MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

SÂMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE; GLUME

Bună dimineața, prieteni!

ARTE 1 Februarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Februarie

Renata Tebaldi

Karetnikov: Till Eulenspiegel

MUZICĂ 1 Februarie

Francesco Maria Veracini, compozitor Italian

Vocal & Instrumental Chamber Classical Music

LAS MAS BELLAS MELODIAS DE TODOS LOS TIEMPOS EN GUITARRA-.Selección de Cecil Gonzalez

Ночной саксофон2Красивейшая музыка ночиBeautiful music

2 Horas de Musica no Verbal Tocando Guitarra 🎉 Las Mejores Melodias Del Mundo

Beautiful & Romantic Classical Music Video! H.D. Album! #ProfHowdy

POEZIE 1 Februarie

Poetul Nicolae Moţoc

Coroniţă de scai pentru câştigător

Balonul ţine îndesate sub presiune
toate închipuirile unui bărbat
despre-un cămin fericit

De câte ori se-şteaptă la un şut
balonul îşi deschide gura brăzdată
de şireturi să ronţăie un fir de iarbă

Depărtarea ştie că se poate regăsi
şi-n balonul care ţopăie pentru bucuria
tribunelor c-o singură spectatoare

Dar balonul ştie că se rostogoleşte
şi pentru dragostea pusă în joc a unui copil

Trebuia s-ascult - îşi zice cramponierul -
de sfatul lăzii mele de campanie
prevăzută cu zurlii campanele:
Nu-ţi mai ridica femeia aşa de sus
dacă nu vrei s-alergi în pantalonaşi
după propriul tău cap

Câteva sunete dintr-un paradis laic

Bucuria jertfei (purificarea bărbatului singur) la bordul
Unei bărci zimţuite cu dinţi de harpii începe prin a-l face
Mai conştient de el însuşi şi sfârşeşte c-un salt în apnee

O redingotă peticită cu prevederi şi perversiuni astrale
Se desface din cuierul depărtării şi el şleampăd şi confuz

Abia ieşit din adâncuri se prinde într-un dans al apelor
Şi-şi dă târcoale fidel unei obsesii prea intime sau străine

Ceva incert între un ochi cu nostalgia auzului şi o ureche
Cu nostalgia văzului
Deşi după ce-a deprins arta supravieţurii micilor greşeli
Ar trebui să-şi facă un pustiu de bine şi să greşească fatal
Dar vai câte visuri nu se înclină dinaintea stăruinţelor
Dorinţei faţă de care moartea păleşte şi se autodizolvă
Înainte de a le proba himeric dulceaţa şi îndreptăţirea!

Aici te priveşti fără speranţă în sparte oglinzi
De care depinzi deşi nu mai vrei să te-aduni
Din cioburi de gesturi Iar dacă asculţi de legi
Din adâncul depărtării doar sorcovit de ramuri
Profetice de salcâm mai crezi că prin moarte
Eşti chemat să pluteşti în extaz deasupra mării

A încerca prosteşte să scoţi sunete pure pe care nimeni
Nu le mai aude din nervurile încâlcite ale frunzei de viţă
A încerca să eviţi orice ţintă când te îmbraci în ecouri
De valuri şi în irizaţii de curcubee smulse de pe capete
De bufniţe nu înseamnă să îţi iubeşti prea mult destinul?

Când nici bucuria de a trăi nu-i loialitate fără condiţii faţă
De reverberaţiile eşecului iar de te uiţi c-o largă îngăduinţă
Spre toate câte ţi se refuză nu este normal să conchizi
Că n-ai de ce să taci în favoarea celui ce nu-şi doreşte
Decât să-mprumute simultan sau pe rând chipul celorlalţi?

Grozav e de privit adolescentul rătăcit în mulţime asuprit
Într-un moment de falsă limpezime de ispita unei aventuri
Pentru care doar cei din jur sunt convinşi că are chemare

E mult mai bine - dacă le ai - să-ţi deschizi aripile asupra
Cui nu-şi doreşte fluierând una din melodie la modă stri
Gate de raperi răguşiţi şi cu logaritmii deschişi la prohab
Decât să plonjezi voios schimbat în pulberi de stridii şi ra
pana în deciziile opresive ale dispersiei şi diagenezei

Scamatoarea cu ochelari roz

Singur / într-un timp al nimănui
transparent şi dens ca lentila
unui telescop de astrograf
încă mai tânjesc să-mi simt inima
sub călcâi de femeie tânără

Mă las răsfăţat de spaima
sau voioasa mea deznădejde
care noaptea ia înfăţişarea unei sirene blonde
cu ochelari roz / îmi intră în casă pe fereastră
şi în timp ce-mi dă târcoale
înghite treisprezece cuţite de bucătărie

Ultima dată răstoarnă
pe masă lângă PC-ul meu Siemens Nixdorf
(luat la second hand) un juvelnic
cu peşti vii şi înainte să-şi facă numărul
se dezbracă / îmi sare pe genunchi
râde şi fumează ca la ea acasă

Abia încep să-mi dau seama
cât este de uşoară
şi amazoana îmi spune
că vom lucra împreună / Eu voi curăţa peştii
iar ea mă învaţă să fac dragoste
şi de câte ori voi suspina de plăcere
va înghiţi un cuţit de bucătărie

Cum se mai fâţâie şi chicoteşte
cu fiecare moacă măslinie sau crap spintecat
când îi strâng şoldurile fragede între coate

Şi cum mai geme şi cum mai tremură
când mojmondesc cu degetele
cleioase şi le smulg
bieţilor peşti din cap
gingaş zimţuitele lor pânze roşii de traforaj

Este curând la al zecilea cuţit înghiţit
şiroind de sânge şi icre
când câţiva bibani îi sar pe genunchi / între pulpe
şi peştoaica prevăzută
cu două cozi / încearcă să-i prindă
şi-i scapă între sâni
de unde îşi mişcă ritmic boticurile roz

N-am încotro îmi hârâie solzoasa
cu limba-n ureche după ce înghite
şi-al doisprezecelea cuţit
Bucuria sau aventura bucuriei
în marginea cruzimii
îmi porunceşte
să fiu cu ochii pe aceşti peşti în agonie
să le culeg spasmele / să mă scald
ca-ntr-un râu în acest desfrâu
de ţipete mute / dacă vreau
când te iubesc să cunosc extazul...

în curând n-o mai văd printre salturile
caraşilor de pe masă
care parcă vor să zboare
Doar câţiva lufari
o privesc liniştiţi printr-o perdea de solzi
când farmazoana înghite şi-al treisprezecelea cuţit
şi / cum s-ar zice mor fericiţi

Biografie Nicolae Motoc
Poetul, prozatorul şi eseistul Nicolae Motoc s-a născut la data de 1 februarie 1935, la Feteşti, judeţul Ialomiţa.
Acesta este absolvent al Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrîn“ şi al Şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu“, unde l-a avut coleg pe Nicolae Labiş. Scriitorul Nicolae Motoc este membru al USR, Filiala Dobrogea, din anul 1972.
A fost director al revistei de literatură "Metafora" (Basarabi) (serie nouă), 1996-1997 şi redactor-şef adjunct al revistei "Tomis", din 1966-2001.
Premii: Marele Premiu "Ovidius" pentru romanul "Dignidad", Premiul pentru poezie al Filialei "Dobrogea" a U.S. şi al revistei "Tomis" pt. volumul "Fragilităţi", Premiul revistei "Orion" pentru cel mai bun poem renga.
Colaborări:"România literară", "Viaţa Românească",
"Luceafărul", "Steaua", "Familia", "Ateneu",
"Ramuri", "Cronica", "Orizont", ş.a.
Debut în versuri, revista "Tânărul scriitor", 1953.

Opere

* Ceasul umbrei, Editura Tineretului, Bucureşti, 1969
* Elementele, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974
* Poem scris pe suflarea pământului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975
* Golful sălbatic, Colecţia Romanul de dragoste, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977
* Erezii marine. Poeme, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980
* anamorfoze, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983
* Dimineaţa nuanţelor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989
* Fragilităţi, Editura Metafora, Constanţa, 1996 (desene de Tudor Jebeleanu)
* Dignidad. Roman, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1997 (coperta de Ion Tiţoiu)
* Provocări imergente, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2000
* Ochiul lui Orfeu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006
* Vivisecţii: [studii de critică literară], Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007 (Prefaţă: Corina Apostoleanu ; Coperta: Leonard Vizireanu)
* Erezii marine, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2009

Petru Popescu, poet, scenarist şi prozator

Fata lui Iacob

Fata lui Iacob darnică la iubire
În pământul străin piciorul tău galben
A lăsat o dulceaţă amară
Ca inima ta de duşmană

Tu însăţi prin tine mai dulce
Trezeai în mine strămoşi
Care în faţa ta în nisipuri
Şi-au învăţat neputinţa

Vânjos intram în pieptul oftatului tău
Barcă închisă de vise
Dorindu-ţi slăbiciunea frumoasă
Ieşită deodată din sânge târziu

Cearta culorilor amestecate
A cântat o viaţă în noi şi încă
Dar o cât de slab în copiii câştigaţi
Să uite cu timpul nisipul

Viitor

sa ne scoatem paltoanele
sa ne scoatem si pielea
sa ne scoatem ochii si inima
pe masa

noi oamenii sinceri
noi nu avem arme
atacam fara gloante
murim fara discursuri

sifilisul nostru de pret
lucreaza inauntru lucreaza
scrasneste flamanda inauntru
boala de geniu

inchideti gura prieteni
inchideti ochii nu respirati
sa nu amestecam in boala de afara
boala noastra frumoasa dinauntru

Biografie Petru Popescu
Petru Popescu (n. 1 februarie 1944 Bucureşti) este un romancier, scenarist şi realizator de filme american de origine română.

După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secţia limbi străine ( germanice ), licenţa luată în 1967 cu specializarea literatură comparată. Debutează în 1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă şi care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referinţă al literaturii citadine. A obţinut o bursă Gottfried von Herder la Viena ( 1971-1972 ). În 1974 acceptă o invitaţie din partea Universităţii din Iowa de a participa la un seminar internaţional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăşte să nu se mai întoarcă în ţară.

Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier şi autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood.

Provenit dintr-o familie de intelectuali ( tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic, iar mama, Nelly Cutava, actriţă la Teatrul Notarra ), a fost marcat de moartea prematură (la doar 13-14 ani) a unui frate geamăn(Pavel) şi de divorţul părinţilor.

Odată cu publicarea primelor sale romane de succes a devenit obiectul atenţiilor fiicei lui Ceauşescu, Zoia.

Se căsătoreşte după stabilirea în 1978 în Beverly Hills, California, cu Iris Friedman, descendenta unei familii de evrei din Cehia, cu care are 2 copii: Adam ( n.1985) şi Chloe (n.1989). Din 1992 revine curent în ţară, unde îi sunt reeditate o parte din lucrările din perioada de până în 1974, în timp ce alte scrieri mai recente sunt traduse din engleză şi publicate la diverse edituri.

Romane scrise în lb. română

1969 - Prins
1970 - Dulce ca mierea e glonţul patriei
1973 - Să creşti într-un an cât alţii într-o zi
1974 - Sfârşitul bahic
1974 - Copiii Domnului
1993 - Înainte şi după Edith
2002 - Întoarcerea (a apărut în traducere în limba română)
2003 - În coasta lui Adam
2008 - Urme în Timp (a apărut în traducere în limba română la editura Corint Junior)

Romane scrise în lb. engleză:

1978 - Before and After Edith
1986 - In Hot Blood: A Vampire Novel
1990 - Amazon Beaming
1995 - Almost Adam
2001 - The Oasis: A Memoir of Love and Survival in a Concentration Camp
2001 - The Return
2007 - Weregirls: Birth of the Pack
2008 - Weregirls: Through the Moon Glass
2008 - Footprints in Time

Filme

1972 - Drum în penumbră ( r. Lucian Bratu ) - scenariu
1977 - The Last Wave - Ultimul val - scenarist
1986 - Death of An Angel - Moartea unui înger - regizor

Poetul Ion Siugariu

Ion Siugariu - biografie - (opera si scrierile)

SIUGARIU Ion, se naste la 6 iun. 1914, Baita, judetul Maramures - moare in 1 febr. 1945, Brezno (Cehoslovacia).

Poet.

Fiul lui Ion Sugar, miner, si,al Floarei (n. Griga).

Scoala primara la Baita si Valea Borcutului, terminata in 1928; Scoala normala din Oradea (1928-l932) si liceul „Emanoil Gojdu" din acelasi oras (1932-l936), unde isi ia si bacalaureatul. Aici se formeaza sub indrumarea lui Octa'v Sulutiu, care il si introduce in cercul revista Familia. Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1937-l942), absolvita cu teza Aspectul jurnalistic in literatura moderna. in timpul facultatii e concentrat de doua ori, pentru scurt timp, iar in 1943 devine ofiter in rezerva si e trimis in Moldova. in 1944 participa la ofensiva armata, ajungind cu frontul pina in Cehoslovacia, unde sfirseste in batalia pentru orasul Brezno.

In 1956 e reinhumat in Cimitirul Militar Roman din Zvolen. Decorat post-mortem, in 1945, cu ordinul „Coroana Romaniei".

Debuteaza in revista Observatorul din Beius cu poemul Imnul tineretii (1934). Debut editorial cu volum de versuri Trecere prin alba poarta (1938), urmat de alte doua culegeri lirice (Paradisul peregrinar, 1942; Tara de foc, 1943). Colaboreaza cu comentarii critice si poezii la revista Familia, Universul literar, Gind romanesc. Pagini literare, Gindirea, Vremea s. a. Prin grija lui L. Fulga, i se publica postum Carnetele unui poet cazut in razboi (1968), jurnal in forma epistolara, scris cu luciditate camilpetresciana. Voi. contine si un grupaj de poezii inedite. Poezia lui Ion Siugariu alterneaza intre exuberanta trairii si nostalgia mintuirii.

Trecere prin alba poarta (1938), volumul de debut al lui Ion Siugariu, anunta un poet promitator, posesor al unui limbaj liric emancipat. Poezia cultiva in vers liber o imagistica anti-idilica, cursiva, moderna prin analogia insolita, fara stridente totusi, care traduce un entuziasm crispat si o acuta nevoie de eliberare extatica.

Starile sint ale unui temperament exploziv ce tinjeste dupa un spatiu vital, crud si virginal. Elanul dionisiac, dorinta fuziunii osmotice dezvaluie o viziune organicista si un impuls al daruirii prin comuniune. Poetul percepe cu precadere latura senzuala a lumii, in imagini de o concretete socanta („Dimineata goala, sarutindu-si sinii").

Uneori insa extazul debuseaza in exuberanta diluata, insuficient stapinita. Aproape desavirsite par cele citeva elegii in care mecanismul imaginatiei functioneaza ireprosabil:

„Si peste anii goi si tristi se vad cum cresc
Resemnarile, ca strazi provinciale, calme" (Taceri); „Si ploaia degetelor nu se mai aude,
Cum luneca pe gitul florilor, usoara"
(Muscatele).

Anti idilismul programatic al lui Ion Siugariu, notabil in mare parte, nu e insa consecvent, astfel incit poeziile sint adesea subminate de intruziuni romantioase. Cu Paradisul peregrinar (1942) limbajul poetic se complica. Idealul se abstractizeaza, dorinta capata o tenta alegorica. Materialitatea cuvintului din primul volum e inlocuita acum cu expresia ermetica. Elanul vital e inhibat de aspiratia transcendentala. Poetul e „simbolul cetei de azur" iar poezia „o rece, inalta ispita". incercarea de esentializare a limbajului corespunde de fapt ideii de mintuirer prin poezie.

Neputinta de a atinge paradisul („cautata stea") duce la resemnare iar renasterea („marea inviere") e cautata in moarte. Subtextul alegoric e prea straveziu, iar simbolistica destul de precara si banala. Versurile nu sint scutite nici de platitudini. Tara de /«c (1943), scris in prozodie clasica, melodioasa, cu dese alunecari in romanta, e o variatiune pe temaLuceafarului eminescian. Aspiratia catre „tara de foc", tarim al esentei si eternitatii, e prea explicita, lipsita de motivatie filosofica profunda. Poezia sfirseste in versificarea expozitiva a dorintei. Trecerea de la poezia senzoriala, autentica prin prospetimea imaginilor si a perceptiei, la poezia diletant-metafizica reprezinta un regres. Ion Siugariu rarnine un poet al descatusarii prin fuziunea cu visceralul.

OPERA:
Trecere prin alba poarta, versuri, Bucuresti, 1938;
Paradisul peregrinar, versuri, Bucuresti, 1942;
Tara de foc, versuri, Bucuresti, 1943;
Carnetele unui poet cazut in razboi, ed. ingrijita de L. Fulga, cuvint inainte de M. Beniuc, Bucuresti, 1968.

REFERINTE CRITICE:
A. Marin, Comentarii critice, 1942;
Gh. Bulgar, in familia, nr. 8, 1968;
E. Marinescu," Poetul-ostas Ion Siugariu, 1975;
St. Bellu, Ion Siugariu, un poet cazut in razboi, 1975;
N. Antonescu, Scriitori uitati, 1980;
T. Vijeu, in Tribuna, nr. 28, 1984;
Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 29, 1986;
M. N. Rusu, in Saptamina, nr. 18, .

Wisława Szymborska, poetă poloneză

Unora le place poezia

Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.

Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare.

Atlantida

Au existat sau n-au existat.
Pe insulă sau nu pe insulă.
Oceanul sau nu oceanul
l-a înghiţit sau nu.

I-a fost dat cuiva să iubească pe cineva?
I-a fost dat cuiva să lupte cu cineva?
S-a întâmplat totul sau nimic
acolo sau nu acolo.
Oraşe au fost şapte
Oare într-adevăr?
Au vrut să fie veşnice.
Dar unde sunt dovezile?

Nu au inventat pulberea, nu.
Au inventat pulberea, da.

Probabili. Îndoielnici
Imemoriali.
Neluaţi din aer,
din foc, din apă, din pământ.

Necuprinşi în piatră
nici în picătura de ploaie.
Nepitând la modul serios
să pozeze în avertizări.

Un meteor a căzut.
Acesta nu e un meteor.
Un vulcan a erupt.
Acesta nu e un vulcan
Cineva a strigat ceva.
Nimeni nimic.

Pe această plus minus Atlantidă.

Mâine, fără noi

Dimineaţa este probabil să fie rece şi ceaţă
Din apus vor veni nori de ploaie
Vizibilitatea limitată
Drumuri alunecoase

Uşor, pe parcusul zilei
Cu influenţa presiunii barometrice din nord
Sa va clarifica
Cu toate că din cauza vântului puternic
Şi a curentelor labile, s-ar putea să fie furtunos

Noaptea
Va fi clară în toată ţara
Numai în sud-est
Vor fi precipitaţii
Gradele vor scădea semnificativ
În contrast, presiunea va creşte
Ziua următoare

Este probabil că va fi soare
Cu toate ca aceia care vor continua să trăiască
Vor avea nevoie de umbrelă.

Biografie Wisława Szymborska

O alta stea a liricii universale si-a curmat de curând (1 februarie 2012, Cracovia) existenta terestra urcându-se în neantul albastru. Poeta poloneza Wislawa Szymborska s-a nascut la 2 iulie 1923 în localitatea Bnin, în apropiere de Poznan. Considerata cea mai buna poeta poloneza din ultimii ani, detine al cincilea Nobel pentru Literatura al Poloniei, obtinut în 1996, dupa Isaac Bashevis Singer – scriitor evreu american nascut în Polonia (1978) –, Henryk Sienkiewicz (1905), Wladislaw Reymont (1924), Czeslaw Milosz (1980).
A fost absolventa de litere si sociologie la Universitatea Jagellona din Cracovia unde s-a stabilit din anul 1931 cu familia si unde a ramas pâna la sfârsitul vietii. A debutat în anul 1945 cu poemul „Szukam slowa“ („Caut cuvântul“), într-un cotidian polonez. L-a avut ca model pentru activitatea sa poetica de început pe renumitul poet polonez, Cyeslaw Milosz, care o va aprecia în mod deosebit. Va fi atrasa, ca si multi alti scriitori polonezi si nu numai, de mirajul ideologiei comuniste, înscriindu-se în Partidul Muncitoresc Unit Polonez si publicând poezii dedicate printre altele liderilor comunisti sovietici, Lenin si Stalin. A lucrat în redactia hebdomadarului literar din Cracovia, „Zycie Literackie“ („Viata literara“), între anii 1953-1981, fiind responsabila a unei rubrici de critica literara.
Rezultatul acestei activitati s-a concretizat în trei volume de eseuri editate sub titlul de „Lectury nadobowiazkowie“ („Lecturi facultative“), aparute în 1973, 1981 si 1992.
Din 1957, convinsa de falsitatea idealurilor comuniste, îsi va renega poezia propagandistica si activitatea colaborationista. Se va înscrie apoi în miscarea Solidarnosc (Solidaritatea) împotriva guvernarii comuniste, iar din 1981, pentru eludarea legii martiale, va semna în presa ilegala sub pseudonim articole în care îsi exprima fatis opozitia fata de regimul comunist, colaborând cu acest fel de scrieri si la revista „Kultura“, editata la Paris.
A publicat douasprezece volume de poeme si altele de eseuri (si cele amintite mai sus), dar si traduceri din poezia clasica franceza, în special.
Opera sa literara a fost apreciata si rasplatita cu mai multe premii, printre care: Premiul pentru Literatura al orasului Cracovia (1954), Premiul Ministerului Polonez al Culturii (1963), Premiul Goethe (1991), Premiul Herder (1995), Premiul PEN Clubului Polonez (1996) si bineînteles încununarea suprema cu Premiul Nobel pentru Literatura (1996).
Poezia Wislawei Szymborska este o poezie cerebrala, intelectualizata, desi transparenta, bine ancorata în realitatea contemporana. Scrisul sau este elegant, cu accente ludice si ironice, fara încrâncenare, cu o evidenta empatie fata de semeni, cât si fata de vietatile înconjuratoare. Poemele sale sunt lungi, de obicei, epice si dramatice. Desi s-a distantat de politica de ani buni, totusi este constienta ca apartine epocii sale, care este politica, facând parte integranta dintre „Dzieci epoki“ („Copiii epocii“) – titlu de poem. Copiii care nu se pot desprinde de politica, pentru ca „ Toate ale tale, ale noastre, ale voastre / cele zilnice, cele de noapte / sunt politice. // Vrei nu vrei, / genele tale au trecut politic, / pielea, ten politic, / ochii aspect politic“. Tot ceea ce vorbesti si ceea ce taci au rezonanta politica. Chiar si mersul prin desisul padurii are pasi politici, pe sol politic. Chiar si versurile apolitice îi par poetei politice. Pâna si materia anorganica: titeiul, nutretul, materia secundara, masa de sedinta, fie ea patrata sau rotunda, au esenta politica. Toate astea se întâmpla în timp ce (finalul cade ca fierul unei ghilotine pe existenta tragica a lumii): „Deocamdata piereau oameni, crapau animale, / ardeau case / si se salbaticeau câmpiile / ca în epoci apuse / si mai putin politice“. Este vizibila forta ironiei justitiare.
În stil parodic si parabolic, Wislawa Szymborska închina versuri în onoarea asa-zisului om nou, poate chiar si conducator, care „l-a inventat pe zero / într-o tara nesigura.“ Întrebându-se ce fel de om e acesta, îl depisteaza în aparenta nimicnicie a lui, dar cu atât mai recognoscibil: „Printr-o fisura dintr-un fapt si o nascocire. Rezistent / la orice destin. Se priveaza / de orice chip pe care i-l dau. / Linistea s-a închis deasupra lui, fara nici o cicatrice / a vocii sale. / Absenta a capatat înfatisarea orizontului. / Zero se scrie singur“ („Wiersz ku czci…“ – „Versuri în onoarea…“). Finalurile sunt usor enigmatice, dar cu atât mai surprinzatoare, atunci când sunt percepute sensurile lor profunde.
Poezia sa e încarcata de interogatii, retorice în cele mai multe cazuri, de dubitatii, de aluzii mai mult sau mai putin transparente, de raspunsuri amânate. Este o poezie moderna si totusi scrisa în tenta clasicizanta, simpla, dar cu adânci sensuri si întelesuri incubate. Versurile interogative sunt cuprinzatoare de posibile raspunsuri existentiale: de la nastere la moarte, de la iubire la dispret, de la respingere la acceptare. Iubirea fericita îi apare poetei a fi ceva în afara firescului. Retoric, desigur, se întreaba „ce poate avea lumea de la doi oameni / care n-au ochi s-o vada?“. De ce ar cadea lumina chiar peste ei si nu peste altii? Cei doi par fericiti, vorbesc obraznic într-o limba aparent înteleasa, cu fasoanele si ceremoniile lor, cu datoriile fata de ei însisi „ca si când aceasta ar fi o conspiratie în spatele / omenirii“. Si aici ironia îsi face treaba, dar credem ca în sensul celor întelese de Kennet Burke, care sustine ca adevarata ironie presupune umilinta si îi înrudeste pe cel ce ironizeaza cu cel ironizat („O gramatica a motivelor“). Poeta, jucând ambele roluri, îi compatimeste, dar si îi fericeste totodata pe cei nestiutori de iubire, pentru ca lor „Cu aceasta credinta la va fi mai usor sa traiasca / si sa moara“ („Milosc szczesliwa“ – „Iubire fericita“).
Cu aceeasi empatie si gingasie nedisimulate introspecteaza si universul ambiental al necuvântatoarelor, încercând sa le înteleaga cauzele si atasamentul unora fata de om. Postându-se în locul unei pisici parasite, îsi exprima compasiunea decantând starile emotionale ale felinei fidele într-un apartament gol, în absenta stapânului. Acesteia i se pare ca nu s-a schimbat nimic: „Aparent nimic nu s-a mutat, / dar totusi e mutat“. Un semnal al parasirii este acela ca „lampa nu mai lumineaza“. Prin introspectia în psihicul pisicii, poeta desprinde relatia strânsa a acesteia cu prietenul si protectorul ei fara de care este în pericol. Pisica stie ca pasii de pe scari sunt straini, ca mâna care punea pestele pe farfurie nu e aceeasi, ca cineva nu-si începe ziua la ora potrivita, ca iscodirile prin dulapuri sau pe sub covoare n-au dat niciun rezultat. Nu-i ramâne sarmanei parasite decât sa-l astepte pe cel plecat si sa-l faca sa înteleaga ca nu se face sa parasesti o pisica: „Numai sa se întoarca el, / numai sa se arate. / Va afla ca asa ceva cu pisica nu se poate. / Ca si când deloc n-ar voi, / se va merge în directia lui, / încet, / pe labele foarte suparate. / Si nici sarituri, nici mieunat la început“. („Kot w pustym mieszkaniu“ – „O pisica într-un apartament gol“).
Delicatetea, finetea, cu care Wislawa Szymborska se apropie de oameni, de animale, de lucruri este, putem spune, latura definitorie a atitudinilor sale poetice, iar prin limbajul si mijloacele artistice adecvate, prin simplitate si transparenta, prin expunere galesa a motivelor lirice, a reflectiilor de natura pilduitoare, dovedeste aptitudini creatoare inexorabile.
Si animalele circului îi trezesc compasiunea pentru felul în care învata miscarile comandate, cum ursii tin tactul din picior, cum leul sare prin cercul de foc, cum merge maimuta pe bicicleta, cum prezinta carafa elefantul la porunca dresorului, cum danseaza câinii masurându-si atent pasii. Toate aceste figuri improprii lor, desi învatate sub pocnetul biciului, o determina pe sensibila poeta sa exclame cu duiosie, dar si cu un anume avertisment categoric: „Mi-e rusine mie, omului“ („Zwiertzeta cyrkowe“ – „Animale de circ“).
Întreaga existenta ambientala îi trezeste poetei ratiuni si reflectii dintre cele mai aparent obisnuite, dar cât de profund psihanalizate. Nu-i scapa nici pericolele societatii contemporane. În poemul „Terorysta, on patrzy“ („Teroristul privea“) pune în scena un moment plin de suspans dramatic, pe care îl priveste, ca de obicei, prin ochii protagonistului, aici ai teroristului. Este anuntata o ora a exploziei unei bombe: treisprezece si douazeci. În cele patru minute tensionate ramase pâna la deflagratie, viata se deruleaza firesc, în fata incintei unde e plasata bomba. Teroristul trecut pe cealalta parte a strazii, la o distanta protectoare, priveste cu o perfida compasiune la derularea filmului: „Femeia în jacheta galbena intra. / Barbatul cu ochelari negri iese. / Baietii în blugi vorbesc. / (…) Fata trece cu o panglica verde în par. / (…) Daca a fost atât de proasta si a intrat. / (…) Nu mai intra nimeni. În schimb intra un plesuv gras. / (…) Timpul, cum se târaste el. / Poate acum. / Da, acum. / Bomba a explodat“.
Destinul uman în integralitatea lui este surprins de pana îngrijorata a poetei poloneze. Îsi exprima, pe lânga atitudini si compasiuni, si preferintele multiple din care desprindem portretul sau intelectual si psihologic. Wislawa Szymborska, într-un poem, repeta obsesiv la început de vers verbul Prefer: cinematograful, pisicile, stejarii de pe Warta, pe Dickens în locul lui Dostoievski, sa iubesc oamenii, sa nu afirme, culoarea verde, exceptiile, ilustratiile vechi, absurditatea scrierii versurilor, moralistii, bunatatea vicleana a naivitatii, pamântul în civil, câinii cu cozi netaiate, ochii luminosi, sertarele. Dar si alte lucruri mentionate în alte poeme, cu aceleasi accente ironice întelegatoare.
Critica poloneza, dar si cea straina, devoaleaza temele principale ale poeziei sale: societatea si conditia umana, dar si spiritul independent, stilul elegant, intelectualizarea accesibila a poeziei, fiorul liric discret ancorat în sensurile variate ale ironiei, metaforele originale si sugestive, interogatiile continue (într-un poem spune ca întrebarile naive sunt cele mai urgente), o veritabila poetica a îndoielii, scriitura ludica, paradoxala si contradictorie, abordarea zâmbitoare a temelor grave etc.
Iata ce scria Czeslaw Milosz în introducerea la volumul „Cudownie targ“ („Târgul miraculos“): „Iata o poezie extrem de neînduratoare… o comparatie cu viziunea deznadajduita a lui Samuel Beckett pe care o sugera si Philip Larkin. Totusi, în contradictie cu acesta, Szymborska ofera o lume în care se poate respira“. Iar Stanislaw Baranchak spunea în „Cronica cartilor“, din „New York Times“: „ Spiritul, inteligenta si caldura sunt ingrediente la fel de importante în combinatia de calitati care o fac neobisnuita, iar fiecare poem al ei este atât de memorabil“.
Wislawa Szymborska a fost si ramâne o poeta singulara a literaturii poloneze si universale prin validarea în textele sale poetice, dar si în eseuri a acestor calitati de comprehensiune umana si de exprimare lirica într-o estetica personala.

TEATRU/FILM 1 Februarie

De I L CARAGIALE

Biografie I L Caragiale

Nascut la 30 ianuarie 1852 la Haimanale, judetul Prahova ; decedat la 9 iunie 1912 la Berlin

a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem.

1. Primii ani

1852-01-30 Se naste in satul Haimanale, judetul Prahova, Ion Luca Caragiale, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al Manastirii Margineni, si al Ecaterinei Karaboa, descendenta a unei familii de negustori greci din Brasov.

1859 - 1860 Incepe scoala la "Instructiunea cu slava popeasca", aflata in curtea bisericii Sfantu Gheorghe din Ploiesti, sub indrumarea parintelui Marinache. Trage clopotele si bate toaca la biserica "cu dragoste".

1860 - 1864 Continua cursul primar la "Scoala Domneasca" nr. 1 din Ploiesti, avand ca institutori pe Zaharia Antinescu (personaj bizar), apoi pe Basil Dragosescu, caruia ii va pastra o calda amintire. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza le viziteaza clasa si este insotit la plecare de toata scoala pana la bariera orasului.

1864-06-28 Absolva clasa intaiul din 85 de elevi.

1865 - 1867 Elev la gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti. Absolvise in prealabil prima clasa gimnaziala in particular.

1867 - 1868 Perioada neclara in existenta viitorului scriitor. Biografii lui sustin ipoteza ca ar fi urmat cursurile clasei a V-a liceale, la Bucuresti.

2. Perioada de formare

1868 - 1870 Fascinat de timpuriu de teatru, se inscrie la cursul de mimica si declamatie tinut la Conservatorul bucurestean de unchiul sau Costachi Caragiali, actor si autor dramatic cunoscut in epoca. In toamna anului 1868 il cunoaste pe M. Eminescu, pe atunci sufleur in trupa lui Mihail Pascaly.

1870-03-28 Transcrie pentru folosinta unchiului sau, Iorgu, melo-drama originala a acestuia, Fiul padurii sau Moartea haiducului Tunsu.

1870-06-20 Este numit copist la Tribunalul Prahova

1870-08-08 Ia parte la miscarea revolutionara a lui Alexandru Candiano-Popescu si se distinge incingandu-se cu sabia unui subcomisar de serviciu, care o uitase in cui.

1870-09-10 Moare tatal sau, Luca, de hidropizie. Tanarul copist devenind singurul sustinator al familiei.

1870-10-24 Este destituit din post, pentru ca de la moartea tatalui sau din septembrie nu se mai prezentase la munca.

1871 - 1872 Sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, apoi sufleur al doilea si copist la Teatrul National din Bucuresti. Peste ani, autorul va evoca acesta epoca in scanteietoarele sale "Amintiri din teatru", republicate ulterior sub titlul "Din carnetul unui vechi sufleur".

3. Debutul

1873 - 1875 Colaboreaza la Ghimpele, cu semnaturile Car si Policar.

1874-10-01 Numele intreg ii apare la publicarea poemei "Versuri" in Revista contimporana.

4. Activitatea publicistica

1875-03-01 - 1876 "Girant responsabil" la "Alegatorul liber", foaie liberala de opozitie

1876 - 1877 Corector la "Unirea democratica" (organ al tinerilor liberali), redactor la "Claponul" (mai - iunie 1887), apoi impreuna cu Frederic Dame, la "Natiunea romana" (august) si, iarasi singur, la "Calendarul Claponului" (decembrie). La sfarsitul anului, pe parcursul caruia servise in "garda civica", incepe in "Romania libera" seria de foiletoane "O cercetare critica asupra teatrului romanesc"

1878 La invitatia lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani in urma, incepe (in februarie) colaborarea la "Timpul". Are loc premiera piesei lui Al. Parodi, "Roma invinsa" in traducerea excelenta a lui Caragiale, care avea acum 26 de ani. In 26 mai participa pentru prima data la intrunirile bucurestene ale "Junimii", in casa lui Titu Maiorescu. Maiorescu il prezinta si cumnatului sau, domnul Kremnitz, si il ia pe socoteala sa la a XV-a aniversare a Junimii la Iasi.

1878-02-01 La ziarul Timpul, intra si Ion Luca Caragiale. Intre cei trei scriitori ( Eminescu, Slavici si Caragiale) se leaga o prietenie stransa.

1878-07-13 Eminescu, Slavici si Caragiale combat cu energie politica guvernului liberal, dar critica si atitudinea Partidului Conservator. Acordarea de drepturi strainilor se putea face numai in masura in care acestia produceau bunuri.

1878-11-12 Citeste la Iasi, la a XV-a aniversare a "Junimii", comedia "O noapte furtunoasa" sau "Numarul 9". Junimistii recunosc in tanarul autor o nadejde a literaturii noastre dramatice.

1879-01-18 Premiera piesei "O noapte furtunoasa". O nepoata a lui Nicolae Balcescu pe nume Olga, a consemnat intr-o scrisoare tracul autorului la premiera si masa oferita de Titu Maiorescu dupa reprezentatie in cinstea tanarului dramaturg.

1879-01-21 La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul Nationalului intervine in text fara consimtamantul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de pe afis, unde iarasi nu figura numele lui Caragiale. Titu Maiorescu il va ajuta la redactarea corespondentei de protest pe langa comotetul teatral si catre Ion Ghica.

1879-02-11 Este invitat la dejun in casa lui Titu Maiorescu, dat in cinstea celebrului actor italian Ernesto Rossi.

1879-04-01 De Pasti,Titu Maiorescu il duce, pe cheltuiala sa, la Viena, unde asista la spectacolul feeriei Visul unei nopti de vara la Burgtheater.

1879-05-01 - 1879-07-01 Ziarul Timpul era condus de Eminescu, Slavici si de Caragiale, care publicau numai ce voiau ei. Ioan Negruzzi se plange in repetate randuri ca redactorii ziarului nu faceau publciitate Junimii iesene si Convorbirilor literare.

1879-10-01 - 1879-11-01 Abonamentele la ziarul Timpul si asa putine, incep sa scada iar cotizatiile pentru sustinerea ziarului nu se pot incasa de la membrii Partidului Conservator. Eminescu intra in polemica cu Alexandru Lahovary. Paraseste redactia Caragiale, iar cateva luni mai tarziu si Slavici, care izbuteste sa intre in invatamant. Redactia ziarului Timpul ramane exclusiv in grija si pe umerii lui Mihai Eminescu

1880 "Conul Leonida fata cu reactiunea" este citita in cercul "Junimii" acasa la Maiorescu.

1880 Apare in Convorbiri literare, comedia "O noapte furtunoasa" cu o respectuoasa dedicatie catre Titu Maiorescu, nimeni altul decat binefacatorul sau.

1881 Retras de la "Timpul", va fi numit in octombrie, prin decret regal, revizor scolar pentru judetele Neamt si Suceava.

1881-07-07 Cere un modest ajutor banesc invatatorului D. Scureiu.

1881-12-01 Eminescu, afla de la domnul Badescu despre recenta legatura dintre Caragiale si Veronica.

1882 Este transferat, la cerere, in judetul Arges-Valcea. Va pune astfel o necesara distanta intre el si Veronica Micle, cu care avusese o scurta idila, evitand astfel si posibilele accese de violenta ale lui Eminescu. Functia de revizor inceteaza in octombrie.

1882-07-01 La cursurile de vara cu invatatorii circumscriptiei sale, Caragiale face o stralucita lectie-model de aritmetica si de romana.

1883-02-01 - 1883-04-01 Tanarul Caragiale are o pasiune nebuna pentru Fridolina ( pe numele sau adevarat Leopoldina Caulla) de la Iasi. Este atat de amorezat incat are ganduri matriominiale si ameninta cu sinuciderea daca nu este luat in seama.

1883-02-18 Are loc premiera farsei Soacra-mea Fifina (O soacra).

1883-02-23 Comitetul Teatrului National din Iasi, prezidat de Iacob Negruzzi, il numeste director de scena. Caragiale refuza!

1883-08-01 Ca agent de asigurari al societatii "Natiunea" bate drumurile pentru a colecta inscrieri.

1884 Functionar la Regia Monopolurilor, unde o va cunoaste pe Maria Constantinescu; din aceasta legatura se va naste Mateiu I. Caragiale.

1884-03-01 Premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi.

1884-03-17 La sedinta Junimii, in prezenta lui Vasile Alecsandri, isi marfturiseste agresiv preferinta pentru poeziile lui Eminescu.

1884-10-06 Citeste la aniversarea Junimii, la Iasi, piesa O scrisoare pierduta.

1884-11-13 Intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste orice asteptari, gratie si actorilor I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipatescu), I. Niculescu (Catavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Branzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetateanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe). In prezenta Reginei, reprezentatia este un succes extraordinar. Autorul a fost chemat de doua ori la rampa pentru a primi aplauzele publicului. Piesa are 11 reprezentantii consecutive.

1884-12-01 La inceputul lunii, comedia "cumplit de prost jucata" dupa aprecierea prietenului Vlahuta, la Iasi, place totusi.

1885-03-12 Nasterea lui Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu si al lui Caragiale, care il declara la oficiul starii civile.

1885-04-08 Premiera piesei "D-ale carnavalului", care a fost fluierata, datorita unei intrigi organizate de cronicarul dramatic D.D.Racoviutza-Sphinx.

1885-09-01 Maiorescu publica in "Convorbiri literare" Comediile d-lui Caragiale.

1885-11-09 Moare la Bucuresti Ecaterina, vaduva lui Girolamo Momolo Cardini si bogata vara primara a mamei lui Caragiale. Caragiale va mosteni a sasea parte din avere, in valoare totala de trei-patru milioane.

1887 La Sibiu, "In Biblioteca poporala a Tribunei" apare Roma invinsa.

1887 Accepta sa faca parte din Asociatia "Prietenii lui Richard Wagner", filiala bucuresteana a centrului munchenez "Wagner-Verein".

1888-06-03 Decesul mamei scriitorului, Ecaterina L.Caragiale.

1888-07-02 Este numit, tot prin decret regal, director general al teatrelor. Oficialitatile si presa ii privesc cu ostilitate initiativele.

1888-09-01 Organizeaza reprezentatiile teatrale de la Sinaia, in cinstea principelui de Walles, viitorul Eduard al VII-lea. Primeste, cu aceasta ocazie, decoratia Steaua Romaniei, in grad de cavaler.

1889-01-07 - 1889-01-08 Casatoria religioasa si civila a lui Caragiale cu domnisoara Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Alaturi de Alexandrina va avea 4 copii : Ioana ( nascuta in 24 octombrie 1889 si moarta la 15 iunie 1891 de tuse convulsiva), Agatha ( nascuta la 10 noiembrie 1890 si decedata la 24 martie 1891, de difterie), Luca Ion ( nascut la 3 iulie 1893, scriitor , va muri de tanar) si Ecaterina (nascuta in 1894).

1889-05-01 Aparitia volumului Teatru la Editura Socec. In prefata, studiului lui Titu Maiorescu despre "Comediile d-lui I.L.Caragiale.

1889-05-05 Caragiale demisioneaza, dupa o stagiune foarte criticata, si este inlocuit prin Gr. C. Cantacuzino.

1889-06-01 - 1889-10-01 Colaborare politica si literara in ziarul junimist Constitutionalul. Se va semna cu litera C. si cu pseudonimele Falstaff, Zoil, Nastratin si Hans

1889-06-10 Se intruneste consiliul de curatela al lui Mihai Eminescu, instituit de Tribunalul Ilfov, sectia a II-a civila-corectionala, la cererea prim-procurorului G.A.Mavrus, pe baza raportului d-rilor Sutu si Petrescu. Consiliul e alcatuit din : Titu Maiorescu, D.Laurian, Stefan MIhaileanu, M. Braneanu si I.L.Caragiale. Dupa concluzia lor, boala cere neaparat interdictia si numire aunui tutore pentru primirea pensiei viagere de stat si ingrijirea cuvenita pacientului.

1889-06-19 Dupa decesul poetului Eminescu, Tribunalul dispune incheierea dosarului , cu numarul 645. Caragiale publica articolul in Nirvana odata cu moartea amicului Eminescu si intra in comitetul pentru ridicarea monumentului marelui poet, alaturi de Maiorescu, Rosetti, I.C.Negruzzi, N.Mandrea, dr. Neagoe, M.Braneanu si N.Saveanu.

1890 Profesor de istorie la clasele primare, la liceul particular Sf. Gheorghe.

1890-02-03 Are loc premiera piesei Napasta.

1890-02-18 Nicolae Iorga ii publica o cronica favorabila pentru piesa Napasta, in ziarul Lupta.

1890-08-02 Se stinge mama sa,Ecaterina, in varsta de 75 de ani.

1891 Volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiul Academiei in sedinta din 14 aprilie (cu 20 de voturi contra, 3 pentru). Rolul cel mai important in dezavuarea operei scriitorului il va juca liberalul D. A. Sturza, care l-a acuzat, declarand sententios ca dramaturgia lui ar fi imorala si antinationala. De altfel, singurul membru al "Junimii" care a avut lealitatea sa pledeze in favoarea fostului colaborator a fost Iacob Negruzzi.

1891 Incearca fara folos sa-si ofere serviciile Astrei, ca profesor de franceza. Spera sa se poata stabili cu familia la Sibiu.

1892 Gandul unui "exil voluntar", de asta data la Brasov, il tenteaza iarasi. Caragiale putea sa dea lectii de franceza si de romana "pentru incepatori in familii" iar sotia sa " de limba engleza, franceza si de piano".

1892 Publica volumele Note si schite, la Sfetea, Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc, 3 novele, la Gobl.

1892-05-09 Conferentiaza la Ateneu cu titlul "Gaste si gaste literare", atragandu-si ostilitatea "Junimii" si a lui Maiorescu si incetarea colaborarii la Convorbiri literare.

1892-10-18 Revista muzicala Doina anunta romanul lui Caragiale, in lucru inca, cu titlul Patria si familia.

1893-01-22 Vinde fratilor Saraga din Iasi dreptul de a-i retipari teatrul.

1893-01-24 - 1893-06-23 Timp de 5 luni, aparitia revistei umoristice Moftul roman, impreuna cu Anton Bacalbasa, in postul de prim-redactor.

1893-05-09 Conferinta la Clubul muncitorilor despre " Prostie si inteligenta", cu aluzii impotriva lui Titu Maiorescu.

1893-07-02 Se naste Luca I. Caragiale.

1893-11-01 Caragiale deschide, in asociatie cu Mihalcea, o berarie in strada Gabroveni. Alexandru Macedonski, in ziarul Romanul, invinuieste guvernul de nepasare fata de imprejurarile ce silesc un fost director general al teatrelor, scriitor de talent, sa deschida o berarie.

1894 Editeaza, impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc, revista 'Vatra'

1894-05-01 Caragiale deschide, de aceasta data singur, Beraria Academica Bene Bibenti, in strada Sfantul Nicolae din Selari, la numarul 2.

1894-05-30 Nasterea fiicei sale Ecaterina.

1894-08-01 O parte din presa raspandeste versiunea unui proces ciudat : un camatar care i-ar fi imprumutat lui Caragiale 70 de lei acum 10 ani, ar cere, cu dobanzi compuse conform clauzelor contractuale 160.000 lei . Tribunalul din Ilfov a respins insa contestatia creditorului si a admis plata unei sume de 140 lei.

1895 Din primavara si pana in iarna, Caragiale conduce restaurantul din gara Buzau.

1895-09-01 Se inscrie in partidul radical sub conducerea lui G.Panu.

1895-11-18 P. P. Negulescu ii scrie lui Simion Mehedinti ca a obtinut de la Titu Maiorescu sa se ceara colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare, fara reluarea insa a relatiilor personale dintre critic si scriitor. Caragiale refuza colaborarea in asemenea conditii

1896 Apare volumul "Schite usoare".

1896-04-01 - 1896-06-01 In colaborare cu St. O . Iosif scoate revista "Epoca literara" supliment al gazetei "Epoca"

1896-09-01 Ii cere lui N.Gane, primarul orasului Iasi, directia Teatrului National, recladit dupa incendiu si aflat in faza de reorganizare; fiind refuzat, solicita in deradere postul de intendent si apoi de controlor de bilete.

1896-11-15 - 1897-04-13 Publica in Epoca o serie de editoriale politice, saptamanale.

1897 Activitate publicistica la "Epoca" , "Drapelul". Ii apar volumele "Schite", traduceri originale (Editura Saraga) si "Notite si fragmente literare"

1897-02-27 Intr-o brosura, apare fara semnatura, Sfant Ion, balada haiduceasca.

1897-04-27 Conferinta la Iasi, cu titlul "Pareri literare", in folosul ridicarii monumentului lui Alexandru Lahovary; se remarca lipsa junimistilor. Aceeasi conferinta se va tine si la Craiova si in Turnu-Severin.

1898-01-29 - 1898-03-03 Importante articole despre criza Teatrului National din Bucuresti.

1898-09-27 Se interzic reprezentarea pieselor lui Caragiale pe scena Teatrului National din Bucuresti.

1898-10-22 Conferinta la Constanta despre "Seriozitate", in folosul cercului literar Ovidiu.

1899 Registrator clasa I la Regia Monopolurilor Statului. Delavrancea, devenit primar al capitalei il numeste in postul onorific de membru in comitetul Teatrului National. La 27 septembrie incepe colaborarea la "Universul", cu foiletoane ce vor forma volumul "Momente"

1899 Esuarea unei noi tentative de reluare a colaborarii la Convorbiri literare.

1900 Are in proiect sa deschida la Iasi "Beraria Caragiale", in asociatie cu Gheorghe Popa Radu, viitor controlor fiscal.

1900-06-30 Ii propune lui Barbu Delavrancea pe atunci primar al capitalei infiintarea unui teatru popular si a unei mari orchestre comunale intr-un local propriu.

1901-01-29 In L' Independance Roumaine, poetul Cincinat Pavelescu releva despre Caragiale ca "trebuie sa munceasca sapte ore pe zi ca sa castige 400 de lei sau sa scrie pentru Universul cronici platite cu 25 de lei bucata".

1901-02-23 Un grup de prieteni sarbatoresc, printr-un banchet, 25 de ani de activitate literara a lui Caragiale. Vorbesc Take Ionescu si amicul Delavrancea. Hasdeu ii trimite o felicitare foarte elogioasa si prieteneasca. Inaintea banchetului a fost tiparit un numar festiv si unic , cu titlul Caragiale.

1901-10-10 Apare volumul Momente, la Editura Socec. despre care G.Ranetti va afirma " Nu Momente, Monumente!"

1901-12-18 Un gazetar obscur, Constantin Al. Ionescu (Caion), iritat de intepaturile din "Moftul", il acuza ca ar fi plagiat "Napasta" dupa piesa unui fictiv dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragiale ii intenteaza proces pentru calomnie.

1902 Curtea cu jurati din Ilfov il condamna in lipsa - la 11 martie - pe Caion la inchisoare corectionala, cinci sute de lei amenda si zece mii de lei daune-interese. Ulterior, Caion e achitat. El isi va continua calomniile, invocand si numele lui L. Tolstoi si publicand brosura "Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate". Caragiale a fost aparat la proces de Barbu St. Delavrancea.

1902-03-23 Comisiunea de premii a Academiie Romane respinge de la Premiul Nasturel Nerascu ( cu 5 voturi contra si 2 voturi pentru ) volumul Momente propus de Dimitrie C.Ollanescu.

1903 - 1904 In turneu cu Leonescu-Vampiru, O scrisoare pierduta, cu lecturi facute de autor din schitele lui.

1904 In martie, Academia respinge de la premiu, volumul Momente, preferandu-i o simpla culegere de documente.

1904-11-01 Se stabileste provizoriu la Berlin, pe strada Nachodstrasse, la nr. 18.

5. Exilul la Berlin.

1905 Dupa peregrinari, impreuna cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se stabileste, toamna, la Berlin. Intentioneaza sa reia personajele din "O noapte furtunoasa", si "O scrisoare pierduta" intr-o noua comedie, "Titrica , Sotirescu & Co". Piesa nu depaseste stadiul de schita.

1905-03-14 Se stabileste definitiv la Berlin de unde scrie cu umor o scrisoare d-lui Alceu Urechia " Plange-ma! In acest moment pun in gura prima franzela a exilului. Va salut cu o foame indracita, manca-v-ar nenea!"

1905-07-06 - 1905-07-08 Vizita la Berlin a bunului sau prieten, Barbu Stefanescu Delavrancea.

1905-09-05 Moare Elena (Lenci) sora lui Caragiale, pe care o mosteneste integral.

1906 In corespondenta purtata intre Caragiale si Vlahuta se pomeneste si despre jubileul de 40 de ani de domnie a Regelui Carol.

1907 In ziarul vienez "Die Zeit", publica (sub semnatura "Un patriot roman") prima parte a articolului "1907". Din primavara pana-n toamna. Eseul apare integral, in brosura, la Editura Adevarul, intr-un tiraj total de 10.000 de exemplare. Restabileste legaturi amiabile cu Titu Maiorescu.

1907 Scriitorul contracteaza vanzarea pe veci, pentru suma de 4.000 de lei, a Operelor sale, pentru Editura Minerva.

1907 Ion Luca Caragiale citeste, din Berlin, poezia In orasul cu trei sute de biserici semnata de Ion Minulescu. Ia legatura cu Mihail Dragomirescu, cerandu-i detalii despre tanarul poet. "P.S. Rogu-te, cine o fi Ion Minulescu? "In orasul cu trei sute de biserici" este ceva de nepretuit! Easta nu mai e domnisoara! Easta e barbat! bravo lui! Demult n-am mai avut asa impresie. Il salut calduros si-i multumesc pentru inalta placere ce mi-a facut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar! Dar despre el mai pe larg, cand voi avea placerea sa te revaz. Le coeur Car"

1908 La Editura Minerva apare seria "Opere complete", in trei volume.

1908 Zguduit de moartea prietenului sau Ronetti-Roman, isi ia angajamentul sa-i reediteze scrisorile.

1908-02-01 Se inscrie in partidul conservator-democrat nou intemeiat, si ia parte la turneele polititce ale lui Take Ionescu din martie, mai-iunie si din toamna.

1908-02-15 Ii trimite o calduroasa felicitare lui Titu Maiorescu cu ocazia aniversarii.

1909-02-01 - 1910-05-01 Isi reia colaborarea la Universul, sub directia lui N.Dumitrescu-Campina, unde publica povestiri si schite.

1909-03-01 Participa la serbarea Ligii Culturale, impreuna cu IOn lUca Caragiale si Barbu Stefanescu Delavrancea.

1909-04-01 Viziteaza pe studentii romani de la Budapesta, adunati in societatea culturala "Petru Maior".

1909-05-01 Incidentul cu Pompiliu Eliade, directorul Teatrului National, urmat de retragerea pieselor lui Caragiale.

1909-06-01 Saluta aparitia unui nou teatru, a lui Alexandru Davila, printr-un articol din Noua revista romana a profesorului C.Radulescu-Motru.

1909-09-01 Scrie instantaneul "Incepem!" cu care Compania Davila, de la Teatrul Leon Popescu, isi deschide noua stagiune. In profesorul de estetica , din acest instantaneu, este vizat in mod direct Pompiliu Eliade.

1909-11-01 Va aparea nuvela KIr Ianulea, in paginile ziarului Viata romaneasca.

1910 Publica volumul "Schite noua" (Editura Adevarul), ultima aparitie editoriala antuma.

1910-10-20 Se joaca intaia oara la Theatre National de l'Odeon din Paris, sub titlul Des yeux dans l'ombre, drame en 2 actes de Andre de Lorde, cu mentiunea " d'apres le drame roumaine Napasta de Caragiale" in Theatre rouge.

1910-11-01 Face o noua vizita studentilor romani din Budapesta, cu indemnul de a sta departe de politica si de ase lepada de tanguirile semanatoristo-poporaniste.

1911-01-20 Declina intr-o scrisoare publica oferta unui grup de intelectuali independenti din Galati de a-i pune si sustine candidatura la Colegiul II de Camera si le cere sa dea concurs listei oficiale a partidului conservator-demoncrat " de sub sefia marelui nostru barbat de stat dl Take Ionescu".

1911-02-01 - 1911-05-01 Colaboreaza la Romanul din Arad, sprijinind actiunea comitetului partidului impotriva disidentei lui Octavian Goga.

1911-07-01 Ii arata lui George Cosbuc un proiect de drama istorica, in versuri, cu subiect din viata Didonei, regina Cartaginei.

1911-08-28 - 1911-08-30 Participa la marile serbari ale semicentenarului " Astrei" de la Blaj. Cu aceasta ocazie asista la zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu, efectuat cu avionul construit de el.

1911-09-01 - 1912 Corespondenta cu Emil Garleanu, pe atunci directorul Teatrului National din Craiova, pentru a se autoriza organizarea unei saptamani Caragiale

6. Sfarsit

1912-01-30 Refuza propunerea avansata de Emil Garleanu, in numele Societatii Scriitorilor Romani, de a fi sarbatorit cu prilejul aniversarii a 60 de ani, pretextand un acces de sciatica.

1912-01-31 Festivalul de la Teatrul Comedia, sub patronajul si cu participarea Principesei Maria, dat in cinstea domnului Ion Luca Caragiale.

1912-03-01 Scriitorul refuza subscriptia publica propusa de profesorul C.Radulescu-Motru, pentru a i se oferi o recompensa nationala.

1912-06-22 In zorii zilei, Caragiale moare subit, in locuinta din Schoneberg-Berlin.

1912-06-22 Moare la Berlin Ion Luca Caragiale. Ioan Slavici ii scrie necrologul "Un om mare".

1912-06-27 Ramasitele pamantesti sunt expuse in capela cimitirului protestant din Erster Schoneberger Friedhof si depuse provizoriu in cavoul capelei in prezenta familiei dar si a prietenilor : Gherea, Delavrancea si Vlahuta.

7. Postum

1912-09-01 Ministerul de Interne deschide un credit de 22.000 lei pentru aducerea trupului in tara si pentru inmormantare.

1912-09-01 - 1912-09-07 Teatrul National din Bucuresti isi inaugureaza stagiunea cu "Saptamana Caragiale".

1912-11-18 Sicriul cu ramasitele mortuare este adus in tara si depus la biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti.

1912-11-22 Intr-o zi de joi, Ion Luca Caragiale isi gaseste odihna vesnica in cimitirul Serban-Voda din Bucuresti Este condus pe ultimul drum de prieteni si familie. Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui Caragiale avea sa rosteasca aceste cuvinte memorabile : "Caragiale n-a murit Caragiale nu poate sa moara ... Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus... incet sa nu-l desteptam... desprins din unda divina, oprit o clipa intre noi, geniu reversibil, se intoarce in splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile.... "

Conu' Leonida de I L Caragiale

Vizita I L Caragiale 1952:

I. L. Caragiale - Dl Goe

BUBICO:

Octavian Sava, dramaturg român, realizator TV, autor de texte umoristice

Biografie Octavian Sava

Octavian Sava (n. 1 februarie 1928, d. 2 decembrie 2013 București), pe numele său real Octavian Segall,^[1] a fost un autor de texte umoristice, dramaturg, redactor, realizator TV și scenarist român.

S-a născut la 1 februarie 1928, în orașul București. Bunicul său era proprietar de cinematograf și importator de filme, iar tatăl său a fost o lungă perioadă directorul adjunct al Cinematografului Aro, actualmente Patria. S-a înscris în 1946 la Facultatea de Medicină, la dorința mamei sale. În perioada studenției a colaborat la Ora Tineretului și Ora Școalei și i s-a propus să devină redactor la radio. Octavian Sava a abandonat studiile medicale în 1949 și s-a angajat la Radio România Actualități.^[2] A absolvit mai târziu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția română-franceză.

Octavian Sava a realizat emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. Împreună cu Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet care a avut premiera la 21 august 1951. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl considera un „umorist încercat”.^[3]

Octavian Sava a debutat ca scenarist la filmul Post restant (1961), colaborând și la filme precum În fiecare zi mi-e dor de tine (1988) și A doua cădere a Constantinopolului (1994).

A debutat ca scriitor cu Meteoritul de aur, publicat în 1955 în colecția „Povestiri științifico-fantastice” (editată de revista „Știință și tehnică”). A murit pe 2 decembrie 2013, intr-o discretie totala, dupa o suferinta mai veche.

A colaborat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Național din Cluj, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, fiind autorul libretelor musical-urilor:

· Tsunami la Boema

· Estera- muzica Marius Țeicu. Spectacolul a fost jucat la Teatrul Evreiesc de Stat, în regia lui Dominic Dembinski.

· Divanul persan – după Mihail Sadoveanu, muzica Marius Țeicu. Spectacolul a fost jucat în 2002 la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, în regia lui Cezar Ghioca. Libretul la Divanul persian a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor.

· O premieră furtunoasă - muzica Marius Țeicu. Spectacolul a avut premiera la 19 martie 2010 pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, în regia lui Cezar Ghioca. Marius Țeicu afirma despre acest libret următoarele: „«O premieră furtunoasă» este al patrulea musical la care am compus muzica pe libretele lui Octavian Sava și al doilea regizat de Cezar Ghioca, având cu amândoi o colaborare extraordinară. Trebuie să amintesc și colaborarea cu coregraful Cornel Popovici, ca de fiecare dată excepțională. Este un musical în care actorii interpretează la cote înalte partea de actorie, de dans și de cantat. Ei cantă live, realizând o performanță de excepție, pentru care merită toată admirația și prețuirea noastră”.

· Alo, mama, eu sunt la telefon! – monolog adaptat după romanul Mr. Muni al scriitorul israelian A.B Yehoshua. Spectacolul a fost jucat la Teatrul Evreiesc de Stat, în regia Mirelei Tentea și în interpretarea actriței Cristina Cârcei. (Tinerimea Română, 26 noiembrie 2011)

De asemenea, a colaborat la Radio Shalom România (JCC), unde a înregistrat în anul 2011 emisiunea serial Cazul Beilis, o adaptare radiofonicǎ în lectura autorului, regizată de Mirela Tentea.

Scrieri

· Meteoritul de aur (București, 1955)

· Pisica din Baskerville (București, 1957) - în colaborare cu Andy Alexandru

· Nota zero la purtare (București, 1957) - piesă de teatru, în colaborare cu Virgil Stoenescu

· Inimă fierbinte (București, 1980) - piesă de teatru

· Dincolo de nori (București, 1981) - piesă de teatru

· Rămas-bun, tinerețe! (București, 1983) - piesă de teatru

· Destine și iubiri (Botoșani, 1984)

· Furtul secolului (Cluj Napoca, 1992)

· Val Vârtej și Vasul Fantomă (București, 2002)

· Cazul Beilis. Filmul unei nelegiuiri, 285 p. (Ed. Hasefer, București, 2005) - roman

· Prințul rătăcitor George Bibescu, 284 p. (Ed. Coresi, București, 2010) - biografie romanțată

Filmografie

Scenarist

· Post restant (1961)

· Aventurile echipajului Val-Vîrtej

· Inimă fierbinte (1980)

· Dincolo de nori (1981)

· În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)

· Va fi cândva un Oscar (Cabaret Revelion '92, TVR, 1991)

· Invitație la Carnaval (Cabaret Revelion '93 TV, 1992)

· A doua cădere a Constantinopolului (1994)

Regizor

· Avocatul (1976)

· La un restaurant de lux (1994)

Realizator

· Rochița mea (film TV, 1971)

· Originea și evoluția vehiculelor (film TV, 1973)

· Primarul activ (film TV, 1976)

· Domnișoara cântă blues (film TV, 1992)

Scheciuri umoristice

Scriitor

· Recomandări (film TV, 1971)

· Bufetul „La Senat” (film TV, 1973)

· Primarul activ (film TV, 1976)

· Avântul liftulețului (film TV, 1979)

· Saramura (film TV, 1979)

· Cum ne-ar vrea bărbații?! (film TV, 1982)

· Danga langa (film TV, 1988)

Director de producție

· Bufetul „La Senat” (film TV, 1973)

Alexandru Conovaru

Filmografie:

Neînvinsă-i dragostea, regia Mihnea Columbeanu, 1993

Regăsire, regia Aurel Badea, 1998.

Trei frați de belea (2006)

4 luni 3 săptămâni și 2 zile, regia Cristian Mungiu, 2007

Amintiri din epoca de aur, regia Cristian Mungiu, 2007

Cornel Patrichi

Filmografie:

Coregraf

Actor

SFATURI UTILE 1 Februarie

ALIMENT CE TAIE POFTA DE MÂNCARE

Alimentul despre care vorbesc este drojdia de bere și pot să vă spun din propria experiență că iți taie pofta de mâncare cu adevărat iar o cură de 20 de zile cu drojdie de bere, repetată de 2 ori la rând, contribuie la scăderea în greutate.

Pe lângă efectele de slabire, iata la ce vă poate ajuta consumul regulat...

- Stimulează procesele de creştere, ajută la dezvoltarea psihică şi intelectuală armonioasă a copiilor.

- Ajută in : enterite, colite, acnee şi seboree, diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoză B, furunculoză, diabet zaharat, scleroză în plăci, osteomielită, gripă,pneumonie, variolă sau anemie.

- Protejează împotriva toxinelor din sânge şi întăreşte sistemul imunitar.

- Reface flora intestinală distrusă de medicamente şi antibiotice.

- Este ideală în toate afecţiunile intestinale acute sau cronice de origine infecţioasă.

- Face parte din componenţa măştilor pentru tenul gras, pătat sau acneic, pentru atenuarea ridurilor.

- Contribuie la creşterea părului.

Pe lângă cele expuse, drojdia de bere este ideală pentru sportivi, pentru că le măreşte rezistenţa la oboseală, şi uşurează eliminarea de toxine şi deşeuri metabolice.

Totodată aceasta reglează nivelul colesterolului din sânge, a tensiunii şi îmbunătăţeşte activitatea miocardului.

Pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie), drojdia de bere este de mare ajutor. Cel puțin 7 linguriţe pe zi reduc efectele adverse ale cobaltoterapiei. Are un aport important in protejarea mucoaselor ,fapt foarte benefic bolnavilor de cancer de gât si esofag cat si pentru afte.

O cură de intreținere constă in cel puțin 12 zile pe luna ,câte 3 lingurițe pe zi. Unora dintre voi este posibil să nu le placă gustul însa trebuie să vă gândiți că sănătatea este cea mai de preț!