MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

VINERI 10 IANUARIE 2020

PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE, SFATURI UTILE

Bună dimineața, prieteni!

Sunt în continuare restricționat de Facebook și nu pot posta decât în grupurile pe care le administrez.

Căutați-mă la adresa mea blogspot!

ARTE 10 Ianuarie

MUZICĂ 10 Ianuarie

Paul Mauriat - From Souvenirs To Souvenirs

Scorpions, Bon Jovi, U2, The Eagles, Aerosmith, Led Zeppelin Best Slow Rock Ballads Of 80s, 90s

3 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita

Стоит послушать эту музыку*очень красивая*

POEZIE 10 Ianuarie

Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român

Țara din gând 

Pentru Monica și Virgil


O țară unde mâinile aveau inimă bună
spicul ți se-nchina la drum spunându-și numele
și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabulă.

Multe scandaluri de ciocârlii e adevărat
peste culmile dealurilor și mai sus
doamnele înalte ciocârlii
toate de bună dimineața sculate
dar când era ceas potrivit pământul dormea leneș
cu noaptea ca o perlă atârnându-i în ureche

Acolo s-a inventat roua și carul mare și carul mic
un strămoș când trăgea cu săgeata de pe cer
în deltă lebăda
pelicanul sfâșiindu-și inima
din te miri ce și din nimic

Acolo-a fost țara
unde umbra cădea alături de om
unde omul căde-alături de umbră


1955

Înger înşelător

Frumos trup alb impur

în umbroasa dumbravă-ntins-a păcatului

Mătăsos înger al meu vis înşelător

cu amăgirea aripă de umbră

pe umărul ispititor

Pe sânul tău înfiorată rotunzime

lumina de-aur a acestui cer expiră

Bătaia inimii-n secret dorinţe cheamă

şi arzătoare buze-n carne pun

amare viorii aureole

Umbră adâncă A muri Abandonare

Obscură peşteră a timpului Cădere

Aripă şi prăpastie Rănită inimă

Orb sufletul în tine se scufundă

Frântă e viaţa Nu e drum de-ntoarcere

Dă-mi mâna înger al pierzării

Voi trece podurile sfărâmate ale paradisului

Acolo-ntre ruine negru înalt

porticul morţii aşteaptă în abisuri

Nimb

Deşteaptă-te deşteaptă-te

Noaptea-a lăsat să cadă rumoarea astrelor

Mâinile mele te-au chemat pe deasupra secolelor

Tot peisagiul e de miracol

şi-n braţele lui, roză mistică, trupul tău necorupt

în flăcări arde

Pământul ne mai ţine încă în tăcerea lui

în miresmele-n răşinele lui

leneş paradis stins

Dar mâinile mele nu se odihnesc

au şi atins un spaţiu invulnerabil

şi pentru prima oară – deşteaptă-te deşteaptă-te

o lume fără teamă ne acopere

din care-ieşim şi-n care-intrăm

goi, fără oboseală

fără ieri şi fără mâine

Totul e trecere

Focul şi cenuşa lui

această scară de cristal ce urcă în Origine

Totul se-ntoarce la-nceputuri

lumea în cercurile ei

cerul în numerele lui

tu eu

– şi acest nimb de necrezut

ce ne-nfăşoară-n candidele scutece

în scutecele-n care ne-am născut

în veacuri

în frageda în verdea dimineaţă a lumii

Biografie

Alexandru Busuioceanu (n. 10 ianuarie 1896 Slatina – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al doilea război mondial și până la moartea sa.

Opera lui Alexandru Busuioceanu este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite. Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli. Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale.

În calitate de istoric, domeniu în care a "intrat din întâmplare", cum o declara în corespondența sa din anii 1950 cu Mircea Eliade, a scris studii despre Zamolxis, dintre care cele mai închegate se referă la percepția zeului suprem al panteonului dacic în miturile și legendele spaniole.

Simțindu-se toată viața român, după acceptase poziția de atașat cultural al României în Spania, a dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă.

Abandonând aproape total preocupările sale dedicate artiștilor plastici de pretutindeni, Alexandru Busuioceanu s-a dedicat integral promovării și receptării limbii și culturii române în arealul spaniol publicând numeroase articole, ținând conferințe, efetuând traduceri, lecturând la catedra sa de literatură română de Universitate, precum și cu orice ocazie ivită.

Câteva dintre lucrările publicate

Antume

* Une miniature inédite du XIIIe siècle reproduisant une oeuvre de Pietro Cavallini, 1928
* Iser, 1930
* Daniel Da Volterra e la storia di un motivo pittorico, 1932
* Intorno a Franco-Bolognese, 1934
* Les Tableaux au Greco dans la collection royale de Roumanie, 1934
* Preziosi, 1935
* Domenico Theotocopuli El Greco. Exposition organisée par la Gazette des Beaux-arts, 1937
* Poemas pateticos, 1948
* La Peinture espagnole: 2. De Velasquez à Picasso. Texte de Jacques Lassaigne. Biographies et bibliographie, 1952
* Proporción de vivir - poemas, 1954
* Georges Cioranescu. Un poète roumain en Espagne, 1962

Postume

* Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Editura Meridiane, București, 1985, editor, prefațator și îngrijitor Dan Slușanschi, cu o evocare de Eugenio Battisti; reeditare Editura Dacica, 2009

Poeta şi eseista Irina Andone

Biografie

Irina Adriana Andone (10 ianuarie 1968, Iaşi - 30 septembrie  1998, Iaşi) este o poetă şi eseistă. Fiică a Mariei şi a lui Ioan Andone, Andone a copilărit şi s-a format în oraşul natal. Învaţă mai întâi la Liceul „Dimitrie Cantemir", după care urmează cursurile Liceului de Informatică şi pe cele ale Facultăţii de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza" (1986-1990). În chiar anul absolvirii beneficiază de o bursă de studii în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. Ulterior ocupă un post de preparator la Catedra „M. Eminescu" a Universităţii ieşene. Atrasă de romantismul englez, obţine o altă bursă, la Colegiul „St. Hilda" al Univer­sităţii Oxford (1993-1994). În acest răstimp are o bogată activitate didactică şi la Academia de Arte „G. Enescu". Con­comitent, începând cu anul 1994, este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" din Iaşi.

A colaborat cu studii şi articole, recenzii şi cronici teatrale la „Cronica", unde, în 1984 a debutat ca poetă, „Convorbiri lite­rare", „România literară", „Luceafărul", „Dialog", „Timpul", „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»", „Teatrul azi", „Anuar de lingvistică şi istorie literară", „Revista română". Debutul editorial se produce târziu, după un dece­niu de experienţă poetică, prin volumul de versuri Mângâios (1996; Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi). A tradus în limba engleză poeme aparţinând lui Mihai Eminescu şi Matildei Cugler-Poni, dar şi creaţii proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield.

Ca poetă, Andone este dificil de alăturat unei grupări sau unei generaţii, mai apropiată fiind de poezia anilor '70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparţin unei tentative de recuperare a lirismului şi, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alter­nează cu cel rimat, rezonanţe incantatorii, de descântec, se alătură formei şlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă şarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidi­ene, într-un efort de construcţie originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la Andone, polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conţinut şi expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experienţa intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, re-interpretate şi devenite repere ale unui univers insolit.

Câteva teme şi obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerenţa întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia bleste­mată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinţei de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică şi elan spre nefiinţă. Spaţiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei ţes veşminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morţii, inerţiei, opririi sterpe a vieţii. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă şi neliniştitoare, într-o lumină hiperlucidă.

„Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea porneşte de la intuiţia tendinţei de „restrângere" a mijloacelor expresive, în sensul esenţializării şi subsumării procedeelor unuia singur, supraordonat, închizând în el secretul unei creaţii - poetica, definitorie finalmente, pentru autorul în cauză. De la analize stilistice, de mare rigoare teoretică, asupra unor texte reprezentative din poezie, proză, teatru, autoarea tinde către înţelegerea operei poetice ca o unitară constelaţie de idei şi reprezentări în continuă dispută şi tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. Andone valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o în­treagă tradiţie exegetică, dovedindu-se un critic şi un interpret înzestrat.

Opera

• Mângâios, Iaşi, 1996;

• „Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor, îngrijită şi prefaţă de Florin Faifer, postfaţă de Dumitru Irimia, Iaşi, 2002.

Dan Damaschin

Despre Dan Damaschin

Daca spui Dan Damaschin, spui poezie religioasa, volumul Indurarile si alte poeme fiind „emblematic“ si venind in sprijinul acestei catalogari generale. Bineinteles insa, daca spui poezie religioasa, nu este indeajuns. Afirmatiile critice trebuie particularizate si contextualizate in sfera larga a religiosului, complexitatea nuantelor neputind fi ignorata in pledoaria pentru generalizari si incadrari tipologice. Elementul religios al poeziei lui Dan Damaschin este unul livresc, vizionar, melancolic si revelator. Religiozitatea se identifica cu creatia artistica si cu insasi fiinta poetului, devenind atit destin al exprimarii logos-ului, cit si destin ontologic.

Misterios si oracular, poetul se confeseaza si se roaga, invoca divinul si se revolta, traieste spiritualizarea abrupt si indura pentru a se ispasi. Raportarea la religiozitate se face in mod direct, brut, vehement si fervent. Autorul se afla permanent in tensiune si in lupta cu sine insusi si cu in-afara sa, se straduieste din rasputeri sa se depaseasca, sa invinga lumescul, „aproximind“ absolutul. Pentru implinirea acestor teluri se foloseste de cuvintul poetic prin intermediul caruia isi exprima suferinta, indurarea, patosul si patima, tenacitatea si, adesea, contradictia, in fine ispasirea. In linia ascendenta a psalmilor lui Arghezi, Dan Damaschin se inscrie mult mai febril si mai patetic. Chiar daca uneori se raporteaza paradoxal si ambiguu la spiritualitate, nu se abate niciodata de la directia angajarii in febra religiosului. Supratematica abordata ramine intotdeauna ispasirea (pe care a numit-o expiere in volumul din 1996, intitulat Cartea expierilor), definita, de data aceasta, drept indurare.
Orfism modern, senzualism sacru, panteism material, forta cosmica si stihie dezlantuita a naturii, poezia lui Dan Damaschin nu este suava si diafana, este, dimpotriva, cruda si amara, brutala si tensionanta. Lipsit de delicatete, lirismul volumului de fata nu este privat de ingenuitate, aceasta din urma conturindu-se ca marca a exploziei nemediate a simtirilor, a tensiunii dintre umilinta pura si orgoliu creator.

Poemul-viziune este adesea fundamentalist, patetismul si entuziasmul subiectiv intilnindu-se in mod original cu detasarea revelatorie, cu deschiderea interioara spre transcendent. Indirjit si ardent, poetul tinde spre misticism, insa unul filtrat prin fizic, prin material, prin cuvintul poetic. Aspirind la starea ultima a religiozitatii, a trairii spirituale neconditionate, se vede condamnat sa ramina in lanturile logos-ului uman: „Nu mi s-a dat taria de a nu scrie nici un rind;/ E o putere harazita inteleptilor si profetilor:/ lui Socrate si lui Iisus./ Am fost lasat sa bijbii in aproximarea exprimarii;/ O slabiciune, o neputinta e scrisul (nu un har, nu o forta) –/ Ispita ispitelor, careia nu sint destul de tare sa-i fac fata“ (p. 44).
Totusi, prin intermediul cuvintului poetic („Verbul in care ti-ai pus/ gitul ca intr-un lat de spinzuratoare“ – p. 45), Dan Damaschin tinjeste la salvare si ispasire, la ingaduinta si indurarea divine. Tagaduindu-l adesea si lepadindu-se, poticnindu-se in credinta „in ceasurile innoptarii, tenebrelor si ale raspintiei“ (p. 7), poetul scrie un fel de „insemnari din subterana“ (p. 9), recunoscind nimicnicia fiintei umane, lumesti si a sinelui („desertul launtric“ – p. 9), inchinindu-se in fata indurarilor Fiului Omului, exprimindu-se in axiome ale elogierii Artei cu majuscula: „Sint inimi a caror bataie nu se mai lasa deslusita nici macar de cei carora li se intimpla sa le apartina. Sint cei care recurg in extremis la Poezie, aidoma bolnavilor incurabili la opiu si morfina“ (p. 12).

Angajat in lupta cu disolutia eului si cu zadarnicia lumii, poetul dialogheaza cu entitatea suprema, i se spovedeste si ii cere revelatia rostului omenesc, admite esecul oricarui demers de autocunoastere, lauda rabdarea divina si deplinge actiunile umane, „caile pierzaniei“ si neputinta rostirii poetice: „O herghelie de cai despotcoviti, opintindu-se sa strabata un podis de gheata, sint vorbele poetului“ (p. 15). 
„Harfa abandonata“ a lui Orfeu, „mormintul lui Holderlin“, existentialismul lui Heidegger, pilda fiului risipitor si a vamesului, toate acestea sint utilizate (transfigurate) drept exemple ale tinguirilor si ale cairii niciodata suficiente, ale „starii de plins“ „ce te face Omului Durerilor partas„ (p. 28): „E ca o tinguire ce pare a-si fi uitat obirsia, pricina, cind/ abisul dumnezeirii cheama abisul meu. E ca si cum as vrea sa dezertez din stirpea omeneasca, cea care l-a judecat si condamnat pe Dumnezeu“ (p. 29). 
Invocatia religioasa nu este nici retorica, nici apocaliptica, nici originara, este insa sententioasa, o marturisire si o ruga a ispasirii, o lepadare de sine, o invinuire a conditiei umane. 

Incipit tragedia

mărturiseşte-ţi neputinţa de a te mântui pe
tine însuţi şi cele din preajma ta:
numai pricină de cruntă dezamăgire pot să
fiu nimic altceva
toate iluziile legate de harul meu se
spulberă una câte una
curată smintire îmi pare miza voastră pe un
destin mie însumi nelămurit
nu vă pot încredinţa nici măcar simulacrul
unui mesaj în care aţi crezut până la ultima
clipă.

în locul predicii ce o aşteptaţi vă voi
propovădui devenirea întru nimicnicie

Gabriela Mistral

Biografie

Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.

Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.

Lucila se naște într-o familie foarte săracă în orășelul Vicuña, petrecându-și copilăria la țară (tatăl ei și-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) și absolvind tot aici școala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcționează ca învățătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite școli elementare și licee din Chile.

În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.

În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).

Bolnavă de cancer și celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsuflețit i-a fost adus în țară, unde i s-au organizat funeralii naționale.

În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.

Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câștigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalitățile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones.

Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, își intitulează primul volum de versuri Sonetele morții.

Călătorește în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, (Dezolare, New York, 1922), care-i deschide drumul spre recunoaștere universală. În 1945 primește Premiul Nobel pentru literatură.

Principalele opere

·         Sonetos de la muerte (Sonetele morții, 1914)

·         Desolación (Dezolare, 1922)

·         Ternura (Duioșie, 1924)

·         La lengua de Martí (Limba lui Martí, 1934)

·         Recado sobre Pablo Neruda (Mesaj către Pablo Neruda, 1936)

·         Tala (Așchie, 1938)

·         Lagar (Cramă, 1954)

A bea
în româneşte de Paul Alexandru Georgescu 

 
Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.

În valea Rio Blanco izvorăşte
neastâmpăratul Aconcagua, acolo
vroind să beau, m-am repezit la apa
unei cascade ce-n şuviţe albe
şi îngheţate-şi resfira şuvoiul.

Lipindu-mi gura fremătândă,
m-a ars ca o licoare fermecată.
Trei zile buzele mi-au sângerat de apa
Ce am sorbit atunci din Aconcagua.

În câmpul Mitla, într-o zi cu soare,
cu mers, şi greieri, m-am plecat asupra
unei fântâni, când a venit spre mine
un indian. A vrut să mă ajute
şi, sprijinindu-mă deasupra apei,
el capul mi l-a susţinut aşa cum
oferi un fruct, cu mâinile-amândouă.
Eu beau şi-n apa ceea era chipul
şi-al lui şi-al meu. Atunci înţeles-am
ca într-un fulger, că necunoscutul
din Mitla, indianul, era carne
din neamul meu străvechi, de la-nceputuri.

În insula numită Puerto Rico,
odihna copleşită de albastru,
trup liniştit, talazuri zbuciumate
şi-o sută de palmieri, părând o sută
de mame. O fetiţă-n joacă sparse
nuca de cocos, dăruindu-mi apa
palmierului, maternă, roditoare.
Şi niciodată-asemenea dulceaţă
nu am băut, cu sufletul şi trupul.

Îmi amintesc, pe când eram copilă,
Că mama-mi aducea ea însăşi, apa
între o gură şi-alta, aplecată
pe vasul de-argilă,-i vedeam faţa.
Cu cât se ridica mai tare mâna-i,
cu-atât se cobora mai jos ulciorul.
Am încă-n suflet valea înverzită,
simt setea şi privirea mamei… Poate
aceasta-i veşnicia:
să fim încă
aşa precum am fost odinioară.

Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.

Climă

Ora serii e cea care-şi lasă
sângele desfăşurat peste munţi.

Cineva în această oră suferă ;
o femeie-şi pierde, nedumerită,
în această înserare, pieptul
zdrobit în strângere bărbătească.

Există o inimă unde îşi duce
această seară vârfurile însângerate.

Valea s-a prins de-acum în umbră
şi se umple până sus cu linişte.
Priveşte, însă, cum se-aprinde
de-atâta roşu întregul munte.

Eu încep să cânt mereu la această oră
invariabilul cântec despre lucruri.
Voi fi eu cea care scaldă
culmea aceea cu atâta sânge ?

Îmi duc mâna la inimă şi simt
că trupul meu a primit-o.

Ploaia linistita

Aceasta apa salcie si trista,
ca un copil pedepsit
inainte de a veni pe lume,
moare.

Linistit pomul, linistit vintul ;
o, si-n aceasta liniste minunata
cintecul acesta duios si amar,
prabusindu-se !

Cerul e ca o imensa
inima din care izvoraste-amarul.
Nu ploua : e o singerare lenta
si mare!
Din casele lor, oamenii
nu simt aceasta amaraciune,
aceasta cadere de apa trista
din inaltime.

Acest larg si obositor
coboris de ape invinse
catre pamintul care zace
si transpira.

Ploua. Ca un sacal tragic,
noaptea se lasa peste munti.
Ce se va ridica, peste umbra,
din Pamint ?

Veti dormi, in timp ce afara
cade suferinda aceasta apa inerta,
aceasta apa ca riul Lete, sora
cu Moartea.

TEATRU/FILM 10 Ianuarie

În regia Lucian Pintilie:

Biografie Lucian Pintilie

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933 , la Tarutino , Basarabia de Sud și este un regizor de teatru și film. După absolvirea Institutului de Arta Teatrală și Cinematografică din Bucuresti , a montat o serie de spectacole la Teatru Bulandra din Bucuresti , printre care se pot enumera o serie de spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962),  Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini(1967) , Revizorul(1972, spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj -Duminica la ora șase și Reconstituirea .    Cel de-al doilea film al său , Reconstituirea  urmărește cum  Miliția socialistă realizează reconstituirea unui banal incident, o ceartătransformată în bătaie între doi tineri băuți. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolaie Ceaulescu a dispus interzicerea lui. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Gaitan și George Mihaită.  Criticii de film consideră că George Mihaită a facut în Reconstituirea,  rolul cel mai important al carierei sale.    După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost îndemnat să plece din țară.  Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1972. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă, in 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov , în 1977 filmează în Romania filmul De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului , film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.       După 1990  se repatriază și face o serie de filme în Romania , în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus paradis . În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români . Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru intreaga activitate acordat in 2007. 
 Filme cu Lucian Pintilie

Ascunde

• Filmare/Filmage (1992)
• Portret - Lucian Pintilie (1991) - el însuși
• Realitatea ilustrata (1969)
• Valurile Dunării (1960)

Filme regizate de Lucian Pintilie

• Tertium non datur (2006)
• Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
• După-amiaza unui torționar (2001)
• Terminus paradis (1998)
• Prea târziu (1996)
• Lumiere et compagnie / Lumiere and Company (1995)
• Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer
• Balanța (1992)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Paviljon VI / Salonul nr. 6 (1978)
• Paviljon broj VI / Salonul numărul 6 (1973)
• Reconstituirea (1971)
• Duminică la ora 6 (1966)
• 1 Aprilie (1958)

Filmografie - producător

• Sieranevada (2016) Trailer
• Balanța (1992)
• Piața Universității - România (1991)

Filmografie - coproducator

• Undeva la Palilula (2012) Trailer

Filmografie - scenarist

• Tertium non datur (2006)
• După-amiaza unui torționar (2001)
• Prea târziu (1996)
• Stare de fapt (1996)
• Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer
• Balanța (1992)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Reconstituirea (1971) - scenarist
• Duminică la ora 6 (1966)

Filmografie - mise en scene

• Terminus paradis (1998)

Filmografie - Echipa

• Le canard sauvage (1982)

Filmografie - asistent regie

• Comoara din Vadul Vechi (1964)

Cu actorul Cristea Avram. Din filmografie: "Darclée", "De-aş fi Harap-Alb"

Biografie Cristea Avram

Cristea Avram (n. 28 august 1931, București – d. 10 ianuarie 1989, Roma, Italia) a fost un actor român.

S-a născut la 28 sau 31 august 1931 la București. În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în mai multe filme românești în anii 1960. A emigrat în Occident. S-a mutat la sfârșitul anilor '60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, dupa ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma "Steaua fara nume" (Mona, l'etoile sans nom). Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța . A murit la 10 ianuarie 1989 în Italia, ca urmare a unui cancer.

Filmografie

·         Darclee (1959)

·         Nu vreau să mă însor (1960)

·         Poveste sentimentală (1960)

·         Anotimpuri (1963)

·         De-aș fi... Harap Alb (1965) - Spânul

·         Steaua fără nume'' (1966)

·         Zodia Fecioarei'' (1966) ... Lut (ca Cristea Avram)

·         Manon 70'' (1968)

·         Le temps de vivre (1969)

·         Delitto al circolo del tennis (1969)

·         Il sole nella pelle (1971)

·         Reazione a catena^[2] (1971) ... Frank Ventura

·         W Django! (1971)

·         Varietés (1971)

·         I senza Dio (1972)

·         Rivelazioni di un maniaco sessuale al capo della squadra mobile (1972)

·         Fuori uno sotto un altro arriva il passatore (1973)

·         Cuore (1973)

·         Number one (1973)

·         Milano trema - la polizia vuole giustizia (1973)

·         Servo suo (1973)

·         I figli di nessuno (1974)

·         El amor empieza a medianoche (1974)

·         L'assassino ha riservato nove poltrone (1974)

·         Il giudice e la minorenne (1974)

·         L'ossessa (1974) ... Mario

·         Il pavone nero (1975)

·         Stangata in famiglia (1976)

·         Sfida sul fondo (1976)

·         Emanuelle nera: Orient reportage (1976)

·         La malavita attacca. La polizia risponde. (1977)

·         California (1977)

·         Il commissario di ferro (1978)

·         La profezia (1978)

·         Il commissario Verrazzano (1978)

·         L'étrange monsieur Duvallier (1979) (serial TV)

·         Sette uomini d'oro nello spazio (1980) ... Shawn

·         La ripetente fa l'occhietto al preside (1980)

·         Teste di quoio (1981)

·         Giochi erotici nella 3a galassia (1981)

·         Vai avanti tu che mi vien da ridere (1982)

·         Sogni mostruosamente proibiti (1982)

·         Lo studente (1983)

Lucrezzia Borgia (1996) - Victor Hugo

Adolf Edmund George de Herz - Paianjenul

DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE 10 Ianuarie

BISERICA CASIN DIN BUCUREȘTI

Biserica Cașin (numită uneori Mănăstirea Cașin) este una din cele mai mari biserici ortodoxe din București. Biserică a Parohiei Parcul Domeniilor-Cașin din București, după cum îi este numele oficial^[1], lăcașul de cult se află pe Bulevardul Mărăști din sectorul 1, în apropiere de Arcul de Triumf, și este închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina.

Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de „Mănăstirea Cașin” sau „Biserica Mănăstirii Cașin”", datorită unei străzi adiacente bisericii parohiale, care a purtat numele localității Mănăstirea Cașin, din județul Bacău, unde s-au purtat lupte în Primul Război Mondial, între anii 1914-1916

După Primul Război Mondial, Bucureștiul a început să se extindă. Astfel, în partea de nord a capitalei s-a înființat un nou cartier, format prin parcelarea moșiei Herăstrău în locuri de casă cumpărate de funcționarii Ministerului de Agricultură și Domenii.^[3] Noii locuitori aveau nevoie și de un lăcaș de cult, astfel în anul 1935 s-a constituit un consiliu parohial format din personalități ale vremii, care i-a inclus pe Gheorghe Ionescu-Șișești, profesor la Institutul de Cercetări Agronomice al României, scriitorul Vasile Militaru și arhitectul I. Bălănescu. Prin stăruința părintelui paroh Dumitru I. Manta, fondurile pentru proiect au fost obținute prin donații importante de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor și prin subscripțiile credincioșilor și ale instituțiilor. Mai multe donații au venit de la generalul Ion Antonescu.^[2]

Dimitrie Ionescu-Berechet, arhitect șef al Patriarhiei Române, a câștigat un concurs pentru proiectul bisericii, care urma să fie construită pe un teren donat de Primăria Municipiului București. Piatra de temelie a fost pusă în 23 august 1935 și structura a fost terminată complet în 15 noiembrie 1938. Apoi munca s-a oprit din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a fost reluată între 1946-1959.^[2]

Iconostasul din marmură și alabastru, cu icoane din mozaic, a fost făcut între 1952-1959, în urma planurilor arhitectului Ionescu-Berechet și cu contribuții ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi și Mihai Wagner.

Între anii 1956-1960, Biserica Cașin a fost închisă de către autoritățile comuniste, arhiva a fost confiscată, iar preotul Dumitru Manta a fost trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă, prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar-administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.^[2]

Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite cu plăci mari de marmură albe și roze, a fost instalat un balcon pentru cor, și icoane mari din mozaic de sticlă de Murano plasate la nivelul ochilor de-a lungul pereților.

Reparații s-au făcut și între 2002-2003, iar în 2010 s-au încheiat lucrările de renovare exterioară, adică acoperirea bisericii cu tablă de cupru, refacerea fațadelor, și renovarea interioară prin instalarea circuitelor electrice și punerea la punct a sistemului de iluminat.^[4]

Începând cu anul 2007, biserica parohiei Parcul Domenii a fost ridicată la rangul de Paraclis patriarhal

Biserica combină stilul brâncovenesc, cu coloane la intrare, cu arhitectura bizantină, așa cum se vede în mozaicuri, planul de cruce greacă centrat și interiorul înalt și spațios. Cu un plan de bază triconc de mari dimensiuni, măsurând 42 de metri lungime și 29 de metri în lățime, biserica are trei abside, iar cea mai mare cupolă ajunge la înălțimea de 50 de metri. Suprafața sa este de 780 m². Absida altarului este semicirculară și este înconjurată de un portic deschis, arcuit. Un dommare poligonal se ridică deasupra naosului; ferestrele sunt arcuite și biserica are coloane mici peste tot în jurul ei. Patru turle mai mici octogonale similare înconjoară turla principală. Pronaosul este exprimat spre fațada de vest printr-o mare arcadă, în centrul căreia este dispus un mozaic amplu cu icoana hramului, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, înconjurat de un ancadrament ornamentat.^[2]

Monumentalitatea bisericii este accentuată de ridicarea ei de la sol pe un pachet de douăsprezece trepte de piatră peste care se înalță pridvorul deschis. Acesta este înconjurat de cinci arcade frontale și două laterale susținute de perechi de coloane scurte de marmură albă, decorate în spirală sau cu solzi, după modele vechi românești. Peretele exterior din stânga și din dreapta ușilor de intrare este, de asemenea placat cu marmură și, mai sus, împodobit cu icoane din mozaic. Ușile de intrare au basoreliefuri turnate în bronz, reprezentându-i pe Sfinții Petru și Pavel și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Ca de obicei în bisericile ortodoxe, interiorul domului principal este pictat cu Hristos Pantocrator. Arcadele și pereții altaruluisunt decorate în întregime în sticlă de Murano, o premieră pentru România. Absida altarului, vizibil ridicat, apare luminată în verde, în contrast cu marmura albă cu care este placată catepeteasma

Biserica Manastirea Casini din Bucuresti.

GÂNDURI PESTE TIMP 10 Ianuarie

Diverse citate: 

Aleksei Nikolaevici Tolstoi - Citate: 

SFATURI UTILE 10 Ianuarie

Dieta Ketogenică

Vrei sa slabesti, dar te-ai saturat de tot soiul de sfaturi care la tine nu tin? Oricat de mult ai incerca, nu poti slabi nici macar un gram si atunci devine frustrant.

Citește și încearcă să aplici următoarele:

MIC DEJUN

Recomandat:

	oua fierte, ochiuri sau omleta in diferite combinatii cu diverse tipuri de nuci si branza, eventual si cu legume,
	branza telemea - de preferat maturata, cascaval, iaurt simplu, smantana, unt 80-82%,
	salam crud uscat - cu limitele de mai sus,
	una - doua felii de paine integrala (de preferat facuta in casa, din grau intreg din comert, dar in cantitatea asta nu e o mare problema indiferent de tip),
	legume (castravete, rosie, ardei - cele mai usor de folosit),
	toate tipurile de nuci si seminte existente pe planeta asta
	fructe cu continut redus de zaharuri (kiwi, grepfruit, portocala, mar, fructe de padure, ananas crud);
	cateva felii de carne fiarta / la cuptor / prajita (eventual sub forma de sendvis - eu prefer pentru usurinta in utilizare branza / cascavalul cu mentiunea ca imi place sa fie de obicei mai groase ca felia de paine)

Exclus:

	NU “CEREALE CU LAPTE” care inseamna de fapt “cereale procesate, nu integrale, cu minim 25% zahar vandute la pret de carne - 35 ron pe kg”
	NU IAURTURI CU FRUCTE din comert - sunt la fel de proaste, daca nu chiar mai proaste - cu un continut de zahar incredibil de mare, similar cu al inghetatei. Daca vrei iaurt cu fructe, iti pui singur fructe de padure in iaurt integral si este o combinatie decenta.
	MEZELURILE TREBUIE EVITATE, desi uneori pot fi o solutie acceptabila - la limita avariei, dar de 1-2 ori pe luna, si atunci sa fie vorba de ceva salam crud-uscat de buna calitate si de preferat sa consumi pe langa el si alimente care sa contina vitamina C - nitratul de sodiu din mezeluri nu se mai transforma in nitriti si nitrozamine cancerigene.
	CREMVUSTII pentru copii sunt o mare MIZERIE. La pret de carne ti se vinde o bataie de joc nutritionala, din carne de pe oase si resturi de oase (carne dezosata mecanic), gelatina, E-uri, proteina vegetala.
	BRANZA TOPITA NU ESTE BUNA. Vei gasi multe E-uri pe eticheta - mult prea

IDEI PENTRU MICUL DEJUN

Sandvisuri gustoase cu branza telemea, felii de castraveti pe deasupra, decorate cu rosii si alune.

De dimineata - cateva feliute de kiwi, branza, cascaval, caju, cateva migdale si alune de padure, 3 patratele de ciocolata neagra 80%, o cafea Dark Sumatra (asta e pasiunea mea vinovata). Nu cred ca exista om caruia sa nu-i placa asa ceva. Nu se poate compara cu un bol de cereale cu lapte.

Dimineata asta. Mancatul asta nu e asa de simplu cum crede lumea - e mult mai simplu. Cascaval, caju, alune de padure, migdale. Perfecte pentru keto. Proteine de buna calitate, grasimi suficiente - gust, satietate, acizi grasi esentiali, carbo putini, fibre, antioxidanti, fitonutrienti.

Din seria LIKE A BOSS. Omleta din 3 oua de tara, cascaval, caju,   nuci, putin patrunjel. Cateva rosii cherry pentru "decor". Proteine de foarte buna calitate, grasimi suficiente pentru keto - satietate, gust, acizi grasi buni, fibre, fitonutrienti, antioxidanti, minim de carbo. A fost delicios.

De azi dimineata: doua felii subtiri de paine, unt 82%, branza, pate de ficat de gasca, migdale, nuci. Branza e mai groasa decat painea. Combinatia de pate si migdale a fost excelenta, mai buna decat mi-as fi imaginat. Proteine bune, grasimi de calitate, fibre, vitamine, minerale. Pateul intra la categoria mezeluri si nu este recomandat, dar merge asa odata pe luna, ca tot a fost cu Pastele si cu cozonacul (deci oricum au fost cateva zile de trisat).

2 felii de paine, unt 82 %, telemea maturata de vaca, niste nuci si migdale, cateva feliute de castravete si ridiche. Super fast food: dureaza 3 minute sa le aranjezi - proteine de calitate, grasimi destule, putini carbo, satietate si gust, fibre, antioxidanti, minerale, vitamine.

IDEI PENTRU PRANZ SI CINA

Piept de pui, putina mazare, caju, nuci - maruntite, unt 82% - proteine de buna calitate, putini carbs, destule grasimi pentru keto, fibre, antioxidanti, fitonutrienti, vitamine, minerale. Mazarea poate fi una din sursele acceptabile de carbo pe keto - low carb, mai ales daca faci si efort (are cam 9% zaharuri, 100-150 de grame nu vor omori pe nimeni). Si fasolea verde este o sursa, dar mie nu-mi place deloc :).

Un pranz pe cinste. Poza nu mi-a iesit prea bine, dar a fost foarte bun. Ficat de pui prajit in ulei, cu apa si usturoi, legume la cuptor gratinate cu unt 82%, cascaval, smantana si ou. Proteine de mare calitate, grasimi suficiente, fibre, fitonutrienti, vitamine, minerale. Ketogenic. Delicios. Satios. Unde mai pui ca nu ingrasa, ci slabeste, contrar a ceea ce ati mai auzit pe la TV de la tot felul de nutritionisti.

Cea mai buna leguma e porcul. Muschiuletul de porc facut in unt. Cu nuci si caju. Cum altfel decat Like a Boss :)

Din farfurie direct pe Facebook. Muschiulet de porc, migdale, avocado, sfecla rosie. Proteine, grasimi bune, foarte putini carbo, fibre, fitonutrienti, vitamine.

In seara asta am mancat ceva super: 3 oua, mozzarella, nuci, caju, marar si patrunjel, putina sare - batute bine si aruncate cateva minute in tigaie unde pusesem niste unt. Si inca vreo cateva minute niste muschiulet de porc facut tot in unt. Am prajit si o felie de paine si am pus pe ea unt si deasupra untului muschiuletul.

Sper sa nu uit nimic - cascaval cu somon pe deasupra, masline verzi cu migdale, alune de padure, migdale, caju, 2 patratele mici de ciocolata neagra, un kiwi mic, o cafea neagra. Am bifat la toate capitolele: proteine de mare calitate nutritionala, grasimi in cantitate suficienta pentru keto - satietate, gust, acizi grasi benefici, putini carbo, antioxidanti, fibre, fitonutrienti, vitamine, minerale . Combinatia asta merge la orice ora.

IDEI DE CEVA DULCE

Placinta de la bunica. Merita sa trisezi cu o bucatica din asta (chiar daca n-am sarit de 50 grame carbs :). A pus foarte putin zahar, putina faina, dar mai multa branzica. A fost delicioasa.

Cel mai bun cozonac este ala facut de bunica. Cele din comert sunt sinistrosenii cu nume de cozonac doar pe hartie, in rest o paine dulce afanata cu putin continut, si ala de o calitate indoielnica. De ce este cel mai bun? Pentru ca a pus 10 oua (de tara) la kg de faina, pentru ca a pus unt 82 % (6 pachete), pentru ca a pus jumatate de kilogram de cacao din aia cu multa grasime (22%), pentru ca a pus multa nuca (1,5 kg) si pentru ca este muncit.

Azi am avut pofta de ceva dulce. Am facut mascarpone cu fructe de padure: 3-4 linguri de mascarpone si 3-4 linguri de fructe de padure puse intr-o ceasca si amestecate bine. Mie mi-a placut. In total 5-10 grame de zaharuri. Fructele de padure sunt avantajoase intrucat au un raport foarte bun de nutrienti (fitonutrienti, antioxidanti, minerale, vitamine) raportat la dimensiunea lor si la cantitatea de zaharuri. Sunt considerate superfructe.

Pentru cei care nu pot rezista fara ceva dulce exista o solutie delicioasa: ciocolata neagra. Eu am combinat un mar mic, un kiwi feliat, o mana de migdale si una de alune de padure cu 3 patratele de ciocolata 85% cacao. Proteine de calitate, grasimi bune - inclusiv faimoasele omega 3, fibre, minerale, vitamina C, antioxidanti si doar vreo 15 grame de zaharuri (acceptabil chiar si pe keto).

Dupa o saptamana de dieta ketogenica, azi am facut o mica incarcare vinovata cu carbohidrati. Cheesecake facut in casa. O tava intreaga. Totusi, are o cantitate minima de carbohidrati si numai chestii bune: zahar brun bio, oua de tara bio, branza de vaci bio, unt bio, ce sa mai... chiar si biscuitii au fost bio, fara grasimi hidrogenate. Contine si alune de padure (non bio ca dadeam faliment).

Cosmarul unui nutritionist conventional mai putin informat – o simfonie de nuci, migdale, caju, seminte si de pofta putina ciocolata neagra 85% cacao si 3 caise uscate. Unde mai pui ca nici nu ingrasa (pe keto). Am lins acum cateva secunde ultimele seminte. Delicios. Dezordinea din casa ta vorbeste despre aceste 2 probleme psihologice | Eu stiu TV 3 motive pentru care nu poți să slăbești