MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 14 IANUARIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE, PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A)

Bună dimineața, prieteni!

Am rezolvat problema internetului fix!

ISTORIE PE ZILE 14 Ianuarie

Evenimente

· 1301: Dinastia Árpád, domnitoare în Regatul Ungariei începând cu sfârșitul secolului al IX-lea, s-a stins odată cu moartearegelui Andrei al III-lea.

· 1506: A fost descoperită într-o podgorie apropiată de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, grupul statuar grec Laocoon și fiii săi, cu o înălțime de 2,42 de metri și executat din marmură albă, aparținând perioadei elenistice. Laocoon și fiii săi este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos.

· 1514: Papa Leon al X-lea emite o bulă papală împotriva sclaviei. Papa Leon al X-lea (11 Decembrie 1475 – 1 Decembrie 1521), născut cu numele de Giovanni di Lorenzo de’ Medici, a fost capul Bisericii Catolice din 9 martie 1513 până la moartea sa în 1521.

· 1527 Petru Rareş vine pentru prima dată la domnia Moldovei. Petru Rareş a fost fiul natural a lui Ştefan cel Mare al Moldovei. Conform tradiţiei orale, Petru a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje (nişte care mari, trase de patru sau şase boi). De aici şi porecla de Petru Măjerul. S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al tîrgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflîndu-se, aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvîntul, că dacă va săvîrşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat, tîrgoveţ din Hîrlău”. După moarte, domnitorul este înmormîntat la mănăstirea Probota.

· 1539: Spania anexează Cuba.

· 1547: Ivan al IV-lea Cel Groaznic ia titlul de țar al Rusiei. Ivan al IV-lea, numit și Ivan cel Groaznic, (n. 25 august 1530 – d. 28 martie [S.V. 18 martie] 1584) a fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat „țar”

· 1557 - Apare, la Braşov, "Octoihul" în limba slavonă, prima carte tipărită de Diaconul Coresi, care va desfăşura, până la 1583, o bogată activitate de tipărire de cărţi în limba română. Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare

· 1595: În lupta de la Putineiu, frații Buzești și Radu Calomfirescu, în fruntea unor detașamente ale oștii de țară, au înfrânt pe tătarii care invadasera țara. Uciderea creditorilor levantini şi a garnizoanei otomane din Bucureşti, are loc în contextul alianţei antiotomane încheiate de conducătorii Transilvaniei, Munteniei şi Moldovei. Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581 – 1599, 1601 – 1602), încearcă să cucerească Timişoara, domnul Moldovei, Aron Tiranul (1591 – 1595), Tighina şi Ismail, în timp ce domnul muntean, Mihai Viteazul (1593 – 1601), se confruntă cu atacurile tătarilor lui Ghazi Ghirai II (1588 – 1597). După răscoala antiotomană a domnilor din Moldova şi Ţara Românească, sultanul le-a găsit înlocuitori: Bogdan la Bucureşti şi Ştefan Surdu la Iaşi. În ajutorul instalării lor sunt trimişi Mehmed Sokollüzâde, aga ienicerilor, şi beylerbey-ii Mustafa paşa şi Aydın Hasan paşa. Pentru a împiedica această oaste să treacă Dunărea, Mihai şi-a concentrat trupele la Giurgiu, unde începe asediul cetăţii. Aflând că tătarii pătrunseseră în Ţara Românească, lasă aici un detaşament şi, cu cea mai mare parte a trupelor, se retrage la Hulubeşti, pe Neajlov (lângă Călugăreni), supraveghind ambii duşmani. La cererea hanului, ca nepotul său să fie lăsat să treacă cu o pradă bogată spre Crimeea, domnul este de acord. Avangarda oştirii tătare (c. 4 000 de oameni) este surprinsă de fraţii Buzeşti şi Radu Calomfirescu, la Putineiu, în Vlaşca (14 ianuarie 1595) şi distrusă. Peste numai două zile, o nouă oaste, condusă de nepotul hanului, este nimicită la Stăneşti.

· 1639: În SUA a fost adoptata prima constitutie, cea a statului Connecticut, intitulata ”The Fundamental Orders”

· 1724: Regele Philip al V-lea al Spaniei abdică. A fost Rege al Spaniei din 1 noiembrie 1700 până la 15 ianuarie 1724, când a abdicat în favoarea fiului său Louis, și din 6 septembrie 1724, când și-a asumat din nou tronul (în urma decesului fiului său), până la moartea sa.

· 1814: In Rusia fost deschisa Biblioteca Publica din Sankt Petersburg.

· 1814: Regele Danemarcei cedeaza prin tratatul de la Kiel Norvegia, regelui Suediei.

· 1819 (5/14 ianuarie): Poarta otomană pomulgă un regulament prin care stabilea ca scaunele de domnie ale Moldovei şi Valahiei să fie ocupate prin rotaţie, numai de familiile Scarlat Callimachi, Alecu Şuţu, Mihai Şuţu şi Dimitrie Moruzi.

· 1876: Brevetarea telefonului. La aceasta dată, Alexander Graham Bell și Elisha Gray au depus o cerere de brevet la Biroul pentru brevete din New York, primul la ora locala 12.00, iar al doilea la ora 14.00. Pe această diferență s–au bazat cei ce i–au adjudecat lui Bell invenția în procesul ce i–a opus multă vreme pe cei doi inventatori. Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. În 14 februarie 1876, Gray a depus la Oficiul de Patente al SUA un document (caveat) prin care descria o invenție a unui aparat pentru transmiterea sunetului vocii prin telegrafie, pe care urma să o patenteze. Fără știința lui Gray, Alexander Graham Bell depusesese cu numai două ore mai devreme o cerere de patent pentru un aparat cu același scop. Mai târziu abia s-a descoperit că aparatul descris de Gray ar fi funcționat corect, în timp ce aparatul patentat de Bell nu ar fi funcționat în varianta inițială. După ani de procese, Bell a fost declarat oficial inventatorul telefonului. Elisha Gray (n. 2 august, 1835 – d. 21 ianuarie, 1901) a fost un inventator american, creatorul releului telegrafic cu autoadaptare (1867), al telegrafului armonic (1874), teleautografului (1888) ș.a.

· 1878: Rusia face cunoscute trimisului României la Petersburg, intentiile sale de a reveni la granitele de la 1856 si de a-si reîncorpora cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail si Bolgrad), cedate Moldovei dupa Razboiul Crimeei.

· 1880: Agenţia diplomatică română de la Roma a fost ridicată la nivel de ambasadă.

· 1895: Guvernul japonez anexează Arhipelagul Senkaku. cunoscut în chineză ca Arhipelagul Diaoyu sau Insulele Tiaoyutai în Taiwan, un grup de insule nelocuite din Marea Chinei de Est revendicate și de China și Taiwan. După ce în 1968 s-a descoperit că s-ar putea găsi țiței sub fundul mării din jurul arhipelagului,[4] suveranitatea Japoniei asupra lor a fost disputată de către China și Taiwan ca urmare a transferului administrativ de la americani la japonezi în 1971. Chinezii spun că au descoperit și stăpânit arhipelagul din secolul al IXV-lea. Japonia a administrat arhipelagul din 1895 până când a capitulat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. SUA le-a ocupat ca parte a inselelor Ryukyu, din 1945 până în 1972, când insulele au fost retrocedate Japoniei odată cu insulele Okinawa.

· 1896: La Londra, la “Societatea regală de fotografie”, au loc primele proiecţii publice, realizate de Birt Acres. Sînt proiectate filmele sale, turnate în 1895. Birt Acres este realizatorul unui aparat de luat vederi, construit în iarna lui 1894 (brevetat la 25.05.1895).

· 1900: Premiera, la Teatrul Constanzi din Roma a operei Tosca de Giacomo Puccini; în rolul titular Hariclea Darclée, celebra arie "Vissi d'arte, vissi d'amore" fiind compusă special pentru ea. Hariclea Darclée (nume de familie original Hariclea Haricli, n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 12 ianuarie 1939, București), soprană română

· 1907: Incepe editarea la Chişinău, in gubernia Basarabia, a săptămînalului „Moldovanul „, cu subtitlul “Gazetă națională independentă”. A fost cea de-a doua publicație periodică de limba română din Basarabia si a apărut pană la 15 octombrie 1908. Redactorul publicaţiei a fost Gh.V.Madan. Gheorghe V. Madan (n.5 octombrie 1872, sat Truseni, regiunea Chisinau— d.1944, Pitesti, Romania). Ziarul „Moldovanul”, contrar intențiilor autorităților țariste, a fost, cu siguranță, cea mai veritabilă publicație periodică românească din Basarabia de până la Unirea din 1918, si grație eforturilor lui Gh. V. Madan, ceastă gazetă a fost net superioară altor publicații periodice de limbă română din Basarabia din acea epocă în privința popularizării clasicilor literaturii române, a poeților și scriitorilor români din toate provinciile înstrăinate și din regat, jucand un rol important în procesul de trezire a conștiinței naționale și de culturalizare a românilor basarabeni la început de secol XX

· 1918: În Republica Democrata Moldoveneasca, Daniel Ciugureanu formeaza un nou guvern, devenind, pâna la 27 martie (ziua unirii), ultimul prim-ministru al republicii; Sovietele au început sa înfiinteze în Basarabia grupe de teroristi, cu scopul de a destabiliza situatia. Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885 in localitate Şirăuţi, judeţul Hotin – d. 19 mai 1950 in inchisoarea comunista de la Sighet ), medic basarabean, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari, a fost un luptător de frunte pentru emanciparea românilor basarabeni si unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu in lupta pentru Unire dinTransilvania.

· 1933: Se instalează guvernul național–țărănesc condus de Al Vaida–Voievod. Alexandru Vaida Voevod (n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc. Inaintea Unirii Transilvaniei cu Romania, a fost deputat in Parlamentul de la Budapesta. Dupa Marea Unire s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național Țărănesc. În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli monarhiei. În 24 martie 1945 a fost arestat de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de securitate Gheorghe Crăciun.[5] În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani. Mormântul lui Alexandru Vaida-Voevod se află în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu.

· 1943: Întâlnirea premierului britanic Winston Churchill si a presedintelui american F.D.Roosevelt, în cadrul Conferintei Aliate de la Casablanca (Maroc). Cei doi oameni politici au adoptat strategii militare comune în vederea continuarii razboiului antinazist.

· 1950: SUA retrage toti diplomatii de la consulatele din China comunista.

· 1954: A avut loc căsătoria dintre Marilyn Monroe și Joe DiMaggio.

· 1972: Margareta a II-a a devenit regină a Danemarcei, suverană până astăzi, după moartea regelui Frederic al IX-lea. Margareta a II-a (Alexandrine Þórhildur Ingrid Margrethe) (n. 16 aprilie 1940) este regina actuală a Danemarcei.

· 1993: A apărut primul numar al revistei "Dilema", publicație editată de Fundația Culturală Română, avându-l ca editor-fondator pe Andrei Pleșu. Dilema veche (fostă Dilema) este o revistă săptămânală de cultură fondată de Andrei Pleșu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Mircea Vasilescu și Radu Cosașu în ianuarie 1993, specializată în numere tematice. Este singura revistă post-1989 cu un format original care pune accentul pe eseu, dezbaterea de idei și publicistica literară. De-a lungul timpului dețin rubrici în Dilema scriitorii Radu Cosașu, Andrei Pleșu, Mircea Vasilescu, Dumitru Solomon sau Zigu Ornea, precum și Mircea Iorgulescu, Octavian Paler, Bogdan Ghiu și Ștefan Augustin Doinaș. Dilema a deținut și un supliment literar, revista Vineri. În prezent sub egida Dilema Veche apare prima revistă glossy pe teme literare, Dilemateca. Revista a fost editată de Fundația Culturală Română până la 1 ianuarie 2004 sub numele „Dilema”. Pe 16 ianuarie 2004 a apărut primul număr sub noua denumire, „Dilema Veche”, cu aceeași echipă redacțională și editată în regim privat, după o demisie generală datorată presiunilor politice pe care le făcea conducerea Fundației Culturale Române (care între timp devenise Institutul Cultural Român). În prezent, revista face parte din trustul Adevărul Holding. Dilema Veche apare săptămânal, joi, și are acoperire națională.

· 1994 - A fost semnată "Declaraţia de la Moscova" cu prilejul primei vizite oficiale a preşedintelui SUA, Bill Clinton, în Rusia: pentru prima oară de la începutul erei nucleare, comanda operativă a forţelor nucleare din cele două state va avea în vedere că SUA şi Rusia nu mai sînt inamici.

· 1999: A cincea mineriadă: Greva minerilor din Valea Jiului. Peste 10000 de mineri își dau acordul în scris pentru a veni la București.

· 2004: Steagul cu cinci cruci a redevenit drapel național al Georgiei, după o pauză de aproximativ 500 de ani.

· 2005: Coborarea sondei Huygens pe Titan, cel mai important satelit al planetei Saturn. Titan (sau Saturn VI) este cel mai mare satelit al planetei Saturn. Acesta este singurul satelit natural cunoscut care are o atmosferă densă și singurul corp ceresc, altul decât Pământul, pentru care există o dovadă clară că are o suprafață lichidă.

· 2006: O explozie cauzată de acumularea de gaze a ucis șapte oameni la mina din Anina, România.

Nașteri

· 83 i.IHr.: S-a nascut Marcus Antonius, general si politician roman, locotenent al lui Cezar si membru,alături de Octavianus si Lepidus , al celui de- al II-lea triumvirat (43i.IHr.); (d. 30 i IHr.). Antonius a fost căsătorit cu Fadia, Antonia, Fulvia, Octavia și apoi cu Cleopatra, și a lăsat în urma lui un număr mare de copii. Printre fiicele sale este și Octavia, astfel că el este strămoșul mai multor împărați romani: Caligula, Claudius și Nero. La moartea sa, conducătorul necontestat al Romei a devenit Octavianus.

· 1131: S-a nascut Valdemar I (d.12 mai 1182) , cunoscut ca Veldemar cel Mare, rege al Danemarcei din 1157 până la moartea sa în 1182. Domnia lui Valdemar a adus creștere Danemarcei, țară care a atins apogeul la al doilea fiul al său, Valdemar al II-lea.

· 1273: Ioana I (n. 14 ianuarie 1273^[1] – d. 31 martie/2 aprilie 1305)^[2] a fost fiica regelui Henric I de Navara și a soției acestuia, Blanche de Artois. Prin căsătoria cu regele Filip al IV-lea a devenit regină consort a Franței.

Născută ca Jeanne de Champagne în Bar-sur-Seine, în provincia Champagne, la 14 ianuarie 1273, a fost prințesă din casa de Champagne. În anul următor, la moartea tatălui său, a devenit contesă de Champagne și regină domnitoare de Navara. Mama ei era tutorele ei și regenta Navarei. Diferite puteri, atât străine cât și din Navara, au căutat să profite de minoratul moștenitoarei și "slăbiciunea" unei regențe feminine, ceea ce a determinat-o pe mama Ioanei să caute protecție la curtea regelui Filip al III-lea al Franței.

Mama ei a ajuns în Franța în 1274, iar prin tratatul de la Orleans din 1275, Ioana a fost logodită cu fiul și moștenitorul aparent al regelui, Filip. Prin urmare, Ioana și guvernul din Navara au fost plasate sub protecția regelui Franței.

La vârsta de 11 ani și jumătate Ioana s-a căsătorit cu viitorul Filip al IV-lea al Franței la 16 august 1284, devenind regină consort a Franței un an mai târziu, în 1285. Toți cei trei fii ai lor, care au atins vârsta adultă, au devenit regi ai Franței, și singura lor fiică, Isabela, a devenit regină consort a Angliei.

Ioana a fost descrisă ca fiind grăsuță și simplă, în timp ce frumoasa ei fiică Isabela semăna fizic cu tatăl ei.^[3] În ceea ce privește caracterul ei, Ioana era îndrăzneață, curajoasă și întreprinzătoare.

Ioana și-a îndeplinit cu succes rolul de regină a Franței: ea a asigurat succesiunea, a condus eficient curtea regală, a fost o primă doamnă demnă și a avut o relație foarte bună cu regele. După ce au crescut împreună, cuplul a fost în mod evident apropiat unul de altul; s-a raportat că Filip a iubit-o și a respectat-o profund.^[4]Dependența lui emoțională de ea este sugerată ca fiind un motiv de ce nu ea nu a vizitat niciodată Navara. În 1294, Filip a numit-o regentă a Franței pentru cazul în care el ar muri iar fiul lor ar fi fost minor.^[5]

Regina Ioana a fondat faimosul Colegiul Navara în Paris, în 1305.

Ioana a murit în 1305, la naștere, deși un cronicar l-a acuzat pe soțul ei că a ucis-o. Medicul ei personal a fost inventatorul Guido da Vigevano.

Copii:

Margaret (1288 – c. 1294)
Ludovic al X-lea al Franței (octombrie 1289 – 5 iunie 1316); din 1305 regele Ludovic I al Navarei, din 1314 rege al Franței
Blanche (1290 – c. 1294)
Filip al V-lea al Franței și Navarei (ca Filip al II-lea) (1292/93 – 3 ianuarie 1322)
Carol al IV-lea al Franței și Navarei (ca Charles I) (c. 1294 – 1 februarie 1328)
Isabela (c. 1295 – 23 august 1358), căsătorită cu regele Eduard al II-lea al Angliei
Robert (1297 – iulie 1308)

Date personale
Ioana I
Desen care o reprezintă pe Ioana I
Născută	14 ianuarie 1273 Bar-sur-Seine, Franța
Decedată	2 aprilie 1305 (32 de ani) Chateau de Vincennes, Franța
Înmormântată	Paris
Cauza decesului	puerperal disorder[*]
Părinți	Henry I of Navarre[*] Bianca de Artois
Frați și surori	Thomas, 2nd Earl of Lancaster[] Henry, 3rd Earl of Lancaster[] Joanes Enríquez Lacarra[] Tebaldo di Navarra[]
Căsătorită cu	Filip al IV-lea al Franței
Copii	Ludovic X Filip V Carol al IV-lea Isabela, regină a Angliei
Cetățenie	Regatul Navarei
Religie	creștinism catolicism
Ocupație	conducător[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Conte queen regnant of Navarre[*]
Familie nobiliară	Casa Champagne Casa Capet
Regină consort a Franței
Domnie	1285–1305

· 1469: S-a nascut Vasco da Gama, celebrul navigator portughez care a descoperit calea maritima spre India. A fost pentru scurta vreme in anul 1524 Guvernator al Indiei Portugheze cu titlul de Vicerege. A murit de malarie şi a murit in Ajunul Craciunului pe 24 decembrie 1524, fiind înmormântat în oraşul Kochi din India. Ramasitele sale pamantesti au fost aduse în Portugalia în 1539, fiind reînhumate în Vidigueira.

· 1507: Ecaterina de Habsburg, soția regelui Ioan al III-lea al Portugaliei (d. 1578)

· 1702: S-a nascut împăratul Japoniei, Nakamikado (d. 1737).

· 1767: Arhiducesa Maria Theresa Josepha Charlotte Johanna de Austria (14 ianuarie 1767 – 7 noiembrie 1827) a fost a doua soție a regelui Anton de Saxonia.

Maria Theresa s-a născut la Florența, Italia și a fost copilul cel mare al Marelui Duce Leopold de Toscana (mai târziu Leopold al II-lea, Sfânt Împărat Roman) și a soției lui, Maria Louisa a Spaniei. Ca toate nepoatele cele mari ale bunicilor paterni, a fost numită după bunica sa, Maria Tereza.

La 8 septembrie 1787 Maria Theresa s-a căsătorit prin procură cu regele Anton de Saxonia; cuplul s-a căsătorit în persoană la Dresda la 18 octombrie 1787. Prima soție a lui Anton, Maria Carolina de Saxonia, a murit de variolă în 1782.

Opera lui Mozart Don Giovanni a fost inițial destinată în onoarea Mariei Tereza și Anton Clement pentru vizita lor la Praga la 14 octombrie 1787. Premiera nu a putut fi aranjată în timp util, astfel încât a fost înlocuită de opera Nunta lui Figaro la ordinul expres al unchiului Mariei Tereza, Iosif al II-lea, Împărat Roman. Alegerea Nunții lui Figaro a fost considerată necorespunzătoare pentru noua mireasă iar cuplul a părăsit teatru de operă timpuriu, fără să vadă întreaga lucrare. Mozart s-a plâns amarnic de intrigi în jurul acestui incident într-o scrisoare adresată prietenului său Gottfried von Jacquin care a fost scrisă în etape, între 15 octombrie și 25 octombrie 1787.

Cei patru copii ai Mariei Theresa au murit sugari. S-a bucurat de titlul de regină a Saxoniei doar câteva luni, după decesul cumnatului ei Frederic August I de Saxonia în mai 1827.

Maria Theresa a murit la Leipzig în 1827.

Date personale
Maria Theresa de Austria

Nume la naștere	Maria Theresia Josepha Charlotte Johanna
Născută	14 ianuarie 1767 Florența
Decedată	7 noiembrie 1827 (60 de ani) Leipzig
Înmormântată	Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Părinți	Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria Louisa a Spaniei
Frați și surori	Arhiducesa Maria Clementina a Austriei Maria Anna Ferdinanda Arhiducele Louis de Austria Francisc I al Austriei Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei Arhiducele Rainer Joseph de Austria Anton Victor de Austria Alexandru Leopold de Austria Arhiducele Carol, duce de Teschen Rudolf von Habsburg-Lothringen Arhiducele Ioan de Austria Archduchess Maria Amalia of Austria (1780-1798)[*]
Căsătorită cu	Anton de Saxonia
Copii	Prințesa Maria Ludovika Prințul Frederick Augustus Prințesa Maria Johanna Prințesa Maria Theresa
Religie	catolicism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Regină
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena Casa de Wettin
Regină a Saxoniei
Domnie	5 mai 1827 – 7 noiembrie 1827 Leopold al II-lea împreună cu soția sa și copiii lor, 1776. Maria Theresa este prima din stânga, în rochie bleu.

· 1819: S-a născut în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu (unele surse avanseaza 1825 ca an al nasterii sale), poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 şi diplomat; (d.20.08.1872). Era fiul macedoneanului (aromanului) Ienache Cosmad, venit în țară din Ohrida. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga). A urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava, avându-i colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron. 15 mai 1842, debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții, publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice. In 1845, pleacă la studii în străinătate, la Paris, având o bursă oferită de Societatea literară, iar in 1847 ii apare la București, primul volum de versuri, „Colecție din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și baba”. Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș.a. revista „Poporul suveran”. Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar avea proiecte mari, articolele publicate aici pregătind atmosfera revoluționară a momentului. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social”, pe potriva modelului francez – Le Peuple souverain, insa odata cu infrangerea revoluției- a fost exilat și se refugie în Transilvania, apoi la Constantinopol și, în sfârșit, la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Se stabilește la Paris, unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului. Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli pentru românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja masonica Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile.

Date personale
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu
Născut	14 ianuarie 1819^[2]^[3] Bolintin-Vale, România
Decedat	20 august 1872 (53 de ani)^[2]^[3]^[4]^[5] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor Fișier poet dramaturg traducător om politic
Limbi	limba română^[1]
Studii	Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1842-1870
Mișcare/curent literar	romantism
Specie literară	poezie, baladă, basm, satiră
Operă de debut	poezia „O fată tânără pe patul morții”
Opere semnificative	Poesii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât și inedite

· 1823: Carol al III-lea, Duce de Parma (italiană Carlo III; 14 ianuarie 1823 – 27 martie 1854) a fost Duce de Parma din 1849 până în 1854.

Carol al III-lea s-a născut la Villa delle Pianore în apropiere de Lucca ca singurul fiu al lui Carol Louis, Prinț de Lucca (mai târziu Duce de Lucca și Duce de Parma) și a soției acestuia, Prințesa Maria Teresa de Savoia, fiica regelui Victor Emanuel I al Sardiniei. La botez a primit numele de Ferdinando Carlo Vittorio Giuseppe Maria Baldassarre. Până la ascensiunea sa ca Duce de Parma în 1849 a fost numit Ferdinando Carlo sau Ferdinando. În familie i se spunea Danduccio. Din 13 martie 1824, el a purtat titlul de Prinț Ereditar de Lucca.

Ferdinando Carlo a petrecut o mare parte din primii zece ani ai vieții sale în Germania și la Viena. Când avea patru ani, responsabilitatea pentru educația lui a fost încredințată unui preot maghiar, Zsigmond Deáki. Directorul Bibliotecii din Lucca, Lazzaro Papi, i-a predat istoria Italiei și limba italiană. Ferdinando Carlo a învățat limba franceză, maghiară, germană, engleză și spaniolă.

În 1841 Ferdinando Carlo a fost trimis la Torino pentru a fi instruit în arta militară. A primit comanda în armata piemonteză cu rangul de căpitan de cavalerie.

La 10 noiembrie 1845, Ferdinando Carlo s-a căsătorit cu Louise Marie Thérèse a Franței (1819–1864), sora mai mare a pretendentului legitimist la tronul Franței, Contele de Chambord. Ceremonia a avut loc la Schloss Frohsdorf în apropiere de Lanzenkirchen în Austria. Cuplul a petrecut luna de miere la Üchendorff apoi în Anglia.

Ferdinando Carlo și Louise Marie Thérèse au avut patru copii:

Prințesa Margherita de Bourbon-Parma (1847–1893); s-a căsătorit cu Carlos, Duce de Madrid, pretendent carlist la tronul Spaniei; au avut copii.
Robert I, Duce de Parma (1848–1907); s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii (fiica regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii și Maria Theresa de Austria); au avut copii. A doua oară s-a căsătorit cu Infanta Maria Antonia a Portugaliei (fiica regelui Miguel al Portugaliei și a reginei Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg); au avut copii.
Prințesa Alice de Bourbon-Parma (1849–1935); s-a căsătorit cu Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana; au avut copii.
Prințul Henric, Conte de Bardi (1851–1905); s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Immacolata de Bourbon-Două Sicilii (fiica regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii și a soției acestuia, Maria Theresa de Austria); a doua oară s-a căsătorit cu Infanta Adelgundes a Portugaliei, Ducesă de Guimarães (fiica regelui Miguel al Portugaliei și a reginei Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg).

La 17 decembrie 1847 împărăteasa Maria Louise a murit și tatăl lui Ferdinando Carlo i-a succedat ca Ducele de Parma Carol al II-lea. Ducatul de Lucca a fost incorporat Marelui Ducat de Toscana iar Ferdinando Carlo a devenit Prinț Ereditar de Parma.

Carol al II-lea a domnit numai câteva luni în Parma. În martie 1848 revoluția a izbucnit în Parma susținută de regele Carol Albert al Sardiniei. Ferdinando Carlo a scăpat din Parma însă a fost luat prizonier la Cremona. A rămas prizonier la Milano timp de câteva luni până când guvernul britanic a negociat eliberarea lui.

După un scurt sejur pe insula Malta, el a călătorit la Napoli apoi la Livorno, unde a fost alături de soția sa, Louise Marie, care tocmai a dat naștere primului lor fiu. Apoi, familia a căutat refugiu în Anglia și Scoția.

În august 1848 armata austriacă a intract în Parma și l-a restaurat oficial pe Carol al II-lea. Totuși, Ferdinando Carlo și familia lui au rămas în Anglia deoarece ostilitățile au continuat între armata austriacă și armata piemonteză. Timp de mai mulți ani Carol al II-lea a considerat că ar trebui să abdice în favoarea fiului său Ferdinando Carlo însă a amânat în speranța că atunci când va face acest lucru, lucrurile vor fi mult mai sigure pentru fiul său.

La 24 martie 1849 s-a anunțat abdicarea lui Carol al II-lea. Ferdinando Carlo, care încă trăia în Anglia, i-a succedat ca Duce de Parma sub numele de Carol al III-lea. La 18 mai 1849 el a revenit în Parma pe care a părăsit-o două zile mai târziu. Nu a preluat administrarea ducatului până la 25 august.

În seara zilei de 26 martie 1854 Carol se plimba pe străzile din Parma; a fost înjunghiat de către un atacator care a scăpat. A fost dus la Palazzo di Riserva, unde a murit în seara următoare. A fost succedat de fiul său, Robert I, Duce de Parma.

Date personale
Carol al III-lea

Nume la naștere	Ferdinando Carlo Giuseppe Maria Vittorio Baldassare
Născut	14 ianuarie 1823 Villa delle Pianore, Lucca, Ducatul Parma
Decedat	27 martie 1854 (31 de ani) Parma, Ducatul Parma
Cauza decesului	omor (înjunghiere cu armă albă[*])
Părinți	Carol al II-lea, Duce de Parma Maria Teresa de Savoia
Căsătorit cu	Prințesa Louise Marie Thérèse a Franței
Copii	Margherita, Ducesă de Madrid Robert I, Duce de Parma Alice, Mare Ducesă de Toscana Henric, Conte de Bardi
Cetățenie	Duchy of Lucca[] Ducatul Parmei[]
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Parma
Duce de Parma și Piacenza
Domnie	17 mai 1849–27 martie 1854
Predecesor	Carol al II-lea
Succesor	Robert I Portret al lui Carol al III-lea, Duce de Parma

· 1831: George Victor (14 ianuarie 1831 - 12 mai 1893) a fost al treilea Prinț suveran al statului german Waldeck și Pyrmont.

S-a născut la Arolsen ca fiul lui George al II-lea, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a soției lui, Prințesa Emma de Anhalt-Bernburg-Schaumburg.^[1]După decesul tatălui său, i-a succedat la tron sub tutela mamei sale la 15 mai 1845.^[2]

A murit de pneumonie la Mariánské Lázně, Boemia și a fost succedat de fiul său cel mare, Friedrich.

Prințul George s-a căsătorit la 26 septembrie 1853 la Wiesbaden cu Prințesa Elena de Nassau.^[1]

Au avut șapte copii:

Prințesa Sophie (27 iulie 1854 – 5 august 1869); a murit de tuberculoză la 15 ani.
Prințesa Pauline (19 octombrie 1855 – 3 iulie 1925) s-a căsătorit cu Alexis, Prinț de Bentheim și Steinfurt.
Prințesa Marie (23 mai 1857 – 30 aprilie 1882) s-a căsătorit cu regele Wilhelm al II-lea de Württemberg.
Prințesa Emma (2 august 1858 – 20 martie 1934) s-a căsătorit cu regele Willem al III-lea al Țărilor de Jos. Actuala familie olandeză descinde din această căsătorie.
Prințesa Helena (17 februarie 1861 – 1 septembrie 1922) s-a căsătorit cu Prințul Leopold, Duce de Albany.
Prințul Friedrich (20 ianuarie 1865 – 26 mai 1946), ultimul prinț de Waldeck și Pyrmont s-a căsătorit cu Prințesa Bathildis de Schaumburg-Lippe.
Prințesa Elisabeta (6 septembrie 1873 – 23 noiembrie 1961) s-a căsătorit cu Alexander, Prinț de Erbach-Schönberg.

A doua căsătorie a avut loc la Luisenlund la 29 aprilie 1891 cu Prințesa Louise de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg. Din această căsătorie a rezultat un singur copil, un fiu care a fost ucis în misiune la scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial.

Prințul Wolrad (1892-1914)

Date personale
George Victor
Prinț de Waldeck și Pyrmont

Născut	14 ianuarie 1831 Arolsen, Waldeck și Pyrmont
Decedat	12 mai 1893 (62 de ani) Mariánské Lázně, Boemia
Cauza decesului	pneumonie
Părinți	George al II-lea Prințesa Emma de Anhalt-Bernburg-Schaumburg
Frați și surori	Hermine de Waldeck și Pyrmont Augusta de Waldeck-Pyrmont
Căsătorit cu	Prințesa Elena de Nassau Prințesa Louise de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Copii	Prințesa Sophie Pauline, Prințesă de Bentheim Marie, Prințesă de Württemberg Emma, regină a Țărilor de Jos Helena, Ducesă de Albany Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont Elisabeta, Prințesă de Erbach-Schönberg Prințul Wolrad
Cetățenie	Germania
Ocupație	general
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Waldeck și Pyrmont
Domnie
Domnie	15 May 1845 – 12 May 1893 (47 ani, 362 zile)

· 1841: Berthe Morisot, pictoriță franceză, eleva lui Corot și Monet (d. 1895). Berthe Morisot (n. 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher – d. 2 martie 1895 la Paris) a fost o pictoriță impresionistă.

· 1850: Pierre Loti, scriitor francez (d. 1923)

· 1850: Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei (14 ianuarie 1850 (4 ianuarie stil vechi) – 14 noiembrie 1908) a fost al șaselea copil și al patrulea fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și al primei lui soții Maria de Hesse. Destinat unei cariere navale, Alexei a început pregătirea militară la vârsta de 7 ani. Până la vârsta de 20 de ani a fost făcut locotenet al Marinei Imperiale Ruse și a vizitat toate porturile militare ale Rusiei. În 1871 a fost trimis ca ambasador în Statele Unite ale Americii și în Japonia.

În 1883 a fost numit amiral. A a avut o contribuție semnificativă la echiparea marinei ruse cu nave noi și la modernizarea porturilor. În 1905, după înfrângerea din bătălia de la Tsushima a fost îndepărtat de la comandă. A murit la Paris în 1908.

Marele Duce Alexei Alexandrovici s-a născut la Sankt Petersburg la 14 ianuarie 1850. El a fost fiu al împăatului Alexandru al II-lea al Rusiei și al împărătesei Maria Alexandrovna. A fost fratele mai mic al Marii Ducese Alexandra Alexandrovna (a murit la șase ani jumătate), Țareviciului Nicolae (a murit la 21 de ani), Alexandru al III-lea, Marele Duce Vladimir și fratele mai mare al Marii Ducese Maria(mama reginei Maria a României), Marelui Duce Serghei și Marelui Duce Paul.

Marele Duce Alexei a fost destinat unei cariere navale încă din copilărie. La vârsta de 7 ani el a primit gradul de elev-ofițer. Anul următor amiralul Konstantin Posiet a fost numit profesorul său. În timp ce iernile erau dedicate studiilor teoretice, în timpul verilor el se antrena pe nave rusești din flota baltică care staționau la Sankt Petersburg. La 18 septembrie 1866 Marele Duce Alexei a fost ridicat la rang de locotenent. Și-a continuat cariera în marină servind ca ofițer la bordul fregatei Alexander Nevski și a făcut pe o croazieră pe Marea Mediterană până la Pireu. În Grecia a participat la nunta verișoarei sale, Olga Konstantinovna, cu regele George I al Greciei.

În ianuarie 1870 Alexei Alexandrovici a devenit major potrivit legislației ruse. Evenimentul a fost marcat prin depunerea a două jurăminte: cel militar și jurământul de credință al Marilor Duci ai Caei Imperiale ruse. În iunie 1870 a început ultima parte a pregătirii sale. Aceasta a inclus navigația cu un motor cu aburi pe ruta de la Sankt Petersburg la Arhanghelsk prin Canalul Mariinsk și râul Dvina de Nord. După ce a vizitat școlile și facilitățile industriale ale Arhanghelsk, a început pregătirea în navigarea în condiții arctice la bordul corvetei Varyag. Croaziera lui l-a dus în Insulele Solovetsky, continuând prin Marea Albăși Marea Barents în Novaia Zemlea. Traseul a continuat cu Kola Bay și orașul Murmansk, porturile din nordul Norvegiei și Islanda. A revenit la Cronstadt la sfârșitul lunii septembrie.

În 1869/1870, Alexei a avut o relație cu Alexandra Jukovskaia, fiica poetului Vasili Jukovski, care era cu opt ani mai mare decât el. Ei au fost părinții unui fiu, Alexei, născut la 26 noiembrie 1871. Țarul Alexandru al II-lea s-a opus puternic acestei relații.

Unii istorici au afirmat că Marele Duce s-a căsătorit morganatic și căsătoria a fost anulată de Biserica Ortodoxă Rusă,^[4]^[5] deoarece, potrivit "Legilor Fundamentale ale Casei Imperiale" , căsătoria era ilegală. Totuși, articolele 183 și 188, care interziceau căsătoriile fără consimțământul împăratului, au fost incluse în Legile Fundamentale abia în revizuirea din 1887 prevăzută de Țarul Alexandru al III-lea. Normele valabile în 1870 nu interziceau căsătoriile morganatice, însă excludeau copii proveniți din aceste căsătorii din succesiunea la tron.^[6] Nu există dovezi nici despre căsătorie nici de divorț. De asemenea, nu există nici o dovadă că Marele Duce a solicitat permisiunea de a se căsători. Cum Alexandra Jukovskaia nu aparținea aristocrației și în plus era fiica unui fiu nelegitim al unui proprietar rus și a unei sclave turce, o astfel de căsătorie era de neconceput.^[7]

Deranjat de aventura fiului său, Alexandru al II-lea a refuzat chiar să acorde Alexandrei Jukovskaia un titlu, care ar fi însemnat recunoașterea oficială a paternității Marelui Duce, chiar dacă era nelegitim. Alte curți europene au refuzat, de asemenea, să-i acorde un titlu. Ca o soluție de ultimă instanță, la 25 martie 1875 Alexandra a primit titlul de baroneasă Seggiano de la Republica San Marino, cu dreptul de a-i transmite titlul fiului ei Alexei și urmașilor masculini ai acestuia. Abia în 1883, Alexandru al III-lea, fratele mai mare al Marelui Duce, i-a acordat baronului Seggiano titlul de conte de Belevski și în 1893 i-a aprobat blazonul.

Date personale
Marele Duce Alexei Alexandrovici

Născut	14 ianuarie 1850 Sankt Petersburg, Rusia
Decedat	14 noiembrie 1908 (57 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	Grand Ducal Burial Vault[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (pneumonie)
Părinți	Alexandru al II-lea al Rusiei^[1]^[2] Maria de Hessa
Frați și surori	Alexandru al III-lea al Rusiei Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei Gheorghi Alexandrovici Iurevski[] Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei Țareviciul Nicolae Alexandrovici al Rusiei Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei Ekaterina Alexandrovna Iurevskaia[] Olga Alexandrovna Iurevskaia[*] Marea Ducesă Alexandra Alexandrovna a Rusiei
Căsătorit cu	Alexandra Jukovskaia
Copii	Alexei Alexandrovici
Cetățenie	Imperiul Rus
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	ofițer de marină[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp-Romanov Alexei Alexandrovici Alexandra Jukovskaia

· 1861: S-a nascut Sultanul Mehmed al VI-lea; (d.16 mai 1926). Mehmed VI a fost al 36 lea si ultimul sultan otoman (1918–1922) – si penultimul Calif, la momentul respectiv puterea laica si religioasa in imperiu fiind reunite. A fost fratele si succesorul sultanului Mehmed V si a urcat pe tronul imerial in iulie 1918, cu putin inainte de capitularea armatei turcesti in fata fortelor aliate, care au ocupat capitala imperiului,Istanbul. A preferat ca va obtine de la aliatii occidentali conditii de pace clemente, motiv pentru care a renuntat la orice rezistenta armata. Aceasta pozitie a fost perceputa ca o tradare de opinia publica si a dus la pierderea legitimitatii sale, atunci cand a acceptat Tratatul de la Sevres care consfintea sfarsitul Imperiului Otoman. Lupta de eliberare nationala condusa de Mustafa Kemal Attaturk, s-a intors astfel impotriva lui.

· 1875 - S-a născut medicul Albert Schweitzer, om de cultură francez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1952 (m. 4 sept. 1965)
* 1875: Charles Upson Clark (n. 14 ianuarie 1875, Springfield, Massachusetts – d. 9 septembrie 1960, New York) a fost un istoric american, profesor la Columbia University. El este cunoscut ca fiind cel care a descoperit Barberini Codex (Badianus Manuscript),^[1] cea mai veche lucrare botanicăaztecă păstrată până în zilele noastre

Charles Upson Clark s-a născut în familia lui Edward Perkins Clark și Catharine Pickens Upson.^[3] A obținut un doctorat în limba latină la Universitatea Yale (1897). Și-a continuat studiile la München, Roma și Paris. În timpul primului război mondial, a lucrat în serviciul de informații al armatei americane.

În anul 1919, a acceptat o invitație a Guvernului României și a venit pentru prima dată în România. A mai vizitat România de opt ori între 1921 și 1940. A susținut cursuri și conferințe la universitățile din Chișinău, Timișoara și Cluj. S-a documentat în ceea ce privește geografia, istoria, cultura și arta românească, învățând limba română. A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române ^[4].

În cursul vieții, a fost autor al mai multor cărți pe o varietate de subiecte. Printre subiectele abordate de el sunt istoria Indiilor de Vest de Antonio Vázquez de Espinosa tradusă în engleză^[5] și istoria modernă a României.^[6] El a colaborat și cu Școala Americană de Studii Clasice din Roma, unde a deținut funcția de director de studii clasice și arheologie (până în 1910).

Date personale
Charles Upson Clark
Născut	14 ianuarie 1875 Springfield, Massachusetts, SUA
Decedat	29 septembrie 1960 (85 de ani) New York, SUA
Cetățenie	SUA
Ocupație	istoric filolog clasic[*] romanist
Activitate
Alma mater	Universitatea Yale Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Sapienza din Roma Universitatea din Grenoble[*] Universitatea din Paris
Organizație	Universitatea Yale American Academy in Rome[] City College of New York[] Universitatea Columbia
Premii	Rome Prize[] knight of the Order of the Crown of Italy‎[]

* 1882: Hendrik Willem van Loon (n. 14 ianuarie 1882, Rotterdam, Țările de Jos^[8] – d. 11 martie 1944,^[Old Greenwich[*], SUA) a fost un istoric și jurnalist american de origine neerlandeză.

În anul 1902 a plecat în Statele Unite pentru a studia la Cornell University. Își obține doctoratul la Universitatea din München, în 1911, cu o teză intitulată The Fall of the Dutch Republic („Căderea Republicii Olandeze”), care va deveni, în 1913, prima sa carte publicată. Este corespondent al agenției Associated Press în Rusia, în timpul revoluției din 1905, iar apoi în Belgia în anul 1914, la începutul Primului Război Mondial. Se întoarce în Statele Unite, unde conferențiază la Cornell University, iar în 1919 devine cetățean american. În 1940 îl sprijină pe Franklin D. Roosevelt în campania electorală și îi îndeamnă pe americani să se împotrivească totalitarismului după ce, cu doi ani mai înainte, denunțase nazismul într-un volum care a avut ecou în epocă.

Este unul dintre cei mai importanți autori de istorie pentru copii și adolescenți; a publicat zeci de volume, pe care le-a și ilustrat. Cea mai cunoscuta carte a sa este Istoria omenirii, apărută pentru prima dată în 1921 și actualizată ulterior de autor, apoi de fiul său și de alți istorici. Istoria omenirii a fost, în 1922, prima operă distinsă cu Newbery Medal, prestigios premiu nord-american destinat literaturii pentru copii.

Date personale
Hendrik Willem van Loon
Hendrik Willem van Loon
Născut	14 ianuarie 1882^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Rotterdam, Țările de Jos^[8]
Decedat	11 martie 1944 (62 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Old Greenwich[*], SUA
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos SUA
Ocupație	scriitor istoric jurnalist scriitor de literatură pentru copii[*] designer
Activitate
Alma mater	Universitatea Cornell
Organizație	Universitatea Cornell

· 1894 - S-a născut Ecaterina Teodoroiu, "eroina de la Jiu" căzută în luptele de la Mărăşeşti (m. 23 august 1917)

· 1896: John Roderigo Dos Passos, scriitor american (d. 1970)

· 1901 - S-a născut Jean Roche, medic şi biochimist francez, membru de onoare al Academiei Române.
* 1901: Bebe Daniels (n. 14 ianuarie 1901 - d. 16 martie 1971) a fost o actriță americancă, cântăreață, dansatoare, scenarist și producător de film.
* 1904: Attila Petschauer (n. 14 decembrie 1904, Budapesta – d. 20 ianuarie1943, regiunea Tver, Rusia) a fost un scrimer evreu maghiar specializat pe sabie. A fost vicecampion olimpic la individual la Jocurile Olimpice din 1928și campion olimpic pe echipe la Olimpiada din 1928 și la cea din 1932. A cucerit și șapte medalii la Campionatul Internațional, inclusiv două de aur.
* 1905: Sven Åke Albert Rydell (n. 14 ianuarie 1905 – d. 4 aprilie 1975) a fost un fotbalist internațional suedez, care a fost golgheterul all-time al naționalei de fotbal a Suediei până pe 4 septembrie 2014, când Zlatan Ibrahimović a marcat cel de-al 50-lea său gol pentru națională.

Rydell a jucat în anii 1920 și '30 și a marcat 49 de goluri în doar 43 meciuri pentru naționala Suediei.^[1] Cele 49 de goluri ale sale au stabilit un record la națională care s-a menținut peste 80 de ani.

* 1911: József Moravetz sau Iosif Moravet (n. 14 ianuarie 1911 - d. 16 februarie1990) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).
* 1913: Motoo Tatsuhara (14 ianuarie 1913 - ?) a fost un fotbalist japonez.

· 1915 - S-a născut Mihai Isbăşescu, istoric literar, filolog, traducător (m.1998).

· 1917 - S-a născut americanul Charles Williams Butterfield, cotat printre cei mai buni trompetişti albi de dixieland (m.18.03.1988).

· 1919: Giulio Andreotti (n. 14 ianuarie 1919,^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Roma, Italia^[6]^[7] – d. 6 mai 2013,^[1]^[3]^[4]^[5] Roma, Italia^[8]) a fost un politician italian. S-a născut la Roma. A fost prim-ministrul Italiei de trei ori, între 1972 și 1973, între 1976și 1979 și între 1989 și 1992. De asemenea a fost ministrul afacerilor externe al Italiei în perioada 1983-1989.

Giulio Andreotti a reprezentat Democrazia Cristiana, partidul creștin-democrat italian.

* 1925: Yukio Mishima (三島由紀夫 Mishima Yukio potrivit topicii japoneze), este numele public, pseudonimul lui Kimitake Hiraoka (平岡公威 Hiraoka Kimitake), (n. 14 ianuarie, 1925 - 25 noiembrie, 1970), scriitor japonez și activist politic de extremă dreapta, cunoscut pentru scrierile sale (36 de volume incluzând romane, povestiri, eseuri, piese de teatru, dintre care cele mai bune au fost traduse în engleză și franceză) și moartea din alt veac pe care și-a ales-o. A fost de asemenea campion la kendō.
* 1929: Benedict Gănescu (n. 14 ianuarie 1929, Craiova - d. 2 august 1996, București) a fost un pictor scenograf și grafician român.

S-a născut la Craiova în mahalaua Dudulenilor (aceiași Duduleni din piesa Gaițele de Alexandru Kirițescu). A urmat școala Petrache Poenaru și Liceul Comercial Gheorghe Chițu din Craiova.

S-a înscris la Academia Comercială din București, dar după an a renunțat și s-a înmatriculat în 1949 la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu.

A fost membru în redacțiile revistelor Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX și Urzica. A fost redactor artistic la revistele Ramuri (Craiova) și Tribuna României (București).

A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova (Doi tineri din Verona de William Shakespeare, regia Vlad Mugur).

La 2 August 1996 s-a stins din viață, după o grea suferință, în locuința sa din București.

A ilustrat peste 30 de titluri din literatura română și străină, între care:
- Viața și isprăvite vestitului cavaler Snapanski de Georg Werth;
- Păcală în satul lui de Ioan Slavici;
- Aventuri lirice de Geo Dumitrescu;
- Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, în românește de Alexandru Hodoș, Prefață de N.N. Condeescu, Editura pentru literatură universală, București, 1967;
- volumul de poeme Recital extraordinaire de Romulus Vulpescu (editura Seghers, Paris);
- Les poèmes de l’ainnée, Poeme florivore de Ben Corlaciu (editura Seghers, Paris);
- coperta și ilustrațiile la volumul Besorelief with heroes de Nichita Stănescu, editat de Memphis State University Press.
- Mitul faurului aburit de Alexandru Oprea;
A realizat afișe cadou pentru spectacolele teatrelor naționale din Craiova și Cluj, Teatrul Nottara din București.

· 1931 - S-a născut Caterina Valente, cântăreaţă de origine italiană.

· 1937: Mircea Bradu (n. 14 ianuarie 1937, Lăzăreni, județul Bihor) este un scriitor român contemporan, jurnalist, director de teatru. Dramaturg cunoscut prin piese de inspirație istorică: Vlad Țepes în Ianuarie, Noapte albă, Hotărâreași altele. În 2007 a lansat romanul Dracula Land, Dracula Parc, tradus în limbile engleză, maghiară și germană. Este laureat al premiilor Uniunii Scriitorilor din România și ale Consiliului Culturii din România.

Este redactor fondator al revistei Familia seria a V-a în 1965, unde lucrează până în 1977, când devine director al Teatrului de stat din Oradea^[1]. A fost primul primar al Oradiei, ales liber după revoluție^[1]. Este membru fondator al Partidului Democrat și consilier municipal^[1]. În anul 1992 a înființat rețeaua Radio Transilvania^[1], iar în anul 2002 a înființat Editura Arca.

Mircea Bradu s-a născut la data de 14 ianuarie 1937 în Lăzăreni, județul Bihor, unde părinții săi erau învățători. Este fiul reputatului folclorist și publicist Ion Bradu. La absolvirea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea (1954) se înscrie la Facultatea de filologie a Universității de Stat București, la Secția de Literatură și Critică Literară pe care o termină în 1959 când revine la Oradea unde este angajat inspector la Comitetului Județean pentru Cultură. În 1965 face parte din grupul de scriitori condus de poetul Alexandru Andrițoiu care reînvie revista de cultură „Familia”, seria a V-a, părăsind redacția doar în anul 1977 când devine director al Teatrului de Stat din Oradea. În 1992, în calitate de director general, înființează „Radio Transilvania”, rețea care în scurtă vreme se extinde la15 posturi de emisiune. Conduce această rețea până în anul 2009 când preia Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor din România
Înainte de a deveni un scriitor consacrat, Mircea Bradu s-a remarcat încă de pe băncile liceului în poezie, proză și jurnalistică, prin reportaje, eseuri, interviuri și anchete, atât în ziarele locale și în cele cu răspândire națională. Debutul în dramaturgie poate fi marcat în 1970 prin apariția în revista clujană „Tribuna” a piesei „Turnul sinucigașilor”.
Volume publicate:

• De câte ori am pornit, teatru Editura Oradea, 1969

• Deschideți ferestrele, proză, Editura Oradea 1970

• Hotărârea, teatru, Editura Eminescu, București, Teatru comentat,1983

• O minune de trei zile, proză, Editura Oradea 2002

• Teatru istoric, Editura Arca, 2004

• Turnul sinucigașilor, teatru, Editura Arca, 2003

• Dracula land. Dracula parc, proză, Editura Arca 2006

• A fi sau a nu fi antrenor, proză, Editura Arca 2006

• Singur printre actori, proză, Editura Arca, 2008

• Nistrenii, proză, Editura Arca, 2012

Date personale
Mircea Bradu

Născut	14 ianuarie 1937 (82 de ani) Lăzăreni, Bihor, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor, jurnalist, dramaturg
Activitate
Studii	Facultatea de Litere a Universității din București

* 1937 - S-a născut Billie Jo Spears, cântăreaţă country americană.

· 1938 - S-a născut Jack Jones, cântăreţ american.

· 1938 - S-a născut Allen Toussaint, cântăreţ, pianist, compozitor şi producător american.

· 1939: Maria Amarghioalei^[1] (n. 14 ianuarie 1939, Pufești, jud. Vrancea,^[2] - d. 26 februarie 2013, București^[3]) mai bine cunoscută prin numele de scenă Naarghita (scris și Narghita), a fost o cântăreață și dansatoare română. Iubitoare a muzicii și a coregrafiilor din filmele indiene, interpreta s-a specializat pe acest repertoriu și a atins performanțe remarcabile, cunoscute și apreciate atât în patria ei, cât și în lume.

Naarghita este supranumită „Cenușăreasa din Vrancea”

Artista a început să se documenteze în privința culturii indiene. A învățat timp de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi,^[6] cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India.^[2]

Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „cântec pentru cei luminați”.^[1] Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț: „Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita.”^[7]

Primul disc Electrecord al Naarghitei a fost bine primit de public. După nouă ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice, care îi dădea posibilitatea de a susține recitaluri și spectacole pe scenele din țară; cel care și-a dat acceptul în acest sens a fost baritonul Nicolae Herlea.^[2] În toamna lui 1967, prim-ministrul Indiei, Indira Gandhi, a vizitat România și a avut ocazia să o vadă pe Naarghita în spectacol. Foarte plăcut impresionată, ea a cerut să o cunoască pe tânăra cântăreață și dansatoare. Într-un dialog la care a participat și prim-ministrul român Ion Gheorghe Maurer, Indira Gandhi a invitat-o pe Naarghita să viziteze India, iar acesta a răspuns aprobator. Nouă luni mai târziu (la scurt timp după asasinarea politicianului american Robert F. Kennedy, eveniment cu un impact puternic în toată lumea), Naarghita a fost primită călduros în New Delhi în ciuda doliului și a rămas scolo timp de jumătate de an, vizita fiindu-i sponsorizată de guvernul indian. Cu această ocazie, Naarghita făcut cunoștință cu idolul ei, actorul și regizorul Raj Kapoor, iar cei doi au devenit prieteni apropiați.

· 1941 : S-a nascut Faye Dunaway, actriţa americană (“Bonnie şi Clyde” – Premiul Academiei Britanice, 1967; “Chinatown” – Premiul Oscar, 1976; “Reţeaua” – Premiul Oscar, 1976; “Columbo” – Premiul Emmy; “Don Juan de Marco”).

Date personale
Faye Dunaway

Născută	14 ianuarie 1941 (78 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9] Bascom[*], SUA
Căsătorită cu	Peter Wolf[] (1974–1979) Terry O'Neill[] (1983–1987)
Cetățenie	SUA
Ocupație	actriță actriță de televiziune[] actriță de film[] scenaristă producător de film actriță de teatru[*]
Alma mater	Boston University College of Fine Arts[] Universitatea Florida Florida State University[]
Premii Oscar
Cea mai bună actriță (1977) pentru Network[*]
Premii Emmy
Premiul Primetime Emmy[*]
Alte premii
Theatre World Award[] (1966) Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[] Zmeura de Aur pentru cea mai proastă actriță într-un rol principal (1982) pentru Mommie Dearest[*]
Prezență online
tweeter Internet Movie Database
Modifică date / text

Faye Dunaway

* 1943: Shannon Matilda Wells Lucid (n. 14 ianuarie 1943) este o biochimistăamericană și fost astronaut NASA .^[1] La un moment dat, ea a deținut recordul pentru cea mai lungă durată de ședere în spațiu a unui american, precum și a unei femei. Ea a zburat în spațiu de cinci ori, inclusiv o misiune prelungită la bordul stației spațiale Mir în 1996; ea este singura femeie americană care s-a aflat pe stația Mir
* 1943: Holland Taylor (n. 14 ianuarie 1943) este o actriță americancă de film, teatru și televiziune. Printre rolurile din televiziune, care merită menționate sunt: Ruth Dunbar în Bosom Buddies, soția senatorului (Margaret Powers) în serialul lui Norman Lear The Powers That Be, Judecătorul Roberta Kittleson în The Practice și Evelyn Harper în Two and a Half Men.
* 1948: Giampiero Ventura (Genova, Italia, 14 ianuarie din 1948), este un antrenorItalian. Este în prezent antrenor la nationala Italiei.
* 1948: John Lescroart este un scriitor de thriller american.

· 1952: Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (n. 14 ianuarie 1952, București) este un om politic român, prim-ministru al României între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008, președinte al Partidului Național Liberal din 2005 până în 2009. În prezent el este (din anul 2015) președintele Alianței Liberalilor și Democraților (ALDE), formată prin fuziunea Partidului Liberal Reformator cu Partidul Conservator, care din 2016 este membru în coaliția guvernamentală condusă de PSD. De asemenea, el îndeplinește din anul 2014 funcția de președinte al Senatului.

Călin Popescu-Tăriceanu s-a născut la data de 14 ianuarie 1952, în municipiul București. Mama sa, Alexandrina Louise Lăzărescu, la naștere Athanasiade, a fost de origine greacă, mama ei fiind grecoaică, iar tatăl ei pe jumătate român și pe jumătate grec.^[1] Gheorghe Athanasiade, bunicul lui Călin Popescu-Tăriceanu, a fost unul dintre pionierii importului de automobile în România.^[2]

După finalizarea studiilor medii la Liceul „Sf. Sava” din București, a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București - actuala Universitate Tehnică de Construcții (1976), urmând ulterior și un masterat în matematică și informatică la Universitatea din București (1981).

După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, filiala Argeș (1976-1977), inginer la Trustul de Construcții Industriale București (1977-1979) și ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București (1980-1991).

În anul 1990 a fondat al doilea post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial Citroën în România). Este membru fondator și președinte (1994-1997 și 2001-2003) al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), apoi președinte de onoare (din 2003). De asemenea, este membru fondator al Clubului Român de Presă.

Tăriceanu a fost căsătorit de cinci ori și are trei copii.

· 1953: Victor Socaciu (n. 14 ianuarie 1953, Brașov), este un cantautor român de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune și parlamentar.
Tatăl său era muncitor la uzinele Steagul Roșu din Brașov, mama sa țesătoare la Partizanul Roșu este unicul copil al familiei. Amândoi părinții aveau legături cu muzica, tatăl fusese toboșar când era tânăr într-o formație la o casă de cultură muncitorească, iar mama a fost coristă într-un ansamblu foarte mare. Tatăl său dorea să-l vadă fotbalist; mama voia doar să-l vadă fericit.
Debutul artistic îl face la început pe scena școlii. Acolo avea un grup muzical, Zodiac și cânta piese din repertoriul unor trupe la modă la vremea aceea. Era chitarist, solist vocal și șef al trupei. A urmat cursurile de chitară clasică la Școala populară de artă, clasa profesorului Martinescu, celebru la vremea aceea în Brașov și le-a terminat după doi ani de studiu. În facultate trupa s-a destrămat, deoarece membrii săi au plecat în diferite colțuri ale țării.
A fost căsătorit cu Cornelia Pavlovici.

În cadrul Cenaclului Flacăra a colaborat cu toți membri săi Adrian Ivanițchi, Alexandru Zărnescu, Adriana Ausch, Anca Heroiu, Anda Călugăreanu, Andrei Păunescu, Arpad Domokoș, Aura Sipică, Carmen Antal, Cătălin Condurache, Constantin Dragomir, Costas Caracostas, Daniel Avram, Dinu Olărașu, Doru Gheajă, Doru Stănculescu, Ducu Bertzi, Emeric Imre, Emilian Onciu, Erzsébet Ádám, Evandro Rosetti, Fabry Aladar, Florian Pittiș, Florentin Budea, Florin Chilian, Frații Chiriac, Furdui Iancu, George Nicolescu, Gil Ioniță, Ioan Alexandru, Ion Hagiu, Ion Zubașcu, Iulia Iosipescu, Loredana Groza, Majay Gyozo, Magda Puskas, Marcela Saftiuc, Maria Nagy, Marin Pihuleac, Mihaela Popescu, Mihai Napu, Mihail Stan, Mircea Baniciu, Mircea Bodolan, Mircea Florian, Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Octavian Bud, Ovidiu Haidu, Radu Beligan, Radu Gheorghe, Radu Pietreanu , Raul Cârstea, Ștefan Hrușcă, Tatiana Stepa, Tudor Gheorghe, Valeriu Penișoară, Valeriu Sterian, Vali Șerban, Vasile Șeicaru, Vasile Mardare, Vanghele Gogu, Walter Ghicolescu, Zoia Alecu, Cezar Petrovici.

Părăsește Cenaclul în 1982 pentru a-și dezvolta propria carieră profesională.

Semnează peste 300 de cântece declarate la UCMR - ADA

· 1956 - S-a născut Bob Bradbury, vocalist şi compozitor britanic (Hello).
* 1958: Manfred (Mani) Neumann (n. 14 ianuarie 1958 Hilden, Germania) este un violonist german, membru al trupei rock Phoenix și al formației Farfarello, pe care a înființat-o în 1982. Cântă la vioară și blockflöte. A fost supranumit Der Teufelsgeiger („Violonistul Diavolului”).

· 1959 - S-a născut Geoff Tate, vocalist, clăpar şi compozitor american (Queensryche).
* 1961: Magda Puskas născută ca Magdalena Puskas (n. 14 ianuarie 1961, Reghin, regiunea Mureș) este o muziciană, interpretă și compozitor român.
Este al doilea copil al Ecaterinei și a lui Eugen Puskas, ambii muncitori. Sora ei s-a numit Viorica. A fost căsătorită cu Finna Istvan și împreună au un fiu Finna Tibor Istvan.
Este absolventă a Universității Spiru Haret București - Facultatea de Psihologie

Și-a început activitatea muzicală la 6 ani ajungând ca la 7-8 ani să participe la turnee de muzică ușoară în județul Mureș. În timpul liceului, a făcut parte din grupul Arthemis – grupul de folk al liceului, cu care a obținut Premiul Național la Festivalul național „Cântarea României” ediția 1979. Odată cu terminarea liceului, grupul Arthemis s-a destrămat, dar din el s-a născut, în 1981, un nou grup - Ecoul, format din Magda Puskas și fosta sa colegă, Sorina Feier-Bloj. În luna noiembrie a anului 1981 grupul a participat la Festivalul „Baladele Dunării”, în formula Ecoul. În juriu s-au aflat membri ai Cenaclului Flacăra, președintele juriului a fost chiar Adrian Păunescu. Luând premiul cel mare, cele două tinere artiste au fost invitate să devină membre active ale Cenaclului. Această colaborare s-a fructificat cu câteva piese de un real succes, cântate în turneele susținute alături de Cenaclul Flacăra: „La o cană cu vin”, „Din copilărie” sau „Taina”.^[2]

După încheierea colaborării cu Sorina Bloj, Magda Puskas și-a adus aportul muzical în Cenaclul Flacăra alături de Tatiana Stepa, un grup duo, sub numele de Partaj, cântând împreună „Desculț prin zăpadă”, „Creion”, „Partaj”, precum și vechile hituri ale Ecoului.^[2]

După 1989, Magda Puskas și-a continuat activitatea în Cenaclul „Totuși iubirea”. Artista se numără printre cei care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc, după anul 2000.^[2]

A urmat o colaborare îndelungată, până în 2010, cu Valentin Moldovan, alături de care a susținut numeroase concerte în toată țara. Apoi, spectacolele Magdei Puskas au fost marcate de o schimbare, folkista colaborând cu Ioan Onișor mai bine de un an.^[2]

În 2011, Magda Puskas a aniversat 30 de ani de la debutul în Cenaclul Flacăra, moment celebrat prin aducerea unui suflu nou pieselor sale, printr-o colaborare de succes cu muzicieni de excepție: Tcha Limberger, Florin Ștefan, Aladár Pusztai, Cătălin Pop și Oana Pop. Turneul național ce a marcat cei 30 de ani de folk ai Magdei a marcat un număr impresionant de orașe și spectatori pe masură.

· 1961 - S-a născut Mike Tramp, vocalist şi compozitor american (White Lion).
* 1962: Andrei Gheorghe (n. 14 ianuarie 1962, Lipețk, Rusia – d. 19 martie 2018, Voluntari, România) a fost o personalitate media, prezentator, realizator de emisiuni de radio și televiziune din România, realizator de filme documentare și de scurt metraj.
Tatăl lui, originar din România, a studiat la școala de aviație din Lipețk, Rusia, iar mama sa, rusoaică, era fiica comandantului școlii de aviație.^[1]Andrei a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (secția rusă-engleză), Universitatea din București.

Filmografie

Periferic (2010) - joacă rolul lui Cosmin
În căutarea lu' Malone Muistu' (2010)
Bani (2008)
Dublă personalitate (2008), la care este și scenarist
Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007) - șofer de taxi
Amen (2002) - ofițer francez

În 2002 și 2003 realizează la Antena 1 emisiunea „Gheorghe” și reia emisiunea „13-14 cu Andrei”, mai întâi la Radio 21, iar apoi, în perioada 2005-2006, la Radio Total.

A avut un rol secundar în filmele Amen al lui Costa Gavras, Tinerețe fără tinerețe al lui Francis Ford Coppola și a colaborat cu Paraziții pentru albumul Irefutabil.

În 2004 a fost consilier media și realizator de emisiuni („Politica, frate!” și „Am o știre pentru tine!”) la Realitatea TV. A scris la „Academia Cațavencu” și în ghidul „24-FUN”.

În afară de realizarea de emisiuni radio și TV, a deținut funcții de conducere la posturile unde a lucrat: director general al Radio Sky Constanța și Pro FM București, director de programe al trustului Media Pro, consilier în probleme de marketing la Antena 1 București.

În 2006 în colecția „Ego Publicistică” de la Polirom a apărut volumul Midnight Killer - Banalitatea s-a născut la oraș, însoțit de un CD audio.

A realizat un scurt metraj în 2008, numit Dubla personalitate. A fost realizatorul emisiunii „Cu Gheorghe și Mihaiu” de la Radio Guerilla și a acceptat provocarea de la Kanal D pentru a modera reality-show-ul românesc „Rătăciți în Panama”. În 2009 a anunțat un nou proiect: „www.presa.nu”. Din data de 5 ianuarie 2010 s-a ocupat cu organizarea departamentului de comunicare din cadrul Ministerului de Finanțe până în luna februarie a aceluiași an.

A realizat emisiunile „Salutare Națiune” (din 3 octombrie 2010 pe Prime în Chișinău, Republica Moldova), „Clubul de poker” (din 24 octombrie 2010 pe Prima TV în România), „Oameni și oameni” (din 13 februarie 2012 pe The Money Channel).

A colaborat cu trupa Paraziții pentru albumul Irefutabil.

Date personale
Andrei Gheorghe
Andrei Gheorghe
Născut	14 ianuarie 1962 Lipețk, Rusia
Decedat	19 martie 2018 (56 de ani) Voluntari, România
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist

* 1963: Steven Andrew Soderbergh (n. 14 ianuarie 1963) este un regizor, producător de film, scenarist american; câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun regizor. Este cel mai bine cunoscut pentru regizarea filmelor Erin Brockovich, Traffic, The Informant și a refacerii filmului Ocean's Eleven.

· 1966: Marko "Marco" Tapani Hietala (n. 14 ianuarie, 1966 în Kuopio, Finlanda) este vocalistul, bassistul și textierul formației finlandeze heavy metal Tarot și bassistul și vocea masculină a formației finlandeze Nightwish. Acesta s-a alăturat trupei Nightwish în 2002 pentru albumul Century Child, înlocuindu-l pe Sami Vanska.

Marco cânta la bass și voce pentru trupa Nightwish însă a făcut parte și din alte trupe ca Sinergy și Northern Kings.

De când a ajuns în Nightwish au fost scrise unele cântece care să conțină duete cu vocalista Tarja Turunen, lăsându-l pe scriitorul și fondatorul trupei, Tuomas Holopainen să avantajeze vocea lui Hietala și să adauge noi dimensiuni în trupă. Un exemplu popular este coverul "The Phantom of the Opera" din albumul Century Child.symphonic metal Nightwish.

* 1967: Emily Margaret Watson, OBE (n. 14 ianuarie 1967) este o actriță engleză de teatru și film. A fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul de debut Bess McNeil din Breaking the Waves (1996) în regia lui Lars von Trier și pentru rolul Jacqueline du Pré din Hilary and Jackie (1998). A câștigat Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță de televiziune pentru serialul Appropriate Adult (2011) difuzat de ITV. A mai jucat în The Boxer (1997), Angela's Ashes (1999), Gosford Park (2001), Punch-Drunk Love (2002), Red Dragon (2002), Equilibrium (2002), The Life and Death of Peter Sellers (2004), Within the Whirlwind (2009), War Horse(2011) și The Book Thief (2013).
* 1968: Antuza Genescu (n. 14 ianuarie 1968, Lugoj, România) este o scriitoare română, traducătoare și antologator. A folosit și pseudonime ca Laura Ordean sau Melissa Mugur.

A absolvit în 1991 Universitatea din Timișoara, Facultatea de Litere și Filozofie, secția română-engleză.^[2]

Antuza Genescu a debutat în literatură în 1998 cu povestirea SF „Poiana sufletelor”, în fanzinul Paradox. În acest fanzin a mai publicat povestiri SF ca „Liniștea nu trebuie ucisă”, „Pe urmele lui Copernic”; sau „Petrecerea” în Helion.^[3] În 1993 i s-a publicat primul volum tradus din limba română în limba engleză, volumul de poezie al poetului George Lână, Space between Two Seconds (Spațiul dintre două secunde, Editura Marineasa).^[2]

Din 2016 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.^[2]

Este președinte al cenaclului H. G. Wells din Timișoara.

Traduceri:

Romane^[2]

Richard Allan Miller, Utilizarea magică și rituală a ierburilor, Amarcord, 1996 (traducere semnată cu pseudonimul Laura Ordean)
Michael Howard, Războiul în istoria Europei (împreună cu Vasile Mitu), Sedona, 1997
Constantin Virgil Negoiță, Vizitator, Dacia, 2003
Ken Grimwood, Replay, Nemira, 2006
Jim Nisbet, Codex Siracuza, Nemira, 2007
Richard & Rachel Heller, Al treisprezecelea apostol, Nemira, 2007 (traducere semnată cu pseudonimul Melissa Mugur)
H. Hendrix, Cheia labirintului', Nemira, 2007
Stephen King, Ochii dragonului, Nemira, 2007
Gene Wolfe, De partea întunecată a Soarelui Lung, Alexandria, 2008
Gene Wolfe, Lacul Soarelui Lung, Alexandria, Alba-Iulia, 2008
J.B. Sawyer, Alegerea lui Hobson, Nemira, 2008
J. McDevitt, Exploratorul, Nemira, 2008
G. Brandreth, Oscar Wilde și ringul morții, Nemira, 2008
Diana I. Paxson, Marion Zimmer Bradley, Preoteasa din Avalon, Nemira, 2009
Chelsea Quinn Yarbro, Palatul, Nemira, 2009
Robin Hobb, Ucenicul asasinului, Nemira, 2009
Robin Hobb, Asasinul regal, Nemira, 2010
Robin Hobb, Răzbunarea asasinului, Nemira, 2011
Robin Hobb, Bufonul de aur, Nemira (co-traducător)
Stan Nicholls, Paznicul fulgerului, Nemira, 2009
Stan Nicholls, Legiunea tunetului, Nemira, 2010
Stan Nicholls, Războinicii furtunii, Nemira, 2011
Vernor Vinge, Adâncurile cerului, Nemira, 2010
Orson Scott Card, Navele Pământului, Nemira, 2011
***, Viața interioară a Pământului, Univers Enciclopedic Gold, 2011
Sara Shepard, Micuțele mincinoase și secretele lor, vol. I-IV, Leda, 2012
Isaac Asimov, Praf de stele, Grupul Editorial Art, 2013
***, Constituțiile francmasonilor, Arcana, 2013
Robin Hobb, Misiunea bufonului, Nemira, 2014
Charlie Jane Anders, Orașul de la miezul nopții, Nemira, 2019

Colecții de povestiri

Vânătorul de jaguari, Nemira, 2008 - cu Laura Bocancios

Proză scurtă^[2]

Povestiri science-fiction în George R. R. Martin, Regii nisipurilor, Nemira, 2010
Povestiri science-fiction în Connie Willis, Vânturile de la Marble Arch, Nemira, 2011
Povestiri în antologiile science-fiction Gardner Dozois și Tărâmurile pustiite, Nemira, 2010-2012
Povestiri în antologiile horror The Year’s Best Fantasy and Horror, Nemira, 2010-2011
Povestiri polițiste în Raymond Chandler, Crimă de mântuială, Nemira, 2012
Povestiri în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice Anticipația și almanahul Anticipația, Nemira, 2015, 2016

Volume de poezie, traduceri din română în engleză ^[2]

George Lână, Spațiul dintre două secunde (Space between Two Seconds), Marineasa, 1993
George Lână, Bariera de la Voiteni (The Barrier at Voiteni), Marineasa, 1998
George Lână, În apărarea mea (In My Own Defence), Marineasa, 1999
Veronica Balaj, Cu îngerul la arat (Ploughing with the Angel), Mirton, 1997
Veronica Balaj, Ritualuri de scrib (Rituals of the Scribe), Excelsior, 1999
Aura Christi, Crini imperiali (Imperial Lilies), Augusta, 1999
Liviu Pîrvan, Aș fi (Being Away), Marineasa, 1999
Ion Chichere, Fizeș, Marineasa, 1999
Veronica Balaj, Între alb și noapte (Between White and Night), Augusta, 2000
Veronica Balaj, Băutori de nepăsări (Sippers of Indolence), ArtPress, 2002
Veronica Balaj, Poeme în civil (Timeless Hallucinations), Anthropos, 2006
Veronica Balaj, Ierusalim (Jerusalem), Zur-Ott, Ierusalem, 2013
George Lână, Linia Siegfrid a ochilor tăi, Gordian, 2015 (co-traducător)
Poezii de Rodica Draghincescu în publicația trimestrială virtuală Action Yes [1]
Poezii de Rodica Draghincescu în, numărul 8 (2004) tipărit al revistei literare Jubilat, publicate de Universitatea din Massachusetts, Amherst
Poezii de Eugen Bunaru în antologia Poezie și știință, selecție și ediție de Grete Tartler și Peter Forbes, Vremea, 2016

Antologii:

Antologii de ficțiune scurtă SF în care i s-au publicat lucrări^[2]

Pangaia, Eagle Publishing House, 2010
- Povestirea „Prizonieri în anotimpuri”^[4]
Cartea morților vii, Millennium Books, Satu Mare, 2013
Cele 1001 de scorneli ale Moșului SF, Millennium Books, 2012
- Povestirea „Metafagie”
Ferestrele timpului, Tracus Arte, 2013
- Povestirea „Aventuri cu Wilkie: Femeia din portofel”
Lumi stranii, Vremea, 2014
Venus, culegere de povestiri science-fiction, Eagle Publishing House, 2011
- Povestirea „Un fenomen trecător”
Zombii: Cartea morților vii, editor Mircea Pricăjan, Millennium Books, 2013^[5]
- Povestirea „Len, cel care împietrește Răul”

Antologii editate de ficțiune scurtă SF^[2]

Venus, culegere de povestiri science-fiction, Eagle Publishing House, 2011
Bella Proxima (coeditor și traducător), antologie de science-fiction croat, Eagle Publishing House, 2012
Călătorii în timp, culegere de povestiri science-fiction, Nemira, 2013
Xenos. Contact între civilizații, culegere de povestiri science-fiction, Nemira, 2014
Galaxis, culegere de povestiri science-fiction, Eagle Publishing House, 2016. Conține povestiri space opera de Silviu Genescu, George Lazăr, Ioana Vișan, Liviu Surugiu, Alexandru Lamba, Daniel Haiduc și Liviu Radu.

· 1968 - S-a născut L.L. Cool J. (James Todd Smith), rapper şi autor american.

· 1969: Jason Kent Bateman (n. 14 ianuarie 1969) este un actor american de televiziune și film. După ce a apărut în anii 1980 și 1990 în mai multe sitcom-uri, inclusiv It's Your Move și The Hogan Family, Bateman a devenit proeminent ca importanță la începutul anilor 2000 jucând rolul Michael Bluth în Arrested Development, pentru care a câștigat "TV Land Award", Globul de Aur și două premii Satellite. La Hollywood a apărut în mai multe filme inclusiv The Kingdom, Juno, Hancock, Up in the Air, Paul și Horrible Bosses.
* 1969: David Eric "Dave" Grohl (n. 14 ianuarie 1969)^[5]^[6] este un muzician rockamerican, multi-instrumentalist și cantautor - actualul solist vocal, chitarist și principalul textier al trupei Foo Fighters; fost baterist al formațiilor Nirvana și Scream; baterist al grupului Them Crooked Vultures; a scris toată muzica pentru proiectele sale de scurtă durată, Late! și Probot. A colaborat și cu Queens of the Stone Age și a cântat în sesiuni de înregistrare cu diverși alți muzicieni printre care Killing Joke, Nine Inch Nails, The Prodigy, Slash, Juliette Lewis și Lemmy Kilmister. A cântat în peste 30 de trupe.
* 1971: Torsten Amft (n. 14 ianuarie 1971, Leipzig, Germania), este un creator de modăgerman. Lucrează și locuiește la Berlin. De asemenea, lucrează la New York și Tokyo. A lucrat, printre alții, cu Helmut Newton, Herb Ritts și Gianni Versace.
* 1971: Antonios Nikopolidis (în greacă Αντώνιος Νικοπολίδης; n. 14 ianuarie 1971, în Arta), este un fost fotbalist internațional grec, care juca pe postul de portar. În prezent este antrenor secund la clubul Olympiacos Pireu.
* 1972: Norbert Sorin Niță (n. 14 ianuarie 1972, Țicleni, Dolj) este un fost fotbalist român care a activat pe postul de fundaș.^[1] A jucat 55 de meciuri în Liga I și 2 meciuri în Cupa UEFA Intertoto.
* 1973: Giancarlo Fisichella (n. 14 ianuarie 1973, Roma, Italia), poreclit Fisico sau Fisi, este un pilot de curse italian. A evoluat în Formula 1 pentru echipele Minardi, Jordan, Benetton, Sauber, Renault, Force India și Ferrari
* 1977: Daniel Băluță (n. 14 ianuarie 1977, București) este un medic stomatolog și politician român, primar ales al sectorului 4 din 5 iunie 2016 din partea PSD

Date personale
Daniel Băluță
Daniel Băluță
Născut	14 ianuarie 1977 București
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	om politic
Primar al sectorului 4, București (interimar)
În funcție 4 noiembrie 2015 – 5 iunie 2016
Precedat de	Cristian Popescu Piedone
Succedat de	Daniel Băluță (ales)
Primar al sectorului 4, București (ales)
În funcție 5 iunie 2016 – prezent
Precedat de	Daniel Băluță (interimar)
Succedat de	în funcție

Partid politic	PSD
Profesie	medic stomatolog

* 1977: Narain Karthikeyan este un pilot de Formula 1. Narain este născut la data de 14 ianuarie 1977 la Chennai, Tamil Nadu, India. Până să ajungă în Formula 1, Narain a pilotat în competiții precum Formula Nippon și A1 Grand Prix.

· 1978: Costi Ioniță, cântăreț român de manele

* 1978: Eduardo Kuno Becker Paz (n. 14 ianuarie 1978) este un actor mexicancare a jucat în principal în telenovele. El este cunoscut în special pentru rolul său din filmul Goal!, unde l-a interpretat pe Santiago Muñez.
* 1982: Ricardo Fernandes (n. 14 ianuarie 1982, Guimarães, Portugalia) este un jucător portughez de fotbal, în prezent legitimat la Rio Ave FC. A evoluat între 2008 și 2010 la echipa Rapid București în Liga I.
* 1982: Víctor Valdés i Arribas (n. 14 ianuarie 1982, L'Hospitalet de Llobregat, Catalonia) este un fotbalist retras spaniol care a evoluat pe postul de portar.

El și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesionale la FC Barcelona în La Liga, fiind considerat unul din cei mai buni portari din istoria clubului și având la activ peste 500 de meciuri oficiale jucate pentru club în toate competițiile și un număr de 21 de titluri majore cucerite, printre care șase titluri La Liga și trei UEFA Champions League.

· 1982 - S-a născut Vasile Florescu, teoretician şi critic literar (“Conceptul de literatură veche”, “Retorica şi neoretorica”) (n.04.04.1915).

* 1984: Remus Dănălache (n. 14 ianuarie 1984, România) este un jucător român de fotbal care evoluează la CSU Voința Sibiu, pe postul de portar.
* 1984: Veronica Alexandra Tecaru (n. 14 ianuarie 1984),^[2] cunoscută sub numele de Veronika, este o cântăreață de muzică pop-dance din România. Lora s-a născut în Galați. În anul 2006, s-a înființat formația Wassabi, sub îndrumarea lui Marius Moga. Wassabi s-a lansat cu piesa "Have some fun with Radio 21", imnul Radio 21 din acel an. Fetele din formație au lansat mai multe piese în 2007, cu speranța de a reprezenta România la concursul internațional de muzică Eurovision. Deși piesele lor au fost votate, ele nu au reușit sa-și împlinească visul. Trupa s-a destrămat iar Veronika se lansează solo cu piesa "Superstars" alături de Julian M.

Date personale
Veronika

Nume la naștere	Veronica Alexandra Tecaru
Născută	14 ianuarie 1984 (35 de ani) Galați Galaţi, România^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	muzician, compozitor
Activitate
Alte nume	Veronika
Gen muzical	pop, dance
Instrument(e)	voce[*]
Case de discuri	Roton
Interpretare cu	Wassabi

* 1985: Martine Johnson (n. 14 ianuarie 1985), cunoscută după numele de scenă Mia Martina, este o artistă canadiană, aflată sub contract cu casa de discuri CP Records.

* 1986: Yohan Cabaye (Pronunție în franceză: /jɔ.an ka.baj/; n. 14 ianuarie 1986) este un fotbalist francez care evoluează la clubul Crystal Palace în Premier League și la echipa națională de fotbal a Franței.
* 1986: Marius Pantea (n. 14 ianuarie 1986, Oradea) este un pilot român de curse auto și fost ciclist de performanță.
* 1989: Dima Trofim (n. 14 ianuarie 1989, Chișinău, Republica Moldova) este un cântăreț, actor, dansator și fost membru al trupei LaLa Band.
* 1991: Ionuț Adrian Cioinac (n. 14 ianuarie 1991, Craiova) este un fotbalistromân care evoluează la clubul CSM Politehnica Iași pe postul de mijlocaș defensiv.
* 1991: Adrian Viciu(n. 14 ianuarie 1991 în Târgu Mureș) este un fotbalist român care joacă pe postul de portar.
* 1991: Andrei Voican (n. 14 ianuarie 1991) este un jucător de fotbal româncare evoluează la clubul Metaloglobus București .

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

luni, 13 ianuarie 2020

Filmografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz