7] a fost un actor englez. După mai multe roluri mărunte în seriale TV precum The Professionals, a devenit cunoscut prin filmul autobiografic Distant Voices, Still Lives (1988). A devenit cunoscut în Statele Unite datorită rolului lui David din Alien 3 (1992), reușind un an mai târziu să obțină o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea din filmul În numele tatălui(1993). A mai jucat în rolul misteriosului avocat Mr. Kobayashi din Suspecți de serviciu (1995), Brassed Off (1996), Romeo + Juliet (1996), Amistad (1997), The Shipping News (2001), The Constant Gardener(2005), The Age of Stupid (2009) și Inception (2010). La mai puțin de o lună după moartea cauzată de cancerul pancreatic,^[8] a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru rolul său din filmul The Town (2010) regizat de Ben Affleck.

·         2012: Ioan Drăgan, fotbalist român (n. 1965)

* 2012: Ivan Cálin (în rusă Иван Петрович Калин; n. 10 martie 1935, Plopi, RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS – d. 2 ianuarie 2012, Chișinău, Republica Moldova) a fost un agronom-savant, politolog, diplomat și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești (1980-1985) și al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1985-1990), vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1980-1986). Între 1998 și 2012 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar între 1980 și 1958 – deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești.

Ivan Calin
Date personale
Născut	10 martie 1935 Plopi, raionul Rîbnița, RASS Moldovenească, RSS Ucraineană
Decedat	2 ianuarie 2012 (76 de ani) Chișinău, Republica Moldova
Înmormântat	Cimitirul Central din Chișinău
Căsătorit cu	Valentina
Cetățenie	Moldova  URSS
Religie	Ortodox
Ocupație	economist om politic
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 1998 – 2012
Deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești
În funcție 1980 – 1985
Președinte (interimar) al Parlamentului Republicii Moldova
În funcție 5 mai 2009 – 12 mai 2009
Precedat de	Marian Lupu
Succedat de	Vladimir Voronin
Președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești
În funcție 24 decembrie 1985 – 10 ianuarie 1990
Precedat de	Ion Ustian
Succedat de	Petru Pascari
Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești
În funcție 10 aprilie 1980 – 24 decembrie 1985
Precedat de	Kiril Iliașenko
Succedat de	Alexandru Mocanu
Vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS
În funcție 24 iunie 1980 – 17 iunie 1986
Premii	Ordinul Lenin Ordinul Revoluției din Octombrie[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medal "For the Development of Virgin Lands"[*] Ordinul Republicii (10 martie 2005)
Partid politic	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Alma mater	Higher Party School at the Central Committee of the CPSU[*]

* 2018: Garabet A. Kümbetlian (11 martie 1936, Constanța, România - d. 2 ianuarie 2018, Constanța, România) a fost^[1][2][3] un intelectual român de naționalitate armeană, profesor universitar, inginer în specialitatea mașini termice, cercetător, membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) și al altor numeroase asociații din țară și străinătate. Într-o lucrare despre holocaustul armenilor^[6], Garabet Kümbetlian explica cum s-a schimbat numele armenilor refugiați din Turcia. Familia sa paternă provine din peninsula turcească Konya, familie în care părinții vorbeau între ei româna, cu bunicii paterni, turca, și când tatăl său se întâlnea cu prietenii în oraș, discutau între ei în armeană.

„ Părăsind Turcia, armenii înlocuiau în numele lor de familie sufixul turcesc «oglu» cu echivalentul armenesc «ian», care are aproximativ aceeași semnificație și care s-ar traduce în limba română cu «alde». Spre exemplu, numele de Kümbetlian vine de la Kümbet, care înseamnă «movilă» sau «deal» în limba turcă. În Turcia, numele nostru era Kümbetlioglu, având particula «li» care are semnificația românescului «de la» și sufixul «oglu» care se traduce prin «fiul lui». Adică «fiul celui de la deal». Plecând din Turcia, numele nostru a devenit Kümbetlian. Mulți armeni și-au schimbat și rădăcina turcă a numelui, cu cea echivalentă armeană, ca în cazul celor din familia Altunoglu (fiul aurarului sau al bijutierului), înlocuind turcescul «altun», care înseamnă „aur», cu echivalentul armean «vosghi», devenind astfel Vosganian ”

— Garabet Kümbetlian, Adevărul, 3 ianuarie 2018

Garabet Kümbetlian a urmat cursul primar la Constanța: clasa I-a la Școala Germană și ceilalți trei ani la Școala nr.5^[7]. Termină, în 1950, cursurile gimnaziale de la Liceul Brukenthal din Sibiu, cu diplomă de merit Diplom für Verdienste și, în 1954, termină Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța.

A urmat Institutul Politehnic București, obținând în 1959 diploma de inginer în specialitatea mașini termice.

S-a pensionat în anul 2006^[7].

Sărbători

·         în calendarul creștin ortodox: Sf Ier Silvestru, episcopul Romei († 335), Sf Cuv Serafim de Sarov; Înainte – prăznuirea Botezului Domnului 

·         în calendarul greco-catolic: Silvestru, papa Romei († 335)

·         în calendarul romano-catolic: Vasile cel Mare, episcop în Cezareea Cappadociei († 379) și Grigore din Nazianz, episcop al Constantinopolului și învățător al Bisericii († 389 sau 390). Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare, Cezareea Cappadocia), arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei trei doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz („Teologul”) și Ioan Gură de Aur

VA URMA