MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 16 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME; SFATURI UTILE
BUNĂ DIMINEAȚA!
Clic pe imagine pentru a deschide și viziona toate articolșele!
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME; SFATURI UTILE
BUNĂ DIMINEAȚA!
Clic pe imagine pentru a deschide și viziona toate articolșele!
ARTE 16 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Februarie
Gaetano Donizetti - Don Pasquale
Verdi: La Traviata
G.B. Pergolesi: «La Salustia»
MUZICĂ 16 Februarie
САМЫЕ КРАСИВЫЕ МЕЛОДИИ САКСОФОНА
Lover! (Rodgers & Hart) Romantic & Beautiful H.D. 1-Hr Music Video Album! #ProfHowdy
Beautiful Piano, Vol.2 ~ Peaceful Relaxing Music for Stress Relief, Meditation, Sleep, Study Music
Los Mejores Romanticos Instrumentales del Mundo - Música Para Relajarse, Trabajar y Estudiar
POEZIE 16 Februarie
Emil Dorian, poet și prozator
Biografie Emil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet şi romancier. Dreptul la glorie şi l-a cîştigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă şi, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar şi ceea ce nu poate fi înţeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral şi social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supravieţuirii, un asemenea travaliu diaristic este şi un exerciţiu al vitalităţii memoriei. Şi asta pentru că tot ce se pierde prin uitare îşi interzice dreptul la fiinţă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincţia unui om, devenind o simplă dispariţie biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor şi suferinţelor sale se autocondamnă la inexistenţă. Scriitorul care notează reperele dezastrului personal, dar şi momentele tragice ale comunităţii căreia îi aparţine seamănă întrucîtva cu un pacient aşezat pe divanul psihanalitic, încercînd să salveze de la uitare fapte şi tîlcuri decisive pentru viaţa lui şi a lumii.
Prin tema sa, jurnalul ţinut de Emil Dorian pînă în 1944 se înrudeşte cu consemnările celebrului său coleg de breaslă Mihail Sebastian, un alt reprezentant de frunte al evreimii româneşti interbelice. Siameze prin grozăviile, suferinţele şi umilinţele povestite, cele două jurnale pictează o lume în plin proces de Ťrinocerizareť, în care prietenii nu sînt ceea ce ar trebui să fie, iar duşmanii se dovedesc a fi mai cumpliţi decît în cel mai negru coşmar. Martor al multor întîmplări demne de imaginaţia dantescă, Emil Dorian înregistrează atent mutaţiile unor conştiinţe şi decăderea unei naţiuni. Antisemitismul societăţii patriarhale, în bună măsură ţărăneşti, îi transformase pe cetăţenii români de etnie evreiască în victime. Cît despre toleranţa creştină caracteristică neamului românesc, ea apare mai curînd ca un mit decît ca o realitate - au fost români care s-au purtat normal cu evreii persecutaţi, după cum au fost şi alţii care i-au prigonit cu bucurie. Jurnalul lui Emil Dorian arată limpede că este nedrept a vorbi despre statul român ca despre un Ťraiť al evreimii din epocă. Puseuri şi răbufniri antisemite au existat şi în România din vremea războiului, ca mai pretutindeni în Europa. Abil politician, Ion Antonescu încetase măcelul din Transnistria atunci cînd intuise că soarta războiului nu avea să fie tranşată de nazişti. Dacă începînd din 1942 dictatorul român a asigurat o vagă Ťprotecţieť populaţiei de religie mozaică, a făcut-o nu din dragoste ori umanitarism, ci dintr-un calcul pragmatic, legat de viitoarea relaţie cu probabilii cîştigători ai conflagraţiei, aliaţii anglo-americani şi ruşi. Prin urmare, Ťgenerozitateať antonesciană a însemnat doar încetarea tehnică a aplicării acelei blestemate Endlösung, şi nicidecum vreo măsură de îndulcire a agoniei lui Israel - condiţiile mizerabile de subvieţuire umană i-au afectat în continuare pe nenumăraţi bătrîni, femei şi copii. Jurnalul lui Emil Dorian din 1937-1944 conservă amintirea punctuală, cotidiană a acelor orori şi înjosiri, gest vital pentru un scriitor evreu devenit martor al infernului.
Iată că la un deceniu distanţă de apariţia acestui volum, putem parcurge şi secvenţa a doua a exerciţiului diaristic întreprins de Dorian: jurnalul 1945-1948, anii în care România începuse să alunece, încet dar sigur, în sfera de influenţă sovietică. Este momentul de început al bolşevizării ţării: ocupaţi de trupele ruseşti, părăsiţi de occidentali - căci Comisia Interaliată de Control era un organism formal -, românii îşi încep calvarul ce avea să dureze 45 de ani. Lumea veche, burgheză, civilizată şi aproape europeană a României încă nu fusese distrusă, iar lumea nouă, proletară, resentimentară şi nivelată a socialismului real încă nu se născuse. România se află atunci sub un orizont crepuscular, în care mocnesc tensiuni complexe.
Opere
* Profeţi şi paiaţe, Editura Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1927 (roman)
* Din trecutul nostru ştiinţific, Editura Medicală, Bucureşti, 1955
* Jurnal din vremuri de prigoană, Editura Hasefer, Bucureşti, 2006 (cuvânt înainte de Margareta Dorian şi prefaţă de Valeriu Protopopescu)
* Cântece pentru Lelioara, Alcaly & Calafateanu
* Primăvară nouă : poezii pentru copii şi tineret, Editura Socec, Bucureşti
* În preajma serii..., Editura Ancora, Bucureşti
***
Nationality: Romanian. Born: Bucharest, 1891. Education:Attended medical school, ca. 1916. Military Service: Physician during World War I. Family: Married Paula Fränkel; two daughters. Career: Physician and writer. Secretary general, Jewish Community of Bucharest, following World War II; director, Documentary Archives of the Federation of Jewish Communities of Romania, following World War II. Died: 1956.
PUBLICATION
Diary
The Quality of Witness: A Romanian Diary, 1937-1944, edited by Marguerite Dorian. 1982; published in Romanian as Jurnal din vremur de prigoanæa, 1996.
Novels
Conversations with My Horse. 1928.
Profeti si paiate. 1920; as Prophets and Clowns. 1930.
The Poison. 1939.
*
Critical Study:
"The Victim as Eyewitness: Jewish Intellectual Diaries During the Antonescu Period" by Leon Volovici, in The Destruction of Romanian and Ukrainian Jews During the Antonescu Era, edited by Randolph L. Braham, 1997.
* * *
Early in his publishing career the child born to Herman and Ernestina Lustig in 1893 took the pen name Emil Dorian. He grew up in his native Bucharest at a time when the Jews of Romania had not yet been granted citizenship. Therefore, if Jews wanted to attend public schools, they had to pay exorbitant fees. Because his father earned only a modest income as a German language teacher, Dorian was forced to attend the newly founded Jewish schools, where he received something less than a traditional Jewish education. By the time he graduated from high school in 1910, he was already a published poet and an avid student of literature. He enrolled in medical school and was in the last month of his studies when Romania entered World War I in the summer of 1916. Dorian was sent to the Moldavian front to serve as a physician, an experience that later formed the basis for Conversations with My Horse (1928), his dark satire on war. Soon after the end of the war he married Paula Fränkel, with whom he had two daughters.
By the mid-1920s Dorian had become a poet whose work was widely known for its pacifist views and its eloquent expression of love for humankind. And yet the more he devoted his thinking and writing to themes of social justice, the greater his impatience and exasperation, which ultimately turned into despair. Among his works are several volumes of poetry, novels, essays on popular topics in medicine, and numerous articles on Romanian and Jewish life. Two of his novels—Prophets and Clowns (1930) and The Poison (1939)—are on specifically Jewish themes. The first is a critique of the Jewish and Gentile Romanian bourgeoisie, and the second is an intense analysis of Romanian anti-Semitism. Dorian also published translations of works by Heinrich Heine and Eliezer Steinberg's Yiddish fables, all the while operating a medical practice from an office in his home.
In 1937 Dorian began keeping a daily account of his life in Romania, which he maintained until his death a generation later. The entries from the first seven years of his diary form his Jurnal din vremur de prigoanæa , the Holocaust diary that was published in Romania in 1996, 14 years after the English edition, The Quality of Witness: A Romanian Diary 1937-1944, appeared in 1982. Because he successfully avoided being sent to a concentration camp or being deported to Transnistria, Dorian was able to chronicle one of the most violent periods in Romanian history. During the years he kept his Holocaust diary he also completed a three-volume anthology of Yiddish poetry in translation, and scattered among the entries describing the devastation of Jewish life and European culture one finds progress reports on his Anthology of Yiddish Literature, a project that became all the more dear to him as European Jewry was being wiped out.
After the war Dorian held two important positions in the Romanian Jewish community. He served as secretary general of the Jewish Community of Bucharest and later was the director of the Documentary Archives of the Federation of Jewish Communities of Romania. Because of what he viewed as the collapse of the moral fiber of Romanian society, however, he resigned from both positions. When Dorian died in 1956, it was perhaps due as much to disillusionment and a broken heart as to any other cause.
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet şi romancier. Dreptul la glorie şi l-a cîştigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă şi, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar şi ceea ce nu poate fi înţeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral şi social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supravieţuirii, un asemenea travaliu diaristic este şi un exerciţiu al vitalităţii memoriei. Şi asta pentru că tot ce se pierde prin uitare îşi interzice dreptul la fiinţă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincţia unui om, devenind o simplă dispariţie biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor şi suferinţelor sale se autocondamnă la inexistenţă. Scriitorul care notează reperele dezastrului personal, dar şi momentele tragice ale comunităţii căreia îi aparţine seamănă întrucîtva cu un pacient aşezat pe divanul psihanalitic, încercînd să salveze de la uitare fapte şi tîlcuri decisive pentru viaţa lui şi a lumii.
Prin tema sa, jurnalul ţinut de Emil Dorian pînă în 1944 se înrudeşte cu consemnările celebrului său coleg de breaslă Mihail Sebastian, un alt reprezentant de frunte al evreimii româneşti interbelice. Siameze prin grozăviile, suferinţele şi umilinţele povestite, cele două jurnale pictează o lume în plin proces de Ťrinocerizareť, în care prietenii nu sînt ceea ce ar trebui să fie, iar duşmanii se dovedesc a fi mai cumpliţi decît în cel mai negru coşmar. Martor al multor întîmplări demne de imaginaţia dantescă, Emil Dorian înregistrează atent mutaţiile unor conştiinţe şi decăderea unei naţiuni. Antisemitismul societăţii patriarhale, în bună măsură ţărăneşti, îi transformase pe cetăţenii români de etnie evreiască în victime. Cît despre toleranţa creştină caracteristică neamului românesc, ea apare mai curînd ca un mit decît ca o realitate - au fost români care s-au purtat normal cu evreii persecutaţi, după cum au fost şi alţii care i-au prigonit cu bucurie. Jurnalul lui Emil Dorian arată limpede că este nedrept a vorbi despre statul român ca despre un Ťraiť al evreimii din epocă. Puseuri şi răbufniri antisemite au existat şi în România din vremea războiului, ca mai pretutindeni în Europa. Abil politician, Ion Antonescu încetase măcelul din Transnistria atunci cînd intuise că soarta războiului nu avea să fie tranşată de nazişti. Dacă începînd din 1942 dictatorul român a asigurat o vagă Ťprotecţieť populaţiei de religie mozaică, a făcut-o nu din dragoste ori umanitarism, ci dintr-un calcul pragmatic, legat de viitoarea relaţie cu probabilii cîştigători ai conflagraţiei, aliaţii anglo-americani şi ruşi. Prin urmare, Ťgenerozitateať antonesciană a însemnat doar încetarea tehnică a aplicării acelei blestemate Endlösung, şi nicidecum vreo măsură de îndulcire a agoniei lui Israel - condiţiile mizerabile de subvieţuire umană i-au afectat în continuare pe nenumăraţi bătrîni, femei şi copii. Jurnalul lui Emil Dorian din 1937-1944 conservă amintirea punctuală, cotidiană a acelor orori şi înjosiri, gest vital pentru un scriitor evreu devenit martor al infernului.
Iată că la un deceniu distanţă de apariţia acestui volum, putem parcurge şi secvenţa a doua a exerciţiului diaristic întreprins de Dorian: jurnalul 1945-1948, anii în care România începuse să alunece, încet dar sigur, în sfera de influenţă sovietică. Este momentul de început al bolşevizării ţării: ocupaţi de trupele ruseşti, părăsiţi de occidentali - căci Comisia Interaliată de Control era un organism formal -, românii îşi încep calvarul ce avea să dureze 45 de ani. Lumea veche, burgheză, civilizată şi aproape europeană a României încă nu fusese distrusă, iar lumea nouă, proletară, resentimentară şi nivelată a socialismului real încă nu se născuse. România se află atunci sub un orizont crepuscular, în care mocnesc tensiuni complexe.
Opere
* Profeţi şi paiaţe, Editura Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1927 (roman)
* Din trecutul nostru ştiinţific, Editura Medicală, Bucureşti, 1955
* Jurnal din vremuri de prigoană, Editura Hasefer, Bucureşti, 2006 (cuvânt înainte de Margareta Dorian şi prefaţă de Valeriu Protopopescu)
* Cântece pentru Lelioara, Alcaly & Calafateanu
* Primăvară nouă : poezii pentru copii şi tineret, Editura Socec, Bucureşti
* În preajma serii..., Editura Ancora, Bucureşti
***
Nationality: Romanian. Born: Bucharest, 1891. Education:Attended medical school, ca. 1916. Military Service: Physician during World War I. Family: Married Paula Fränkel; two daughters. Career: Physician and writer. Secretary general, Jewish Community of Bucharest, following World War II; director, Documentary Archives of the Federation of Jewish Communities of Romania, following World War II. Died: 1956.
PUBLICATION
Diary
The Quality of Witness: A Romanian Diary, 1937-1944, edited by Marguerite Dorian. 1982; published in Romanian as Jurnal din vremur de prigoanæa, 1996.
Novels
Conversations with My Horse. 1928.
Profeti si paiate. 1920; as Prophets and Clowns. 1930.
The Poison. 1939.
*
Critical Study:
"The Victim as Eyewitness: Jewish Intellectual Diaries During the Antonescu Period" by Leon Volovici, in The Destruction of Romanian and Ukrainian Jews During the Antonescu Era, edited by Randolph L. Braham, 1997.
* * *
Early in his publishing career the child born to Herman and Ernestina Lustig in 1893 took the pen name Emil Dorian. He grew up in his native Bucharest at a time when the Jews of Romania had not yet been granted citizenship. Therefore, if Jews wanted to attend public schools, they had to pay exorbitant fees. Because his father earned only a modest income as a German language teacher, Dorian was forced to attend the newly founded Jewish schools, where he received something less than a traditional Jewish education. By the time he graduated from high school in 1910, he was already a published poet and an avid student of literature. He enrolled in medical school and was in the last month of his studies when Romania entered World War I in the summer of 1916. Dorian was sent to the Moldavian front to serve as a physician, an experience that later formed the basis for Conversations with My Horse (1928), his dark satire on war. Soon after the end of the war he married Paula Fränkel, with whom he had two daughters.
By the mid-1920s Dorian had become a poet whose work was widely known for its pacifist views and its eloquent expression of love for humankind. And yet the more he devoted his thinking and writing to themes of social justice, the greater his impatience and exasperation, which ultimately turned into despair. Among his works are several volumes of poetry, novels, essays on popular topics in medicine, and numerous articles on Romanian and Jewish life. Two of his novels—Prophets and Clowns (1930) and The Poison (1939)—are on specifically Jewish themes. The first is a critique of the Jewish and Gentile Romanian bourgeoisie, and the second is an intense analysis of Romanian anti-Semitism. Dorian also published translations of works by Heinrich Heine and Eliezer Steinberg's Yiddish fables, all the while operating a medical practice from an office in his home.
In 1937 Dorian began keeping a daily account of his life in Romania, which he maintained until his death a generation later. The entries from the first seven years of his diary form his Jurnal din vremur de prigoanæa , the Holocaust diary that was published in Romania in 1996, 14 years after the English edition, The Quality of Witness: A Romanian Diary 1937-1944, appeared in 1982. Because he successfully avoided being sent to a concentration camp or being deported to Transnistria, Dorian was able to chronicle one of the most violent periods in Romanian history. During the years he kept his Holocaust diary he also completed a three-volume anthology of Yiddish poetry in translation, and scattered among the entries describing the devastation of Jewish life and European culture one finds progress reports on his Anthology of Yiddish Literature, a project that became all the more dear to him as European Jewry was being wiped out.
After the war Dorian held two important positions in the Romanian Jewish community. He served as secretary general of the Jewish Community of Bucharest and later was the director of the Documentary Archives of the Federation of Jewish Communities of Romania. Because of what he viewed as the collapse of the moral fiber of Romanian society, however, he resigned from both positions. When Dorian died in 1956, it was perhaps due as much to disillusionment and a broken heart as to any other cause.
Baia
Ca o pasăre' necată
Mi te zbaţi în albioară,
Dai din aripi supărată
Şi-ai voi să zbori afară.
Dar măicuţa, când te scaldă
Te'nveleşte'n scutec moale
Şi prin apa lină, caldă,
Poartă mâinile domoale.
De la cap până'n câlcâie
Bujorei de carne proaspeţi
Vin pe rând ca să râmâie
Câte-o clipă'n mână-i oaspeţi.
Şi-apoi iarăşi scapă moale
De subt mângâierea mânii,
Pe când tu, cu braţe goale,
Îţi acoperi, pudic, sânii.
*Preluată din revista Gândirea, I, nr. 9, 1 septembrie 1921
Mi te zbaţi în albioară,
Dai din aripi supărată
Şi-ai voi să zbori afară.
Dar măicuţa, când te scaldă
Te'nveleşte'n scutec moale
Şi prin apa lină, caldă,
Poartă mâinile domoale.
De la cap până'n câlcâie
Bujorei de carne proaspeţi
Vin pe rând ca să râmâie
Câte-o clipă'n mână-i oaspeţi.
Şi-apoi iarăşi scapă moale
De subt mângâierea mânii,
Pe când tu, cu braţe goale,
Îţi acoperi, pudic, sânii.
*Preluată din revista Gândirea, I, nr. 9, 1 septembrie 1921
Ilie Constantin, poet, prozator și eseist român stabilit în Franța
Biografie Ilie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai“, Raliţa Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist şi tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.
Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaţată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcţionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 şi până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 şi până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic Bucureşti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 şi până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. În Franţa anului 1991, Ilie Constantin, în urma susţinerii tezei Complicitatea fertilă – poeţi români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Naţional de Civilizaţii şi Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.
Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curţi poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeţi pe care i-a tâlmăcit în româneşte şi Ilie Constantin):
Desprinderea de ţărm (1964; 1995),
Clepsidra (1966),
Bunavestire (1968),
Coline cu demoni (1971),
Celălalt (1972),
Neguţătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997),
Plata luntraşului (1998),
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000)
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress ˇ Ideea Europeană, 2007 etc.
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noştri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.
Ilie Constantin este şi un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeţi (1971), A doua carte despre poeţi (1972) etc.
Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidenţiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din Bucureşti), în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).
Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).De peste lacrimi
De peste lacrimi te căutam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.
Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.
CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?
(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.
Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.
CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?
(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)
Valuri spre Lună
„Che fai tu, Luna, in ciel, dimmi,
che fai...”
Leopardi
Ce faci tu, Lună,-n păduri,
spune-mi ce faci,
nesfârşită linişte, Lună?
Treci printre gratii de fagi
Care se-ndreaptă şi sună.
Ce faci tu, Lună,-n adânc,
În apele mărilor toate?
Treci printre valuri ce frâng
Arcul luminii brumate.
Din înălţimi, din afară,
Iar în adânc te cuprinzi,
Noaptea întreagă să-mi pară
joc nesfârşit de oglinzi.
Ce faci tu, Lună,-n abis
Departe de lume şi stele?
Singură treci printre ele
Cufundată în vis.
Logodită
Cu al pământului nimb
Pluteşti în cerc adormită,
Înaintând în timp.
...Ce faci tu, Lună, în noi?
Chipul tău de aromă
Către al stelele roi
Ca pe-o maree ne cheamă!...
che fai...”
Leopardi
Ce faci tu, Lună,-n păduri,
spune-mi ce faci,
nesfârşită linişte, Lună?
Treci printre gratii de fagi
Care se-ndreaptă şi sună.
Ce faci tu, Lună,-n adânc,
În apele mărilor toate?
Treci printre valuri ce frâng
Arcul luminii brumate.
Din înălţimi, din afară,
Iar în adânc te cuprinzi,
Noaptea întreagă să-mi pară
joc nesfârşit de oglinzi.
Ce faci tu, Lună,-n abis
Departe de lume şi stele?
Singură treci printre ele
Cufundată în vis.
Logodită
Cu al pământului nimb
Pluteşti în cerc adormită,
Înaintând în timp.
...Ce faci tu, Lună, în noi?
Chipul tău de aromă
Către al stelele roi
Ca pe-o maree ne cheamă!...
TEATRU/FILM 16 Februarie
Cei trei muschetari - Alexandre Dumas
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 16 Februarie
SFATURI UTILE 16 Februarie
ELIMINAREA PARAZIȚILOR INTESTINALI
Multi oameni considera ca parazitii nu sunt o amenintare pentru sanatatea lor insa lucrurile nu stau chiar asa. Cu cat acestia sunt lasati in voie sa-si faca de cap in intestinele noastre, cu atat viata noastra poate fi pusa in pericol.
Parazitozele pot genera probleme grave de sanatate, pana la aparitia celor mai de temut boli cum ar fi cancerul, asa ca nu trebuie sa mai stai pe ganduri si sa actionezi.
Ce sunt mai exact parazitii?
Parazitii sunt organisme care populeaza organismul gazdelor. Acestia pot infesta atat animalele cat si oamenii, privand organismul gazdelor de nutrienti pretiosi.
Exista multe tipuri diferite de paraziti, care se pot localiza in diferite parti ale corpului. Cel mai comun tip de paraziti sunt insa viermii intestinali. Acestia provoaca simptome de durere, insomnie, oboseala, senzatie permanenta de foame, tulburari de tranzit intestinal si iritatii cutanate.
Marele pericol reprezentat de parazitii intestinali este ca acestia priveaza corpul de nutrienti si elibereaza in sange toxine si materii fecale periculoase. Exista si paraziti care pot infesta organele interne sau tesuturile musculare, dar acestia sunt mai rar intalniti.
Parazitii sunt de regula greu de eradicat, deoarece depun in organism foarte multe oua care eclozeaza si refac populatia parazitara dupa exterminarea unei generatii adulte.
Pentru a scapa de paraziti si de ouale lor, trebuie sa bei acest amestec pe stomacul gol timp de 10 zile. Iata cum sa-l prepari:
Ingrediente:
• 100 de mg cuisoare macinate
• 2-3 capsule pisate de extract din pelin dulce (Artemisinin)
• o lingurita de praf de ghimbir
• 20 de ml de tinctura de nuca neagra
Preparare:
Asaza toate ingredientele intr-un pahar, apoi adauga 250 de ml de apa.
Amesteca bine si bea acest preparat pe stomacul gol dimineata. Daca gustul este prea amar, puteti adauga 1-2 lingurite de miere.
Repetati tratamentul 10 zile la rand si ati scapat de orice paraziti dar si de ouale lor.
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 16 Februarie
Costume populare românești din diferite zone folclorice
GÂNDURI PESTE TIMP 16 Februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu